ICOANA nfieaz chipul Mntuitorului, al Sfintei Sale Maici, al sfinilor bineplcui lui Dzeu. Prin icoan, cele nevzute se fac vzute, cele neapropiate ne par apropiate, aa cum cel Necuprins s-a fcut cuprins prin ntrupare. Ea este foarte aproape de inimile noastre, chiar dac uneori rmnem doar la descifrarea sensului imediat pe care ni-l ofer o simpl privire, i, contemplm cele dumnezeieti dac ptrundem sensul ei cel adnc.Icoanele au aprut nc de la nceputurile cretinismului, i, chiar Sfntul Apostol i Evanghist Luca este cel care a zugrvit primele icoane ale Maicii Domnului, dup Cincizecime. Putem considera aceasta un ndemn, o ncredinare c a fost un nceput c icoana este un lucru bineplcut lui Dumnezeu.n Vechiul Testament era interzis orice reprezentare a lui Dumnezeu, pentru c El nu se artase dect prin cuvnt. Dar, Mntuitorul ni S-a artat n trup, Sfinii Apostoli L-au vt cu ochii lor, au vzut minunile fcute de El, au vzut patimile Sale pe Muntele Golgotei, iar noi putem, astzi, s vedem toate acestea n icoan, care ni se deschide ca o fereastr minunat spre vederea celor dumnezeieti.nainte de a ajunge prin carte, prin cuvintele Sfintelor Evanghelii, credina a ajuns la omul de rnd prin icoan. Atta har a revrsat Domnul asupra pictorilor nct, n reprezentrile sfinte, cuvntul nu i-a pierdut nelesul i puterea dumnezeiasc, ci, mai mult parcs-a ntrupat n imagine pstrndu-i sensul i semnificaia neschimbate. Aici este i deosebir esenial dintre idolatrie i cinstirea sfintelor icoane pentru c noi nu cinstim lemnul, icoana n sine, ci l cinstim pe Dumnezeu i sfinii Si reprezentai n icoan.Cuvntul icoan este de origine greac, nsemnnd imagine. Mai mult dect att, icoana este agine fcut nu pentru ochi i minte, ci pentru suflet i inim, cci, chiar dac sensurile nu sunt nelese de la prima vedere, icoana aduce mngiere, ne ntrete fcndu-ne s avem nd sufletul plnge i privim icoana Maicii Domnului, parc simim iubirea, milostivirea i sprijinul aceleia ce a nscut pricina veseliei. Icoana ne ridic din lumea concret, din zbuciumul cotidian, ducndu-ne cu gndul la cele mai presus de lume, la contemplaia care ne sfinete vederea i, prin ea, sufletul.