Icoane

si versuri

pe fibrã

de lemn Fe

lix S

ima

●

Ic

oa

ne

și v

ersu

ri p

e fi

bră

de

lem

n

‘

Icoane și versuri pe fibră de

lemn

2

Consilier editorial:

Ioan BARBU Design, prezentare grafică, prepress:

Emil PĂDUREȚU Fotografii:

Paul BALANCA, Felix SIMA

Coperta, tehnoredactare computerizată:

Felix SIMA

Coordonator:

Remus GRIGORESCU

Tipar:

ROTIPO

Aleea Veronica Micle, nr. 4

IAȘI

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

SIMA, FELIX

Icoane şi versuri pe fibre de lemn / Felix Sima –

Râmnicu-Vâlcea: Editura “Antim Ivireanul”, 2014

ISBN 978-973-8106-86-4

821.135.1-1

3

Editura Antim Ivireanul

Râmnicu-Vâlcea, 2014

4

5

CIOPLITORUL ARHAIC

Prezentele icoane au apărut din nevoinţa de a

salva un pom. Roditor. Un nuc devenit uscat şi tăiat şi

aşezat cu scândurile în pod. El, când era viu, a rodit în

toată copilăria mea. Astăzi, uscat, rodeşte icoane. Ne

căţărăm spre ele, prin razele lor, ca pe o scară. Nucul,

viu, a trăit printre noi. Astăzi, icoanele vii trăiesc printre

noi, pentru noi. Locuim în mijlocul lor, aşa precum

copilăream sub nuc.

Vâlcea fiind un ţinut bogat în nuci şi în pictori, i-

am combinat pe aceştia în modul în care îi putem, astăzi,

admira.

*

Iubim închipuiri pe lemn, sculptate sau pictate?

Asemenea lucrări ne-am priceput să facem... Obiecte

arhaice… Ele ies din unelte arhaice: teslă, ferăstrău,

sfredel, cuţitoaie, dălţi… dălţile sunt arhaismele

uneltelor.

Stând faţă în faţă, am observat că scândurile au

rămas după cum a sărit ţandăra din ele – nu departe de

trunchi.

Cioplitura arhaică este nedatată şi nesemnată,

deoarece cioplitorul arhaic nu o executa ca pe o lucrare

de licenţă, ea rămânea necontrolată de critici de artă…

6

Obiectul este controlat numai de trecerea

privirilor peste el… şi de trecerea mâinilor peste el, să-l

cuprindă, să-l folosească… şi de trecerea apelor timpului

peste el…

Cioplitorul arhaic a rămas acelaşi, ani de-a

rândul, rămânând, astfel, el însuşi.

Eu, dintr-o mai veche pornire, am cioplit

scândurile iar pictorii, cu pasiunea lor, le-au înnobilat cu

vopsele proaspete aduse de îngeri într-o candelă poetică.

Scândurilor din nuc le-am adăugat scânduri din

tei, din paltin, troiţe din lemn de mesteacăn, de păr şi de

cireş sălbatic, de salcie roşie, de prun şi plută...

Miresmele acestor lemne vii se revarsă prin vopsele.

Acuma, fac parte din colecția personală care se

află în casa din apropierea nucului ce a inițiat-o.

*

Această lucrare a fost provocată, îndemnată şi

adunată în timp, între marile mănăstiri ce ne înconjoară

ţinutul pe care convieţuim, venind / plutind prin

văzduhul Domnului, cu ale noastre oase/ prin oase

trecând, pre când Cuvântul se născuse şi nu se

murdărise, pre când Cuvântul era verb şi era verde, iar

sarea pământului era în Lacrima Domnului / care se

scurgea în Lacrima Omului...

*

7

Fiecare icoană îl sfinţeşte pe autorul - pictorul ei.

Pictorii s-au dedicat icoanelor de la primul îndemn, de

bunăvoie şi cu sufletul deschis.

