iarna vrajbei noastre: protestele din românia, ianuarie – februarie 2012

Iarna vrajbei noastre:protestele din România, ianuarie-februarie 2012

Vintilã Mihãilescu ºi Cãtãlin Augustin StoicaCoordonatori

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

MIHÃILESCU, VINTILÃ ºi STOICA, AUGUSTIN CÃTÃLIN

Iarna vrajbei noastre: Protestele din România, ianuarie-

februarie 2012 / Vintilã Mihãilescu - Bucureºti : Paideia, 2012

ISBN 978-973-596-748-2

Tehnoredactor: Rodica BoacãCoperta: Ionuþ Ardeleanu-Paici

© 2012 Editura Paideia

str. Tudor Arghezi, nr. 15, sector 2

020942 Bucureºti, România

tel.: (021)316.82.08

fax: (021)316.82.21e-mail: [email protected]

www.paideia.ro

www.cadourialese.ro

Fotografia copertei realizatã de Vlad Petri; © Vlad Petri; www.vladpetri.ro

IARNA VRAJBEI NOASTRE:protestele din România,ianuarie-februarie 2012

Vintilã Mihãilescu ºi Cãtãlin Augustin StoicaCoordonatori

Cuprins

Introducere ........................................................................... 7Vintilã Mihãilescu, Cãtãlin Augustin Stoica

Faþetele multiple ale nemulþumirii populare: o schiþãsociologicã a protestelor în Piaþa Universitãþiidin ianuarie 2012 ........................................................... 19Cãtãlin Augustin Stoica

Lumile diferite ale protestelor din Piaþa Universitãþii 2012ºi „ambasadorii” lor: construcþia dramaturgicãa cadrelor de protest ..................................................... 80Alfred Bulai

Flexibilizarea structurilor prin resurgenþa agenþilorsociali? O analizã socio-constructivistã a protestelordin Timiºoara ............................................................... 112Emanuel Copilaº

Suspendarea consensului în „Pieþele” Universitãþii:tehnopoliticã, anticomunism ºi hegemonianeoliberalismului ........................................................ 161Adrian Deoancã

6 IARNA VRAJBEI NOASTRE

„Cine nu sare, nu vrea schimbare!”: o analizãa miºcãrilor de protest din ianuarie-februarie 2012din Cluj ......................................................................... 198Cãlin Goina

Antropologia muzicalã a protestelor politiceºi arta scandãrilor populare ....................................... 232Marin Marian-Bãlaºa

Consideraþii cu privire la unele aspecte globale ºi localeale protestelor din Piaþa Universitãþii (ianuarie 2012) ... 248Andrei Þãranu

Toþi eram ultraºi... – Interviu cuBogdan Iancu ºi Dinu Guþu ........................................... 266Vintilã Mihãilescu

Piaþa Universitãþii nici n-a început – Interviu cuClaudiu Crãciun ............................................................ 281Vintilã Mihãilescu

Televiziunea ºi revolta. Dupã 22 de ani, o nouã rãfuialã .... 293Costi Rogozanu

Piaþa Universitãþii: cealaltã poveste ............................... 308Sabina Stan

Despre autori ................................................................... 314

Introducere

Vintilã Mihãilescu

Cãtãlin Augustin Stoica

A fost sau n-a fost? Cu aceastã întrebare, evocînd filmul luiCorneliu Porumboiu, începea în urmã cu ceva timp dezbatereapublicã a filmului lui Vlad Petri dedicat Pieþei Universitãþii. Eramai mult o provocare aruncatã în salã de cãtre un student decîto întrebare ce permite un rãspuns sau altul, cît de cît precis. Eapoate genera însã o serie de alte întrebãri – sau mai de grabãdileme – de naturã sã expliciteze ºi mizele, precum ºi limitele,acestei lucrãri.

În primul rînd, a fost sau n-a fost ce anume? Chiar ºi (apa-rent) cea mai neutrã categorizare, aceea de „miºcare socialã”,pune probleme din punct de vedere sociologic, dupã cum aratãîn detaliu Cãtãlin Stoica în deschiderea acestui volum, încadrîndfenomenul în „categoria comportamentelor colective, mai exacta sub-tipului miºcãrilor de protest”. De asemenea, Cãtãlin anali-zeazã emergenþa protestului colectiv din Bucureºti ºi schiþeazão serie de tipuri sociale ale participanþilor la manifestaþiile dinPiaþa Universitãþii (ianuarie 2012). La rîndul sãu, Adrian Deoancãplaseazã protestul în spaþiul liminalitãþii ºi încearcã sã-l descifrezedin aceastã perspectivã, legînd protestul de teme precumtehnopolitica ºi hegemonia neoliberalã. Existã, bineînþeles, ase-mãnãri cu alte miºcãri de protest, diferite în timp ºi spaþiu, ºiinvestigarea lor este o premissã necesarã pentru înþelegereacontextului mai larg. Este ceea ce încearcã sã facã în cele de


faþã Andrei Þãranu. Pe de altã parte, analogiile ºi eventualelemecanisme comune ale protestului public nu trebuie sã ne facãsã pierdem din vedere particularitãþile individuale. Asemãnãrilepripite cu „primãvara arabã”, de pildã, ne apar astfel din start caneadecvate. Ele sugereazã o convergenþã mondializatã amiºcãrilor pentru democraþie, dar revoltele arabe nu au dreptmodel democraþia europeanã, avînd astfel cu totul alt scop ºisens (Krastev, 2012). Chiar ºi analogia cu Piaþa Universitãþii dela începutul post-comunismului necesitã nuanþãri, dupã cumsugereazã Sabina Stan în nota sa criticã: „Piaþa” nu a fost unspaþiu al unitãþii naþionale, ci s-a configurat încã de la început caunul al diviziunii ºi competiþiei politice ºi ideologice.

În al doilea rînd: a fost sau mai este? Fãrã vizibilitate media-ticã ºi fãrã vizibilitate publicã, în general, s-ar zice cã s-a încheiat.Pentru cele cîteva mici grupuri care continuã sã picheteze Piaþaºi pentru autoritãþile care trimit forþele de ordine sã-i „suprave-gheze”, s-ar pãrea însã cã lucrurile nu s-au terminat. Iar pentruunii analiºti care se aºteaptã ca protestele sã revinã o datã cuprimãvara (sau în orice caz, la prima „ocazie” oferitã de Putere),fenomenul este încã în plinã desfãºurare.

O ambivalenþã similarã existã ºi în ceea ce priveºte miºca-rea Occupy în lume. Astfel, dupã uimirea în faþa rãsunetuluimondial al acestei revolte, urmatã de letargia din iarnã ºi evacua-rea taberelor din principalele oraºe vizate, mulþi jurnaliºti s-augrãbit sã proclame, prin februarie, moartea sa clinicã: „o miºcarece a intrat în scenã cu un big bang pare sã iasã cu un scîncet”– afirma editorialistul de la USA Today pe 9 februarie 2012. „Viitoriistrategi politici s-ar putea sã priveascã aceastã miºcare ca peun studiu de caz pentru cum nu trebuie sã organizezi o miºcarede duratã” – conchidea acesta. Cãtre sfîrºitul lui martie, cu relua-rea unor tabere de protestatari, pãrerile au început din nou sã seschimbe.

Introducere • Vintilã Mihãilescu, Cãtãlin Augustin Stoica 9

Nu în ultimul rînd: a fost una sau mai multe? Heterogenita-tea actorilor ºi a mesajelor este evidentã, acestea fãcînd dejaobiectul a multor comentarii ºi chiar a unor antologii online. MarinMarian-Bãlaºa le analizeazã aici dintr-o perspectivã etno-muzi-cologicã ineditã. Mai restrîns, clivajul spaþial din Piaþa Universitãþii,în ciuda punþilor ºi consensurilor periodice, nu a trecut neobservat,configurînd douã „cadre sociale” relativ distincte, descrise în celede faþã de cãtre Alfred Bulai. Mai important poate, aceastã (rela-tivã) diviziune spaþialã a pus în scenã ºi o distincþie generaþionalã,mai profundã ºi, probabil, mai de duratã. Astfel, dacã trotuarulde la TNB punea în scenã mai degrabã agenda personalã (chiardacã împãrtãºitã) a unor indivizi nemulþumiþi, de regulã mai învîrstã, trotuarul de la Arhitecturã a evoluat spre o agendã publicãelaboratã în principal de o generaþie tînãrã ºi educatã, prea „ab-stractã” pentru mass-media, dupã cum remarcã Costi Rogozanu.Pe de altã parte, Piaþa Universitãþii din Bucureºti este departe dea fi singurul spaþiu de manifestare. Cãlin Goina ºi Emanuel Copilaºaduc în acest sens mãrturia criticã a evenimentelor simultanede la Cluj, respectiv Timiºoara. Spre exemplu, Cãlin Goina anali-zeazã protestele de la Cluj dintr-o perspectivã dinamicã ori caproces, insistînd asupra rolului noilor tehnologii asupra mobilizãrii.Din perspectivã socio-constructivistã, Emanuel Copilaº abor-deazã impactul resurgenþei actorilor (ori agenþilor) sociali asuprastructurilor locale din Timiºoara.

* * *Despre ce trateazã atunci acest volum? Despre cele întîm-

plate, s-ar putea spune. Dupã toate regulile artei, este preadevreme pentru o analizã sociologicã aprofundatã, editorii asu-mîndu-ºi, din acest punct de vedere, riscurile unei astfel de între-prinderi „pripite”. De altfel, editorii au extins invitaþia de a scrie înacest volum unui numãr mai mare de posibili contributori; unii


dintre aceºtia au declinat invitaþia întrucît, spuneau ei, este preadevreme pentru a putea analiza în profunzime ºi în spirit „purºtiinþific” evenimentele din ianuarie 2012 ºi implicaþiile lor. Nueste însã prea devreme ºi pentru un demers de „sociologie pu-blicã” (Burawoy, 2005), prin definiþie mult mai apropiat de desfã-ºurarea „la cald” a evenimentelor sociale semnificative. Ceea ceînseamnã ºi cã prezentul volum nu se vrea o carte academicãdestinatã strict specialiºtilor, ci o privire sociologicã asupra unorevenimente publice actuale ºi în dialog cu publicul implicat sauvizat de aceste evenimente. De asemenea, acest volum nudoreºte sã impunã o concluzie sau o viziune anume, ci combinãabordãri ºi pãreri diferite. Din acest motiv, am inclus în acestvolum ºi interviuri realizate cu participanþi la manifestaþiile dinPiaþa Universitãþii din Bucureºti. Interviurile realizate cu BogdanIancu, Claudiu Crãciun ºi Dorin Guþu reprezintã, o parte a „vociistrãzii”, voce care a fost des invocatã în relatãrile din media, daruneori trunchiatã ori prezentatã distorsionat. Scopul acestui volumse înscrie astfel, pe linia iniþiatã de Burawoy, acela de a promovareflecþia publicã faþã de problemele sociale importante, oferindpentru aceasta o premisã informatã. Evident, interpretãrile asuprarecentelor proteste aparþin, în exclusivitate, autorilor incluºi înacest volum. În calitate de coordonatori ai acestui volum, nu amimpus autorilor anumite teme sau unghiuri de analizã; am proce-dat astfel tocmai pentru a furniza o platformã de dezbatere publicãliberã, neîngrãditã în nici un fel de interesele noastre de cercetaresau de propriile interpretãri cu privire la aceste proteste.

Primul lucru pe care trebuie sã-l facã o astfel de abordareeste sã punã în perspectivã faptele avute în vedere, plasîndu-leîntr-un context de spaþiu ºi timp, în mãsurã sã le ilumineze cîtmai comprehensiv.

Sã începem prin a reaminti cîþiva indicatori globali cu carene-am obiºnuit deja. Astfel, trebuie menþionat, în primul rînd. faptul


cã – devansînd cu puþin doar Bulgaria – România se aflã decîþiva ani pe penultimul loc din Europa, atît în ceea ce priveºtePIB per capita (45% din media din Uniunea Europeanã, locul 68în lume), cît ºi în privinþa veniturilor populaþiei. Cele mai apropiatede noi în acest sens sînt (în afarã de Bulgaria) Estonia, Ungaria,Polonia, Lituania ºi Letonia. De asemenea, dupã regiunea Seve-rozapaden din Bulgaria, regiunea Nord-Est din România era în2010 cea mai sãracã de pe continent, potrivit statisticilor Euro-stat. Astfel, potrivit unui sondaj al Centrului de Sociologie Urbanãºi Regionalã – CURS, în decembrie 2011, 25% dintre respondenþideclarau cã „veniturile din gospodãrie le ajung pentru un traidecent, dar nu le permit cumpãrarea unor bunuri mai scumpe”;42% susþineau cã „veniturile gospodãrie le ajung numai pentrustrictul necesar, iar 24% apreciau cã veniturile gospodãriei nu leajung nici pentru strictul necesar”. Doar 2% dintre cei intervievaþisusþineau cã „veniturile gospodãriei le permit sã aibã tot ce îºidoresc, fãrã nici o restrîngere” ºi 6% afirmau cã „veniturile gospo-dãriei le permit cumpãrarea unor bunuri mai scumpe cu restricþiiîn alte domenii”; 1% dintre respondenþi nu au rãspuns la aceastãîntrebare. Cu alte cuvinte, cu aproximativ o lunã înainte de debutulprotestelor din România, douã treimi dintre respondenþi susþineaucã veniturile gospodãriei îi situeazã sub limita unui trai decent.

Aceºti macro-determinanþi economici nu sînt însã suficienþipentru a genera – ºi a explica – starea de spirit instalatã în þarãîn ultimii ani. Instabilitatea politicã ºi proasta funcþionare ainstituþiilor sînt alþi doi factori cel puþin la fel de importanþi. Percepþiapopulaþiei în aceastã privinþã poate fi sintetizatã prin cea maimicã încredere în parlament ºi în guvern din UE (13% faþã de 33%,respectiv 32% media europeanã). Pentru a merge însã puþindincolo de aceste cadre generale ºi a înþelege mai bine actualastare de spirit, recenta analizã realizatã de Dumitru Sandu, pe


baza Eurobarometrelor din ultimii cinci ani, ne oferã o bazã solidãde discuþie (Sandu, 2012).

Evoluþia datelor în timp, ºi comparativ cu celelalte þãri aleEuropei, indicã în primul rînd o stare de spirit extrem de proastã,exprimatã prin ratele foarte scãzute de mulþumire ºi de optimism,precum ºi de o combinaþie aparte a acestora. Astfel, faþã de mediade 79% în Europa, satisfacþia cu viaþa se ridicã în România ladoar 40% mulþumiþi, considerabil mai micã ºi comparativ cu mediacelorlalte þãri est-europene. Satisfacþia financiarã este ºi ea denumai 36%, România fiind astfel, din ambele puncte de vederepe penultimul loc de pe continent, la egalitate cu Grecia. Cotelede optimism sînt ºi ele cele mai scãzute din Europa, atît la nivelpersonal (crede cã va trãi mai bine la anul – 20%), cît ºi domestic(crede cã gospodãria sa o va duce mai bine la anul – 19%) ºinaþional (crede cã situaþia economicã a þãrii va fi mai bunã laanul – 16%). Combinaþia între nemulþumire ºi pesimism s-adovedit a fi însã un cockteil Molotov specific românesc: pro-centul celor continuu nemulþumiþi (este rãu ºi va ºi mai rãu – combi-nînd deci nemulþumirea prezentã cu pesimismul pentru viitor)este pe departe cel mai mare din Europa (51% faþã de 19% înEuropa celor 15). „Modelul european specific de satisfacþie-optimism este cel în care categoria mulþumirii de duratã este deaproximativ 50%, iar cel al mulþumiþilor optimiºti de aproximativ25% (sau 75% împreunã). Trendul pentru România este deîndepãrtare de acest model cu reducerea ponderii celor douãcategorii de stare de spirit pozitivã de la 51% în 2007 la 34% în2011/1. În NSM11 [cele 10 noi state membre plus Bulgaria], redu-cerea a fost mai micã pentru aceeaºi perioadã, de la 64% la59%. (...) România, þarã prin tradiþie orientatã optimist, suportã ocãdere a stãrii de optimism de 16 puncte procentuale în primãvaraanului 2009 faþã de 2008. Pentru acelaºi interval de timp, declinuloptimismului a fost de numai 8 puncte procentuale în NSM10


[cele 10 noi state membre din valurile 2004 ºi 2007], 5 în Bulgariaºi 3 în EU15. Cãderea a continuat în România cu încã 12 procenteîn 2010/1 faþã de 2009/1. În UE, declinul a fost fie mult mai mic,fie înlocuit prin creºtere sau stabilitate în acelaºi interval” (Sandu,2012: 9-10). Prãbuºirea dramaticã a optimismului în þara noastrãnu poate fi pusã deci doar pe seama crizei, ea fiind incomparabilmai mare decît în alte þãri care au trecut ºi ele prin aceeaºi crizã.

Mai important, poate, este însã acest trend descendent alstãrii de spirit pentru o þarã, altminteri, optimistã precum România.Astfel, þara noastrã a cunoscut cel mai mare declin de optimism(dupã Grecia) din ultimii trei ani (de la 44% la 20%), tineretulnostru fãcînd experienþa, între 2008 ºi 2010, a celei mai dramaticepierderi de optimism din spaþiul UE. Corespunzãtor, orizontul deaºteptãri s-a prãbuºit ºi el: jumãtate dintre români declarã cãsituaþia curentã a gospodãriei proprii nu le permite nici un plande viitor, alþi 31% declarînd cã-ºi pot face planuri pe cel multjumãtate de an – din acest punct de vedere România fiind simi-larã cu celelalte þãri din zona esticã a Europei, dar mult pestemedia UE. La toate acestea, putem sã adãugãm o stare de anomieperceputã chiar ºi de populaþia Bucureºtiului, pe departe cea maiprosperã zonã a þãrii (Bulai, 2005).

O stare de nemulþumire relativ stabilã, chiar dacã redusã,prezintã în principiu mult mai puþin risc social, decît o pierderebruscã a optimismului ºi o limitare drasticã a orizontului de aºtep-tãri. Toate datele sociologice indicau deci o stare de spirit a cãreipotenþial de revoltã intrase deja în „cod portocaliu”.

„Scînteia”, care a aprins revoltele de stradã din ianuarie 2012,a venit ºi ea dintr-o zonã de risc bine cunoscutã. În România,sãnãtatea este perceputã ca o problemã personalã importantãde cãtre un procent mult mai mare al populaþiei decît în UE (27%faþã de 16%). Îngrijorarea faþã de propria sãnãtate este mai mareîn straturile de sus din þara noastrã, comparativ cu cele similare


din restul Europei, dar este de douã ori mai mare în straturile dejos. Poate cã ºi mai deosebit este faptul cã România are cea maimare pondere de tineri de 15-29 de ani îngrijoraþi de propriastare de sãnãtate (19% faþã de 9% UE – Sandu, 2012). Un studiumai vechi, realizat de departamentul de cercetãri al DiscoveryChannel pe tinerii din Europa, constata ºi el cã tineretul din Româ-nia se aflã pe primul loc la rãspunsul „îmi fac adesea griji pentrusãnãtatea mea” (Discovery, 2007). Pe scurt, îngrijorarea faþã desãnãtate, respectiv teama de boalã, sînt o trãsãturã culturalãa românilor, pe care insecuritatea instituþionalã nu a fãcut decîtsã o exacerbeze. În aceste condiþii, nu putea exista o provocaremai sigurã decît dispreþul pentru aceastã preocupare de masã.Ori, este exact ceea ce a fãcut preºedintele þãrii demiþîndu-l pedoctorul Arafat în public ºi proslãvind meritele privatizãrii – însistemul sanitar. Riscul bolii a fost mai puternic decît riscul sãrã-ciei ºi oamenii au ieºit spontan în stradã, pentru cã nu le mairãmãsese nimic altceva de fãcut.

* * *Ceea ce a urmat este subiect de dezbatere, iar volumul de

faþã nu face altceva decît sã exprime critic cîteva dintre discursu-rile plauzibile. Sfera semanticã a acestora, în opinia publicã, esteînsã mult mai largã ºi contradictorie.

Din primele clipe, evenimentele din ianuarie au început sãfie supuse unor procese de numire ºi „categorizate” (Rosch, 1973),conform unor repere disponibile diverse, menite sã le atribuie unsens sau altul ºi sã aducã astfel „ordine” în ceea ce a apãrut cao miºcare spontanã ºi mai mult sau mai puþin surprinzãtoare.Heterogenitatea fenomenului a fost astfel însoþitã de o diversitatea interpretãrilor.

Astfel, un prim aspect care a atras atenþia a fost excepþionalacreativitate de expresie ºi punere în scenã a protestelor. S-a


vorbit chiar despre o „revoltã creativã” (Mihãilescu, 2012), ceeace trimitea într-un fel la credo-ul lui Kalle Lasn, editorul ºi cofon-datorul publicaþie Adbusters, aflatã în bunã mãsurã la origineamiºcãrilor Occupy: „cred cã unul dintre cele mai puternice lucrurieste esteticul” („I believe that one of the most powerful things ofall is aesthetics”). Analogiile cu street art ºi alte happening-uriurbane s-au înscris în aceeaºi linie. Reversul medaliei a constatîn rezerva implicitã sau explicitã faþã de relevanþa politicã aevenimentelor. Se repetau astfel dubiile mai vechi ale unor analiºtireferitoare la semnificaþia globalã a unor astfel de manifestãripublice. Nu este nimic rãu în a ironiza pontifele politice, dar nueste ceva revoluþionar în asta – comentau Joseph Heath ºiAndrew Potter cu ani în urmã, criticînd politicile contra-culturilor;dacã vrei sã faci politicã, atunci trebuie sã o faci în vechiul stil alpoliticii – concluzionau cei doi (Heath ºi Potter, 2004). Într-o rela-tare de la faþa locului, Florin Poenaru, îºi exprima ºi el rezervelesale: „Existã totuºi motive de optimism? Nu prea. Indignareaper se nu ajutã la nimic dacã nu e structuratã în mesaj ºi acþiunepolitice. E adevãrat cã Occupy Wall Street – articuleazã o seriede cereri legitime, reale ºi chiar universale, dar, în acelaºi timp,îºi dã seama de lipsa de imaginaþie ºi viziune atât în ceea cepriveºte acþiunea politicã directã, cât ºi în formularea de cereri ºialternative la situaþia actualã” (Poenaru, 2011).

La nivel politic, cercurile Puterii au etichetat imediat întreagarevoltã ca opera unor huligani – strategie testatã deja în timpulmineriadelor. A urmat, la cîteva zile, varianta agenþilor provocatoriplãtiþi de partidele de opoziþie – etichetare ce pare sã fi rãmasversiunea oficioasã a evenimentelor. Grupuri apropiate establish-mentului au adãugat, ca argument „raþional” de naturã sã tempe-reze revoltele, riscul unui climat nefavorabil economiei naþionaleºi investitorilor strãini. Pe de altã parte, cercurile fostei Opoziþii s-aumulþumit sã vorbeascã despre extrema nemulþumire popularã,


fãrã a ºti însã prea bine cum sã abordeze fenomenul ºi neavan-sînd nici o „categorizare” particularã ºi coerentã. Unele dintrecele mai consistente intervenþii au fost grupate de platforma CriticAtac sub tema „Protestele din ianuarie 2012”, exprimînd opiniiºi observaþii dintre cele mai diverse, în ciuda convergenþei declaratde stînga.

În rest, opiniile publice au acoperit întreg spectrul, de la nega-rea oricãrei semnificaþii (i.e., „mult zgomot pentru nimic”), laetichetarea revoltelor din ianuarie ca inaugurare a unei noi epocipolitice în democraþia româneascã. Undeva, la mijloc, s-au înscriscomentariile „epidemiologice”, vãzînd în aceste evenimente doaro extindere spaþialã a unor modele elaborate în Occident – înprimul rînd, miºcãrile de tip Occupy. Unii ºi-au amintit, în aceastãlinie de interpretare, de precedentul Occupy iniþiat de Miliþia spiri-tualã la Facultatea de Istorie din Bucureºti. Comentariile main-stream nu au mers însã mai departe, dovedind adesea ºi o necu-noaºtere a fenomenului Occupy, în general.

În sfîrºit, „nucleul dur” al revoltelor din ianuarie 2012 ºi-a conti-nuat atît revolta, cît ºi auto-reflecþia asupra mizelor ºi obiectivelordezirabile, totul într-un context ce ambiþiona ieºirea din parohia-lism ºi drame individuale sau strict naþionale pentru a priviproblemele globale ale lumii actuale. De regulã, aceºtia refuzãorice etichetare sau auto-etichetare ºi percep „Piaþa” mai degrabãca pe un proces, un fel work in progress, care nu se grãbeºte sãajungã la capitolul final al „concluziilor”. Este ceea ce propuneaºi sociologul Manuel Castells adresîndu-se participanþilor la revol-tele din Spania din mai 2011: „Trebuie sã facem ceea ce vremsã facem, ca de pildã sã creiem o nouã democraþie, dar încet.Nimeni nu este pe fugã, trebuie sã facem istorie, nu trebuie sãne grãbim. Alþii se grãbesc, noi nu, pentru cã noi avansãm siste-matic. Dacã nu, vom fi precum iepurele din Alice în þara minunilor,


alergînd tot timpul cu ceasul în mînã” (Castells, 2011). Pe de altãparte, acest gen de slow revolt, precum ºi plãcerea adesea expli-citã de a fi actorii principali ai acestei hermeneutici sociale, le-aatras acestora, din partea unor observatori, eticheta de hedo-nism civic.

Partea invizibilã a revoltelor – din cauza nemediatizãrii – arãmas în toatã aceastã perioadã registrul virtual al fenomenului.Ori, dispariþia din spaþiul public vizibil nu a însemnat neapãrat ºiepuizarea revoltei. Discuþiile, reflecþiile, nemulþumirile, sugestiileau continuat, mai mult sau mai puþin intens, pe facebook, bloguri,forumuri etc. Mai mult, acelaºi Manuel Castells propunea în cazulrevoltelor din Spania „demararea unei noi democraþii participativebazate pe internet, ce rãmîne însã de inventat” (idem). Nu ºtimîncã prea bine cum ar arãta aceasta ºi ce eficienþã politicã aravea, dar excluderea mediului virtual din sfera comunicãrii ºi mobili-zãrii politice ar fi o mare eroare de opticã.

* * *Aceastã luptã pentru sens nu a încetat total nici în prezent.

Revoltele începute în ianuarie rãmîn o operã deschisã, iar prezen-tul volum se înscrie ºi el în aceastã perspectivã.

Bibliografie

Bulai, Alfred, 2005, „Decalajul normativ ºi anomia. Este Bucureºtiulanomic?” Realitatea socialã, nr. 2, Of, Bucureºtii mei!..,Bucureºti: Paideia.

Burawoy, Michael, 2005, „For Public Sociology”, American Sociologi-cal Review, 70: 4-28.

Castells, Manuel, 2011, Xerrada integra de Manuel Castells –disponibil online la http://www.vilaweb.tv/?video=6847 (acce-sat în data de 12.04.2012).


Heath, Joseph, Andrew Potter, 2004, Nation of Rebels: WhyCounterculture Became Consumer Culture, New York: HarperCollins Publishers.

ICCV, 2010, Calitatea vieþii în România, Bucureºti: swCIDE/EdituraExpert

Krastev, Ivan, 2012, „Europe and the Threat to Open Society”,IWMpost, 108: 16-17.

Mihãilescu, Vintilã, 2012, „Generaþia revoltei creative”, Dilema Veche,2 februarie 2012.

Poenaru, Florin, 2011, „Occupy Wall Street. Reportaj de la faþa locului”disponibil online la http://www.criticatac.ro/10444/occupy-wall-street/ (accesat în data de 15/02/2012).

Rosch, Eleonor H., 1973. „Natural categories”, Cognitive Psychology,4: 328-350.

Sandu, Dumitru, 2012, Opinia publicã din România în contexteuropean, Structuri ºi tendinþe pe spaþii societale ºi regionale2007-2011, Bucureºti: Reprezentanþa Comisiei Europene înRomânia.

USA Today, „Editorial: Occupy movement fading out in a whimper”disponibil online la http://www.usatoday.com/news/opinion/editorials/story/2012-02-09/Occupy-movement-wealth-income/53032740/1 (accesat în data de 09/02/2012).

* * * 2007, Species. A user’s guide to young men, Discovery Channel.

Faþetele multiple ale nemulþumirii populare:o schiþã sociologicã a protestelor

în Piaþa Universitãþii din ianuarie 20121

Cãtãlin Augustin Stoica

Manifestaþiile de protest din luna ianuarie 2012 i-au luat prinsurprindere atît pe reprezentanþii actualei puteri (PDL), cît ºi peunii observatori ai realitãþilor româneºti. Pentru reprezentanþiiactualei coaliþii guvernamentale protestele erau neaºteptate,întrucît considerau cã populaþia se resemnase în faþa dificultãþilordramatice generate de criza economicã ºi mãsurile dure deausteritate adoptate cu mai bine de 18 luni în urmã. Analiºtii poli-tici (îndeosebi cei situaþi clar de partea USL) pãreau a se fi resem-nat ºi ei în faþa aºa-zisei pasivitãþi proverbiale a românilor,sintetizatã cu umor amar în formula „mãmãliga nu explodeazã”.Nu doar momentul ºi scînteia protestelor au surprins, ci mai ales

1 O versiune extinsã a acestui studiu a fost publicatã în revista„Sociologie româneascã”, nr. 1/2012. Acest capitol a beneficiat de peurma discuþiilor cu Bogdan Iancu, Vintilã Mihãilescu, Alfred Bulai ºiDorel Abraham. Lui Bogdan Iancu i se cuvin mulþumiri speciale pentrunumeroasele sale clarificãri ºi sugestii. Orice erori de interpretare ºianalizã îmi aparþin în întregime. Aceastã lucrare a fost finanþatã dincontractul POSDRU/89/1.5/S/62259, proiect strategic „ªtiinþe socio-umane ºi politice applicative. Program de pregãtire postdoctoralã ºiburse postdoctorale de cercetare în domeniul ºtiinþelor socio-umane ºipolitice” cofinanþat din Fondul Social European, prin ProgramulOperaþional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.


contururile lor sociale. Mã refer aici la eterogenitatea extrem demare a participanþilor, diversitatea impresionantã a sub-temelorde protest, ingeniozitatea ºi dinamismul manifestanþilor, accentulpus de protestatari pe ideea de unitate, în ciuda unor interesemultiple ºi divergente, ºi – nu în ultimul rînd –, respingerea decãtre manifestanþi a modului actual de a face politicã.

Unii comentatori – grãbiþi ºi entuziasmaþi – au catalogat mani-festaþiile drept o nouã revoluþie; alþii au considerat protestele drepto variantã autohtonã a miºcãrii „Indignaþilor” („Indignados”),începutã în mai 2011 în Spania. De cealaltã parte a baricadei,reprezentanþii puterii au identificat în proteste sîmburii unei miºcãrianarhiste, pornite de o „mahala ineptã”, „viermi” sau „ciumpalaci”– persoane incapabile sã înþeleagã ºi sã aprecieze avantajeletãierilor salariale ºi caracterul profund democratic al guvernãriiprin monolog ºi asumarea repetatã a rãspunderii în Parlament.Pentru alþi apropiaþi ai puterii, protestele din þarã (dar mai alescele din Bucureºti) nu erau veritabile, ci reprezentau o piesã regi-zatã de opoziþia politicã ºi unele televiziuni private apropiateacesteia.

În paginile urmãtoare, voi aborda protestele din ianuarie 2012din Piaþa Universitãþii. Avînd în vedere diversitatea ºi dinamicalor, dar ºi apropierea temporalã de evenimentele din ianuarie,scopul principal al demersului meu este de a furniza o schiþãsociologicã a manifestaþiilor recente. Bazîndu-mã pe observaþiidirecte asupra Pieþei, pe relatãri din media ºi pe discuþii cu parti-cipanþi la aceste proteste, voi încerca sã trasez cîteva tipare deanalizã ºi sã identific posibile direcþii de cercetare viitoare. Desigur,unele voci ar putea considera cã o analizã sociologicã – fie ea ºisumarã – a manifestaþiilor din ianuarie 2012 este prematurã întrucît,într-o formã sau alta, protestele din Bucureºti continuã sau s-arputea amplifica din nou odatã cu venirea primãverii. Nu exclud

Faþetele multiple ale nemulþumirii populare • Cãtãlin A. Stoica 21

aceastã posibilitate. dar acest lucru nu mã împiedicã cu nimic sãmã refer la evenimentele care s-au petrecut într-o perioadã relativbine delimitatã (i.e., din 12 ianuarie pînã în 8 februarie 2012).Cititorii care ar dori o tratare amãnunþitã ºi exhaustivã a protestelordin ianuarie 2012 nu vor gãsi în aceste pagini rãspunsuri la aºtep-tãrile lor. De asemenea, nu mi-am propus sã ofer verdicte saupredicþii infailibile cu privire la evoluþiile viitoare ale Pieþei.

Schiþa sociologicã propusã are urmãtoarea structurã: primaparte conþine cîteva precizãri conceptuale ºi o analizã a apariþieiprotestelor din perspectivã structuralã ori macro. Analiza sebazeazã pe modelul secvenþial propus de Smelser (1962) în teo-ria sa clasicã cu privire la emergenþa comportamentelor colec-tive ºi a miºcãrilor sociale („value-added theory”). La capitolulmobilizãrii protestatarilor, aduc în discuþie ºi elemente din teoriacadrelor sociale ale miºcãrilor colective (Snow, Rochford, Wordenºi Benford, 1986; Snow ºi Benford 1988, 1992; Snow, Vliegenthartºi Corrigall-Brown, 2007). În partea a doua, analizez comporta-mentele colective de protest din ianuarie 2012 din punctul devedere al scopului, duratei ºi organizãrii lor. În aceeaºi secþiuneiau în discuþie o serie de asemãnãri ºi deosebiri între, pe de-oparte, manifestaþiile din ianuarie 2012 ºi – pe de altã parte –fenomenul Pieþei Universitãþii din 1990 ºi protestele din Spania.Deºi multe sub-teme de protest din ianuarie 2012 au avut uncaracter local, manifestaþiile au fost influenþate ºi de dinamicasocietãþii mondiale (world society) – un regim cultural-instituþionalglobal (Meyer, 2009). Tiparul instituþional al societãþii mondialeare un impact major asupra tuturor actorilor, de la indivizi la birocraþii de stat, generînd o remarcabilã similaritate orga-nizatoricã în domenii precum educaþie, management, drept,guvernare, dar mai ales miºcãri sociale. În cea de-a treia parte,analizez diversitatea manifestanþilor din ianuarie 2012 din per-spectiva abordãrii tipologice în sociologie (Lazarsfeld, 1972;


Stinchcombe, 1968) ºi închei cu o serie de consideraþii asuprarecentelor proteste din Bucureºti.

1. O abordare structuralã a protestelordin Piaþa Universitãþii 2012

Manifestaþiile din ianuarie 2012 au fost tratate, uneori, înmass-media autohtonã în termeni de „miºcare socialã”. Fãrãîndoialã, în piaþã au existat grupuri care ar putea constitui nucleeale unor viitoare miºcãri sociale însã, din perspectivã sociologicã,manifestaþiile în cauzã intrã în categoria comportamentelorcolective. Miºcãrile sociale sunt „eforturi colective, care au dreptscop promovarea unor schimbãri sociale sau, dimpotrivã, rezis-tenþa la schimbare, eforturi ce au loc în cadrul unui grup, al uneisocietãþi sau la nivel global” (Benford, Gongaware ºi Valdez, 2000:2717). Comportamentul colectiv este o formã de comportamentsocial în care „regulile ori normele uzuale înceteazã sã mai ghi-deze acþiunile indivizilor, astfel cã aceºtia, în mod colectiv, trans-greseazã, încalcã ori submineazã structurile de interacþiuneexistente” (Turner, 2000: 348).

Deºi miºcãrile sociale se exprimã (ºi) prin intermediul unorcomportamente colective de tipul manifestaþiilor de protest, spredeosebire de comportamentele colective, miºcãrile sociale auun grad mult mai înalt de formalizare (i.e., au un scop comunexplicit formulat, lideri formali, structuri clar definite ºi instituþiona-lizate în aºa-numitele organizaþii ale miºcãrilor sociale [socialmovements organizations or SMOs în literatura anglo-saxonã]).În schimb, în categoria comportamentelor colective intrã feno-mene extrem de diverse: greve, manifestaþii ale suporterilor uneiechipe de fotbal, acþiuni de protest, reacþii de tipul panicii colective,mitinguri de susþinere a unui partid sau lider politic, ciocniri violente


între diverse grupuri ori reacþii emoþionale ale publicului (laconcerte, spectacole etc). Dintre trãsãturile comportamentuluicolectiv reþinem, potrivit lui S. Chelcea (2010: 81), spontaneitatea,existenþa unor norme divergente în raport cu cele uzual acceptateºi emergenþa unor noi norme care ghideazã comportamentulindivizilor.

Aºa cum voi discuta în cele ce urmeazã, marea diversitatesocialã a participanþilor la manifestaþiile din Piaþa Universitãþii din2012, eterogenitatea ºi caracterul uneori contradictoriu al multorrevendicãri, dinamica ºi spontaneitatea lor, absenþa unor lideriformali ºi gradul relativ scãzut de organizare plaseazã demon-straþiile în discuþie în categoria comportamentelor colective, maiexact a sub-tipului miºcãrilor de protest. În opinia lui Turner (2000),în literatura de specialitate pe aceastã temã pot fi distinse douãdirecþii majore de abordare: o direcþie ce se concentreazã asupracomportamentelor participanþilor (nivel micro ori abordãri depsihosociologie, vezi la acest punct ºi S. Chelcea, 2010) ºi o direc-þie ce vizeazã structuri ºi forme instituþionale mai largi (nivelmacro) responsabile de emergenþa unor comportamentecolective (de obicei, miºcãri de protest).2 Potrivit aceluiaºi Turner

2 Studiile sociologice pe tema comportamentului colectiv sunt maipuþin numeroase decît cele pe tema conexã a miºcãrilor sociale.Bunãoarã, în 1974 puþini sociologi americani menþionau „compor-tamentul colectiv” drept principal domeniu de specializare ºi puþiniuniversitari americani predau cursuri dedicate exclusiv acestui subiect(Quarantelli ºi Weller apud Marx ºi Wood, 1975: 363). Lucrurile s-auschimbat însã de atunci, numãrul studiilor sociologice asupra com-portamentului colectiv a rãmas inferior numãrului studiilor din domeniiînrudite, precum cel al sociologiei politice sau al miºcãrilor sociale. Acestlucru se datoreazã redirecþionãrii atenþiei cercetãtorilor spre analizaproceselor de mobilizare ori asupra modului în care miºcãrile socialereuºesc sã acceseze resurse ºi sã recruteze aderenþi pentru a sedezvolta ºi a-ºi atinge scopurile. Potrivit lui Walder (2009: 394-396),


(2000), abordãrile la nivel micro includ teorii ale interacþiuniisociale în mulþime (e.g., Blumer, 1939, Le Bon, 1990, Moscovici,1994, Turner ºi Killian, 1972 ) ºi teorii ale convergenþeicomportamentelor indivizilor în mulþime (e.g., Berk, 1974,Granovetter, 1978). Abordãrile macro ale comportamentelorcolective includ contribuþii notabile precum cele ale lui Davies(1962), Gurr (1970) ºi Smelser (1962).3

În cele ce urmeazã mã voi concentra asupra abordãrilor detip structural ori macro a comportamentelor colective. PentruDavies (1962) ºi Gurr (1970) comportamentele colective de tipulmiºcãrilor de protest ºi al celor revoluþionare sunt generate dedeprivare relativã (relative deprivation): „percepþia de cãtre actoriisociali a unui decalaj între aºteptãrile lor cu privire la obþinereaunor „bunuri” valorizate (value expectations) ºi posibilitãþile (reale– nota mea) de a le obþine (value capabilities)” (Gurr, 1970: 24).Dupã cum subliniazã Walder (2009: 395), existenþa unor condiþii

aceastã redirecþionare a atenþiei cãtre fenomenele de mobilizarereprezintã o încercare de reconstrucþie îngustã a problematicii miºcãrilorsociale. Caracterul îngust ori limitat al acestei reconstrucþii se datoreazã,potrivit lui Walder (2009), ignorãrii unora dintre subiectele care ocupauîn trecut un loc central în acest domeniu: analiza cauzelor miºcãrilorsociale ºi – mai ales – a diferenþelor dintre orientãrile politice ale miºcã-rilor sociale (sublinierile îmi aparþin).

3 Multe miºcãri sociale debuteazã ca miºcãri de protest (paºnicesau violente, spontane sau planificate); din acest motiv, unele dintrestudiile pe tema miºcãrilor sociale furnizeazã explicaþii valide ºi asupracauzelor protestelor fondatoare. Întrucît acest capitol l-am scris la maipuþin de douã luni de la debutul protestelor din Bucureºti, iar o miºcaresocialã izvorîtã din aceste proteste nu s-a conturat încã, principalelecriterii de clasificare ºi perspective de analizã sunt cele ce þin dedomeniul comportamentelor colective. Asta nu exclude însã invocareaîn analiza comportamentelor colective a unor explicaþii furnizate deteoreticieni ai miºcãrilor sociale (vezi la acest punct foarte buna trecereîn revistã ºi problematizare oferitã de Walder [2009]).


economice dificile nu genereazã univoc miºcãri de protest; sãrã-cia generalizatã nu îi transformã automat pe indivizi în protestatarisau revoluþionari. Este vorba de modul în care indivizii îºi eva-lueazã propria situaþie (economico-socialã), în raport cu alþi indivizisau alte grupuri. Altfel spus, ºansele apariþiei unor miºcãri colec-tive de protest tind sã creascã, mai ales, în perioade în care seînregistreazã o creºtere a standardului de viaþã al unor grupurisau indivizi, în vreme ce majoritatea rãmîne în urmã din acestpunct de vedere.

Potrivit lui Tilly (1978), teoria deprivãrii relative nu oferã expli-caþii satisfãcãtoare cu privire la modul în care grupurile socialese mobilizeazã pentru a promova schimbãri sociale revoluþionare.De asemenea, atenþia teoreticienilor deprivãrii relative s-a îndrep-tat aproape exclusiv asupra miºcãrilor politice violente, cu scopurirevoluþionare. Ori, aºa cum voi discuta în acest studiu, comporta-mentele colective ºi miºcãrile sociale îmbracã în prezent formemult mai variate; în plus, multe dintre ele nu doresc neapãrat sãprovoace schimbãri radicale de tipul revoluþiilor.

Desigur, unele dintre elementele teoriei deprivãrii relativepot fi invocate pentru a înþelege protestele din Piaþa Universitãþiidin ianuarie 2012. Aºa cum o atestã datele unor sondaje de opi-nie, existã numeroase nemulþumiri ºi frustrãri legate de actualasituaþie economicã ºi politicã din România. Fondul general alproblemei este diferit de cel postulat în teoria deprivãrii relative(i.e., aºteptãrile majoritãþii oamenilor sunt extrem de scãzute),iar revendicãrile multor participanþi din Piaþa Universitãþii nu aveauun caracter revoluþionar în sens strict, ci doar figurativ.

Din acest motiv, cred cã în analiza evenimentelor din ianuarie2012 ar fi utilã invocarea teoriei valorii adãugate (value-addedtheory) a lui Smelser (1962) – o abordare de nivel macro al cãreimerit, printre altele, þine de capacitatea de a explica fenomenede o varietate extrem de mare, de la panici colective la modã, la


miºcãri sociale. Smelser (1962) identificã ºase condiþii necesare(ori determinanþi ai) emergenþei unor comportamente colective:1) structuri favorizante (structural conduciveness) – condiþii so-ciale, politice ºi legale, care favorizeazã sau inhibã adoptareaunor strategii de acþiune particulare (în detrimentul altora) în vede-rea iniþierii unor forme de protest sau miºcãri sociale; 2) tensiunistructurale (structural strain) definite drept nemulþumiri popularesau conflicte latente între diverse grupuri; 3) apariþia ºi rãspîn-direa unor credinþe ori opinii generalizate (the growth and spreadof generalized beliefs) cu privire la sursa tensiunilor structurale(a se vedea la acest punct contribuþiile ulterioare din cîmpul teorieicadrelor sociale ale miºcãrilor colective [e.g., Snow et al., 1986;Snow ºi Benford, 1988, 1992; Snow et al., 2007], inspirate dinanaliza clasicã a lui Goffman [1974]); 4) factori precipitanþi (preci-pitating factors) constînd în evenimente, incidente, declaraþii sauacþiuni care declanºeazã miºcãri de protest; 5) mobilizarea pentruacþiune (mobilization of participants for action), care include stra-tegii de naturã a asigura resurse materiale, umane ºi mijloacede comunicare necesare acþiunii colective; 6) modul în care ope-reazã factorii de control social (the operation of social control)are o influenþã covîrºitoare asupra emergenþei comportamen-telor colective ºi a miºcãrilor sociale. Dupã cum spune Smelser(1962: 17), „în mãsura în care analiza formelor de control socialimplicã analiza acþiunilor care împiedicã, inhibã sau dilueazã efec-tele factorilor menþionaþi anterior, acest al ºaselea factor esteunul de tip contra-determinant”.

Înainte de a trece la analiza Pieþei Universitãþii 2012 din per-spectiva teoriei lui Smelser (1962), trebuie fãcute cîteva precizãri.Teoria lui Smelser (1962) este mult mai complexã decît ar sugera-o prezentarea mea sumarã de mai sus. Inspiratã de TalcottParsons (1951) ºi Robert K. Merton (1957), teoria lui Smelser postu-leazã existenþa unei relaþii ierarhice între valori→norme


→emergenþa unor acþiuni specifice unor prescripþii de rol→facili-tãþi situaþionale. Cei ºase determinanþi ai comportamentelorcolective constituie un model stadial progresiv: fiecare determi-nant reprezintã o condiþie necesarã pentru urmãtoarea secvenþãori factor determinant; condiþiile determinante specifice unui anu-mit stadiu se adaugã celor specifice stadiului urmãtor, de undeºi numele „teoria valorii adãugate a comportamentului colectiv ºimiºcãrilor sociale” (value-added theory) – un împrumut explicitdin ºtiinþa economicã.

Inexistenþa unor condiþii determinante asociate unui stadiuanterior anuleazã efectele condiþiilor determinante din stadiileulterioare; „[ceea ce se întîmplã în] stadii anterioare trebuie sãse combine în conformitate cu anumite pattern-uri înainte caurmãtorul stadiu sã poatã aduce propria contribuþie valoricã laprodusul finit”, (Smelser, 1962: 14; sublinieri în original). Spreexemplu, într-o societate pot exista structuri favorizante ºi nemul-þumiri sociale generalizate – determinanþii (din stadiile) 1, 2 ºi 3 –dar în absenþa unor factori precipitanþi ori a unui evenimentdeclanºator (stadiul 4) nu pot apãrea miºcãri de protest. Similar,modul în care opereazã factorii de control social poate blocaapariþia unor miºcãri de protest. Dacã, bunãoarã, factorii decontrol social acþioneazã astfel încît disipeazã nemulþumirile so-ciale (e.g., demisia unui guvern sau anularea unor mãsuri politicesau economice impopulare), miºcãrile de protest pot sã nu ianaºtere sau sã se stingã. În mod contrar, dacã în cazul uneimanifestaþii paºnice, forþele de ordine acþioneazã brutal, acþiuneaacestora poate amplifica protestele ºi poate spori masa nemul-þumiþilor.

Desigur, teoria lui Smelser are unele puncte slabe. Unele vociau criticat principiile teoretice ultime ale acestei abordãrii a luiSmelser (1962), principii izvorîte din „viziunea structural-funcþio-nalistã, staticã ºi integratoare, a lui Talcott Parsons” (Chazel, 1997).


Alte voci (e.g., Giddens ºi Duneier, 2000, Tilly, 1978) au invocatexemple ale unor miºcãri sociale ori revoluþii în cazul cãroramodelul secvenþial al determinanþilor acþiunii colective nu seaplicã. Bunãoarã, existã miºcãri sociale care se pot dezvolta ºiîn absenþa unor evenimente declanºatoare în sensul lui Smelser(1962). De asemenea, „o miºcare socialã poate apãrea ºi înabsenþa unor stãri de tensiune, transformînd acea miºcare însursã ori cauzã a unor tensiuni structurale” (Giddens ºi Duneier,2000: 518). În plus, multe miºcãri de protest ºi miºcãri socialecontemporane trebuie interpretate în contextul unui „regiminstituþional global” („world polity”) sau „societate mondialã” („worldsociety”), care furnizeazã vocabulare de motive ºi reþete de acþi-une pentru constituirea a numeroase miºcãri sociale (Meyer,2009).4 Spre exemplu, în actuala erã a noilor tehnologii de

4 Concepþia lui John W. Meyer asupra „societãþii globale” („worldsociety”) nu trebuie confundatã cu abordãrile macro-realiste de tipul luiWallerstein sau cu alte teorii ce opereazã cu noþiuni precum „hegemonie(politicã ºi/culturalã) vesticã”. Potrivit lui Meyer (2009), societatea globalãnu are un actor central ori hegemonic, are un caracter a-statal (stateless)ºi este conceputã în maniera lui de Tocqueville. Contribuþiile extrem denumeroase ºi influente ale lui John W. Meyer se înscriu în curentulneoinstituþionalismului sociologic (care nu trebuie confundat cu „noulinstituþionalism sociologic” [„new institutionalism”] ale cãrui rãdãciniprovin din ºtiinþa economicã [vezi Douglas C. North, 1990]). Ideile luiMeyer (ºi ale colaboratorilor sãi) fac parte din categoria abordãriilormacro-fenomenologice. Pentru Meyer, realitatea ºi actorii sãi suntconstituiþi social (la fel ca la Berger ºi Luckmann, 1967), principiile ºiregulile de raþionalitate au eºafodaje sociale ºi semnificaþii culturale,iar structurile organizaþionale ºi criteriile de eficienþã sunt mituriinstituþionalizate. Diferenþa dintre neoinstituþionalismul fenomenologicºi abordãrile de tip realist care opereazã cu principii tari privindraþionalitatea actorilor ºi caracterul real, obiectiv al intereselor estesintetizatã cu umor de John W. Meyer astfel: „Dacã un teoretician realistpercepe pe ecran imaginea lui John Wayne îºi imagineazã cã aceastã


comunicare (Internet, telefonie mobilã, reþele de socializare on-line) pot apãrea miºcãri sociale transnaþionale în care suntimplicaþi indivizi din societãþi unde anumite tensiuni structuralenu existã sau nu sunt conºtientizate îndeajuns de mult la nivellocal; un exemplu fictiv l-ar constitui o organizaþie non-guverna-mentalã internaþionalã ce îºi propune salvarea balenelor ucigaºe,organizaþie ce reuºeºte sã adune în rîndurile sale un numãr relativimportant de indivizi care trãiesc în þãri fãrã ieºire la ocean.

În continuare, voi analiza manifestaþiile din ianuarie 2012din Bucureºti, folosind modelul factorilor determinanþi ai lui Smelser.

Structuri favorizante. Acest element determinant se referãla o serie de factori culturali, sociali, politici sau legali care potfavoriza adoptarea unor forme specifice de comportamentcolectiv. Unul dintre exemplele furnizate de Smelser (1962) estecel al panicii colective din motive financiare. Într-o societate încare drepturile de proprietate nu pot fi transferate decît primuluinãscut, ºansele apariþiei unor fenomene de tipul panicii financiaresunt nule. Sunt nule întrucît nimeni nu poate vinde rapid, pe piaþã,bunurile de care dispune pentru a încerca sã se salveze de lafaliment (Smelser, 1962: 14). Panica financiarã – ca formã decomportament colectiv – este specificã societãþilor în care bunuriledeþinute de indivizi pot fi tranzacþionate rapid ºi fãrã constrîngeripe piaþa liberã (bursã, piaþa imobiliarã etc.). Giddens ºi Duneier(2000: 517) furnizeazã un alt exemplu la capitolul structurilorfavorizante: „în Statele Unite ale Americii, religia ºi practicarea eisunt independente de orice interferenþã din partea guvernelor

imagine este o reflecþie a unui John Wayne real. Un sociolog [neo]-instituþionalist presupune cã ceea ce vede este o imagine a unui actorobiºnuit (care probabil nici nu este un tip dur, ci o mãmãligã) care joacãrolul lui John Wayne – un rol scris de un scenarist care nu este actor ºicare probabil nici nu ºtie exact cîte picioare are un cal” (Meyer, 2009:41-42; sublinierile îmi aparþin).


federale ºi statale; evident, guvernele nu intervin decît în mãsuraîn care anumite practici religioase (e.g., poligamia) încalcã legileîn vigoare.” Acest cadru instituþional reprezintã o structurã favori-zantã pentru apariþia ºi proliferarea miºcãrilor sociale religioase,care au o influenþã importantã asupra vieþii politice (vezi la acestpunct susþinerea acordatã candidaþilor republicani la preºe-dinþia SUA de miºcãri religioase sau aºa-numitele faith-based[Christian] organizations).

Protestele din ianuarie 2012 au avut loc într-o þarã al cãreisistem politic este caracterizat, în temeni generali ºi formali, dreptdemocratic. Desigur, democraþia din România are încã o seriede deficienþe, dar miºcãrile de protest sunt fenomene normalechiar ºi în sistemele democratice cu disfuncþionalitãþi.5 De ce

5 Aspectele problematice ale sistemului democratic românesc suntrelevate ºi de evaluãrile unor organizaþii internaþionale guvernamentalesau non-guvernamentale. Organizaþia Freedom House a propus ºiutilizat un scor al democraþiei (democracy score) care variazã de la 1(cel mai dezvoltat sistem democratic) la 7, care reprezintã valoareaminimã. Indicele ori scorul democraþiei este o mãsurã compozitã a valo-rilor altor indici privind calitatea guvernãrii democratice la nivel central,calitatea guvernãrii democratice la nivel local, corupþie, dezvoltareasocietãþii civile, independenþa presei, calitatea procesului electoral ºiindependenþa justiþiei. În anul 2011, indicele democraþiei pentru Româniaavea valoarea 3,71, plasînd-o în urma unor foste „þãri surori” precumCehia (2,46), Slovacia (2,17), Polonia (1,63), Ungaria (2,13) sau chiarBulgaria (3,33) – vezi la acest punct raportul Freedom House Nationsîn Transit 2011. Alte organizaþii utilizeazã alte mãsuri de evaluare asituaþiei politice ºi economice din þãrile lumii. Rezultatele unor astfel deevaluãri sunt desigur utile, dar nu trebuie uitat cã ele depind de validitateainstrumentelor folosite ºi metodologia utilizatã (e.g., evaluãri aleexperþilor locali, internaþionali ºi/sau rezultatele unor sondaje de opiniela nivel naþional); metodologia utilizatã reprezintã o sursã importantãde distorsiuni.


totuºi nemulþumirea popularã generatã de mãsurile de austeritateºi comportamentul guvernanþilor au luat aceastã formã (i.e., par-ticipare relativ scãzutã, eterogenitate mare a protestelor ºi temelorlor, grad scãzut de organizare)? De ce românii nu au protestatfaþã de efectele mãsurilor de austeritate ºi ale crizei economiceîn aceeaºi manierã în care au fãcut-o grecii sau spaniolii? Cumse explicã relativul insucces al unor proteste iniþiate anterior desindicate sau forþe politice din opoziþie? De ce, potrivit abordãriloreseistice din media, reacþiile românilor par a se conforma unuitipar al mãmãligii a cãrei eventualã explozie necesitã un timpmai îndelungat?

