Iedera otrăvitoare

Radicans Toxicodendron (Iedera otrăvitoare; sinonime Rhus toxicodendron, Rhus radicans ) este o plantă din familia Anacardiaceae cu 3 frunze. Numele este, uneori, scris "-Poison Ivy", în încercarea dea indica faptul că nu este un adevărat Iedera

(Hedera). Este o viţă de vie lemnoasă, care este bine cunoscut pentru capacitatea sa de a produce o iritare a pielii, care cauzează o erupţie cutanată, mâncărime pentru majoritatea oamenilor, cunoscut sub numele de dermatită de contact.

Aria de răspândire Poison Ivy creşte în mare parte din America de Nord, inclusiv provincii canadiene

maritime, Quebec şi Ontario, precum şi toate statele din SUA de la est de Muntii Stâncosi, cu excepţia Dakota de Nord, precum şi în zonele de munte din Mexic până la aproximativ 1500 m, şi este în mod normal, găsită în zonele împădurite, în special în zonele de-a lungul marginii. De asemenea, creşte în zone stâncoase expuse. Planta poate creşte ca un arbust de metri până la aproximativ 1,2 m inaltime, cu o tulpină de 10-25 cm grosime, sau ca o viţă de vie catarare pe suporturi diferite.

Acesta nu este deosebit de sensibil la umiditate a solului, cu toate că nu creşte în deşert sau condiţii aride. Aceasta creşte într-o mare varietate de tipuri de sol, precum şi pH-ul solului de la 6.0 (acide) la 7.9 (moderat alcalină). Poate creşte în zonele supuse la inundaţiile sezoniere sau apă salmastră.

Acesta este înregistrată ca o buruiană nocive în state ale SUA din Minnesota şi Michigan şi provincia canadiană din Ontario.

Iedera otrăvitoare şi rudele sale sunt practic necunoscute în Europa. Mulţi europeni care au excursie în SUA şi Canada sunt destul de surprinsi să constate că o astfel de plante periculoase sunt atât de răspândite pe continentul Nord American.

DescriereFrunzele iederii otrăvitoare sunt trifoliate cu trei migdalati pliante. Frunya variază de la

culoare verde deschis (de obicei, frunze mai tineri) la culoare verde închis (frunze mature), de cotitură luminoase de culoare roşie, în scădere, deşi alte surse spun frunzele sunt roşcat atunci când sunt în expansiune, devin verzi la maturitate, apoi înapoi la rosu, orange, galben sau în toamnă. Frunze mature sunt oarecum strălucitoare, de 3 - 12 cm lungime, rar până la 30 cm. Marginea frunzei poate fi zimţată, iar suprafaţa frunzelor este netedă. Iedera otrăvitoare se caţăra pe trunchiul unui copac devenind puternic ataşată prin numeroase rădăcini aeriene. Iedera otrăvitoare secretă o răsină lăptosă care se închide la culoare după expunerea la aer.

Clasificarea ştiinţificăOrdin: SapindalesFamilia: AnacardiaceaeGen: Toxicodendron

Specie: T. radicans(L.) Kuntze

Denumirea şitiinţificăToxicodendron radicansSinonimeRhus toxicodendronRhus radicans

Iedera otrăvitoare se răspândeşte atât prin butaşi cât şi prin seminţe. Iedera otrăvitoare înfloreşte din mai până în iulie. Florile sunt de culoare galben-verzuie sau albe, de obicei în umbră şi sunt situate în grupuri de până la 8 cm deasupra frunze. Fructele se coc prin august-noiembrie şi au cu o culoare alb-gri. Fructele sunt un produs preferat iarna de unele păsări şi animale. Seminţele sunt răspândite în principal de animale şi rămânând viabile după ce trece prin tractul digestiv.

IdentificareaCaracteristici principale pentru a identifica iederă

otrăvitoare în cele mai multe situaţii: (a) grupuri de trei pliante, (b) în regim alternativ de frunze, şi (c) lipsa de spini. Identificarea de către oameni cu experienţă este adesea dificil din cauza frunzelor, condiţiile de desfrunziţi în timpul iernii, şi forme de creştere neobişnuită din cauza de mediu şi / sau de factori genetici.

Efecte asupra organismuluiReacţia provocată de iederă otrăvitoare, endemul indus de

dermatită de contact, este o reacţie alergică. Aproximativ 15% până la 30% de oameni nu au nici o reacţie alergică, dar cei mai mulţi oameni vor deveni sensibilizat cu expunerii repetate sau mai concentrată de lichid de iederă. Reacţii pot evolua către anafilaxie

Printre semnele si simptomele dermatitei de contact se numara: - erupţie pruriginoasă alcătuită din mici proeminente, băşicuţe sau umflături

- prurit (mancarime) - inrosire usoara - crapaturi si fisuri ale tegumentului - zone de culoare rosu intens, umede (in cazuri severe).

Apariţia unei erupţii cutanate indică faptul că unele zone au primit mai multă otravă şi a reacţionat mai devreme decât alte zone sau că contaminare are loc încă de la contact cu obiecte pe care otravă a fost răspândit.

Crăpăturile şi fisurile tegumentului pot dezvolta lacunele şi scurgeri de lichide prin piele. În cazul în care iedera otravitoare este arsă, iar apoi de fum inhalat, acest erupţii cutanate

vor apărea pe captuseala plămânilor, cauzând durere extremă şi, posibilă dificultate respiratory care poate fi letală.

În cazul în iederă otrăvitoare este consumată, tractului digestiv, cailor respiratorii, rinichi sau de alte organe pot să fie afectate.

O erupţie datorară iederei otrăvitoare poate dura intre o săptămână până la patru săptămâni, în funcţie de gravitatea şi de tratament.

În cazuri rare, reacţiile datorate de oedera otrăvitoare pot necesita spitalizare.Uleiul din seva iederii otrăvitoare poate rămân active pentru mai mulţi ani, astfel încât

manipularea frunze moarte sau a tulpinei poate provoca o reacţie. În plus, uleiul transferate de la plante la alte obiecte (cum ar fi blana animalelor de companie) poate cauza erupţii cutanate în cazul în care vine în contact cu pielea. Îmbrăcăminte, instrumente şi alte obiecte care au fost în contact cu iedera ar trebui să fie spălate pentru a preveni transmiterea mai departe. Persoanele care sunt sensibile la iedera otrăvitoare pot avea, de asemenea, o erupţie cutanată similară de la mango. Mango se află în aceeaşi familie (Anacardiaceae) ca iedera otrava, seva de copac de mango şi pielea de mango are un compus chimic similar.

Tratament. Pruritul poate fi ameliorat prin aplicarea unei paşte făcute din apa şi bicarbonat de sodiu sau sare, sau a unei loţiuni calmante ori a unei creme cu hidrocrotizon,

eliberată fără prescripţie, pentru erupţii. Unele pesoane sunt sensibile la agenţi din anumite creme şi loţiuni, care le agravează starea. Nu puneţi alcool pe erupţie, deoarece poate agrava pruritul. Acoperiţi veziculele deschise cu pansament steril pentru a preveni infecţia. Cremele şi lotiunile nu ajută prea mult dacă veziculele sunt deschise, dar pot fi folosite de îndată ce acestea se vindecă, încercaţi să nu vă scărpinaţi.

În cazul dermatitei de contact severe în zone sensibile, cum ar fi faţă, ochii sau organele genitale, consultaţi medicul. Acesta vă poate prescrie un antihistaminic, un unguent cu un cortizon  puternic  un medicament oral cu cortizon.