1

ANALIZA LOGICĂ A LIMBAJULUI

1. Gândire şi limbaj2. Tipurile de limbaj3. Vocabularul psihologiei4. FuncŃiile limbajului5. ParticularităŃile limbajului

2

Gândire şi Limbaj1. Gândirea şi st ările afective sunt dependente de limbaj• Fără a recurge la o form ă de limbaj : - gândurile nu se pot produce şi nu pot fi expri-mate- opiniile nu pot fi promovate- stările noastre afective (trăiri , sentimente , dorin Ńe etc.) nu pot fi con ştientizate- comunicarea cu semenii no ştri ar fi imposibil ă2. Limbajul are autonomie relativ ă faŃă de gândire şi de st ările afective : - aceeaşi informa Ńie (gând sau stare afectiv ă) poate fi redată în mai multe variante de limbaj ,verbal sau neverbal

3

Defini Ńia limbajului

Limbajul este sistem de semne şi de reguli privind combinarea şi folosirea semnelor

• Această defini Ńie este general ă şi accepta-bilă, deoarece, permite :- evitarea controverselor rezultate din diver-sitatea preocup ărilor asupra limbajului- interpretarea corect ă a raporturilor dintrelimbaj şi produsele min Ńii sau con ştiin Ńei(gânduri, st ări afective etc.)

4

Structura limbajului

1.Vocabularul (lexicul ): totalitatea semnelor caracteristice unui limbaj2.Gramatica : totalitatea regulilor după care sunt combinate şi folosite semnele specifice limbajului

Observa Ńii(a) Aceast ă structur ă reiese din defini Ńiadată limbajului(b) Analiza logic ă a limbajului se opre şte asupra semnelor , cercetarea regulilor fiind de competen Ńa gramaticienilor

5

Exemple de semneExemple de semneÎÎn cazul limbajului verbaln cazul limbajului verbal , , cum ar ficum ar fi limbile limbile

nanaŃŃionaleionale, , cuvintele scrisecuvintele scrise sausau rostiterostitesuntsunt exempleexemple dede semne verbalesemne verbale , , specifice specifice acestui tip de limbajacestui tip de limbaj

ÎÎn cazul limbajelor neverbalen cazul limbajelor neverbale mimicamimica , , gesturilegesturile , , luminileluminile coloratecolorate , , sunetelesunetele , , amplasareaamplasarea sausau mimişşcareacarea dede stegulestegule ŃŃeeetc. etc. suntsunt semne neverbalesemne neverbale ,, specifice unui specifice unui astfel de limbaj astfel de limbaj

6

Structura semnului

(1)Substratul material : fenomen fizic percepti-bil, folosit ca suport pentru a exterioriza şi/sau comunica sensul semnului

(2)Sensul : numit şi înŃeles al semnului , este fenomen ideal , un produs al con ştiin Ńei

(3)Regula de semnifica Ńie: norma conform că-reia sensul este legat de substratul material

• Semnul este unitatea acestor trei compo-nente care sunt, totodată, criterii de baz ă în clasificarea semnelor , a vocabularelor şi alimbajelor

7

Substratul material al semnuluiSubstratul material al semnului

• Fenomen perceptibil produs şi folosit inten Ńio-nat de utilizatorul semnului ca suport fizic:- pentru exteriorizarea (materializarea) unui

mesaj (gând sau stare afectivă)- pentru transmiterea unui mesaj către altcineva

• Fără el gândurile sau st ările afective (sentimen-te, dorinŃe etc.):

- nu pot fi exprimate (materializate) - nu pot fi comunicate altcuiva şi nici recep Ńio-

nate de acesta• Este component ă indispensabil ă a semnului; • A nu fi confundat cu simptomul unei st ări de

fapt

8

Exemple de substrat material

• În limbajul natural de tip verbal : un ansamblude sunete dublu articulate folosite pentru pronunŃarea cuvintelor sau de litere folosite pentru scrierea cuvintelor (a semnelor verbale)

Obs. În cazul unui limbaj verbal special, cum este limbajul Braille, rolul de substrat materialrevine altor fenomene perceptibile

• Într-un limbaj neverbal : gesturi , sunete , lumini de diferite culori , panouri , stegule ŃepoziŃionate sau mişcate într-un anume fel etc., folosite pentru redarea semnelor neverbale

9

Simptomul unei st ări de fapt

• este fenomen fizic sau psihic , nu totdeaunaperceptibil (sesizabil) direct

• apare ca efect al leg ăturilor cauzale dintre fenomene , pe fondul derulării unor procese naturale (fizice sau psihice)

• este independent de voin Ńa şi inten Ńiile vreunei persoane

• dacă a fost produs de o persoan ă, aceasta nu a făcut-o cu inten Ńia de a-l folosi ca suport al unui mesaj

• deşi uneori este numit “semn”, nu este component ă a semnului şi nici a limbajului

