IIJLIAN TANASE

Melciclopediay**Vrlr,'l* P"*

* 'fl,,,tn['n l"Y"r*?'7

NEMIR,A,

Cuprins

Caprrolur,I - H,tEt-cuL pRINT ATERIZEAZA

ix l,trlxoporAMrA

Celrrolul2 - rrlEr-cut- pRrNT $rzuz*T RAV E RS N NZ N M E LXO P O TA M I A

Caprrolul3 - rrlu-cui- pRrNT ESTE pE cALEsA REIEvTNA copu_

Caprrolul4 - laEI-csIA REFUZA o NouA RELIGIE

Carrrolul5 - vrplcplsTo spuNE povESTEA LUr FAUsrSI-A MARGARETEI

Cplrolul,6 - tvtnt cut- pRrNT iEr cuNongTE MAMA. . . . .

Caprrolur, / - vtEt c cApoNE DA sEMNALUL

67

99

107

r25

uNUr Nou iNcEpur.. .... 139

Capitolul I

MnICUL PRINT ATERI ZELZ]\

Im MTLXOPOTANTIA

Povestea mea incepe intr-o dimineati de toamnl, cind mi.am

dat seama c[ nu stiu cine sunt. Numele pe care mi-l tot repetam

in gand ca pe o mantrl fantomaticl nu imi era de niciun ajutor.

Nu poti fi doar un nume, imi spuneam? nu poqi fi doar o eticheti

pe care cineva ti-o lipeste de {runte, la nastere, ca pe o bancnoti

cu care ar urma si te descurci intreaga viati, trebuie si fie ceva

mai mult de-atdt sau, pur si simplu, altceva, imi spuneam. Lumea

se afla la locul ei, din cite imi dideam seama, atit de la locul ei

cit poate fi lumea, si habar n-aveam ce inseamn[ c[ lumea se afllla locul ei, habar n-aveam daci lumea are un loc al ei, dar era

suficient si imi fac privirerroat|penrru a inqelege ci totul era

cum stiam deja c[ este, o ordine ca o proiectie a obignuintei.

Iulien Tdnase

Dar dincolo de orizontul pe care ochii mei il pureau atinge cu

privirea se intimplau tot felul de lucruri, unele ingrozitoare, altele

minunate, timpurile miracolelor impletindu,se, firi si se ames-

tece, cu timpurile ororilor, ca doui. fire de lani de culori diferite

care se impletesc si se adun5. in texrura aceluiasi pulover, si zicem.

Ajuns cu g6"ndul in acest punct, mi s-a flcut frig. E ingrozitor sI

nu stii cine esti. Cdnd intelegi ci nu stii cine esri, ti se face deodati

frig. Am intrar in casi si am zicut toati dimineara? insurubat inspirala osoasi a indoielii. Mi gindeam ci ar trebui si fac ceva, cirebuie si o pornesc cumva din loc, dar nu stiam dacd" trebuie siplec irr afara mea, cit mai departe, sau iniuntrul meu, cit mai

addnc, hmba vorbiti in gi.nd lucrind, iari, cu concepre clrora lee imposibil si evadeze din capcana dualititii. pe la zmizzh. am

ieqit din casi si am mers o buni bucati de vreme firi nicio tinti.Spre searl, dar nu stiu daci era seara aceleiasi zile sau a alteia, am

intalnit un tip ciudat, desi poate ci cel ciudat eram eu, nu el. Slzicem ci era, cumva, opusul meu si ci toti cei care nu sunt ca noini se par ciudagi. Avea niste ochi negri, mari, si pilreafoarte stlpan

pe sine, iar aceasti siguranti, oarecum aroganti, i se trigea, am

inteles imediat, de la revolverul pe care il purta labriuca pe un

trofeu, S-a apropiat de mine si m-a intrebat:

- Vrei si intri in banda mea de gangsteropode? Jefuim, ucidem,

ne distrim si noi, ci viata e scurti.

- Nu cred ci vreau, i-am spus.

- Nici daca te amenint?

- Nici.

k.7t, .

f,t'iX

't',/t

,rfl,'r';/t

iii,"rr?#l

- Nici daci te amenint cu moartea?