Ei sunt:

Ioan ANDREICA, Ştefan-Traian BOICESCU, Jeanina

BOGORODEA, Radu CONSTANTINOV, Simion Petru

CICHIRDAN, Maria CRIŞAN - GAGHEL, Dumitru

CHIRIAC, Emil DARIE, Gheorghe DICAN, Mariana

DINA - SIMA, Aurelia DRĂGHICI - ROGOJINARU,

Lavrentie DĂNILĂ, Laurenţiu ENE, Ion EBRAŞU,

Vadim GIUMALĂ, Paula GEORGESCU, Valeriu

IONESCU, Lucian MARIN, Marian MARIN,

Constantin STAN - NEACŞU, Mioara PLOP, Sergiu

PLOP, Ecaterina POPA, Tudor POPESCU, Vlad

RĂUŢĂ, George ROGOJINARU, Violeta SCROCIOB,

Cristian SIMA, Carmen Maria SIMA, Paul STĂNIŞOR,

Sabin ŞTEFĂNUŢĂ, Adrian TRANDAFIR, Nicolae

TRUŢĂ, Petti VELICI.

Trecând numele lor în dreptul operei lor, am

gustat cu toţii, câte puţin, din Cer…

Lucrările noastre se dedică/ acelora ce se implică.

Dumnezeu să ne ţină în preajma icoanelor Sale.

Icoanele sunt o parte a sufletului nostru.

O parte pe care, iată, am făcut-o vizibilă...

Şi sufletu-mi să se deschidă –

Cum ai deschide-o cărămidă…

8

9

10

*

Mai trăim cu toţii

În aceeaşi viaţă.

Goţii, ostrogoţii

Ne-au spălat pe faţă...

Hunii, pecenegii

Ne-au făcut sicrie.

Să citeşti din carte

Tot ce-ai vrea să scrie.

Prea loveşti departe

Când ţinteşti aproape...

Şi plutesc, cu sânge,

Luntriile prin ape.

Prea loveşti aproape

Când ţinteşti departe...

E-o săgeată-ascunsă-n

Fiecare carte,

11

*

Stăm pe piei de oaie

Şi privim în sus...

Am săpat în peşteri

Semnul lui Iisus.

12

*

Clopotul cel mare - semn al vieţii sfinte

S-a-nălţat la ceruri, zboară prin văzduh.

Este semnul nostru dintre oseminte,

Locuim în viaţă şi în Sfântul Duh.

13

*

Vălul timpului se-aşterne

Peste fraţi, la mănăstire,

Suntem toţi la închinare,

Vom fi toţi la cimitire...

14

*

Clopotul cel mare bate şi răzbate...

Dulce adormire-n unanimitate...

15

*

Care floare înfloreşte

În icoana ce trăieşte?

*

Plânge un copil afară.

O fi mama lui amară?

Dar nu-i mama lui amară...

Plânge un copil în ţară...

O fi pâinea ei amară?

Plânge un copil în râu...

E copil sau este grâu?

E Ion sau e Ioană?

E copil sau e icoană?

16

17

18

*

Cum trece timpul, Doamne,

Cum zboară... şi ne zboară...

Doar Pruncul creşte veşnic

La Veşnica Fecioară...

19

*

Eu sunt moş -

Tu eşti strămoş,

20

*

Ceară curată-

Mână de Tată.

Icoană în ramă-

Mână de Mamă.

Între Ceruri şi Pământ:

Porumbelul – Duhul Sfânt,

21

*

Am uitat să cred în ploaie,

Sfânt Ilie... Nicolae...

Sfinţii mei trecuţi prin rouă...

Parcă ninge... parcă plouă...

Parcă nu am fi mai mulţi

Drepţi, romantici şi desculţi...

Chiar de-i pici cu seu şi ceară,

Sfinţii vin iară şi iară,

22

23

24

*

Să pot să intru-n viaţa ei,

A scândurii din lemn de tei...

Să pot, adesea, să mă duc

Prin scândura din lemn de nuc

Unde Toţi Sfinţii tăi trăiesc

Şi împreună-nvrednicesc

25

Să nu te-mpiedici de un nod,

Să urci, prin frunză, către rod,

Să vii, cu Ei, din rădăcină

Şi să aduci, din ea, Lumină,

26

*

Şi mă rog să fim, să fiţi

Ca şi crinii între sfinţi,

Pe sub merii înfloriţi

Şi ca sfinţii-ntre părinţi.