Pentru a rãspunde acestor întrebãri, apelez la noþiunea tipa-relor ori a formelor politico-instituþionale (Jepperson, 1992, 2002,dar vezi ºi formulãrile anterioare ale lui John W. Meyer), care,alãturi de sistemul formal de organizare democraticã, pot fi incluseîn categoria structurilor favorizante a lui Smelser (1962). Jepperson(2002: 64-65) propune o tipologie a formelor politico-instituþionale(polity forms) în funcþie de douã dimensiuni: organizarea societãþiiºi sursa suveranitãþii statale. Dimensiunea organizãrii societãþiise referã la mãsura în care indivizi autonomi sau elemente corpo-ratiste sunt percepute drept actori legitimi. Cea de-a doua dimen-siune se referã la poziþionarea suveranitãþii (centralism ori etatismpronunþat versus plasarea suveranitãþii la nivelul societãþii ºi alindivizilor).

Pornind la concepþia lui Jepperson (1992), Schofer ºiFoucarde-Gourinchas (2001) au examinat modul în care tiparelepolitico-instituþionale afecteazã participarea civicã ºi politicãîntr-un numãr de 32 de þãri, incluse în World Values Suvery (în1990 ºi 1991). Deºi participarea civicã este influenþatã de factoriindividuali precum genul, vîrsta sau nivelul de ºcolaritate, tiparelepolitico-instituþionale au efecte semnificative sub raport statisticasupra nivelului participãrii civice ºi asupra formelor de participare


civicã. Spre exemplu, în SUA numãrul persoanelor care suntmembre ale unor asociaþii non-guvernamentale religioase saual unor organizaþii ale aºa-numitelor noi miºcãri sociale (feministe,ecologiste) este mult mai ridicat decît în alte þãri cu niveluri similarede dezvoltare economicã ºi democraticã (Schofer ºi Foucarde-Gourinchas, 2001: 807). În schimb, în Germania direcþia domi-nantã de participare este cea a organizaþiilor clasice, precumsindicate, asociaþii profesionale sau partide politice. Deºi au ratede sindicalizare comparabile, grevele sunt mai frecvente înFranþa sau Grecia, decît în þãrile scandinave.

În ceea ce priveºte tiparele politico-instituþionale din România,ele sunt, fãrã îndoialã, influenþate atît de istoria recentã, cît ºi detranziþia post-comunistã. Deºi la presiunile fostei Uniunii Sovietice,Polonia, Ungaria, fosta Cehoslovacie ºi România au adoptatconfiguraþii etatistice, între aceste þãri au existat diferenþe notabileîn ceea ce priveºte organizarea societãþii înainte de 1989. Poloniacomunistã cu a sa influentã bisericã catolicã ºi cu sindicatul liber„Solidaritatea” era mai degrabã corporatistã în organizareasocietãþii civile. Ivan Szelényi a sintetizat pertinent aceste diferenþeinstituþionale dupã cum urmeazã: „În vreme ce maghiarii [din1970 pînã în 1980 – nota mea] au încercat sã îºi mãreascã auto-nomia în raport cu statul socialist prin intermediul economieisecundare (urmînd aºadar o strategie individualistã), poloneziiau contestat structurile de putere direct prin intermediul sfereipolitice, prin sindicate libere [...] prin organizaþii politice ºi prinacþiune colectivã.” (Szelényi, 1988: 57; sublinierile îmi aparþin)

România lui Ceauºescu nu a cunoscut forme de opoziþiecomparabile celor din Ungaria, Polonia sau fosta Cehoslovacie.6

6 Pentru a întelege istoria politicã a regimului comunist din România,trebuie consultate lucrãrile extrem de numeroase ale lui VladimirTismãneanu – vocea cea mai autorizatã asupra acestui subiect. Stu-


Deºi imediat dupã 1990 structurile asociative politice ºi civice auproliferat, tribulaþiile tranziþiei post-comuniste au ºubrezit tînãrasocietate civilã româneascã. Aºa cum o atestã datele unorcercetãri comparative la nivel internaþional (e.g., World ValuesSurvey, the European Social Survey), nivelul participãrii civice ºipolitice este mai scãzut în România decît în alte foste „þãri surori.”Potrivit Freedom House (2012), chiar dacã sindicatele au reuºitsã organizeze manifestãri de protest, iar unele organizaþii auavut rezultate notabile în alte domenii, societatea civilã româ-neascã suferã pe fondul unei neîncrederi publice generalizate,penuriei de resurse financiare ºi a lipsei sprijinului popular (ªtefanºi Ioniþã, 2012: 435). Scorul Freedom House al dezvoltãrii ºi func-þionãrii societãþii civile româneºti în 2011 era inferior celui înregis-trat de Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria ºi chiar Bulgaria.

Participarea civicã este favorizatã ºi de nivelul încrederiiinterpersonale, care reprezintã în opinia lui Putnam (1993) o com-ponentã a capitalului social. ªi la acest capitol, situaþia Românieieste descurajantã. Potrivit datele din World Values Survey, într-un clasament al fostelor þãri comuniste din Centrul ºi EstulEuropei, România se aflã pe ultimul loc în privinþa încrederiisociale ori a încrederii generalizate, mãsuratã prin rãspunsul laîntrebarea „În opinia dvs., se poate avea încredere în cei maimulþi dintre oameni?” Mai exact, doar 14,9% dintre români susþincã se poate avea încredere în cei mai mulþi dintre oameni; valorileîncrederii sociale înregistrate pentru alte þãri din regiune sunturmãtoarele: Bulgaria – 28,9%; Republica Cehã – 27,5%; Polonia

diul sãu „Stalinism for All Seasons: A Political History of RomanianCommunism” (2003) rãmîne un reper al analizei politice a regimurilorcomuniste la nivel internaþional. Pentru o analizã comparatã a tranziþiilordemocratice în estul ºi sudul Europei ºi în America Latinã, volumul luiLinz ºi Stepan (1996) este deosebit de util.


– 23,7%; Rusia – 28,4%; Slovacia – 21,9%; Ucraina – 29,1%;Ungaria – 25,9% (Bjørnskov, 2008: 283).7

Structurile favorizante ale protestelor din ianuarie 2012trebuie aºadar gîndite în cheia tiparului politico-instituþional alRomâniei contemporane; axele principale ale acestui tipar suntetatism pronunþat ºi fragmentare societalã (în termenii lui Jep-person, 2002), pe fondul unei neîncrederi sociale generalizate.Acest tipar este responsabil de nivelul scãzut al participãrii civiceºi mobilizãrii populare, sintetizat plastic în formularea „mãmã-liga explodeazã greu”.

Tensiuni structurale. Principalele tensiuni structurale au fostgenerate de dificultãþile economice ºi modul în care factorul politica înþeles sã gestioneze aceste dificultãþi. Spre deosebire de altefoste þãri socialiste, tranziþia economicã din România a fost multmai sinuoasã, îndelungatã ºi costisitoare. Spre exemplu, dacãla finele primei decade a tranziþiei post-comuniste Polonia ºi Unga-ria înregistraserã deja creºteri economice semnificative, PIB-ulRomâniei a înregistrat o valoare superioarã celui din 1989 abiaîn anul 2005 (EBRD, 2011). Comparativ cu alte þãri din regiune,perioada de relativã creºtere ºi bunãstare a României a fost maiscurtã (2004-2008); o mare parte a acestei creºteri a fost bazatãpe consum, stimulat de politici relaxate de creditare ºi pe remiten-þele românilor aflaþi la muncã în strãinãtate în Spania ºi Italia.Din raþiuni electorale (i.e., alegerile locale ºi generale din 2008 ºialegerile prezidenþiale din 2009), guvernele din perioada 2007-2009au ignorat semnalele crizei financiare globale, continuînd sã pro-moveze o politicã fiscalã ce a accentuat deficitul bugetar. Caurmare, pe fondul crizei economice globale, la finele lui 2009,

7 Potrivit studiului citat, þãrile cu cel mai ridicat nivel al încrederiisociale sunt Danemarca (60,1%) ºi Olanda (53,9%); þãrile cu cele maiscãzute cote ale încrederii sociale sunt Brazilia (4,8%) ºi Lesotho (3,9%).


România a înregistrat o scãdere cu 7,1% a PIB-ului, comparativcu 2008. Similar, nivelul investiþiilor strãine directe s-a redus dela peste 13 miliarde de dolari în 2008, la 4,9 miliarde în 2009(EBRD, 2011: 148).

La începutul anului 2010, preºedintele Traian Bãsescu ºiguvernul Boc au admis cã România se gãseºte într-un impaseconomic serios. Pentru a evita colapsul, a fost nevoie de împru-muturi externe de la Fondul Monetar Internaþional (FMI) ºi forurifinanciare europene, care au condiþionat acordarea împrumu-turilor de adoptarea unor politici de restructurare extrem desevere. În mai 2010, în urma discuþiilor cu FMI, preºedintele TraianBãsescu a anunþat o serie de mãsuri de austeritate, de o duritatenemaiîntâlnitã în Uniunea Europeanã: tãierea salariilor persona-lului bugetar cu 25% ºi tãierea pensiilor cu 10%. De teama unorreacþii de contestare masivã, liderii PDL au renunþat ulterior latãierea pensiilor, dar au impozitat unele dintre ele ºi au mãritTVA-ul de la 19% la 24%. Aceste mãsuri s-au adãugat adoptãriiimpozitului forfetar în 2009 care, potrivit unor estimãri oficiale, arfi condus la dispariþia a 150.000 de întreprinderi mici ºi mijlocii.

Efectele mãsurilor de austeritate nu au întîrziat sã aparã ºiau fost amplificate de politicile de restructurare a sectorului destat prin concedieri. Veniturile populaþiei ºi consumul au înregistratscãderi importante, iar sãrãcia ºi inegalitãþile de venit s-auaccentuat. Reflectarea subiectivã a deteriorãrii nivelului de traieste un factor important în economia tensiunilor structurale cepot genera proteste sociale. Astfel, potrivit unui sondaj al Centruluide Sociologie Urbanã ºi Regionalã – CURS, la finele anului 2011,25% dintre respondenþi declarau cã „veniturile din gospodãrie leajung pentru un trai decent, dar nu le permit cumpãrarea unorbunuri mai scumpe”; 42% susþineau cã „veniturile gospodãrie leajung numai pentru strictul necesar”, iar 24% apreciau cã venitu-rile gospodãriei nu le ajung nici pentru strictul necesar”. Doar 2%


dintre cei intervievaþi susþineau cã „veniturile gospodãriei le permitsã aibã tot ce îºi doresc, fãrã nici o restrîngere” ºi 6% afirmau cã„veniturile gospodãriei le permit cumpãrarea unor bunuri maiscumpe cu restricþii în alte domenii”; 1% dintre respondenþi nuau rãspuns la aceastã întrebare.8 Cu alte cuvinte, douã treimidintre respondenþi susþineau cã veniturile gospodãriei îi situeazãsub limita unui trai decent. De asemenea, 49% dintre cei inter-vievaþi afirmau cã o duc mai prost comparativ cu un an în urmã,iar 10% cã o duc mult mai prost. Circa o treime dintre respondenþi(32%) considerau cã o duc la fel ca anul trecut, în vreme ce doar8% susþineau cã o duc mai bine sau mult mai bine comparativcu anul trecut.

În termeni generali, acelaºi sondaj CURS releva faptul cã84% dintre intervievaþi considerau cã lucrurile în România mergîntr-o direcþie greºitã ºi doar 11% susþineau cã direcþia este bunã,în vreme ce 5% dintre respondenþi nu au rãspuns la aceastã între-bare. „Optimiºtii” (i.e., cei care afirmau cã lucrurile în þarã mergîntr-o direcþie bunã) erau recrutaþi cu precãdere dintre bãrbaþi,persoane cu studii medii ºi – nesurprinzãtor – votanþi PDL ºi sim-patizanþi ai preºedintelui Traian Bãsescu. Pe fondul actualei crizeºi al unui pesimism generalizat, 19% dintre respondenþii sonda-jului CURS intenþionau sã plece la muncã în strãinãtate în 2012;potenþialii migranþi erau recrutaþi din rîndul bãrbaþilor, al persoa-nelor cu vîrste cuprinse între 18 ºi 34 de ani, cu venituri submedie, rezidente în estul þãrii (Moldova), zonã ce a furnizat dejaun segment important al migranþilor români în Spania ºi Italia.

8 Sondajul CURS de tip omnibus a fost realizat în perioada 10-19decembrie 2011, pe un eºantion probabilist, stratificat, de 1101 derespondenþi cu vîrste de 18 ani ºi peste, reprezentativ la nivel naþionalpentru populaþia adultã a þãrii; marja teoreticã de eroare la nivelulîntregului eºantion: +/–3% la un nivel de încredere de 95%; interviurileau fost de tipul faþã-în-faþã.


Nu este aici locul unei discuþii amãnunþite asupra mãsurilorde austeritate luate de guvernul Boc; fãrã îndoialã, nu erausingurele soluþii posibile, însã orice forþã politicã care ar fi luatdecizii similare ºi-ar fi pierdut o parte din sprijinul popular. Acestaa fost ºi cazul PDL care a scãzut în preferinþele electoratului dela circa 32% la alegerile parlamentare din noiembrie 2008, la19% în decembrie 2011, potrivit estimãrilor CURS. (SondajulCURS a fost realizat înainte de episodul Arafat ºi protestele cei-au urmat; este posibil ca PDL-ul sã fi înregistrat o scãdere dupãmanifestaþiile din ianuarie 2012.) Ar fi greºit sã punem scãdereascorului PDL exclusiv pe seama adoptãrii unor mãsuri de auste-ritate extrem de dure. Nemulþumirea popularã faþã de guvernulBoc a fost amplificatã ºi de absenþa unei strategii de comunicareadecvate. Potrivit unor cercetãri calitative (focus-grupuri) realizatede CURS pe parcursul anului 2011, declaraþiile unor consilieripe probleme economice ai primului-ministru Emil Boc, nervo-zitatea ºi infatuarea unor purtãtori de cuvînt ai PDL au subminatpe mai departe sprijinul faþã de fostul guvern Boc.

Trebuie spus cã nu doar principalul partid aflat la guvernareºi Traian Bãsescu au înregistrat pierderi de popularitate între2010 ºi 2011; afectaþi au fost, se pare, ºi mulþi alþi actori institu-þionali. Astfel, potrivit aceluiaºi sondaj CURS, în decembrie 2011doar 6% dintre respondenþi aveau încredere multã ºi foarte multãîn Parlament; similar, doar 7% dintre cei intervievaþi aveauîncredere multã ºi foarte multã în partide politice.9 Singurele insti-tuþii naþionale care capitalizau încrederea a mai mult de jumã-tate dintre respondenþi erau, la fel ca în anii anteriori, biserica(74% încredere multã ºi foarte multã) ºi armata (58% încrederemultã ºi foarte multã). Nemulþumirile, anxietatea ºi tensiunilesociale atinseserã, la finele anului 2011, cote alarmante.

9 Pentru detalii metodologice privind sondajul CURS, vezi nota 8.


Apariþia ºi rãspîndirea unor opinii generalizate. Potrivit luiSmelser „pentru coagularea unei acþiuni colective ce doreºte sãrãspundã unor tensiuni structurale, o situaþie problematicã exis-tentã trebuie sã capete semnificaþie pentru potenþialii participanþi[ori trebuie sã îºi gãseascã expresia] într-un curent de opiniegeneralizat, ce identificã în mod clar sursa tensiunilor structuraleºi caracteristicile acestei surse, ºi defineºte anumite direcþii deacþiune ca viabile sau adecvate”. (Smelser, 1962: 16) La acestpunct, concepþia lui Smelser este similarã perspectivei cadrelorsociale în analiza comportamentelor colective ºi a miºcãrilorsociale (Snow et al., 1986; Snow ºi Benford, 1988, 1992; Snowet al., 2007). Aceastã abordare porneºte de la concepþia luiGoffman (1974); potrivit acestuia, cadrele [sociale] reprezintã oschemã interpretativã care permite indivizilor sã perceapã,identifice, eticheteze ºi atribuie semnificaþii evenimentelor ce sepetrec în jurul lor, structurînd astfel experienþa practicã ºi confi-gurînd direcþii de acþiune viitoare (Goffman, 1974: 21; noþiunealui Goffman are rãdãcini în aºa-numita teoremã a lui W. I. Thomascu privire la procesul de definire al unei situaþii ºi consecinþeleacestei definiri).

Pentru Snow ºi Benford (1988: 213) „cadrele sociale” repre-zintã un eºafodaj conceptual crucial pentru mobilizarea ºisuccesul unei miºcãri sociale. Pe scurt, grupuri ºi indivizi opereazãcu diferite cadre sociale; mobilizarea pentru acþiune colectivãsurvine atunci cînd are loc o aliniere a cadrelor sociale individualeîntr-un cadru unitar (master frame potrivit lui Snow ºi Benford,1992). Acest cadru unitar include definiþii ale situaþiei ºi proble-melor, cauzele acestora, posibile modalitãþi de soluþionare ºistrategii de acþiune.

În cazul românesc, înainte de episodul Arafat, nemulþumirilelegate de politicile guvernului Boc erau formulate în cadre dispa-rate. Angajaþii din sectorul de stat aveau propriile nemulþumiri


generate de tãierile salariale; organizaþiile sindicale din acestdomeniu au iniþiat manifestaþii de protest dar nu au reuºit mobili-zarea ºi a altor categorii de nemulþumiþi. Poliþiºtii – o categoriede obicei puþin simpatizatã – au reuºit sã îºi îmbunãtãþeascãimaginea publicã prin manifestaþiile de la Palatul Cotroceni, careau impus lozinca „Ieºi afarã! Javrã ordinarã!”10 Cu toate acestea,doleanþele ºi frustrãrile angajaþilor din sectorul de stat nu au rezo-nat cu poziþiile ori cadrele interpretative ale altor grupuri; încrede-rea scãzutã în liderii sindicali ºi percepþiile privitoare la corupþia,aºa-zisa lene funciarã ºi incompetenþa funcþionarilor publici („gra-ºii de la stat”) au împiedicat solidarizarea altor grupuri cu aceastãcategorie socio-profesionalã.

Nemulþumirile pensionarilor faþã de nivelul scãzut al pensiilorºi impozitarea acestora au stîrnit probabil simpatie, dar nu aucondus la acþiuni de solidarizare; mai mult, pensionarii ºi lideriilor au fost etichetaþi „comuniºti nostalgici” chiar de cãtre persoanecare nu erau neapãrat susþinãtori ai actualului guvern sau ai luiTraian Bãsescu. Sindicatele din învãþãmîntul preuniversitar ºicele ale cadrelor medicale au formulat numeroase critici cu privirela politica guvernului Boc în aceste domenii, dar revendicãrile lornu au fost congruente cu cele ale altor grupuri. Acest lucru s-adatorat ºi faptului cã vectorii de imagine ai coaliþiei guvernamen-tale (PDL) au speculat abil stereotipuri negative referitoare laprofesori, medici ºi asistente, portretizîndu-i drept farisei care seplîng de nivelul scãzut al veniturilor cînd, de fapt, au cîºtiguriînsemnate ºi neimpozitate din meditaþii (în cazul profesorilor) sau

10 Ulterior, în cadrul protestelor din ianuarie 2012 din Bucureºti,manifestanþii care se adunau cu precãdere în zona Institutului deArhitecturã ºi Urbanism „Ion Mincu” au propus renunþarea la acestslogan fiindcã era prea dur ºi venea de la poliþiºti ori forþe de ordine,care acum se aflau de partea cealaltã a baricadei.


din cadouri, mici atenþii ºi ºpagã (în cazul pesonalului sanitar). ªimicii întreprinzãtori privaþi, patronii sau managerii unor maricompanii private au avut propriile nemulþumiri referitoare laimpozitarea excesivã, creºterea TVA-ului, comportamentulprãdalnic al funcþionarilor publici ºi corupþia acestora, concurenþaneloialã ºi inteeferenþa politicului în bunul mers al afacerilor.Aceste nemulþumiri au fost exprimate în repetate rînduri de repre-zentanþi ai patronatului în mass-media; avînd în vedere stereo-tipurile negative ºi imaginea dezastruoasã a „capitaliºtilor” în rîndulopiniei publice din România, plîngerile patronatului au fost tratatede publicul larg cu scepticism ºi indiferenþã. În acelaºi timp, întoate categoriile menþionate anterior, existau nemulþumiri legateºi de modul în care puterea reacþiona faþã de doleanþele cetãþe-nilor. Potrivit studiilor calitative (focus-grupuri) realizate de CURSde-a lungul anului 2011, cînd nu dãdeau dovadã de surzeniesocialã, reprezentanþii principalului partid aflat la guvernare (PDL)erau percepuþi cã trateazã nemulþumirile populare cu dispreþ ºiadversitate.

În ciuda fragmentãrii lor, aceste cadre interpretative aveaucîteva elemente comune: sursele imediate ale nemulþumirilor eraureprezentate de politicieni, politicianism, guvernul Boc ºi, maiales, de preºedintele Traian Bãsescu. Acesta din urmã reuºisesã-ºi diminueze serios capitalul de simpatie popularã prinasumarea responsabilitãþii în privinþa mãsurilor de austeritate ºiprin alte gesturi sau declaraþii care au stîrnit consternare în rîndulunor categorii de public (a se vedea la acest punct declaraþiilesale privind capacitatea ºcolii româneºti de a produce [numai]tîmpiþi sau cele referitoare la caracterul trãdãtor al abdicãrii fostuluiRege Mihai). Nu trebuie ignorat faptul cã un rol covîrºitor în rãspîn-direa unor opinii generalizate cu privire la sursa actualelor tensiunistructurale l-au avut posturile tv de ºtiri cu o poziþie clar partizanã(anti-Bãsescu, anti-PDL ºi pro-opoziþie), posturi ce aveau o audi-


enþã net superioarã canalelor tv ce simpatizeazã cu actualaputere.11

Factori precipitanþi ºi mobilizarea pentru acþiune colectivã.„Episodul Raed Arafat” a reprezentat scînteia protestelor. Pe bazaraportului unei comisii prezidenþiale privind problemele în sistemulde sãnãtate, preºedintele Traian Bãsescu a înaintat un proiectde lege a sãnãtãþii, proiect ce a fost imediat asumat de guvernulBoc. Proiectul legii sãnãtãþii avea o serie de prevederi care austîrnit nemulþumirea unor actori din sistem (medici, manageri despitale etc.); dialogul pe marginea proiectului de lege a fost, separe, mimat, iar pãrerile unor specialiºti din sistemul medical aufost ignorate. Potrivit reprezentanþilor puterii, noua lege ar fi trebuitsã fie adoptatã prin asumarea rãspunderii cît mai urgent, pentrua respecta acordurile încheiate cu FMI. Adoptarea de legi prinprocedura de asumare a rãspunderii în Parlament este o proce-durã perfect legalã din punctul de vedere al Constituþiei României.Problemele apar atunci cînd aceastã procedurã excepþionalãdevine o regulã. În aceastã situaþie, apar evidente tensiuni întremoralitatea ºi legalitatea procesului legislativ.12 Intenþia de a adop-ta noua lege a sãnãtãþii prin asumarea rãspunderii a stîrnit ºi alte

11 Aºa cum voi discuta în paginile urmãtoare, unii repezentanþi aiactualei puteri ºi jurnaliºtii apropiaþi acesteia susþineau, informal, cã unsegment al protestatarilor aflat în faþa Teatrului Naþional ar fi plãtit dediverse televiziuni sau forþe politice (îndeosebi de Antena 3). Interesant,unii dintre protestatarii care se adunau doar în zona Institutului de Arhi-tecturã ºi Urbanism susþineau ºi ei cã o parte a manifestanþilor aflaþi pepartea opusã (i.e., în faþa Teatrului Naþional) ar fi fost „plãtiþi de Voiculescuºi Antene”, din raþiuni politice ºi/sau comerciale (pentru audienþã).

12 Meritul formulãrii îi aparþine lui Adrian Miroiu, care a sintetizataceste tensiuni în cadrul dezbaterii „Politologul ºi sociologul faþã-în-faþã cu strada” organizatã de Facultatea de ªtiinþe Politice a ªcoliiNaþionale de Studii Politice ºi Administrative (SNSPA) în 19 ianuarie 2012.


nemulþumiri, întrucît venea dupã o serie îndelungatã de asumãriale rãspunderii pe legi ce au vizat noile codurile civile ºi penale,educaþia, pensiile, salarizarea unitarã, raþionalizarea aparatuluipublic sau restabilirea echilibrului bugetar.

Printre alte noutãþi, proiectul de reformã al sistemului desãnãtate prevedea posibilitatea intrãrii unor firme private pe piaþaserviciilor medicale de urgenþã. Aceste servicii sunt în prezentmonopol de stat ºi sunt coordonate de o structurã inter-ministe-rialã, SMURD – Serviciul Mobil de Urgenþã, Resuscitare ºi Des-carcerare. SMURD este, în bunã mãsurã, creaþia lui Raed Arafat,un cetãþean român de origine palestinianã care a studiat medicinaîn România ºi care, imediat dupã cãderea regimului comunist,a pus bazele acestei structuri independente la Tîrgu Mureº, cuajutorul unor donaþii din strãinãtate. Eforturile depuse de RaedArafat au avut rezultate notabile ºi au captat atenþia autoritãþilorcentrale, care au decis modernizarea serviciilor de urgenþã pebaza modelului SMURD de la Tîrgu Mureº. Doctorul Arafat afost cooptat în structurile guvernamentale pentru a conduce ºi adezvolta la nivel naþional SMURD; potrivit unor observatori externi,SMURD-ul reprezintã, în acest moment, un exemplu de bunepractici la nivel internaþional, superior în unele privinþe unor siste-me de urgenþã din þãri europene avansate.

Raed Arafat ºi-a exprimat opoziþia cu privire la intrarea unoractori privaþi pe piaþa serviciilor medicale de urgenþã. Din motivenecunoscute, atitudinea lui Arafat a fost interpretatã de preºe-dintele Bãsescu în termenii unei respingeri a noii legi a sãnãtãþiiîn ansamblul ei. Într-un interviu acordat Televiziunii Române, în21 decembrie 2011, preºedintele declara: „Am avut o discuþie cuRaed Arafat, cel care a creat sistemul SMURD. Dacã este vreunduºman mai mare al apariþiei încã a unui sistem privat de sãnã-tate el se numeºte Raed Arafat, uitând cã el a fost fundaþie laTîrgu Mureº. ªi eu am contribuit cu 2% din salariu pentru cã


fãcea un lucru bun”. („Bãsescu: Raed Arafat, marele duºman alapariþiei unui sistem privat de sãnãtate”, 2011)

Medicul Arafat a fost ulterior solicitat sã explice spuselePreºedintelui. Lucrurile au luat o turnurã neaºteptatã în 9 ianuarie2012, cînd, în cadrul unei emisiuni la Realitatea TV care îl aveaca invitat pe Raed Arafat, Traian Bãsescu a intervenit telefonicpentru a-ºi expune pãrerea despre proiectul legii sãnãtãþii ºipoziþia lui Arafat, cãruia i-a reproºat cã are vederi stîngiste ºiprovoacã o psihozã publicã. Spre finalul intervenþiei, preºedin-tele a pus paie pe foc afirmînd cã „Dacã [sub-secretarul de statRaed Arafat – nota mea] nu gãseºte înþelegere [la Ministrul Sãnã-tãþii – nota mea], poate ºi are alt punct de vedere decât propriullui ministru, ori trebuie sã plece ministrul, ori secretarul de stat.Cine credeþi cã pleacã? Ghici ghicitoarea mea!” („Bãsescu: Atacdur la Arafat”, 2012)

Rãspunsul la ghicitoarea Preºedintelui a venit a doua zi,cînd Raed Arafat ºi-a anunþat intenþia de a demisiona din funcþiade secretar de stat în Ministerul Sãnãtãþii. În aceeaºi searã, prinintermediul reþelelor de socializare, în Piaþa Universitãþii dinBucureºti s-au strîns circa 12-15 persoane pentru a-ºi exprimasolidaritatea cu Raed Arafat ºi a condamna atitudinea preºedin-telui.13 În 12 ianuarie, în Tîrgu Mureº – locul de naºtere alSMURD-ului – s-a organizat un miting pentru susþinerea lui RaedArafat. La mitingul ºi marºul de susþinere din Tîrgu Mureº auparticipat între 1500 ºi 3000 de persoane, cu lumînãri ºi pancartepe care se putea citi „Respect pentru SMURD”, „Fatal Error 404:Democracy not found”, „Noi pentru SMURD, SMURD pentru noi”,„Raed Arafat suntem alãturi de tine”, „Respect pentru Raed Arafat,greaþã faþã de Bãsescu”, „Nu ne luaþi dreptul la viaþã”, „RaedArafat un model de urmat, Bãsescu un model de.../Unul

13 Îi mulþumesc lui Bogdan Iancu pentru aceste detalii.


construieºte de 20 de ani, celalalt darîmã de circa opt ani”,„Privatizarea UCIDE” Manifestanþii de la Tîrgu Mureº au scandat:„Vrem sã trãim, nu vrem sã murim!”, „Haideþi cu noi!”, „JosBãsescu!”, „Arafat nu uita, noi suntem de partea ta!”, „Murim,luptãm!/ SMURD-ul îl apãrãm!”, „Arafat, nu uita! Mureºu-i departea ta!”, „Afarã din þarã/Cu javra ordinarã!”, „România, tre-zeºte-te!”. A doua zi, 13 ianuarie 2012, sute de protestatari s-auadunat în Piaþa Universitãþii pentru a-l susþine pe Raed Arafat;proteste similare au avut loc în alte oraºe ale þãrii.14

Cum s-ar putea explica mobilizarea cetãþenilor în urmaepisodului Arafat? În fond, pînã la acest incident, românii auavut numeroase motive de nemulþumire (e.g., tãierile salariale,creºterea TVA-ului, adoptarea noului cod al muncii, scãdereadramaticã a veniturilor, raþionalizarea asistenþei sociale, conce-dieri), dar mãmãliga nu a explodat. Aºa cum am discutat anterior,pînã în 9 ianuarie 2012, chiar dacã mulþi împãrtãºeau o aceeaºiviziune asupra sursei tensiunilor structurale, cadrele sociale alenemulþumirii publice erau relativ rãzleþe ºi incongruente. A fostnevoie de un eveniment care sã construiascã punþi între acestecadre sociale de nemulþumire izolate (frame bridging potrivit luiSnow et al., 1986). Intervenþia televizatã a Preºedintelui Bãsescu,din 9 ianuarie 2012, ºi demisia ulterioarã a lui Raed Arafat auconstituit episodul care a permis convergenþa opiniilor ºi a senti-mentelor publice de frustrare în raport cu actuala situaþie econo-micã ºi politicã din þarã.

Prin incidentul Arafat, o bunã parte a opiniei publice a consi-derat cã actuala putere reprezentatã de preºedintele TraianBãsescu a încãlcat un prag simbolic de decenþã ºi de suportabi-

14 Am alcãtuit cronologia acestor proteste pe baza discuþiilor cuunii participanþi la proteste ºi prin analiza relatãrilor din media; nu excludposibilitatea ca aceastã cronologie sã fie inexactã în unele privinþe.


litate. Dacã pînã atunci o mare parte a românilor a rezistat custoicism crizei economice, indiferenþei ºi incompetenþei puterii,atacul asupra unei persoane care se bucura de o largã simpatiea condus la rãbufnirea publicã ce face obiectul acestui volum.Ulterior, în cadrul protestelor de la Bucureºti ºi din alte oraºe, amasistat la ceea ce Snow et al. (1986) numeau procese de ampli-ficare ºi extensie ale cadrului social al nemulþumirii populare(frame amplification ºi frame extension). De altfel, din acest punctde vedere, protestele din ianuarie 2012 ºi fenomenul PieþeiUniversitãþii din 1990 se aseamãnã. În 22 ºi 23 aprilie 1990,dupã un miting electoral al PNÞCD în Piaþa Aviatorilor din Bucu-reºti, unii participanþi printre care ºi „revoluþionari” ocupã temporarPiaþa Universitãþii; Dumitru Dincã, unul din liderii revoluþionarilor,este arestat pentru cîteva ore ºi apoi eliberat (ªtefãnescu, 2010:68-69). Ca reacþie la acest incident, unii manifestanþi rãmîn pestenoapte în zona Pieþei Universitãþii. Alãturi de manifestanþi se aflãºi patru cãlugãriþe, contestatare ale fostului Patriarh Teoctist. Îndimineaþa zilei de 24 aprilie, autoritãþile intervin în forþã, iar unadintre cãlugãriþe este lovitã cu sãlbãticie de poliþiºti; „Vrei demo-craþie? Na, democraþie!” ar fi fost cuvintele ce au însoþit corecþiilefizice aplicate cãlugãriþei. Acest incident ar putea fi consideratscînteia care a dus ulterior la mobilizarea unui numãr impresionantde oameni în Piaþã ºi la ocuparea acesteia. Agresiunea îndreptatãîmpotriva cãlugãriþei a fost perceputã drept un abuz nejustificat;prin acest gest, o parte a opiniei publice din Bucureºti a consideratcã puterea de atunci a încãlcat un prag simbolic de suportabilitateºi decenþã (pentru analize ale Pieþei Universitãþii din 1990, veziAbraham, 1990; Berindei, Combes ºi Planche, 2006; Gussi, 2002;Verdery ºi Kligman, 1992).

Modul în care au operat factorii de control social. PentruSmelser (1962), aceastã componentã are o influenþã covîrºitoare


asupra emergenþei comportamentelor colective ºi a miºcãrilorsociale. Potrivit modelului valorii adãugate al lui Smelser, efectelealtor factori determinanþi pot fi disipate ori neutralizate de acþiu-nea acestuia din urmã factor. Elementele de control social trebuieînþelese în sens larg, incluzînd nu numai instituþiile de ordinepublicã, ci ºi reacþiile reprezentanþilor puterii politice. Dupã cumam precizat anterior, controversele stîrnite de declaraþiile preºe-dintelui din 21 decembrie 2011 au fost amplificate de intervenþiatelevizatã a lui Traian Bãsescu la postul Realitatea TV în 9 ianuarie2012 ºi demisia lui Raed Arafat. Potrivit multor protestatari, mitin-gurile de susþinere a doctorului Arafat din 12-14 ianuarie au fosttratate cu indiferenþã sau luate în derîdere de reprezentanþii coali-þiei guvernametale. Amplificarea protestelor în zilele urmãtoarea provocat derutã ºi reacþii surprinzãtoare din partea forþelor deordine ºi a unor politicieni PDL.

Protestele din Bucureºti au atins un punct culminant în zilelede 13-15 ianuarie. În seara zilei de 15 ianuarie, aºa-zise grupuride huligani ori ultraºi au avut altercaþii cu forþele de ordine, altercaþiicare au degenerat în confruntãri violente pînã în zorii zilei de16 ianuarie. Remarcabil, majoritatea protestatarilor s-a delimitatde aceste grupuri de suporteri, refuzînd sã se lase antrenaþi într-ospiralã a violenþei. Confruntãrile dintre jandarmerie ºi aºa-ziºiiultraºi au avut loc între Piaþa Universitãþii ºi Piaþa Unirii ºi s-ausoldat cu rãniþi, distrugeri ale mobilierului urban ºi incendiereaunor chioºcuri de presã ºi a unei maºini. În 16 ianuarie, manifes-taþiile au continuat ºi – din nou – au avut loc ciocniri între aºa-ziºiiultraºi ºi forþele de ordine. De aceastã datã, au fost chematetrupele speciale de intervenþie ale jandarmeriei. Paradoxal, deºiconfruntãrile din 16 ianuarie au antrenat un numãr mai scãzutde beligeranþi, forþele de ordine au dat dovadã de exces de zel,reþinînd un numãr de aproximativ 150 de persoane. Cu o noapteînainte, cînd numãrul actelor de violenþã ºi al „ultraºilor” implicaþi


în ele a fost semnificativ mai mare, jandarmeria reþinuse doar32 de persoane.15 Potrivit unor numeroase relatãri din mass-media,pe parcursul desfãºurãrii protestelor au avut loc ºi alte incidenteizolate între forþele de ordine ºi unii protestatari. Unele incidentes-au petrecut în ziua de 19 ianuarie, cînd o parte dintreparticipanþii la mitingul USL, organizat la Arcul de Triumf, s-aualãturat ulterior celor din Piaþa Universitãþii, ocupînd pentru untimp carosabilul.16 Acestor incidente li s-au adãugat ºi acþiuni deintimidare din partea unor „civili” sau reprezentanþi ai jandarmeriei.Toate aceste evenimente ce þin de dinamica Pieþei la nivel micromeritã, desigur, o discuþie ºi o analizã separatã, aflatã dincolo descopurile demersului meu.

15 Îi mulþumesc lui Bogdan Iancu pentru clarificarea acestui aspect.16 În acea zi, prin venirea manifestanþilor de la mitingul USL s-a

înregistrat, se pare, un vîrf al prezenþei în Piaþã; din estimãrilejandarmeriei, circa 1500 de participanþi de la mitingul USL s-ar fi alãturatcelor din Piaþã, ajungîndu-se la o prezenþã de circa 3000 de oameni întotal. Cifrele jandarmeriei au fost criticate de participanþi ºi unele canalemedia. Reprezentanþii USL spuneau cã la mitingul lor ar fi participat20.000 de oameni; dintre aceºtia, 6.000 s-ar fi deplasat ulterior în PiaþaUniversitãþii. În general, pe parcursul protestelor din ianuarie-februarie2012 au existat controverse legate de numãrul de participanþi. Oficiali-tãþile (jandarmeria) furnizau estimãri care, în opinia celor din Piaþã, repre-zentau sub-evaluãri semnificative ale prezenþei reale. Potrivit protestata-rilor, peste 4000 de persoane ar fi fost prezente în Piaþã în 13-16 ianuarie,iar în 19 ianuarie, în Piaþã s-ar fi înregistrat un numãr de circa 10.000de persoane. Pentru a contracara „manipulãrile ºi dezinformãrile puterii”,un manifestant a distribuit numere de ordine celor mai mulþi manifestanþi.Cifrele participãrii la aceste proteste fac încã obiectul controverselorînsã prezenþa la manifestaþiile din 2012 a fost inferioarã fenomenuluidin 1990 – un lucru subliniat cu amãrãciune chiar de cãtre cei mai înver-ºunaþi participanþi la protestele din 2012. Notabil, manifestaþii (timide)de solidaritate cu cei din Piaþã ar fi fost organizate ºi de unii reprezentanþiai diasporei din Marea Britanie, Spania ºi Italia.


Încercînd sã minimizeze importanþa protestelor, unii repre-zentanþi ai PDL i-au luat în derîdere pe manifestanþi, numindu-i„mahalaua violentã ºi ineptã, încolonatã ca minerii odinioarã”,„viermi” sau „ciumpalaci” – fapt ce a amplificat nemulþumireapopularã (e drept, ºi cu ajutorul unei mediatizãri intense). Ulterior,Teodor Baconschi ºi-a retras de pe blog postarea în care îi carac-terizase pe protestatari drept „mahala”, deºi, a spus el, termeniifolosiþi au fost deosebit de blînzi în raport cu o incipientã miºcareanarhistã. Baconschi a fost totuºi demis din funcþia de Ministrual Afacerilor Externe de cãtre Emil Boc în 23 ianuarie 2012; moti-vul demiterii l-ar fi constituit chiar declaraþiile jignitoare la adresamanifestanþilor. La o zi dupã postarea pe blog a consideraþiilorlui Baconschi, în 18 ianuarie 2012, secretarul general al PDL,Ioan Olteanu ºi-a cerut scuze public în numele colegilor de partidcare i-au jignit pe manifestanþi, anunþînd cã va propune forurilorsuperioare de partid iniþierea unor ample consultãri cu societateacivilã. În încercarea de a calma spiritele, preºedintele TraianBãsescu s-a abþinut de la alte declaraþii ºi, ulterior, a declaratpublic cã recomandã guvernului retragerea proiectului de legeprivind reforma sistemului de sãnãtate. Raed Arafat a fost invitatsã revinã pe acelaºi post în Ministerul Sãnãtãþii ºi invitaþia a fostacceptatã în 17 ianuarie 2012. În tot acest timp, Arafat a mulþu-mit public pentru gesturile de susþinere ºi a reiterat cã nu doreºteîn nici un fel sã încurajeze miºcãri de protest. Ulterior revenirii luiArafat, protestele au început sã scadã treptat în amploare maiales pe fondul unor condiþii meteo extrem de nefavorabile. Încele din urmã, în data de 6 februarie 2012, Emil Boc ºi-a datdemisia, gest ce a generat satisfacþie în rîndurile manifestanþilordin Piaþã, dar nu a stins definitiv protestele.


2. Taxonomii, asemãnãri ºi deosebiricu alte proteste

Aºa cum am menþionat la începutul acestui capitol, manifes-taþiile din Piaþa Universitãþii din 2012 s-au remarcat prindiversitatea mare a participanþilor ºi a temelor de protest. În ceeace priveºte diversitatea participanþilor, în 2012, în Piaþa Universi-tãþii s-au aflat împreunã pensionari, studenþi, ºomeri, elevi, membriai galeriilor unor echipe de fotbal, persoane active (e.g., funcþio-nari, profesori de liceu ºi cadre didactice universitare, angajaþi aiunor companii multinaþionale, hipsteri). Deºi au existat teme orilaitmotive majore (i.e., susþinerea lui Raed Arafat, cereri privinddemisiile primului-ministru ºi a preºedintelui Traian Bãsescu),sub-temele de protest au fost extrem de variate. Acest lucru esteatestat ºi de multitudinea lozincilor vehiculate în piaþã: „Jos TaxaAuto!”, „[Susþinem] Legea Cojocaru”, „Jos Legea Miticã Drago-mir!”, „Dacii liberi nu au nevoie de lideri!”, „Drepturile noastre nusunt profiturile voastre!”, „Generaþia Facebook se aflã aici”, „Nusuntem sclavii marelui capital!”, „Deºteaptã-te, românco!”, „Vãrugãm sã ne scuzaþi/Nu producem cît furaþi!”, „Salvaþi RoºiaMontanã!”, sau „Now is the winter of our discontent – Sucker-speare” (în englezã, în original).

Taxonomii. Pe fundalul acestei diversitãþi, ar fi utilã totuºiclasificarea protestelor din ianuarie 2012 din perspectiva scopului,caracterului, al duratei ºi al organizãrii lor. Din punctul de vedereal scopurilor vizate, Smelser (1962) face distincþia dintre compor-tamente colective ºi miºcãri sociale orientate cãtre susþinereaunor valori (value-oriented) ºi cele orientate cãtre susþinerea unornorme ºi principii (norm-oriented). Diferenþa dintre cele douã tipurieste datã de faptul cã miºcãrile sociale ºi comportamentele colec-tive orientate cãtre susþinerea unor valori (value-oriented) sunt


mult mai apropiate miºcãrilor revoluþionare, care vizeazã induce-rea unei schimbãri radicale sistemului politic ºi economic. Mani-festaþiile din Piaþa Universitãþii din 2012 se încadreazã în tipulmiºcãrilor de protest orientate cãtre susþinerea unor norme ºiprincipii (norm-oriented). Fãrã îndoialã, în Piaþã au existat indi-vizi care privesc probabil cu nostalgie trecutul comunist ºi carear dori o revenire la unele modele de organizare specifice defunc-tului regim (e.g., protecþie socialã sporitã, garantarea locului demuncã). Majoritatea protestatarilor din ianuarie 2012 nu a con-testat în sine valorile democratice, ci a denunþat un perceputdeficit de democraþie (i.e., surzenia socialã, atitudinea de superio-ritate ºi dispreþ manifestate de putere, practica guvernãrii prinasumarea rãspunderii ori prin decret, intenþia de a comasa alege-rile locale ºi cele parlamentare, tarele clasei politice româneºti[politicianismul], corupþia din politicã ºi din sistemul birocraticautohton).17

Atît printre susþinãtorii PDL-ului, cît ºi în rîndurile opozan-þilor, au existat analiºti care au considerat cã protestele au uncaracter anti-sistem. Pentru comentatorii de centru-dreapta, pro-testele din ianuarie 2012 au fost anti-sistem, întrucît manifes-

17 Distincþia miºcãri orientate cãtre susþinerea unori valori (value-oriented) versus miºcãri orientate cãtre susþinerea unor norme ºi principii(norm-oriented) nu este singura modalitate de clasificare a protestelorcolective. Distincþia anterioarã poate fi gînditã ºi în termeni de comporta-mente colective cu scop expresiv (e.g., manifestarea unor nemulþumiri,susþinerea echipei favorite de fotbal, manifestarea solidaritãþii cu victi-mele unor catastrofe) versus comportamente colective cu scopinstrumental (e.g., generarea unei schimbãri, obþinerea unor avantaje).Aºa cum precizeazã S. Chelcea (2010: 82) „în realitate, distincþiaexpresiv/instrumental nu este atît de tranºantã. În fiecare comportamentcolectiv instrumental putem descoperi ºi elemente de expresivitate, deexteriorizare a trãirilor emoþionale. ªi reciproca este valabilã.”


tanþii ar fi negat principiile democratice ºi meritele indiscutabileale economiei de piaþã în viziune neo-conservatoare. Protestatariidin Bucureºti ºi din alte oraºe reprezentau, în viziunea fostuluiMinistru de Externe Baconschi, „mahalaua ineptã” (ce alcãtuiaun posibil „nucleu al unei miºcãri anarhiste”), erau „viermi” (potrivitsenatorului PDL Iulian Urban) sau – psihanalitic – „indivizi nevro-tici” (Sever Voinescu, purtãtor de cuvînt al PDL), care refuzau cuobstinaþie sã sesizeze beneficiile macro economice ale mãsu-rilor de austeritate ºi caracterul constituþional al adoptãrii unorpachete legislative exclusiv prin procedura asumãrii rãspunderiiîn Parlament.

Tot în rîndurile simpatizanþilor PDL circulau informaþii potrivitcãrora o parte a manisfestanþilor ar fi fost alcãtuitã din indiviziplãtiþi de actuala opoziþie ºi/sau de anumite televiziuni (în specialde Antena 3). Cei „plãtiþi” s-ar fi regãsit printre manifestanþii aflaþiîn faþa Teatrului Naþional, chiar la marginea pãrþii carosabile abulevardului Magheru, acolo unde se aflau de altfel reflectoareleºi carele de transmisie ale televiziunilor. Extrem de interesanteste faptul cã aceleaºi opinii erau împãrtãºite ºi de unii manifes-tanþi care aveau drept loc de întîlnire zona din faþa Institutului deArhitecturã ºi Urbanism „Ion Mincu” (zonã denumitã popular „laArhitecturã”). ªi aceºtia susþineau cã vizavi, în faþa TeatruluiNaþional, existã un nucleu dur format din oameni plãtiþi de televi-ziuni sau de opoziþie. Ca dovezi în sprijinul acestor afirmaþii,manifestanþii din zona Facultãþii de Arhitecturã invocau faptul cãprotestatarii plãtiþi aflaþi pe partea opusã aveau o logisticã maibunã (bannere mai mari ºi instalaþii de sonorizare), cã o partedintre ei reveneau în zonã devreme (uneori chiar înaintea prîn-zului) ºi cã pancartele lãsate peste noapte nu erau confiscate dejandarmi. (Pentru o discuþie asupra acestor spaþii diferite deprotest din zona Pieþei, vezi studiul lui Alfred Bulai în acest volum.)


Pentru comentatorii apropiaþi de USL, eticheta „anti-sistem”era justificatã întrucît manifestanþii se opuneau „regimuluiBãsescu”, un regim catalogat uneori drept dictatorial sau tota-litar. Evident, astfel de comentatori cu o prezenþã ubicuuã laAntena 3, Realitatea TV ºi România TV nu ar fi putut probabilexplica de ce, în condiþiile în care regimul actual este într-adevãrdictatorial, atît ei, cît ºi protestatarii mai sunt încã liberi, iar postu-rile tv unde îºi exprimã zilnic opiniile anti-Bãsescu continuã sãemitã. De asemenea, televiziunile de ºtiri critice la adresa actua-lului preºedinte ºi PDL au evitat sã prezinte ºi criticile aduse preseiîn Piaþã de unii protestatari din zona Facultãþii de Arhitecturã(e.g., „Presa românã/Este o minciunã!”, „Opriþi televizorul! PorniþiRevoluþia!”).

Eticheta „anti-sistem” nu este, în opinia mea, justificatã. Cere-rile manifestanþilor vizau democratizarea realã ºi denunþau, aºacum am mai spus, deficitul de democraþie din România. În ceeace priveºte economia de piaþã, protestatarii erau fãrã îndoialãrevoltaþi de inegalitãþile ºi inechitãþile existente, dar critica multormanifestanþi viza tipul de capitalism ce funcþioneazã în România.Pornind de la analiza clasicã a lui Weber (1968) ºi de la teoreti-zãrile ulterioare ale lui Eyal, Szelényi ºi Townsley (1998), princomparaþie cu alte foste þãri comuniste, România este mai apro-piatã de ideal-tipul capitalismului politic (vezi ºi Stoica, 2004). Pescurt, pentru Weber (1968), capitalismul politic este definit prinobþinerea de profituri uriaºe prin forþã ºi dominaþie, ori prin înþele-geri oneroase cu ºi sub protecþia autoritãþilor politice. Capitalismulpolitic este opus capitalismului raþional (ori Vestic) ºi are efectedezastruoase asupra creºterii economice ºi a bunãstãrii generale.Ceea ce denunþau mulþi dintre protestatarii din Piaþã erau practicileasociate acestei forme de capitalism: acces la resurse bazat pelegãturi informale corupte (i.e., pile, cunoºtinþe, relaþii), condiþio-narea succesului economic de protecþia politicului, sifonarea ori


deturnarea resurselor statului cãtre clienþi apropiaþi puterii, obþine-rea de avantaje economice impresionante prin practici corupteºi strategii de intimidare utilizate de o birocraþie de tip prãdalnic.Toate aceste practici subsumate capitalismului politic ori a „capita-lismului de cumetrie” (în exprimarea plasticã a lui Ion Iliescu) augenerat ºi genereazã imense disparitãþi sociale, polarizare socio-economicã ºi pauperizarea majoritãþii populaþiei.18

Din punctul de vedere al duratei – îndelungatã versus scurtã,efemerã (S. Chelcea, 2010: 83) – protestele din ianuarie 2012pot fi încadrate în rîndul manifestãrilor de protest desfãºurate peo perioadã îndelungatã. În 10 ianuarie, imediat dupã demisia luiRaed Arafat, în urma unei mobilizãri prin intermediul reþelelor desocializare, în Piaþa Universitãþii din Bucureºti s-au strîns apro-ximativ 12-15 manifestanþi. Aceºtia au fost pãziþi de 3 jandarmi ºi4 politiºti care le solicitau informaþii cu privire la liderii protestuluispontan. La Tîrgu Mureº – „locul de naºtere” al SMURD – susþi-nãtorii lui Raed Arafat au organizat un miting de susþinere înseara zilei de 12 ianuarie. Fãrã îndoialã, mitingul de la TîrguMureº ºi mediatizarea sa au alimentat protestele din Bucureºtiºi au determinat apariþia unor manifestaþii similare în alte oraºe.În capitalã, amploarea protestelor (înþeleasã ca numãr de partici-panþi) a înregistrat scãderi semnificative dupã demisia lui EmilBoc ºi înrãutãþirea vremii. Unii protestatari au continuat sã seadune în Piaþa Universitãþii (i.e., în faþa Teatrului Naþional ºi înfaþa Facultãþii de Arhitecturã) ºi dupã demisia guvernului; la

18 În Piaþã au existat ºi persoane care respingeau capitalismul ºinu doar varianta sa localã ºi coruptã a capitalismului politic; printreaceºtia se regãseau, de aceeaºi parte a baricadei, pensionari careregretau modelul social al defunctului regim ºi tineri radicali de stîngacare respingeau capitalismul din cu totul alte motive decît pensionariisau ale categorii sociale, care au avut de pierdut foarte mult de-a lungultranziþiei postcomuniste.


momentul încheierii acestui articol grupuri restrînse de oameniîncã mai protestau în cele douã locuri din centrul Bucureºtiului.

În privinþa caracterului protestelor, manifestaþiile bucureºte-nilor din ianuarie 2012 au avut preponderent un caracter paºnic.Au existat episoade de violenþã ºi mã refer aici îndeosebi laconfruntãrile dintre jandarmerie ºi grupuri de protestatari desprecare se spunea cã sunt membri ai galeriilor unor echipe de fotbal(ultraºi), confruntãri ce au avut loc în seara zilei de 15 ianuarie ºiîn seara zilei de 16 ianuarie 2012. Unii comentatori media auavansat ipoteze potrivit cãrora ultraºii ar fi fost plãtiþi de apropiaþiai unui partid aflat în coaliþia de guvernare pentru a antrenamajoritatea participanþilor paºnici într-un conflict violent genera-lizat. Alte voci – inspirîndu-se din evenimentele din 13 iunie 1990– au speculat cã ultraºii ar fi fost controlaþi de jandarmerie sau arfi fost de fapt jandarmi în civil ce aveau drept scop incitarea laviolenþe pentru a putea ulterior justifica o intervenþie masivã,în forþã a jandarmilor.