- Nici.

- Vrei si mori?

- Cdnd?

- Acum.

- Acum nu pot, imi pare riu.

- Cum adici nu pogi?

- Acurn am o treabi importantl.

- Ce treabi?

- Trebuie si aflu cine sunt.

- Adicd nu stii cine egti?!

- Nu, nu qtiu.

- Cum nu stii?

- A;*,bine;Pur gi simplu nu Etiu cine s'unt'

- Dar ai un nume?

- Da, am un nume.

- $i zici ci nu qtii cine egti?l

- Nu, nu stiu.

- Cum aqa?

- Pii, in spatele numelui meu s-ar putea ascunde oricine.

- Serios?!

- Da, asa cred.

- Uite, eu Etiu cine sunt. Sunt Melc Capone, cel mai mare

gangsteropod, si m[ mdndresc cu asta.

- Esti un fericit.

- Ai putea fi qi tu.

- Da, dar numai dupi ce aflu cine sunt.

* Poate qtie careva, vrei si intreb? Cunosc multl lume.

* Nu, n-are rost. Doar de 1a mine pot afla cine sunt.

10

Melciclopeilia

- Cum anume?

-Habar n-am.

Melc Capone si-a scos revolverul de 1a briu si a inceput si se joace

cu el. Mie pugin imi p5.sa de arma 1ui str5.lucitoare, nu mi simteam

amenintat in niciun fel, desi tocmai fusesem amenintat la modul

cel mai direct. Cind nu gtii cine esri, nu re remi de moarre, deqi eqti

perfect constienr ci ar fi picat si mori firi s5. fi aflat cine esti.

- Ai idee unde te afli? m-a intrebat Melc Capone.

* Aici.

- Sigur ci te afli aici, dar unde?

- Nu;tiu.

- Deci, nu stii nici cine esti, nici unde te afli.

- Da, asa se pare.

- Ai auzit de Melxopotamia?

- Nu.

- Tocmai ai ajuns in Melxoporamia, amice. Granita de nord,

spre Tara Intermediari, e la doi pasi. De acolo ai venit?

- Nu stiu.

- Si cum ai ajuns aici?

* M'am trezit intr-o dimineatl si mi-am dat seama ci nu stiu

cine sunt, apoi m-am inchis citeva ore in cas5., dupl care am iesit

si am umblat aiurea, firi nicio tint5. Nu stiu clt am mers pini am

ajuns aici.

- Se pare cl esri intr-o situatie dificili, amice. Apropo, cum

te cheamS.?

- Melcul Print, din cite imi amintesc.

11

l

i

ll

l

Iulian Tanase

itr "cert

moment a1 conversatiei, Melc Capone t zirnbit crt

malitie, dar privirea lui i;i pierduse trufia initiali. Mi privea cu

ingrijorare, ca pe un bolnav. A nu sti cine esti chiar este o boali.

Melc Capone stia la perfectie cine este, ce1 putin asta ii plicea lui

si creadi. El se confun dapdn|la contopire cu propriui lui nume,

asa cum fac altdtia'ii era suficient si stie ci este cutare persoani,

ci face cutare gi cutare lucru, revolverul pe care il tinea in miniii oferea un punct de sprijin, un punct de sprijin care mie imi

lipsea. Si atunci mi-a venit din senin si i1 rog si imi deseneze o

oaie. S-a uitat la mine perplex, de drta astanu ca la un bolnav, ci

ca la un nebun.

- Te rog..., deseneazi-mi o oaie, i-am repetat.

Stupoarea i s-a sters de pe chip intr-o clipiti si mi-a spus:

- Cu cochilie sau firi?Acum mi-a venit mie rdndul si alunec pe toboganul perplexi-

titii, dar intrasem in hori si trebuia si joc.

- Cu cochilie. Cine E-rnripomenit oaie firi cochilie? i-am

spus.

-Ei,vezi tu, Melcule Prin!, a fost o vreme clnd existau si oi

fi.ri cochilie.

- Nu cred.

- Ba poti si fii sigur c[ da.

12