Iepurele care îl imita pe tăticul lui

A fost odată un iepuraş care locuia împreună cu familia lui prin tufişurile pădurii. în general o ducea foarte bine pentru că putea face tot ceea ce fac de obicei iepuraşii la această vîrstâ. Ştia el că într-o zi va creşte mare şi va avea de făcut lucruri pe care iepurii tătici le fac, dar deocamdată se simţea fericit că este mic şi că se putea juca împreună cu alţi iepuraşi de vîrsta lui.

Intr-o zi, pe cînd iepuraşul era singur acasă, s-a întîmplat ceva foarte ciudat. A trecut pe acolo un urs mare şi fioros care a răsucit un buton din micul iepuraş, încît de atunci el a început să se poarte la fel cum se purta uneori tatăl său. Iepuraşul era foarte zăpăcit, pentru că de fapt el nu dorea de loc să se poarte în acest fel, ca un iepure mare, dar după această întîmplare pur şi simplu nu s-a mai putut stăpîni şi se purta mereu ca un iepure mare. Chiar şi la şcoală învăţătoarea s-a supărat pe el cînd 1-a văzut că se poartă ca un iepure mare. Micul iepuraş se simţea foarte nefericit, dar era ceva dinăuntrul lui care nu-1 lăsa să se oprească şi să redevină ca înainte.

Din fericire, odată, iepuraşul s-a întîlnit cu un iepuroi mai bătrîn ,care i-a spus: "Orice comportament îşi are timpul său. Vine vremea pentru orice lucru. încă nu este timpul pentru tine să te porţi ca un iepure mare. Va veni o zi cînd te vei putea purta aşa, dar acum este momentul să te porţi doar ca un iepuraş de vîrsta ta. Exact la fel cum o plantă trebuie să se înalţe, să facă mai întîi frunze, înainte de a face flori şi fructe, va trebui să mai creşti, să te mai dezvolţi ca apoi să te porţi ca un iepure mare, ca tăticul tău." Zicînd aceste vorbe, iepurele cel bătrîn a răsucit înapoi butonul din iepuraş pe care îl apăsase ursul cel fioros. Apoi a adăugat: "în mod sigur, cînd va veni timpul potrivit ,vei putea tu singur să-ţi răsuceşti acest buton interior. îţi vei da singur seama cînd a venit acest moment. Dar acuma mai bucură-te că eşti mic şi te poţi juca şi zbengui cît pofteşti".

Bineînţeles că iepuraşul i-a mulţumit bătrînului iepuroi şi a plecat ţopăind mai departe, tot străduindu-se să înţeleagă ceea ce auzise de la el. îşi dădea seama că acum el se simte şi se poartă din nou ca înainte de întîmplarea cu ursul. Ba mai mult, de atunci încolo nu s-a mai trezit nicio-dată imitînd un iepure mare şi era foarte mulţumit că este încă mic la vîrsta. Sigur că pe undeva în sufletul lui simţea că într-o zi va fi şi el iepure mare, dar acum îi făcea mare plăcere că este totuşi mic. Aşa că ţopăind bucuros s-a dus să se joace împreună cu prietenii lui.