Tipar executat la:

EVEREST #TIPOCRAFIA

Editura REGISwww.edituraregis.ro

Tel.ffax: 021 222 26 16;0744 t5 65 86

ISBN- 973-98851-9-s

CUPRINS

HOMER

ILIADA

uAnur, DE AUR

Povestea spune c[ odinioari, in Grecia sfrdveche, pe culmileinnourate ale muntelui Olimp, sIl[gluiau zeii nemuritori, ferifide iscoditoarele priviri omenegti. Acolo, in palatul de clegtar al

lui Jupiter-Zeus, mai marele inte zei, s-a pornit ?ntr-o seard o

petrecere cum n-a mai fost. Zeiitofi s-au adunat in sala m5rea{Ia palatului, ci numai pe Discordia, pe zeilavrajbei, pe buclucaqa

Eris, nu s-a gindit nimeni s-o pofteascd.

Dar cruda zeitrd" a aflat la weme de petrecerea zeeascd

qi s-a rdzbttnat cumplit. $i iatd cum: in toiul petrecerii; ea

deschise cu trdsnet uqile de aramd ale palatului striveziu, se

opri in prag gi privi indelung, batjocoritoare, asupra zellorfrrI de griji. Unii ddntruiau, altrii cdntau sau r6deau in hohote.

Ydzhnd-o impietritd in uqd, fioroasd cum era, cu qerpi in par gi

cu panglici insAngerate pe frunte, zeliinghe[ard de spaimi, cdt

erau ei de mdndri qi de putemici. $tiau doar cd au mdniat-o, gi

acum se agteptau la crunta ei rdzbunare.Minune insd! De aceastd datd, zei[a vrajbei nu se clinti

din ugd, oric6t o imbie preamdritul Jupiter cu rugdmin{i de

iertare. Ea scoase din sdn un mdr de aur, il ridicd in vdniltuturor, apoi il aruncd in mijlocul dbnluitoarelor, strigdnd:

,,Celei mai frumoase dintre voi!". $i fbrA sd mai rosteascd

o vorbd, Eris-Discordia se duse in treburile ei qi dusd a fost.Dar cine ar putea crede ci mdnia ei s-a mistuit aga de

lesne? Vai, cum se leagd intdmpl5rile lumii una cu alta!

Dintr-o vorbd dulce, o mare ndpastd cdnspe capul zeilor, dar

mai cu seamd pe bielii oameni, cu nimic vinova{i de jignirea

adusd crudei zei1e. Eris plecase, dar zeli iqi pierduserl voiabund, dansurile incetard,muzica se stinse, hohotele amuJird.

Presim{irea primejdiei nu-i mai pdrdsi dupd aceea p e zei.Pdnd

qi frumoasele zeitre nu mai cutezard sd ceard mdrul pentru a se

fili cu frumusefea lor.Trecuri zile, poate qi sdptdmdni, iar mdrul nu a fost dat

nimdnui! Dar inh-o bvnd zi se,infi{iqd lui Jupiter fiica sa,

Venus-Afrodita, frumoasa infre frumoase, zeigd a dragosteigi a frumusefii, ndscutd din spumele mdrii. Venus ceru tatdluiei ceresc mdrul de aur, socotind cd nimeni nu poate fi maifrumoasd decdt ea. Tatdlui atotputernic i se lumind chipul de

zdmbet,vdzindpe fiica sa iubit6, qi nu lipsi mult s6-i intind[mdrul. Dar atunci sosi val vdrtej Palas-Atena-Minerva,frumoasa zeigd"ainqelepciunii. Minerva ceru qi ea mdrul de aur.

Jupiter, cu inima impdrtitd infe doud fiice atAt de dragi,qovdi indelung gi pdstrd tdcere. Dar dupd ele se ivi, cu infrliqaresemeaJ6, frumoasa Hera-Junona, sofia cicdlitoare gi geloasda lui Jupiter-Zeus. El nu mai gtiu ce sd spund. Era frumoasdVenus, dar nici celelalte nu erau mai prejos.

- Dragele mele, zise el pdni la urmd, de ce sd vbjudec eupe voi? Nu ar fi mai bine oare sd cerem pirerea altuizeu, caresI nu aibd de judecat o sofie gi doud fiice, tot atdt de frumoase

9i de dragi inimii sale? gi Jupiteriqi indreptdprivirile cdtre zeiide fatrd, intreb6ndu-i: ,,Cine dintre voi vrea sd fie judecdtor?".