Mă mai rog să fim, să fiţi

Ca toţi pomii altoiţi

Şi-nfloriţi de Dumnezeu –

În culori de curcubeu,

*

Fă, Doamne, curcubeie şi mari bucurii

Atuncea când, pe fruntea noastră, scrii!

Fă, Doamne, curcubeie şi mari bucurii

Atuncea când, cu viaţa noastră, scrii!

Fă, Doamne, curcubeie şi mari bucurii

Atuncea când, cu mâna noastră, scrii!

27

28

BISERICA DE LEMN

Zeiţă-a vederii clare

Şi-a silabei de uimire,

Arde-n albă lumânare

Şi ascultă de la mine:

Într-o zi mi s-a ucis

- nu îmi e deloc uşor -

O fiinţă-a mea din vis -

Când eram tremurător.

Mi-au rămas vorbe confuze,

Rouă de băut prin pai,

Miere-n fiere, frunze-n buze,

Urme verzi de dus la Rai...

Peste ele, ochiul este

Roşu – un cadran de sânge -

Şi pe care – o poveste -

Viaţa toată mi se strânge,

29

30

*

Dacă zilele sărace

S-au uscat fără folos,

Fluierul de fag se face

Roşu, sabie de os...

Astăzi, mai încearcă-ne:

Pe pereţi ne arătai

Ochiul între cearcăne,

Fetele crescând pe cai...

Trandafir cu lemnul trist,

Pe un prag de ieri, de azi,

Poartă-mi vorba că exist

La oameni subţiri şi brazi...

31

32

*

...Şi avea mielul de lapte

Dulci corniţe, luminoase,

Pe potecile prea moi

Sugeam fragedele-i oase

Şi urcam în capul lui

Şi mă odihneam în el,

Mă miram de cum văd lumea

Prin doi ochi mărunţi, de miel...

Creierul îi era dulce

Şi-nflorit tot ca un nufăr,

Îl luam drept aspirină

Că era păcat să sufăr.

Lunecam apoi sub gâtul

Lui făcut din iarbă verde

Şi-i furam înghiţitura

Şi credeam că nu mă vede...

O, dar cum o mai duceam

În plăpândul, tânăr miel!

Dacă nu aş fi crescut -

Rămâneam, precis, în el...

33

34

*

Lacrimă, unde-ţi e locul

De din ochii mei cei vechi

Îmbătaţi şi arşi de focul

Din pupilele perechi?

Ţi-ai făcut sicriu din ceaţa

Care spală aliorul,

Destrămată pe sub gheaţa

Lunecată cu piciorul...

Ţi-ai făcut rotund sicriu,

Din globula printre sânge,

În muierea din pustiu!

Crucea ei de turtă dulce!

Gata-i mortul pentru ciori?

Gata-i groapa! Gata-i groapa!

De din viaţă-ţi scriu scrisori

Şi ţi le închid cu pleoapa...

Trece floarea peste dinte,

Peste tine, peste mine,

Ţi se-ntinde, mi se-ntinde,

Devorăm din ea stamine,

35

36

*

Paharu-acesta cel mai moale,

Paharu-acesta-n care mint,

Prin băuturile vernile,

Cuţite creşte – de argint.

37

Pe vârful lor, tot în lichid,

Capete vii se clatină.

În ele am ascuns, treptat,

Valuta mea de platină...

Din întâlnirea cu femeia,

Din întâlnirea de atunci,

Mai port pe frunte, pur si simplu,

Sărutul ei cu bube dulci,

*

Să-ţi iei, sunt buni,

Sunt buni, să-ţi iei,

Cărbuni, cărbuni

Din flori de tei...

*

Ce e-această semănată-

nfloritură pe sub rouă,

Până când mi se arată

Porumbelul fără ouă?

38

Până când voi fi copilul

Care plânge-n colţ de stradă

Şi retrage lumii mâna

De pe faţa ei curată?

Ce să fac cu două aripi

Ce susţin tremur de aer?

Tot mă-mpiedic printr-o carte

Şi mă-ascund după un caer!