10

Exemple de simptom

(1) Creşterea temperaturii în cazul unei boli infecŃioase

(2) Revenirea rândunelelor primăvara(3) Teama de a călători cu avionul(4) Imposibilitatea de reamintire(5) Absen Ńa capacit ăŃii de orientare

spa Ńială şi temporal ă(6) Oboseala accentuat ă(7) Agresivitatea(8) Agorafobia

11

Substrat material şi simptom

• Uneori, se consider ă greşit că aceşti ter-meni sunt sinonimi

• Dată fiind repetarea constant ă a rela Ńiei cauzale al cărei efect este simptomul şidatorit ă experien Ńei noastre cognitive , elne orienteaz ă aten Ńia asupra fenomenului care l-a provocat

• Această repetare este utilă, dar favorizea-ză confuzia dintre semn şi simptom (une-ori substratul material al semnului este nu-mit “semn”)

12

Exemple st ări de fapt indicate de un simptom

• declinul capacit ăŃii de reamintire (simptom) este efectul firesc al unei disfunc Ńii psihice(amnezia)

• identificarea corect ă a rela Ńiilor dintre mij-loace şi scopuri (simptom) indică inteligen-Ńa (aptitudine pozitivă )

• creşterea temperaturii (simptom) este con-secinŃa fiziologică a unei boli infec Ńioase

• venirea rândunelelor (simptom) este rezultat natural al schimb ării anotimpurilor

13

Sensul termenului simptom în psihologie

•Ca şi în medicină, termenul simptom aresensul de manifestare a unei maladii fizice sau psihice

În psihologie şi în psihoterapie- Se consideră că limbajul este principa-lul instrument pentru descoperireastării de fapt care a provocat simptomul

- Simptomul este gândit ca manifestare individual ă

14

Sensul termenului simptom în practica medical ă

• Se consideră că simptomul constatat are un caracter general (apare totdeauna când este instaurată starea de fapt care de regulă provoacă acel simptom)

• pentru descoperirea st ării de fapt care a provocat simptomul, se recurge la exa-men de laborator

• Ca atare, exist ă diferen Ńe importante de interpretare a termenului simptom întrepsihoterapie şi practica medical ă

15

La nivel general, simptomul :

- nu este gândit nici ca fiind exclusiv o manife-stare umană şi nici ca fiind legat doar de “tul-burări fizice sau psihice” proprii omului

- este considerat fenomen propriu oricărei forme de existenŃă şi care, pe baza competenŃelor noastre, ne îndreaptă atenŃia spre un alt feno-men de care este legat pe baza unor legături in-dependente de voin Ńa şi inten Ńiile cuiva

- dimpotrivă, semnul şi deci limbajul sunt pro-duse exclusiv umane , ceea ce nu este propriu simptomului

16

Sensul • Coincide cu un gând sau o stare afectiv ă

exprimate cu ajutorul substratului material• De cel care a produs acest substrat, sau care se

naşte în mintea celui care a perce-put acel substrat material

• Este component ă necesar ă a semnului : în lipsa sa nu există nici semn şi nici limbaj

- putem produce, de pildă, construcŃii lingvistice de felul celor obişnuite:

Piro Ńii caruleaz ă elatic- dacă nimeni nu le atribuie vreun înŃeles, nu pot fi

considerate semne sau forme de limbaj

17

Importan Ńa sensului

• Sensul atribuit unui semn îi confer ă acestuia calitatea de nume (denumire) a ceva (obiect, pro-prietate sau relaŃie materială sau ideală), care estedenotatul (referentul) acelui nume

• Între nume şi denotat nu există o relaŃie de felul: un singur nume - un singur denotat

• Dacă se modific ă sensul semnului , se schimbă şi denotatul său, chiar dacă substratul său material nu s-a schimbat deloc

• Ca atare, identificarea exact ă a sensului unui semn (termen) este vital ă pentru eficien Ńa comunic ării

18

Regula de semnifica Ńie

• Este o prevedere sau o norm ă care ne oblig ă (ne impune) să atribuim un anumit înŃeles (mesaj) unui substrat material , pe care îl producem sau îl recepŃionăm

• Descoperirea regulii de semnifica Ńie specific ă unui semn este instrumentul indispensabil pentru descoperirea sensului (înŃelesului) exact al acelui semn

• Imposibilitatea de a identifica regulile de semnificaŃie face inutil limbajul: îi anuleaz ă calitatea de instrument de comunicare

19

Tipuri de reguli de semnifica ŃieDupă de felul în care s-au ivit şi în care sunt folosite ,

există două feluri de reguli de semnificaŃie:

(1) cele implicite , fiind proprii unei limbi na Ńionale : - s-au sedimentat treptat , asemănător tradiŃiilor,

obiceiurilor şi cutumelor proprii comunităŃii (poporului) care foloseşte acea limbă maternă

- nu sunt actualizate de fiecare dată când cunoscătorii acelei limbi naŃionale o folosesc

(2) cele explicite , fiind proprii limbajelor artificiale : - au fost expres inventate odată cu limbajul căruia îi

sunt specifice

- este necesar s ă fie clar con ştientizate de fiecare dată când este folosit acel limbaj particular.