Presupunînd cã cel puþin unul dintre scenariile de mai suseste adevãrat, autorii lor au ignorat faptul cã majoritatea partici-panþilor adunaþi în Piaþã pãreau a fi ferm ataºaþi principiuluinon-violenþei. De altfel, ºi din punctul de vedere al unor variabilesocio-demografice precum vîrsta sau statutul ocupaþional, ceimai mulþi manifestanþi din Piaþa Universitãþii nu se înscriau întipul social al doritorilor de confruntãri violente, cum este cazulultraºilor. Potrivit lui Mark Granovetter (1978), participarea înacþiuni colective de tipul ciocnirilor violente sau al rãzmeriþeloreste influenþatã de numãrul de oameni implicaþi în astfel de eveni-mente. Acest numãr de participanþi este reflectat în praguri subiec-tive ale participãrii. Unii indivizi se alãturã unei confruntãri violentedacã cel puþin alte trei persoane (necunoscute) sunt deja impli-cate. Alþi indivizi au praguri mai ridicate ºi pot decide sã se alãtureunei confruntãri de stradã doar dacã la ea participã deja cel puþin


80 sau 90 de persoane. Pragurile individuale de participare suntinfluenþate de numeroºi factori personali ºi situaþionali. Se poatespecula cã „ultraºii” sunt persoane cu praguri de participarescãzute, dispuºi sã stîrneascã singuri o încãierare sau sã sealãture imediat unei confruntãri în care sunt implicate doardouã persoane. Presupuºii iniþiatori din umbrã ai confruntãrilorviolente dintre jandarmerie ºi aºa-ziºii ultraºi au ignorat faptul cão generalizare a ciocnirilor era puþin probabilã în condiþiile în caremajoritatea protestatarilor (ori „non-ultraºii”) era alcãtuitã din per-soane cu praguri ridicate de participare, definite în sensul luiGranovetter (1978).

Trebuie, de asemenea, spus cã, deºi violenþa nu s-a genera-lizat, forþele de ordine au dat uneori dovadã de exces de zel atîtfaþã de manifestanþii violenþi, cît ºi faþã de unii manifestanþi paºnici,jurnaliºti sau simpli trecãtori. Au existat voci care au acuzat ºitacticile de intimidare folosite de reprezentanþi ai jandarmeriei,poliþiei ºi serviciilor secrete. Unele dintre aceste tactici de intimi-dare au constat din legitimarea ºi percheziþiile corporale ale unorpotenþiali manifestanþi sau simpli trecãtori prin zona Pieþei Univer-sitãþii, infiltrarea printre protestatari, filmarea ºi fotografiereaostentativã a manifestanþilor.

Din punctul de vedere al organizãrii, protestele din ianuarie2012 din Piaþa Universitãþii au fost spontane ºi au avut la începutun nivel scãzut de organizare; ulterior, protestele din Bucureºtiau atins un nivel mediu de organizare. În conexiune cu punctulanterior, trebuie menþionatã o altã caracteristicã importantã aprotestelor din ianuarie 2012 din Bucureºti ºi anume, slaba struc-turare a manifestaþiei din punctul de vedere al liderilor informali.Aceºtia au existat, dar influenþa lor era limitatã la nivelul unorsub-grupuri, delimitate uneori ºi spaþial (i.e., sub-grupurile aflateîn faþa Teatrului Naþional versus sub-grupurile aflate vizavi, înzona Facultãþii de Arhitecturã). Oricum, aºa cum voi discuta în


secþiunea urmãtoare, din punctul de vedere al liderilor (informaliºi formali), Piaþa Universitãþii din 2012 diferã semnificativ faþã dePiaþa Universitãþii din 1990, care era mai bine organizatã ºi aveaniºte lideri recunoscuþi (Abraham, 1990).

Asemãnãri ºi deosebiri cu alte proteste. Manifestaþiile publiceºi miºcãrile sociale sunt influenþate de reþetele, experienþa ºimemoria colectivã a unor evenimente similare anterioare (Benfordet al., 2000). Voi începe prin a discuta asemãnãrile ºi deosebiriledintre Piaþa Universitãþii din 2012 ºi Piaþa Universitãþii din 1990.O primã asemãnare am consemnat-o în paginile anterioare ºise referã la factorii declanºatori. Ocuparea propriu-zisã a PieþeiUniversitãþii în 1990 a avut loc în urma arestãrii lui Dumitru Dincãºi a intervenþiei forþelor de ordine în dimineaþa zilei de 24 aprilie,cînd una dintre cele patru cãlugãriþe ce se aflau alãturi de manifes-tanþi a fost bãtutã cu sãlbãticie de poliþie (vezi ºi ªtefãnescu, 2011).Corecþia aplicatã cãlugãriþei a fost perceputã ca abuz nejustificatºi – aºa cum spuneam anterior – ca o încãlcare a unui pragsimbolic de decenþã ori suportabilitate. În ianuarie 2012, scînteiaprotestelor a fost reprezentatã de demisia (forþatã) a lui RaedArafat. Asemenea incidentului din 1990 cu agresarea cãlugã-riþei, episodul Arafat a fost perceput de unii oameni drept o încãl-care a unei limite simbolice de decenþã ori de suportabilitate.

În 1990, oponenþii lui Ion Iliescu au ales ca loc al protestuluizona Pieþei Universitãþii unde, în noaptea lui 21 decembrie 1989,demonstranþii anti-Ceauºescu au ridicat baricade ºi au rezistateroic asaltului sãlbatic al trupelor miliþiei, Securitãþii ºi armatei.Protestele din 23 aprilie – 13 iunie 1990 ºi violenþele minerilor din14-15 iunie au transformat Piaþa Universitãþii într-un loc simbolic,încãrcat de semnificaþii aparte. În ianuarie 2012, pentru a-ºiexprima nemulþumirile protestatarii au ales exact acest loc, faptcare a amplificat panica guvernanþilor, care fuseserã oricumsurprinºi de reacþia popularã de susþinere a doctorului Arafat.


Dupã cum remarca Mircea Kivu (2012), ºi atunci ºi acum,autoritãþile acuzau protestatarii cã îngrãdesc dreptul cetãþenilor(cu autoturisme) de a se deplasa liber în zonã. ªi în 1990 ºi în2012, protestatarii criticau TVR-ul, acuzînd aceastã instituþie desubordonare ºi servilism politic, întrucît ignora ori prezentatendenþios manifestaþiile din Piaþã (Kivu, 2012). În ianuarie 2012,la fel ca în 1990, reprezentanþii puterii sau canalele media apro-piate acesteia identificau personaje dubioase printre manifes-tanþi („legionari” atunci, „ultraºi” acum) ºi acuzau opoziþia de ires-ponsabilitate, destabilizare politicã ºi ignorarea interesului naþional(vezi ºi Kivu, 2012). Atît în 2012, cît ºi în 1990, manifestanþiiacuzau puterea cã ignorã principiile ºi idealurile democratice,susþinînd cã democraþia româneascã este deficitarã. ªi în 1990ºi în 2012, etichetele denigratoare lansate de reprezentanþi aiputerii au fost ingenios neutralizate de manifestanþi prin asumareexplicitã („golani” atunci, „viermi”, „mahala”, „ciumpalaci” acum).Zvonurile propagate prin intermediul unor mijloace de comunicareîn masã sau cele apãrute în rîndurile manifestanþilor au fostfenomene comune protestelor din 1990 ºi 2012 (vezi Abraham,1990: 486-488). În ianuarie 2012 ºi în 1990, o temã majorã adiscursului protestatar viza demisiile vîrfurilor ierarhiei politice(Ion Iliescu atunci, Traian Bãsescu în prezent).

În ceea ce priveºte diferenþele dintre 1990 ºi 2012, o primãdeosebire este datã de climatul general de opinie. În 1990, majo-ritatea absolutã (ºi tãcutã) a cetãþenilor României ºi a bucureºte-nilor erau de partea puterii. De altfel, Ion Iliescu a cîºtigat primelealegeri prezidenþiale cu un scor de 85,07%. Din acest punct devedere, „golanii” din Piaþa Universitãþii erau absolut minoritari ºiinsoliþi. În schimb, la sfîrºitul lui 2011 ºi începutul lui 2012, sprijinulpentru guvern ºi actualul preºedinte aveau cote extrem de joase.Potrivit unui sondaj al Centrului de Sociologie Urbanã ºi Regionalã– CURS, în decembrie 2011 doar 19% dintre cei intervievaþi aveau


o pãrere bunã ºi foarte bunã despre Emil Boc; similar, 21% dintrecei intervievaþi aveau o pãrere bunã ºi foarte bunã despre TraianBãsescu.19 în termenii indicelui favorabilitãþii opiniilor, valoareasa pentru Emil Boc era de –4,16; altfel spus, pentru fiecare res-pondent care avea o pãrere favorabilã lui Emil Boc, existaupeste 4 respondenþi care aveau pãreri defavorabile aceluiaºi EmilBoc. Valoarea indicelui favorabilitãþii în cazul preºedintelui TraianBãsescu era de –3,71, ceea ce înseamnã cã, pentru fiecarerespondent cu o pãrere bunã sau foarte bunã despre preºedinte,existau aproape 4 respondenþi care aveau o pãrere proastã saufoarte proastã despre el. Sprijinul popular pentru Traian Bãsescuera net diferit în 2012 comparativ cu 2007, cînd 74,48% dintrecei care au votat la peferendumul pentru demiterea preºedinteluiau votat împotrivã, salvîndu-i astfel funcþia ºi cariera politicã.

În ciuda prevalenþei opiniilor defavorabile actualei puteri, înianuarie 2012 numãrul participanþilor la manifestaþiile din PiaþaUniversitãþii a fost semnificativ mai scãzut decît în 1990. (E drept,manifestaþiile din 1990 au avut loc primãvara, fapt ce poate ex-plica – parþial – diferenþele de rate de participare din 2012 com-parativ cu cele din 1990.) Aºa cum remarca Mircea Kivu (2012),în 1990 protestele anti-putere s-au limitat la Bucureºti ºi Timiºoaraîn vreme ce în ianuarie 2012 protestele s-au desfãºurat în 52 deoraºe din þarã. În 1990, protestele din Piaþa Universitãþii au avutloc pe fondul unui monopol mediatic al TVR (Liberã). De altfel,manifestanþii de atunci vizau ºi spargerea acestui monopol prinînfiinþarea unor posturi TV alternative. Înfiinþarea televiziunii SOTIa fost unul dintre singurele cîºtiguri tangibile imediate ale PieþeiUniversitãþii din 1990 (Kivu, 2012). În 2012, protestele s-audesfãºurat pe fondul unei pluralitãþi a mediilor de informare; maimult, posturile TV de ºtiri private favorabile demonstranþilor din

19 Pentru detalii metodologice asupra sondajului CURS, vezi nota 8.


Piaþã (e.g., Antena 3, Realitatea TV) aveau, combinat, o audienþãsemnificativ mai mare decît cea înregistratã de TVR sau de pos-turi private de ºtiri care simpatizau cu puterea.

În 1990, au existat o serie de lideri informali expliciþi asumaþide protestatari (Abraham, 1990) în vreme ce în ianuarie 2012protestatarii „au fost extrem de reticienþi faþã de orice ieºire dinrînd” (Kivu, 2012). „Golania” sau „Zona Liberã de Neocomunism”a anului 1990 avea o tribunã publicã reprezentatã de balconulUniversitãþii; o astfel de tribunã a lipsit în ianuarie 2012. Simpatiapentru forþele politice de opoziþie ºi organizaþii non-guvernamen-tale a fost asumatã public în 1990 (Abraham, 1990; ªtefãnescu,2011); în schimb, în 2012 protestatarii au respins explicit aso-cierea cu orice formaþiuni politice (USL sau PP-DD sau NouaDreaptã). Chiar manifestãrile de simpatie faþã de Regele Mihaiau fost reþinute, în ciuda faptului cã fostul monarh se bucurã azide o favorabilitate semnificativ mai mare la nivel naþional decît în1990. Deºi acum printre manifestanþi s-au aflat membri ai unorONG-uri, organizaþiile în sine – deºi au declarat cã susþin reven-dicãrile celor din Piaþã – au preferat sã nu îºi facã simþitã prezenþaîn mod explicit, de teama unei respingeri din partea manifestan-þilor, aºa cum s-a ºi întîmplat în cazul unor lideri politici (e.g.,Petre Român, Ludovic Orban) ce au venit în Piaþã. Prin compa-raþie, în 1990, „în Piaþã îºi afirmau prezenþa zeci de organizaþii– [s-ar putea] zice cã acolo s-au pus bazele societãþii civile[post-comuniste – nota mea].” (Kivu, 2012; vezi la acest punct ºiTismãneanu, 1990)

Piaþa Universitãþii din 1990 era mult mai omogenã din punctulde vedere al vîrstei participanþilor (i.e., tineri sau adulþi-tineri înmajoritate), al nivelului de ºcolaritate ºi al ocupaþiei acestora (i.e.,absolvenþi de învãþãmînt superior, intelectuali, persoane active).Piaþa Universitãþii din 2012 a fost mult mai diversã, eteorogenã,strîngînd laolaltã tineri, tineri-adulþi, vîrstnici, muncitori, ºomeri,


funcþionari cu studii medii, hipsteri, angajaþi ai unor companii multi-naþionale, universitari, ultraºi sau casnice. Diversitatea extremãa participanþilor la protestele din ianuarie 2012 ºi dinamica rela-þiilor dintre aceºtia (e.g., fraternizãri ad-hoc ale unor grupuri netdiferite între ele cum ar fi ultraºii ºi „feministele”) reprezintã as-pecte importante, care au dat o notã distinctivã acestor proteste;voi reveni asupra lor în secþiunea urmãtoare.

Aºa cum am spus anterior, protestele din ianuarie 2012 aufost influenþate ºi de alte elemente decît cele cu un caracter local.Mã refer aici la influenþa modelelor aºa-numitei „societãþi mon-diale” („world society”) – un regim cultural-instituþional global a-statal (stateless), constituit pe baza unor reþele transnaþionaledense, ce includ experþi ºi organizaþii non-guvernamentale, regimce furnizeazã tipare ce definesc modul în care actori sociali indi-viduali sau colectivi ar trebui sã „arate” ºi sã se comporte pentrua avea legitimitate (Meyer, 2009). Tiparul instituþional al societãþiimondiale – cu rãdãcini evidente în civilizaþia occidentalã – areun impact major asupra tuturor actorilor, de la indivizi la birocraþiide stat, generînd o remarcabilã similaritate organizatoricã îndomenii precum educaþie, management, drept, administraþie pu-blicã, mediu, drepturile omului, asociaþii profesionale, sindicalesau de promovarea drepturilor unor minoritãþi.

În protestele din Bucureºti din ianuarie 2012 putem regãsiteme, vocabulare de motive ºi reþete de organizare globale oricomune protestelor din alte þãri. Din acest punct de vedere, curezervele de rigoare, am putea vorbi de caracterul „glocal” (i.e.,„global” ºi „local”) al protestelor din Bucureºti.20 În cazul nostru,

20 „Glocal” derivã din combinarea termenilor „global” ºi „local” ºi facereferire la modul în care entitãþi (indivizi sau grupuri) delimitate geograficºi cultural incorporeazã teme ºi strategii globale în acþiuni la nivel local.Simultan, „glocal” implicã existenþa unor reþele de interacþiune transna-þionale care fac posibilã mobilizarea indivizilor pentru diverse cauze.


principalele componente globale sunt urmãtoarele: 1) fondulprotestelor a fost reprezentat de mãsurile de austeritate, mãsuride austeritate pe care guvernele naþionale (inclusiv GuvernulRomâniei) au trebuit sã le ia ca rãspuns la criza financiarã ºieconomicã mondialã; 2) reþeta soluþiilor de redresare economicãa fost furnizatã României (printre alte þãri) de Fondul MonetarInternaþional ºi Uniunea Europeanã; intervenþia FMI în politicaeconomicã a statelor aflate în situaþie de crizã a fost îndelungcontestatã, cel puþin din punctul de vedere al rezultatelor obþinutede acest organism financiar în diverse þãri; 3) modalitãþile demobilizare s-au bazat pe noile tehnologii (reþele de socializare,telefoane mobile); televiziunile (îndeosebi posturile de ºtiri privatece susþineau protestele) au avut un cuvînt important de spus înatragerea de noi participanþi, continuarea manifestaþiilor începuteîn 12 ianuarie ºi condamnarea actelor de violenþã ale unor grupurimarginale în economia protestelor; 4) unele dintre sub-temeleprotestelor din Bucureºti þin de aºa-numitele noi miºcãri sociale(new social movements); în Piaþã au fost prezente reprezentanteale unor organizaþii feministe, susþinãtori ai unor miºcãriecologiste, opozanþi ai tratatului ACTA etc.; 4) unele teme ºi lozinciau fost împrumutate direct (chiar în englezã) din arsenalul unormiºcãri precum Occupy Wall Street (OWS), Real DemocracyNow sau al unor curente de stînga care protesteazã împotrivacapitalismului contemporan, a unei percepute imoralitãþi a noiiordini mondiale financiare ºi împotriva disparitãþilor sociale uriaºedintre elite ºi mase ºi a inechitãþilor de dezvoltare generate deexploatarea þarilor sãrace de cãtre statele avansate sau compa-niile multinaþionale din central sistemului mondial. (Lista de maisus nu este exhaustivã.)

Protestele din Bucureºti din 2012 au mai fost comparate cuaºa-numita miºcare a „Indignaþilor” („Indignados”), care a debutatîn 15 mai 2011, în Spania. Existã, fãrã îndoialã, elemente comune


celor douã proteste, elemente comune care ilustreazã tocmaiinfluenþele globale ori transnaþionale despre care am discutatanterior. Protestele din Spania ºi cele din Bucureºti sau din alteoraºe ale României au folosit ca mijloace de mobilizare noilemedii de comunicare (Internet, reþele de socializare, telefoniemobilã). Protestele din ambele þãri au beneficiat de o mediatizareintensã care a sporit amploarea lor. Participanþii la protestele dinSpania ºi din România proveneau din categorii sociale extremde diverse, cu interese ºi orientãri ideologice diferite ºi în unelecazuri chiar opuse. În ciuda acestei eterogenitãþi, ºi în Spania ºiîn România, au existat teme liant ori laitmotive comune: nemulþu-mirea profundã faþã de politicile economice de austeritate careau condus la scãderi semnificative ale veniturilor, sãrãcie, ºomaj;refuzul raþionalizãrii (în variantã neo-conservatoare) a sistemelorde asistenþã socialã, educaþie, sãnãtate ºi pensii; corupþia dinpoliticã ºi deficitele democratice; lipsa de responsabilitate a poli-ticienilor; lãcomia sistemului bancar care a condus la criza finan-ciarã globalã.

Extrem de important, una dintre temele comune protestelordin România ºi Spania (sau a celor din Grecia) era respingereade cãtre protestatari a partidelor politice ºi a modului dezastruosîn care acestea înþeleg sã îi reprezinte pe cetãþeni (vezi la acestpunct pancartele din Bucureºti cu „Toate partidele sunt compro-mise!”, „USL=PD-L=Aceeaºi mizerie!”, „Protestul nostru nu ecampanie electoralã!”, „Pierdut clasã politicã. O declar nulã”sau varianta „Pierdut clasã politicã. O declar nulã. Glumeam:nici nu am avut una!”). Aceastã respingere nu poate fi interpre-tatã ca indicator al unui caracter a-politic al acestor protesteîntrucît, aºa cum ne aratã istoria contemporanã, miºcãrile socialede masã reprezintã de fapt un alt mod de a face politicã (McAdamapud. Benford et al., 2000: 2718). În aceste cazuri, cred cã avemde-a face cu un refuz al politicii-ca-pînã-acum, un refuz al vechiului


mod de a face politicã. Rãmîne de vãzut în ce mãsurã acesteproteste vor genera noi de forme de implicare politicã ºi civicãatît în tabãra cetãþenilor, cît ºi a politicienilor. Oricum, atît protes-tele din Spania, cît ºi cele din România au avut unele efecteimediate în plan politic. În Spania, se considerã cã protestele augenerat pierderi electorale socialiºtilor în alegerile anticipate dinnoiembrie 2011. (Decizia de a organiza alegeri anticipate fuseseînsã anunþatã în martie 2011, înainte de începutul propriu-zis alprotestelor.) În România, Raed Arafat a fost invitat sã revinã laMinisterul Sãnãtãþii, proiectul legii sãnãtãþii a fost retras, TeodorBaconschi a fost demis din funcþia de Ministru de Externe,aplicarea noii taxe auto a fost suspendatã, iar Emil Boc a demi-sionat din funcþia de prim-ministru. Nesurprinzãtor (dar ilar), stra-tegii de relaþii publice ai preºedinþiei ºi guvernului au încercat sãnege orice legãturã între proteste ºi demisia lui Emil Boc,susþinîndu-se cã plecarea guvernului Boc fusese pusã la punctîncã din decembrie 2011. Coincidenþã sau nu, Curtea Constituþio-nalã a declarat cã alegerile locale ºi cele generale nu pot ficomasate; opoziþia faþã de comasarea alegerilor a fost una din-tre doleanþele protestatarilor din Piaþã.

Componentele locale care au dat culoare specificã protes-telor din Bucureºti s-au concretizat în teme de o diversitate remar-cabilã: susþinerea lui Raed Arafat (la început), legea Cojocaru,Roºia Montanã, modificarea taxei auto, legea Miticã Dragomirprivind suporterii de fotbal, tãieri salariale, recalcularea pensiilor,proiectul (abandonat al) legii sãnãtãþii, corupþia din aparatuladministrativ la nivel central ºi local, corupþia politicienilor, deficitulde democraþie, aspecte legate de legea educaþiei, asistenþasocialã pentru creºterea copiilor sau critici adresate mass-mediei(care însã au fost relativ ignorate de unele posturi de televiziunesau publicaþii). Þinta comunã a protestatarilor a fost preºedinteleTraian Bãsescu, perceput ca sursã a tuturor relelor. Fostul


prim-ministru Emil Boc – a cãrui demisie a fost de asemeneasolicitatã – a captat într-o mai micã mãsurã furia protestatarilortocmai fiindcã era perceput ca un simplu executant ori marionetãa ºefului statului. Tot la capitolul diferenþe, trebuie menþionateratele diferite de participare la proteste în Spania ºi România. ÎnSpania, potrivit unor estimãri neoficiale, între 6,5 ºi 8 milioane deoameni au participat la aceste proteste de la debutul lor pînã înprezent. În diferite momente ale protestului, în diferite oraºe aleSpaniei, numãrul participanþilor s-a ridicat la zeci ºi sute de mii.Mobilizarea „Indignaþilor” a luat ºi forma unor marºuri cãtre Madridla care au luat parte zeci de mii de oameni din 16 oraºe. Princomparaþie, participarea la protestele din România din ianuarie2012 a avut cote insignifiante (cîteva zeci de mii de oameni), carear putea stîrni zîmbete ironice din partea spaniolilor sau a grecilor.În ciuda dimensiunilor lor reduse, protestele din România au reuºittotuºi sã provoace panicã ºi dezorientare în rîndul fostei coaliþiiguvernamentale. Deºi confruntãrile dintre protestatari ºi forþelede ordine au fost mult mai puþin numeroase, violente ºi duredecît în Spania, guvernanþii români ºi-au dat seama cã protesta-tarii din Piaþã se bucurau de sprijinul majoritãþii populaþiei. Încheiaceastã secþiune reiterînd faptul cã lista asemãnãrilor ºi deose-birilor dintre manifestaþiile din Piaþa Universitãþii din 2012 ºi celedin 1990, sau protestele spaniolilor din 2011 nu este nici pedeparte exhaustivã; cititorii acestor rînduri pot desigur completaaceastã listã cu alte exemple.


3. Diversitatea Pieþei Universitãþii 2012prin prisma unor tipuri sociale

Spuneam anterior cã una dintre trãsãturile definitorii aleprotestelor de la începutul anului 2012, o reprezintã diversitateasurprinzãtoare a participanþilor. În cazul „Golaniei” din 1990, omo-genitatea socialã a participanþilor a fost extrem de pronunþatã;tipul dominant al participanþilor la „Zona Liberã de Neocomunism”era cel al intelectualului. Acest tip a cãpãtat de altfel ºi o reprezen-tare empiricã schematicã: o persoanã relativ tînãrã, cu ochelariºi/sau cu barbã ºi/sau cu pãr lung, purtînd blugi (care, potrivitpresei pro-Iliescu ºi FSN de la acea datã, erau furnizaþi de regre-tatul Ion Raþiu ºi alte forþe politice din opoziþie). Portretul-robotgeneric al intelectualului a fost folosit de minerii sosiþi la Bucureºtiîn încercarea lor de a-i gãsi ºi sancþiona pe participanþii din Piaþã.Bucureºteni care nu aveau nici o legãturã cu Piaþa, dar ale cãrortrãsãturi corespundeau accidental acestui portret-robot, au fostagresaþi de mineri ºi reþinuþi de autoritãþi.

În ianuarie 2012, în Piaþã au fost prezenþi nu doar intelectuali,ci ºi mulþi muncitori, funcþionari, ºomeri, casnice, pensionari,ultraºi, studenþi ºi elevi. Pentru a analiza aceastã eterogenitateextremã, fac apel la perspectiva abordãrii tipologice în sociologie.Potrivit lui Paul Lazarsfeld, tipurile sunt construite în baza unuispaþiu de atribute, prin operaþii de reducþie funcþionalã, arbitrarnumericã sau pragmaticã (Lazarsfeld, 1972: 99, 101; pentru oexemplificare a folosirii perspectivei tipologice în analiza tranziþieiromâneºti, vezi Sandu, 1996). Tipologiile se bazeazã pe o presu-poziþie fundamentalã referitoare la faptul cã „variabilele asociateunui fenomen se pot combina într-un numãr mic de configuraþii(tipuri) relevante teoretic ºi empiric” (Stinchcombe, 1968: 45-46).Pe de altã parte, tipologiile au funcþia de a ilustra relaþiile dintrediverse variabile într-o manierã sinteticã (Stinchcombe, 1968: 47).


Avînd în vedere asemãnãrile ºi deosebirile cu Piaþa Universi-tãþii din 1990, propun o tipologie a protestatarilor din ianuarie2012 în funcþie de douã variabile: 1) participare la manifestaþiiledin Piaþa Universitãþii în 1990 (da/nu); 2) participare la manifes-taþiile din Piaþa Universitãþii din ianuarie 2012 (da/nu). Evident,aceastã tipologizare nu este singura posibilã; ea rãspunde însãscopurilor acestui studiu ºi poate reprezenta un punct de pornireîn configurarea altor tipologii. Din intersectarea celor douãvariabile, rezultã patru tipuri sociale, prezentate în figura 1.

Despre tipurile 2 ºi 4 nu ar fi multe de spus, deoarece eleinclud persoane despre care nu existã nici o informaþie întrucîtnu au participat la protestele din ianuarie 2012. Ipotetic, în tipurile

A p

arti

cip

at la

Pia

þa U

niv

eris

itãþ

ii (P

U)

în 1

990?

A participat în Piaþa Universitãþii (PU)în 2012?

Da Nu

Da Participant veteranTipul 1

Veteran retrasTipul 2

Nu Participant fãrãexperienþa PU din

1990Tipul 3

NeparticipantTipul 4

Figura 1. Tipuri sociale ale protestatarilor din ianuarie 2012,în funcþie de participarea la manifestaþiile

din Piaþa Universitãþii din 1990


2 ºi 4 s-ar putea regãsi persoane care susþin PDL-ul sau peTraian Bãsescu. Tipul 2 „Veteranul retras” ar putea include foºtiparticipanþi la Piaþa Universitãþii în 1990 care sunt în prezent totaldezamãgiþi ºi descumpãniþi de evoluþiile politice ºi economicepost-1990. Tot în rîndurile „veteranilor retraºi” am putea gãsi ºipersoane care susþin revendicãrile din 2012 dar care, din motivepersonale (lipsã de timp, teamã etc.), nu s-au putut alãtura mani-festaþiilor.

Tipurile 1 ºi 3 sunt cele mai interesante din punctul de vedereal acestei analize. Tipul 1 este reprezentat de persoane care auparticipat în Piaþa Universitãþii în 1990 ºi participã ºi în prezent.În acest tip regãsim urmãtoarele categorii: 1) intelectuali contes-tatari ºi/sau dezamãgiþi (de vîrstã mijlocie ºi a treia); unii dintre eivin pentru a retrãi momentele din aprilie-mai 1990, cînd eraudesigur tineri, plini de speranþã, fãrã copii, familii sau rate la bãnci;2) „revoluþionari” (membri sau nu ai asociaþiilor de revoluþionaricare s-au raliat protestului din 1990); 3) muncitori ºi persoane custudii medii cu spirit civic, nemulþumiþi atunci ºi acum de defici-enþele sistemului.

Tipul 3, „Participant fãrã experienþa Pieþei Universitãþii din1990”, include urmãtoarele grupuri: 1) membri ai galeriilor echipe-lor de fotbal (ultraºi, în majoritate tineri); 2) provinciali aflaþi ocazio-nal sau special în Bucureºti; 3) copiii strãzii ºi persoane fãrãadãpost; 4) „gurã-cascã”, bãieþii ºi fetele de cartier veniþi în centru„sã vadã care e treaba”, din plictisealã sau în lipsa altor mijloacemateriale sau instituþionale de a-ºi petrece timpul liber; 5) tineriºi adulþi-tineri care, datoritã vîrstei, nu au putut participa la manifes-taþiile din 1990, dar profitã de aceastã ocazie pentru a-ºi luarevanºa sau pentru cã au aflat de la pãrinþi ori din alte surse cãprotestele din 1990 erau „cool”. Din acest grup sau sub-tip facparte liceeni, tineri ºomeri, studenþi, tineri intelectuali, corporatiºti,hipsteri, ºomeri, auto-proclamaþi radicali (de stînga ºi de dreapta);


6) persoane care, deºi aveau vîrsta necesarã, nu au participatîn 1990 în Piaþa Universitãþii, dar au susþinut revendicãrile aces-teia; 7) persoane care, deºi aveau vîrsta necesarã, nu au partici-pat în 1990 în Piaþa Universitãþii ºi care la vremea respectivãdezaprobau fenomenul; unii dintre aceºtia i-au aplaudat probabilpe minerii veniþi în Bucureºti sã planteze flori ºi bîte în capetelestudenþilor ºi intelectualilor. În acest grup sunt incluºi muncitoriindustriali, ºomeri, angajaþi cu studii medii, pensionari ºi casnice.(Cititorii pot adãuga ºi alte sub-categorii în lista de mai sus.) Desi-gur, trebuie menþionatã prezenþa fizicã (ºi nu neapãrat spiritualã)în rîndurile tipurilor 1 ºi 3 a poliþiºtilor în civil ºi a lucrãtorilor îndiverse structuri informative.

Trebuie remarcatã diversitatea mare a sub-categoriiloraferente tipurile majore de participanþi. Fiecare ar merita o discuþieseparatã, dar, din raþiuni ce þin de economia acestui volum, mãopresc doar asupra unor sub-tipuri, extrem de interesante socio-logic. Unul dintre ele este cel al aºa-ziºilor ultraºi. Portretizaþi demediile de informare apropiate puterii drept huligani, pleavã asocietãþii, tineri dezmoºteniþi, ne-educaþi ºi violenþi, unii dintrereprezentanþii lor au provocat stupoare prin coerenþa discursului,civilitatea limbajului ºi nivelul înalt al pregãtirii profesionale. Chiardacã principala lor temã de nemulþumire viza aºa-numita „Legea lui Miticã [Dragomir]” privind violenþa pe stadioane, contraraºteptãrilor, unii ultraºi prezenþi în Piaþã aveau opinii bine argu-mentate cu privire la cauzele actualei crize politico-economice ºila soluþiile de ieºire din impas. Mai mult, au existat momentecînd temuþii ultraºi – ale cãror atitudini „macho” sunt binecunos-cute – au fraternizat cu reprezentante ale unor miºcãri feministe,scandînd: „Cinste lor, cinste lor! Cinste ciumpalacelor!” La rîndullor, „feministele” au cîntat împreunã cu ultraºii refrenul „La puºcã-rie! Miticã [Dragomir] la puºcãrie! La puºcãriiiee, Miticã lapuºcãrie”. De altfel, fluditatea temelor ºi dinamica interacþiunilor


dintre grupuri radical diferite au reprezentat o altã notã distinctivãa protestelor din ianuarie 2012.21

„Corporatistul” reprezintã un alt sub-tip fascinant. Unii dintrecorporatiºtii prezenþi în Piaþã în ianuarie 2012 aveau vederi ºisensibilitãþi de stînga, la fel ca o parte a yuppies („young, urban,professionals”) din SUA. Alþii acuzau „politica economicã anti-naþionalã” a actualului guvern, fiind formulatã de sus în jos, folo-sind reþetarul FMI, care nu þine cont de realitãþile economie româ-neºti. Investiþiile ºi strategiile de dezvoltare economicã ale guver-nului Boc erau criticate datoritã caracterului lor aberant, carenu aduc plusvaloare ºi nu stimuleazã consumul. Exemplul desinvocat pentru a ilustra caracterul iraþional al investiþiilor guver-namentale era cel al modernizãrii sau al amenajãrii unor pîrtiide schi.

În unele privinþe, tipul „corporatistului-cu-vederi-de-dreapta”prezent în Piaþã este apropiat celui al „privatului”, a cãrui prezenþãîn Piaþã a fost insignifiantã. Sub-tipul social al „privatului” includemici întreprinzãtori, patroni sau angajaþi în mediul privat, care seconsiderã stîlpi ai economiei ºi societãþii româneºti, dar, care, înviziunea lor, sunt spoliaþi de „graºii de la stat” (e.g., funcþionari,dar ºi medici, asistente medicale, educatoare, cadre didacticedin învãþãmîntul de stat preuniversitar ºi universitar, cercetãtoriºtiinþifici, asistenþi sociali). De altfel, s-a ºi încercat coagulareaunei miºcãri politice în jurul unui nucleu de antreprenori, oamenidin media ºi economiºti, care au elaborat ºi lansat pe Facebookun manifest numit „Împreunã 2012”. Unul dintre cei mai vizibiliiniþiatori ai acestui manifest era Bogdan Naumovici – o persoanãde succes din industria publicitãþii. Ideile acestui grup erauincongruente cu cele ale manifestanþilor cu afinitãþi intelectuale

21 Îi mulþumesc lui Bogdan Iancu pentru furnizarea acestor exempleºi a celor legate de „corporatiºti”.


de stînga, care au suspectat cã propunerea lui Naumovici repre-zenta de fapt o variantã a Miºcãrii Populare – un conglomeratpolitic de centru-dreapta apropiat PDL a cãrui apariþie fuseseintens speculatã în media. Proiectul „Împreunã 2012” a fost sub-minat indirect chiar de cãtre asocierea sa cu Bogdan Naumovici,care a fost implicat în campania publicitarã în favoarea proiectului„Roºia Montanã”. Interesant în acest sub-tip al „privatului” estefaptul cã mulþi dintre „privaþii” autohtoni (ºi nu mã refer aici laNaumovici sau asociaþii sãi) au avut succes în afaceri tocmaidatoritã existenþei statului, a contractelor grase oferite de acestasau datoritã faptului cã au sifonat sistematic fonduri publice.

Un alt tip social notabil este cel al intelectualilor (tineri) cuvederi de stînga, dar neînregimentaþi politic. Spre deosebire detinerii intelectuali de centru-dreapta care, prin intermediulPDL-ului, se bucurã de mediatizare intensã ºi sinecuri consistentede la diverse fundaþii sau instituþii de stat, tinerii intelectuali destînga au dificultãþi mai mari în privinþa accesului la resurse ºiacoperire mediaticã. Cu toate acestea, tinerii intelectuali de stîngareuºesc sã îºi facã vocea auzitã prin intermediul noilor tehnologii(website-uri, blog-uri) ºi au avut unele iniþiative notabile în privinþamobilizãrii civice în diverse proiecte ºi a criticii aduse politicilorguvernamentale, prin sponsorizãri ale unor think-tank-uri de stîngadin Occident. Principala problemã a acestor tineri intelectuali destînga este lipsa unui partener politic onorabil, cãci, în opiniaacestor tineri intelectuali de stînga, PSD-ul sau UNPR-ul nu suntfrecventabile. Nu exclud posibilitatea coagulãrii unei noi miºcãride stînga prin intermediul manifestaþiilor din ianuarie 2012; suntînsã sceptic cu privire la apariþia unei astfel de miºcãri ºi a ºanselorsale de a se constitui în competitor politic serios la alegerilegenerale din acest an. Resursele puþine, corupþia politicã ºi barie-rele legislative sunt principalele motive ale scepticismului meucu privire la apariþia unui partid de stînga cu origini în societatea


civilã.22 Scepticismul meu cu privire la coagularea unei noi miºcãripolitice se mai bazeazã ºi pe una dintre trãsãturile definitorii aleacestor proteste: refuzul de a face politicã în mod clasic ºirespingerea modelelor curente de organizare bazate pe ierarhiiºi lideri. Respingerea acestor soluþii organizatorice ºi promovareade cãtre unele nuclee de protestatari (din zona Facultãþii deArhitecturã) a unor modele non-ierarhice, maximal participativeºi consensuale reprezintã unul dintre cele mai importante piedicipentru coagularea unei noi miºcãri – o situaþie de tipul Catch-22(Clenciul-22 în traducere româneascã) descrisã de Joseph Hellerîn celebrul roman cu acelaºi nume.23

22 Existã în prezent încercãri de a coagula de jos în sus o miºcarede centru-dreapta, vezi cazul Noii Republici. Teoretic, ºansele acesteimiºcãri sunt un pic mai mari întrucît, în mãsura în care ea va serviscopurilor principalului partid de guvernare PDL, apariþia ei va fi sprijinitãfinanciar ºi instituþional chiar ºi fãrã ºtirea sau acordul iniþiatorilor sãi.

23 Potrivit dicþionarului Random House, Catch-22 se referã la osituaþie paradoxalã în care un individ nu poate evita o problemã [saurezolvarea ei], datoritã unor reguli ºi constrîngeri contradictorii; un soide raþionament circular. Una dintre situaþiile fictive de acest tip discutatede Heller se referea la încercãrile piloþilor din cel de-al Doilea RãzboiMondial de a nu mai fi trimiºi în misiuni de luptã invocînd nebunia.Aceastã stare trebuia confirmatã de medici, dar numai în urma uneisolicitãri exprese a piloþilor. Ori, tocmai faptul cã un pilot solicita oexaminare psihiatricã, pretinzînd cã este nebun, era interpretat cadovadã a raþionalitãþii ºi sãnãtãþii sale mintale. Ca urmare, un astfel desolicitant era declarat apt de zbor ºi trimis înapoi în misiuni de luptã.


4. În loc de concluzii

În paginile anterioare am propus o schiþã sociologicã deanalizã a Pieþei Universitãþii din 2012. Deºi în Piaþã au existatnuclee ale unor posibile miºcãri sociale, am considerat cã, datoritãgradului scãzut de organizare, al lipsei liderilor ºi al unui programexplicit ºi pe fondul unei dinamici extrem de mari, evenimenteledin ianuarie 2012 se înscriu în categoria comportamentelor colec-tive de protest. Am folosit modelul secvenþial al emergenþei com-portamentelor colective al lui Smelser (1962) pentru a descrieapariþia acestor proteste, insistînd asupra urmãtoarelor aspecte:prin comparaþie cu Piaþa Universitãþii din 1990, mobilizarea laaceste proteste a fost mult mai scãzutã deºi curentul general deopinie era de aceastã datã extrem de nevaforabil puterii. Desigur,nu trebuie ignorat faptul cã actualele proteste au avut loc înianuarie în vreme ce manifestaþiile din 1990 s-au desfãºurat înperioada aprilie-iunie. Nu doar condiþiile atmosferice au influenþatparticiparea la proteste. Rata scãzutã de mobilizare poate fiînþeleasã ºi prin prisma tiparului politico-instituþional (polity form)autohton. Axele principale ale acestui tipar sunt etatism pronunþatºi fragmentare societalã (în termenii lui Jepperson, 2002), pefondul unei neîncrederi sociale generalizate, care se traduc înnivele scãzute de participare civicã ºi politicã. Principalele tensiunistructurale au fost generate de criza economicã, de mãsurile deausteritate, dar ºi de modul în care factorul politic a înþeles sãgestioneze actualele probleme economice. Aceste tensiunistructurale s-au reflectat în cadre sociale de nemulþumire,specifice unor diverse grupuri sociale. În ciuda fragmentãrii lor,aceste cadre interpretative aveau cîteva elemente comune:sursele imediate ale nemulþumirilor erau reprezentate depoliticieni, politicianism, guvernul Boc ºi, mai ales, de preºedinteleTraian Bãsescu. Factorul precipitant a fost reprezentat de


episodul Raed Arafat. Demisia forþatã a acestuia a fost interpretatãca o încãlcare a unui prag simbolic de decenþã sau de supor-tabilitate. Episodul Arafat a constituit momentul în care a avut loco aliniere a cadrelor individuale de nemulþumire într-un cadruunitar (master frame) ºi a condus la mobilizarea protestatarilor.Un rol important în mobilizarea protestatarilor l-au avutteleviziunile private de ºtiri care au o poziþie criticã faþã de PDL ºiTraian Bãsescu. Factorii de control social – puterea ºi instituþiilede ordine publicã – au avut iniþial reacþii care au amplificatprotestele. Ulterior, unele acþiuni ale reprezentanþilor puterii (e.g.,rechemarea lui Arafat la Ministerul Sãnãtãþii, retragerea proiectuluide lege privind reforma sistemului de sãnãtate, demiterea luiTeodor Baconschi din funcþia de Ministru de Externe ºi demisialui Emil Boc) au calmat parþial spiritele, dar nu au stins totalprotestele. (Gerul extrem, viscolul ºi cãderile abundente de zã-padã au avut un cuvînt de spus în scãderea numãrului de parti-cipanþi la finele lunii ianuarie.)

Comparativ cu manifestaþiile din 1990, protestele din 2012s-au remarcat printr-o diversitate extrem de mare a participanþilorºi a sub-temelor de protest. O notã distinctivã a actualelor protestea constituit-o respingerea de cãtre participanþi a oricãror posibileasocieri cu forþe politice. Din aceste puncte de vedere,manifestaþiile din Bucureºti din ianuarie 2012 se aseamãnã cumiºcarea „Indignaþilor” din Spania ºi cu alte forme de protest dinalte þãri. Aceastã respingere nu poate fi interpretatã ca indicatoral unui caracter a-politic al acestor proteste, întrucît miºcãrilesociale de masã reprezintã de fapt un alt mod de a face politicã(McAdam apud. Benford et al., 2000: 2718). Aversiunea faþã depoliticieni este mai degrabã un indicator al refuzului manifestatfaþã de vechiul mod de a face politicã. De asemenea, etichetaanti-sistem nu este întru totul justificatã, deoarece majoritateamanifestanþilor nu respingea democraþia ca sistem, ci, dimpotrivã,


acuza deficitul de democraþie din România. Influenþele globaleale protestelor din România au mai fost reprezentate de fondullor (i.e., criza financiarã ºi economicã), modalitãþile de mobilizare(i.e., noile tehnologii) ºi unele sub-teme de protest, specifice aºa-numitelor „noi miºcãri sociale” (i.e., feministe, de protecþie a mediu-lui, anti-capitalism).

În ceea ce priveºte consecinþele politice mai largi aleprotestelor din ianuarie 2012, mi-am exprimat rezervele cu privirela coagularea rapidã, de jos în sus, a unor noi miºcãri politice, pebaza Pieþei din 2012. Accesul la resurse, reglementãrile legislativesau promovarea unor modele maximal consensualiste, non-ierarhice de organizare reprezintã bariere importante în apariþiaunor noi miºcãri politice cu impact imediat la proximele alegerigenerale. Simultan, este dificil de spus în ce mãsurã USL-ul vacapitaliza pe seama protestelor din ianuarie 2012. Unele sondajeau înregistrat o uºoarã creºtere a intenþiilor de vot pentru UniuneaSocial Liberalã în luna ianuarie. Este posibil sã fie o reacþie demoment în cazul USL. De cealaltã parte, PDL-ul pare sã fi înre-gistrat un recul serios în opþiunile de vot; rãmîne de vãzut în cemãsurã va reuºi sã îºi revinã. Dupã principiul „cînd doi se ceartã,al treilea cîºtigã”, formaþiunea politicã care, potrivit sondajelorCURS, a înregistrat o creºtere constantã în 2011 a fost PartidulPoporului – Dan Diaconescu (PP-DD). Creºterea sa nu este sur-prinzãtoare, avînd în vedere condiþiile economice actuale, struc-tura socialã a publicului televiziunii lui Dan Diaconescu ºi populis-mul extrem al PP-DD. (De altfel, alãturi de intelectuali sau tineriidealiºti revoluþionari, în ianuarie 2012 în Piaþã, s-au aflat ºisimpatizanþi ai lui Dan Diaconescu.) Principala problemã a acestuipartid este legatã de lipsa unei structuri organizatorice adecvateîn teritoriu ºi lipsa de candidaþi, care vor afecta scorul pe care îlva obþine în alegerile locale ºi generale.


Este greu de spus dacã protestele vor continua sau dacãse vor amplifica în primãvara acestui an. Pe baza modelului luiSmelser (1962) este posibil ca acest lucru sã se întîmple dacãva avea loc un alt eveniment precipitant – o nouã scînteie caresã reaprindã flacãra nemulþumirilor populare existente. Evident,tot potrivit modelului lui Smelser (1962), modul în care vor operafactorii de control social (i.e., noul guvern ºi Traian Bãsescu) vaavea o influenþã covîrºitoare asupra emergenþei unei noi proteste.Noul guvern pare a manifesta o mai mare deschidere cãtre dialog,cel puþin la nivel declarativ. Recent, preºedintele Bãsescu a pledatpentru gãsirea unei soluþii pentru revenirea salariilor la nivelul dedinainte de tãieri, începînd cu data de 1 iunie. În luna iunie voravea loc alegeri locale ºi este de aºteptat ca spectacolulcampaniei electorale sã capteze atenþia publicului, iar lucrurilesã se desfãºoare ca în trecut ori ca de obicei (cu promisiuni,pomeni electorale, concerte în aer liber). Toate aceste strategiide campanie ale puterii ºi politicienilor (inclusiv a celor din opoziþie)vor limita, probabil, desfãºurarea pe mai departe a protestelor.

Bibliografie

Abraham, Dorel, 1990. „O perspectivã sociologicã asupra fenome-nului Piaþa Universitãþii ºi evenimentelor din 13-15 iunie 1990”,Sociologie româneascã, nr. 5-6: 483-493.

Benford, Robert D. ºi David A. Snow, 2000. „Framing Processesand Social Movements: An Overview and Assessment”, AnnualReview of Sociology, 26: 611-639.

Benford, Robert D., Timothy B. Gongaware ºi Danny Valdez, 2000.„Social Movements”, Pag. 2717-2727, în Encyclopedia ofSociology (Second Edition). Edgar F. Borgatta ºi Rhonda J. V.Montgomery coord., New York: Macmillan.


Berk, Richard A., 1974. „A Gaming Approach to Crowd Behavior”,American Sociological Review, 39:355-373.

Berindei, Mihnea, Adirana Combes ºi Anne Planche. 2006. 13-15 iu-nie 1990. Realitatea unei puteri neocomuniste. Bucureºti:Humanitas.

Berger, Peter L. ºi Thomas Luckmann. 1967. The Social Constructionof Reality, Garden City: Doubleday.

Bjørnskov, Chirstian, 2008. „Social Trust and Fractionalization:A Possible Reintrepretation”, European Sociological Review,24: 271-283.

Blumer, Herbert, 1939. „Collective Behavior,” Pag. 221-280, în RobertE. Park coord. An Outline of the Principles of Sociology, NewYork: Barnes & Noble.

Chazel, Francois, 1997. „Miºcãrile sociale”, Pag. 297-354, înRaymond Boudon coord., Tratat de Sociologie, Bucureºti:Humanitas.

Chelcea, Septimiu, 2010. „Comportamentul colectiv”, Pag. 81-92, înPsihosociologie: Teorii, Cercetãri, Aplicaþii, S. Chelcea coord.,Bucureºti: Polirom.

Davies, James C., 1962. „Toward a Theory of Revolution”, AmericanJournal of Sociology, 27:5-19.

European Bank for Reconstruction and Development (EBRD), 2011.Transition Report 2011. Crisis în Transition: The People’sPerspective, London: EBRD.

Eyal, Gil, Ivan Szelényi, and Eleanor Townsley, 1998. MakingCapitalism without Capitalists: The New Ruling Elites în EasternEurope, London: Verso.

Giddens, Anthony ºi Mitchell Duneier, 2000. Introduction to Sociology(Third Edition), New York: W. W. Norton & Company.

Goffman, Erving, 1974. Frame Analysis: An Essay on theOrganization of Experience, Cambridge: Harvard UniversityPress.

Granovetter, Mark, 1978. „Threshold Models of Collective Behavior”,American Journal of Sociology, 83:1420-1443.


Gussi, Alexandru, 2002. „Construction et usages politiques d’un lieude mémoire. La Place de l’Université de Bucarest”, RevistaRomânã de ªtiinþe Politice – Studia Politica, 4: 1057-1091.

Gurr, Ted R., 1970. Why Men Rebel, Princeton: Princeton UniversityPress.

Heller, Joseph, 1961. Catch-22, New York: Simon and Schuster.Jepperson, Ronald J., 1992. National Scripts: The Varying

Construction of Individualism and Opinion across Nation States,Ph. D. dissertation, Department of Political Science, YaleUniversity, New Haven.

–––,2002. „Political Modernities: Disentangling Two UnderlyingDimensions of Institutional Differentiation”, Sociological Theory, 20:61-85.

Kivu, Mircea, 2012. „Piaþa Universitãþii: Comparaþii Forþate”, RomâniaLiberã, disponibil online la http://www.românialibera.ro/opinii/comentarii/piata-universitatii-comparatii-fortate-251427.html.

Lazarsfeld, Paul, 1972. „Some Remarks on Typological Proceduresîn Social Research”, Pag. 99-106, în Continuities în theLanguage of Social Research, P. Lazarsfeld, A. Pasanella ºi M.Rosenberg, coord., New York: Free Press.

Le Bon, Gustave, 1990. Psihologia mulþimilor, Bucureºt: Anima.Linz, Juan L. and Alfred Stepan, 1996. Problems of Democratic

Transition and Consolidation: Southern Europe, South America,and Post-Communist Europe, Baltimore: The Johns HopkinsUniversity Press.

Marx, Gary T. ºi James L. Wood, 1975. „Strands of Theory andResearch în Collective Behavior”, Annual Review of Sociology,1: 363-428.

Merton, Robert K., 1957. Social Theory and Social Structure,Glencoe: Free Press.

Meyer, John W., 2009. World Society: The Writings of John W. Meyer,Georg Kruchen ºi Gili S. Drori coord., Oxford: Oxford UniversityPress.

Moscovici, Serge, 1994. Psihologia socialã sau maºina de fabricatzei, Iaºi: Editura Universitãþii Al. I. Cuza.


North, Douglass C., 1990. Institutions, Institutional Change, andEconomic Performance, Cambridge: Cambridge University Press

Parsons, Talcott, 1951. The Social System, Glencoe: Free Press.Putnam, Robert, 1993. Making Democracy Work, Princeton:

Princeton University Press.Sandu, Dumitru, 1996. Sociologia tranziþiei. Valori ºi tipuri sociale în

România, Bucureºti: Editura Staff.Schofer, Evan ºi Marion Foucarde-Gourinchas, 2002. „The Structural

Contexts of Civic Engagement: Voluntary AssociationMembership în Comparative Perspective”, AmericanSociological Review, 60: 806-828.

Smelser, Neil. 1962. Theory of Collective Behavior, New York: FreePress.

Snow, David A., E. Burke Rochford, Steven K. Worden, Robert D.Benford, 1986. „Frame Alignment Processes, Micromobilization,and Movement Participation”, American Sociological Review,51: 464-481

Snow, David A. ºi Robert D. Benford, 1988. „Ideology, FrameResonance, and Participant Mobilization”, International SocialMovement Research, 1: 197-217.

–––, 1992. „Master Frames and Cycles of Protest”, Pag. 133-155Frontiers of Social Movement Theory, A. D. Morris ºi C. M.Mueller coord., New Haven: Yale University Press.

Snow, David A., Rens Vliegenthart ºi Catherine Corrigall-Brown,2007. „Framing the French Riots: A Comparative Study of FrameVariation”, Social Forces, 86: 385-415

Stinchcombe, Arthur, 1968. Constructing Social Theories, Chicago:University of Chicago Press.

ªtefan, Laura ºi Sorin Ioniþã, 2012. „România” în Nations în Transit2011 (Freedom House); disponibil la http://www.freedomhouse.org/sites/default/files/inline_images/NIT-2011-România.pdf

ªtefãnescu, Domniþa, 2010. Unsprezece ani din istoria României.O cronologie a evenimentelor: decembrie 1989 – decembrie2000,Bucureºti: Editura Maºina de Scris.


Stoica, Cãtãlin Augustin, 2004. „From Good Communists to EvenBetter Capitalists? Entrepreneurial Pathways în Post-SocialistRomânia”, East European Politics and Society, 2: 236-277

Szelényi, Ivan (în colaborare cu R. Manchin, P. Juhasz, B. Magyar ºiB. Martin), 1988. Socialist Entrepreneurs, Madison: Universityof Wisconsin Press.

Tilly, Charles, 1978. From Mobilization to Revolution, Reading: Addison-Wesley.

Tismãneanu, Vladimir, 1990. „Homage to Golania”, The NewRepublic, iulie/august, Philadelphia.

Tismãneanu, Vladimir, 2003. Stalinism for All Seasons: A PoliticalHistory of Românian Communism, Berkeley: University ofCalifornia Press.

Turner, Ralph H. ºi Lewis Killian, 1972. Collective Behavior, EgelwoodCliffs: Prentice Hall.

Turner, Ralph, 2000. „Collective Behavior”, Pag. 348-354, înEncyclopedia of Sociology (Second Edition), Edgar F. Borgattaºi Rhonda J. V. Montgomery coord., New York: Macmillan.

Verdery, Katherine ºi Gail Kligman, 1992. „România after Ceauºescu:Post-communist communism?”, Pag. 117-147, în EasternEurope în Revolution, I. Banac coord., Ithaca: Cornell UniversityPress.

Walder, Andrew. G., 2009. „Political Sociology and SocialMovements”, Annual Review of Sociology ,35: 393-415.

Alte surse electronice:

„Bãsescu: Raed Arafat, marele duºman al apariþiei unui sistem privatde sãnãtate” disponibil online la http://www.rtv.net/basescu-raed-arafat-marele-dusman-al-aparitiei-unui-sistem-privat-de-sanatate_8189.html (accesat în data de 15/02/2012)

„Bãsescu, Atac Dur la Arafat” Disponibil online la http://www.gandul.info/news/basescu-atac-dur-la-arafat-daca-nu-e-de-acord-pleaca-cine-credeti-ca-pleaca-ghici-ghicitoarea-mea-9136179 (accesat în data de 26/01/2012).