Zeli coborilrd privirile in pdmdnt qi, unul cdte unul, se

risipird in palat. $tiau ei ce inseamnd sd se pun6 rdu cu zeilelecele mari qi mai ales cu Hera-Junona!

- IaId, zeli nu vor sd vd judece, zise Jupiter. Cduta{i maibine un om pdmdntean care s-o fac6!

Zeilele se invoird gi pornird in zbor sI caute un em.Venus-Afrodita il gisi cea dint6i. Era un ciobdnaq frumos, cuochi albagtri qi plete bdlaie, pe care ea, c6nd cdlitorea dincolode mare pe fdrmurile Troiei, il vedea adesea trecdnd cu albelesale oi1e. il chema Alexandru-Paris qi en al doilea dintre cei

cincizeci de copii ai Hecubei qi ai bdtrdnului Priam, regeleTroiei. $i era ten6rul Paris un arcaq neintrecut. $i era vestitprin curajul cu care intdmpina fiarele la vAndtoare. DuqmaniiTioiei se temeau de el. Fecioarele troience il pierdeau din ochiqi-l urmdreau in visurile lor de tinerele. ZeilaYenus-Afroditaieqi in calea mdndrului arcag, in toatd strdlucirea ei zeeascd.

Yiteanil Paris nu se infricogS; el ridicd ochii cutez5tori qi

int0lni privirile zeisei care-i vorbi astfel:

- Preafrumosule arcag, nu socoteqti oare cd !i-a venitqi {ie odatd vremea sd mai p5rdseqti codrii gi turmele? Nuai simlit niciodatd bdtend ?n pieptul tdu o inimd domicd deiubire? Vai, dacd ai fr vdnt vreodatd pe fiica lui Jupiter qi

a Ledei, pe Elena cea n[scut[ dintr-un ou, gi care trlieqteacum la curtea lui Menelaos, regele Spartei! Nici povegtile

stribune nu pomenesc weo ztnd, fuumoas6 ca ea. Dacd weis-o asemuiegti cu cineva,apoinumai cuzei\afrumusefii ii poJi

afla asemdnare.

- Vai, gemu Paris, dacd ar fi frumoasd ca tine, cum a$

iubi-o! Dar de ce sd md imboldegti cu un sim{5mdnt care

niciodatd nu va gdsi implinire?

- Spune-mi doar, frumosule ciobdnaq, dacd te imbiegdndul s-o vezi micar o datd pe fiica Ledei! Ceea ce va urmai[iva ardta cdt de mare este puterea mea gi a fiului meu. Cinenu qtie cd micuful meu Eros-Cupidon e in stare sd-l {inteascdqi pe tatdl nostru ceresc cu s6gefile vrdjite ale iubirii? Te voiface fericit, viteaztile arca$. Cea mai frumoasd femeie va fia ta. Dar mai intdi te rog sd-mi implinegti o rugdminte. IatS!

Minerva, Junona qi eu cdutim un judecdtor care sd hotdrascd

cine este mai frumoasd dintre noi. Celei mai frumoase, el vaddrui mdrul de aur pe care Jupiter il line acum in pdstrare. $ipentru ca judecata sd fie nepirtinitoare, tatdl nosffu ceresc a

poruncit ca un om muritor sd judece intre noi, iar nu un zeu.

Iatd ce glorie nemuritoare te aqteaptS, frumosule Paris! Veifi judecdtorul zeilor. Nici un om nu a primit pdnd aoum atfitacinstire de la noi.

- Voi indeplini rugdmint eata, zeild,rdspunse arcaqul.

$i aqa s-a int6mplat cd Paris cel frumos urcd inff-o zi cdtre?mpdrd{ia lui Jupiteq pe muntele Ida, impreund cu Hermes-Mercur, trimisul lui Jupiter qi curier al zeilor. Judec6nd intrecele trei zei{e, Paris n-a stat prea mult la gdnduri, ci a intinsVenerei mdrul, zicdndu-i:

- Tu eqti cea mai frumoasd!Venus ludtriumfbtoare mdrul din mdnatdnbruluijudecdtor,

dar cele doud zei{e infrdnte iqi ascunserd durerea in ticereaddncd,. Cum se va stinge focul din inima lor? Junona qi fdcuin gdndul ei jurdm0nt de rdzbunare impotriva nesocotituluimuritor. Ea jurl sd se rlzbune pe to{i ai lui gi pe frumoasaTioia. Cenuqd sd se aleagd de cetatea scdldatd in aur! Doarnu zadarnic a visat mama Hecuba - cdnd a purces grea cuParis - cd i s-a aprins o flacdrd mistuitoare la pdntece. $i nuzadarnic, dupd naqtere, tatdl Priam, vestit de zei, alepddatpecopil in codri, unde a fost aldptat de o ursoaic5. Acestea toateerau semne rele la troieni, iar Junona nu voia sd scape prilejul.