20

Semnul

� fenomen perceptibil produs de cineva (o persoană)

� poart ă un sens (înŃeles ), adică un gând sau o stare afectivă născută în conştiinŃa celui care a produs substratul material sau a celui care l-a perceput

� legătura dintre fenomenul perceptibil şi înŃelespresupune cel puŃin o regul ă de semnifica Ńie

Defini Ńie: semnul este un fenomen perceptibil de care este legat un în Ńeles în conformita-te cu cel pu Ńin o regul ă de semnifica Ńie

21

A. Tipuri de limbaj dup ă substratul material

(1) Limbajul verbal

- Este principala form ă de limbaj natural- Principalele semne sunt cuvinte scrise sau

rostite caracteristice unei limbi na Ńionale(materne), numite “semne verbale”

- În cazul scrierii cuvintelor, substratul mate-rial coincide cu combina Ńii de grafeme (lite-re)

- În cazul rostirii cuvintelor, substratul mate-rial coincide cu sunete dublu articulate , fie-care dintre acestea corespunzătoare unei lite-re şi numite “foneme”

22

(2) Limbajul neverbal

• Substratul material al semnelor coincide cu diverse fenomene perceptibile precum:

- sunete produse cu diferite instrumente- culori sau lumini colorate- gesturi sau modificări de mimică- poziŃionări sau mişcări de stegule Ńe- panouri cu diferite forme grafice (semnele de

circulaŃie, de pildă) etc.• Parte dintre acestea aparŃin unui limbaj

natural neverbal (de pildă, înclinarea capului pentru a exprima acceptarea a ceva)

23

Raportul dintre limbaj verbal şi neverbal

• Limbajul verbal îl depăşeşte pe cel neverbal prin:- număr de semne şi de înŃelesuri pentru majoritatea

semnelor- capacitate deosebită de nuanŃare, o mare flexibili-

tate şi poate fi folosit pentru descrierea celui never-bal

- uneori diversitatea înŃelesurilor este sursă de am-biguităŃi şi confuzii

• Limbajul neverbal- este mai sărac ca număr de semne şi de înŃelesuri- este adesea indispensabil pentru a spori plasticita-

tea exprimării şi a comunicării cu ajutorul limbajului verbal

24

B. Tipuri de limbaj dup ă sens (în Ńeles)

(1) Limbaj obiect (numit şi “limbaj de ordin 0”):- are nivel minim de generalitate- prin sensul lor, semnele sunt “nume proprii”

de obiecte, proprietăŃi sau relaŃii exterioare limbajului

• Exemplu: pronunŃată de cineva, propoziŃia“Plouă” aparŃine limbajului obiect :

- are ca denotat vremea (o stare meteorologi-că)

- cel care a pronunŃat-o s-a raportat la vremea de afară, care este un fenomen extralingvi-stic

25

(2) Metalimbaj (numit şi “limbaj de ordin ≥1”)

• Are nivel de generalitate mai mare decât limbajul obiect

• PropoziŃiile alcătuite din semnele ale vocabularul săuau ca denotat elemente specifice limbajului ime-diat inferior lui (ca grad de generalitate)

• PropoziŃia “Într-adevăr plouă” este deseori echiva-lentă cu propoziŃia “Este adevărat că plouă” şi

- nu se referă la starea vremii- are ca denotat propozi Ńia “Plouă”, despre care spune

că este adevărată- eludarea distincŃiei dintre limbaj şi metalimbaj conduce

deseori la dificultăŃi grave de înŃelegere sau de comu-nicare, la antinomii semantice

26

Distinc Ńia dintre limbaj de ordin x şi limbaj de ordin x+1

• Presupunem că cineva se referă la propriul com-portament şi spune: “eu mint ”

• Cel ce va considera că a spus adevărul va ajunge la concluzia că minte , iar cel ce va aprecia că minte va fi obligat să accepte că spune adev ărul :

- neglijând distincŃia, se pare că enunŃul “este ade-vărat că minte” denotă comportamentul celui care a formulat propoziŃia “eu mint”, dar de fapt declară

că această propoziŃie este adevărată.• Reiese importan Ńa major ă a stabilirii exacte a

sensului semnelor şi propozi Ńiilor

27

C. Tipuri de limbaj dup ă regulile de semnifica Ńie

1. Limbaj natural- S-a format treptat, împreună cu regulile de

semnificaŃie proprii lui- Formarea sa coincide cu istoria constituirii şi

devenirii comunităŃii care foloseşte acel limbaj- S-a sedimentat asemănător obiceiurilor, tradiŃiilor,

cutumelor morale proprii acelei comunităŃi, odată cu acestea

- Există sub forma limbilor na Ńionale în al căror vocabular intră semne verbale, la care se adaugă şi unele semne neverbale