Lumile diferite ale protestelor dinPiaþa Universitãþii 2012 ºi „ambasadorii” lor:

construcþia dramaturgicãa cadrelor de protest

Alfred Bulai

Aºa cum o minusculã scînteie rezultatã în urma unui scurt-circuit sau o banalã þigarã lãsatã aiurea pot declanºa incendii deproporþii, demisia unui sub-secretar de stat din Ministerul Sãnãtãþiia stîrnit o furtunã socialã de o putere greu de bãnuit ori intuit încazul României, care pãrea cã se resemnase în faþa dificultãþiloreconomice induse de criza economicã ºi de mãsurile deausteritate extrem de dure luate de guvernul Boc. Cazul RaedArafat, mai precis sugestia acestuia cã, potrivit proiectului noiilegi a sistemului de sãnãtate, una dintre instituþiile care funcþionaucel mai bine în România Serviciul Medical de Urgenþã,Resuscitare ºi Descarcerare (SMURD) ar urma sã fie desfiinþatãprin „clasica” soluþie a privatizãrii, a fost declanºatorul unor amplemanifestaþii ce au avut loc la începutul anului 2012.

Protestele au început la scurt timp dupã demisia lui Arafat, din10 ianuarie, iar din data de 13 ianuarie ele s-au rãspîndit în marileoraºe. Unul dintre cele mai importante spaþii ale protestelor afost, datoritã dimensiunii sale simbolice, Piaþa Universitãþii dinBucureºti. Aici au avut loc ºi cele mai multe ºi violente conflictede stradã în perioada protestelor în 15, 16 ºi 19 ianuarie.Comparativ însã cu alte proteste similare ca tematicã ºi reven-dicãri din Spania sau Grecia, protestele din România au fostmult mai puþin violente pe fondul, evident, al unei participãri

Lumile diferite ale protestelor din Piaþa Universitãþii 2012 • A. Bulai 81

populare mult mai scãzute. Partea de maximã intensitate aprotestelor a fost reprezentatã de intervalul 14-30 ianuarie.Protestele au continuat ºi dupã aceastã datã, dar cu o forþã maiscãzutã, date fiind condiþiile meteo cu totul speciale: zãpezi, viscolºi temperaturi de –15 grade. În ciuda acestor adversitãþi ºi spu-neam a ratei scãzute de participare comparativ cu alte manifestaþii(inclusiv cea din aprilie-mai 1990 din Bucureºti), protestele auavut efecte politice notabile: rechemarea lui Raed Arafat laMinisterul Sãnãtãþii, retragerea proiectului de reformã a sistemuluide sãnãtate, demiterea lui Teodor Baconschi din funcþia deMinistru de Externe datoritã declaraþiilor la adresa protestatarilor(„mahala ineptã”), scuzele adresate manifestanþilor de secretarulgeneral al principalului partid de guvernare PDL pentru declaraþiilejignitoare ale unor colegi, suspendarea pentru un an a aplicãriinoii taxe auto ºi demisia primului-ministru Emil Boc.

În acest capitol, analizez modul în care, pe fondul uneidiversitãþi extreme, prin construcþia lor dramaturgicã protesteledin ianuarie 2012 au reuºit sã creeze imaginea unui fenomen deo forþã considerabilã. Un rol crucial a fost jucat de televiziunile deºtiri favorabile demonstranþilor, însã imaginea potrivit cãreia toatãsocietatea româneascã protesteazã nu ar fi fost posibilã fãrãeterogenitatea impresionantã a participanþilor la manifestaþiile dinianuarie 2012 ºi a pleiadei temelor de nemulþumire.

Analiza propusã în aceste pagini se bazeazã pe observaþiidirecte, pe discuþii informale ºi interviuri filmate cu participanþi laprotestele din Piaþa Universitãþii din Bucureºti, în perioada demaxim dinamism a acestora. Mai exact, am realizat un numãrde 64 de interviuri filmate în vederea realizãrii unui documentarsociologic despre aceste evenimente („Bucureºtiul fierbinte”);30 de interviuri au fost realizate în spaþiul de protest din faþaTeatrului Naþional Bucureºti (TNB) ºi 34 de interviuri au fost reali-zate cu participanþi din zona Institutului de Arhitecturã ºi Urbanism


„Ion Mincu” (denumitã popular „la [Facultatea de] Arhitecturã”);interviurile au fost realizate cu protestatari provenind din diversecategorii socio-economice ºi grupe de vîrstã.

Fundalul teoretic al acestui capitol este reprezentat decontribuþiile lui Goffman (1959, 1974), Gamson (1995) ºi ideileformulate de analiºtii cadrelor sociale ale miºcãrilor de protest(Benford ºi Snow, 2000; Snow, Rochford, Worden ºi Benford,1986; Snow ºi Benford, 1988, 1992; Snow, Vliegenthart ºiCorrigall-Brown, 2007). Deºi în acest capitol insist asupra unorprocese precum construcþie socialã ºi dramaturgie a protestelor,folosesc aceste noþiuni în sensul clasic dat de Goffman (1959) ºiBerger ºi Luckmann (1967), ºi nu din perspectiva unor teoriiconspiraþioniste potrivit cãrora protestele în ansamblul lor ar fifost puse în scenã de forþe oculte (e.g., opoziþia politicã, televi-ziuni, servicii secrete sau facþiuni ale acestora). Capitolul areurmãtoarea structurã: în prima parte, iau în discuþie elementelede ordin fizic ºi social al celor douã spaþii de protest din PiaþaUniversitãþii (i.e., zona TNB ºi cea de la „Arhitecturã”). În parteaa doua, analizez temele de protest asociate celor douã zone atîtdin punctul de vedere al diferenþelor, cît ºi al asemãnãrilor dintreele. În cea de-a treia parte, discut despre o categorie de protes-tatari cu un „statut special” pe care i-am numit „ambasadori”,care se deplasau dintr-o zonã de protest în alta, asigurînd o emu-laþie ºi coerenþã tematicã notabile, imposibil de asigurat altfel.Forþa coezivã a acestor „ambasadori” ([in]voluntari) nu s-a mani-festat doar între cele douã cadre de protest, ci ºi înãuntrul lor,între multiple categorii de participanþi.


1. Cele douã spaþii ale protestelor din Piaþa Universitãþii

Încep discuþia despre spaþiile protestelor din centrulBucureºtiului, fãcînd apel la noþiunile lui Goffman (1959) „actinterpretativ” ori „performanþã dramaturgicã” („performance”) ºi„cadrul scenic general” („setting”). Prin performanþã dramaturgicã,Goffman se referã la „întreaga activitate a unui individ marcatãde prezenþa sa continuã în faþa unor observatori, activitate ceare o anumitã influenþã asupra acestora” (Goffman, 1959: 22). Încazul protestelor din ianuarie 2012 putem distinge „actori” ºipublicuri multiple; indivizii sau grupurile de protestatari aflate înzona TNB ºi la Arhitecturã constituiau, desigur, „actorii” principaliai protestelor. Dar, aºa cum voi discuta în paginile urmãtoare,dinamica Pieþei a fãcut ca aceºti „actori” sã se constituie simultanîn publicuri pentru „reprezentaþiile” oferite de alþi protestatari oride „colegii actori”. Un alt public era reprezentat de cei care treceauprin Piaþã pe jos, în maºinile personale sau în mijloace detransport în comun. Un public important ºi cel mult mai numerosa fost cel al telespectatorilor, reprezentat de oameni care, în opiniaunor manifestanþi, aveau exact aceleaºi probleme ºi nemulþumirica cei din Piaþã. De altfel, pentru unii protestatari pasivitateaacestui public a fost exasperantã; unul dintre protestatari avea opancartã pe care era scris sloganul unei televiziuni privategeneraliste „We Love to Entertain You”. Pancarta reprezenta atîto criticã la adresa televiziunilor ce încercau sã speculezecomercial protestele, cît ºi un reproº fãcut nemulþumiþilor carepreferau sã rãmînã în faþã televizoarelor în loc sã vinã în centrulBucureºtiului. De asemenea, un alt public cu o semnificaþie deo-sebitã era constituit din reprezentanþii puterii (i.e., preºedinteleBãsescu, primul-ministru Boc ºi politicienii din coaliþia guverna-mentalã).


„Cadrul scenic general” („setting”-ul) era reprezentat de zonaPieþei Universitãþii. Ca orice alt cadru scenic definit în termenii luiGoffman (1959) ºi acesta implica existenþa unor elemente dedecor, recuzitã ºi obiecte de fundal al spaþiului de desfãºurare alactelor interpretative (e.g., borna „Kilometrul ‚0 al democraþieiromâneºti”, crucea eroilor Pieþei Universitãþii, fîntîna din faþaInstitutului de Arhitecturã). Componentele pur fizice ale cadruluiscenic trebuie însã sã fie consonante cu maniera ºi semnificaþiileasociate unor anumite evenimente ori partituri dramaturgice(Goffman 1959: 25). La acest punct, am menþionat deja încãr-cãtura simbolicã uriaºã a Pieþei Universitãtii, care face imposibilãdesfãºurarea în acea zonã a unor evenimente care ar fi disonanteîn raport cu memoria colectivã a acestui loc. De la bun început,neocupîndu-se carosabilul decît într-o singurã zi (joi, 19 ianuarie)au existat douã zone ale protestelor în arealul Pieþei Universitãþii.Prima, în faþa Teatrului Naþional, iar a doua, vizavi, la Arhitecturã,lîngã celebrul balcon de la Universitate, cel care a fost deschisprotestatarilor din primãvara lui 1990 de cãtre rectorul de atuncial Universitãþii Bucureºti ºi preºedintele de mai tîrziu al României,Emil Constantinescu (vezi, pentru analize ale fenomenului PieþeiUniversitãþii din 1990, Abraham, 1990; Criste, 2007; Gheorgheºi Huminic, 1999; Nicolau, 1997)

Pentru bucureºteni, ca ºi pentru toþi cei care au participatdirect la evenimentele din decembrie 1989 sau primãvara lui1990, ambele zone au un potenþial simbolic major. Evenimenteledin urmã cu douã decenii au fost legate în egalã mãsurã deambele spaþii care nici în Decembrie 1989 ºi nici în primãvara lui1990 nu erau separate ca zone de protest. S-ar putea spune cãfenomenul Piaþa Universitãþii din 1990 s-a legat simbolic în maimare mãsurã de zona de la Arhitecturã, acolo unde se afla cele-brul balcon al Universitãþii, care reprezenta centrul gravitaþionalal manifestãrii de atunci. Prin natura ºi condiþiile specifice în care


au avut loc protestele din luna ianuarie 2012, Piaþa Universitãþiia fost „spartã” în douã spaþii distincte care au avut o funcþio-nalitate, un public ºi o tematicã diferite.

Zona de la Teatrul Naþional permite un spaþiu deschis demanifestare mult mai mare, care a avut, mai mult, o semnificaþiesimbolicã mai puternicã prin grupul statuar care existã în prezentacolo ºi care, în plus, este luminat foarte bine ºi pus în valoarede spaþiul permisiv din faþa teatrului, amenajat ca un mic parc.Acest monument a fost acaparat, nu întîmplãtor, în teritoriulsimbolic al protestatarilor chiar din primele zile de protest dinianuarie 2012. Spaþiul acesta are o deschidere mare, datã debulevardul Nicolae Bãlcescu, iar treptele care duc spre miculparc din faþa teatrului au permis o expunere linearã, „de spectacol”prin efectul „adîncimii” create de treptele ocupate în permanenþãde protestatari. Mai mult, majoritatea televiziunilor s-a postat aiciîn mult mai mare mãsurã decît vizavi, la Arhitecturã, ceea ce afãcut ca expunerea mediaticã a acestei zone sã fie implicit maimare, dar ºi efectul de spectacol unul mai consistent.

Toate televiziunile de ºtiri care au acoperit extensiv desfãºu-rarea protestelor ºi-au montat generatoare pentru a avea luminãpe toatã durata transmisiilor, renunþînd la acumulatorii de camerepe care i-au avut în prima zi de proteste, cînd mai toþi cameramaniiau rãmas fãrã luminã dupã douã, trei ore. Ca urmare a acesteiexpuneri mediatice, aceastã parte din Piaþa Universitãþii a fost„scãldatã” în luminã, o luminã focalizatã care a accentuat efectuldramatic despre care vorbeam. Zona de la Arhitecturã a fostmult mai slab luminatã, nu doar prin prezenþa în mai micã mãsurãa televiziunilor, ci chiar ºi de sistemul public de iluminat, mult maislab aici.

Aceastã opþiune a televiziunilor a fost legatã în principal (ºi)de faptul cã cele douã spaþii au avut de la bun început tipuridiferite de protestatari, cu ritmuri de acþiune ºi programe diferite.


Zilnic, cei din faþa Teatrului Naþional se adunau începînd cu oraprînzului, în jur de orele 13-14, atunci cînd apãreau primele zecide protestatari. Numãrul acestora creºtea permanent pînã seara,dar întotdeauna erau deja activi în jurul orelor 15-16, cînd tele-viziunile de ºtiri îºi începeau pleiada de talk show-uri dedupã-amiazã, ce culminau cu emisiunile de dezbateri din prime-time, în jurul orelor 20. Pe partea opusã a bulevardului NicolaeBãlcescu, la Arhitecturã, protestatarii veneau întotdeauna maitîrziu, de regulã dupã ora 18. Protestul propriu-zis aici începeadoar seara, dupã orele 20 cel mai adesea, cînd liderii grupurilorformate în acest spaþiu începeau sã anime mulþimea. Evident cãteleviziunile erau în mai mare mãsura prezente ºi mai active înspaþiul unde se adunau mai mulþi protestatari ºi, mai ales, pentrumai mult timp.

Avînd în vedere diferenþele majore în ceea ce priveºte modulîn care s-au desfãºurat protestele în ianuarie 2012, putem vorbide douã zone distincte ale Pieþei Universitãþii. Aºa cum voi discutaîn cele ce urmeazã, celor douã spaþii fizice de protest delimitatede carosabilul bulevardului Nicolae Bãlcescu le-au fost asociatecadre sociale distincte. Utilizez conceptul de cadru social în sensulpropus de Goffman (1974), înþeles drept „schemã referenþialãde interpretare prin intermediul cãreia indivizii percep ºi asociazãsemnificaþii evenimentelor din jurul lor ºi acþiunilor celorlalþi,schemã ce ordoneazã experienþele individuale ºi oferã soluþii deacþiune” (Goffman, 1974: 21). Ideile lui Goffman au fost ulteriorpreluate ºi dezvoltate în analiza miºcãrilor sociale ce vizeazã cuprecãdere chestiuni legate de mobilizarea participanþilor învederea acþiunilor colective (Benford ºi Snow, 2000; Snow et al.,1986; Snow ºi Benford, 1988, 1992; Snow et al., 2007). ªi încazul manifestaþiilor din ianuarie 2012, participanþii la protesteaveau reprezentãri ºi interpretãri diferite ale celor douã spaþii ºiimplicit orientãri diferite ale acþiunilor pe care le derulau. Varie-


tatea acestor interpretãri ori cadre a fost generatã ºi de mareadiversitate socialã a protestatarilor. Spre deosebire de manifes-taþiile din 1990 unde a existat un tip social dominant al participan-þilor (i.e., „intelectualul” vezi ºi Stoica în acest volum), protesteledin ianuarie 2012 s-au remarcat printr-o mare eterogenitate aparticipanþilor, de la pensionari, casnice, ºomeri, elevi, studenþi,oameni ai strãzii, la intelectuali ºi „ultraºi”.

Aceastã mare diversitate a participanþilor s-a structurat,spuneam, în douã lumi diferite de protest ancorate în zonedistincte de întîlnire ºi dialog ale unor sub-grupuri. Atît participanþii,cît ºi jurnaliºtii care au transmis permanent evenimentele dinPiaþa Universitãþii, aveau conºtiinþa a douã lumi, a douã zonecare înregistrau diferenþe, dar care aveau, firesc, ºi numeroasepuncte de legãturã. De altfel, „realitatea” acestor lumi diferite erasintetizatã prin formule de genul „Pe partea cealaltã…”, „Dincolo...se întîmplã [sau s-a întîmplat...]”. Pentru cea mai mare parte aprotestatarilor exista aºadar conºtiinþa unei diferenþe între celedouã lumi, cu definiþii diferite ale situaþiei, dar ale cãror consecinþeîn plan acþional erau neîndoielnic reale în sensul lui W. I. Thomas(1928). Unul dintre elementele de diferenþiere pãrea a fi vîrsta:„Dincolo sunt mai mulþi tineri”, sau „acolo sunt studenþii”. Un altcriteriu de diferenþiere l-a constituit presupusa afiliere a unorprotestatari la forme asociative distincte: „dincolo sunt ONG-iºtii”sau „acolo sunt bãgaþi ºi cei de la partide”.

Un fenomen interesant legat de modul în care au funcþionataceste cadre este dat de faptul cã ritmul lor de viaþã diferit generao alternanþã a rolurilor de „spectator” ºi respectiv „actor” întrecele douã zone. În special la Arhitecturã, datoritã faptului cã aiciprotestele începeau mai tîrziu, cei care veneau primii se regãseauîn postura de „spectatori” ai lumii de la TNB. Majoritatea se instalade-a lungul bulevardului la marginea carosabilului ºi se uita vizavi,la cei de la Teatrul Naþional ca la un spectacol. La rîndul lor, unii


dintre cei care nu se aflau la marginea trotuarului se orientauperiodic spre TNB. Trebuie sã spunem însã cã acest rol de „spec-tator” era mai degrabã simbolic, pentru cã datoritã zgomotuluide fond nu se auzea foarte bine ceea ce se scanda ºi nici nu sevedea foarte bine ce se întîmpla la TNB, întrucît în faþa protesta-tarilor de acolo se aflau carele de transmisiuni ale televiziunilorºi platformele relativ înalte ale operatorilor tv. „Spectatorii” de laArhitecturã îºi schimbau rolurile seara, cînd deveneau „actori” ºicînd majoritatea nu se mai raporta deloc la ceea ce se întîmplala TNB. Trebuie spus cã existau „spectatori”, este adevãrat maipuþini, de-a lungul gardurilor de protecþie de la marginea carosa-bilului de pe partea Teatrului Naþional.

Aceastã punere în scenã a propriilor acþiuni, ca ºi preluareaalternativã de roluri în cele douã cadre de protest constituia meca-nismul prin care participanþii îºi construiau realitatea protestelorla care participau, realitate concretizatã în cadre distincte deînþelegere ºi de definire acþionalã a universurilor acþionale. Aºacum voi arãta în final, aceastã „fracturã” a lumilor de protest,datã în primul rînd de bariera fizicã a carosabilului, avea nevoiede punþi de legãturã, de mecanisme de construcþie a unitãþii pro-testelor. Pentru a înþelege rolul acestor „punþi de legãturã” mãvoi opri mai întîi asupra diferenþelor dintre cele douã cadre.

Structura publicului care protesta a fost una diferitã încã dinprimele zile. În spaþiul de la Teatrul Naþional, majoritatea eraformatã din oameni de peste 40-45 de ani. La Arhitecturã, înschimb, se aflau mult mai mulþi tineri. Aceasta pentru cã începînddin 13 ianuarie, aceasta a devenit zona de întîlnire regulatã atîta studenþilor, care în cea mai mare parte s-au cantonat în toatãperioada doar în acest spaþiu, cît ºi a „ultraºilor” – suporteri aiechipelor de fotbal – care dupã incidentele de duminicã, 15 ia-nuarie, s-au stabilit definitiv în acelaºi spaþiu. Dincolo de acestegrupuri mari, în acest cadru s-au mai perindat ºi membrii unormiºcãri politice gen Noua Dreaptã, personalitãþi publice sau


membri ai unor organizaþii non-guvernamentale. De remarcat,persoanele aflate în cele douã zone respingeau sistematic oriceasociere explicitã cu politicul. Încercãrile unor reprezentanþi aipartidelor politice sau candidaþi de a discuta cu manifestanþii aueºuat lamentabil prin izgonirea acestora din Piaþã de cãtre protes-tatari vezi cazurile lui Ludovic Orban (membru marcant PNL) ºial lui Irinel Columbeanu (personaj controversat al lumii mondenedîmboviþene care îºi anunþase intenþia de a candida la funcþia deprimar al Bucureºtiului).

Dincolo de structura de vîrstã, motivaþia participãrii la protestse diferenþia între cele douã cadre de protest ºi pe alte criterii. Îninterviurile pe care le-am realizat cu unii dintre protestatarii dinambele cadre de derulare a evenimentelor s-au conturat tematicisubstanþial diferite ale motivaþiilor participãrii. Cei mai mulþi de laTeatru Naþional aveau revendicãri mai degrabã economice ºisociale; mulþi dintre aceºtia aveau taloane de pensii la ei, actecare le atestau statutul de ºomeri sau pancarte pe care aveauscrise propriile poveºti ale disperãrii. Unii reclamau faptul cãfuseserã expropriaþi abuziv, alþii cã nu aveau pur ºi simplu casã,locuri de muncã ºi/sau nici o sursã de venit. Foarte mulþi dinacest cadru de protest s-au plîns în interviuri de veniturile mici,de regulã de nivelul scãzut al pensiilor1.

În opoziþie aproape cu acest tip de revendicãri, la Arhitecturã,motivaþiile precumpãnitoare erau de tip politic: drepturi ºi libertãþicivile, denunþare a climatului politic nesãnãtos ºi al deficituluidemocratic, respingerea comasãrii alegerilor locale cu celegenerale. Au existat în acest spaþiu ºi numeroase teme de protestspecifice noilor miºcãri sociale („new social movements”), precum

1 Deºi teoretic nu s-au redus pensiile, o mare parte din pensionariau considerat o reducere a pensiei faptul cã s-a instituit ca obligatorieimpozitarea pensiilor mai mari de 1000 de RON ºi plata asigurãrilor desãnãtate pentru unele categorii de pensionari.


cele ce vizeazã protecþia mediului sau drepturile femeilor (pentruun inventar al teoriilor asupra noilor miºcãri sociale, vezi Buechler,1995; pentru o evaluare criticã a acestora, vezi Nelson, 1997).

Cele douã spaþii mai aveau însã un element de diferenþiereimportant pentru definiþia vizualã ºi sonorã a evenimentului.Spaþiul de la Teatrul Naþional a avut o forþã vizualã mult maiputernicã. Aproximativ un sfert dintre participanþii de aici aveaupancarte, coli A4, steaguri sau alþi marcatori vizuali ai protestului.Partea vizualã a fost mult mai puþin importantã la Arhitecturã, atîtla nivel de mesaje scrise, cît ºi la nivelul altor marcatori vizuali.Singurele elemente mai des întîlnite în acest cadru sunt stea-gurile, singurele comparabile numeric cu cele de la TNB. În zonaArhitecturii, publicul se strîngea în perioada de maximã activitate(dupã ora 20) în spaþiul mai larg din faþa fîntînilor arteziene sauîn jurul „ceasului de la Universitate”. Aºa cum am precizat, acestspaþiu, mult mai puþin luminat, convenea mai mult tinerilor, darera totodatã mult mai puþin permisiv expunerii de marcatori vizuali.

Forþa sonorã a spaþiului de la Arhitecturã a fost diferitã decea a spaþiului de la TNB. La Arhitecturã se cînta ºi se scandamai des, iar textele, sloganurile ori melodiile erau mult mai diverseºi mai creative, iar cadrul „sonor” avea un caracter mult mai unitar.Forma de cerc a spaþiului de la Arhitecturã a înlesnit coordonareamanifestanþilor de cãtre un grup de lideri care s-au impus încãdin primele zile, fapt ce a fãcut ca majoritatea celor din acestspaþiu sã aibã aceleaºi mesaje. Acest lucru s-a întîmplat chiar ºiatunci cînd s-au conturat douã grupuri mai mari ºi net diferite:„suporterii” ori „ultraºii” ºi „studenþii”.2 În ciuda diferenþelor de opinieºi teme de protest, aceste grupuri au dialogat, construindu-ºi un

2 Aceastã împãrþire are un caracter convenþional ºi este fãcutã înbaza modului în care se raportau reciproc unii la alþii liderii acestorcategorii; evident, numãrul participanþilor din spaþiul respectiv era multmai mare decît al „ultraºilor” ºi „studenþilor”.


model de relaþionare ad-hoc prin scandarea alternativã asloganurilor.

Dispunerea protestatarilor din faþa TNB de la bulevard pînãîn zona treptelor teatrului, pe o distanþã de circa 30-40 de metri,a ridicat probleme de unificare a mesajelor scandate în aceastãzonã de protest. Poate ºi din acest motiv, aici nu a existat ocoordonare de tipul celei amintite în cazul zonei de la Arhitecturã.Mai precis, în spaþiul de la TNB se impuneau uzual cîþiva lideriad-hoc, care acþionau ºi stimulau participarea unor sub-grupuricare se întindeau pe 7-8 metri. Din acest motiv, cadrul acesta deproteste era segmentat în trei, patru sau chiar cinci componente,în funcþie de numãrul total de participanþi. Centrele gravitaþionalese aflau, de regulã, în jurul camerelor de luat vederi postate dediverse televiziuni de-a lungul bulevardului. Din acest motiv, aici,diferitele segmente scandau separat, aproape independent. Cualte cuvinte, în cadrul social de la Teatrul Naþional existau înacelaºi timp mai multe „voci” ale protestatarilor, de unde ºi impre-sia mult mai puternicã de vacarm. Aceastã pluri-vocalitate diminuaînsã forþa sonorã ºi coerenþa mesajelor, comparativ cu cele gene-rate în spaþiul de la Arhitecturã.

La nivel sonor, coordonarea mai înaltã a mesajelor de laArhitecturã producea o imagine mai „puternicã”, radicalã ºi mai„revoluþionarã” în acest spaþiu. E drept, aici chiar pãrea cã sescandeazã mai tare ºi pe intervale mai lungi de timp, raportat laperioada de activitate a protestatarilor de la Arhitecturã, care eramult mai scurtã la nivelul unei zile de protest. Aºa cum am precizat,protestele în forma lor activã durau la Arhitecturã în medie apro-ximativ 3 sau 4 ore.3

3 În sprijinul afirmaþiilor referitoare la diferenþele de volum dintrecele douã zone, menþionez faptul cã, înregistrînd interviurile din celedouã spaþii cu aceeaºi camerã de filmat ºi acelaºi microfon, la prelucrarea


Aspectul dramatic al protestelor de la Teatrul Naþional, aºacum am precizat, a fost însã mult mai mare. El a fost întãrit demai multe elemente. În primul rînd, de semnificaþia acestui spaþiucucerit simbolic de protestatari. Monumentul luminat din faþateatrului, unde s-au afiºat mereu pancarte sau bannere mari,dar unde s-au postat ºi oameni ca atare, a avut un rol-cheie înaceastã ecuaþie dramaticã. Tot aici se aflã ºi crucea ridicatã pentrueroii din Piaþa Universitãþii, ca ºi borna cu „Kilometrul 0 aldemocraþiei române”, elemente care au dat ºi ele o valoare sim-bolicã mai mare acestui cadru. Mai mult, datoritã factorilor prezen-taþi anterior, luminã ºi expunere media, în zona TNB ºi în specialîn apropierea carosabilului au fost prezenþi în mult mai maremãsurã protestatarii care au fãcut „spectacol” (televizual), careau dat, prin diverse mijloace, o notã de diversitate ºi de spectacu-lozitate manifestaþiei. La acest punct consemnãm prezenþa unormanifestanþi îmbrãcaþi în armuri, costume scoþiene, persoanecare purtau pãpuºi sau spînzurãtori improvizate de care atîrnauefigiile guvernanþilor, protestatari cu vuvuzele sau oameni carecîntau la diverse instrumente, unele dintre ele improvizate ad-hoc. Acest spectacol a fost unul, în primul rînd, vizual, chiar dacãel a avut mereu o coloanã sonorã importantã datã de vuietulputernic fãcut de cei prezenþi.

Forþa vizualã a spaþiului de la Arhitecturã cel puþin aºa cuma fost el reflectat de televiziuni a fost mai micã. Numãrul pan-cartelor sau al textelor afiºate a fost mult mai redus, atît numeric,cît ºi ca vizibilitate, neexistînd acelaºi tip de iluminare a spaþiuluiaºa cum am precizat. La nivel vizual, în acest spaþiu un rol

documentarului realizat în piaþã (i.e. „Bucureºtiul fierbinte”) a trebuit sãreduc nivelul zgomotului de fond în mod substanþial pentru spaþiul dela Arhitecturã pentru a putea auzi spusele celor intervievaþi; am fãcutacest lucru în cazul tuturor interviurilor realizate în acest spaþiu.


important l-a avut un chioºc dezafectat, aflat sub balconul de laUniversitate ºi pe care un grup de protestatari, unii dintre ei custeaguri, se urca în fiecare zi, de regulã dupã ora 20, devenindcentrul atracþiei pentru componenta vizualã a manifestaþiei deacolo.

Singura construcþie care avea o valoare simbolicã mai mareîn zonã era acest chioºc, tocmai prin poziþionarea lui lîngãcarosabil, la 7-8 metri, ºi sub celebrul balcon; aceastã construcþiecãpãta însã valoare simbolicã doar în mãsura în care era „acapa-ratã”, dupã o anumitã orã de cãtre protestatari. Nu întîmplãtordoar în aceastã zonã, în interviurile realizate, am întîlnit foºtirevoluþionari (o singurã excepþie fiind la Teatru) ºi foºti partici-panþi la manifestaþiile desfãºurate în Piaþa Universitãþii în 1990.Tocmai prin improvizaþia construcþiei simbolice a acestui spaþiu,care imagistic este total opus spaþiului de la TNB ce avea monu-mente reale, imaginea de cadru social, de revoluþie, a fost multmai puternicã în zona Arhitecturii. Prin opoziþie, cadrul de la TeatrulNaþional oferea mai degrabã imaginea unui spaþiu de protest„sindical”, adicã un spaþiu de revendicare „oficialã”, mai organizat(dar ºi mai amuzant pentru un observator neimplicat). Aºa cumam mai menþionat, în spaþiul din zona TNB revendicãrile eraumult mai specifice (i.e., probleme economice ºi sociale) ºi poatede aceea mai dramatice, aºa cum o atestau unele dintre mesajelescrise pe pancartele protestatarilor.

2. Protestele din Piaþa Universitãþii între social ºi politic

Prin natura diferitã a nucleelor de protestatari din cele douãcadre sociale, s-au conturat mai multe sfere de revendicãrisubsumate unor douã tipuri mari de cauze ale acþiunilor. În zonaTeatrului Naþional, oamenii au avut în mai mare mãsurã


revendicãri legate de probleme de naturã economicã, legate delipsa locurilor de muncã, de nemulþumirea faþã de guvern, faþãde unii reprezentanþi ai acestuia, faþã de anumite mãsuri luatede guvernanþi. Au fost menþionate probleme legate de locuinþe,de venituri mici, tãieri salariale, ºomaj sau faptul cã guvernanþiisunt corupþi. Am întîlnit în aceastã zonã ºi oameni de afacericare aveau o economicã (foarte) bunã, dar a cãror prezenþã înPiaþã o explicau prin apelul la motive politice sau civice, cum ar finecesitatea protestului ca mijloc de însãnãtoºire a societãþii ºide apãrare a climatului democratic:

„Mã simt foarte bine [aici în Piaþã] pentru cã observcã are loc trezirea conºtiinþei naþionale, a patriotismuluiadevãrat românesc. ªi dacã strãmoºii noºtri ne vorvedea de undeva, vor vedea cã ºi noi, la rîndul nostru,sub o formã modernã, îi reprezentãm cu cinste. Aºacum ei s-au jertfit ºi au murit pentru popor ca sã neelibereze, ca sã cãpãtãm independenþã naþionalã ºisuveranitate, tot aºa trebuie sã luptãm noi pentru viitorulacestei þãri, pentru copiii ºi nepoþii noºtri. Mi-e frig, darmã simt bine cã sunt alãturi de popor ºi a renãscut spe-ranþa poporului român. Ne putem exprima liber, toateclasele”... (bãrbat, 40-45 de ani)

Astfel de cazuri au fost mai degrabã excepþii în zona TNB.Cea mai mare parte din protestatarii de pe aceastã parte abaricadei avea revendicãri legate de viaþa lor obiºnuitã ºi cereaudemisia Preºedintelui ºi a Guvernului, invocînd dezinteresul ºilipsa liderilor puterii. Dincolo de sãrãcie, criticile protestatarilorvizau furtul ºi corupþia generalizatã sau incompetenþa claseipolitice:


„Toþi care au fost la putere au împãrþit caºcavalul,banii de la FMI, de la Consiliul Uniunii Europene ºi aufurat ºi au bãgat în buzunarele lor...” (bãrbat, 45-50 deani)

„Mã simt cum se simte toatã lumea din piaþã. Ei cerdreptate, ei cer libertate, ei au venit aici pentru un traimai bun, pentru cãldurã, pentru salarii, pentru pensii.Au venit pentru tot traiul care ni l-a oferit actuala guver-nare ºi preºedintele. Dacã nu a venit pînã în momentulde faþã nici unul din clasa politicã sã discute, sã dialo-gheze cu oamenii... Nu i-a întrebat [nimeni nimic pealegãtori nota mea] atîþia ani, acuma poporul nici numai vrea sã audã de ei...” (bãrbat, 50-55 de ani)

În ciuda caracterului specific al multor revendicãri din zonaTNB, în viziunea celor mai mulþi manifestanþi exista un consenscu privire la cauzele anxietãþii sociale:

„Mã simt foarte prost! Aºtept aici de 9 zile sã vinãdomnul preºedinte pe care l-am ales ºi ne-a promis cãvine ºi n-a venit sã spunã... N-am servici, n-am ce sãmãnînc. Sã vinã încoace sã spunã ce sã facem sãfurãm, cum a furat tot guvernul... ... guvernul ãsta neno-rocit trebuie sã cadã! ªi Bãsescu, ºi guvernul! Sã fieoamenii în stare sã facã ceva pentru poporul ãsta! Necalcã demnitatea în picioare! Spune cã suntem plãtiþi.Pe noi nevoia, sãrãcia ne-a scos aici în stradã! Sã-ispuneþi cã nu plecãm de-aici pînã nu cade ºi el ºiguvernul!” (bãrbat, 45-50 de ani)


Pentru majoritatea covîrºitoare a protestatarilor, tema liantori scopul ultim al manifestaþiilor o constituia demisia guver-nului:

„Aºteptãm sã iasã odatã, sã-ºi bage demisia, sãne lase în pace! Nu se mai poate! E mult prea mult!E strigãtor la cer ce ne-a fãcut. Ne-a disperat, nu maiºtim ce sã mai facem, nu mai gãsim locuri de muncãpentru copii. Nu se mai poate! E foarte greu. E foartegreu ºi ne sfideazã. Efectiv ne sfideazã! Nu vor sã iasã,sã-ºi bage demisia, sã plece. Sã plece! Sã ne lase!...”(femeie, 45-50 de ani)

În percepþia majoritãþii, rãdãcina tuturor relelor ori, în limbajullui Smelser (1962), sursa tensiunilor structurale din þarã eraîntruchipatã de Traian Bãsescu:

„Vreau sã vã rãspundem de ce suntem aici: JosBãsescu! De aceea suntem astãzi aici. Am vrut sãspunem în masã, cã ne tot întreabã toate televiziunile,de ce suntem aici. Nu are lumea ce sã mãnînce. Deasta suntem aici, nu sã ne întrebe ce vom pune în loc.Vom vedea în campania electoralã ce punem în loc.Aici stãm sã dãm o dictaturã jos. Pentru asta suntemaici...” (femeie, circa 35 de ani)

Revendicãrile de la Arhitecturã, aºa cum au fost surprinseîn interviurile pe care le-am realizat, aveau un caracter generalºi vizau democratizarea realã, respectarea drepturilor civile ºipolitice, inclusiv dreptul la libera exprimare. Ca urmare, prezenþaîn Piaþã era uneori justificatã în termeni de obligaþie moralã oridatorie cetãþeneascã a tuturor românilor:


„Subiect: Sunt director de vînzãri în cadrul uneicompanii private [în sensul de „nu sunt aici pentrurevendicãri economice sau sociale” – nota mea]

Intervievator: Deci aþi venit mai degrabã pentruideea de libertate?

Subiect: Am venit pentru noi, pentru noi toþi, n-amvenit pentru mine sau familia mea, ci pentru noi toþi.Aºa ar trebui sã gîndeascã toþi românii!” (bãrbat, circa40 de ani)

„Eu nu am fost zilele trecute aici, dar m-am simþitprost cã nu am fost ºi am zis sã vin, pentru cã e dreptulmeu sã-mi spun nemulþumirile...” (femeie, circa 25 de ani)

Protestul ca formã de implicare civicã era cu atît mai necesar,cu cît în opinia multor manifestanþi din zona Arhitecturii, lucrurileîn þarã începuserã deja sã alunece pe o pantã primejdioasãaccentuînd deficienþele democraþiei autohtone:

„Pentru mine cel mai important este, aºa cum v-amspus, [este] panta pe care alunecã democraþia dinRomânia. Îmi este sincer teamã cã s-ar putea sau dacãnu ar fi reacþionat poporul, s-ar fi putut ajunge la o dicta-turã, chiar dacã ar fi fost o dictaturã cu mãnuºi, totuºi toto dictaturã s-ar fi numit, atît timp cît nu sunt alegeri libere,atît timp cît alegerile se comaseazã, atît timp cît prin-cipalele legi trec prin asumarea rãspunderii guver-namentale de cãtre guvernul în funcþie ºi nu prin Parla-ment, cum ar fi normal, atît timp cît niºte oameni, careau fost aleºi într-o demnitate publicã sub culorile unuipartid, pãrãsesc acel partid ºi fac jocurile puterii, mi separe cã democraþia dispare ºi pentru asta au muritoamenii în decembrie 1989 ºi noi tinerii trebuie sã facem


în aºa fel încît sã nu mai permitem sã se întîmple acestelucruri.” (bãrbat, 30-35 de ani).

Ca urmare, criticile aduse de mulþi manifestanþi din faþaFacultãþii de Arhitecturã vizau întreaga clasã politicã ºi nu doarreprezentanþi punctuali ai acesteia:

„Toate scandãrile ºi lozincile sunt centrate foartemult pe Bãsescu ºi aºa mai departe. Dar degeaba îlschimbi pe Bãsescu ºi pui un altul la fel în loc! Camtoatã clasa politicã e compromisã. Atunci trebuieredresat sistemul, sistemul capitalismului financiar saual neo-liberalismului care e bazat pe exploatarea resur-selor, a oamenilor ºi aºa mai departe ºi pe privatizareaprofitului ºi mai ales capitalismul ãsta financiar cu instituþiica FMI sau Banca Centralã Europeanã ºi aºa maideparte. Au puterea absolutã, practic ei au avut multmai multã putere decît Bãsescu... ... ºi atunci trebuiechestionat sistemul, cã degeaba chestionezi un om sauîþi îndrepþi toate frustrãrile ºi toatã ura pe un singur om,cã nu asta-i problema. Ar fi prea simplu sã fie aºa ºiprea frumos!” (bãrbat, 30-35 de ani; sublinierile îmiaparþin)

„… Bine ar fi nu dacã ar cãdea aceºtia care sunt laputere, aceºti conducãtori pe care-i avem noi, cã suntai noºtri. Treaba este alta. Dupã ce vom alege pe alþii,atunci sã avem grijã! Atunci sã avem grijã ca sã neunim ºi sã nu le dãm voie sã apuce pe drumuri greºite!Numai cã asta stã în puterea noastrã, nu a lor! Cãdemocraþia aºa este scrisã, ca cei mulþi sã o conducã,iar cei puþini care sunt la conducere sã asculte de glasulnostru.” (bãrbat, 50-55 de ani)


Pe acest fundal de nemulþumire ºi îngrijorare faþã de dera-pajele anti-democratice ale puterii, dar ºi faþã de indiferenþa întregiiclase politice, pentru unii participanþi din zona Arhitecturã, protes-tele din Piaþã erau dãtãtoare de speranþã, o dovadã neîndoiel-nicã a faptului cã oamenii înþeleg ce se întîmplã ºi reacþioneazã,finalmente:

„Faþã de ce era înainte, acum e o diferenþã ºi efoarte bine cã au început sã iasã în sfîrºit românii înstradã. Este un semn de revigorare a democraþiei. Estefoarte bine cã e lumea aici, dar mi-aº fi dorit sã fie maimultã lume...” (femeie, 25-30 de ani)

„În primul rînd partea cea mai bunã în aceastã piaþãeste cã lumea redescoperã faptul cã poate protesta.Cu alte cuvinte, aº putea zice cã ne vindecãm de larin-gitã civicã. Indiferent pentru ce se protesteazã, fie cã eRoºia Montanã, fie cã e vorba de o taxã auto, cum amvãzut, fie cã este vorba de o plîngere împotriva guvernu-lui, a clasei politice, în general, partea cea mai bunãeste tocmai cã lumea înþelege cã ne meritãm într-un felconducãtorii ºi în acelaºi timp ne trezim din catatonia încare am stat pînã acum ºi cã avem lucruri de spus. Oriasta înseamnã societate civilã. A vorbi despre ceea cete intereseazã, a milita pentru proiectele pe care ledoreºti, a nu te lãsa mulþumit cu mãsurile asumate fãrãdezbatere publicã. Cred cã aici avem ºansa încã o datãde a recoagula societatea civilã...” (bãrbat, 30-35 de ani)

Scandãrile de la Arhitecturã acopereau la rîndul lor temelegate de: libertate, alegeri libere, alegeri anticipate, reacþii împo-triva statului represiv, a fostei Securitãþi sau împotriva comunis-mului, dar ºi împotriva capitalismului financiar global sau a unor


proiecte locale controversate cum este cel de la Roºia Montanã.Au fost scandate texte de tipul: „Roºia Montanã nu e de poma-nã!”, „Bãsescu nu uita, Roºia nu e a ta!”, „Bani în cercetare, nuîn catedrale!”, „Spitale, nu catedrale”, „Sãnãtate, nu Securitate”,„Jandarmeria apãrã hoþia”, „Anticipate, nu comasate” etc.

Tot în acest cadru, la Arhitecturã, a fost locul în care de cîtevaori s-a cîntat imnul naþional (primele strofe, e drept). Tot aici afost principalul loc în care o aºa-zisã dimensiune naþionalistã aprotestului a cãpãtat o forþã mai consistentã, unde s-a strigatspre exemplu „UDMR, amanta PDL”, dar ºi „Afarã cu ungurii dinþarã!”; grupul mic care încerca sã promoveze acest ultim sloganera însã fluierat sistematic de cãtre cei din jurul lor, ceea ce aîmpiedicat difuzarea acestei lozinci la nivelul altor grupuri maimari. În interviurile realizate, mesajele naþionaliste ºi cele împo-triva UDMR ºi a minoritãþilor naþionale din parlament au fost ºiele prezente (în trei interviuri, în mãsuri diferite):

„Ce treabã au ºi minoritãþile astea în Parlament, pecine reprezintã ele, domule? Cine e Pambuccian ãsta?4

Cum hotãrãsc ei pentru noi?” (bãrbat, 40-45 de ani)

„Ungurii ãºtia trebuie scoºi domnule din Parlament,ei sunt de cel mai mult timp la putere. Sunt de 16 ani laputere, le ajunge! Au furat de au stins… sunt împotrivapoporului…” (bãrbat, 45-50 de ani)

4 Este vorba de Varujan Pambuccian, reprezentant al minoritãþiiarmene în actualul Parlament ºi lider al grupului minoritãþilor naþionale,altele decît cea maghiarã; acest grup al minoritãþilor naþionale susþinea,alãturi de UDMR, guvernul Boc, a cãrui demisie era solicitatã demanifestanþi.


Revendicãrile sociale ºi, respectiv, cele politice au condusla o raportare diferitã faþã de prezenþa unei camere de filmat. Înmod paradoxal, cînd precizam faptul cã împreunã cu echipa meafãceam un film documentar ºi cã nu eram de la vreo televiziuneanume, oamenii s-au comportat foarte diferit în cele douã cadre.La Teatrul Naþional toþi cei rugaþi sã vorbeascã în faþa camereiau fãcut-o fãrã niciun fel de reþinere, ba, mai mult, unii dintreintervievaþii care apar în film au cerut ei sã ne vorbeascã. LaArhitecturã situaþia a fost total diferitã. O mare parte din cei ches-tionaþi, deºi utilizam acelaºi text introductiv, a refuzat sã vorbeascãîn faþa camerei. Aici doar o persoanã a cerut sã ne vorbeascãdin proprie iniþiativã. Dincolo de refuzuri, o parte din posibiliisubiecþi ne evitau chiar din momentul în care presupuneau cãi-am putea aborda, întorcîndu-se cu spatele, procedînd exactinvers faþã de cei de la TNB, care se apropiau mereu de cameranoastrã de filmat din dorinþa de a fi intervievaþi. Trebuie spus cãaceste reacþii evazive s-au înregistrat nu doar faþã de operatorulnostru, ci ºi în raport cu orice alte camere de filmat ºi operatoriprezenþi în zona Arhitecturii. De altfel, în aceastã zonã s-auformulat ºi cele mai multe critici cu privire la mass-media româ-neascã, avînd ca laitmotiv scandarea „Presa românã, plinã deminciunã!”; pe o pancartã din aceeaºi zonã se putea citi „Opriþitelevizorul! Porniþi revoluþia!”. Nesurprinzãtor, televiziunile pri-vate de ºtiri sau publicaþiile ce susþineau protestele au evitat sãdifuzeze imagini cu reproºurile fãcute mass-mediei de participanþi.

Situaþia descrisã anterior sugereazã un paradox: protestatariicare ºi-au construit în mai mare mãsurã o imagine de „revoluþio-nari”, prin entuziasm ºi tinereþe cel puþin, au avut o temere multmai mare de afirmare în spaþiul public ºi în prim-planul acþiunilorde protest, în timp ce cei mai în vîrstã, ce aveau în principalrevendicãri sociale ºi doar secundar politice, au fost mult maiactivi ºi ºi-au asumat fãrã rezerve rolul de protestatari. O posibilã


cauzã a acestor diferenþe de reacþie era legatã de gradul diferitde nemulþumire ori disperare al participanþilor. O mare parte dincei de la TNB avea probleme imediate ºi grave, probleme carepriveau viaþa lor de zi cu zi. La acestea, de regulã, s-a adãugat,aºa cum am descoperit în interviurile realizate, o nemulþumiremajorã legatã de modul arogant în care puterea rãspundea aces-tor probleme ori situaþii punctuale grave. Aceastã indiferenþã ºiinsensibilitate a puterii au fost menþionate într-o formã sau alta întoate interviurile realizate atît în zona TNB, cît ºi la Arhitecturã:

„... dar vreau sã mã lupt în continuare, atît eu, cît ºicei de vîrsta mea, sã le insuflãm acest spirit de românliber, de român care-ºi poate exprima ideile. Pentru cãatît timp cît vom tãcea ºi vom fi liniºtiþi, într-adevãr nevor trata ce pe viermi...” (bãrbat, 45 de ani)

„Mã bucur cã ne-am trezit, fie ºi dupã 22 de ani,deºi în aceºti 22 de ani toatã clasa politicã numai asta afãcut: legi, au legalizat jaful pur ºi simplu prin legile pecare le-au fãcut. Ne-au umilit, ne-au cãlcat în picioare,ne-au sãrãcit, ne-au ciuruit!...” (femeie, 30-35 de ani)

„Nu se mai poate trãi în felul ãsta! Sã facã ceva!nu ºtiu! Sã-ºi dea demisia odatã, sã nu ne mai þinã cala circ. Nu ºtiu, probabil crede cã suntem la circ aici. Nuvenim la circ, domnule Traian Bãsescu, venim sã necerem niºte drepturi, venim sã luãm o gurã de aer proas-pãt, care înseamnã libertate în primul rînd...” (femeie,40 de ani)

În spaþiul de la Arhitecturã, tinerii erau mai atraºi de „spiritul”,de „atmosfera” locului, decît de probleme personale (sociale saueconomice) de o gravitate considerabilã, fiind centraþi pe idei ºi


teme politice, de multe ori generale, care nu aveau acelaºi gende suport frustrant. Mai mult, unii dintre ei manifestau vãdit separatde ceilalþi, pe teme sau idei punctuale, cum e cazul luptei împo-triva capitalismului global, Roºia Montanã etc.

3. „Ambasadorii” manifestanþilor ºi construcþiadramaturgicã a cadrelor de protest

O mare parte dintre cei care au stat sistematic în Piaþã aoptat de la bun început pentru un spaþiu sau altul. Mai mult, ceide la TNB ºi-au definit foarte precis anumite zone în care erauprezenþi în fiecare zi. Acelaºi lucru, doar cu diferenþa unei maimari flexibilitãþi, s-a întîmplat ºi la Arhitecturã. Cu toate acestea,cele douã lumi prezentate anterior nu au fost, evident, totalseparate.

Dincolo de participanþii constanþi ca prezenþã ºi stabili calocaþie, în cazul unei pãrþi a protestatarilor s-a înregistrat odinamicã spaþialã notabilã. Disting aici douã categorii: prima îiinclude pe cei care participau la proteste doar pentru intervalescurte de timp, sub o orã de regulã, sau mai rar, venind o datã lacîteva zile ºi pe care îi voi numi convenþional „vizitatori”. Aceºtiaaveau tendinþa de a se deplasa regulat pe cele douã pãrþi alebulevardului, probabil, din dorinþa de a afla ce se întîmpla în celedouã cadre de manifestaþii. A doua categorie este reprezentatãde protestatarii care stãteau zilnic mult timp în piaþã, deseori dela început pînã la sfîrºit, dar care se deplasau regulat între celedouã spaþii. Pe aceºtia îi vom denumi, tot convenþional,„ambasadori”. Aceºtia pot fi consideraþi un tip special de activiºtiai miºcãrilor sociale în sensul utilizat de William Gamson (1995).


Deºi cele douã zone de protest nu se aflã la o distanþã foartemare, datoritã zgomotului din traficul de pe bulevard ºi datoritãvacarmului stîrnit de ambele „tabere”, nu a existat o comunicaredirectã sub forma unui fenomen de difuziune a scandãrilor întreTNB ºi Arhitecturã. Cu toate acestea, aºa cum am mai spus, înfiecare zonã a existat permanent fenomenul difuziunii mesajelor,fiind uzual preluate sloganuri, scandãri ºi cîntece de la un sub-grup la altul, chiar ºi atunci cînd grupul iniþiator era foarte redus.Un micro-grup putea da astfel tonul la o scandare, care era pre-luatã imediat de alþi participanþi din proximitate ºi amplificatã astfella nivelul unui grup mai mare, la TNB, sau chiar la toþi participanþii,aºa cum se întîmpla la Arhitecturã. Niciodatã însã nu se produceaun astfel de fenomen direct între cele douã spaþii opuse, tocmaipentru cã nivelul vizual ºi sonor al comunicãrii directe era extremde precar.

Cu toatã aceastã lipsã a unei comunicãri directe eficiente,cele douã lumi au avut tot timpul o legãturã profundã, constantãºi mai ales funcþionalã. Ea s-a realizat, spuneam, prin intermediulunor protestatari cu un „statut special” pe care i-am numit „amba-sadori”. Unii dintre aceºtia protestau sistematic de ambele pãrþiale bulevardului, avînd de multe ori pancarte ce relevau doleanþepunctuale ºi strategii individuale de protest. Existau însã ºi grupuride „ambasadori”, mai mult sau mai puþin organizate, care fãceaudeplasãri între cele douã spaþii. Aceste micro-grupuri de „ambasa-dori” lansau întotdeauna scandãri specifice, transferînd astfeldiverse teme de protest (e.g., „Jos capitalismul!”, „Salvaþi RoºiaMontana!”, „Jos taxa auto!”, „Monarhia salveazã România!”)de la un spaþiu la altul. Prin intermediul acestei categorii specialede manifestanþi, care îºi propuneau sã meargã în mod regulat înambele zone de protest, se asigura un gen de transfer al mesaje-lor ºi temelor, dar ºi compatibilizarea acestora ºi implicit fenomenuldifuziunii inter-cadre. Trebuie precizat cã mesajele care erau cel


mai des preluate dintr-o zonã în alta erau cele ce vizau dimen-siunea politicã. Poate ºi din aceastã cauzã, sensul major aldeplasãrilor era dinspre Arhitecturã spre TNB.

Acest gen de comunicare datã de deplasarea unorsubgrupuri ºi a unor protestatari individuali între cele douã zonea condus în final la un anume grad de coerenþã a mesajelor ºi atemelor generale specifice celor douã cadre, care, aºa cum amarãtat în prima parte, erau diferite ºi caracterizate printr-oeterogenitate însemnatã. Acest gen de simbiozã s-a produs pebaza faptului cã s-a instituit în ambele cadre sociale un climattipic unei situaþii sociale de tip revoluþionar, o atmosferã careanula barierele uzuale între diversele categorii de populaþieparticipante la proteste. Gradul ridicat de toleranþã faþã depersoane foarte diferite din punctul de vedere al statutului socio-economic a generat un tip de mediu permisiv pentru preluareaneproblematicã de modele ºi teme de protest chiar ºi de cãtrecei care nu le aveau deloc în agenda proprie.5

Deschiderea faþã de „ceilalþi,” faþã de temele ºi revendicãrilealtora a condus la fraternizãri surprinzãtoare, neobiºnuiteconcretizate, bunãoarã, în preluarea de cãtre suporterii unorechipe de fotbal „ultraºi” a unor scandãri precum: „Bani în cer-cetare, nu în catedrale!” sau „Roºia Montanã nu e de pomanã!”La rîndul lor, studenþii sau „ONG-iºtii” au preluat scandãrile (ºinemulþumirile) „ultraºilor”: „Miticã [Dragomir] la puºcãrie!”, „Cine

5 Acest gen de toleranþã s-a manifestat în permanenþã ºi în timpulinterviurilor pe care le-am realizat cînd, deseori, oamenii, din dorinþa dea vorbi în faþa camerei de filmat, interveneau peste cei care rãspundeaula întrebãri. În mod obiºnuit, o astfel de impoliteþe este generatoare dereacþii negative. În numãrul mare de cazuri de acest tip în care m-amaflat în timpul filmãrii interviurilor din Piaþã, niciodatã cei care rãspundeaunu s-au manifestat critic ºi cu atît mai puþin agresiv faþã de cei careinterveneau peste ei.


nu sare, / Cine nu sare, / Ori e gabor, / Ori e prost de moare!”,„Jandarmeria apãrã hoþia!” Similar, pensionarii o categorie curevendicãri specifice legate de nivelul scãzut de trai au preluatteme ale unor categorii mai tinere (studenþi, militanþi pentru mediusau artiºti), scandînd „Bãsescu, nu uita: ªcoala nu e flota ta!”,„Roºia Montanã nu e de pomanã!”, „Banii de culturã i-ai dat pebãuturã!” sau intonînd cîntece ce proveneau în majoritate dinspaþiul de la Arhitecturã (vezi la acest punct ºi exemplele furnizatede Stoica în acest volum cu privire la fraternizarea dintre „ultraºi”ºi „feministe” prin preluarea de teme ºi sloganuri).