39

Soră bună, tu eşti! Tu eşti

Vopsitoarea de inscripţii!

Adă-n ora ta regală

Toţi poeţii din solstiţii!

Negrul ochiului mă strânge,

Un fior mi se deznoadă,

Ce pisică-a mea deplânge

Peştii înotând în cadă?

Când tot sângele mă doare

Şi-ntunericul mă-ncinge,

Ce şenilă are ţara?

Cât de-adânc se poate-nfige?

Numărul ce-l port pe spate

E şi el trecut în stemă...

Cine mişcă-ncet acolo,

Care vierme-n teoremă?

Mi-am hrănit pâinea cu apa

Care-n vară - floarea muşcă,

Aruncată la răspântii

Pre când stelele se-mpuşcă...

Ce să iau pentru durere?

Care leac să-nchidă-arsură

Unui sfânt din fresca veche

Aşteptat în bătătură?

40

*

Umblă-n mine o secure

Fermecată, ca să sparg

Lemnul greu dintr-o răscruce,

Trunchiul cel mai vechi de fag...

41

Câte inimi are-n el

De voinic purtând inel,

De fecioară cu cercel!?

Unde-l văd înalt, cu umbră,

Acolo şi pasu-mi umblă

Fără pace, până când,

Tremurând şi aiurând,

Îmi ucid copacu-n gând...

Capu-mi cade amărui

Pe o scândură de-a lui...

42

*

Suntem în trăsura

Serilor, subţire,

Tocmai cum mireasa

Dusă-a fost de mire

Spre o casă-naltă,

Pe un mal frumos,

43

Cu pereţi de trestii

Şi pământ pe jos

Şi cu flori şi iarbă

În acoperiş,

Să umbrească praguri

Calde de pietriş...

Şi avem la roate

Osii aurite,

Albiile de râu sunt

Drumuri pietruite...

44

Suntem în trăsură

Şi visăm la fel,

Suntem la răscruce-n

Drumuri fel de fel,

Suntem în trăsură

După cei doi cai

Ce veneau pe drumul

Ce urca la Rai,

*

El era cocon şi

Ea era domniţă…

Să-i tot bei la apă

Dulce din guriţă…

Să te ştergi pe faţă

Cu cămaşa Ei,

Să Te ţină-n braţe

Şi să-I pui cercei…

45

*

Se rupe timpu-n frunze

De nuc şi de gutui...

Ai vrea să spui acestea

Dar cui să le mai spui

Când nimeni nu te vede

Pe dealuri cum te sui

Şi cauţi cuiburi goale De păsări şi de pui...

46

47

*

Azi vreau şi muzică şi vin,

La ceruri să urcăm pe sfori,

Ştiind că, totuşi, e un chin

Să fii cu minţile în nori...

Azi vreau şi muzică şi vin,

Uimit de toate câte sunt,

Ştiind că, totuşi, e un chin

Să ai picioare pe pământ,

48

*

Am alergat

Şi mi-a cedat

Nervul valoric,

Cel încărcat...

Am vrut să-ajung,

Cu cornul lung,

La un liman

Şi să-l străpung...

Faptă mai tristă

Nici nu există

În orice lume

Exclusivistă,

49

*

Când înflorea pământul

Pe un hotar de ger,

Ce mai miresme, Doamne,

Ce ramură pe cer

Era pământu-n care

O clipă petreceam,

Cum te-ai uita odată

Cu viaţa pe un geam!

Dar cum e, Doamne, viaţa

Aceea, din pământ?

Nu îmi găsesc cuvântul,

Cuvântul e mormânt!

50

51

*

În capul meu se coc stamine,

- ferească Domnul de mai rău! -

Apleacă-te pe lângă mine

Să iei o floare-n trupul tău!

În capul meu oprit la uşă,

Coboară clovnii pe o scară

Fardând mustaţa cu cenuşă

Din urna doamnei Primăvară...

Se face toamnă în privire,

Se face vară în miros,

În gust am o nedumerire

Şi pipăi iarna pân’ la os.

