Demult, cu mult timp înainte să Se nască Hristos, era rege peste Israel un om pe nume Ahab, iar pe regina lui o chema Izabela. Ei nu păstraseră credinţa cea adevărată în Dumnezeu, ci se închinau idolului Baal şi zeiţei Aşera.

Pe atunci trăia prorocul Ilie Tesviteanul, un om foarte credincios, din neamul evreu. Pentru că aproape tot poporul evreu se închina la idoli, Ilie s-a rugat lui Dumnezeu să nu le mai dea de mâncare şi să fie o secetă cumplită.

- Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât numai când voi zice eu! (III Regi 17,1)

 Într-adevăr, timp de trei ani şi jumătate nu a curs o picătură de ploaie prin acele locuri. Oamenii şi animalele mureau de sete şi de foame, şi nici regele nu mai avea apă. În tot acest timp, Ilie a fost hrănit de corbi trimişi de Dumnezeu de două ori pe zi, cu pâine şi carne. Iar apă a avut de la pârâul Cherit. Când a secat pârâul, Ilie a fost trimis de Dumnezeu la o văduvă, în Sarepta Sidonului. Ea nu mai avea decât o mână de făină şi puţin ulei. Din acestea a făcut o turtă profetului, chiar dacă urma să moară de foame şi ea, şi băiatul ei.

Ilie a răsplătit bunătatea ei:

- Făina din vas nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe pământ! a zis el. Şi oricâtă făină scotea femeia din vas şi oricât ulei, ele se înmulţeau la loc, căci aşa răsplăteşte Dumnezeu pe cei ce primesc prorocii. (III Regi 17, 14)

Însă în acele zile fiul văduvei s-a îmbolnăvit şi a murit. Ilie s-a rugat pentru acest copil, şi el a înviat.

- Doamne, Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!(III Regi 17, 21)

Între timp, regele Ahab căuta pe Ilie să-l omoare, crezând că din vina lui nu plouă pe pământ. Ilie a venit fără frică la el şi i-a propus ca să se vadă care este Dumnezeul cel adevărat: Cel la Care se închină el, sau Baal şi Aşera? Şi s-au adunat pe muntele Carmel 850 proroci mincinoşi de-ai lui Baal şi de-ai Aşerei, cu regele, cu popor mult şi cu Ilie. Trebuia ca cei 850 proroci să cheme pe dumnezeii lor şi aceştia să trimită foc din cer care să ardă un viţel adus ca jertfă. La fel trebuia să facă şi Ilie. Care Dumnezeu făcea aceasta, Acela era Cel adevărat, şi Lui urma să I se închine poporul

Şi s-au rugat prorocii mincinoşi de dimineaţa până seara:

- Baale, auzi-ne! Şi nimic nu s-a întâmplat. Iar Ilie râdea de ei:

- Strigaţi mai tare, căci doar este dumnezeu! Poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletniceşte cu ceva, sau este în călătorie, sau poate doarme; strigaţi tare să se trezească!(III Regi 18, 27) Iar Baal cu Aşera nimic n-au făcut...

 Seara a venit şi rândul lui Ilie: el a pus 12 pietre, a săpat un şanţ în jurul lor, a pus lemne pe pietre, a tăiat viţelul şi l-a pus peste lemne, iar la urmă a udat totul cu foarte multă apă. Şi apoi s-a rugat:

- Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă, Doamne, au- zi-mă acum cu foc, ca să cunoască poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău. (III Regi 18, 36) Şi s-a

coborât foc care a ars şi viţelul, şi lemnele, şi pietrele, şi pământul din jur, şi apa. Iar poporul a zis:

- Domnul este Dumnezeu! Domnul este Dumnezeu! (în evreieşte: „Eliahu! Eliahu!") Şi pe

prorocii mincinoşi i-au ucis pe toţi.

Ahab şi Izabela însă au rămas să se închine tot la idoli. Ei au fost pedepsiţi de Dumnezeu atât printr-o moarte urâtă, cât şi prin fiii lor, care au fost şi ei nefericiţi. Iar pe Ilie Dumnezeu l-a mângâiat, să nu fie supărat de necredinţa poporului său. Domnul i s-a arătat lui Ilie sub formă de vânt lin şi i-a zis că au mai fost 7000 de evrei credincioşi, dar aceştia au fost în ascuns. Şi i l-a dat Dumnezeu de ucenic lui Ilie pe Elisei.

 Iar când a fost să plece Ilie de pe pământ s-au întâmplat multe minuni: Ilie s-a dus la apa Iordanului şi era însoţit de Elisei şi de 50 de fii de proroci. Şi Ilie a lovit cu mantia lui Iordanul şi apa s-a despărţit în două, şi ei au trecut ca pe uscat. „Şi pe când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul (pe Ilie de Elisei), a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer." (IV Regi 2, 11) Iar cei 50 de fii de prooroci l-au căutat timp de trei zile pe Ilie peste tot şi nu l-au găsit.

De la începutul lumii doar doi oameni n-au gustat încă moartea: unul a fost Enoh, iar al doilea a fost Ilie. Ei vor veni din nou pe pământ, la sfârşitul lumii, şi vor spune oamenilor care este adevărata credinţă, într-un timp în care lumea se va închina lui Antihrist. Atunci de-abia vor fi ucişi, dar vor învia.