$i nu a avut prea mult de aqteptat m6nioasa Junona, cd

Venus-Afrodita, nebdnuind ce mocnea in inima ei, o ajutdfrrd de voie. Ea intdmpind intr-o seard pe ciobdnaqul Paris,tocmai cdnd el se intorcea cu oile la Tioia, cdntdnd voios ca

de obicei. Poate cd fldcdul cugeta in sinea lui la Elena qi lanorocul figdduit de zei1d,. Ea il opri qi-i grdi astfel:

- Nu te-am uitat, frumosule ciobinag. Am venit s5-1i pldtesc

binele pe care mi l-ai fbcut. Spune-mi, mai cuge{i la frumoasaElena cea ndscut[ dinf-un ou, fiica lui Jupiter qi a Ledei?

$i tandful ii rdspunse:

-Ziqinoapte imi rdsun[ in urechi vorbele tale, frumoasdzeifa. Sfituieqte-md, deci, ce trebuie sd fac spre a ajunge la ea.

$i-i rdspunseAfrodita:

-Iath ce vei face! Cum ajungi acasi disearS, du-te la tatdlPriam qi-l roagd si-(i preg6teascd o corabie poleitd cu aur!Ia cu tine o mdnd de oameni tineri, apoi intinde pdnzele qi

cdlStoregte la Sparta! Nu uita cd Menelaos e prieten cu tatdltdu gi du-i veste de la ddnsul ca sd te primeascd ca pe un frate!Eu te voi urmdri qi te voi ajuta pas cu pzts.

Corabia a fost gata, iar tenArd Paris plec6 indatd laSparta, in regatul lui Menelaos. Cum ajunse acolo, Menelaosil intdmpind ca pe un frate, apoi plecd in clldtorie, ldsdnd peoaspete in cas[. Iar cdhd Paris trebui sd se inftligeze Elenei,Afrodita ceru ajutor fiului ei, Cupidon-Amor. Acesta coboriin palatul lui Menelaos cu arcul qi sdge{ile sale ferrnecate,care sfrecurau in inimi otrava binecuvdntatd a iubirii. Abiaridicd, ochii frumoasa Elena asupra feciorului lui Priam,cAnd Cupidon-Ems, zeul copilaq, ficu sd alunece din arculsdu sdgeata lind, drept in inima ei. Din clipa aceea, Elena fucuprinsd de o dragoste mistuitoare pentru oaspetele sofului.Sdgeata micului zeu ?i zdrobise orice impotrivire. Inima eiclocotea de arqitra neiertdtoare. Dar qdgalnicul zeu atinse dintreacdt, cu sdgeata-i wdjiti,, chiar pe t6ndrul Paris. Acesta,indrdgostit de frumoasaElena, uiti de prietenia tatdlui s5u cuMenelaos, uitd pAnd la urmi de sine insuqi. El nu mai cuget[decAt cum si rdpeascd pe femeia iubitd. Dar mai presus de

dragostea loq existd o lege pe care ei nu o pot cdlca. Elenaeste sofia lui Menelaos qi nu-l poate pdrdsi ca s[ se cunune cuParis. Jnnona-Hera, zeitrL a nun{ii, era singura care putea face gi

desface cdsniciile intre oameni qi chiar irfire zei.

Junona, qtiind aceasta, o intdmpind pe Afrodita gi-i vorbicu prefbcutd dragoste:

- Bine te mai pricepr, qireato, sd inldnpi pe muritori,mai ales cdnd mergi mdnd-n mdnl cu fiultdu nebiruit! Dar

de ce n-ai venit din prima clipd sd-mi mdrturiseqti necaniltdu? Credeai, poate, cd mie nu-mi surAde c[snicia pe care

vrei s-o legi? Dimpotrivd, perechea pe care o ?ndrigegti e

potrivitS. Hai, deci, sd implinim am6ndou[ ceea ce tu singurd

ai inceput! S[ ducem la Troia, in cetatea dragd tie, pe Elena,

cea mai frumoasd femeie, impreund cu cel mai chipeg dinfefiii lui Priam! Eu o voi dezlega de cdsnicia cu Menelaos gi o

voi cununa in lege cu Paris cel frumos.