În gâtul lacului-pescar

Se-neacă-notătorul – crapul,

În capul meu e un tavan

Pe care vreau să-l sparg cu capul,

52

*

Pe fruntea ta plecată

De preaconcretul trai,

Aştept argint de sănii

Ce ne vor duce-n rai

Cu cai de aiurare,

Cu dinţi de stele-n gură...

Aceasta e povestea

Şi-a ei miniatură,

53

*

Să mai vedem ce fac, ce faci,

Ce grâu se mai adună dintre maci,

Ce toamnă se ridică prin copaci,

Ce iarnă abureşte pe colaci…

Când clopotul nu bate,

Când mielul nu mai suge

Iar câinele din mine

(cel bun, de pază)… fuge,

*

Aduc cu mine un cuvânt,

Cu carul revărsat din nori,

Călătorind pe roţi de vânt

Şi şchiopătez adeseori

54

Şi ce culori şi ce cocori

Mă înveşmântă când iubesc,

La răsărit şi la apus,

În timpu-acesta cât trăiesc...

Mi-e tare dor de-o poezie

Care să spună tot ce sunt,

Ce merg, ce fac în lumea vie,

Precum în cer - şi pre pământ...

O, Suflete, coroana mea de brad

Prin care zilnic înverzesc şi cad…

55

56

CĂTRE SFÂRŞIT DE VARĂ ...

Către sfârşit de vară, aşadară,

Adoarme Maica Vieţii, an de an ...

Se odihneşte şi-nfioară

Pe un urcuş de sălcioară,

Pe un căluş de la vioară,

Precum şi noi... din zi în zi...

Ce-o fi... o fi... Ce-om mai găsi...

57

Va fi trezită, cu uşor,

De un cocoş prevestitor

(Al zânelor, al nopţilor)

Ce va cânta a treia oară,

De peste pietre de hotară,

Spre-a-ndeplini un ritual...

Pe un inel... pe un caval...

Cu florile de măr... în păr...

58

*

Cum doarme trupul Maicii ...

Tulpină vestejită ...

Şi viaţa ei se cerne,

Ca şi a mea, prin sită

59

Şi înghiţită, mai apoi,

De-un cal cu ham,

De-un car cu boi,

Într-un sicriu

Ce nu-l mai ştiu,

La cumpăna ce-o face pasul

Şi se-ntrevede, palid, glasul

Şi se aşterne: Parastasul...

60

*

Sufletul meu rămâne treaz

Sărind acelaşi vechi pârleaz,

Aerian - subpământean,

Purtând de grijă, an de an,

Copiilor ce cresc la foc,

Spălaţi pe faţă la un scoc,

Stropiţi cu fir de busuioc,

Aduşi la nuntă, la soroc

Şi alăptaţi din vechea oală

Ca dintr-o ţâţă vegetală

Ce descompune şi iveşte

Sămânţa care ne hrăneşte,

Sămânţa care ne uneşte...

În chip ascuns...

cu Hram de Peşte,

61

*

Maică Bună şi Bătrână,

Ţi-o fi brâul tot de lână

Descusută de pe Lună...

Mă-nfioară, mă-ncunună...

Maică Blândă, Brâu de scamă,

Caii, singuri, se deshamă...

62

Şi rămâne Trupul gol...

Oase albe... la subsol...

Iar mai sus, la Dumnezeu,

Oasele Tatălui meu...

Sfinte sunt, pe sub pământ,

Pe sub Cer...

sub Legământ...

63

64

PRICEASNE DE RÂMNIC

*

Scrie-mi, Doamne, psalmii florilor de gheaţă

pe ferestre lucii, să îi pot citi.

Ia-mă în tărie, ţine-mă în braţă,

mângâie-mi obrazul, nu mă rătăci.

Rupe-mi anii tineri, eu tot cred în Tine,

hămesit de viaţă, cum mă ştiu de mult...

Tot aştept chemarea... cât e lungă zarea...

Tot la Tine-n naos stau şi Te ascult.

Lângă uşa-ngustă a intrării noastre,

unde nu se simte vântul din pustie,

vreau să ţin lumina-n candele aprinse

cu ulei din suflet, smirnă şi tămâie.