Acest metisaj al temelor de protest a fost în mãsurã sã deao nouã identitate fenomenului care, deºi a fost ºi este unul de omare eterogenitate, s-a reconstruit mental ºi simbolic pe bazacîtorva idei dominante, aºa cum a reieºit din majoritateainterviurilor ºi din analiza etnograficã a celor douã medii deinteracþiune ºi protest. Sintetic, aceste idei dominante priveauurmãtoarele aspecte: libertatea de a vorbi despre propriile proble-me – o temã care a fost universal rãspînditã, fie ca libertate deexpresie, fie ca drept de a spune ce te doare; dictatura ºi absenþademocraþiei înþelese fie teoretic, fie practic ca indiferenþã a condu-cãtorilor faþã de cei mulþi; tema Pieþei Universitãþii ca simbol otemã comunã pentru majoritatea participanþilor, concretizatã întendinþa multora de a se prezenta ca descendenþi legitimi ai PieþeiUniversitãþii din 1990 ºi ai Revoluþiei din 1989, chiar dacã nuaveau nici o legãturã directã cu evenimentele de acum douãdecenii; temele corupþiei, hoþiei, minciunii generalizate în rîndulclasei politice.

Ambasadorii celor douã cadre de protest erau totodatã ºipurtãtori de mesaje în interiorul propriilor lumi, în interiorul cãrorase deplasau. Deplasãrile acestea aveau totodatã darul sãcontribuie la reprezentãri dramatice ale mesajelor cheie, de-omanierã asemãnãtoare teatrului de stradã, unde rînd pe rînd se


produc reprezentaþii diferite. Ambasadorii au asigurat astfel nudoar difuziunea inter-cadre, ci ºi pe cea intra-cadre, ei fiindprincipalii difuzori ai mesajelor de tip politic, cele care au dat ºicea mai spectaculoasã imagine a diversitãþii acestora, ajutînd laîncadrarea protestelor într-o definiþie unitarã ºi coerentã a moduluide interpretare a protestelor pentru fiecare cadru în parte, ca ºipentru întregul fenomen. Pluri-vocalitatea mesajelor a asiguratprin acest gen de dinamicã ºi o supra-expunere a unor temepolitice sau civice. Acest lucru a fost posibil tocmai pentru cãdifuzarea diverselor mesaje intra-cardu ºi inter-cadre fãcea ca,în mod constant, teme foarte diferite sã devinã vizibile sau sonorepentru toatã lumea. Efectul dramatic creat a fost unul de potenþarea forþei manifestaþiei. Aceastã multiplã expunere periodicã, de odiversitate ºi magnitudine impresionante, a construit o imagineconsonantã cu ideea cã toatã societatea protesteazã împotrivaputerii, cu toate cã, din punctul de vedere al numãrului departicipanþi la protestele din ianuarie 2012 din Bucureºti a fostnet inferior celui înregistrat în aprilie-mai 1990.

4. Concluzii preliminare

În acest capitol am analizat protestele din Piaþa Universitãþiidin ianuarie 2012, inspirîndu-mã din ideile lui Goffman (1959,1974), Gamson (1995) ºi ale teoreticienilor cadrelor sociale alemiºcãrilor sociale (Benford ºi Snow, 2000; Snow et al., 1986;Snow ºi Benford, 1988, 1992; Snow et al., 2007). Materialul empi-ric folosit în paginile anterioare a provenit din observaþii directe,discuþii informale ºi 64 de interviuri filmate cu participanþi laprotestele din Piaþa Universitãþii din Bucureºti, în perioada demaximã intensitate a acestora. Termenii centrali ai analizei meleau fost cei de construcþie socialã ºi dramaturgie a protestelor în


sensul definit de Goffman (1959), Berger ºi Luckmann (1967) ºiGamson (1995); interpretãrile oferite de pe aceste poziþii teoreticenu au nimic în comun cu unele zvonuri ºi teoriile conspiraþionisteformulate la nivelul simþului comun potrivit cãrora protestatariidin Piaþã ar fi fost simple marionete într-o piesã de teatru scrisãºi regizatã de un maestru pãpuºar ocult (e.g., opoziþia politicã,televiziunile, servicii secrete sau facþiuni ale acestora).

Am început prin a discuta despre spaþiul protestelor dincentrul Capitalei, fãcînd apel la noþiunea lui Goffman (1959) de„cadru scenic general” („setting”) ºi am evidenþiat cîteva aspectelegate de amplasarea fizicã, decorul, fundalul ºi recuzita acestuispaþiu elemente cãrora li se adaugã o simbolisticã puternicãizvorîtã din memoria colectivã a istoriei recente (i.e., Revoluþiadin 1989 ºi fenomenul Pieþei Universitãþii din 1990). Spredeosebire de manifestãri anterioare, de aceastã datã spaþiul fizical protestelor a fost divizat încã de la început în douã zonedistincte (i.e., TNB ºi „Arhitectura”). Între cele douã spaþii fiziceexistau diferenþe majore din punctul de vedere al deschiderii,suprafeþei ºi „recuzitei” lor. Acesta a fost de altfel ºi unul dintremotivele pentru care televiziunile de ºtiri ºi personalul lor tehnics-au concentrat asupra zonei din faþa TNB. Aceste diferenþe fiziceau generat dinamici vizuale ºi sonore distincte în cele douã zone.Spaþiul de la Teatrul Naþional a avut o forþã vizualã mult maiputernicã, întrucît aici mult mai mulþi participanþi aveau pancarte,coli A4, steaguri sau alþi marcatori vizuali ai protestului. Parteavizualã a fost mai puþin importantã la Arhitecturã, atît la nivelulmesajelor scrise, cît ºi la cel al altor marcatori vizuali. Forþa sonorãa spaþiului de la Arhitecturã a fost însã diferitã de cea a spaþiuluide la TNB. La Arhitecturã se cînta ºi se scanda mai des iar textele,sloganurile ori melodiile erau mult mai diverse, iar cadrul „sonor”avea un caracter mult mai unitar.


Cele douã spaþii fizice ale protestului s-au constituit în spaþiisociale distincte (dar, nu izolate), lucru conºtientizat atît dejurnaliºti dar mai ales de participanþi. Unele dintre criteriile dediferenþiere dintre cele douã zone au fost reprezentate de vîrstaºi afinitãþile ideatice ale manifestanþilor. Un criteriu important dediferenþiere a fost însã reprezentat de motivaþiile diferite aleprotestatarilor din cele douã zone. Cei mai mulþi dintre cei ce seadunau la Teatrul Naþional aveau revendicãri mai degrabã econo-mice ºi sociale; în ciuda caracterului specific al multor revendicãridin zona TNB, în viziunea celor mai mulþi manifestanþi exista unconsens cu privire la sursele anxietãþii sociale ºi ale tensiunilorstructurale (i.e., Traian Bãsescu ºi guvernul Boc).

La Arhitecturã, o zonã populatã mai mult de tineri, motivaþiiledominante ale protestului vizau într-o mai mare mãsurã chestiunigenerale, precum drepturi ºi libertãþi civile, deficitul democratic,respingerea comasãrii alegerilor locale cu cele generale. Aºacum am discutat anterior, în zona Arhitecturã au existat ºinumeroase teme de protest specifice noilor miºcãri sociale(feministe ºi/sau ecologiste).

Dincolo de efectele dramatice de construcþie a cadrelor deprotest, unii dintre factorii majori responsabili pentrusupravieþuirea ºi unitatea manifestaþiilor pe parcursul întregiiperioade analizate au fost reprezentaþi de manifestanþi cu unstatut special pe care i-am numit „ambasadori” – protestatari careau pendulat între cele douã zone asigurînd atît o omogenitate acomunicarii prin preluarea de teme ºi mesaje dintr-o parte înalta, cît ºi o reprezentare dramaticã a problemelor diverselorcategorii de participanþi, întãrind totodatã dimensiunea politicã amanifestaþiilor. Din acest punct de vedere, temele liant ori temeledominante comune manifestanþilor din cele douã zone de protestau vizat, spuneam, libertatea de a vorbi despre propriile probleme;deficitele democratice înþelese adeseori ca indiferenþã a


conducãtorilor faþã de cei mulþi; moºtenirea simbolicã a PieþeiUniversitãþii; corupþia, hoþia ºi fãþãrnicia generalizate în rîndul cla-sei politice.

Puterea de coeziune a „ambasadorilor” din Piaþã nu s-amanifestat doar între cele douã cadre de protest, ci ºi înãuntrullor. Expunerea repetatã în diverse spaþii sau cadre a unor temefoarte diferite a construit imaginea unui protest total ºi general alsocietãþii. Nu pot încheia fãrã a reitera faptul cã acest efect gene-ralizator a fost întãrit ºi prin difuzarea mesajelor de cãtre media,la nivel naþional, acolo unde, pentru prima datã în istoria Românieidupã 1989, au fost generate simultan manifestaþii similare lanivelul cîtorva zeci de oraºe. Aceiaºi ambasadori au avut ºi aiciun rol important prin preluarea imaginii ºi mesajelor lor de cãtreteleviziuni ºi de cãtre presã în general.

Bibliografie

Abraham, Dorel, 1990. „O perspectivã sociologicã asuprafenomenului Piaþa Universitãþii ºi evenimentelor din 13-15 iunie1990”, Sociologie româneascã, nr. 5-6: 483-493.

Benford, Robert ºi David Snow, 2000. „Framing Processes and SocialMovements: An Overview and Assessment”, Anual Review ofSociology, 26: 611-639.

Berger, Peter L. ºi Thomas Luckmann, 1967. The Social Constructionof Reality, Garden City: Doubleday.

Buechler, Steven M., 1995. „New Social Movement Theories”, TheSociological Quarterly, 36: 441-64.

Cristea, Romulus, 2007. Piaþa Universitãþii 1990, Bucureºti: FocFilocalia & Karta Graphic.

Gamson, William, David Croteau, William Hoynes ºi TheodoreSasson, 1992. „Media Images and the Social Construction ofReality”, Anual Review of Sociology, 18: 373-393.


Gamson, William, 1995. „Constructing Social Protest”, Pag. 85-106,în Social Movements and Culture, Hank Johnston ºi BertKlandermans, coord., Minneapolis: University of MinessotaPress.

Gabriela Gheorghe, Gabriela ºi Adelina Huminic, 1999. „Istoriamineriadelor din anii 1990-1991”, Sfera Politicii, 67: 25-35.

Goffman, Evring, 1959. The Presentation of Self in Everyday Life,Garden City: Doubleday Anchor Books.

–––1974. Frame Analysis: An Essay on the Organization ofExperience, Cambridge: Harvard University Press.

Nelson A. Pichardo, 1997. „New Social Movements: A CriticalReview”, Annual Review of Sociology, Vol. 23: 411-430.

Nicolau, Irina (coord.), 1997. Piaþa Universitãþii, Bucureºti: EdituraNemira.

Smelser, Neil, 1962. Theory of Collective Behavior, New York: FreePress.

Snow, David A., E. Burke Rochford, Steven K. Worden, Robert D.Benford, 1986. „Frame Alignment Processes, Micromobilization,and Movement Participation”, American Sociological Review,51: 464-481.

Snow, David A. ºi Robert D. Benford, 1988. „Ideology, FrameResonance, and Participant Mobilization”, International SocialMovement Research, 1: 197-217.

––– 1992. „Master Frames and Cycles of Protest”, Pp. 133-155,Frontiers of Social Movement Theory, A. D. Morris ºi C. M.Mueller coord., New Haven: Yale University Press.

Snow, David A., Rens Vliegenthart ºi Catherine Corrigall-Brown,2007. „Framing the French Riots: A Comparative Study of FrameVariation”, Social Forces, 86: 385-415.

Thomas, William I. ºi Dorothy R. Thomas, 1928. The Child in America:Behavior Problems and Programs, New York: Knopf.

Flexibilizarea structurilor prin resurgenþaagenþilor sociali?

O analizã socio-constructivistãa protestelor din Timiºoara

Emanuel Copilaº

Prezentul capitol trateazã protestele din oraºul de pe Bega,începînd cu sfîrºitul anului 2011 ºi încheind cu a doua jumãtatea lunii februarie. Revendicãrile exprimate în raport cu structurilede putere locale ºi centrale, diversitatea mesajelor transmise ºia mijloacelor utilizate în acest scop, interesele ºi resursele dispu-tate, varietatea categoriilor sociale care au participat la eveni-mente ºi, în sfîrºit, impresiile unor simpli protagoniºti – reprezintãprincipalele repere care au jalonat cercetarea. Bazîndu-mã peobservaþii directe ºi mai ales pe analiza de conþinut a presei locale,în paginile urmãtoare încerc sã identific mizele protestului, cumau interacþionat autoritãþile locale cu cele centrale în constituireaacestor mize, dimensiunea lingvisticã ºi socialã a revendicãrilorexprimate ºi conþinutul unora dintre revendicãri. Propun deasemenea o interpretare a acestor evenimente încadrîndu-le încîteva tendinþe sociale de anvergurã, aºa cum au fost teoretizatede cãtre Nicholas Onuf (1989, 1998a, 1998b).

Analiza începe cu expunerea instrumentarului teoretic utilizatîn vederea înþelegerii ºi interpretãrii materialului empiric, conti-nuînd apoi cu o cronologie a tensiunilor ce ºi-au fãcut simþitãprezenþa în Piaþa Victoriei din Timiºoara ºi a actorilor implicaþi înacest proces. Mai departe, analizez întrepãtrunderea rãspun-surilor locale ºi centrale în încercarea de a surprinde dinamica ºi

Flexibilizarea structurilor prin resurgenþa agenþilor sociali? 113 • Emanuel Copilaº

semantica lor. Iau apoi în discuþie o serie de teme asociate retoriciinaþionaliste, care ºi-au fãcut apariþia pe parcurs, dar nu au cãpãtato pondere centralã în cadrul discursurilor revendicative – ºi încheicu o trecere în revistã a motivelor ce împiedicã, cel puþin momen-tan, conturarea unor concluzii ferme cu privire la evoluþia ºi efec-tele viitoare ale acestor proteste.

1. Încadrarea teoreticã a problematicii abordate

Valul de nemulþumiri sociale de la începutul anului 2012 dinmajoritatea oraºelor României a beneficiat de o acoperiremediaticã semnificativã. Deºi iniþial pãreau sortite eºecului, izbuc-nirile populaþiei au antrenat consecinþe politice notabile, începîndcu reinstaurarea în funcþie a sub-secretarului de stat al Ministe-rului Sãnãtãþii Publice, Raed Arafat, înlocuirea ministrului deexterne Teodor Baconschi ºi, în final, demisia premierului EmilBoc, chiar dacã preºedintele Bãsescu a declarat cã schimbarealui Emil Boc ar fi fost discutatã ºi pregãtitã încã din decembrie2011, înainte de proteste.

Dupã cum am amintit, perspectiva teoreticã din care abordezmanifestaþiile de la Timiºoara este inspiratã de lucrãrile lui Onuf(1989, 1998a, 1998b). Detaºîndu-se de alte variante, mai noi,de constructivism care nu ar reprezenta altceva decît forme edul-corate de pozitivism (vezi Wendt, 1999), Onuf propune în lucrareaWorld of our making. Rules and rule in social theory and interna-tional relations (1989) o structurã analiticã complexã, pornind dela ceea ce el numeºte „paradigmã operativã transdisciplinarã”,adicã un set de comportamente coerente ºi recurente care poatefi recunoscut ca atare în absenþa oricãrei prelucrãri teoretice.


Paradigma operativã „transdisciplinarã” avansatã de Onuf,care a preluat la rîndul sãu conceptul de paradigmã de la ThomasKuhn (1996), fãrã însã a avea pretenþia de a recupera un nivelsocial „pur”, încearcã identificarea unei tipologii comportamentaleuniversal valabile. Demersul sãu se bazeazã pe formula regulilor(rules) ºi a autoritãþii (rule). Prin intermediul „actelor de vorbire”(speech acts), regulile creeazã autoritate. Searle (1999) identificãcinci astfel de acte de vorbire: asertive (sau instructive – descrieri,rapoarte, analize etc.), directive (comenzi directe), angajante(promisiuni, angajamente), expresive (emoþii) ºi ilustrative –felicitãri ºi/sau scuze. Onuf le preia doar pe primele trei, deoarecenumai acestea sunt considerate a avea efecte sociale relevante.Cele trei acte de vorbire articuleazã reguli (legi, norme, obiºnuinþe)aferente, care la rîndul lor produc tipuri de conducere specifice.Cînd regulile asertive predominã într-o societate, rezultatul este„autoritate hegemonicã” (hegemonic rule). Un exemplu conclu-dent în acest sens este sistemul castelor din India. Deºi par neutreraportate la conþinutul celor transmise, construcþiile asertive(realizate prin binomul conceptual-practic acte de vorbire-reguli-autoritate) monopolizeazã de fapt adevãrurile, cunoaºterea ºi,în general, invalideazã mijloacele conceptuale care ar putea stala baza unor construcþii alternative. Mai departe, o construcþiedirectivã este desigur una autoritarã, dictatorialã, în care politica(sau exacerbarea politicii în sens anti-politic, deoarece se suprimãcompetiþia) ocupã locul central. În sfîrºit, construcþia angajantãconduce la heteronomie. Nicio societate nu poate aboli hetero-nomia: paradoxul sãu constã în faptul cã deºi fiecare agent socialse comportã raþional în ceea ce îl priveºte, structurile instituþio-nale în interiorul cãrora îºi desfãºoarã activitatea se manifestãdeseori iraþional, în sensul în care produc anumite consecinþenedorite de cãtre agenþi.


Fiecare dintre cele trei construcþii schiþate mai sus implicã,în doze variate, o dozã insurmontabilã de hegemonie. Onufporneºte de la „teoria structurãrii” enunþatã de Anthony Giddens(1986), conform cãreia individul apare în societate ca un agentaflat în permanentã interacþiune cu structuri sociale preexistenteºi care îi orienteazã posibilitãþile de gîndire ºi acþiune, agenþiinefãcînd altceva, în cele din urmã, decît sã reproducã structurileîn exteriorul cãrora nu pot exista.1 Onuf preia aceastã viziuneagenþi-structuri investind-o cu un sens mai larg. Agenþii sociali îºiurmãresc propriile interese, definite în termeni de poziþie, securi-tate ºi bogãþie, prin intermediul regulilor care articuleazã tipuriaferente de autoritate (termenul avînd anvergurã, sens ºi implicaþiisuperioare celui de politicã). Ei acþioneazã în cadrul unor structurisociale care gestioneazã accesul la resurse (materiale ºi simbo-lice), pe care le produc ºi reproduc permanent, fiind la rîndul lorinfluenþaþi de ele. Identitãþile ambelor pãrþi se configureazã ast-fel printr-o ºi într-o dinamicã permanentã (vezi ºi Onuf, 1998:58-78). Structurile nu distribuie însã resursele simetric, ar fi practicimposibil. Sau, în termenii lui Fernand Braudel, „Nu este posibilão comunitate fãrã inegalitate, fãrã ierarhie” (2002: 99). Pe dealtã parte, cu cît asimetriile sociale cresc ºi structurile (condusede elite) îºi însuºesc o parte tot mai mare din resurse, autoritateadevine tot mai rigidã, iar tensiunile sociale cresc. Exploatareaeste o constantã a societãþilor umane, avînd la bazã „îndatorarea”,adicã, simplu spus, procesul prin care agenþii oferã mai multe

1 Concepþia lui Giddens asupra acestui aspect se înscrie în dezba-terea „agency-structure” referitoare la mãsura în care indivizii pot influ-enþa, modifica sau altera structurile mai largi în care trãiesc. În limbaromânã pentru „agency” a fost propus termenul „actant”; în acest capitolfolosesc „agent [social]” în sensul întîlnit în dezbaterea „agency-struc-ture.”


resurse structurilor decît primesc în schimb. Ca ºi resursele,îndatorarea nu este numai materialã, ci ºi educaþionalã, civicãetc. În general, pragul de îndatorare are tendinþa sã se amplifice.Corelativ, agenþii se pot mobiliza pentru a propune construcþiialternative, mai puþin exploatatoare ºi cu un acces la resursemai puþin asimetric.

În Occident, dar ºi în România, regulile ºi construcþiile afe-rente au pendulat, aºa cum observã Onuf (1989), între directiveºi angajante. Ponderea tot mai mare a elementelor de tip instruc-tiv, unde dezbaterea ºi problematizarea sunt înlocuite de „tehni-cizarea” ºi monopolizarea adevãrului în sens hegemonic în ultimãinstanþã (vezi publicitatea agresivã sau soluþiile inflexibileavansate de cãtre Fondul Monetar Internaþional – FMI), indicã otendinþã îngrijorãtoare de renunþare la sau de eludare voitã afacultãþilor critice a subiecþilor, agenþilor în cazul nostru. Astãzi,cînd gradul de îndatorare a agenþilor a atins limita suportabilitãþiiºi asimetriile din subsidiarul exploatãrii au devenit intolerabile,aceºtia s-au mobilizat, revendicînd construcþii alternative. Cu aju-torul cadrului teoretic expus mai sus, voi discuta despre mãsuraîn care aceste construcþii sunt, într-adevãr, alternative ºi desprefezabilitatea lor în cazul protestelor din Timiºoara.

2. Agenþi sociali, resurse, acte de vorbire ºi interese.O cronologie a protestelor din Piaþa Victoriei

Piaþa Operei, sau Victoriei, reprezintã pentru Timiºoara ozonã cu încãrcãturã simbolicã aparte. A dobîndit-o în timpulRevoluþiei din 1989, mai exact începînd cu 20 decembrie, cînddin mulþimea adunatã în faþa clãdirii Operei s-au evidenþiat cîþivalideri autoproclamaþi care au înfiinþat Frontul Democratic Român.Aceºtia au þinut discursuri mobilizatoare de la balconul Operei,


dintre ei remarcîndu-se, printre alþii, Lorin Fortuna, un personajcu care ne vom mai întîlni în paginile ce urmeazã. FDR nu a fostînsã un organism coerent, conducãtorii sãi avînd viziuni diver-gente în privinþa obiectivelor revoluþiei ºi a mijloacelor de continu-are a acesteia, fapt care a condus în scurt timp la dizolvarea sa.Momentul revoluþionar a rãmas însã bine întipãrit în conºtiinþatimiºorenilor ºi a românilor în general, mai ales prin citirea celebreiproclamaþii de la Timiºoara, prin care oraºul era declarat liber decomunism, cerîndu-se totodatã ca foºtilor membri ai structurilorpolitico-administrative comuniste sã nu li se permitã accesul înstructurile de conducere postcomuniste (Tudor, Seracin, 2011).

Moºtenirea Revoluþiei de la Timiºoara este de atuncidisputatã de cîteva organizaþii de foºti revoluþionari, dintre carear fi de amintit Asociaþia Memorialul Revoluþiei 16-22 decem-brie 1989, avîndu-l ca preºedinte pe Traian Orban, FundaþiaNaþionalã a Revoluþiei din Decembrie 1989 – Timiºoara, condusãde Pompiliu Alamorean, Forumul Revoluþiei din Decembrie 1989– Libertatea – Timiºoara, a cãrei preºedinte este începînd cuanul trecut Ioan Cin, Asociaþia Luptãtorilor din Timiºoara Arestaþiîn Revoluþia din Decembrie 1989 (cunoscutã ºi sub denumireade ALTAR 1989), condusã de Virgil Hosu, Asociaþia de Revoluþio-nari „Frãþie, Egalitate, Colaborare ºi Cooperare”, condusã deTudorin Burlacu ºi, în sfîrºit, Liga de Vest, reunind revoluþionaridin judeþele Arad, Timiº, Hunedoara ºi Caraº-Severin, avînd ace-laºi preºedinte.

Ce relevanþã au aceste organizaþii pentru protestele de laînceputul anului 2012? Una foarte mare, dacã þinem cont defaptul cã o parte din membrii acestora, zece la numãr, reuniþi sub

2 Comitetul îi are ca membri pe Liviu Bãcanã, Emil Vlãdesan,Nicolae Dionisie Birieº, Gheorghe Lungu, Maria Trãstaru, Dan Curiban,Cãtãlin Galoº, Dinu Buhãianu, Costel Bursuc ºi Marius Tudose (Dogaru,2012a).


titulatura Comitetul de Iniþiativã al Liderilor de la Timiºoara 19892

– au dat practic tonul nemulþumirilor sociale (Both, 2011). Revol-taþi de decizia guvernului de a le revoca, prin intermediul Legiinr. 410/2011, indemnizaþiile pentru anul 2012, atît lor, cît ºi urma-ºilor victimelor represiunii comuniste, revoluþionarii s-au adunatpentru a protesta în Piaþa Victoriei în data de 9 noiembrie 2011,deºi autorizaþia oficialã din partea consiliului local aveau sã oprimeascã de abia zece zile mai tîrziu. Emil Vlãdesan, membrual Comitetului de iniþiativã, a afirmat cã „dacã la început luptarevoluþionarilor a fost în primul rînd pentru apãrarea propriilordrepturi, din 13 ianuarie (2012)3 lupta este pentru apãrarea libertã-þilor ºi drepturilor întregului popor român”. Dinu Buhãianu, un altmembru al aceluiaºi Comitet, îºi aminteºte: „Am început în datade 9 noiembrie 2011. Noi, revoluþionarii, stãteam în grup restrînsîn Piaþa Victoriei ºi veneau jandarmii ºi ne întrebau dacã ne-amadunat sã protestãm. Noi le ziceam cã vorbim despre fotbal.Oficial am primit autorizaþia de la primãrie în 19 noiembrie” (Miron,2012a). Tot în acea perioadã un grup de opt revoluþionari a decissã intre în greva foamei în faþa sediului ALTAR 1989. Acþiunealor, dupã cum puteam afla de la preºedintele organizaþiei, VirgilHosu, avusese la bazã aceleaºi motive ca ºi în cazul protestului

3 Din 13 ianuarie protestele nu au mai avut ca obiectiv numaidoleanþele revoluþionarilor, îndreptîndu-se în primul rînd pe sprijinirealiderului Serviciului Mobil de Urgenþã, Reanimare ºi Descarcerare(SMURD), Raed Arafat, care tocmai îºi depusese demisia confruntatcu perspectiva privatizãrii serviciului. Începînd cu ora 18.30, aproximativdouã sute de persoane au manifestat paºnic în Piaþa Victoriei.Mobilizarea, neautorizatã, s-a fãcut în principal prin intermediul reþelelorde socializare. „Protestatarii au scandat «Bãsescu nu uita, va veni ºivremea ta», «Jos Bãsescu», «Tineri, veniþi cu noi», «Azi în Timiºoara,mîine în toatã þara». O parte din ei afiºau foi A4 pe care scria «ProArafat»” (Popa, 2012; vezi ºi Both, 2012).


membrilor Comitetului de iniþiativã. „Aceºti bani erau pentruterminarea studiilor urmaºilor celor care ºi-au dat viaþa în 1989.Foarte mulþi dintre aceºtia depind de banii respectivi, au problemesociale. Este vorba aici ºi de atitudinea incorectã faþã de luptãtoriiîncã în viaþã. Orice popor civilizat îºi respectã eroii, nu putem sãne batem joc de oamenii datoritã cãrora astãzi suntem liberi.”(„Opt revoluþionari...”, 2011) Contra-propunerea revoluþionarilora constat în „îngheþarea” indemnizaþiilor de care beneficiau, urmã-rind astfel sã obþinã o concesie în eventualitatea în care ar fisolicitat majorarea lor (Neagoe, 2011a).

Guvernul Boc a rãmas însã pe poziþii. Indemnizaþiile de revo-luþionar urmau sã fie acordate numai „Luptãtorilor cu MeriteDeosebite”, grup care include „doar persoanele care au un meritincontestabil în schimbarea din Decembrie 1989 ºi care au luptatîn Oraºele-Martir în perioada 16-22 Decembrie 1989” (Neagoe,2011b). Desigur, „meritele incontestabile” urmau sã fie stabilitede cãtre guvern, fapt care echivala ºi echivaleazã cu anulareaefectivã a indemnizaþiilor, deoarece fostul prim-ministru Emil Bocnu a acceptat nici soluþia „de «menþinere în textul Legii nr. 341din 2004, numai a persoanelor care ºi-au obþinut calitatea deluptãtor remarcat prin fapte deosebite pînã la data de 31.12.1996,în baza Legii nr. 42 din 1990»”, susþine Tudorin Burlacu (Miron,2011a).

Revoluþionarul Marius Mioc sintetiza pertinent strategiaguvernamentalã atunci cînd afirma: „se intenþioneazã consoli-darea în opinia publicã a imaginii revoluþionarilor care altã preocu-pare n-au decît sã cearã bani: o metodã deºteaptã pentru com-promiterea revoluþionarilor, asta urmãrindu-se de multã vreme”(Neagoe, 2011a). Observaþia lui Mioc se pliazã perfect pe stra-tegia discursivã adoptatã de PDL la Bucureºti, aceea de a frag-menta cîmpul social creînd clivaje arbitrare între un „noi” conºtient,responsabil ºi muncitor ºi un „ei”, – inconºtient, iresponsabil ºi


leneº care ar urmãri prin proteste sã îºi însuºeascã o partenemuncitã ºi deci nemeritatã din avutul social. Se articuleazãastfel un mecanism discursiv al excluderii la care excluºii participãca obiect, nu ca subiect (vezi Laclau, Mouffe: 2001). Pentru IoanSavu, un alt revoluþionar timiºorean,

Toate popoarele din lume ºi-au respectat ºi-ºirespectã eroii ºi pe cei ce au dat un sens al schimbãrii,în momente de rãscruce pentru ele, rãsplãtindu-i pe eiºi pe urmaºii lor. La fel au fãcut ºi marii noºtri înaintaºi.Cei ce încalcã bunele rînduieli ale naþiei, oare pot stadrepþi în faþa istoriei acestui neam? Sau sã nu le peseoare de neam, de þarã, de nimic? Ai cui sunt ei, de fapt,ºi ce interese reprezintã? Cred cã ei vor putea trãi liniº-tiþi în comunitãþile din care au plecat ºi pe care nu le maireprezintã? Oare? Aceºti oameni care au fãcut Revolu-þia Românã din Decembrie 1989 au fost conºtiinþa naþieiºi partea ei cea mai activã. Dupã cum am mai spus,atunci cînd mulþi nu aveau nici curajul sã gîndeascã, eiau fãcut! Ei au fost ºi sunt alãturi de toate categoriilesociale ce au avut sau au de suferit. Bunã parte din eiau rãmas în continuare o conºtiinþã treazã. Sunt multesituaþii diferite, în care s-au manifestat aºa. Este cu totulanormal, imoral ºi ilegal, ca pentru vini ale unora, sãplãteascã cei nevinovaþi. Aºteptãm rezolvarea urgentãºi corectã a situaþiei, de cãtre autoritãþile statului român!”(Neagoe, 2011a).

Demersurile revoluþionarilor au fost susþinute de cãtre prima-rul Gheorghe Ciuhandu. „Astãzi, cînd ne pregãtim sã aniversãm22 de ani de la Revoluþie”, afirma acesta la sfîrºitul lunii noiembrie,„nu trebuie sã uitãm cã, datoritã sacrificiului acestor oameni,România are parte astãzi de democraþie. Parlamentarii ºi guver-


nanþii care au gîndit aceastã lege nedreaptã îºi datoreazã funcþiileluptei oamenilor afectaþi direct prin legea pe care au iniþiat-o ºivotat-o” (Neagoe, 2011b). Desigur, faptul cã Ciuhandu nu faceparte din partidul aflat în acel moment la guvernare poate fi înþelesºi ca un gest pur politic în raport cu poziþia adoptatã, în ciudacalitãþii sale de „participant activ la Revoluþia din Decembrie 1989.”(Neagoe, 2011b).

Mobilizarea foºtilor revoluþionari a cãpãtat anvergurãnaþionalã începînd cu 29 noiembrie 2011. Cu o zi înainte, dinTimiºoara au fost înaintate guvernului douã documente spreanalizã: un document aparþinea organizaþiilor revoluþionarilorreuniþi sub egida Ligii de Vest, intitulat Apelul comun al asociaþiilorde revoluþionari, iar cel de-al doilea document era al organizaþieilocale a Partidului Democrat-Liberal purtînd denumirea deScrisoare PDL Timiº de susþinere a revoluþionarilor, o încercarede salvgardare a imaginii partidului în judeþ (Miron, 2011a; veziºi Neagoe, 2011c). Aºa cum era de aºteptat, cele douã docu-mente nu au beneficiat de vreun rãspuns oficial. Pe de altã parte,ºi revoluþionarii au exagerat la rîndul lor atunci cînd au declarat,prin anumiþi purtãtori de cuvînt, cã „nu vor ca indemnizaþiile lorsã fie tãiate, pentru ca pensiile nesimþite ale foºtilor securiºti ºiactiviºti comuniºti sã fie mãrite” (Neagoe, 2011d). Frustrãrile lorsunt însã mãcar parþial de înþeles, categoria acestora din urmãfiindu-le net superioarã numeric. Procentual, discrepanþa calcu-latã de revoluþionari ar fi de treizeci de ori în favoarea foºtiloractiviºti. Astfel, celor aproximativ zece mii de revoluþionari le-arcorespunde un numãr de zece ori mai mare de foºti activiºti PCR,ale cãror pensii ar fi în medie de trei ori mai mari decît pensiaunui revoluþionar (Neagoe, 2011e).

Pentru cîteva zile situaþia tensionatã a pãrut a se fi deza-morsat, dar protestele au reînceput în forþã în 9 decembrie 2011.În acea zi au avut loc acþiuni de amploare ale revoluþionarilor


reuniþi în cadrul supra-organizaþiei Liga de Vest, mai sus menþio-natã, precum ºi al Comitetului de iniþiativã sau a unei alte grupãriînfiinþate ad-hoc, Asociaþia 16 Decembrie Timiºoara. „Hoþii!”, „Josinfernul!”, „Jos guvernul!”, „Azi în Timiºoara, mîine în toatã þara!”,„Jos Bãsescu!”, „Jos tirania unui chior!” – au fost cîteva dintresloganurile strigate de cãtre revoluþionari în Piaþa Victoriei”, neinformeazã Gheorghe Miron. Pe lîngã cererea adresatã preºedin-telui þãrii de a nu promulga Legea nr. 410/2011 s-a solicitat ºidemisia secretarului de stat George Costin (PDL), reprezentantulguvernamental al problemelor revoluþionarilor, împreunã cu„sacþionarea” membrilor Colegiului Revoluþionarilor, consideraþi„slabi sfetnici” (Miron, 2011b; vezi ºi Neagoe, 2011e). Revolu-þionarii nu au fost singuri, fiind „strãjuiþi” de cãtre „O gardã detineri de la Noua Dreaptã (...) purtînd drapele tricolore” (Neagoe,2011e). Voi reveni asupra acestui tip de mesaje în secþiunileurmãtoare.

Pe lîngã protestele din Piaþa Victoriei, greva foamei a fostcontinuatã de Ioan Savu, Nicolae Pãuþ ºi ªtefan Cojocnean, mem-bri ai asociaþiei ALTAR 1989. O nemulþumire justificatã a aces-tora a constituit-o macularea voitã între revoluþionarii autentici ºifoºti colaboratori ai regimului Ceauºescu:

Un numãr de foºti colaboratori ai tovarãºilor au fostpuºi de guvernanþi lîngã revoluþionari, cãci e de ºtiut cãnu revoluþionarii, ci guvernanþii emit certificatele derevoluþionari; la protestele revoluþionarilor faþã deaceastã invazie (deoarece revoluþionarii se ºtiu între ei),CNSAS a arãtat cã într-adevãr, aceia au lucrat cu fostulregim, însã guvernanþii – plus trompetele lor – ºi acumcer ca revoluþionarii „sã-ºi facã curãþenie”: o diversiunenu altfel decît de prost-gust. Revoluþionarii ar face multe,însã sunt împiedicaþi de cãtre guvernanþi ºi de legi: dacãguvernanþii încurcã, atunci guvernanþii trebuie sã


descurce. O altã prejudecatã ce circulã este cãrevoluþionarii au primit destul, de atîta timp (tovarãºilor– mai mulþi ºi mai scumpi – nu le duce nimeni grija,aceia nu trebuie tulburaþi); Legea recunoºtinþei4 se aplicãdoar din 2006 (încã nu toþi revoluþionarii din þarã au ajunssã beneficieze de ea, cãci certificarea e îngreunatã deguvernanþi, prin tot felul de trucuri) (Neagoe, 2011f).

Un alt moment de tensiune s-a înregistrat marþi, 13 decem-brie, cînd cîþiva parlamentari PDL reprezentînd judeþul Iaºi auiniþiat un proiect de lege în vederea declarãrii Iaºiului „drept oraºiniþiator al Revoluþiei din decembrie 1989”. Preºedintele Memoria-lului Revoluþiei, Traian Orban, dupã ce a condamnat absenþacunoºtinþelor istorice a iniþiatorilor, a considerat gestul drept„o ruºine” („Parlamentarii PDL de Iaºi...”, 2011; Miron, 2011c;Neagoe, 2011g).

În sãptãmîna 16-22 decembrie acþiunile de protest au lãsatlocul manifestãrilor cu caracter comemorativ. Eugen Gherga, PRpentru Liga de Vest ºi secretar al organizaþiei „Frãþie, Egalitate,Colaborare, Cooperare” ºi-a amintit cu aceastã ocazie episoadede la Revoluþie (Miron, 2011d; Neagoe, 2011h). Avea sã declareo lunã mai tîrziu, tot în Piaþa Victoriei: „Ceauºescu m-a fãcut golan,Iliescu, huligan, iar pedeliºtii m-au fãcut nevrotic” (Miron, 2012b;vezi ºi Boþa, 2012a). Tot atunci a fost conceput de cãtre revolu-þionarii reuniþi în Comitetul de iniþiativã documentul intitulat„A treia proclamaþie de la Timiºoara sau eseu pentru noua repu-blicã” (vezi nota 4). Prin intermediul acestui document, ce va fi

4 Legea 341/2004, „recunoºtinþei faþã de eroii-martiri ºi luptãtoriicare au contribuit la victoria Revoluþiei române din decembrie 1989”,prin care revoluþionarilor li se acordã facilitãþi financiare. Vezi http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=50832.


fãcut public în 12 ianuarie 2012 (Miron, 2012c), se cerea un noucontract social, o democraþie participativã, revenirea la votul peliste în ceea ce priveºte alegerile parlamentare, demitereapreºedintelui prin referendum în cazul obþinerii acordului a o trei-me dintre cetãþenii cu drept de vot, sancþionarea „migraþiei politice”prin invalidarea mandatului public a celor care o practicã, interzi-cerea comasãrii alegerilor parlamentare ºi locale ºi a votului princorespondenþã, revenirea la un mandat prezidenþial de patru ani,depolitizarea justiþiei ºi a administraþiei centrale etc. Nu au lipsitînsã ºi tuºele naþionaliste, dupã cum ne putem convinge parcur-gînd punctul trei al proclamaþiei: „Interzicerea partidelor constituitepe criterii etnice sau a altor organizaþii constituite pe acest criteriucare sã aibã acces politic în Legislativul României (în Parlament),reprezentarea minoritãþilor naþionale în Parlamentul Românieise va face pe principiul proporþionalitãþii” (Miron, 2011e). Desigur,vizatã în acest caz este minoritatea maghiarã, proclamaþia solici-tînd, de asemenea, ca singura limbã oficial acceptatã sã rãmînãlimba româna.

Pe de altã parte, existã posibilitatea ca revoluþionarii sã se fiinspirat în redactarea proclamaþiei din principiile conservatoareale miºcãrii Noua Republicã. Similaritãþi existã, în ciuda faptuluicã mesajul revoluþionarilor este mai puþin ideologizat: antico-munismul, apelurile în direcþia „liderilor nepãtaþi” ºi a cetãþenilormîndri de apartenenþa lor naþionalã, conºtienþi, responsabili ºidemni, „liberi ºi puternici”, în sfîrºit, „O Nouã Republicã în carepiaþa liberã premiazã munca ºi meritul, nu lenea ºi hoþia” (vezi„Crez politic: Noua Republicã”). Astfel de construcþii sociale nufac altceva decît sã legitimeze asimetriile sociale în creºtere printr-un discurs neoliberal militant, accentuînd tensiunile ºi discrepan-þele sociale în creºtere între muncitori, pe de o parte, respectivleneºi ºi hoþi, pe de alta. Incompetenþa cuplatã cu ambiþia men-þinerii unui acces privilegiat la resurse din partea elitelor conduce


la extrapolarea responsabilitãþii ce le revine în cazul prezenteicrize (mã refer la elite politico-economice în general) asupraagenþilor sociali care nu ar urmãri altceva decît sã „fenteze” statulºi sã trãiascã necinstit, parazitînd munca celorlalþi. Dar tocmaigenul acesta de atitudini ºi practici, cum ar fi încercãrile de priva-tizare oneroasã a unor servicii sociale de cãtre un stat confuz ºiinstrumentat de capitalurile strãine – au condus la emergenþaactualelor miºcãri de masã. Societatea a demonstrat astfel cãrefuzã sã se lase manipulatã ºi divizatã conform principiului romandivide et impera. Diferenþele dintre ceea ce Antonio Gramsci anumit „cultura guvernanþilor”, respectiv „cultura guvernaþilor”(Gramsci, 1969) sunt excelent ilustrate prin acest exemplu. Pede altã parte, asta nu înseamnã cã dinamica proprie socialuluinu creeazã ºi recreeazã permanent, la nivel intern, construcþiialternative sau competitive.

Aºa cum am menþionat anterior, începînd cu vineri 13 ianua-rie 2012, are loc o schimbare a configuraþiei protestelor, dupãanunþul demisiei lui Raed Arafat. Nemulþumirile nu mai sunt apa-najul exclusiv al foºtilor revoluþionari; gradul de reprezentativitatecreºte zilnic prin alãturarea unor alte categorii sociale cum ar fipensionari, ºomeri, reprezentanþi ai sindicatelor sau suporteri aiechipei locale de fotbal Politehnica Timiºoara (Stanici, 2012a;ªtefan, 2012). Trebuie recunoscut însã faptul cã tot revoluþionariiau reprezentat prima voce în miºcarea de stradã, aceºtia obþinîndautorizaþie pentru continuarea protestelor din partea consiliuluilocal pînã în 22 ianuarie. S-a scandat în cursul acelui sfîrºit desãptãmînã „Bãsescu, un derbedeu ordinar!”, „Sã nu îl lãsãm peBãsescu sã transforme þara într-un lagãr de exterminare!”, „JosBãsescu!”, „Ieºi afarã javrã ordinarã”, „Timiºoreni, fiþi demni!”,„Români ieºiþi în stradã!”, „Dacã nu vã uniþi sã ieºiþi din fricã,atunci ne va fi mai rãu”, „Cînd vom fi 10.000 de oameni aici, atuncise va schimba ceva!” sau „Bãsescu nu e mediator/Ci preºedinte


jucãtor/însã nu e cîºtigãtor!” (Miron, 2012d). Numãrulparticipanþilor nu a trecut însã de ordinul zecilor (Boþa, 2012b).Duminicã, în Piaþa Victoriei s-au putut auzi mesaje de genul:„Ruºine sã vã fie”, „Vrem paradisul promis cînd am ieºit dincomunism”, „Demisia” ºi „Timiºoara, Bucureºti, România undeeºti”. Un manifestant a strigat „Sus Bãsescu!”, retrãgîndu-se apoisub protecþia jandarmilor. Coloanele de manifestanþi s-aumobilizat, ajungînd în faþa Catedralei Mitropolitane ºi aComplexului Studenþesc. Membrii Noii Drepte ºi-au fãcut încã odatã apariþia; membrii ei, dupã ce au avut grijã sã se camuflezeºi sã se izoleze de ceilalþi protestatari pe motiv cã ar fi instrumentaþipolitic, au scandat „România, stat poliþienesc”, „Noi unimpartidele” sau „PSD sau PDL, tot PCR e” (Boþa, 2012a). Suporteriiechipei de fotbal Politehnica Timiºoara ºi cei de la Noua Dreaptãar fi scandat împreunã: „Ole, ole, ole, ole, noi urîm partidele!”(Codruþ, 2012a). Presupusul apolitism al Noii Drepte pãrea cãrezoneazã cu iritarea manifestatã de mai mulþi protestatari laadresa tuturor partidelor politice – o iritare care, în terminologialui Onuf, s-ar înscrie într-o aºa-numitã paradigmã operativã post-republicanã. Cu toate acestea, mesajele Noii Drepte nu au avutsucces în rîndurile celorlalþi manifestanþi.

Protestele au continuat ºi sãptãmîna urmãtoare, avînd însão aderenþã destul de redusã. Luni, 16 ianuarie, s-au înregistrataproximativ o sutã cincizeci de participanþi (Neagoe, 2012a). Altesurse ridicã numãrul acestora la douã sute. Cîþiva suporteri s-auprezentat cu un banner inscripþionat „Bãse jegosu”, în timp ce oparte a liderilor locali ai PNL ºi PSD ºi-au fãcut, pentru puþintimp, apariþia în piaþã. Spre searã a ajuns ºi un grup de tineri,probabil studenþi, care au strigat „Bãse, nu uita, se sapã ºi groapata!” sau „Nu plecãm acasã” (Boþa, 2012c). Alte sloganuri scandatecu aceastã ocazie au fost: „Tu, Traiane, nu uita, þara asta nu-i ata!”, „Vrem flota înapoi!”, „Jos Curtea Constituþionalã!”, „Jos


Guvernul!”, „Opriþi hoþia, ne-a fãcut viaþa un coºmar” (Miron,2012e). Societatea Timiºoara5 a fãcut apel la calm, înþelegere ºicooperare din partea autoritãþilor politice (Neagoe, 2012b) în timpce în piaþã se striga: „Nu trãdaþi interesele poporului român pentrua rãmîne la putere!” (Miron, 2012f). La jumãtatea sãptãmîniiprotestele au fost însufleþite de cãtre suporterii Poli Timiºoara,fãrã a se înregistra însã incidente violente. Potrivit unor reprezen-tanþi ai acestori suporteri,

Vom ieºi în stradã, ca ºi ceilalþi cetãþeni ai României,pentru a ne striga nemulþumirile. Nu ni se pare corectca un violator sau un tîlhar sã poatã primi legal o pe-deapsã mai micã decît un suporter care a aprins o torþãpe stadion. Ne-am sãturat ca în societate sã fim priviþica niºte paria, în ciuda faptului cã, de multe ori, tocmaisuporterii sunt cei care iau atitudine. Noi, suporterii dinPeluza Sud, nu putem sta nepãsãtori. De aceea vomieºi în fiecare zi, începînd din 18 ianuarie, de la ora 18,aºa cum am fãcut-o ºi în celelalte zile. Oameni simpli,ultraºi liberi, apolitici, nemanipulaþi ºi curaþi din punct devedere moral, dovadã ºi scandãrile noastre împotrivatuturor partidelor politice, indiferent de culoare sauprogram (...). Dacã simþiþi cã nu sunteþi respectaþi ca

5 Înfiinþatã în ianuarie 1990 de cãtre un grup de tineri „intelectualitimiºoreni, care ºi-au stabilit þelul de a lupta cu toate puterile pentrudemocraþie, instaurarea unui adevãrat stat de drept ºi respectareaobligatorie a drepturilor omului în þara noastrã”, Societatea Timiºoaraeste cunoscutã mai ales prin relansarea în luna martie a aceluiaºi an a„Proclamaþiei de la Timiºoara” (aceasta fusese cititã iniþial de la balconulOperei în timpul revoluþiei). A iniþiat, de-a lungul timpului, acþiuni culturaleºi educativ-civice avînd ca subiect revoluþia (vezi Berger, 2011). Demenþionat faptul cã Societatea Timiºoara nu s-a raliat celorlalte asociaþiide revoluþionari în acþiunile de protest (Deaconescu, 2012a).


cetãþeni ai þãrii, dacã simþiþi cã vã sunt încãlcate drepturileelementare, dacã simþiþi cã starea de fapt din Româniazilelor noastre nu e ceea care trebuie, vã aºteptãm înpiaþã pentru a ne spune nemulþumirile în mod public,pentru cã o societate sãnãtoasã se bazeazã peexprimarea liberã ºi pe absenþa cenzurii de orice fel (P.Georgeta, 2012a).

Se pare cã o parte din membrii galeriei Poli au legãturi, dacãnu sunt membrii Noii Drepte, deoarece unele dintre scandãrilelor au fost identice sau cel puþin similare cu cele ale reprezen-tanþilor acestei organizaþii: „România, stat poliþienesc”, respectiv„PDL sau USL, toþi se trag din PCR”. Alþi manifestanþi au acuzatposibilele complicitãþi locale ale PDL ºi USL (Boþa, 2012d). Orga-nizaþia Studenþilor de la Universitatea de Vest din Timiºoara (OSUT)a emis un comunicat public prin care se disocia de acþiunile depolitizare a protestelor ºi de manifestãrile violente („OSUT spunenu...”, 2012), atitudine interpretatã incorect de unii jurnaliºti dreptun refuz la adresa protestelor în sine (Dogaru, 2012b). Confede-raþia sindicalã „Cartel Alfa” s-a alãturat protestelor împreunã cuOrganizaþia pentru Apãrarea Drepturilor Omului din România,cu sediul în Timiºoara (Miron, 2012g). Tot în aceeaºi zi de miercuri,18 ianuarie, a fost incendiatã în piaþã o pãpuºã ce îl reprezentape Traian Bãsescu, purtînd inscripþiile „Judecat ºi spînzurat cutot PDL-ul” ºi „Sã trãieºti bine dupã gratii”. Lorin Fortuna a datfoc unor poze înfãþiºîndu-i pe Traian Bãsescu, Victor Ponta ºiIon Iliescu. Atunci cînd un protestatar a încercat sã stingã flãcãrile,l-a agresat fizic, incidentul fiind aplanat de cãtre jandarmi(„O pãpuºã...”, 2012; „Bãtrîn lovit...”, 2012; Ianãº, 2012a). În ziuaprecedentã, Fortuna a þinut un discurs la portavoce pronunþîn-du-se pentru crearea unui nou partid politic – Partidul NaþionalDemocrat – ºi pentru o „alianþã civicã” nouã (Horescu, 2012).


Joi, 19 ianuarie, numãrul protestatarilor a urcat la aproxi-mativ cinci sute ºi au inclus simpatizanþi sau reprezentanþi aiUSL, pensionari, studenþi ºi suporteri. S-a solicitat insistentorganizarea de alegeri anticipate (Boþa, 2012e). „«Noi suntempoporul, tu eºti dictatorul!», «Ieºi afarã javrã ordinarã!»,«Cereþi-vã þara înapoi!», «Hoþii!»” au fost cîteva dintre scandã-rile protestatarilor (Miron, 2012h). Nu au lipsit nici manifestãrileaºa-numitului spirit – bãnãþean – o atitudine transpusã pe coor-donate civice odatã cu momentul fondator 1989. În acest sens,revoluþionarul Eugen Gherga declara „Tot Banatu’i fruncea:Timiºoara e avangarda civicã a României!” (Miron, 2012i). Urmã-toarele douã zile s-au consumat mai puþin spectaculos. A existato tentativã din partea preºedintelui organizaþiei judeþene Timiº aPartidului Poporului – Dan Diaconescu (PP-DD), Vasile Caprea,de a colecta semnãturi pentru demiterea preºedintelui TraianBãsescu (Neagoe, 2012c), iar revoluþionarul Lorin Fortuna a datfoc unei fotografii înfãþiºîndu-l pe Emil Boc (Codruþ, 2012b).Elementele inedite au fost reprezentate de cãtre „cîineleprotestatar” ce purta un afiº pe care scria „Udrea noi nu te vrem,îþi vrem geanta sã construim adãposturi. Prietenul românului estecîinele, duºmanul românului este Bãsescu. Þineþi-mã, þineþi-mãcã sar pe ei… mama lor!” sau de lansarea unui nou slogan: „Nuvã fie fricã, Boc o are micã” (Codruþ, 2012c). În continuare ºi-afãcut apariþia un personaj pitoresc, singurul protestatar din ziuade marþi, 21 ianuarie. Camuflat, acesta a purtat o pancartã pecare se putea citi: „Sînt Chuck Norris. Am venit. Unde sunteþi?”(Stanici, 2012b). Asociaþia Victoria condusã de Lorin Fortuna adepus la consiliul local un memoriu semnat de peste o mie deprotestatari timiºoreni, prin intermediul cãruia se solicita:

1. demiterea sau suspendarea actualului preºedinte al þãrii;2. demiterea actualului guvern al þãrii;


3. constituirea unui guvern de tehnocraþi, care sã conducãþara o perioadã temporarã, în vederea organizãrii dealegeri generale anticipate;

4. desfãºurarea, într-un viitor cît mai apropiat, a alegerilorgenerale anticipate, în vederea detensionãrii actualeisituaþii;

5. efectuarea unei anchete societale, de cãtre guvernulprovizoriu de tehnocraþi ºi continuatã apoi de guvernulales, referitor la cauzele care au condus la provocareaactualei crize societale, precum ºi tragerea la rãspun-dere a celor consideraþi vinovaþi;

6. organizarea, de cãtre guvernul provizoriu de tehnocraþi,a unui referendum pentru revizuirea Constituþiei actualea României, inclusiv în vederea desemnãrii Curþii Consti-tuþionale ca instituþie de putere de stat, garantã a respec-tãrii Constituþiei, avînd în vedere cã, în prezent, nici oinstituþie de tip putere de stat nu este abilitatã, constituþio-nal, cu acest rol fundamental (preºedintele þãrii fiindabilitat doar în calitate de veghetor, dar nu ºi garant alrespectãrii Constituþie („Protestatarii din Timiºoara...”,2012).