- Originea tuturor acestor semne (verbale şi never-bale) se pierde în negura timpurilor

28

2. Limbaje artificiale

- Au fost inventate odată cu regulile lor de semnificaŃie la o anumită dată sau într-o perioadă precis delimitată

- Au fost produse de o persoană sau de oinstituŃie pentru a servi unor scopuri speciale

- Sunt dedicate exclusiv unor domenii aparte de activitate practic ă (limbajele Morse, Braille, simbolurile muzicale, semnele de circula Ńieetc.) sau teoretic ă (limbajul formal al matematicii, al logicii, al chimiei etc.),

- În ambele cazuri sunt indispensabile

29

Limbajul natural şi cel artificial(1) Limbajul natural- ConŃine un număr mare de semne- Dispune de mari posibilităŃi de nuanŃare,

flexibilitate şi sugestibilitate, ajutat şi de semnele neverbale

- Semnele pot fi folosite cu mai mult de un înŃeles, ceea ce este sursă:

- de inexactitate, imprecizie, ambiguităŃi în comu-nicare

- de confuzii în exprimarea şi mesajelor- de insuficientă acurateŃe în exprimarea rezultate-

lor ştiinŃifice

30

(2) Limbajul artificial

- ConŃine un număr sensibil mai mic de semne

- Nu are posibilităŃi de nuanŃare şi de sugestibilitate, dar ştiinŃa autentică nu este interesată de asemenea aspecte

- Exprimă cu deosebită economicitate şiextrem de precis informaŃiile ştiinŃifice, fiind totodată adecvate redării unui grad înalt de abstractizare

- Sunt de neînlocuit în activităŃi speciale şi înrezolvarea a diferite probleme practice

31

Termenii limbaj verbal şi limbaj natural

• Prin limbaj natural se înŃelege adesea limbajverbal : ca exemple pentru vocabularul limbajului natural se citează cuvinte

• Strict vorbind :- limbajul verbal conŃine în vocabular doar cuvinte- limbajul verbal este principala form ă de limbaj

natural- limbajul natural con Ńine îns ă şi semne neverba-

le (gesturi , mimic ă etc.)- confuzia este favorizată de asemănările legate de

istoria constituirii lor

32

Raportul limbaj natural - limbaj verbal

limbaj natural

limbajverbal

Unii folosesc termenul limbaj ,

prin care înŃeleg fie limbaj verbal , fie limbaj natural

33

Formele limbajului natural de tip verbal

- există o mare diversitate de limbi na Ńionale(materne )

- actualmente sunt inventariate peste 2000 de limbi materne, desigur nu toate cu acela şi număr de vorbitori

- principalele semne din vocabularul lor sunt cuvintele (expresiile alcătuite din cuvinte) specifice unei limbi naŃionale- se manifest ă sub dou ă forme : ca limbajscris sau ca limbaj rostit

34

Limbajul scris

•Substratul material : - este realizat cu un instrument de scris pe un anu-mit material

- ia formă de grafeme (litere) perceptibile cu ajutorulvăzului sau al sim Ńului tactil (în cazul limbajului Braille)

- se bucură de durabilitate şi ca atare, limbajul scris: - este instrument de conservare a informaŃiilor- are capacitatea de redare clară şi precisă a infor-maŃiilor

•Obs. Acestea au devenit realitate efectiv ă odată cu generalizarea aptitudinilor de scris şi citit

35

Limbajul rostit

Substratul material :- este produs de aparatul fonator al vorbitorului- ia formă de foneme (vibraŃii ale aerului) percepti-

bile cu ajutorul analizatorului auditiv- este un fenomen perisabil ; cu excepŃia

înregistrărilor electronice, limbajul rostit nu poate conserva informa Ńiile

- pronunŃarea cuvintelor este însoŃită de semne neverbale (gesturile sau mimica oratorului, t ăria şi intona Ńia rostirii etc.), care sporesc plasticita-tea şi sugestibilitatea discursului , pe care îl poa-te face impresionant şi conving ător

36

Limbajul este un sistem dinamic

• Oricare formă de limbaj este în continu ă dezvoltare :

- Schimb ările unui limbaj se datorează în principal modificărilor de la nivelul vocabularului s ău

- Gramatica respectivului limbaj este relativ stabil ă

- Chiar dacă anumite reguli gramaticale sufer ă modific ări , acestea se petrec la mari intervale de timp

37

Vocabularul (lexicul)

• În calitate de component ă dinamic ă a limbajului , înregistrează două feluri de schimb ări :(1) Ascendente = spore şte num ărulsemnelor şi/sau al înŃelesurilor pentru anumite semne(2) Descendente = unele semne ies din circula Ńie sau dispar parte din sensurilecu care sunt folosite anumite semne

38

Schimb ări ascendente în limba român ă

(i) Numai în ultimii 20-30 de ani, au apărut nume-roase cuvinte şi expresii noi, care anterior nu existau în limba română: antamare , birotic ă, consumabile , DVD Player , etc.