Cum a fost odată, eu văzându-ţi faţa

într-un lemn de paltin rupt, pe la Hurez...

Şi era tot lemnul - alb cum este varul

şi puteam, acolo, Doamne, să-ţi pictez

chipul sfânt aflat în fresce şi-n icoane

şi aflat în gândul nostru cel curat...

Cu o daltă-n suflet ţi-am cioplit icoane

şi-n altarul lumii ţi le-am atârnat,

65

Dăruind ofrande Luminării Tale,

dăruind prosoape Brâului ce-l ai,

tot bătând mătănii şi ţinând canoane

în Prohodul lumii ca în lung alai,

66

*

Vindecă-se lumea de urât şi bube,

vindecă-se totul, ca la început,

noi eram cu Tine şi Apostoli Sfinţii

ne-au ţinut în palme când ne-au cunoscut.

Ei trăgeau de funii nevăzute luntrea

peste care valuri - spume tot veneau

şi puteau, de barcă, să unească puntea

peste care multe suflete treceau…

În procesiunea vieţii şi a morţii

suntem toţi temuţi în Faţa Ta din noi;

ia-ne, Doamne,-n Casa Binecuvântării

şi mai dă-ne-odată oile-napoi

ce erau curate şi erau supuse,

ce erau spălate în Lumina Ta

când... se rupse puntea sufletelor duse

şi se strînse mâna care ne ducea,

67

*

De-am cădea în lumea stearpă încă-odată,

nu ne va fi lesne, vom mânca pământ.

Dar cu faţa blândă, albă, preacurată,

vom ieşi spre Tine ca dintr-un mormânt.

68

Întuneric fost-a-n anii de sămânţă

când plecam cu crucea dinspre răsărit.

Tu erai în lume: Alfa şi Omega

şi mai eşti şi astăzi către Infinit.

Încercam să-atingem fruntea cu sudoare,

anii de prigoană îi aveam în glas,

încercam să-ajungem până la Pocale,

îngerul e înger, pasul era pas…

Şi urcam la crucea mântuirii Tale

şi făceam risipă şi de bun şi rău

Şi sub trupul nostru tânăr, în sandale,

se deschide hăul, e deschis din nou.

O tămâie-ncinsă arde-n palma vieţii

ca albina dulce tot căzând în miere,

într-un vânt pornit din aripile ceţii

care nu mai poate să ne dea putere.

Arde lumânarea tot gândind la Tine,

nu se stinge dorul înnodat în grai.

La un pom plecat sub boabe de măsline

noi ne-am strâns cu toţii - şi pe toţi ne ai.

69

Rugăciuni în slavă noi îţi scriem, Doamne

şi le rostim zilnic, întorcând la foi.

Ţinem posturi lungi cu pâine şi cu poame

să ne ţii lumina, verde, pe altoi.

Pe altoiul Lumii, pe un pom al vieţii

ne-am urcat cu toţii, neamuri după neam.

Pomul vieţii creşte spre-nălţimi de streşini

şi-am ajuns la fructul spre care tindeam,

70

*

Bucura-s-ar sufletul din Tine,

cititorule de umbre şi de zei

care treci, când treci, pe lângă mine

şi nu poţi privi în ochii mei,

71

ochii duşi spre stelele senine,

ochii duşi, cândva, peste un plai,

unde mana ierbii îţi era drept hrană

şi-ncălţări de rouă vara încălţai.

'Nalţi sunt munţii ce se văd în zare,

Lună - Soare joacă peste ei

precum turma noastră de mioare

se-ncălzea la focul sacrelor scântei.

Vântul suflă-n geamuri, lemnele sunt ude,

a rămas în vatră scrumul şi cenuşa,

apa rece-n vadră, gura fără sunet,

nimenea în noapte nu-mi deschide uşa…

Stâlpi de foc revarsă viaţa dinlăuntru

către cerul nopţii-mpodobit cu stele.

Eu privesc la ele chiar închizând ochii,

stau şi-nşir pe aţă, răsfirând, mărgele.

Dacă latră câinii - lupii nu au stare,

dacă vine ursul - toate tac în cor

şi mă las pe-o parte şi mă las la vale,

sunt în gheara nopţii şi în voia lor.