Duminicã, 22 ianuarie, s-a înregistrat o disonanþã întreprotestatarii promonarhiºti care ºi-au fãcut apariþia în Piaþã scan-dînd „Regele în þarã, Bãsescu afarã” ºi cei cu vederi non sauantimonarhiste, care au scandat „împotriva lui Mihai I” (Boþa,2012f). Numãrul protestatarilor a variat între o sutã ºi o sutãcincizeci. A apãrut o bicicletã cu un afiº format A4: „Fiþi români!Liberi! Demonstraþi”. Din nou, Lorin Fortuna a ars afiºe cu EmilBoc ºi Traian Bãsescu, de data aceasta fiind apostrofat de cãtrealþi protestari cãrora gestul li s-a pãrut prea politic (Stanici, 2012c).Alte sloganuri au fost: „Dã-þi demisa!”, „Jos Guvernul Boc!”, „Jos


Bãsescu!”, „Anticipate, nu comasate!” (Miron, 2012: „Prof.Dr. Nicolae Þãran...”) sau „Jos cu trãdãtorii!”, (...) „Preºedintejucãtor, þi-ai bãtut joc de popor!”, „Timiºoreni, veniþi în piaþã!”(Miron, 2012k), „Bãsescienii – o sectã infectã”, „Sã vinã Robertasã ne numere” (...) „Deconcertate depolitizate” (...) „Ruºine” ºi„Timiºoreni, dacã vã pasã, nu mai staþi închiºi în casã” („Al doileaweekend...”, 2012). În ziua urmãtoare, aproximativ douãzeci demonarhiºti ºi-au fãcut din nou apariþia, afirmînd cã decredibiliza-rea PDL nu ar trebui sã aibã loc în beneficiul capitalului de imagineal USL. Aceºtia au purtat un banner cu inscripþia „Monarhiasalveazã România” ºi au distribuit „pliante informative, numaibune pentru cei care l-ar vrea jos pe Bãsescu, dar care se plîngcã n-au ce pune în loc”. Demiterea ministrului de externe TeodorBaconschi nu a impresionat pe nimeni, dimpotrivã. „«E prea puþin,dom’le»” (Codruþ, 2012d; Hojda, 2012), continuîndu-se astfel cuînvinuirea „ciumei portocalii” pentru situaþia insuportabilã în carea fost adusã România (Miron, 2012l; Miron, 2012m). Nemulþu-miþi de discursul din Parlament al lui Victor Ponta care ar fi aprobatanularea indemnizaþiilor, revoluþionarii au afiºat mesaje degenul „Ponta, Sîrbu, securiºti” ºi „PDL, PSD=PCR” (Boþa, 2012g).

În 24 ianuarie, cu ocazia sãrbãtoririi Unirii din 1859, numãrulnemulþumiþilor a fost dezamãgitor de mic, nedepãºind ordinulzecilor. Pe lîngã un aºa-zis spirit civic scãzut, apatia timiºorenilora fost pusã ºi pe seama vremii nefavorabile (Miron, 2012n; Boþa,2012h). De menþionat cã protestele nu s-au îndreptat strict împo-triva clasei politice, avînd ºi dimensiuni economice sau ecologice;astfel, s-a manifestat pentru anularea noii taxe auto ºi împotrivaproiectului Roºia Montanã propus de Gold Corporation (Oancea,2012a). În urmãtoarea zi nu s-au întîmplat prea multe, cu excepþiadiscursului preºedintelui Bãsescu transmis în piaþã ºi întîmpinatcu dezaprobãri vehemente (Cernescu, 2012a). Mai mult, revolu-þionarii au primit din partea partidului aflat la guvernare


promisiunea cã îºi vor primi indemnizaþiile pentru anul în curs(„Revoluþionarii au decis...”, 2012; „Boc: nu se va modifica...”,2012). Nu se ºtie deocamdatã dacã sau în ce mãsurã se va dacurs înþelegerii cu fostul premier Boc. Cert este cã în data de joi26 ianuarie, protestul social ia forme inedite. Sprijiniþi de primarulCiuhandu, care a afirmat public într-o ºedinþã extraordinarã aconsiliului local cã asociaþiile revoluþionarilor vor primi autorizaþiide protest pe termen nelimitat6 (Oancea, 2012b), timiºorenii

au ieºit în stradã cu un sicriu în care i-au „comasat”pe Traian Bãsescu ºi Emil Boc. Cei doi au avut parte deo procesiune completã – cu popã, colaci, lumînãri, tãmîieºi bocitoare gãsitã la minut dintre demonstranþi. Acestas-a jelit, cerîndu-le celor doi sã o ia cu ei la loc cuverdeaþã pentru cã oricum acolo va ajunge la cît costãmedicamentele. Nu au lipsit crucile cu numelor celordoi ºi perioada 2004-2012. Cortegiul funerar s-a plimbatprin Piaþa Operei în timp ce demonstranþii au scandat„Demisia” ºi „Jos Bãsescu”. Sicriul a rãmas pe scãriledin faþa Operei, în timp ce peste 130 de timiºorenicontinuã protestul (Boþa, 2012i; vezi ºi Cernescu,2012b).

Sicriul respectiv, o creaþie, se pare, a suporterilor PolitehniciiTimiºoara, era în piaþã ºi cîteva zile mai tîrziu, fiind expus cuostentaþie (Cernescu, 2012c). Protagoniºtii au mai strigat: „Fãrãpolitruci”, „Cei ce ne pãzesc sunt adevãraþi poliþiºti, Bãse ne ceremscuze la ei cã exiºti”, „Nu plecãm din þarã”, sau „Ne puneþi pumnu’

6 Supoziþia conform cãreia Jandarmeria Timiºoara a cerutprimarului interzicerea protestelor, emisã de Ciuhandu însuºi, a fostinfirmatã de cãtre Adrian Criºan, purtãtorul de cuvînt al instituþiei(Deaconescu, 2012b).


în gurã”, „Pentru aceastã guvernare, nota 1 la purtare”, respectiv„Copiii noºtri nu au parte” (Cernescu, 2012b). Totodatã se observãºi cristalizarea unui aºa-numit „folclor de protest”, poezia„Viermele ºi ciumpalacul” (apelative cu care s-au adresat uniilideri politici, indirect, protestatarilor în general, nu numai celordin Timiºoara) fiind în acest sens emblematicã. Iatã cîteva versuri:

„Iar la Cotroceni, lumina/ Pîlpîie ca lumînarea/Laferestre, cucuvaia,/Þipã – vreau ºi eu schimbarea!/ Doarpiratul plînge-ntruna/ªi dã iama prin pahare/Wischi-ultare-i þine trena/Cînd la cap, cînd la picioare./Supãratnevoie mare,/ Fiind învins fãrã apel,/Lupul fioros, mirare,/n-a ajuns decît un miel./Asta este soarta celor/Ce secred etern cîrmaci/Cîteodatã ajung „hranã”/Pentru viermiºi ciumpalaci./ªi mãcar de-ar înþelege/ Cã puterea dãde dracul/Cînd îþi dau frãþeºte mîna/Viermele ºi cium-palacul” (Boþa, 2012i).

Tema Roºia Montanã a reapãrut pe tapet dupã ce juristulFlorin Arhire, „unul dintre liderii grupului timiºorean «Salvaþi RoºiaMontanã»”, a apãrut în Piaþa Victoriei împãrþind pliante informativeºi expunînd pericolele exploatãrii zãcãmintelor de aur cu cianuriºi solicitînd includerea Roºiei Montane în patrimoniul UNESCO,înlocuirea guvernului Boc ºi demisia preºedintelui Bãsescu,creºterea procentajului din PIB alocat educaþiei la ºase procentesau „depolitizarea televiziunii publice” (Puºcaº, 2012a). Protesteleau continuat ºi în ziua urmãtoare, avînd aproximativ ºaizeci deprotagoniºti. Prestaþia jandarmeriei a devenit obiect de disputãîntre protestatari, o persoanã acuzînd conducerea JandarmerieiTimiº cã a solicitat consiliului local neautorizarea protestelor, întimp ce o alta „le-a luat apãrarea jandarmilor, mulþumindu-le pentrumodul în care s-au comportat pe toatã perioada protestelor”


(Boþa, 2012j) – nu s-a înregistrat niciun eveniment notabil (veziºi Panduru, 2012a; Florescu, 2012a).

Sîmbãtã, 28 ianuarie, USL-ul local a organizat o manifestarela care au participat aproximativ douã mii de oameni. Demarat laora 15.00, mitingul, care primise aprobare pentru trei ore, s-aîncheiat mai devreme, în jurul orei 16.30. Susþinãtorii USL s-audisociat de manifestaþiile revoluþionarilor, avînd, spuneau ei, ºiobiective cu mizã mult mai mare pe termen mediu. S-au pututauzi din partea lor sloganuri precum: „La Timiºoara nu e codportocaliu”, „Respect Timiºoara!” sau „Alegeri anticipate”, aces-tea nefiind însã nici pe departe la fel de incisive ca „BãseMondialu, cîntã la altã masã” sau „Un pitic ºi un chior ºi-au bãtutjoc de popor” (Stanici, 2012d). Alþi jurnaliºti au spus cã la mitingulUSL au fost circa patru mii de participanþi „veniþi din mai multelocalitãþi ale judeþului” (Florescu, 2012b). Unii revoluþionari auspus cã numãrul era de douã ori mai mare, iar Jandarmeria aavansat o cifrã oficialã de douã mii cinci sute de oameni (Codruþ,2012e). Încercarea de capitalizare politicã a manifestaþiilor nu aavut un impact deosebit în afarã de creºterea intensitãþii miºcãriide stradã; cu alte cuvinte, protestatarii din piaþã s-au disociatla rîndul lor de manifestaþia paralelã a USL. Interesant este ºifaptul cã presa timiºoreanã a acordat un spaþiu redus evenimen-tului, cel puþin în raport cu gradul de acoperire de pînã atunci aprotestelor.

În continuare, dimensiunile acþiunii stradale au revenit lanormal, dacã putem spune aºa, ziua de duminicã 29 ianuarienereunind mai mult de ºaizeci de protestatari. Cerinþele au rãmasaceleaºi, cu excepþia unor critici mai dure aduse liderilor locali aiPDL: „Frunzãverde pentru noi, este o pungã de gunoi. Jos coaliþiade la mãcelãrie. Cîinele gras turbeazã”. Un pensionar a afiºatmesajul „Demis ºi judecat”, adresat preºedintelui Bãsescu. A apã-rut de asemenea ºi un text inedit „Ceauºescu doi ce ai fãcut cu


noi?” (Boþa, 2012k; Codruþ, 2012e). Treptat, numãrul protesta-tarilor începe sã scadã. Doar jumãtate dintre nemulþumiþii deduminicã au mai putut fi întîlniþi luni în piaþã. „Timiºorenii suntcapabili sã suporte toate ticãloºiile guvernanþilor, dar sã vinã înstradã sã protesteze, nu. Dormiþi în pace! Acum, FMI o sã vãjupoaie. Staþi acasã ºi nu vã deranjaþi. E ruºinos” a declarat lamicrofon un protestatar (Miron, 2012o). „Timiºoara nu este feudãportocalie”, se putea citi pe o pancartã (Cernescu, 2012d). Auapãrut ºi mesaje obscene la adresa Elenei Udrea, scena protes-telor fiind, ca întotdeauna, dominatã de „nelipsiþii revoluþionari,veºnici stãpîni ai microfonului ºi promotori ai «celei de-a douaRevoluþii»”, scrie peiorativ ºi partizan Loredana Codruþ (2012f).Pe de altã parte, trebuie subliniat încã o datã faptul cã foºtiiprotagoniºti ai evenimentelor din 1989 au reprezentat înpermanenþã eºafodajul social ºi organizaþional al manifestaþiilor.În urmãtoarea zi o „A treia proclamaþie de la Timiºoara” a fostprezentatã în ºedinþa plenarã a consiliului judeþean, gãsindînþelegere parþialã din partea structurilor de putere localã(Panduru, 2012b). În piaþã nu s-a întîmplat nimic deosebit, cuexcepþia protestului inedit al lui ªtefan Cojocnean, „campionmondial în sporturi extreme”, care, purtînd un tricou inscripþio-nat „Românii au talent”, a protestat pe picioroange mecanice(P. Georgeta, 2012b; Codruþ, 2012g).

Prima zi din februarie a demarat tot cu un protest; dimen-siunile lui au fost reduse deºi revoluþionarul Dinu Buhãianu mizape o amploare mai mare afirmînd cã s-a obþinut din partea con-siliului local autorizarea protestelor pînã în data de 22 februarie(Miron, 2012p; Deaconescu, 2012b). S-au discutat cu aceastãocazie puncte din Platforma pentru România, un proiect conturatde cãtre Comitetul de Iniþiativã cu aproximativ douã sãptãmînimai devreme (Neagoe, 2012d), un fel de „A treia proclamaþiede la Timiºoara” consolidatã ºi adaptatã la nivel naþional ce urma


a fi datã publicitãþii în presa internã ºi internaþionalã (Miron,2012p). Cei aproximativ patruzeci de nemulþumiþi au renunþat lastaþia de amplificare utilizatã pînã atunci, rãmînînd doar cu oportavoce. O pensionarã a adus un afiº cu „jocul spînzurãtoarea,cuvîntul cãutat fiind PDL” (Boþa, 2012l). S-a strigat, printre altele„Nu staþi în casã/Dacã vã pasã”. Pe pancarta unui tînãr se puteaciti un mesaj adresat reprezentantului FMI în România: „JeffreyFranks you are not welcome in Romania” (Damian, 2012; vezi ºiCodruþ, 2012h). Înrãutãþirea drasticã a vremii a redus numãrulprotestatarilor de a doua zi la treizeci. Totodatã, au început sãaparã ºi primele mesaje împotriva Anti-Counterfeiting TradeAgreement (ACTA). Pe lîngã sloganurile deja cunoscute s-a scan-dat ºi „Demnitate!” sau „Nu staþi în balcoane cã muriþi de foame!”Manifestaþia nu a durat mai mult de o orã, fiind cuprinsã înintervalul 16.00-18.00. Asta pentru cã asociaþiile revoluþionarilordar ºi alte organizaþii neguvernamentale s-au întîlnit cu edilulConstantin Ostaficiuc, liderul organizaþiei locale a PDL ºi toto-datã preºedinte al Consiliului Judeþean Timiº, care s-a arãtatdispus sã facã unele concesii (Florescu, 2012c; Deaconescu,2012c; pentru amãnunte vezi secþiunea urmãtoare).

Timp de cîteva zile ºirul manifestaþiilor a fost întrerupt parþial,fiind reluat duminicã, 5 februarie. Protestatarii au cerut atuncidemisia premierului Boc ºi a preºedintelui Bãsescu, o condiþieobligatorie pentru credibilitatea Platformei pentru România maisus menþionatã. Potrivit revoluþionarului Lucian Cãldãraru: „(...)Cei doi sunt criminalii societãþii româneºti. Mai nou, se vorbeºtecã din aprilie vor sã dea 5% la salarii ºi la pensii. E o insultã. PDLface aºa cum a fãcut PCR ºi – Ceauºescu în ’89, cînd au dat100 de lei la salarii, cu scopul de a liniºti poporul. Ceea ce nu aureuºit, ci l-au provocat ºi mai tare. Dupã ce îºi dau demisia ceidoi, sã se facã ºi curãþenie în rîndul revoluþionarilor. Intruºii sã fiepedepsiþi ºi banii luaþi”. Dinu Buhãianu, alt nume cunoscut pro-


babil pînã acum cititorului, a anunþat cã deºi autorizaþia acor-datã protestelor expirã în 22 februarie, „va fi prelungitã pînãîn 22 martie. ªi tot aºa (...)” (Miron, 2012r).

Ceea ce þinuse pînã atunci de domeniul imposibilului s-apetrecut o zi mai tîrziu: primul-ministru Emil Boc ºi-a depusmandatul. Vizibil satisfãcuþi – dupã cum am avut ocazia sã mãconving personal – protestatarii nu au renunþat însã la tonulintransigent. Vehicularea numelui liderului Serviciului de InformaþiiExterne Mihai Rãzvan Ungureanu pentru postul de prim-ministrui-a iritat pe revoluþionari, aceºtia numindu-l în data de 7 februarie„(...) omul de casã al lui Bãsescu”. S-a insistat din nou penecesitatea continuãrii manifestaþiilor, scandîndu-se: „Jos PDL!”,„Asta-i Timiºoara unde este þara?”, „Azi în Timiºoara, mîine întoatã þara!”, „Coaliþia e deºteaptã, Timiºoara-i înþeleaptã!”,„Timiºoara e frumoasã!”, „Cinste Timiºoarei!”, „Timiºoara Bucu-reºti, bãi, Bãsescu o pãþeºti!”, „Jos Ungureanu!” sau „Jos Securi-tatea!”, „Demisia!”, „Vrem sã ne luãm viaþa înapoi!”, (...) „Bãsescuºi ai lui sã se ducã dracului!”, „Jos coaliþia!” (Miron, 2012s). Temasporirii influenþei serviciilor secrete în spaþiul public a fost utili-zatã ºi în zilele urmãtoare (Miron, 2012º), Eugen Gherga afirmîndcã „a venit timpul socotelilor naºpa” (Miron, 2012t; vezi ºi Neagoe,2012e). Iar în 11 februarie a avut loc o manifestaþie de amploareîmpotriva ACTA – care a reunit între patru ºi cinci sute de partici-panþi, mult mai puþini decît cifra de zece mii vehiculatã iniþial(Deaconescu, 2012d; Codruþ, 2012i; Puºcaº, 2012b). Protesteleau continuat în cursul weekendului trecut (scriu aceste rînduriîn 15 februarie), pe lîngã noul subiect ACTA solicitîndu-se dinpartea „nucleului dur” al protestatarilor majorarea salariului minimpe economie (Nistorescu, 2012).


3. Linii directoare ale protestelor din Timiºoara

Deºi este probabil ca protestele sã fie reluate în viitorul apro-piat, consider cã se pot decela în cheie constructivistã anumitelinii directoare ale manifestaþiilor din ianuarie-februarie care auavut loc pînã acum, linii directoare care probabil se vor regãsi îneventualitatea reapariþiei manifestaþiilor. Urmeazã deci sã iden-tificãm agenþii sociali, actele de vorbire ºi regulile aferente, resur-sele ºi interesele, cel puþin aºa cum au fost configurate pînã înacest moment. Înainte de a trece la analiza propriu-zisã se impuneo precizare metodologicã importantã referitoare la distincþiaagenþi-structuri pe niveluri sociale de analizã ºi construcþia lorascendentã. Sã luãm urmãtorul exemplu: într-un sat oarecare,binomul agenþi-structurã este similar distincþiei dintre sãteni, pede o parte, ºi consiliul local, primãria, pe de altã parte. Dacãfacem un pas înainte, primãria din respectivul sat poate fi con-sideratã ºi este practic un agent raportatã la consiliul judeþeansau prefectura din oraºul reºedinþã de judeþ. La rîndul lor, acestestructuri devin sau pot deveni agenþi în raport cu parlamentul,guvernul sau instituþia preºedenþiei. La rîndul sãu guvernul, iden-tificat cu statul în politica externã, devine un agent în raport custructurile internaþionale (vezi mai pe larg Gould în Kubálkova,Onuf, Kovert, 1998: 79-100). Altfel spus, separaþia agent-structurãeste flexibilã ºi depinde de nivelul de analizã. Pe de altã parte,agenþii noºtri iniþiali, sãtenii, pot rãmîne fãrã nicio problemã agenþiîn raport cu toate celelalte structuri de pe urmãtoarele niveluri deanalizã ºi acelaºi lucru este valabil pentru primãria oraºului înraport cu alte structuri mai înalte etc.

Astfel, la un prim nivel, agenþii din Piaþa Victoriei au fost revo-luþionarii, pensionarii, studenþii, ºomerii, sindicaliºtii, suporteriiPolitehnicii Timiºoara, membrii partidelor politice sau membrii NoiiDrepte. Protestul ne-a fãcut pe toþi agenþi deoarece revendicam


ceva de la structurile instituþionale locale ºi centrale. În acelaºitimp, asociaþiile revoluþionarilor, sindicatele, suporterii, membriipartidelor politice sau a Noii Drepte – erau concomitent parte aunor structuri. Agenþii ºi structurile sunt separaþi, dar rolul agenþiloreste tocmai acela de a „umaniza” structurile, în timp ce ultimeleau sarcina sã încadreze pe coordonatele fezabilitãþii cerinþeleprimilor.

Ce acte de vorbire au utilizat agenþii din Piaþa Victoriei? Leputem cataloga ca fiind în primul rînd directive, apoi, asertive ºi,în final, angajante. Nu am sã reiau aici toate sloganurile menþio-nate anterior, ci voi menþiona cã în categoria directivelor intrãexpresii de genul „Jos...!”, „...sã se ducã dracului...!”, „Ieºi afarã...”,„Anticipate, nu comasate!”, „Fãrã politruci!”, „Deconcentrate,depolitizate!”, „Demisia!”, în categoria asertivelor „Hoþii!”, „Azi înTimiºoara...!”, „Timiºoreni...!”, „Români...!”, „Cînd vom fi 10 000...!”,„Bãsescu nu e mediator...!”, „România, stat poliþienesc!”, „Bãsejegosu”, „Opriþi hoþia!”, „Noi suntem poporul...!”, „Nu vã fie fri-cã...!”, „Ruºine”, iar în categoria angajantelor „Bãse nu uita...!”,„Nu plecãm acasã!”, „Vrem sã ne luãm viaþa înapoi!” sau „Asta-iTimiºoara, unde este þara?”. Aceste acte de vorbire fac partedin regulile ºi normele societãþii româneºti, pe care le-aº cata-loga ca directive în primul rînd ºi apoi angajante. Pe cale deconsecinþã, autoritatea (rule) a fost de-a lungul timpului prepon-derent directivã ºi, ocazional sau în paralel, angajantã. Se observãînsã în ultimele decenii o creºtere considerabilã, la nivelul Occi-dentului cel puþin, a instructivelor (Onuf, 1989), fapt vizibil dealtfel ºi în exprimarea agenþilor sociali, respectiv în exprimareastructurilor. Instructivele amplificã gradul de dominare deoarecescot din problemã, „tehnicizeazã” ºi prezintã ca rezultate universalvalabile cãi particulare de accesare a resurselor prin intermediulrolurilor. Pe cale de consecinþã, asertivele au ca efect generalamplificarea asimetriilor prin dihotomizarea socialului între cei


care, nu acceptã, ci cunosc aceste reguli ºi cei care nu le cunosc,dar vor ajunge sã le cunoascã. Retorica globalizãrii reprezintãun exemplu adecvat pentru aceastã situaþie – deoarece impuneconsiderarea unei anumite paradigme operative drept universalã.

Nu este deci de mirare cã agenþii sociali din Piaþa Victorieiau recurs masiv la acte de vorbire asertive. Structurile – în sensgeneral – au fãcut-o primele. Iar cum agenþii ºi structurile îºi rede-finesc identitãþile interacþionînd, agenþii nu aveau cum sã rãmînãimuni la un astfel de discurs, preluîndu-l ºi adaptîndu-l intereselorproprii. Ajunºi în acest punct, s-ar putea afirma cã intereseleagenþilor din Piaþa Victoriei au vizat în primul rînd securitate (mate-rialã ºi civicã deopotrivã), pe cînd structurile, aºa cum urmeazãsã vedem, au cãutat menþinerea poziþiilor din care derivã explicitaccesul privilegiat la resurse (bogãþie, în termenii lui Onuf). Struc-turile locale, la rîndul lor, ca agenþi în raport cu structurile generale,au exprimat interese combinate, atît de securitate, cît ºi de poziþie.Acestea din urmã au fost la rîndul lor materiale (indemnizaþii),civice (opoziþia faþã de alegerile comasate), dar ºi simbolice(recunoaºterea Timiºoarei ca avangardã a miºcãrilor de stradã).

4. Reguli ºi autoritate:rãspunsuri ale structurilor locale ºi centrale

Comparativ cu modul în care s-au comportat agenþii sociali,comportamentul structurilor locale este mai dificil de analizatîntrucît au fost nevoite sã acþioneze uneori ca intermediari întreprotestatarii din Piaþa Victoriei ºi puterea de la Bucureºti sau caagenþi pur ºi simplu, avînd la rîndul lor propriile revendicãri faþãde centru. Este cazul autorizaþiei emise la sfîrºitul lunii noiembriede cãtre primarul Ciuhandu, autorizaþie care se încheia în felulurmãtor:


Cer preºedintelui þãrii, guvernului ºi Parlamentuluisã-ºi îndrepte atenþia spre doleanþele timiºorenilor care,prin faptele lor eroice ºi jertfa de sînge, au deschis dru-mul României cãtre democraþie ºi libertate ºi sã acordeTimiºoarei importanþa pe care o meritã. Conducãtoriinoºtri de astãzi nu trebuie sã uite cã au posibilitatea sãse exprime politic într-o democraþie datoritã oraºuluinostru ºi, pentru acest lucru, indiferent de coloratura lorpoliticã, trebuie sã arate respectul cuvenit Timiºoarei(Neagoe, 2011b).

Un alt exemplu în care o structurã localã a devenit agent înraport structura centralã – avînd desigur propriile interese,distincte pînã la urmã de cele ale simplilor participanþi la proteste– este ilustrat de iniþiativã filialei locale a PNL de la jumãtatealunii ianuarie de a mobiliza tineretul timiºorean în vederea obþineriide reprezentare civicã ºi a unor perspective economice maiatractive ºi echitabile pentru cetãþeni. Potrivit preºedintelui aripiide tineret a PNL, Iulius Jugãnaru:

„Azi, la ora 16.30, voi merge în centrul Timiºoarei!Protestez împotriva guvernãrii nesimþite, a mãsuriloriresponsabile, a hoþiei, a lucrãrilor inaugurate cu multînainte de finalizare, a rînjetului arogant al individuluinumit preºedinte; protestez împotriva prostiei, a nonva-lorilor, a incompetenþei ºi minciunilor neîntrerupte. Veniþicu noi, tineri din Timiºoara!” (...) „O sã vinã ºi membriPNL. Dar eu vreau sã vinã tinerii. Nu e un mesaj politicacolo. Eu vreau sã fac un apel general cãtre tineri pentrucã de cîþiva ani încoace nu au nicio perspectivã în þaraasta. Protestãm împotriva furtului, minciunii, furturilor pefaþã, lucrãrlor nefinalizate inaugurate, incompetenþei”(Panduru, 2012c).


De asemenea, filiala localã a Partidului Conservator a lansato campanie de colectare de semnãturi pentru suspendarea dinfuncþie a preºedintelui Bãsescu. „Programul de semnãturi estezilnic, de luni pînã vineri, între orele 9 ºi 13”, la sediul partidului,aflãm de la Mihai Oancea (2012c). Nici reprezentantul local alpartidului condus de Dan Diaconescu nu a rãmas mai prejos laacest capitol, iniþiind la rîndul sãu o acþiune similarã, deja men-þionatã.

Pe de altã parte, diverse organisme locale s-au manifestatca structuri, chiar dacã pãreau dispuse unor concesii. La acestpunct, menþionez cazul deputatului Alin Popoviciu, membru PDL,care a afirmat cã înþelege pe deplin nemulþumirile populaþiei ºiaprobã manifestaþiile paºnice. Acesta a încercat sã flateze orgo-liul bãnãþenilor lãudînd presupusul nivel superior al manifesta-þiilor de la Timiºoara care nu au degenerat în violenþe stradale,aºa cum s-a întîmplat în capitalã.

„S-a vãzut încã o datã diferenþa între Bucureºti ºiTimiºoara. La Timiºoara s-a protestat paºnic, iar în capi-talã s-a întîmplat ce s-a întîmplat. La noi nu s-a spartnimic, nu a fost nicio agresiune. Atîta timp cît oameniiprotesteazã paºnic, nu are nimeni nicio problemã. Pro-testele sunt legale, este o cale democraticã de a-þi expri-ma punctele de vedere. Protestele sunt normale, esteo situaþie grea, o situaþie de crizã, mulþi români au avutde suferit, dar pînã la urmã vorbim despre o crizã mon-dialã. Nu suntem doar noi afectaþi.” (Oancea, 2012d)

Popoviciu nu a fost de acord cu implicarea galeriei PolitehniciiTimiºoara în proteste, dorind sã atenþioneze astfel asuprapotenþialului conflictogen creat (Mãrãºcu, 2012). Pe de altã parte,nu trebuie uitat faptul cã PDL Timiº nu a manifestat numai


comportament de structurã, ci ºi de agent, cel puþin atunci cînd aînaintat guvernului, chiar dacã fãrã rezultat, cel puþin imediat,Scrisoarea PDL Timiº de susþinere a revoluþionarilor, mai susamintitã (Miron, 2011a).

Mai departe, preºedintele PNL Timiº Nicolae Robu s-a solida-rizat cu protestatarii în ceea ce priveºte demisia preºedintelui,demisia guvernului Boc ºi formarea unui guvern tehnocrat învederea organizãrii de alegeri anticipate (Panduru, 2012d;Neagoe, 2012f). În zilele urmãtoare, Consiliul Local s-a întrunitpentru a discuta cele ºase puncte propuse de asociaþia Victoriacondusã de Lorin Fortuna. Reprezentanþii locali ai PDL audezavuat ideea unei ºedinþe pe aceastã temã, argumentînd cãîn cadrul consiliului local existã membri ai mai multor partidepolitice, iar rolul acestui consiliu este acela de a vota iniþiativelegislative ºi nu de a se pronunþa asupra unor „puncte de vedere”(Oancea, 2012e; Deaconescu, 2012e; Neagoe, 2012g). Întru-nirea consiliului local din 26 ianuarie a oficializat aceastã opinie,revoluþionarii primind ca un fel de compensaþie promisiuneaprimarului Ciuhandu de a autoriza proteste pe termen nelimitat(Dogaru, 2012c; Oancea, 2012b). Totodatã, secundul primarului,þãrãnistul Adrian Orza, ºi-a declarat public simpatiile promonar-histe, susþinîndu-i astfel pe manifestanþii din Piaþa Victoriei cuaceleaºi convingeri (Oancea, 2012f).

Opoziþia ºi partidul de guvernãmînt nu au ratat ocazia de ase confrunta politic în oraºul de pe Bega. Constantin Ostaficiuc,preºedintele Consiliului Judeþean ºi preºedintele filialei locale aPDL, a fost acuzat de opoziþie cã ar fi incompatibil cu funcþiaocupatã întrucît ar fi avantajat o firmã la care soþia sa deþine uncapital de cincizeci de procente – un fapt sesizat de AgenþiaNaþionalã pentru Integritate ºi confirmat deocamdatã de cãtreCurtea de Apel Timiºoara. Partidele din opoziþie (i.e., PSD ºi PNL)au fost la rîndul lor acuzate de PDL cã au „confisca[t] protestel[e]


din ultimele zile” („Sorin Grindeanu...”, 2012; Paulescu, 2012;Panduru, 2012e).

Aºa cum am vãzut, luna februarie a debutat cu scãdereanumãrului de protestatari ºi reducerea duratei protestelor; acestelucruri s-ar fi datorat ºi dialogului iniþiat între organizaþiile revolu-þionarilor ºi cele non-guvernamentale ºi reprezentanþii locali aiPDL. Nu s-a ajuns la un rezultat palpabil, discuþiile fiind maidegrabã generale. Potrivit lui Constantin Ostaficiuc:

„Din acest dialog nu vrem decît un cîºtig, al nostru,al tuturor. A sta de vorbã cu societatea civilã este obli-gatoriu pentru fiecare om politic. Avem multe punctecomune ºi le putem stabili, pentru a le rezolva, atît lanivel local, cît ºi la nivel central. De exemplu, sunt deacord cu interzicerea traseismului politic, dar ºi cu legealustraþiei, care a apãrut atît în manifest, cît ºi din dorinþanoastrã. Sigur, sunt ºi lucruri cu care nu suntem deacord, de exemplu alegerile anticipate, demisia preºe-dintelui sau a premierului.” (Florescu, 2012c)

Alegerile anticipate au fost excluse din discuþie de cãtrepreºedintele PDL Timiº datoritã faptului cã anul în curs este unulelectoral (Deaconescu, 2012c) – o poziþie exprimatã în modconstant ºi de conducerea centralã a PDL.

În ceea ce priveºte rãspunsurile structurilor naþionale laprotestele agenþilor ºi structurilor din Piaþa Victoriei ºi la protesteledesfãºurate pe întreg teritoriul þãrii, acestea sunt binecunoscuteºi nu necesitã detalieri suplimentare: înlãturarea din funcþie aministrului de externe de la acea datã Teodor Baconschi, coche-tarea cu ideea mãririi nesemnificative a pensiilor ºi salariilor ºi,desigur, demisia guvernului. La rîndul sãu, am putea adãuga,statul român a devenit evident un agent în raport cu structurile


coercitive gen FMI, adepte ale unor mãsuri de gestionare a crizeiimpopulare ºi pretins infailibile.

Observãm deci cã structurile locale s-au manifestat prepon-derent ca structuri în raport cu protestatarii din piaþã, ca agenþisociali în interacþiunea dintre ele ºi ca agenþi, respectiv structuri,în raporturile cu puterea centralã. Actele de vorbire utilizate aufost, ca ºi în cazul agenþilor, directive ºi angajante. Mizele sauinteresele, în termenii lui Onuf, au fost în schimb mult mai consis-tente: menþinerea poziþiilor din care derivã acces privilegiat la resurse.

5. Consecinþe neintenþionate? Eficienþa mobilizatoarea mesajelor moderat ºi extrem naþionaliste

în configurarea protestelor

În aceastã secþiune îmi propun sã analizez influenþa naþiona-lismului ca variantã restrictivã de construcþie socialã ºi formelesub care ºi-a fãcut apariþia în cadrul protestelor din Piaþa Victoriei.Deja amintitul orgoliu al bãnãþenilor (ori „ºovinism al prosperitãþii”)este o formã de regionalism difuz, haºurat pe coordonate non-etnice ºi de asemenea relativ ambiguu din punct de vedereideologic în sensul în care poate fi resorbit cu succes în texturiþinînd atît de stînga, cît ºi de dreapta spectrului doctrinar – poatefi interpretat sub aspectul unui regionalism moderat. Asociaþiilerevoluþionarilor l-au manifestat din plin atunci cînd au asumatpentru Timiºoara rolul de capitalã civicã a României, supraso-licitînd de asemenea poziþia Banatului la nivel naþional din acestpunct de vedere. Au existat însã ºi porniri naþionaliste mai intense,cum ar fi solicitarea inclusã în „A treia Proclamaþie de la Timiºoara”de a limita accesul minoritãþilor naþionale în Parlament, propor-þional cu ponderea procentualã pe care o are fiecare dintre acesteminoritãþi la nivel naþional.


În comparaþie cu acest regionalism moderat, falsul apolitismde la care se revendicã ideologia neolegionarã a Noii Drepterezoneazã într-o anumitã mãsurã cu saturaþia la care au ajunsmulþi protestatari faþã de politicã în general. Acest aºa-zis apolitisma rezonat ºi cu ambiþia implementãrii unei noi paradigme opera-tive, non sau postrepublicane (vezi, pentru o analizã a republica-nismului ca filosofie politicã ºi a moºtenirii sale internaþionale,Onuf, 1998). Asta nu înseamnã nici pe departe cã Onuf are învedere susþinerea unor alternative extreme la modernitate cafascismul sau comunismul, ele însele forme de modernitate distor-sionatã. Mesajul constructivist ar putea fi rezumat sub formadistribuirii practice a beneficiilor generate de modernitate pentrucîþi mai mulþi oameni posibil.

Discursurile lui Lorin Fortuna au preluat numeroase elementeideologice subsumabile legionarismului, neolegionarismului saunaþional-comunismului ceauºist, pe care l-am numit leninismromantic (Copilaº, 2011: 227-247). Dintre temele vehiculate cuprecãdere de Lorin Fortuna amintesc cele ce þin de naþionalis-mul extrem, colectivismul organic, obsesia masoneriei ºi a con-spiraþiilor iudeo-masonice în general, nostalgia autoritarismului,ostilitatea faþã de „influenþa politicã ºi militarã a unor state neeu-ropene” asupra României ºi bãtrînului continent. Bunãoarã,Fortuna cerea „asigurarea dreptului de suveranitate al PoporuluiRomân (cucerit prin Revoluþia Românã din decembrie 1989) prinanihilarea tuturor structurilor subversive de tip organizaþional,masonic sau mafiot, care urmãresc subminarea sau chiar anula-rea acestui drept, în scopul promovãrii eficiente a propriilor lorinterese, în dauna celor ale Poporului Român” (vezi „obiectivelefundamentale” ale misiunii astrale „România”).

Lorin Fortuna ajunge la „revoluþii spirituale europene” carear relua principiile revoluþiei din 1989, „constelaþii zodiacale”,abolirea creºtinismului din cauza originilor sale iudaice, civilizaþii


„reptiliene”, „goriliene” sau „vulturiene” etc. Dincolo de acesteconsideraþii mai mult sau mai puþin fanteziste, important estefaptul cã naþionalismul, indiferent de formã ºi intensitate, nureprezintã o construcþie socialã alternativã de preferat prezenteiconstrucþii a socialului românesc. În termenii lui Onuf, naþiona-lismul echivaleazã cu dispoziþia heteronomicã a societãþilor încare interacþiunile agenþilor ºi structurilor creeazã uneori conse-cinþe nedorite, iraþionale, care se întorc împotriva protagoniºtilor;aceºtia din urmã ar trebui, raþional vorbind, sã identifice noimijloace de socializare pentru a le surmonta. Existã însã ºi alter-nativa persistãrii în (sau chiar a potenþãrii) iraþional(ului). Naþiona-lismul nu va dispãrea probabil niciodatã, deoarece identitãþile„tari” ºi prejudecãþile pe care le afirmã orice tip de naþionalism,nu numai cel românesc, au fost, sunt ºi vor fi în continuare confun-date cu societãþile propriu-zise asupra cãrora se manifestã însens exclusivist, alimentîndu-le dispoziþiile conflictogene. Vesteabunã este cã în Piaþa Victoriei naþionalismul nu a fost, sau celpuþin nu a pãrut dominant.

6. Comentarii finale: agenþi, structuri ºi posibileconstrucþii alternative ale socialului

Manifestaþiile de la Timiºoara sunt desigur parte a uneitendinþe sociale mai ample care a inclus majoritatea oraºelormari ale României. Scandãrile din Bucureºti, de exemplu, facparte din acelaºi registru comunicaþional al actelor de vorbiredirective, asertive ºi angajante. Poate cel mai celebru sloganasertiv este „Vã rugãm sã ne scuzaþi, nu producem cît furaþi”,urmat îndeaproape de reinventarea într-o cheie nouã a vechiuluislogan comunist „Ciumpalaci din toate þãrile, uniþi-vã!”. Simpatiileprolegionare, combinate se pare cu cele monarhiste – deºi cele


douã sunt indiscutabil distincte, nu am în niciun caz intenþia de ale confunda – au fost exprimate ºi de cîþiva manifestanþi izolaþidin Bucureºþi prin lozinca „Sã vinã legionarii ºi Regele Mihai!”(Ungureanu, 2012). Un alt act de vorbire directiv, cu siguranþãîntîlnit în cazul tuturor sau mãcar a majoritãþii protestelor, este„Jos Bãsescu!”. Interesele ºi resursele disputate între agenþi ºistructuri pot fi încadrate la nivelul întregii þãri în tiparul interpre-tativ de mai sus.

Dupã demisia guvernului Boc ºi instalarea noului guverncondus de Mihai Rãzvan Ungureanu protestele au început dinnou la Timiºoara. Cîteva zeci de oameni nu renunþã la a-ºi facepublice revendicãrile în Piaþa Victoriei. Au apãrut ºi mesaje noi:„Jos comuniºtii cã au ajuns miniºtri”, „Rezist, rezist, sunt antico-munist” sau „Rezistã Bucureºti!” („Proteste la Timiºoara...”,2012a). În 17 februarie, protestatarii au îngenuncheat, cîntînd„Deºteaptã-te, române”. În piaþã ºi-au fãcut apariþia ºi primeleinstrumente muzicale, o chitarã acusticã („Proteste la Timi-ºoara...”, 2012b). Rezumînd, Piaþa Victoriei din Timiºoara a fostgazda unor protestatari extrem de diferiþi, cu mesaje diferite, încadrul cãrora cele radicale (naþionaliste sau împotriva pluripar-tidismului), deºi relativ vizibile, neocupînd un loc central.

Întrebarea mea iniþialã a fost urmãtoarea: cum s-a repercutatresurgenþa agenþilor asupra structurilor în cazul protestelor de laTimiºoara? Dificultatea de a rãspunde este evidentã, în primulrînd datoritã faptului cã, procesul fiind în plinã desfãºurare, nubeneficiem de avantajul analitic al retrospecþiunii. În al doilearînd, rãspunsul la întrebarea de mai sus este dificil de dat pentrucã revendicãrile agenþilor, deºi încadrabile în anumite tipare, suntdeparte de a se fi epuizat, ele pliindu-se dupã rãspunsurilestructurilor, rãspunsuri care la rîndul lor sunt influenþate de solici-tãrile agenþilor. Cu toate aceste dificultãþi, rãspunsul meu provi-zoriu la întrebarea menþionatã este urmãtorul: Structurile, atît


locale, dar în primul rînd cele centrale, au dat dovadã de o anumitãflexibilitate care, departe de a atenua nemulþmirile agenþilor, dupãprincipiul dominoului, le-a radicalizat. Acest lucru a avut loc chiarîn ciuda faptului cã protestele propriu-zise au scãzut peste tot înþarã ca intensitate ºi frecvenþã. S-a intrat însã într-un cerc viciosîn care noile concesii ale structurilor vor antrena probabil noisolicitãri din partea agenþilor. Viitorul este, aºadar, „deschis”,pentru a cita cunoscuta sintagmã formulatã de Karl Popper.

Bibliografie

Berger, Oscar, 2011. „Societatea Timiºoara parte integrantã aspiritului Timiºoarei”, Timiºoara ªtiri, 30 martie, accesat în14.02.2012.

Both, ªtefan, 2011. „Luptãtorii din 16-22 decembrie 1989 au lansatcea de-a treia Proclamaþie de la Timiºoara”, Adevãrul, ediþiaonline, 22 decembrie, accesat în 13.02.2012.

Both, ªtefan, 2012. „Timiºorenii se mobilizeazã pentru un protestpro-Raed Arafat ºi SMURD: «E timpul sã arãtãm cã avemcoloanã vertebralã!»”, Adevãrul, ediþia online, 13 ianuarie,accesat în 13.02.2012.

Boþa, Dragoº, 2012a. „«Nevroticii» din Timiºoara au ieºit din nou înstradã”, PressAlert.ro, 15 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Boþa, Dragoº, 2012b. „Protestele reluate timid la Timiºoara”,PressAlert.ro, 14 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Boþa, Dragoº, 2012c. „Protestele anti-Bãsescu au reînceput laTimiºoara”, PressAlert.ro, 16 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Boþa, Dragoº, 2012d. „Timiºoara în 6-a zi de demonstraþii anti-Bãsescu”, PressAlert.ro, 18 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Boþa, Dragoº, 2012e. „A 7-a zi de «Jos Bãsescu» în centrulTimiºoarei”, PressAlert.ro, 19 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Boþa, Dragoº, 2012f. „Ziua 10 de «Jos Bãsescu»”, PressAlert.ro, 22ianuarie, accesat în 14.02.2012.


Boþa, Dragoº, 2012g. „Protestul anti-Bãsescu, ziua 11”, PressAlert.ro,23 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Boþa, Dragoº, 2012h. „A 12-a zi de «Jos Bãsescu» la Timiºoara”,PressAlert.ro, 24 ianuarie, accesat în 15.02.2012.

Boþa, Dragoº, 2012i. „«Viermele ºi ciumpalacul» – folclor de protestîn ziua 14”, PressAlert.ro, 26 ianuarie, accesat în 15.02.2012.

Boþa, Dragoº, 2012j. „Ziua 15 de protest anti-portocaliu”,PressAlert.ro, 27 ianuarie, accesat în 15.02.2012.

Boþa, Dragoº, 2012k. „Ziua 17 de proteste – «Frunzãverde pentrunoi este o pungã de gunoi»”, PressAlert.ro, 29 ianuarie, accesatîn 15.02.2012.

Boþa, Dragoº, 2012l. „Spînzurãtoarea PDL în a 20-a zi de proteste”,PressAlert.ro, 1 februarie, accesat în 15.02.2012.

Braudel, Fernand, 2002. O lecþie de istorie cu Fernand Braudel,Bucureºti: Corint.

Cernescu, Marilena, 2012a. „Timiºorenii, invitaþi sã stingã lumina ºisã punã cearceafuri în geamuri ca sã protesteze anti-putere, încea de-a 13-a zi de mitinguri în Piaþa Victoriei”, Opinia Timiºoarei,25 ianuarie, accesat în 16.02.2012.

Cernescu, Marilena, 2012b. „Timiºorenii îi înmormînteazã simbolicpe Traian Bãsescu ºi pe Emil Boc în centrul oraºului, în cea de-a 14-a zi de proteste anti-Putere”, Opinia Timiºoarei, 26 ianuarie,accesat în 16.02.2012.

Cernescu, Milena, 2012c. „Tot mai puþini timiºoreni scandeazã înPiaþa Victoriei, în cea de-a 15-a zi de proteste în stradã”, OpiniaTimiºoarei, 27 ianuarie, accesat în 16.02.2012.

Cernescu, Milena, 2012d. „Doar 30 de oameni au manifestat în ceade-a 18-a zi de proteste în centrul Timiºoarei”, Opinia Timiºoarei,30 ianuarie, accesat în 16.02.2012.

Codruþ, Loredana, 2012a. „«Ole, ole, ole, ole, noi urîm partidele!» –a strigat galeria lui Poli împreunã cu cei de la Noua Dreaptã. Uncetãþean turmentat a fost evacuat de la mitingul din Piaþa Operei”,Ora de Timiº.ro, 15 ianuarie, accesat în 16.02.2012.

Codruþ, Loredana, 2012b. „Lorin Fortuna l-a ars ºi pe Emil Boc. Aflãultimele gãselniþe în materie de fashion la miting!”, Ora de Timiº,20 ianuarie, accesat în 14.02.2012.


Codruþ, Loredana, 2012c. „ªi cîinii protesteazã, nu-i aºa? «Nu vãfie fricã, Boc o are micã» – dezvãluie un protestatar!”, Ora deTimiº , 21 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Codruþ, Loredana, 2012d. „Pancarta cu scrisul invers a intrat în top”,Ora de Timiº.ro, 23 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Codruþ, Loredana, 2012e. „Preºedintele Bãsescu, «botezat» ºiinterpelat în Piaþa Operei”, Ora de Timiº.ro, 29 ianuarie, accesatîn 15.02.2012.

Codruþ, Loredana, 2012f. „Protestatarii din Piaþa Operei ºi-audescheiat «ºliþul» ºi l-au pus pe pancarte”, Ora de Timiº.ro, 30ianuarie, accesat în 15.02.2012.

Codruþ, Loredana, 2012g. „«Masonii» Bãsescu, Boc, Udrea ºiIsãrescu, «striviþi» în picioroange la protestul din Piaþa Operei”.Ora de Timiº.ro, 31 ianuarie, accesat în 15.02.2012.

Codruþ, Loredana, 2012h. „Exilarea lui Jeffrey Franks ºi pofta de«spînzurãtoare», în Piaþa Operei”, Ora de Timiº.ro, 1 februarie,accesat în 15.02.2012.

Codruþ, Loredana, 2012i. „Explicaþia acronimului ACTA, pe bannerulînfipt în «Muntele Alb» din Piaþa Operei! Aflã care este!”, Orade Timiº.ro, 11 februarie, accesat în 15.02.2012.

Copilaº, Emanuel. 2011. „Ideologie ºi politicã. Helsinki 1975 ºiproblematica drepturilor omului în România socialistã”. AnuarulInsitutului de Istorie „G. Bariþiu” din Cluj-Napoca, tom L, pp.227-247.

Damian, Daniela, 2012. „Protestele continuã la Timiºoara”,Renaºterea Bãnãþeanã, ediþia online, 1 februarie, accesat în15.02.2012.

Deaconescu, Roxana, 2012a. „Preºedintele Societãþii Timiºoara: Nuvãd de ce sã ieºim ºi noi în stradã, nemulþumirile noastre suntde alt gen!”, Opinia Timiºoarei, 17 ianuarie, accesat în 1602.2012.

Deaconescu, Roxana, 2012b. „Primarul Timiºoarei, GheorgheCiuhandu: Voi autoriza mitinguri în continuare, deºi Jandarmeriaa cerut sã nu le aprob!”, Opinia Timiºoarei, 26 ianuarie, accesatîn 16.02.2012.


Deaconescu, Roxana, 2012c. „Timiºorenii vor protesta doar o orãpe zi în centrul oraºului. Au început negocierile cu partidele ºise pregãteºte un mare miting”, Opinia Timiºoarei, 2 februarie,accesat în 16.02.2012.

Deaconescu, Roxana, 2012d. „Sute de timiºoreni au ieºit în PiaþaVictoriei din Timiºoara pentru a protesta împotriva ACTA cupancarte ºi lozinci”, Opinia Timiºoarei, 11 februarie, accesat în15.02.2012.

Deaconescu, Roxana. 2012e. „Protestele din Piaþa Victoriei dinTimiºoara îi bagã în ºedinþã extraordinarã pe aleºii locali!”,Opinia Timiºoarei, 23 ianuarie, accesat în 16.02.2012.

Dogaru, Viorel, 2012a. „Cine se aflã în spatele protestului de laTimiºoara?”, Timiºoara Express, 17 ianuarie, accesat în14.02.2012.

Dogaru, Viorel, 2012b. „Cetãþeanul turmentat în Piaþa Victoriei: dareu cu cine votez?”, Timiºoara Express, ediþia online, 19 ianuarie,accesat în 14.02.2012.

Dogaru, Viorel, 2012c. „Corabia Timiºoarei protesteazã, dar nupãrãseºte flota”, Timiºoara Express, 26 ianuarie, accesat în16.02.2012.

Florescu, Silviu, 2012a. „Miting USL în Piaþa Unirii din Timiºoara”,Renaºterea Bãnãþeanã, ediþia online, 27 ianuarie, accesat în15.02.2012.

Florescu, Silviu, 2012b. „Miting împotriva puterii la Timiºoara”,Renaºterea Bãnãþeanã, ediþia online, 28 ianuarie, accesat în15.02.2012.

Florescu, Silviu, 2012c. „Dialogul manifestanþilor timiºoreni cu lideriiPDL reduce protestele”, Renaºterea Bãnãþeanã, ediþia online,2 februarie, accesat în 15.02.2012.

Giddens, Anthony, The constitution of society. Outline of the theoryof structuration, Cambridge: Polity Press, 1986.

Gould, Harry, 1998. „What is at stake in the agent-structure debate?”,Pag. 79-80 în International relations in a constructed world,VendulkaKubálkova, Nicholas Onuf ºi Paul Kowert, coord., New York,London: M. E. Sharpe Armonk.


Gramsci, Antonio, 1969. Opere alese, Bucureºti, Editura Politicã.Hojda, Miodrag. 2012. „Douã mitinguri anti-putere în acelaºi timp la

Timiºoara. Revoluþionarii ºi monarhiºtii au ieºit în Piaþa Victorieiîn a 11-a zi de proteste”, Opinia Timiºoarei, 23 ianuarie, accesatîn 16.02.2012.

Horescu, Marius, 2012. „O nouã zi de proteste la Timiºoara”,Renaºterea Bãnãþeanã, ediþia online, 17 ianuarie, accesat în15.02.2012.

Ianãº, Gianina, 2012a. „Protestele au continuat la Timiºoara”,Renaºterea Bãnãþeanã, ediþia online, 18 ianuarie, accesat în15.02.2012.

Ianãº, Gianina, 2012b. „Guvernul, luat în bãºcãlie de protestatariitimiºoreni”, Renaºterea Bãnãþeanã, ediþia online, 29 ianuarie,accesat în 15.02.2012.

Kuhn, Thomas, 1996. The structure of scientific revolutions, Chicagoand London: The University of Chicago Press.

Laclau, Ernesto; Mouffe, Chantal, 2001. Hegemony and socialiststrategy. Towards a radical democratic politics, London, NewYork: Verso.

Legea 341/2004, http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=50832, accesatã în 15.02.2012.

Mãrãºcu, Ovidiu. 2012. „Alin Popoviciu susþine cã protestatarii aumotive sã iasã în stradã”, Ziua de Vest, ediþia online, 16 ianuarie,accesat în 16.02.2012.

Miron, Gheorghe, 2011a. „Revoluþionarii bãnãþeni susþin cã Emil Bocnu þine cont de ei”, Ziua de Vest, ediþia online, 28 noiembrie,accesat în 13.02. 2012.

Miron, Gheorghe, 2011b. „«Jos infernul!», «Jos tirania unui chior» –au strigat revoluþionarii în centrul Timiºoarei”, Ziua de Vest, ediþiaonline, accesat în 13.02.2012.

Miron, Gheorghe, 2011c. „Ultima diversiune pe tema RevoluþiaRomânã de la Timiºoara”, Ziua de Vest, ediþia online, 15 decem-brie, accesat în 14.02.2012.

Miron, Gheorghe, 2011d. „Povestea unui ex-huligan din Timiºoara”,Ziua de Vest, ediþia online, 25 decembrie, accesat în 14.02.2012.


Miron, Gheorghe, 2011e. „A Treia Proclamaþie de la Timiºoara”, Ziuade Vest, ediþia online, 16 decembrie, accesat în 14.02.2012.

Miron, Gheorghe, 2012. „Prof. dr. Nicolae Þãran, în Piaþa Victoriei,Timiºoara: «Bãsescu este compromis, de aceea trebuie sãplece!»”, Ziua de Vest, ediþia online, 22 ianuarie, accesat în14.02.2012.

Miron, Gheorghe, 2012a. „Protestatarii din Timiºoara au lansatmanifestul «Din nou tot în Banat»”, Ziua de Vest, ediþia online,29 ianuarie, accesat în 13. 02. 2012.

Miron, Gheorghe, 2012b. „24 ianuarie – zi de apogeu a revolteiîmpotriva puterii bãsecist-bociste”, Ziua de Vest, ediþia online,15 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Miron, Gheorghe, 2012c. „Protestele din Timiºoara au împlinit 80 dezile”, Ziua de Vest, ediþia online, 27 ianuarie, accesat în 15. 02. 2012.

Miron, Gheorghe, 2012d. „Sã nu îl lãsãm pe Bãsescu sã transformeþara într-un lagãr de exterminare!”, Ziua de Vest, ediþia online,14 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Miron, Gheorghe, 2012e. „A patra zi de demonstraþii la Timiºoara”,Ziua de Vest, ediþia online, 16 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Miron, Gheorghe, 2012f. „Timiºorenii, în Piaþa Victoriei: «Acestpreºedinte este o insultã la adresa românismului!»”, Ziua deVest, ediþia online, 17 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Miron, Gheorghe, 2012g. „ªtefan Gogoºanu, Cartel Alfa Timiº: «Ogaºcã de afaceriºti conduce România»”, Ziua de Vest, ediþiaonline, 18 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Miron, Gheorghe. 2012h. „Timiºoara, a ºaptea zi de proteste”, Ziuade Vest, ediþia online, 19 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Miron, Gheorghe, 2012i. „Eugen Gherga, Liga de Vest aRevoluþionarilor: «De ce sunt pentru Jos Bãsescu?»”, Ziua deVest, ediþia online, 19 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Miron, Gheorghe, 2012j. „Cel mai vinovat este actualul guvern PDL,în frunte cu Bãsescu!”, Ziua de Vest, ediþia online, 20 ianuarie,accesat în 14.02.2012.