(ii) Cuvinte deja existente au dobândit înŃelesuri noi, de pildă cuvântul “arbore ”:

- are o vechime considerabilă şi multă vreme a avut înŃelesul de copac mare cu tulpin ă şi coroan ă ramificat ă

- treptat a dobândit şi alte înŃelesuri, ca în expresiile: “arbore genealogic ”, “arbore dedecizie ”, “arbore cotit ” etc.

39

Schimb ări descendente în limba român ă

(i) Unele cuvinte cu utilizare frecventă când-va nu mai sunt astăzi folosite:

- cuvântul “calpuzan ”, cu sensul de falsi-ficator de bani , era folosit curent în se-colul al XIX-lea, dar astăzi nu mai este utilizat

(ii) Cu patru secole în urmă, cuvântul “spă-tar ” era folosit ca denumire pentru şeful armatei , dar şi pentru a desemna spă-tarul unui scaun sau fotoliu

- astăzi îşi conservă doar al doilea înŃeles

40

Observa Ńii privind schimb ările limbajului

(1) Modific ările ascendente sunt prioritarefaŃă de cele descendente, ceea ce conduce la o amplificare continu ă a lexicului ;

(2) Creşterea continuă a afectează toate tipuri-le de vocabular (general , individual , pro-priu unui anumit tip de limbaj etc.):

- La nivel general , este provocată prioritar de dezvoltarea culturii şi a civiliza Ńiei , dar şi de amplificarea rela Ńiilor interculturale

- Pe plan individual , îşi are cauzele în dez-voltarea biologic ă natural ă şi în creşterea competen Ńelor personale

41

Tipuri diferite de vocabular

• Două perspective asupra vocabularului :(1) Aria de acoperire :

- Vocabular general , caracteristic unei limbi naŃionale (materne)

- Vocabular individual , specific cunoscătorilor unui limbaj (unei limbi materne)

(2) Nivelul de competen Ńe:- Vocabular comun , specific educaŃiei gene-

rale- Vocabular special , propriu unei profesiuni

sau unui domeniu de cercetare

42

Vocabular general

• Este specific fiecărei limbi na Ńionale (ma-terne)

• Cuprinde totalitatea cuvintelor (expresiilor) dintr-o limb ă matern ă

• Exist ă doar sub form ă de inventar prezen-tat în dic Ńionarul explicativ (vezi DEX)

• Se îmbog ăŃeşte continuu , pe baza noilorrezultate ştiin Ńifice şi tehnologice , al con-tactului cu alte culturi şi limbi na Ńionale

43

Vocabularul individual

• Apar Ńine indivizilor utilizatori ai unui limbaj ,de pildă, celor ce folosesc limba română

• Diferă, ca num ăr de cuvinte (semne) şi de înŃelesuri (sensuri ), de la un individ la altul

• Diversitatea vocabularelor individuale are multiple cauze , cum ar fi:

- vârsta , preocup ările , profesiunea şi ocupa Ńia fiecărei persoane

- nivelul educa Ńiei , experien Ńele personale•Vocabularul individual difer ă de la o persoa-nă la alta, dar respectarea regulilor gramati-cale este obligatorie pentru to Ńi.

44

Vocabularul comun

• Con Ńine elemente comune majorit ăŃii vo-cabularelor individuale

• S-a constituit treptat pe măsura dezvolt ă-rii fire şti a utilizatorilor (vârst ă, educa Ńie sistematic ă, experien Ńă de via Ńă etc.) şi a comunic ării dintre ace ştia

• Este eterogen , în parte , este diferit de la o comunitate la alta, în func Ńie de :

- nivelul de cultur ă al utilizatorilor (de pildă:româna popular ă sau româna cult ă)

- criterii cultural-istorice (de pildă: dialecte , variante regionale etc.)

45

Vocabularul special

(1) Vocabular profesional :- corespunde celor angaja Ńi în practicarea de

diferite meserii : marinari, electricieni, mecanici, agricultori, asistenŃi medicali etc.

(2) Vocabular ştiin Ńific :- ia forma limbajului folosit de o anume comuni-

tate ştiin Ńific ă: medici, psihologi, jurişti, fizicienietc.

- are o structur ă aparte şi un nivel de rigurozitatedependente de specificul domeniului de cercetare

- există un grad diferit de rigoare între vocabula-rul logicii sau matematicii şi cel al unor discipli-ne socio-umaniste

46

Structura vocabularului psihologiei

(1) Vocabular instrumental , circa 100 de termeni de specialitate provenind din vocabularul logicii: defini Ńie, clasificare , propozi Ńii (categorice, compuse, modale, deontice etc.), întreb ări(decizionale, completive, chestionare etc.), inferen Ńe (silogistice, ipotetico-deductive, disjunctivo-deductive, analogie, raŃionamenteinductive etc.), metode de cercetare inductiv ă, sofisme , operatori logici (“nu este adevărat că…”, “şi”, “sau”, “dacă…, atunci…”, “dacă şi numai dacă…, atunci…” etc.), cuantori (toŃi, cel puŃin un etc.), rela Ńii (de echivalenŃă, de ordine) ş.a.