72

Nu găsesc ieşirea, orice porţi aş duce

eu în spate pentru a ne fi deschise,

mâinile sunt goale, vasele sunt sparte,

cărţile din suflet le-am dori rescrise

şi mă leg de slova Bucuriei Tale,

adunând din aer fulgii care cern...

copiind PRICEASNE care-mi ies în cale,

Aleluia-n Slavă... şi Amin... Etern...

73

74

LA ŞEVALET

tu fii pentru toate cu-aceeaşi măsură:

copacul ce moare uscat din picioare

o pasăre verde tot ţine în gură...

lungi pensule plimbă pe pânză culoare...

o pensulă verde trăieşte-n culoare

copacul ne vâră o creangă în gură

o pasăre plimbă-o uscată culoare...

tu fii pentru toate cu-aceeaşi măsură

copacul se plimbă-n uscată culoare

o pensulă verde-l pictază în gură...

o pasăre moare-aşezată-n picioare

tu fii pentru toate cu-aceeaşi măsură

copacul pictează uscat din picioare...

o pasăre verde ne moare în gură

lungi pensule strâng de pe pânză culoare...

tu fii pentru toate cu-aceeaşi măsură

lungi pensule-aşează pe pânză culoare

tu fii cât se poate aproape de toate

cascada de sânge pictează o floare –

sub ea e maestrul: îi dorim sănătate,

75

CUPRINS

CIOPLITORUL ARHAIC………………………..

Sabin ŞTEFĂNUŢĂ……………………………...

Felix SIMA…………………………………….…

Radu CONSTANTINOV…………………………

Felix SIMA……………………………….………

Radu CONSTANTINOV…………………………

Felix SIMA……………………………….………

Felix SIMA……………………………….………

Aurelia DRĂGHICI – ROGOJINARU……..……

Maria CRIŞAN – GAGHEL………………….….

Laurenţiu DĂNILĂ……………………………....

Cristian SIMA…………………………….………

Constantin STAN – NEACŞU……………...…….

Felix SIMA…………………………….…………

Daniel STANCU………………………………….

Traian Ştefan BOICESCU………………………..

Gheorghe DICAN………………………………...

Cristian SIMA…………………………………….

BISERICA DE LEMN……………………………

Carmen Maria SIMA……………………………..

Jeanina BOGORODEA…………….…………….

Vadim GIUMALĂ………………………………..

Mariana DINA – SIMA…………………………..

Mariana DINA – SIMA…………………………..

Sergiu PLOP……………………………………...

Violeta SCROCIOB………………………………

Felix SIMA…………………….…………………

Felix SIMA…………………………….…………

Jeanina BOGORODEA………………….……….

5

9

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

27

28

29

31

33

35

36

38

40

42

43

45

76

Felix SIMA…………………………….…………

Felix SIMA……………………….………………

Simion Petru CICHIRDAN………………………

Marian MARIN…………………………………...

Emil DARIE……………………………………...

Lucian MARIN…………………………………...

Ioan ANDREICĂ…………………………………

Petti VELICI……………….……………………..

Carmen Maria SIMA………….………………….

CĂTRE SFÂRŞIT DE VARĂ…….……………..

Adrian TRANDAFIR……………….……………

Carmen Maria SIMA………………….………….

Felix SIMA…………………………….…………

Felix SIMA……………….………………………

Cristian SIMA………………………….…………

Felix SIMA………………………….……………

PRICEASNE DE RÂMNIC………….…………..

Valeriu IONESCU………………….…………….

Jeanina BOGORODEA……………….………….

Tudor POPESCU……………………….………...

Ecaterina POPA………………………….……….

Laurenţiu ENE…………………….……………...

George ROGOJINARU….………….……………

LA ŞEVALET…………………….……………...

CUPRINS…………………………………………

46

47

48

50

52

53

54

55

56

56

57

58

59

61

62

63

64

65

67

69

70

72

73

74

75

77

Această carte a apărut cu sprijinul

Bibliotecii Județene “Antim Ivireanul” Vâlcea

http://www.bjai.ro/

78