Miron, Gheorghe, 2012k. „Timiºoreni (sic!) au cerut Guvernului PDLabrogarea tuturor legilor care au dus la sãrãcirea poporului”,Ziua de Vest, ediþia online, 22 ianuarie, accesat în 14.02.2012.


Miron, Gheorghe, 2012l. „A 11-a zi de proteste”, Ziua de Vest, ediþiaonline, 23 ianuarie, accesat în 15.02.2012.

Miron, Gheorghe, 2012m. „Timiºorenii au cerut Guvernului PDLabrogarea tuturor legilor care au dus la sãrãcirea poporului”,Focus Vest, ediþia online, 23 ianuarie, accesat în 15. 2.2012.

Miron, Gheorghe, 2012n. „Timiºoara – a 12-a zi de proteste”, Ziuade Vest, ediþia online, 24 ianuarie, accesat în 15.02.2012.

Miron, Gheorghe, 2012o. „Aproximativ 30 de persoane au protestatîn Piaþa Victoriei din Timiºoara”, Ziua de Vest, ediþia online,30 ianuarie, accesat în 15.02.2012.

Miron, Gheorghe, 2012p. „Protestatariii din Timiºoara: «Nu vomceda!»”, Ziua de Vest, ediþia online, 1 februarie, accesat în15.02.2012.

Miron, Gheorghe, 2012q. „Protestele maraton din Piaþa Victoriei dinTimiºoara au împlinit 21 de zile”, Ziua de Vest, ediþia online,2 februarie, accesat în 15.02.2012.

Miron, Gheorghe, 2012r. „«Constantin Ostaficiuc sã le cearã demisialui Traian Bãsescu ºi Emil Boc!»”, Ziua de Vest, ediþia online,5 februarie, accesat în 15.02.2012.

Miron, Gheorghe, 2012s. „Protestatarii din Timiºoara: «Va fi mai rãucu Ungureanu premier. Serviciile vor face ravagii!»”, Ziua deVest, ediþia online, 7 februarie, accesat în 15.02.2012.

Miron, Gheorghe, 2012º. „Serviciile secrete sã nu intre în viaþapublicã, odatã cu Ungureanu!”. Ziua de Vest, ediþia online,9 februarie, accesat în 15.02.2012.

Miron, Gheorghe, 2012t. „Eugen Gherga, luptãtor timiºorean: «2012a fost anunþat anul apocalipsei!»”, Ziua de Vest, ediþia online,10 februarie, accesat în 15.02.2012.

Neagoe, Alex, 2011a. „Revoluþia a intrat în greva foamei”, OpiniaTimiºoarei, 22 noiembrie, – accesat în 13.02.2012.

Neagoe, Alex, 2011b. „Gheorghe Ciuhandu: Declaraþie privindprotestele organizaþiilor de revoluþionari”, Timiºoara Express,28 noiembrie, accesat în 13.02.2012.

Neagoe, Alex, 2011c. „Democraþia originalã loveºte din nou – 7”,Timiºoara Express, 28 noiembrie, accesat în 13.02.2012.


Neagoe, Alex, 2011d. „Democraþia originalã loveºte din nou – 13”,Timiºoara Express, 6 decembrie 2011, accesat în 13.02.2012.

Neagoe, Alex, 2011e. „Democraþia originalã loveºte din nou – 17”,Timiºoara Express, 9 decembrie, accesat în 13.02.2012.

Neagoe, Alex, 2011f. „Democraþia originalã loveºte din nou – 19”,Timiºoara Express, 12 decembrie, accesat în 13.02.2012.

Neagoe, Alex, 2011g. „Democraþia originalã loveºte din nou –22”,Timiºoara Express, 15 decembrie, accesat în 14.02.2012.

Neagoe, Alex, 2011h. „Eugen Gherga – am fost un huligan”,Timiºoara Express, 22 decembrie, accesat în 14.02.2012.

Neagoe, Alex, 2012a. „Dacã Timiºoara nu e, nimic nu e”, TimiºoaraExpress, 16 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Neagoe, Alex, 2012b. „Apel al Societãþii Timiºoara”, TimiºoaraExpress, 17 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Neagoe, Alex, 2012c. „Vasile Caprea: Acþiune de strângere desemnãturi prin care poporul solicitã demisia lui Traian Bãsescu”,Timiº Express, 20 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Neagoe, Alex, 2012d. „Exclusiv / Timiºoara va lansa Platforma pentruRomânia”, Timiºoara Express, 18 ianuarie, accesat în 15.02. 2012.

Neagoe, Alex, 2012e. „Eugen Gherga: Naºpa!”, Timiºoara Express,9 februarie, accesat în 15.02.2012.

Neagoe, Alex, 2012f. „Nicolae Robu: Fac un apel la toþi parlamentariiþãrii sã-ºi dea demisia în bloc”, Timiºoara Express, 22 ianuarieaccesat în 16.02.2012.

Neagoe, Alex, 2012g. „Consiliul Local bãgat în sedinþã de protest”,Timiºoara Express, accesat în 16.02.2012.

Nistorescu, Laurenþiu, 2012. „Campania «ACTA la vista» s-a extinsºi la Timiºoara”, Renaºterea Bãnãþeanã, 12 februarie, accesatîn 15.02.2012.

Oancea, Mihai, 2012a. „Grindeanu: «Orice om politic trebuie sãasculte glasul pieþei»”, deBanat.ro, ediþia online, 24 ianuarie,accesat în 15.02.2012.

Oancea, Mihai, 2012b. „Ciuhandu dã liber non-stop la autorizaþiipentru protestele antiputere”, deBanat.ro, 26 ianuarie, accesatîn 15.02.2012.


Oancea, Mihai, 2012c. „Conservatorii din Timiºoara strîng semnãturipentru demiterea lui Bãsescu”, deBanat.ro, 17 ianuarie, accesatîn 16.02.2012.

Oancea, Mihai, 2012d. „Popoviciu: «Protestele sunt normale»”,deBanat.ro, 16 ianuarie, accesat în 16.02.2012.

Oancea, Mihai, 2012e. „PDL spune cã ºedinþa extraordinarã a CLTimiºoara e inutilã”, deBanat.ro, 24 ianuarie, accesat în16.02.2012.

Oancea, Mihai, 2012f. „Orza, tot cu monarhia”, deBanat.ro, 25 ia-nuarie, accesat în 16.02.2012.

Onuf, Nicholas, 1989. World of our making. Rules and rule in socialtheory and international relations, Columbia: University of SouthCarolina Press.

Onuf, Nicholas, 1998a. „Constructivism. A user’s manual”, Pag. 58-78,în International relations in a constructed world. VendulkaKubálkova, Nicholas Onuf ºi Paul Kowert coord., New York,London: M.E. Sharpe Armonk.

Onuf, Nicholas, 1998b. The republican legacy in international thought,New York: Cambridge University Press.

P., Georgeta, 2012a. „Suporterii lui Poli ies în stradã”, deBanat.ro,18 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

P., Georgeta, 2012b. „Protest pe picioroange la Timiºoara”,deBanat.ro, 31 ianuarie 2012, accesat în 15.02.2012.

Panduru, Adrian, 2012a. „Miting de amploare USL în Timiºoara –sîmbãtã, la ora 15”, Ziua de Vest, ediþia online, 27 ianuarie,accesat în 15.02.2012.

Panduru, Adrian, 2012b. „Protestatarii din Piaþa Operei ºi-au fãcutcunoscute revendicãrile în plenul CJ Timiº”, Ziua de Vest, ediþiaonline, 31 ianuarie, accesat în 15.02.2012.

Panduru, Adrian, 2012c. „Iulius Jugãnaru, liderul tineretului liberaldin Timiºoara, cheamã tinerii la protestul din Piaþa Operei: «Veniþicu noi, tineri din Timiºoara»”, Ziua de Vest, ediþia online, 16 ia-nuarie, accesat în 16.02.2012.

Panduru, Adrian, 2012d. „Nicolae Robu ºi Horia Cristian cerparlamentarilor ºi preºedintelui Bãsescu sã-ºi dea demisia în


bloc”, Ziua de Vest, ediþia online, 22 ianuarie, accesat în16.02.2012.

Panduru, Adrian, 2012e. „Ostaficiuc despre propria incompatibilitate:«No comment!»”, Ziua de Vest, ediþia online, 20 ianuarie, accesatîn 16.02.2012.

Paulescu, Lucian, 2012. „Instanþa a decis cã Ostaficiuc este în conflictde interese, conform raportului ANI”, Ziua de Vest, ediþia online,18 ianuarie, accesat în 16.02.2012.

Popa, Dana. 2012, „Miting pro Arafat la Timiºoara”, deBanat.ro,13 ianuarie, accesat în 13.02.2012.

Puºcaº, Florin. 2012a. „Florin Arhire – timiºoreanul care protestezãîmpotriva cianurii ºi a puterii portocalii”, Ziua de Vest, ediþiaonline, 26 ianuarie, accesat în 15.02.2012.

Puºcaº, Florin, 2012b. „Sute de timiºoreni au protestat împotrivaACTA, în Piaþa Victoriei”, Ziua de Vest, ediþia online, 11 februarie,accesat în 15.02.2012.

Searle, John, 1999. Expression and meaning. Studies in the theoryof speech acts, New York: Cambridge University Press.

Stanici, Alecsandra, 2012a. „Proteste unul dupã altul, în PiaþaVictoriei”, deBanat.ro, 15 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Stanici, Alecsandra, 2012b. „«Chuck Norris» a protestat de unul singurîn Piaþa Victoriei”, deBanat.ro, 21 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Stanici, Alecsandra, 2012c. „Protest cu bicicleta în ziua a zecea, laTimiºoara”, deBanat.ro, 22 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

Stanici, Alecsandra, 2012d. „Miting USL în Piaþa Unirii”, deBanat.ro,28 ianuarie, accesat în 15.02.2012.

ªtefan, Costin, 2012. „Protestul de catifea ºi aburii de la vin fiert”,Timiºoara Express, 15 ianuarie, accesat în 15.02.2012.

Tudor, Cristina; Seracin, Cornel. 2011. „Proclamaþia de la Timiºoara– document al revoluþiei române din decembrie 1989", http://www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?page=revista-on-line/memorial-6/proclamatia, accesat în 13.02.2012.

Ungureanu, Ionuþ, 2012. „A zecea zi de scandãri: protestatarii nurenunþã. Protestul s-a încheiat la ora 23, fãrã violenþe”, Adevãrul,ediþia online, 22 ianuarie, accesat în 17.02.2012.


Wendt, Alexander. 1999. Social theory of international politics, NewYork: Cambridge University Press.

Alte surse electronice:„Al doilea weekend de proteste anti-Bãsescu la Timiºoara”, 2012,

Timiº Online, 22 ianuarie, accesat în 15.02.2012.„Bãtrîn lovit în Piaþa Victoriei de un lider revoluþionar care a ars afiºe

cu Ponta, Iliescu ºi Bãsescu”, 2012, Timiº Online, 18 ianuarie,accesat în 15.04.2012.

„Boc: Nu se va modifica legislaþia care suspendã indemnizaþiilerevoluþionarilor. Protocol inedit încheiat între PDL ºirevoluþionari”, 2012, Revista 22, ediþia online, 24 ianuarie,accesat în 16.02.2012.

„Crez politic: Noua Republicã”, http://nouarepublica.ro/crez-politic-noua-republica/, accesat în 15.02.2012.

„O pãpuºã reprezentîndu-l pe Traian Bãsescu, incendiatã de maimulþi protestatari la Timiºoara”, 2012, Ziua de Vest, ediþia online,18 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

„Opt revolutionari din Timisoara in greva foamei. Au aparut si primelevictime ale protestului”, 2011, ªtirile Pro TV, 23 noiembrie, ediþiaonline, accesat în 13.02.2012.

„OSUT spune nu actiunilor de protest violente cu caracter politic”,2012, TimiºOnline, 18 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

„Parlamentarii PDL de Iaºi vor sã-i fure Timiºoarei statutul de oraºiniþiator al Revoluþiei din decembrie 1989”, 2011. Ziua de Vest,14 decembrie, ediþia online, accesat în 13.02.2012.

„Protestatarii din Timiºoara cer primarului ºi Consiliului Local sã iapoziþie faþã de revendicãrile lor”, 2012, Ziua de Vest, ediþia online,21 ianuarie, accesat în 14.02.2012.

„Proteste la Timiºoara 14.02.2012 – Ordinea de zi” a. Timiºoaralive, Symphony Cafe, accesat în 17.02.2012.

„Proteste la Timiºoara 15.02.2012 – De vorbã cu viscolul” b.Timiºoara live, Symphony Cafe, accesat în 17.02.012.

„Revoluþionarii au decis sã nu mai meargã la proteste! PDL nu lemai taie indemnizaþiile de revoluþionari!”, 2012, Opinia Timi-ºoarei, 24 ianuarie, accesat în 16.02.2012.


„Sorin Grindeanu: Ostaficiuc e incompatibil, dar tace chitic”, 2012,Ora de Timiº.ro, 23 ianuarie, accesat în 16.02.2012.

Misiunea Astralã „România”, Obiective fundamentale, http://lorin-fortuna.ro, accesat în 16.02.2012.

Suspendarea consensului în „Pieþele”Universitãþii1: tehnopoliticã, anticomunism

ºi hegemonia neoliberalismului

Adrian Deoancã

Introducere: „Nu facem politicã, astãzi facem criticã”2

Ideea de rebeliune deþine un rol important în teoria socialã alui Karl Marx. În primul volum al Capitalului, Marx (1967 [1887].Cap. 32) aºeza în juxtapunere teoria rebeliunii ºi analizaconflictului de clasã ºi prezicea cã proletarii se vor revolta violentîmpotriva statului în þãrile dezvoltate industrial, ca urmare aadîncirii opresiunii ºi a exproprierii plus-valorii create prin muncã.Revolta era primul pas cãtre revoluþie, un pas necesar, dar nusuficient. Istoria l-a contrazis însã, iar teoria sa asupra rebeliuniis-a dovedit a fi una dintre cele mai problematice ºi criticabiledimensiuni ale gîndirii sociale marxiste. Revolta proletariatului

1 Prefer sã vorbesc de „Pieþe” la plural pentru a nu reproducecliºeele mediatice care au centralizat protestele din ianuarie prezentîndîn mod disproporþionat evenimentele din Capitalã în raport cu protesteledin celelalte zeci de oraºe din provincie. Nemulþumirile, cîteodatãarticulate local, ale protestatarilor din Cluj, Tîrgu Mureº sau Iaºi sunt lafel de relevante ca cele exprimate la Bucureºti la kilometrul 0. Cu toateacestea, exemplele etnografice care informeazã acest text suntpreponderent culese din Piaþa Universitãþii din Bucureºti, unde am fostprezent în calitate de participant în primele douã sãptãmîni de protest.

2 Lozincile ºi pancartele citate provin fie din notele mele însemnateîn timpul manifestaþiilor, fie de pe site-ul www.lozinci.ro, o platformã onlinepe care s-au strîns ºi categorizat mesajele protestatarilor din þarã.


internaþional nu a avut loc niciodatã, iar cînd revolta s-a produs,a avut loc mai degrabã în societãþile slab dezvoltate (Boswellºi Dixon, 1993). Prin însãºi natura disciplinei, antropologii tindsã fie sceptici cînd vine vorba de marile teorii ale istoriei ºi astanu doar pentru cã Marx se înºelase cu privire la potenþialul prole-tariatului de a se revolta ºi de a duce revoluþia pînã la capãt.Aºadar, în ultimele decade, exegeza luptei celor oprimaþi ºi-amutat accentul analitic de pe momentele confruntaþionale excep-þionale – rebeliuni, insurecþii ºi proteste de stradã – spre oînþelegere mai mundanã a ceea ce James C. Scott (1987)numeºte „forme cotidiene de rezistenþã”. Rezistenþa devine unfenomen cotidian, subversiv, care nu e exercitat necesarmenteconºtient ºi nici nu are un telos definit (vezi Haynes ºi Prakash,1991). Dacã privim la istoria comunismului în România, logicarezistenþei de zi cu zi devine evidentã. Contrar aparenþelor,regimul comunist din România nu a fost pus la pãmînt de miºcãrilede stradã din decembrie 1989; acestea au reprezentat doarexecuþia publicã, televizatã, a unui regim politico-economic aflatpe patul de moarte. Din contrã, comunismul a cãzut datoritãsubminãrii constante, temeinice ºi la toate nivelurile alefundamentelor economice ºi a puterii politice pe care o postula.De la negocierea planului între centru ºi întreprindere, latezaurizarea resurselor ºi supralicitarea nevoilor de producþiede cãtre conducãtorii întreprinderilor de stat, ºi pînã la furturiledin fabricã practicate la scarã largã de muncitori – înfãptuite pefondul penuriei ºi nu neapãrat cu intenþia de a submina regimul –, toate au contribuit, în timp, la erodarea economiei planificate ºi,pe cale de consecinþã, la imposibilitatea statului de a-ºi exercitamisiunea paternalã de distribuþie „dupã nevoi”, deci ladelegitimarea lui popularã (Verdery, 1995).

Aºa cum sugereazã paradigma rezistenþei ca practicã de zicu zi, momentele de confruntare nu sunt de naturã sã ofere

Suspendarea consensului din Pieþele Universitãþii • A. Deoancã 163

interpretãri concludente asupra luptei populaþiilor dominate caproces de lungã duratã, tocmai din pricina excepþionalitãþii carecaracterizeazã miºcãrile de stradã. Acest tip de acþiuni au însãloc cu o frecvenþã din ce în ce mai mare în mai toate colþurilelumii, din Siria ºi pînã în Statele Unite ale Americii, din Chile pînãîn România, unde oamenii îºi strigã nemulþumirile în stradã. Cumputem înþelege atunci miºcãrile de protest ºi revoltele de stradãde tipul celor petrecute în pieþele publice din România în ianua-rie 2012? Cum le putem da un sens ºi ce valoare de analizãsocialã pot avea ele? Paradoxal poate, rãspunsul poate fi gãsitîn acelaºi caracter de excepþionalitate care le face practic inutilepentru studiul rezistenþei. Natura extraordinarã, disruptivã amiºcãrilor de stradã oferã o deschidere epistemicã pentru înþele-gerea ordinii sociale pe care o contestã ºi o dezmembreazã ºipentru a arunca o privire asupra structurii ordinii dominante. Acesteseu nu este mai puþin despre proteste în sine, ºi mai mult despremecanismele disensiunii ºi ale consensului. Dupã o perioadãîndelungatã de apatie în faþa politicilor economice ºi socialeaplicate cu legitimarea cauzalã a crizei capitalismului mondial,populaþia a reacþionat în stradã, într-o serie de miºcãri socialecare sugerau o rupere a consensului neoliberal. Însã dupã cemomentul de efervescenþã publicã s-a stins, guvernarea s-a întorsla aceleaºi principii de dinainte de protestele din ianuarie fãrãsã mai aibã de-a face cu contestarea popularã. Întrebarea seimpune de la sine: cum a cãpãtat neoliberalismul o poziþie atîtde importantã în România postcomunistã?

În ianuarie 2012, mãmãliga româneascã, aºa cum nota idio-matic sãptãmînalul britanic de analizã economicã The Economist,

3 The Economist. 16 ianuarie 2012. „The Battle of Bucharest”.Disponibil online la www.economist.com/blogs/easternapproaches/2012/01/rioting-romania (accesat la 13 martie 2012).


a explodat3. Un eveniment aparent mãrunt, umilirea publicã decãtre preºedintele þãrii a doctorului Raed Arafat în timpul uneiemisiuni televizate în care fondatorul serviciului SMURD criticatentativa legislativã de privatizare a serviciilor medicale deurgenþã, a catalizat un val de proteste publice spontane, fãrãprecedent în ultimii zece ani. Protestele au început cu acte denesupunere civicã la Tîrgu Mureº, oraºul adoptiv al lui Arafat, aucontinuat cu o altã încãlcare a ordinii cînd, pe 13 ianuarie, mani-festanþii întruniþi în Piaþa Universitãþii din Bucureºti într-o demon-straþie de solidaritate plecau, fãrã voia autoritãþilor, într-un marºîncheiat în faþa Palatului Cotroceni, sediul instituþiei prezidenþiale.În urmãtoarele zile, prezenþa manifestanþilor în Piaþa Universitãþiiºi în alte pieþe publice din 52 de oraºe din þarã4 s-a permanentizat.În seara de 14 ianuarie, dupã intervenþia în forþã a jandarmilorîmpotriva demonstranþilor care reuºiserã sã coboare de pe trotuarîn stradã, ocupînd Piaþa Universitãþii, protestele au devenitviolente. Ciocnirile dintre manifestanþi, înarmaþi cu pietre dincaldarîm, ºi jandarmii echipaþi de revoltã au continuat, într-o formãchiar mai durã, în seara de 15 ianuarie. Dacã iniþial, protesteleau fost coagulate în jurul solidaritãþii populare cu doctorul Arafat,umilit ºi forþat sã demisioneze dupã controversa avutã cu preºe-dintele Traian Bãsescu, pe parcurs ºi-au diversificat compoziþiasocialã (e.g., pensionari, monarhiºti, activiºti de mediu, suporteripãtimaºi ai echipelor de fotbal, artiºti, militanþi de stînga, membriai grupãrilor de extremã dreapta), tematica ºi revendicãrile. Dela „Nu face pe surdu’/Vino ºi susþine SMURDu” ºi „Arafat, român

4 Mediafax. 17 ianuarie 2012. „Bilanþul protestelor de luni – 13.000de manifestanþi în 52 de localitãþi. «Un întreg arsenal», descoperit laprotestatari din Capitalã”. Disponibil online la http://www.mediafax.ro/social/bilantul-protestelor-de-luni-13-000-de-manifestanti-in-52-de-localitati-un-intreg-arsenal-descoperit-la-protestatari-din-capitala-9152022 (accesat la 13 martie 2012).


adevãrat”, scandãrile ritmate din Pieþele Universitãþii ºi pancar-tele afiºate de manifestanþi au cãpãtat, pe lîngã expresia pro-nunþat antiprezidenþialã ºi antiguvernamentalã, ºi accente anti-privatizare („Voi ne furaþi/Voi nu privatizaþi”), anti-FMI („Umpleþicontul FMI, cu banii de la copii”, „România, nu mai fi/ColonieFMI”), împotriva politicilor de austeritate (e.g., „Vrem locuri demuncã, nu locuri de veci”; „Vrem un trai decent!”) sau antisistemºi clasa politicã („PDL ºi USL, aceeaºi mizerie”, „Clasa politicã,la autocriticã”, „Pierdut clasã politicã, o declar nulã”) . Într-un final,guvernul ºi-a dat demisia. La mai bine de douã luni de la momen-tul iniþial de solidarizare cu Raed Arafat, un numãr foarte mic deprotestatari, majoritatea „suspecþii de serviciu” ai activismuluisocial din Bucureºti ºi Cluj, continuã sã cearã alte demisii ºischimbãri ºi sã-ºi strige indignarea în Piaþa Universitãþii.

Protestele din ianuarie, neaºteptate, spontane, temporar vio-lente, cu participanþi dintr-o sumedenie de categorii socio-econo-mice ºi cu ideologii dintre cele mai variate au dat naºtere unuivacuum de interpretare prin însãºi abundenþa interpretãrilorfragmentate, reducþioniste. Presa internaþionalã, de la Al Jazeerala BBC ºi New York Times5, a etichetat la unison manifestaþiiledrept „proteste anti-austeritate”, corelînd astfel evenimentele dinRomânia cu valurile de nemulþumiri din Marea Britanie, Greciasau Italia. Aceastã etichetã care, judecînd în contextul europeanal asaltului asupra statului social, ar putea pãrea justificatã la oprimã vedere, reduce însã semnificaþia protestelor deconectîn-du-le de specificitatea regionalã a societãþilor postsocialiste.

5 BBC News. 15 ianuarie 2012. „Several people hurt in Bucharestanti-austerity protest”. Disponibil online la www.bbc.co.uk/news/world-europe-16565123 (accesat 11 martie 212); New York Times. 15 ianuarie2012. „Protests Over Austerity Measures Turn Violent in Romania”.Dispnonibil online la www.nytimes.com/2012/01/16/world/europe/romanians-protest-austeriti-measures.html (accesat 12 martie 2012).


Dacã politicile de austeritate au fost butonul roºu declanºator,de ce nu au avut loc aceste proteste în 2009, cînd angajaþilor dinsectorul public li s-au redus salariile cu 25%? O altã ipotezã vehi-culatã, de data aceasta mai degrabã de cãtre tinerii intelectualiautohtoni de stînga, cautã sã plaseze manifestanþii din aºa-nu-mita „iarnã româneascã” în logica luptei anticapitaliste, a opo-ziþiei la privatizarea excesivã ºi împotriva guvernãrii României,prin interpuºi politici, de cãtre structurile globale ale capitalului.Aidoma calificãrilor din presa internaþionalã, teza anti-capitalistãse concentreazã doar asupra unui capitol din poveste, confundãreveriile motivate ideologic cu realitatea ºi supraliciteazã scopulºi mesajul diferitelor Pieþe ale Universitãþii, atribuindu-le protes-tatarilor mult mai multã conºtiinþã politicã ºi mai multe valenþeradicale decît au în realitate.

Aceastã tezã a dimensiunii anti-sistem capitalist, enunþatãmai sus, reprezintã punctul de plecare, cîrligul articolului de faþã.Argumentul pe care caut sã îl dezvolt în cele ce urmeazã aratãcã protestele din ianuarie, deºi au conþinut o dozã «anti-sistem»,au sfîrºit prin a consfinþi repoziþionarea, pe piloni chiar mai stabiliºi mai radicali, a ordinii sociale ºi politice de inspiraþie neoliberalã.În acest sens, interpretarea pe care o propun – mai degrabã catemã de gîndire decît ca explicaþie totalizatoare a unui fenomencaracterizat de pluralitatea cauzelor, cerinþelor ºi efectelor – pri-veºte protestele din ianuarie ca pe o manifestare liminalã extra-ordinarã, un moment de anti-structurã, o supapã temporarã care,odatã obturatã, reconfirmã ºi relegitimeazã structura. Ordineastructuralã la care fac referire aici este cea a neoliberalismuluica ideologie, practicã ºi tehnologie de guvernare (Ong, 2005).Figura expertului, a tehnocratului – reprezentînd atît cauza, cît ºisoluþia protestelor din ianuarie –, ca expresie a optimizãriineideologice a relaþiilor sociale ºi economice, e centralã acestuitip de tehnologie de guvernare. Pe urmele lui David Harvey


(2006:146), care priveºte neoliberalismul ca pe un fenomen natu-ralizat ºi sugereazã cã ideile ºi comportamentele pe care leinoculueazã acest tip de gîndire au devenit parte integratã a„modului habitual în care trãim, interpretãm ºi înþelegem lumea”,urmãresc sã reliefez mecanismele ideologice ºi opoziþiile binareprin care tehnocratul s-a consacrat drept agent mesianic al dez-voltãrii în postcomunism.

În prima secþiune a acestui eseu, aduc în discuþie dimensiu-nea politicã a protestelor din ianuarie 2012, angajînd aparatulconceptual al lui Jacques Rancière, bazat pe distincþia dintrepoliticã ºi administraþie, ca mecanism al gîndirii ºi guvernamen-talitãþii neoliberale. În a doua secþiune, descriu caracterul anti-structurã a protestelor ºi revenirea la hegemonia guvernamenta-litãþii de tip neoliberal în perioada postmanifestaþii. Ultimelesecþiuni sunt dedicate expunerii critice a pãtrunderii neoliberalis-mului în România ºi a efectelor sale în contextul unei societãþipostsocialiste în încercarea de a releva mecanismele instaurãriihegemoniei acestui tip de filozofie de guvernare. Sugerez, petot parcursul acestor secþiuni, cã hegemonia neoliberalismului etributarã într-o mare mãsurã, societãþii civile construite pe bazaconceptului vestic, à la Habermas, de participare, ºi a elitelorintelectuale care s-au erijat în promotori ai reformãrii instituþio-nale a structurii statului ºi, totodatã, în avocaþi ai purificãrii moralea capitalismului românesc de „restul comunist” (Polgar, 2009).Un rol aparte în aceastã expunere îi revine tehnocratului ºi specia-listului ca agent ºi întrupare a ideologiei dominante ºi, totodatã,ca mecanism de fabricare a consensului. Mitul tehnocratului,argumentez în finalul acestui eseu, e produsul unui dublu procesal postsocialismului românesc tîrziu, care implicã, pe de-o parte,avansul anticomunismului ca metodã de purificare moralã ºi destabilizare a capitalismului românesc ºi, pe de altã parte, delegi-timarea sistemului politic.


1. Suspendarea consensului ºi întoarcerea la politic:„Suntem cetãþeni, nu populaþie”

Gîndirea politicã a filozofului Jacques Rancière e dominatãde distincþia conceptualã dintre elementele binomului politicã (lapolitique) ºi ordinea politicã (la politie). Conceptele angajate deRancière desemneazã politica drept opusã ordinii politice (lapolitie), termen înþeles de Rancière în sens extins drept ordinecare înglobeazã sub aceeaºi umbrelã conceptualã ceea ceînþelegem în mod cotidian prin politicã: ordinea administrativã,activitatea executivelor ºi legislativelor, a partidelor politice, astructurilor birocratice, a instanþelor de judecatã etc. Politica edeci antagonicã politicilor. Aºadar, la Rancière, ordinea politicãface referire la organizarea pe verticalã a societãþii ºi este funda-mentatã pe prezumþia inegalitãþii sociale. Politica, prin opoziþie,e concordantã unei logici a egalitãþii, deci defineºte ceea ce estespecific opus ordinii poliþieneºti-administrative, activitatea carecontestã ºi dizlocã ordinea, fracturînd configuraþia sensibilã aordinii dominante ºi dominatoare. A fi politic înseamnã, prinurmare, a fi profund în dezacord, a fi politic în sensul profundlitigant al termenului, în opoziþie cu ordinea poliþieneascã postulatãpe baza consensului ºi a supunerii administrative. În cea de-adoua parte a influentului sãu volum Disagrement (1999 [1995]),Jacques Rancière subliniazã cã modelul consensual neoliberalde politicã – mai bine zis de politici – nu reprezintã altcevadecît o ilustrare perfectã a ordinii poliþieneºti fundamentatã pedebalansarea raportului dialectic dintre politicã ºi politici (vezi ºiChambers, 2011).

Acest binom al lui Rancière poate fi citit în conjuncþie cunoþiunea de guvernamentalitate (eng. „governmentality”, fr.„gouvernementalité”), arta de a guverna, definitã de MichelFoucault (1991[1979]), într-una dintre prelegerile sale de la


Collège de France, drept unealtã pastoralã ºi disciplinarã a puterii.Esenþialmente, guvernamentalitatea presupune introducereaeconomiei în practica politicã, managementul economic alpopulaþiei prin exercitarea suveranitãþii guvernamentale, prinmãsuri coercitive ºi pe cale paternalã, prin promisiunea de garan-tare a bunãstãrii ºi creºterii nivelului de trai. „Guvernamentalizareastatului” (eng. „governmentalization of the state”, fr. „gouverne-mentalisation de l’État”) pe care o identificã Foucault e facilitatãde expansiunea cunoaºterii ºtiinþifice a populaþiei, prin statisticãºi demografie, care permite divizarea specializatã a aparatuluiguvernamental ºi instaurarea tehno-politicii, guvernarea exerci-tatã de experþi neideologici a cãror misiune e sã eficientizeze ºisã optimizeze (Mitchell, 2002). De asemenea, procesul determinãºi transformarea statutului obiectului guvernãrii. Dacã reveriilerepublicane îl desemneazã pe cetãþean ca subiect, obiect ºisuveran al statului, populaþia – noul obiect al guvernamentalitãþii,nu mai este caracterizatã de un ethos al participãrii cetãþeneºtiîn exercitarea suveranitãþii statului, ci, în calitate de obiect alguvernãrii prin cunoaºtere statisticã, este deprivatã de conºtiinþaºi angajamentul politic. Suveranitatea, aºa cum sugereazã dealtfel ºi scãderea constantã a participãrii electorale a populaþieinu doar în România, ci în majoritatea democraþiilor vestice, numai e un produs al deliberãrii populare, ci un ansamblu de mãsuriadministrative legitimate de promisiunea bunãstãrii generale carevizeazã, pe anumite niºe, populaþia prin politici instrumentaleeconomice ºi sociale informate de logica economicã bazatã pecost-beneficiu care normeazã relaþiile sociale (Chatterjee, 2004).Ethosul filozofiei politice neoliberale are depolitizarea guvernãriiºi a guvernaþilor drept pilon al optimizãrii nonideologice a societãþii.Sumarizîndu-i pe Rancière ºi pe Foucault, înlocuirea politicii prinordinea poliþieneascã, a suveranitãþii populare prin guvernamen-talitate tehnopoliticã caracterizeazã societãþile neoliberale


contemporane; problemele ce þin de exercitarea guverna-mentalitãþii ºi tehnologiile utilizate în deservirea acestor scopuri„au devenit singurele tipuri de manifestare politicã, singurul spaþiureal pentru luptã ºi contestare politicã” (Foucault, 1991: 103).Luptele nu se mai dau, aºadar, decît pentru optimizarea apara-tului menit sã optimizeze.

Protestele din ianuarie pot fi înþelese, din aceastã perspec-tivã, drept o întoarcere la politicã, în sensul radical avansat deRancière, drept o fisurã în consensul pe care-l incumbã ordineapolitico-administrativã, o pauzã de la guvernamentalitatea raþio-nalã, o manifestare anarhicã a nemulþumirii ºi disensiunii. Politicul,în înþelegerea datã de Rancière ºi extinsã de Slavoj ¦iûek,presupune ieºirea din sfera normativã a practicilor de guvernareºi chestionarea ºi contestarea principiilor care structureazã ordi-nea dominantã (cf. Dikec, 2005). Cum altfel am putea interpretanesupunerea faþã de prescripþiile ordinii sociale manifestatã prinînsãºi prezenþa fizicã, în spaþiul public, puternic reglementat, aprotestatarilor? Cum altfel, dacã nu drept o întoarcere la disen-siune, poate fi înþeleasã polifonia, adesea cacofonicã, a nemulþu-mirilor ºi cererilor demonstranþilor, cînd unii strigau pentru reinstau-rarea monarhiei, alþii cereau întãrirea statului, alþii scandau pentruun stat minimal, iar alþii propovãduiau abolirea capitalismului?Cum altfel, dacã nu ca o contestare a sistemului, putem interpretapolitica fãcutã în stradã, în afara logicii electorale, ºi respingereadurã a politicului (în sensul de pãrtinic, legat de partide politice)exprimat prin scandarea „PDL ºi USL, aceeaºi mizerie” ºi prinalungarea unor lideri politici care au fost îndeajuns de nesãbuiþica sã aparã în Piaþa Universitãþii? Ce altceva înseamnã lipsa destructurã ierarhicã a protestatarilor, refuzul de-a cere autorizaþiepentru proteste sau incapacitatea unor lideri autodesemnaþide-a cãpãta legitimitate sau epurarea organicã, de cãtre corpulPieþei, a celor care strigau împotriva minoritãþii maghiare sau amembrilor formaþiunii Noua Dreaptã?


Cum s-a manifestat Puterea în faþa manifestãrilor prinexcelenþã politice? Iniþial, a apelat la invective, prin calificãri detipul „viermi”, „ciumpalaci”, „mahala violentã ºi ineptã”. Acesteadresãri sunt ilustrative pentru „ultra-politicã”, sintagma prin care¦iûek (2005a:71) defineºte „o falsã radicalizare a dezacorduluiprin construcþia unui celãlalt absolut, iar aceastã absolutizareeliminã orice temei pentru o confruntare realã”. Acelaºi lucru evalabil ºi pentru stigmatizarea suporterilor de fotbal ca marginalidevianþi, calificaþi drept singuri responsabili de acþiunile violenteîn opoziþie cu „protestatarul bun”, paºnic. În afarã de aceste tehniciultrapolitice, reprezentanþii Puterii nu au avut alte reacþii retoricenotabile timp de cîteva sãptãmîni. Nici nu e de mirare întrucît,Puterea, în plin proces de depolitizare ºi raþionalizare, nu areinstrumente de a rãspunde discursiv acestui tip de manifestãripolitice. Pe de altã parte, discursul antisistem al Pieþelor Universi-tãþii îi contesta Puterii însãºi legitimitatea de-a avea o reacþie.Invitaþiile repetate la dialog lansate de reprezentanþii partideloraflate la guvernare cãtre protestatari nu reprezintã altceva decîtîncercãri de repunere a politicului discordant în limitele controlabileale guvernamentalitãþii. De exemplu, în timpul unui interviu televi-zat, noul premier, Mihai Rãzvan Ungureanu, a afirmat necesitateadialogului cu Piaþa. În rãspuns, unul dintre cei mai vocali demon-stranþi, desemnat de mass-media drept lider al protestatarilor, adeclarat cã refuzã o vizitã la guvern atît timp cît considerãexecutivul drept ilegitim6. Cãutarea dialogului e o tehnologie aguvernamentalitãþii, o încercare de relegitimare a ordinii adminis-trative. Prin opoziþie, refuzul dialogului în limitele impuse de sus

6 VoxPublica. 14 martie 2012. „Claudiu Crãciun: Nu mã duc laPalatul Victoria, dialogãm dupã ce MRU îºi dã demisia”. Disponibil onlinela http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/claudiu-craciun-nu-ma-duc-la-palatul-victoria-dialogam-dupa-ce-mru-isi-da-demisia-75944.html (accesat 14 martie 2012).


în jos ºi punerea la îndoialã a însãºi legitimitãþii eventualuluipartener de dialog reprezintã un act politic.

Michel Foucault, în analiza pe care o face transformãrii isto-rice a suveranitãþii, evidenþiazã cã guvernamentalizarea statuluinu presupune ruperea totalã ºi definitivã de principiile anterioareale societãþilor princiare bazate pe suveranitate ºi pe disciplinã:

Nu trebuie sã vedem lucrurile în termenii înlocuiriiunei societãþi a suveranitãþii cu o societate disciplinatorieºi înlocuirea subsecventã a unei societãþi disciplinarecu o societate a guvernãrii; în realitate avem de-a facecu un triunghi suveranitate-disciplinã-guvernãmînt, careare drept þintã primarã populaþia ºi, ca mecanism esen-þial, aparatele de securitate (1991: 102).

Puterea guvernamentalã funcþioneazã, aºadar, îmbinîndguvernarea economicã raþionalã, mãsurile disciplinare ºi o legiti-mare popularã. Am sugerat mai sus cã, pe durata protestelor dinPieþele Universitãþii, Puterii i-a fost suspendatã legitimitateaizvorîtã din sprijinul popular. De legitimitatea administrativã, cît ºide dimensiunea ei pastoralã, nici nu poate fi vorba. În primulcaz, pentru cã protestatarii au acuzat proasta gestionare a resur-selor statului. În al doilea caz, pentru cã politicile de austeritateaplicate de guvern sub presiunea Fondului Monetar Internaþional(FMI) au coborît semnificativ nivelul de trai al populaþiei.ºi aureprezentat una dintre cauzele principale pentru care mãmãligaa explodat. Datele publicate de Biroul de Statisticã al UniuniiEuropene, subliniazã profunzimea stãrii de privaþiune a locuitorilorRomâniei. Potrivit studiului Eurostat, 41,6% din populaþiaRomâniei, aproximativ 6,6 milioane de oameni, trãiesc în sãrãciesau riscã sã ajungã în aceastã situaþie vecinã cu excluziuneasocialã. Scandarea „cine sare/bani nu are” repetatã în Piaþa Univer-


sitãþii e poate chiar mai grãitoare decît orice numere abstracteprivitoare la condiþia economicã a populaþiei.

Disciplina, în forma ei represivã, a rãmas soluþia ultimã demenþinere a unei puteri ºi a unei ordini politice delegitimate petoate fronturile în faþa avansului surprinzãtor al politicului. Prezenþacovîrºitoare a jandarmilor în Pieþele Universitãþii, justificatã, îndiscursul guvernanþilor români, de imperativul „garantãrii sigu-ranþei” cetãþenilor, reprezintã o încercare a ordinii administrativede a epura spaþiul public (i.e., o piaþã, o stradã sau tribuna unuistadion) de ameninþarea dezacordului politic ºi de a restabiliordinea. Acþiunile recente ale forþelor Jandarmeriei ºi ale altoraparate de securitate controlate de stat sau controlate privatsunt sugestive pentru obsesia eliminãrii disensiunii. Revelatoreste modul în care acþioneazã jandarmii împotriva oricãreimanifestaþii cu substrat politic, în sensul radical al termenului cucare operez aici. O practicã obiºnuitã a jandarmilor este sã-i ridicecu duba pe protestatari ºi sã-i transporte la secþia de poliþie pentruidentificare ºi verificare, deºi legea prevede cã identificarea sepoate face la faþa locului. De fiecare datã, duba îi duce pe mani-festanþi la secþii de poliþie cît mai îndepãrtate de locul de desfã-ºurare a protestului. Dupã incidentele violente din 15 ianuarie,aproape fiecare acþiune de protest a activiºtilor împotriva proiec-tului minier de la Roºia Montanã sau a celor ce se împotrivescexploatãrii gazelor de ºist de gigantul energetic americanChevron, se încheie cu activiºti luaþi pe sus cu forþa, plimbaþi cuduba, duºi la secþii de poliþie unde sunt þinuþi ore la rînd. Acelaºilucru s-a întîmplat recent pe stadioanele din România care audevenit spaþii în care protestatarii ºi militanþii cautã din ce în cemai frecvent sã-ºi expunã mesajele ca sã beneficieze de acope-rirea mass-mediei de care se bucurã fotbalul. De fiecare datãcînd în tribune apar bannere cu mesaje politice sau critice,


angajaþii firmelor private de pazã ºi jandarmii detaºaþi la stadionconfiscã bannerele ºi-i evacueazã pe purtãtorii lor. Aceste inter-venþii ale jandarmilor sunt greu de încadrat drept mãsuri degarantare a siguranþei publice. Ele aparþin mai degrabã biopoli-ticii foucauldiene: se urmãreºte în mod evident îndepãrtareafizicã a indezirabililor din spaþiul public.

Se pare cã ordinea dominantã nu poate tolera manifestãrilepe care nu le poate trece prin propriul filtru normativ. James C.Scott, în studiul sãu despre statul modern, Seeing Like a State(1998), oferã o criticã a practicilor politice care suprapun ºi impunstructurã ierarhicã asupra elementelor sociale, urmãrind prinaceasta sã odoneze societãþile ºi culturile care s-au dezvoltatneierarhic. Acest proces de ordonare, care face realitãþile socialelizibile într-o logicã administrativã are la bazã simplificãri stataleºi ocultãri ale nuanþelor sociale. Tentativele de normare a manifes-tãrilor publice sunt circumscrise acestei logici a simplificãrii; elevizeazã transformarea manifestãrilor publice în evenimentecontrolabile. Noul proiect de lege a adunãrilor publice întocmitde coaliþia de guvernare în 2011 prevede, printre altele, interdicþiade a organiza mitinguri în apropierea oricãror obiective aflatesub pazã militarã. Întîmplãtor, clãdirile Preºedinþiei, Guvernului,Parlamentului ºi ale tuturor ministerelor se încadreazã în acestecategorii de obiective protejate prin lege de manifestãri antago-nice Puterii, oricare ar fi ea. Politicul trebuie þinut departe deinstituþiile statului.

Un exemplu poate chiar mai ilustrativ în acest sens, pentrucã se evidenþiazã o întrepãtrundere de drepturi ºi coerciþii, menitesã îngrãdeascã libertatea sub deghizarea garantãrii ei, esteproiectul „Agora”, iniþiat de primarul Capitalei ºi de AsociaþiaProDemocraþia, care vizeazã sã transforme Piaþa Universitãþiidin Bucureºti, prin consacrare ºi delimitare, într-un spaþiu pentrudezbateri publice cetãþeneºti, în fapt, un spaþiu de protest normat.


Spre deosebire de modul dezordonat în care a fost ocupat înianuarie, odatã transformat într-o agorã, spaþiul Pieþei ºi protes-tele care ar avea loc aici ar deveni reglementate, edulcorate ºiplivite de orice potenþial de ameninþare. Potrivit proiectului aflatpe agenda Consiliului Local al Municipiului Bucureºti, agora arurma sã fie deschisã între orele 9.00 ºi 19.00, zona ar fi supra-vegheatã prin camere video ºi s-ar permite participarea a maxim50 de persoane. Cei care vor dori sã se exprime în acest spaþiude „protest instituþionalizat” vor trebui sã se înscrie la Primãrie,menþionînd tema, data ºi durata dezbaterii iniþiate. Exprimareaînsãºi va fi reglementatã, în sensul cã vorbitorii se vor adresapublicului de la o tribunã, unul cîte unul, pe rînd. Protestul devineastfel „civilizat”, normat ºi lizibil. Protestul cu bilet de voie de laautoritãþi nu mai are nimic de-a face cu ideea de protest, ci repre-zintã cel mult un simulacru.

Dacã, aºa cum sugereazã Foucault, guvernamentalizareastatului cautã sã producã subiecþi supuºi care îºi duc lupta politicãîn limitele prescrise de regulile guvernamentalitãþii, protestele dinianuarie consemneazã o reafirmare, din partea protestatarilor,a unui statut cetãþenesc, cu pretenþii deliberative. Privite restrîns,protestele au fost, incontestabil, politice. O schimbare a distanþeifocale, prin contextualizarea protestelor ºi conectarea lor cuevenimentele care le-au precedat ºi care le-au urmat, ar puteasã ofere o perspectivã mai largã, care vãdeºte un conþinut maipuþin idealist.

Aceastã secþiune e intitulatã, deloc întîmplãtor, „suspendareaconsensului” ºi nu „ruperea consensului”. Breºa creatã de politiza-rea guvernaþilor a fost, desigur, una temporarã. Protestatarii aucerut demisia guvernului ºi au obþinut-o, chiar dacã preºedinteleBãsescu ºi fostul premier Emil Boc au declarat cã aceastã demisiefusese discutatã încã din decembrie 2011. Au cerut alþi politicienila conducere, au obþinut altã conducere. Cu toate acestea, „Pieþele”


Universitãþii, cel puþin vocile lor cele mai radicale, au pierdut.Dacã impactul dur asupra populaþiei al politicilor extrem-neoli-berale7 ale factorilor de decizie politicã ºi administrativã aucontribuit la inflamarea spiritelor în ianuarie, cum putem înþelegeîncheierea protestelor ºi reluarea, de aceastã datã fãrã opoziþiepublicã, a aceluiaºi tip de politici pe care Pieþele le-au contestatvehement?

2. Liminalitatea protestelor:de la neoliberalism la neoliberalism

De la ce au pornit protestele ºi cum s-au terminat? Sãrecapitulãm cronologia evenimentelor din ianuarie cu aceastãîntrebare în minte. Publicul s-a aprins în urma umilirii unui expert,manifestaþiile de susþinere a doctorului Raed Arafat au continuatcu dizlocarea ordinii sociale în spaþiul public ºi a mersului obiºnuital guvernãrii. Nici retragerea proiectului de lege a sãnãtãþii, nicieficienþa represivã a jandarmilor ºi nici reinstituirea în postul desub-secretar de stat a doctorului demisionar nu au fost în mãsurãsã stãvileascã numãrul din ce în ce mai mare al manifestanþilor.Cîteva zile mai tîrziu, dupã ce guvernul Emil Boc ºi-a anunþatdemisia ºi a fost înlocuit cu unul format din miniºtri din rîndultinerilor specialiºti – calitãþi subliniate de cãtre preºedinte ºi

7 Sintagma „neoliberalism extrem” aplicatã aici nu e o exagerare.Doi analiºti economici ai agenþiei Reuters avertizeazã cã politicile cerutede FMI în România sunt mult mai dure decît oriunde în altã parte, deºiRomânia „nu are nevoie în mod evident de mãsuri extreme”. MartinHutchinson ºi Christopher Swann, 9 februarie 2012. „Harsh IMFapproach courts disaster in Romania”. Reuters. Disponibil online lahttp://blogs.reuters.com/breakingviews/2012/02/09/harsh-imf-approach-courts-disaster-in-romania/ (accesat 13 martie 2012).


reprezentanþi ai coaliþiei guvernamentale –, ordinea s-a restabilitsurprinzãtor de uºor. Odatã ce protestele s-au temperat, guvernulUngureanu a revenit, pe poziþii chiar mai radicale, la guvernamen-talitatea de tip neoliberal, la politici fãrã politicã. De pildã, într-unmoment de vîrf al manifestaþiilor din þarã, Ministrul Transporturilordeclara cã suspendã planul de-a concedia 1.100 de angajaþi aiCãilor Ferate Române o mãsurã de restructurare prevãzutã înacordurile încheiate de România cu instituþiile financiare interna-þionale. Odatã ce intensitatea protestelor a scãzut considerabil,noul ministru a dat undã verde restructurãrii, fãrã ca strada sãse mai inflameze.

Acest tip de desfãºurare a protestelor e foarte similar cu ofazã de liminalitate, caracteristicã ritualurilor religioase saucarnavalurilor, teoretizatã de Victor Turner, pe urmele lui Arnoldvan Gennep. Fazele liminale, ambigue prin excelenþã, presupuno retragere, temporalã ºi spaþialã, din sfera normalã a acþiuniisociale. În asemenea situaþii, „însãºi structura societãþii e tempo-rar suspendatã” ºi se instaureazã ceea ce Turner conceptua-lizeazã drept communitas, o stare în care diferenþele sociale,ierarhiile ºi identitãþile se dizolvã. Deºi liminalitatea ºi communitas-ul sunt mai degrabã caracteristice societãþilor tribale, concepteleau aplicabilitate ºi în societãþile industriale. În societãþile indus-triale, aceste fenomene se desfãºoarã în afara limitelor proceseloreconomice, politice ºi structurale, iar manifestãrile pe care legenereazã contestã adesea însãºi structura socialã. Evenimenteprecum revoluþiile pot fi considerate drept liminale în condiþiile încare provoacã disoluþia temporarã a ordinii ºi pot conduce latransformãri sociale majore. Aproape invariabil însã, stãrileliminale vor sfîrºi prin a redeveni parte a unei ordini sociale. Prinurmare, liminalitatea presupune destructurarea ordinii sociale ºiapoi revenirea la structurã, pe care fie o reconfirmã, fie o trans-formã (Turner, 1969; vezi ºi Deflem, 1991 ºi Szakolczai, 2009).


Pentru cîteva sãptãmîni, în timpul protestelor, ordinea socialãa vieþii cotidiene a fost suspendatã ºi întoarsã pe dos. Putereapoliticã s-a prefãcut absentã, ciclul administrativ s-a suspendataparent, iar într-un final, guvernul ºi-a dat demisia. Spaþiul public,puternic normat în mod obiºnuit, a fost ocupat de populaþie, iartraficul rutier, întrerupt la rãstimpuri. Unii jandarmi au devenitvictime ale agresiunii ºi la rîndul lor agresori, în loc sã rãmînãapãrãtori ai drepturilor cetãþeneºti; tensiunile dintre simpatizanþiide stînga ºi cei de dreapta aflaþi în Pieþele Universitãþii s-auestompat, ultraºii din fotbal, adesea misogini, au pactizat cufeministele (vezi ºi Stoica în acest volum), oamenii fãrã adãpostºi marginalii din Ferentari ºi-au strigat nemulþumirile la unison custudenþii ºi profesorii universitari. Dimensiunea carnavalescãspecificã momentelor de antistructurã a fost, de asemenea, pre-zentã. Unii protestatari, de exemplu, ºi-au ascuns chipurile submãºti înfãþiºîndu-l pe Guy Fawkes – figurã centralã a ComplotuluiPrafului de Puºcã, reciclat în avatar al militanþilor pe Internet, auafiºat mesaje suprarealiste („Sã vinã Chuck Norris”, „Mai foloseºtecineva Internet Explorer 6?”), sau mesaje autoironice („Vã rugãmsã ne scuzaþi/Nu producem cît furaþi”), ºi s-au pus în scenãspînzurãri în efigie.

Starea de liminalitate s-a încheiat, vãrsîndu-se înapoi înlegalitate, dupã ce mitul salvator al tehnocratului specialist a fostreadus în joc. Mitul tehnocratului fusese însã zguduit temeinicde preºedinte chiar pe 9 ianuarie prin intervenþia sa împotrivalui Raed Arafat. Declaraþia de presã a preºedintelui Bãsescudin 25 ianuarie, prima adresare a Puterii cãtre þarã la mai binede douã sãptãmîni de la izbucnirea protestelor de stradã, meritão atenþie deosebitã întrucît e simptomaticã pentru tipul de gîndireal tehnopoliticii. Preºedintele a recunoscut cã românilor le e greu,a redus nemulþumirile protestatarilor la „semnale legate de sãrã-cie, de aroganþã a politicienilor sau legate de corupþie”, a continuat


admiþînd, în treacãt, cã proiectul de „modernizare a statului”, alcãrui proponent ºi principal promotor este, a creat nemulþumiri,dar altã opþiune nu existã. A continuat apoi comunicînd o seriede date statistice privind creºterea economicã preconizatã, casã încheie metaforic prin asigurarea cã în calitatea sa de fostcomandant de navã, nu are cum sã rateze portul8. Pe scurt, pro-iectul neoliberal continuã ºi e nevoie de solidaritate ºi disciplinãsocialã pentru punerea lui în practicã. Preºedintele ºi-a asumatdiscursul unui expert care nu poate greºi pe fond, pentru cã „ºtimunde suntem, ºtim ce avem de fãcut”, ci maxim pe formã, însensul cã nu a oferit explicaþii corespunzãtoare. În aceeaºi cali-tate de expert, preºedintele nu-ºi poate schimba opinia, pentrucã ºtie cã are dreptate.