47

(2) Vocabularul uzual

• Con Ńine circa 3000 de termeni şi are trei com-ponente (nucleu , vocabular colocvial şi gene-ral ): adevăr, agitaŃie, amintire, analiză, apetit, atitudine, agresivitate, aversiune, condiŃie, con-siderare, criteriu, deprimare, disconfort, discuŃi-e, dreptate, eroare, examinare, explicaŃie, fals, fantezie, grav, idee, iluzie, informaŃie, interes, irascibil, învăŃare, lunatic, major, megaloman, melancolie, minor, moral, motiv, nivel, plauzibil, punct de vedere, reabilitare, recuperare, timid, verosimil, voinŃă de putere etc.

48

(3) Vocabularul ştiin Ńific generalEste format din circa 4000 cuvinte din terminolo-gia ştiinŃifică generală sau din discipline conexe

a. Terminologia ştiin Ńific ă general ăAbordare, accident, adaptare, aplicaŃie, aptitudi-ne, argument, cauză, canon, cogniŃie, combate-re, condiŃie, condiŃionat, confirmare, contra-exemplu, cunoaştere, date, decalaj, decidabil,deducŃie, demonstraŃie, disociere, esenŃial, experiment, fenomen, fizic, formă, gen, genetic, generalizare, geneză, ideal, ipoteză, incert, infir-mare, invenŃie, intuiŃie, investigaŃie, justificare, limbaj, obiectiv, opinie, particularizare, plan, probă, proiect, reactivitate, relevanŃă, schiŃă, scop, sindrom, specie, specificare, subiectiv, supoziŃie, viziune etc.

49

b. Din vocabularul StatisticiiAnaliză multifactorială, axiome Kolomogorov, abateri (standard, de medii pătratice), coeficient(de corelaŃie, de concordanŃă, de validitate), co-relaŃie parŃială, distribuŃie (normală, a probabili-tăŃii, a valorilor, a variabilelor), dispersie, eroareprobabilă, eşantion (de probabilitate, stratificat) frecvenŃă, inferenŃe statistice, interval, măsură (de interval, de raport), medie (aritmetică, geo-metrică, armonică, pătratică), metoda cotelor, multivariabil, paradox Simpson, predicŃie statisti-că, public, rată, regresie, scală, scor standard, spirala Arhimede, teorema Arrow, test a poste-riori, univariabil, variabilă (dependentă, indepen-dentă, intermediară), varianŃă multiplă ş.a. -

50

c. Din vocabularul de Neurologie şi Psihiatrieacetilcolina, amyloida β, arii corticale, axoni, bulbrahidian, canale ionice, cerebel, corp calos, celule gliale, cortex, creier, dendrite, dopamină, emisfere cerebrale, fantă sinaptică, măduva spinării, membrană, nerv, neurastenie, neuron, neurotic, neuropatologie, neuroreceptor, neurotransmiŃător, noreprinefină, paranoia, patogen, sănătate mentală, scoarŃă cerebrală, schizofrenie, schizoid, sinapse, sistem limbic, sistem nervos (central, periferic, reticular, somatic, vegetativ), talamus, teacă de mielină, tulburare mentală, vezicule ş.a.

51

(4) Vocabularul tehnic

afagie,afazie,afectivitate,amnezie,anomie, anorexie, anxietate, arhetip, barastezie, bulimie, chinestezie, cleptomanie, cogniŃie, conştiinŃă, complex, compor-tament, depresie, disfuncŃie, distopie, efect (auditiv, de discrepanŃă, placebo ş.a.), erotism, extrovertit, fobie, frustrare, gândire, halucinaŃie, inconştient, inducŃie vizuală, inhibiŃie, introspecŃie, introvertit, instinct, ipohondrie, iradiere, iraŃional, isterie, labili-tate, libido, maniac, memorie, mental, model cogni-tiv, nimfoman, perceptiv, personalitate, psihotic, re-gresie, retardare, somnambul, stres, subconştient, subiectiv, sensibilitate, sincopă, tanatofobie, tonus, traumă psihică, voinŃă etc.