Venus-Afrodita cazu repede la invoiald. $i, astfel, dupd

sfatul zeilelor, peste noapte, Paris rapi pe frumoasa Elena cu

averile ei din casa lui Menelaos qi fugi cu ea peste mare p6nd

la Troia. Aici ei agezard un nou cdmin cu temei la curtea luiPriam, cu invoirea zerilor.

De-acum se dd pe fala gdndul Junonei. Ea iqi aduse aminte

clmaidemult, cAnd Elena era o copilild de numai doisprezece

ani, ajunsese vestitd in lumea intreagd pentru frumuse(ea ei qi

cd regele Tezeu, intemeietorul Atenei, o furase de la casa pi-rinteascb. Abia titrziu, cdnd fra{ii ei, gemenii Castor qi Folux,

crescuserd mai mari, au adus-o cu greu acas6. Dupd aceea au

venit cei mai sl6vi{i eroi ai wemii s-o pe(easc6, iar printre ei erau

qi Agamemnon, fratele lui Menelaos, gi chiar viteazulAchile.Era qi istelul Ulise, cel indrdgit de Minerva,zeilainfelepciunii.

tnfe pelitori s-a ndscut o mare wajb[ qi ei erau aproape

sd se batd. Atunci in{eleptul Ulise, sfrtuit de Minerva, a vorbitastfel pe{itorilor:

- Viteji din toate colflrile lumii! Sd nu ne certdm pentru

o femeie, oricdt este ea de frumoasd, dacd ea nu voiegte sd

10

meargd in casa nici unuia dintre noi! Iar dacb cineva o s6

izbuteasc[ s-o ia cu qiretenia sau cu puterea, atunci mi gAndesccugroazd,cerdzboaie se vor dezldnfui in bietele noastre cetd{i.De aceea socot cd e mai bine ca alegerea solului ei s-o facdinsdqi Elena. Apoi, sd ne leg6m cu jur[rn6nt pe viitor! Dacdcineva va cute za sd, o rdpeascd pe Elena din casa so{ului, atuncinoi, cu tofii, cu armatele noastre, sd ne ridicdm laoLaltf,ca sd-lpedepsim. Elena sd fie astfel adusd din nou in casa sofului ei.

Pe{itorii l-au ascultat pe Ulise, iar Elena l-a ales peMenelaos. Alegerea ei a fost chezdguitd de toli eroii greci.

Junona hotdri acum si le aducd aminte tuturor leg[turape care au fbcut-o la nunta Elenei. Ea trimise crainici zeeqti;se infrfigd in visuri tuturor regilor Greciei qi-i indemn[ sd-girespecte cuvAntul de odinioar5. Ei tofi i se supuserd; numaiviteantlAchile nu se aritd nicdieri.

Achile, fiul zeilei Tetis gi a muritorului Peleu, era sortitsd moari tdndr dacd, va cunoaqte gloria. Ca sd-l fereascd demoarte, zeila Tetis ?1 dusese la cwtea regelui Licomedes, ?l

imbrdcase femeieqte gi-l pusese sd toarcf, l6nd aldturi cu feteleacestui rege. Numai isteful Ulise izbuti s5-l scoati la iveal5.El imbrdcd vegminte de negufdtor qi intrl in palatul regeluiLicomedes, aducdnd giuvaieruri qi pdnze de preJ. Printregiuvaieruri, el firigd o sabie sfilucitoare. Fetele de regeluarb fiecare cdte un giuvaier sau pdnze subliri, dar viteazulAchile prinse indatd sabia. Ulise il strigd pe nume gi astfel fudescoperit viclequgul. Achile pirdsi palatul qi pe fetele regeluiLicomedes gi, in fruntea mirmidonilor s[i, porni cdtre cetateaTroiei, pe multe qi mdndre cordbii.

impreund cu el se ?ndreptau acum c[tre cetatea troiand, pernii de cordbii, cei mai strdlucili dinfre eroii Greciei strivechi.Printre ei se zireau de departe vrteazulAiax telomonianul cu

11

scutul cat un turn de cetate, Idomeneu din Cret4 Diomede

cel neinfricat, bdtrdnul Nestor neintrecut in sfaturi, doctorul

Mahaon in veqnicd lupt6 cu moartea, cbreia-i smulge pe cei

atingi de sdgeJi ascu{ite ori de sdbii tdioase.