52

Tipurile de vocabular prezentate

• Nu sunt singurele posibile (alte criterii → alte varietăŃi de vocabular)

• Între ele nu sunt graniŃe rigide (unii termeni provin din altă varietate de vocabular, inclusiv din cel comun, transferul realizându-se şi în sens invers)

• Termenii din vocabularul tehnic al psihologieiproveniŃi dintr-o altă variantă de vocabular dobândesc, uneori parŃial, un înŃeles diferit(vezi “inferenŃă” în logică şi în psihologie)

• Deşi în (3) şi (4) termenii au un sens precis delimitat, există cazuri în care psihologi diferiŃi folosesc acelaşi cuvânt, dar cu alt sens

53

Analiza func Ńiilor limbajului

(1) Se face pe fondul limbajului natural , dar se poate transfera şi asupra altor tipuri de limbaj(2) Întrege şte discu Ńia despre particularit ăŃi-le limbajului şi despre raporturile dintre lim-baj, gândire şi afectivitate(3) Existen Ńa func Ńiilor limbajului a propulsat dezvoltarea limbajului şi a vocabularului , in-clusiv prin apari Ńia a noi cuvinte şi combinaŃii de cuvinte specializate

54

Controverse asupra func Ńiilor limbajului

(1) Referitor la num ărul func Ńiilor- unii speciali şti identifică doar 3 funcŃii (N.

Rescher), alŃii 5 (I. Copi), iar alŃii 8 (R. Iakobson, M. Halle)

(2) Referitor la con Ńinutul func Ńiilor şi im-plicit la definirea limbajului :

- se consider ă, de pildă, că termenii limbajşi comunicare sunt sinonimi (M. Golu), ceea ce este inacceptabil

55

Tipuri de func Ńii ale limbajului

(1) Func Ńii de semantice , cele legate de sensul semnelor, respectiv, func Ńiainformativ-descriptiv ă şi func Ńia decomunicare(2) Func Ńii pragmatice , cele legate de folosirea semnelor şi Ńin de scopurile pen-tru care sunt utilizate semnele, respectiv, func Ńia direc Ńionar-sugeratoare , func Ńiaexpresiv ă, cea protocolar ă (numită şi“ceremonială”) şi cea performativ ă

56

1. Func Ńia informativ-descriptiv ă

• Cu ajutorul enun Ńurilor declarative , limbajul:- redă trăsături ale obiectelor fizice sau ideale- descrie stări de lucruri, relaŃii, fenomene etc.• Enun Ńurile declarative redau propozi Ńii : - afirmă sau neagă ceva despre altceva- pot fi calificate ca adevărate sau false- se mai numesc “propozi Ńii cognitive ”: exprimă

cunoştinŃe sau informaŃii despre ceva• Aceast ă func Ńie este proprie şi altor construc Ńii

lingvistice şi fundamentează acŃiunile şi comporta-mentul uman: psihologii au stabilit că orice manife-stare umană presupune o componentă cognitivă

57

2. Func Ńia de comunicare• Prin una sau alta din formele sale, limbajul este in-

strumentul prin care gândul născut în mintea cuiva, sau starea afectivă trăită de el, pot fi comunicate(aduse la cunoştinŃa) altcuiva

• În cazul cel mai simplu, comunicarea ia forma unei relaŃii între două persoane: A - emitorul mesajuluişi B - receptorul mesajului emis de A.

• presupunem că mesajul în discuŃie este formulat în cuvinte:

- ca atare, A formulează un grup de cuvinte de care leagă un anumit sens, iar B le recepŃionează şi, la rândul său, le atribuie un înŃeles

58

RelaŃia de comunicare

Se poate concretiza în trei feluri diferite :(1) A şi B leagă de cuvintele în cauză exact ace-

laşi înŃeles(2) A şi B leagă de cuvintele în cauză înŃelesuri

cel puŃin parŃial diferite(3) B recepŃionează cuvintele lui A, dar nu leagă

de ele nici înŃeles; în mintea lui B se naşte doar gândul că A a spus ceva, dar nu poate preciza ce anume a spus

Este clar că în prima situaŃie comunicarea s-a soldat cu succes total, dar această

situaŃie este greu de realizat

59

• În concluzie :• Cel mai des se realizează situaŃiile (2) şi (3)• În situaŃia (3), comunicarea s-a soldat cu un

eşec total• Principalele cauze:- Ignoran Ńa: cel puŃin unul dintre parteneri nu

cunoaşte exact sau chiar deloc sensul cuvinte-lor folosite

- Greşita identificare : unele din cuvintele lui Apot fi folosite cu mai mult de un singur înŃeles, ceea ce a permis ca B să le asocieze un alt înŃeles decât cel care le-a fost atribuit de A

60

Comentarii

•Situa Ńiile negative de felul celor men Ńionate :-Sunt frecvent întâlnite în comunicarea obişnui-tă

-Producerea unor asemenea situaŃii de eşecparŃial sau total al comunicării generează, de regulă, confuzii şi ambiguităŃi care pot afecta grav acŃiunea sau comportamentul

-Este deci important ca partenerii în comunicare să cunoască exact regulile de semnificaŃie pro-prii cuvintelor folosite, operând eventual preci-zările necesare

61

3. Func Ńia direc Ńionar-sugeratoare

• Limbajul este şi mijloc de orientare a aten Ńiei spre un eveniment iminent, asupra unui pericol (AtenŃie! Cad pietre!) sau pentru a ne sugera o acŃiune(Deschide fereastra!)

• Aceast ă func Ńie este explicit ă prin intermediul unor avertismente, interjecŃii, norme sau ordine

- Normele sunt redate prin enun Ńuri deontice : conŃin explicit sau nu calificări de forma “trebuie”, “este inter-zis”, “este permis” (să faci aşa şi aşa) şi introduc instrucŃiuni, reguli morale, juridice, de joc etc.

- Ordinele iau forma enun Ńurilor imperative : exprimă hotărâri, decizii, comenzi de a face (Scrie!) sau nu (Nu scrie!), de a obŃine (Să iei note bune!) sau nu (Nu-Ńicumpăra aparatul!)

62

4. Func Ńia expresiv ă

- Unele simptome sunt redate de enunŃuri care ex-primă convingeri personale sau stări afective trăiteca efect al unor evenimente speciale ce ne-au in-fluenŃat

- În momentul formul ării unei propozi Ńii , în condi-Ńii de bune intenŃii, este redată şi convingerea că lucrurile stau aşa cum se spune în propoziŃie

- Dacă odată cu enun Ńarea propozi Ńiei este as-cuns ă convingerea celui care o formuleaz ă că lucrurile stau altfel decât se spune în propozi-Ńie, atunci se produce o minciună (un fals intenŃio-nat), iar aceasta se produce în baza unei motivaŃii.

63

• Stările afective resim Ńite instantaneu- cauzate de greşeli neintenŃionate, de atinge-

rea unui obiect fierbinte sau ascuŃit, de o du-rere acută sau de o surpriză ieşită din comun etc.

- sunt redate , în mod obişnuit, prin interjecŃiisau printr-o reacŃie aparte (mimică, gesturi, strigăte ş.a.)

• Astfel de manifestări reprezintă un simptom al unei stări de fapt (senzaŃia trăită), iar corecta lor interpretare este vitală în diagnoza psihic ă

64

5. Func Ńia protocolar ă• Enun Ńurile protocolare Ńin de valorificarea

social ă a limbajului şi sunt enunŃuri-tip: - cu structură special stabilită prin regulamente,

legi sau tradiŃii (obiceiuri) speciale- fac parte din protocolul de derulare a unor

evenimente aparte (decernare de medalii, titluri sau denumiri, căsătorii, inaugurări etc.), fără nici un fel de modificare

- unica lor menire este de a cultiva solemnita-tea evenimentelor ce prilejuiesc pronunŃarea lor şi respectul comunităŃii faŃă de acele eve-nimente

65

6. Func Ńia performativ ă

• Enun Ńurile performative seamănă cu cele protocolare, dar în condiŃii speciale au şi alte funcŃii: expresivă, direcŃionar-sugeratoare, in-formativă şi chiar de comunicare

• Exprim ă angajamentul sau dorinŃa celui care le formulează de a realiza , de a atinge unobiectiv , de a ob Ńine sau de a face ceva

• Con Ńin în alcătuirea lor verbe performative prin care este redată o dorinŃă, promisiune, un angajament (accept, cer, doresc, ofer, pro-mit, recomand, sugerez etc.)

• Sunt evaluate ca justificate sau nu, alteori ca fiind adevărate sau false

66

Concluzii asupra func Ńiilor limbajului

• Cu toate c ă sunt distincte , în multe cazurise regăsesc în totalitate sau doar în parte în acelaşi enunŃ sau manifestare neverbală

• În cazul enun Ńurilor cu pluralitate de func Ńii , una dintre ele este prioritară

- Pentru corecta interpretare a unui enunŃde acest fel, este necesar să stabilim rolul ce revine fiecărei funcŃii în valorificarea lui

- Astfel se evit ă producerea unor confuzii şi ambiguităŃi cu efect negativ în interpretarealui şi chiar într-o acŃiune bazată pe el.

67

PARTICULĂRITĂłILE LIMBAJULUI(1) Este fenomen uman : componentele

semnului sunt produse de o persoană (de o fiinŃă umană)

(2) Are materialitate specific ă: prin substratul material al semnului

(3) Este perceptibil : substratul material al sem-nului este accesibil simŃurilor noastre

(4) Are o idealitate aparte : sensul (înŃelesul)semnului este “fapt” de conştiinŃă

(5) Posedă inten Ńionalitate : producerea sub-stratului material are finalitatea precisă de a fi suportul unui mesaj (gând sau stare afectivă)

68

(6) Este instrument de exteriorizare (prezenta-re) şi chiar de disimulare a gândurilor sau a stărilor afective

(7) Are caracter conven Ńional şi prescriptiv : dată fiind regula de semnificaŃie specifică oricărui semn

(8) Este fenomen social : prin funcŃia de co-municare un principal propulsor în evoluŃia comunităŃilor umane

(9) Este instrument principal al capacităŃii de abstractizare şi de înaintare pe linia relaŃiilor cu lumea în care trăim

(10) Este stimulator esen Ńial al dezvoltării competenŃelor teoretice şi subiective şi al experienŃelor individuale şi colective