Ulise cel iste{ gi prietenul sdu, b61anu1 Menelaos, erau

nelipsiJi de la sfaturi qi trud6.

Dar pe deasupra tuturor, to{i regii aleseserd pe fratele

lui Menelaos, pe Agamemnon, s[ fie rege peste regi qi sic6rmuiascd ogtile fXrd de numdr pe valuri dugmdnoase qi inrdzboiul troian, fiind el cel mai curajos, mai cump[tat qi cu

sufletul neinfr6nt. St6nd la prora cordbiei, imbrdcat in armura

scdnteietoare, Agamemnon pdrea mai curdnd un zeu care

porunceqte valurilor qi le supune.

NNANhLUIACHILE

Trecurd ani de la rdpirea Elenei, iar de la sosirea grecilor-

ahei pe ![rmurile Troiei mai trecurd nou[ ani implinifi.Dupd at6ta weme, ins6, nici aheii n-au cucerit cetatea

bogatd a Tioiei, nici troienii n-au izbutit sd arunce pe ahei

in mare, apinzdndule coribiile. Zidurlle Troiei rdmdneau

mereu in picioare, iar grecii-ahei, ca sd-gi facd rost de sclavi,

de merinde qi de aur, se n[pusteau adesea asupra vecinilorTroiei pe care nu-i addposteau zidurile de piatrd.

Aga cdzu in mdinile lui Agamemnon frumoasa llriseida,fiica preotului llriseu, slujitorul zeului Apolon-Soarele. Iarbdfinul preot cu plete albe se opri cur6nd in fa\a cortuluilui Agamemnon. El sosi, m6nat de dragostea plrinteascd,

cu multe qi bogate daruri, ca sd-gi ceard inapoi copila de la

cdpetenia aheilor. El se rugd astfel:

- Agamemnon, aheu rdzboinic, s5-(i alute zeli ce

L2 I3

s[lSgluiesc in Olimp sd rdstomi cu puterea bra]elor tale cetatealui Priam! Sd ajungi din nou fericit lavatrapdrinteascd! Daria aminte, rege mare, ci noi nu-{i suntem dugmani! Noi nuam ajutat pe troieni impotriva aheilor. Di-mi inapoi copiladragd, pe }lriseida, in schimbul bogatelor mele daruri deriscumpdrare! Fie-{i team6 de Jupiter gi de feciorul sduApolon, care aruncd raze fierbin{i din cerul inalt.

Agamemnon nu voi nici sd-l audd. El infruntd pe bdtr6ncu dArzenie:

- Moqnege, pleacd" din fa{a mea! Sd nu-mi mai risari altidati in cale in preajma coribiilor noastre! Ia-{i drumul ?napoi,cdci altminteri zadarnicd, di va fi apdrarea toiagului sfhnt alzeului tdu! Copila va imbdtrini ?n palatele mele din Argos,departe de tine gi de ai tii.

Bdtrdnulpreot se intoarse acasd?nspdimdntatdarel se rugdcu lacrimi ?n ochi deApolon s[-l rizbune.ZeulFebus-Apolon,cobordnd de pe culmile Olimpului cu tolba de sdge{i ?n spinare,intunecat la chip ca noaptea de m0nie, incepu sd arunce asupraaheilor sdge{i otrdvite din arcul sdu ftrd de greq. in urma sd-ge{ilor sale se intindea molima cotropitoare a ciumei.

inzinazecea, mai-marii oqtirii aheilor s-au adunat la sfatinjurul luiAgamemnon. Achile, cel dint6i, indl{a cuv6ntul ?naripat:

- Md tem, ahei, cd,, rdt5cind iardgi pe mare, vom fi sortilisf, ne intoarcem plini de rugine in {arile noastre, dacd va fi sdrnai scdpdm vreunul de sdgeJile otrivite. Rdzboiul gi ciumaqi-au incrucigat armele ca s5-i nimiceasci pe greci. Hai sdrugdm un prooroc sau un tdlmaci de visuri - cdci visele sunttrimise uneori de Jupiter - sd ne dezvdluie taina mAniei luiApolo. Sd qtim dacd ne pedepsegte pentru uitarea weuneilbgdduieli sau jertfe sau dacd nu s-ar indura sd ne cru{e dernoarte in schimbul prinoaselor ce-i vom aduce. Tu, Calchas,

eqti singurul dintre noi care citegti viitorul. Haide, Calchas, nu

mai aqtepta! Spune-ne, care e pricina mAniei lui Apolon? Nu

te teme! Oricine ar fi vinovatul, adevdrul trebuie cunoscut.

ii rbspunse Calchas:

- M6ndre Achile, cel de la care vine pricina indfoirii luiApolon este mult mai puternic decdt mine qi chiar decdt tine;

de aceea md tem sd vorbesc.

- Vorbeqte ! strig5 Achile, qi i1i jur cE bra{ele mele putemice

te vor apdra chiar impotriva lui Agamefilnon, regele peste regi.

Mdna aceasta neinvinsd va deveni scutul tdu, proorocule! Nu

te mai teme dec6t de zei!Calchas mai prinse pu{in[ inimd qi incepu a cuvdnta:

- Apolon nu ne cere prinoase, cdci a primit destule. Eleste mdniat pe unul singur dintre noi, pe Agamemnon care

l-a supdrat, izgonind pe preotul-sdu ca pe un cerqetor. De azi

inainte sI nu mai zdbovim! Sd ducem inapoi pe lkiseida incasa tatdlui ei! Dacd nu vom trimite preotului copila cu ochii

negri,Apolon vaprdpddi pe ahei. Gr[biti, dragii mei, pregdti{i

darurile pe care le vefi pune in corabie!

Agamemnon se ridicd indatd, cutremurat de ur5. in ochi

ii strdluceau furiile rdzhundtoare. AruncAnd priviri ucigaqe luiCalchas, el ii strigd:

- Prevestitorule de rele, neincetat ai stdruit s[ ne vesteqti

nenorociri, qi mai cu seamd mie! Astdzi, proorocind aheilor,

ii faci sd creadd cdApolon ii pedepsegte numai din vina mea.

Fie! Cu toate c6-mi este dragd Hriseida, o voi da inapoi tatdlui

ei ca s[ mAntui popoarele noastre de mdnia lui Apolon. Dar

preg6ti{i-mi in schimb o altb rdsplatd, ca s[ nu rdmAn eu singur

despuiat deprdzile de rdzboi!De aici se iscS o zarvdmare intreAgamemnon qiAchile.

in culmea mAniei, Agamemnon zise:

L4 l5

Tu, Achile, pentru ci ai smuls taina lui Calchas ca sImd pdgubeqti pe mine, tu sE rdmdi pdgubit in locul meu! Voiscoate din cortul tdu pe tdndraBriseida, cu obrajii imbujorafi,care nu este cu nimic mai prejos decdt fiica lui Fkiseu.

$i o iubeaAchile pe fatd,, de s-ar fi bdtut cu to{i aheii pentruea. Ydzdnd cd Agamemnon, ln nebunia lui, linea morfiq s-oia, Achile apucd m6nerul sdbiei qi era gata sd-l loveascd,.Daratunci, din Olimp sdri in mijlocul lor zeiga Minerva, Atenacea cu ochii albagtri fulgerdtori. Ea il prinse de mdnd ca si nutragd spada.

- StdpAneqte-te, ii gopti zei{a. Junona m-a trimis gi-qiporunceqte sd fii in{elept: nu este voia destinului sd moardrcum Agamenmon de mdna ta. El trebuie sd se intoarcd laArgos biruitor. Pune sabia ?n teacd, iar dacd, te va pdgubiAgamemnon,pdndla urmi tot lui iivapdreardu, nu jie.

Achile impinse sabia inapoi in teacd qi rosti ameninldtor:

- Agamemnon, oricare o fl rangul tdu printre greci, nucluta sd iei cu sila lui Achile darurile dobdndite pentru vitejialui! $i tu, Achile, nu te impotrivi impdratului nostru, altuturor! Daci tu egti viteaz qi ai o zeigl de mamd, el e qi maiputernic, domnind peste atdtea noroade. Agamemnon, nici tunu-ti pierde cumpdtul! $tii bine cd Achile este pentru ahei unrneterez neclintit pe cdmpul de bdtaie.

Zad,arnicesfaturi! Mintealui AgamemnonrdmAnea intunecatd.La spargereaadundrii, el trimisepe Hriseidacorabie la

cuotatdl ei