Numirea noului guvern a desãvîrºit procesul început dereplierea preºedintelui Bãsescu. Sondajele de opinie realizatedupã instalarea guvernului condus de Mihai Rãzvan Ungureanuindicã o îmbunãtãþire a imaginii guvernului ºi îl plaseazã pe noulpremier în fruntea topului popularitãþii. Cel mai recent sondaj,realizat de CSOP, aratã cã premierul se aflã pe locul al doilea capopularitate, dupã ºeful Bãncii Naþionale, Mugur Isãrescu, un alttehnocrat. De asemenea, PDL a urcat cu patru procente în son-daje dupã instalarea în funcþie a noului guvern. Acest capital deîncredere, de care se bucurã atît Mugur Isãrescu, cît ºi MihaiRãzvan Ungureanu, venit în fruntea guvernului pe poziþie detehnocrat cu sprijin de partid, e circumscris unui fenomen mailarg, care atestã întîietatea specialiºtilor în raport cu politicienii.Dintr-o perspectivã mai largã, acest dispreþ faþã de politic,

8 Declaraþie de presã a preºedintelui României, Traian Bãsescu(Palatul Cotroceni, 25 ianuarie 2012). Disponibilã online la http://presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=13564&_PRID=ag (accesat2 martie 2012).


combinat cu popularitatea tehnocraþilor e un simptom cesugereazã hegemonia politicã ºi culturalã a neoliberalismului înRomânia.

3. Neoliberalismul: de la formulare la naturalizareîn spaþiul românesc

Neoliberalismul e asociat cu grupul de economiºti concentraþiîn anii ’60 în jurul ªcolii de la Chicago, care, influenþaþi de episte-mologia economicã a filozofului liberal austriac Friedrich vonHayek, bazatã pe Homo Economicus ca subiect ºi obiect al pieþeilibere, au dezvoltat o doctrinã economicã centratã pe individua-lism, proprietate privatã ºi anti-etatism ca alternativã la keyne-sianism. Adoptatã sub formã de filozofie de guvernare în anii ’80în Marea Britanie ºi Statele Unite, a servit ca bazã pentru deman-telarea statului social birocratic sub Margaret Thatcher, respectivRonald Reagan. În economia politicã de inspiraþie marxistã,neoliberalismul e criticat pentru cã riscã sã incapaciteze demo-craþia, pentru cã urmãreºte restaurarea conducerii de clasã subparavanul retoricilor despre libertate individualã, responsabilitatepersonalã, privatizare, proprietate privatã ºi piaþã liberã ºi, drepturmare, genereazã sãrãcie ºi determinã inegalitãþi sociale, cãreprezintã o formã de imperialism dat fiind cã este impus deforþe externe ºi/sau de elite nepolitice asupra statelor naþionale(pentru o sumarizare a criticilor neoliberalismului, vezi Barnett,2009).

Doctrina a fost exportatã, în anii ’90, sub forma „consensuluide la Washington” ºi prin intermediul Fondului Monetar Interna-þional ºi al Bãncii Mondiale, în America Latinã, Africa Subsaha-rianã ºi în fostul bloc comunist din Centrul ºi Estul Europei. Încazul þãrilor proaspãt ieºite din comunism, (neo)liberalizarea


venea ca metodã de ajustare structuralã a economiilor socialistela principiile competitivitãþii ºi ale pieþei libere, cu accent peprivatizare ca mecanism de transformare a economiei planificateîn economie de piaþã capitalistã ºi pe formarea societãþii civile,ca mijloc de democratizare. „Legiunile de consultanþi vestici” sosiþiîn þãrile ex-comuniste (Cohen ºi Schwartz, 1992:1) ºi profeþii localiai liberalizãrii argumentau, mai degrabã ideologic decît economic,în favoarea eliminãrii ingerinþei statului în economie ca soluþiesine qua non care sã paveze natural calea spre economia depiaþã, încredinþaþi cã „un sistem economic dominat de întreprinderisocialiste în care libertatea antreprenoriatului privat este introdusãva tinde sã evolueze într-un sistem capitalist” (Balcerowicz,1995:3).

„Refoluþiile” din 1989, cum denumeºte istoricul britanicTimothy Garton Ash (1993) transformãrile hibride din EuropaCentralã ºi de Est, aveau sã deschidã calea spre instaurareaneoliberalismului ca paradigmã hegemonicã. Don Kalb sinteti-zeazã agenda vesticã a transformãrii þãrilor din Europa Centralãºi de Est astfel:

„Cãderea Zidului Berlinului în numele societãþii civilea dat monetariºtilor aflaþi la putere în Vest, antrenaþi sãcombatã stagflaþia ºi democraþia socialã încã de la mijlo-cul anilor ’70, ºansa de a dezvolta un nou discurs hege-monic asupra istoriei, discursul globalismului. Disoluþiaforþelor globale opozante ºi a graniþelor teritoriale dupãRãzboiul Rece au impus neoliberalismul triumfant casingurã sursã pentru agendele schimbãrilor sociale ºidezvoltãrii, fãrã noimã botezate drept «reforme».Aceastã agendã trîmbiþeazã tripleta liberalizare-stabilizare-privatizare ºi promoveazã acest pachet depolitici în numele societãþii civile ºi a dezvoltãriieconomice.” (2002: 321)


Liberalizarea a venit cu intensitãþi diferite în þãrile din fostulbloc estic, ele însele diferite structural, însã avea sã devinãlimpede, chiar ºi pentru cei mai fervenþi avocaþi ai pieþei libere,cã tranziþia de la comunism la democraþia de piaþã nu avea cumsã fie atît de linã ºi de naturalã cum era prezis la începutul anilor’90. Aspectele care fuseserã omise þineau de interconectareafuncþionalã a întreprinderilor socialiste ºi capacitatea economieicomuniste de a se reproduce ºi de a rezista transformãrii(Burawoy ºi Krotov, 1992), de dependenþa de trecut (path depen-dency – vezi Stark, 1992, 1996), de absenþa unei clase capitaliste(Eyal, Szelenyi ºi Townsley, 1998; Burawoy, 1999) sau de rezis-tenþa popularã la schimbare. În cazul României, acestor aspecteli s-a adãugat reticenþa puterii instalate dupã cãderea regimuluiCeauºescu de-a adopta reformele liberale radicale. Date fiinddiferenþele fundamentale dintre sistemele comuniste ºi capitalis-mul vestic, cadrul instituþional ºi consensul popular trebuiau sãfie fabricate printr-o serie de reforme politice structurale, iar lanivel de proces cultural prin influenþarea, în varii forme, a conþi-nutului reprezentaþional mental în vederea transformãrii „omuluisocialist” în „omul capitalist”. În România, la fel ca în alte state întranziþie, a trebuit sã fie create instituþii capitaliste cu ruinele celorcomuniste (Stark, 1990) ºi subiectivitãþi umane prin noi metodede definire ºi control a timpului, spaþiului, muncii, producþieiconsumului etc. (vezi Dunn, 2004 pentru subiectivarea munci-torilor polonezi; vezi Petrovici, 2010, pentru subiectivarea munci-torilor în servicii ºi cultura corporatistã în România).

Neoliberalizarea, noteazã David Harvey – unul dintre ceimai fervenþi critici ai neoliberalismului de pe poziþii de economiepoliticã marxistã – a ajuns însã sã fie un fenomen hegemonicglobal tocmai pe calea reformelor instituþionale substanþiale ºiajustãrilor discursive:


Pentru ca orice sistem de gîndire sã devinã hege-monic e necesarã articularea de concepte fundamentalecare ajung sã fie într-atît de adînc încriptate în înþele-gerea de bun-simþ, încît devin de la sine înþelese ºi denetãgãduit. Pentru ca aceasta sã se întîmple, nu oriceconcepte vechi vor fi de folos. Va trebui construit unaparat conceptual care sã vinã aproape „natural” atâtîn întîmpinarea intuiþiilor ºi instinctelor noastre, în caleavalorilor ºi dorinþelor noastre, cît ºi a posibilitãþilor cepar inerente lumii sociale în care trãim. (2006:146)

Aºadar, în logica de inspiraþie gramscianã a lui Harvey,hegemonia sistemului de idei ºi reproducerea inegalitãþilor socialepe care le presupune neoliberalismul sunt fundamentate ºidependente, pe de-o parte, de transformarea structurilor instituþio-nale ºi, pe de altã parte, de obþinerea consimþãmîntului actorilorsubordonaþi. Pe aceeaºi linie de raþionament, Aihwa Ong teoreti-zeazã douã tipuri de „tehnologii de optimizare”, care corespundcu direcþiile transformative enunþate mai sus. Tehnologiile desupunere sunt definite drept acele mecanisme care informeazãstrategiile politico-administrative în demersul de a optimizaproductivitatea populaþiei. Tehnologiile de subiectivare suntconturate în jurul unor sisteme de cunoaºtere ºi de expertizãmenite sã inducã independenþa individualã ºi autoguvernarea(e.g., regimuri de sãnãtate, dezvoltarea personalã, stimulareainiþiativei antreprenoriale cf. lui Ong, 2006:6). Tehnologiile desubiectivare corespund dimensiunii etice bazate pe responsa-bilitate individualã a ideologiei neoliberale, iar cele de supunere,unei dimensiuni economico-funcþionale izvorîtã din imperativuleficienþei ºi eficientizãrii (idem.: 11).

În secþiunile urmãtoare, mi-am propus sã expun schematicfuncþionarea acestor tehnologii de guvernare în România


postsocialistã. Reformele instituþionale, cele ce corespundtehnologiilor de supunere, s-au implementat la presiunea organis-melor internaþionale ºi a societãþii civile emergente. Transformãrilece þin de subiectivitãþi sunt conectate cu performarea ritualicã aanticomunismului ca metodã de rupere de trecutul comunist.

4. „Vrem paradisul promis cînd am ieºit din comunism”9:excepþionalitatea capitalismului românesc

„Noi nu am avut un Havel”, e una dintre lamentãrile comuneelitelor intelectuale ºi politice autohtone care descriu foartesugestiv angoasa „tranziþiei” româneºti incomplete de la comu-nism la capitalismul de piaþã. Documentarul Kapitalism – reþetanoastrã secretã al regizorului Alexandru Solomon captureazãpoate cel mai bine frustrarea tranziþiei incomplete. Filmul spunepovestea devenirii mai multor cîºtigãtori ai postcomunismului careau reuºit sã-ºi valorifice poziþiile privilegiate din comunism (oricapitalul politic) în capital economic. Teza implicitã, formulatã deregizor încã din titlu, e cã acel capitalism instaurat în anii ’90 înRomânia ºi care a facilitat ascensiunea economicã a unor oamenide afaceri precum Dinu Patriciu, Dan Voiculescu sau GeorgeCopos, reprezintã, în fapt o mutaþie localã (reþeta noastrã), odepãrtare de modelul ideal al capitalismului vestic, o variantãhibridã de comunism ºi capitalism (numitã kapitalism). Cuvinteleeconomistului Lucian Croitoru (2012), consilier al guvernatoruluiBãncii Naþionale a României, sintetizeazã foarte elocvent cliºeul„capitalismului de Dîmboviþa”: „În România, clicile (acea simbiozãapãrutã dupã revoluþie între creatorii de reguli ºi noile elite de

9 Textul unei pancarte expuse de o protestatarã în Piaþa Universitãþiidin Bucureºti.


afaceri) au capturat economia încã din decembrie 1989. Crizaactualã din România este în primul rînd expresia eºeculuiguvernelor de a instaura capitalismul”. Cu alte cuvinte, problemanu ar fi capitalismul în sine, pentru cã românii nu l-au gustatniciodatã în varianta sa purã, ci aplicarea lui localã, cu actorilocali; soluþiile întrezãrite þin de alinierea „kapitalismului” româ-nesc la capitalism, ajustare care nu poate fi realizatã decîtprintr-un proces radical de schimbare a mentalitãþilor, marotadiscursurilor despre reformã, piaþã ºi dezvoltare.

La nivel politic, tehnologiile de supunere, marile reformeinstituþionale, au fost, în primul rînd, mai mult impuse din exterior,prin condiþionalitãþi ale FMI ºi Bãncii Mondiale ºi prin acquis-uleuropean, decît pornite ca proiecte politice interne. Cel puþin întimpul guvernãrilor FSN, PDSR ºi PSD. Aºa cum observã Eyal(2000) în cazul Cehoslovaciei, neoliberalizarea þãrii nu e tributarãdoar presiunilor externe, ci ºi a celor venite din interior, dinspresocietatea civilã în alianþã cu pieþele. Tehnologiile de subiectivaresunt legate inclusiv de resurgenþa discursului anticomunist atîtla nivel politic, cît mai ales la nivelul elitelor intelectuale ºi al socie-tãþii civile.

Spre deosebire de Polonia, fosta Cehoslovacie ºi Ungaria,unde anticomuniºtii, activi încã dinainte de 1989 într-o formãincipientã de societate civilã, au obþinut puterea prin alegeri libere,în România, foºtii comuniºti din eºalonul doi al partidului au cîºtigatnu doar primele alegeri libere din 1990, ci ºi pe cele din 1992.Ion Iliescu ºi aparatul politic pe care l-a coagulat în jurul sãu s-auaflat la putere timp de 10 ani (i.e., 1990-1996 ºi 2000-2004) înistoria recentã a României. Se pot spune multe despre Ion Iliescu,dar cu siguranþã nu cã ar fi fost vreun entuziast al reformei eco-nomice radicale. În locul terapiilor de ºoc care au zguduit temeinicsocietatea polonezã ºi cea din Cehia, Iliescu ºi apropiaþii sãi aupromovat, mai degrabã, privatizarea gradualã. Menþinerea


controlului asupra majoritãþii marilor întreprinderi ºi regii de stat,a generat ºi girat însã o formã de „corporatism politic” care afacilitat apariþia capitaliºtilor politici, îmbogãþiþi prin intermediulrelaþiilor politice ºi nu neapãrat prin mecanismele competiþiei li-bere (Chelcea, 2004; Stoica, 2004).

Reformele structurale încercate de Convenþia Democratã,o alianþã compusã din foºti dizidenþi anticomuniºti, tehnocraþi,intelectuali ºi membri ai societãþii civile, aflatã la conducerea þãriiîntre 1996 ºi 2000, au fost de un eºec rãsunãtor ºi au dusRomânia la un pas de-a intra în zodia populismului xenofob al luiCorneliu Vadim Tudor. Agenda reformistã a societãþii civile aveasã se întoarcã însã în prim-plan în 2004, anul victoriei unei alianþecondusã de actualul preºedinte Traian Bãsescu. Programul sãude reformã nu se limiteazã doar la restructurarea statului – prinreducerea aparatului bugetar ºi prin demantelarea statului social– ci la transformarea relaþiei dintre stat ºi economie printr-un nouval de privatizãri. Agenda societãþii civile, susþinutã de PDL,cuprinde ºi dimensiunea unei transformãri morale care sebazeazã pe condamnarea comunismului ºi eliminarea rãmãºitelorsale structurale, vãzute drept principale piedici în calea instaurãriiunui capitalism transparent ºi competiþional. Într-o bunã mãsurã,România recentã trece printr-un val de purificare moralãasemãnãtor celui prin care a trecut Cehia la începutul anilor ’90ºi care a constituit fundaþia instituþiilor capitaliste ºi democraticeactuale (Eyal, 2000). Legea lustraþiei, care interzice unor categoriide foºti deþinãtori de funcþii publice în comunism sã fie numiþi,vreme de cinci ani, în funcþii publice, a fost adoptatã deParlamentul României la 22 de ani dupã cãderea comunismului;din acest punct de vedere, unele voci susþin cã legea în prezentare o aplicabilitate extrem de redusã, fiind inutilã. Pe aceleaºicoordonate, remarc ºi condamnarea performativ-politicã acomunismului în Parlamentul României, laolaltã cu radicalizarea


discursurilor anti-stat, cu stigmatizarea angajaþilor publici (e.g.,„leneºi”, „ineficienþi,” „graºi”) ºi cu transformarea la nivel semantica categoriilor defavorizate în „asistaþi social”. Anticomunismul,chiar informat ºtiinþific, a devenit aºadar o dimensiune centralã aagendei reformatoare, un sprijin pentru Putere, nu doar princalitatea de „antioxidant ideologic” (¦iûek, 2005b:6-10), dar ºiprin conotaþia eticã, a remodelãrii subiectivitãþilor în sensul respin-gerii trecutului comunist care a generat subiecþi dependenþi, fãrãiniþiativã proprie, în opoziþie cu subiectivitãþile capitaliste ce presu-pun responsabilitate individualã.

Problema României postsocialiste, aºa cum se contureazãdin agenda guvernãrii ºi a unei pãrþi substanþiale a societãþii civile,nu este deci una structural inerentã capitalismului, ci þine deoameni, pentru cã, aºa cum noteazã critic-ironic Alexandru Polgar,„nimic din relele sociale actuale nu se datoreazã proiectului poli-tico-societal în care se consumã destinele noastre individuale ºicolective de dupã 1989, adicã democraþiei reprezentative capi-taliste, ci totul ni se trage de la comunism” (2009: 33). Prin opoziþie,curãþirea de orice impuritate ideologicã e prezentatã ca singurasoluþie de însãnãtoºire a capitalismului românesc. Aceastã tezãa comunismului, care impieteazã asupra capitalismului românesc,stã la baza credinþei în puterea salvatoare a tehnocratului ºialimenteazã dispreþul popular, nu fãrã fundament, faþã de politicapostdecembristã.

5. Tehnocraþia salveazã România?Tehnocratul ca proces politic ºi cultural

În contextul actual al crizei datoriilor suverane ale stateloreuropene, ideea unui guvern de tehnocraþi, formã de guverna-mentalitate ce dã întreaga mãsurã a neoliberalismului ca stare


de excepþie (Agamben, 2006) pare a fi o idee la modã. În Grecia,de pildã, flirtul cu democraþia al premierului Giorgios Papandreu,care anunþa în noiembrie anul trecut cã intenþioneazã sã consultecetãþenii prin referendum naþional asupra planului european desalvare a þãrii de la faliment, s-a sfârºit prin înlocuirea lui cu uneconomist independent, agreat de FMI. Situaþia s-a repetat înItalia, unde volatilul Silvio Berlusconi a panicat pieþele într-atîtîncît FMI a fãcut presiuni pentru înlocuirea lui cu Mario Monti, unexpert. Aceºti experþi sunt însãrcinaþi sã le dea italienilor ºi grecilorveºti proaste ºi sã conducã guvernele folosind reþetele FMI, fãrãa fi suspectaþi cã se înºalã ºi fãrã a plãti politic. Iatã aºadar cã, înloc sã determine regîndirea sistemelor economice ºi moarteaneoliberalismului ca doxã hegemonicã, aºa cum celebrau la unmoment dat keynesienii entuziaºti, crizele au consolidat neolibe-ralismul: bãncile sunt ºi mai puternice, distanþa între clase e ºimai mare, populaþiile plãtesc daunele. Toate acestea se adaugãpenetrãrii profunde a politicii ºi a politicilor naþionale de cãtreideologia pieþei care genereazã o radicalizare a guvernamen-talitãþii neoliberale. Chiar mai mult decît atît, statele nu mai suntconduse doar economic, ci direct de economiºti, o fuziune întrestatul modern ºi liberalismul de piaþã.

Deºi România nu e nici pe departe în aceeaºi situaþie caGrecia sau Italia, spectrul conducerii tehnocratice e mai apro-piat ca niciodatã. Pe de-o parte, guvernul Ungureanu e uneoriprezentat drept unul de tehnocraþi; o privire la compoziþia guver-nului dezvãluie o sumedenie de experþi ºi economiºti, unii dintreei ºcoliþi în strãinãtate, în frunte cu un fost ºef de servicii secrete,la rîndul sãu un expert în profesia sa (i.e., istoric). Mai mult,preºedintele însuºi, pînã nu demult un adversar al guvernãriitehnocratice, pare a se comporta ca un tehnocrat. Viziunea USLnu diferã substanþial de cea a puterii: liderii USL cer, la fel ca în2009, demisia guvernului Ungureanu ºi înlocuirea lui cu unul


tot de tehnocraþi. E ca ºi cum României i s-ar sugera din toatedirecþiile eutanasia, deºi existã numeroase tratamente, iar paci-entul nici mãcar nu suferã de o boalã incurabilã.

Mitul tehnocratului ºi, prin extensie, al specialistului indepen-dent politic se alimenteazã, pe de-o parte, din discursul dominantanticomunist ºi, pe de altã parte, din scãderea drasticã a încrederiipopulare în politicã ºi politicieni. Aceºtia din urmã sunt percepuþidrept corupþi, incompetenþi, foºti comuniºti sau toate trei la unloc. Un sondaj realizat de IMAS în februarie 2010 aratã cã RaedArafat, un tehnocrat neafiliat politic, are o cotã de populariate de76,1%, dublã faþã de cea a oricãrui politician inclus în sondajulIMAS. Ciocnirea cu preºedintele Bãsescu a contribuit fãrã îndoialãla ridicarea cotei de încredere în Arafat, însã fondatorul SMURDalãturi de alþi experþi erau oricum mai bine vãzuþi de majoritateapopulaþiei decît orice alt politician. Acest lucru este confirmatindirect ºi de studiul „GfK Index Trust 2011”, care relevã cã celemai bine vãzute categorii socio-profesionale din România suntpompierii (98%), militarii (88%) ºi profesorii (85%), în timp cepoliticienii se aflã în capãtul opus al listei, cu o cotã de încrederede 17%. Nu e astfel de mirare cã atacarea unui specialist decãtre un politician e echivalentul unei sinucideri publice ºi cã înlo-cuirea politicienilor cu tehnocraþi e apreciatã de majoritateacetãþenilor.

Ideea tehnocratului ca soluþie la crizele economice ºi politicenu e una nouã în România postcomunistã ºi îºi are rãdãcinile înanul 1991 cînd Theodor Stolojan – un tehnocrat – i-a luat loculprimului-ministru Petre Roman, forþat sã demisioneze de IonIliescu prin intermediul minerilor din Valea Jiului. Mineriadelesperiaserã finanþatorii internaþionali, care întrerupseserã credita-rea, aºa cã tehnocratul finanþist Stolojan, cooptat mai apoi deBanca Mondialã, a reprezentat o gurã de oxigen necesarã.Ulterior numirii sale în funcþia de prim-ministru, Stolojan decidea


naþionalizarea valutei – una dintre primele mãsuri postcomunistede acumulare prin deposedare –, iar apoi recapitaliza bãncile. În1996, românii care votaserã „schimbarea” aºteptau de lapremierul Victor Ciorbea sã schimbe România în 200 de zile, cuajutorul a 15.000 de specialiºti. Specialiºtii nu ºi-au fãcut apariþia,însã politicile lui Victor Ciorbea ºi ale urmaºului sãu, Radu Vasile,duceau la o inflaþie galopantã care ridica preþurile într-un singuran cu 150%, dublau cursul leu-dolar, urcau rata ºomajului laaproape 12% ºi generau miºcãri sociale majore (întîmplãtor, totîn Valea Jiului). Acestor doi oameni politici le-a urmat MugurIsãrescu, un soi de Balverowicz autohton, mutat de la ºefia BãnciiNaþionale a României la Palatul Victoria în calitate de premiertehnocrat independent. Sub Isãrescu se înregistra prima creº-tere economicã, un firav 2,1%, dupã 3 ani de recesiune, dar ºiuna dintre cele mai rãsunãtoare prãbuºiri ale unei instituþii finan-ciare, Fondul Naþional de Investiþii. Ce au în comun aceºtitehnocraþi care s-au perindat prin postul de prim-ministru? Auintrat în scenã în momente de crizã ca mecanism de curãþire aimaginii puterii, orice culoare politicã ar fi avut ea, au luat ºi giratmãsuri cu impact social dur, iar apoi s-au retras, cu impunitate,unul la Banca Mondialã, iar celãlalt, înapoi la BNR.

Dacã tehnocratul mesianic de guvern e o specie tributarã,în construcþia sa, tehnologiilor de supunere pe care le teoretizeazãOng (2006), în media ºi în discursurile cotidiene tehnocratulcapãtã o altã dimensiune mitologicã extinsã, fabricatã prinresorturile tehnologiilor de subiectivare cu rezonanþã eticã. Laacest nivel metapolitic, tehnocratul devine sinonim cu, în lipsaunei terminologii consacrate, „profesionistul onest” sau „antre-prenorul de succes” ºi se vrea motor de transformare societalãde la firul ierbii. Transformarea la care aspirã e de ordin moral.Profesionistul ºi antreprenorul se prezintã drept contraponderela toate arhetipurile negative ale comunismului ºi tranziþiei: omul


care se descurca în comunism, milionarul de carton al tranziþiei,combinatorul, cleptocratul, proverbialul Dorel – muncitorulîncurcã-lume popularizat ca stereotip depreciativ al proletaruluicontemporan – politicianul corupt, securistul, bãieþii deºtepþi. Spredeosebire de aceste arhetipuri care, se presupune, trag þara înjos, „românii care duc þara înainte” au studii, eventual în strãinã-tate, au simþ civic, sunt caracterizaþi de succes profesional, ceeace-i plaseazã în limitele clasei mijlocii, dispreþuiesc politica, auiniþiativã, cred în libertatea individualã ºi în responsabilitateapersonalã.

Protestele din ianuarie au oferit ocazia coagulãrii unui astfelde partid-corporaþie cu pretenþii civice în jurul acestui constructcultural: miºcarea „Împreunã 2012”, înfiinþatã de BogdanNaumovici – un individ de succes din domeniul publicitãþii – subsloganul „2012 – Sfîrºitul lumii voastre”10. Parcurgînd declaraþiileprogramatice ale miºcãrii, observãm cã Bogdan Naumovici ºiceilalþi semnatari ai platformelor program propuse de miºcarea„Împreunã 2012” se definesc nu ca cetãþeni, ci în calitate decontribuabili, ºi militeazã, printre altele, pentru purificarea moralãa politicii, pentru transparenþã ºi pentru un stat minimal11.Similaritãþile dintre discursul preºedintelui ºi revendicãrile„Împreunã 2012” sunt mai mult decît evidente ºi mãrturisesc cît

10 Ironia face ca acest slogan sã îi aparþinã unui militant de stînga,Florin Flueraº. În varianta originalã, pe pancarta afiºatã de Flueraº înPiaþa Universitãþii din Bucureºti scria „2012 Noi suntem sfîrºitul lumiivoastre: RMGC, FMI, BCE, FED, BOR, Guverne, Jandarmerie”. Pentrua adãuga la insultã, Bogdan Naumovici este arhitectul campaniei depromovare a controversatului proiect minier desfãºurat la RoºiaMontanã.

11 Manifestele sunt disponibile pe pagina de Facebook a miºcãrii„Împreunã 2012”. https://www.facebook.com/impreuna2012?sk=app_326721277361938.


de profund e apetitul pentru neoliberalism de jos în sus (grass-roots) ºi cît de eficiente sunt retoricile eficienþei, individualismuluiºi reponsabilitãþii personale în crearea de subiecþi politici.Miºcarea lui Naumovici nu cere mai puþin neoliberalism, ci, dincontrã, aplicarea lui ca la carte.

Aceastã diviziune dintre stat ºi privat, clasa de mijloc ºiproletariat, a fost vizibilã ºi în geografia Pieþei Universitãþii dinBucureºti în timpul protestelor din ianuarie 2012 (vezi la acestpunct ºi studiul lui Bulai din acest volum). În faþa Teatrului Naþionalerau cantonaþi pensionarii, simpatizanþii Partidului Poporului allui Dan Diaconescu, femei în vîrstã ºi ºomeri. Pe scurt, înfrînþiitranziþiei ºi ai perioadei de austeritate. De cealaltã parte, pe laturadinspre Universitate, îºi strigau indignarea studenþii, intelectualii,creativii, nemulþumiþii de dreapta, cu sloganuri ºi pancarte muºcã-toare, ironice, elaborate cu simþire publicitarã. Protestatarii depe aceastã parte a Pieþei fac parte din „burghezia salariatã” carese revoltã în apãrarea poziþiei privilegiate în modul de producþiecapitalist ºi se tem cã riscã ei înºiºi proletarizarea (¦iûek, 2012).Cele douã grupuri, delimitate de un bulevard larg, se întrepãtrun-deau rareori. Poetul-jurnalist Dan Sociu relateazã cã „la unmoment dat, a trecut printre elitiºti o procesiune a Otv-iºtilor depe malul celãlalt, au fost imediat penalizaþi estetic […] «Nu vremcirc, nu vrem circ»”12. Geografia Pieþei Universitãþii evidenþiazãastfel angatonismul dintre pierzãtorii „autentici”, fãrã mijloacepertinente de expresie, ºi micii beneficiari ai tranziþiei cu conºtiinþãpoliticã ºi cunoºtiinþe despre politici. Aceastã diviziune probeazãefectele pe care Don Kalb (2002) ºi Ruth Mandel (2002) le atribuieinoculãrii unui model vestic de societate civilã în fostul bloc

12 Dan Sociu, 2012. „Miturile Protestatarilor”. Think Outside theBox. 1 februarie. Disponibil online la http://totb.ro/miturile-protestatarilor?lang=en (accesat 1 februarie 2012).


socialist. „Dacã clasa mijlocie emergentã a dobîndit capacitatede acþiune politicã pe aceastã cale, programele societãþii civileau furat armele celor slabi.” (Kalb, 2002: 319)

6. Neoliberalismul cîºtigã, lupta continuã

Þinînd cont de efervescenþa Pieþei, intenþionam iniþial sãintitulez aceastã contribuþie „ruperea consensului”, însã, pemãsurã ce-l documentam ºi îl scriam, nu am reuºit sã gãsescdovezi concludente cã nexusul neoliberal s-ar fi destrãmat deo manierã semnificativã. În cel mai bun caz, a fost vorba de osuspendare a unei filozofii ºi practici politice hegemonice careprezumã inechitatea ºi depolitizarea drept catalizatori ai dezvol-tãrii. Excedentul entuziasmant de democraþie publicã manifestatîn Pieþele Universitãþii a reprezentat doar un moment de rãstur-nare liminalã a unei ordini sociale care avea sã se reîntoarcã,într-o formã chiar mai radicalã, la direcþia neoliberalã, probînd,încã o datã cã nu guvernanþii reprezintã problema, ci guverna-mentalitatea care le informeazã demersurile, cã lupta e stearpãdacã se dã în termeni de agenþi sau actanþi („agency”), nu destructurã. Combinaþia postsocialistã de politici neoliberale,anticomunism politic ºi viraj tehnocratic are capacitatea îngrijorã-toare de a diviza societatea în cîºtigãtori ºi înfrînþi ai tranziþiei,dar ºi de a izola ºi reduce la tãcere critica socialã radicalã, pãstrînddezbaterea socialã în limitele confortabile ale guvernamentalitãþii.

Dacã e sã contabilizãm un cîºtig adevãrat al protestelor dinPieþele Universitãþii, acela þine de reafirmarea subiectivitãþilor poli-tice în spaþiul public ºi de o anumitã radicalizare ºi permanentizarea disensiunii. Cu toate acestea, simplul protest nu are foarte maregreutate atît timp cît nu contestã ºi nu dizlocã însuºi fundamentulcare informeazã ordinea socialã. Dacã ne întoarcem la Rancière,


inegalitatea e prezumþia ce fundamenteazã guvernamentalitateaneoliberalã, aºadar o revenire a ideilor egalitariste, coroboratãcu repolitizarea subiecþilor de guvernat ar putea cataliza, într-omãsurã mult mai mare, schimbarea socialã. Pe moment, lupta aeºuat, dar sã-i dãm, cu optimism, cuvîntul lui Samuel Becket:Încearcã din nou. Eºueazã din nou. Eºueazã mai bine.

Bibliografie

Agamben, Giorgio, 2005. State of Exception, Chicago ºi Londra:University of Chicago Press.

Ash, Timothy Garton, 1993. The Magic Lantern: The Revolution of’89 Witnessed in Warsaw, Budapest, Berlin, and Prague, NewYork: Vintage Books.

Balcerowicz, Leszek, 1995. Socialism, Capitalism, Transformation,Budapest and New York: Central European University Press.

Barnett, Clive, 2009. „Publics and Markets: What’s Wrong withNeoliberalism?”, în The Handbook of Social Geography, SusanSmith, Sallie Marston, Rachel Pain ºi John Paul Jones III(coord.), Londra ºi New York: Sage.

Boswell, Terry ºi William J. Dixon, 1993. „Marx’s Theory of Rebellion:A Cross-National Analysis of Class Exploitation, EconomicDevelopment, and Violent Revolt”, American SociologicalReview, 5: 681-702.

Burawoy, Michael, 1999. „Afterword”, Pag. 301-327 în UncertainTransition: Ethnographies of Change in the Postsocialist World,Michael Burawoy ºi Katherine Verdery (coord.), Boston ºiOxford: Rowman&Littlefield.

Burawoy, Michael ºi Pavel Krotov, 1992. „The Soviet Transition fromSocialism to Capitalism: Worker Control and EconomicBargaining in the Wood Industry”, American Sociological Review,1: 16-38.


Chambers, Samuel A., 2011. „Jacques Rancière and the problem ofpure politics”, European Journal of Political Theory, 10, pp. 303-326.

Chatterjee, Partha, 2004. „Populations and Political Society”,Capitolul 2 în Politics of the Governed, New York: ColumbiaUniversity Press.

Chelcea, Liviu, 2004. State, Kinship and Urban TransformationsDuring and After Housing Nationalization (Bucharest, Romania1945-2004). Tezã de doctorat susþinutã la University of MichiganAnn Arbor. Manuscris.

Croitoru, Lucian, 2012. „«Capitalismul» de Dîmboviþa – Vom reuºisã facem din capitalism noua normalitate?”, Curs de Guvernare,15 februarie. Disponibil online la http://cursdeguvernare.ro/lucian-croitoru-vom-reusi-sa-facem-din-capitalism-noua-normalitate-capitalismul-de-dambovita.html (accesat 13 martie 2012).

Deflem, Mathieu, 1991. „Ritual, Anti-Structure, and Religion: A Discus-sion of Victor Turner’s Processual Symbolic Analysis”, Journalfor the Scientific Study of Religion, 1: 1-25.

Dikec, Mustafa, 2005. „Space, politics, and the political”, Environmentand Planning D: Society and Space, 23: 171-188(175).

Dunn, Elizabeth, 2005. „Standards and Person-Making in EastCentral Europe”, în Global Assemblages: Technology, Politicsand Ethics as Anthropological Problems, Aihwa Ong ºi StephenJ. Collier (coord). Oxford: Blackwell

––– 2004. Privatizing Poland: Baby Food, Big Business, and theRemaking of Labor, Ithaca and London: Cornell University Press.

Ernu, Vasile, Costi Rogozanu, Ciprian ªiulea ºi Ovidiu Þichindeleanu(coord.), 2008. Iluzia anticomunismului. Lecturi critice aleRaportului Tismãneanu, Chiºinãu: Cartier.

Eyal, Gil, 2000. „Anti-politics and the spirit of capitalism: dissidents,monetarists, and the Czech transition to capitalism”, în Theoryand Society, 29 (2). pp. 49-92.

Foucault, Michel, 1991. „Governmentality”, în Graham Burchell, ColinGordon ºi Peter Miller (coord.). The Foucault Effect: Studies inGovernmentality, Chicago: University of Chicago Press.


Gallagher, Tom, 2005. Furtul unei naþiuni. România de la Comunismîncoace, Bucureºti: Humanitas.

Harvey, David, 2006. „Neo-liberalism as creative destruction”, înGeografiska Annaler, 88B. pp. 145-158.

Haynes, Douglas ºi Gyan Prakash, 1991. „Introduction: The Entan-glement of Power and Resistance”, Pag. 1-23 în ContestingPower: Resistance and Everyday Social Relations in South Asia,Douglas Haynes ºi Gyan Prakash (coord), Berkeley: UCLAPress.

Kalb, Don, 2002. „Afterword: Globalism and PostsocialistProspects”, Pag. 317-334 în Postsocialism: Ideals, Ideologiesand Practices in Eurasia, Chris Hann (coord)., Londra:Routledge.

Mandel, Ruth, 2002. „Seeding Civil Society”, Pag. 279-297 înPostsocialism: Ideals, Ideologies and Practices in Eurasia, ChrisHann (coord.), Londra: Routledge.

Marx, Karl, 1967 [1887]. Capital. Vol. 1. Capitolul 32. HistoricalTendecy of Capitalist Accumulation, New York: InternationalPublishers.

Mitchell, Timothy, 2002. Rule of Experts: Egypt, Techno-Politics,Modernity, Berkeley, Los Angeles ºi Londra: University ofCalifornia Press.

Ong, Aihwa, 2006. Neoliberalism as Exception: Mutations in Citizen-ship and Sovereignty, Durham ºi Londra: Duke University Press.

Petrovici, Alina, 2010. „Neoliberal Managerial Styles in a PostsocialistEnvironment”, prezentare susþinutã în cadrul Primei ConferinþeInternaþionale a Societãþii Sociologilor din România, Cluj,Universitatea Babeº-Bolyai, 2-4 decembrie.

Polgar, Alexandru, 2009. „Restul comunist” în Adrian T. Sîrbu ºiAlexandru Polgar (2009). Genealogii ale Postcomunismului,Cluj: Idea Design & Print.

Rancière, Jacques, 1999 [1995]. Disagreement: Politics andPhilosophy, Minneapolis: University of Minnesota Press.

Scott, James. C., 1998. Seeing Like a State: How Certain Schemesto Improve the Human Condition Have Failed. New Haven,Connecticut ºi Londra: Yale University Press.


––– 1987. Weapons of the Weak: Everyday Forms of PeasantResistance, New Haven, Connecticut: Yale University Press.

Stark, David, 1990. „Privatization in Hungary: From Plan to Marketor From Plan to Clan?” , Eastern European Politics andSocieties, 3: 351-392.

––– , 1992. „Path Dependence and Privatization Strategies in EastCentral Europe”, East European Politics and Societies, 1: 17-54.

––– , 1996. „Recombinant Property in East European Capitalism”,The American Journal of Sociology, 4: 993-1027.

Stoica, Augustin Cãtãlin, 2004. „From Good Communists to EvenBetter Capitalists? Entrepreneurial Pathways in Post-SocialistRomania”, East European Politics and Societies, 2: 236-277.

Szakolczai, A., 2009. „Liminality and Experience: Structuringtransitory situations and transformative events”, InternationalPolitical Anthropology, 1: 141-172.

Turner, Victor, 1969. The Ritual Process: Structure and Anti-Structure,New York: Aldine de Gruyter.

Vanden, Harry, 2007. „Social Movements, Hegemony, and NewForms of Resistance”, Pag. 17-30 în Latin AmericanPerspectives – Globalizing Resistance: The New Politics ofSocial Movements in Latin America (martie): 17-30.

¦iûek, Slavoj, 2012. „The Revolt of the Salaried Bourgeoisie”, LondonReview of Books, 2: 9-10.

––– 2005a. „The Lesson of Rancière” în Gabriel Rockhill (coord).The Politics of Aesthetics, New York: Continuum.

––– 2005b. Aþi spus cumva totalitarism?: cinci amendamente la(ab)uzul unei noþiuni, Bucureºti: Curtea Veche.

„Cine nu sare, nu vrea schimbare!”:o analizã a miºcãrilor de protest

din ianuarie-februarie 2012 din Cluj

Cãlin Goina

În aceste pagini iau în discuþie miºcãrile de protest dinianuarie-februarie 2012 de la Cluj aºa cum le-am vãzut în calitatede participant ºi sociolog. Acest studiu reprezintã o schiþã, întuºe groase, a cîtorva dintre dimensiunile pe care le consider aavea relevanþã în încercarea de a înþelege comportamentelecolective de protest de la Cluj. Prima manifestaþie în favoareaServiciului Mobil de Urgenþã, Reanimare ºi Descarcerare(SMURD) a avut loc la Cluj în 11 ianuarie 2012. Dacã începutulprotestelor poate fi mai mult sau mai puþin definit punctual,„sfîrºitul” acestora e mult mai dificil de indicat. Astãzi, la mijlocullunii martie, sunt încã în Piaþa Unirii mici grupuri de protestatari.Cu toate acestea, voi considera aici ca punct final a cercetãriimele sãptãmîna care a urmat protestului anti-ACTA din 11 fe-bruarie 2012, protest care a constituit ultima miºcare semnificativãde mobilizare în stradã din Cluj. Prin urmare, voi încerca sã acopãrcele 4-5 sãptãmîni definite mai mult sau mai puþin precis de limiteleintervalului (deschis) 11 ianuarie – 11 februarie. În încercarea dea reconstitui cronologia evenimentelor m-am bazat pe analizade conþinut a unor relatãri din presa scrisã, a unor emisiuni deteleviziune ºi pe documentare care pot fi accesate online.

„Cine nu sare, nu vrea schimbare!” • Cãlin Goina 199

Încep cu o serie de consideraþii dedicate comportamentelorcolective ºi miºcãrilor sociale1; rîndurile de mai jos provin dindouã texte pe care l-am scris în 2010 (Goina, 2010a, 2010b) încare încercam sã evaluez ºansele apariþiei unei miºcãri popularede protest. Spuneam atunci cã studiul miºcãrilor de masã nu sepoate opri doar la motivaþiile (sau nemulþumirea) oamenilor, pentrucã se întîmplã sã treacã ani, uneori decenii peste oameni foartenemulþumiþi, fãrã ca ei sã „iasã în stradã”. Între altele, teoriilemiºcãrilor sociale susþin cã o miºcare de protest poate lua naºteredoar dacã cei nemulþumiþi au acces la un minimum de resurse,fie ele financiare sau organizaþionale. Din acest punct de vedere,în istoria recentã a României miºcãrile sociale ºi de protest aufost fãcute posibile de resurse ºi structuri organizatorice dejaexistente: cele ale secþiilor marilor fabrici ºi uzine. Dupã mineriidin Valea Jiului în 1977, miºcarea de protest de la Braºov din1987 a fost structuratã în jurul unui nucleu dat de muncitorii de la„Steagul Roºu”. La Timiºoara, în 1989 au ieºit, pe rînd, ºi au luatîn stãpînire centrul oraºului: coloana de la UMT, coloana de laSolventul, coloana de la Teba. Din punctul de vedere al reþelelorde mobilizare a resurselor, muncitorii au fost cei care au puscapãt regimului „muncitoresc” din România (Goina, 1996).

1 Din perspectiva definiþiilor clasice, manifestaþiile din ianuarie-februarie 2012 se încadreazã în categoria comportamentelor colectivede protest. Fãrã îndoialã, în cadrul protestelor din Bucureºti, Cluj ºidin alte oraºe au existat nuclee ale unor viitoare miºcãri sociale însã– aºa cum aratã ºi Stoica în acest volum –, spontaneitatea protestelor,dinamica lor, eterogenitatea socialã a participanþilor, gradul relativ scãzutde organizare ºi absenþa unor lideri cvasi-unanim recunoscuþi plaseazãdemonstraþiile de la începutul anului 2012 în categoria comporta-mentelor colective. În acest studiu, invoc însã ºi literatura sociologicãpe tema miºcãrilor sociale întrucît aceasta furnizeazã explicaþii cu privirela originile unor miºcãri sociale care debuteazã sub forma unor com-portamente colective de protest.


Dezindustrializarea României din anii ’90, dispariþia marilorfabrici au adus cu sine o mutaþie majorã: pe de o parte, avemmai puþini muncitori, pe de alta, aceºtia sînt mult mai puþinorganizaþi. Democraþia e cea care ar trebui, acum, sã canalizezenemulþumirile, însã toate marile partide s-au compromis „mãrindpunctul de pensie” sau aruncînd cu „tichete de vacanþã” tocmaicînd, în jurul nostru, marile economii occidentale se prãbuºeau.Din pãcate, votul uninominal a gîtuit ºansele, ºi aºa mici, dereformã a clasei politice: reprezentanþii oricãrui partid nou, tînãrsînt condamnaþi sã-ºi înceapã viaþa politicã printr-o luptã în caretrebuie sã cîºtige din start un numãr semnificativ de voturi, înfaþa „baronului” local, pentru a ieºi din anonimat.

Rãmîne lupta sindicalã, însã marile structuri sindicale alemuncitorilor din Vestul Europei sau Statele Unite ne lipsesc.Recenta înfrîngere a sindicatelor din învãþãmîntul românescpare sã arate cît de limitatã este capacitatea de mobilizare ºiacþiune a acestor structuri ºi cît de goale sînt ele pe dinlãuntru.

Schimbînd registrul, în articolul din 2010, mã întrebam dacãvom continua sã „ne descurcãm”, fiecare cum putem, în perioadaurmãtoarea (ºtiind, fireºte, cã de cîte ori te descurci tu, îl încurcipe altul) sau, unii dintre noi, ne vom organiza, fãcînd apel, uneori,la protestul colectiv. ªansele unor miºcãri sociale semnificativeîn România sînt foarte mici: structurile de organizare, precum ºicapacitatea de mobilizare a resurselor, disponibilã majoritãþiiromânilor, sînt încã foarte puþin dezvoltate, ceea ce nu poate danaºtere decît la inacþiune sau la izbucniri violente, emoþionale,nemoderate de organizare ºi structurã.

Ceea ce pare sã se schimbe însã (graþie felului în care clasapoliticã gestioneazã criza economicã) e modul în care oamenii„citesc” realitatea. Diferenþa dintre Braºov 1987 ºi Timiºoara 1989a fost fãcutã de apariþia unei grile de lecturã noi: spre deosebirede braºoveni, timiºorenii vãzuserã ce s-a întîmplat în Polonia


sau Ungaria ºi ºtiau cã se poate. Mãsurile prin care actuala clasãpoliticã îi protejeazã pe cei avuþi, aruncînd greul crizei pe umeriicelor cu venituri mici, pot schimba modul cum oamenii vãd lucru-rile: pãrem sã depãºim – în sfîrºit – parohialele noastre obsesiicã piaþa rezolvã totul, cã privatizarea e rãspunsul pentru orice, ºicã doar ceea ce e bine pentru cei bogaþi e bine pentru România.Acum cînd vin vremuri grele ºi cînd unul plãteºte 16% dintr-unvenit de mii de euro ºi altul plãteºte tot 16% din 520-560 de leinoi, în vreme ce preþurile la electricitate, încãlzire ºi apã cresc,asta începe sã parã o realitate mult mai „revoltãtoare” decît pãreaacum un an (Goina, 2010a, 2010b).

Mã refeream în rîndurile de mai sus la douã din perspectiveleteoretice pe care ni le oferã literatura sociologicã dedicatã studiuluimiºcãrilor de masã: teoria procesului politic („political processtheory”) ºi abordãrile culturaliste. Potrivit teoriei procesului politic(„political process theory”) nu pot exista mobilizãri colective fãrãun minimum de resurse financiare, organizaþionale ºi culturalecare sã o facã posibilã, ºi fãrã o raportate la contextul politic carepoate inhiba sau stimula dinamica protestului (McAdam, Tarrowºi Tilly, 2001). Pe de altã parte, emergenþa criticã „culturalã” aacestor teorii accentueazã importanþa conexiunilor dintre modurileîn care oamenii înþeleg, simt ºi judecã ceea ce e în jurul lor ºi, înconsecinþã, importanþa emoþiilor ºi a „ºocului moral” pe care anu-mite evenimente le pot antrena, ºi care pot deveni motoareleesenþiale ale unor reacþii colective (Jasper, 1997; Melluci, 1996;Goodwin and Jasper, 2004).

În opinia mea, din punctul de vedere al capacitãþii de mobili-zare a resurselor (materiale, organizaþionale ºi resurse umane)societatea româneascã este mai puþin „mobilizabilã” decît era,de exemplu, acum 10 ani. Din acest punct de vedere, considercã eventuale comportamente colective de protest vor lua formaunor izbucniri limitate, violente, emoþionale, nemoderate deorganizare ºi structurã.


Pe de altã parte, din punctul de vedere al modului cumromânii se raporteazã la politic ºi la societatea în care trãiesc,acord o ºansã pentru ceea ce McAdam, Tarrow ºi Tilly (2001)numesc „politici de contestare” („politics of contention”) dupã maibine de o decadã în care mobilizarea colectivã a fost în mareuitatã sau neglijatã de societatea româneascã. Întrezãreamaºadar posibilitatea naºterii unor noi modalitãþi critice de rapor-tare la felul în care clasa politicã ºi economicã dominantã auaruncat pe umerii celor mulþi mãsuri dure de austeritate econo-micã. Lipsa de responsabilitate ºi refuzul oricãrui dialog între ceicare iau decizii ºi cei care le suportã, în contextul sãrãcirii uneimari pãrþi a populaþiei avea toate ºansele sã producã, mai curîndsau mai tîrziu, acel „ºoc moral” de care vorbeºte Jasper, ºiaveau sã conducã la naºterea unei miºcãri de „rezistenþã eticã”(Jasper, 1997: 106).

În prima parte a acestui studiu voi analiza modul în caremiºcãrile de protest de la Cluj au fost structurate, resursele umaneºi de solidaritate pe care s-au clãdit ºi procesele politice cu careau interacþionat ºi care le-au fãcut posibile. În partea a doua voianaliza succinct cadrele în care protestatarii au perceput acesteevenimente („frames of perception”) ºi mai ales noile „limbajemorale” („moral languages” – potrivit lui Jasper, 1997: 13) pecare protestele le-au produs ºi care au fãcut posibile noi formede creativitate în sfera protestului public.

Nu trebuie sã uitãm cã aceste proteste au loc într-un momentîn care standardul de viaþã al românilor – unul dintre cele maijoase din Uniunea Europeanã – a fost afectat semnificativ decriza economicã. Potrivit Eurostat (2012), 41% din populaþiaRomâniei trãieºte sub limita sãrãciei în vreme ce 31% dintreromâni sunt afectaþi de privaþiuni materiale severe („severelymaterially deprived”). De asemenea, protestele din ianuarie 2012intervin dupã o lungã perioadã în care mobilizarea colectivã alipsit de pe scena publicã româneascã. Pun aceastã lipsã pe


seama fãrâmiþãrii capacitãþii sindicatelor de a aduna un numãrsemnificativ de membri ºi mai ales pe seama funcþionãriidemocraþiei reprezentative. Marile proteste de stradã ale anilor’90 au avut loc într-un context în care opoziþia politicã nu reuºeasã realizeze alternanþã la putere. În momentul în care aceastãalternanþã a avut loc, în 1996, au dispãrut motivele pentru capolitica sã se facã în stradã, atât din punctul de vedere al unorposibile mobilizãri etnice (cum au fost cele din Tîrgu-Mureº, 1990),cît ºi al unora politice (cum a fost fenomenul Piaþa Universitãþii,1990).

Voi încerca sã explic ceea ce s-a întâmplat în ianuarie 2012pornind de la ipoteza potrivit cãreia, din punctul de vedere alunei mase semnificative de români, derapajele anti-democraticeale partidului aflat la putere suprapuse unui fond de privaþiunieconomice, au antrenat un fond de nemulþumire popularã. Modulîn care preºedintele l-a tratat pe Raed Arafat într-o emisiunetelevizatã a constituit „factorul precipitant” („precipitating factor”potrivit lui Smelser, 1962; vezi ºi contribuþia lui Stoica în acestvolum) al unei revolte morale, care a venit în urma unui ºir demãsuri nepopulare, începînd cu mãsurile de austeritate ºi conti-nuînd cu practica asumãrii rãspunderii ºi evitarea dialoguluiparlamentar pe o serie de legi importante. Aceste comportamenteale reprezentanþilor puterii au fãcut sã renascã ideea cã doarprin proteste de stradã se mai poate face auzitã vocea societãþiicivile, alãturi de cea a opoziþiei politice.

1. Protestele din Cluj

Prima manifestaþie de protest împotriva mãsurilor preconi-zate în proiectul noii legi a sãnãtãþii în ceea ce priveºte situaþiamedicinei de urgenþã, ºi în special a SMURD, a avut loc la Cluj înseara zilei de miercuri 11 ianuarie. Un protest încã ºi mai restrîns


a avut loc în aceiaºi zi la Tîrgu-Mureº, locul unde doctorul RaedArafat a construit iniþial ceea ce, ulterior, avea sã devinã serviciulnaþional de intervenþii de urgenþã SMURD. Am aflat de protestulde la Cluj prin intermediul unui „eveniment Facebook” creat decîþiva membri ai asociaþiei „Salvaþi Roºia Montanã”, la care amfost invitat de un prieten, G. I., mult mai implicat în activismulsocial decît mine. Deºi n-am reuºit sã regãsesc evenimentulorganizat pe 11, bãnuiesc cã el a fost modificat pentru a rein-vita oamenii sã participe la o continuare a protestului, în ziua de14 ianuarie. În aceastã formã l-am regãsit pe Facebook:

„14 ianuarie 2012 – Sîmbãtã Event facebook SMURD pentrunoi, noi pentru SMURD!

Public event · By Luminiþa Dejeu and Andreea Duminicioiu„Raed Arafat ºi-a dat demisia din poziþia de secretar

de stat al Ministerului Sãnãtãþii. Noua lege a sãnãtãþiidesfiinþeazã SMURD.

Fii tu cel care decizi în mîna cui îþi laºi viaþa! SusþineSMURD!

Serviciul mobil de urgenþã ºi de reanimare este oOBLIGAÞIE a statului faþã de cetãþenii sãi.

HAI sîmbãtã, ora 14.00, cu un mesaj de susþinereîn Piaþa Unirii (Matei Corvin) sã ne exprimãm respectulºi solidaritatea cu Raed Arafat.” (Dejeu ºi Duminicioiu,2012)

Deºi prietenul meu nu ºtia cine sunt organizatorii, dar vãzusecã peste 100 de oameni confirmaserã cã vor participa, a decissã meargã ºi el:

„M-am dus singur, ºi acolo m-am întîlnit cu, io ºtiu,20-30 de studenþi, pe care îi ºtiam de la întîlnirea OSUBB(Organizaþia studenþilor din Universitatea Babeº-Bolyai),


care aveau ºi ei puþinã înclinaþie spre activism, pe A.P.,V.S., io ºtiu, vreo doi-trei studenþi din ãºtia, tunisieni saumarocani, ei oricum erau la medicinã, ºi... [profesorul]S.F. a fost în seara aia, ºi M.F., iarã i-am vãzut. Oricum,cred cã erau vreo… 40 de inºi, aºezaþi în linie, într-unfel de semicerc, de fapt. ªi era multã presã. Muultãpresã. Cu luminile pe ei. Acolo, în Piaþa Unirii. Cîþiva aveaufoi A4 cu logo-ul campaniei care era deja pe Facebook,alþii aveau logo-uri mai mari, cã sãnãtatea sã nu fieprivatizatã, lucruri de genul ãsta... ºi nu s-a strigat, dincîte îmi amintesc eu, nu s-a scandat. Era searã, ºtiu cãse întunecase. S-au luat interviuri, am dat ºi eu uninterviu scurt, la Antena 3, nu localã, naþionalã, cã ºtiucã mi-a dat cineva un telefon sã-mi spunã cã m-a vãzutla televizor, la Dana Grecu, în emisiune... i-am spus cãsuntem împotriva oricãrui aspect al comodificãrii vieþiinoastre, ºi nu mi se pare normal ca noi, ca studenþi sãplãtim... [pentru sãnãtate] Nu s-a defilat, ºi n-a duratextrem de mult, o orã ºi ceva poate.” (G.I., student,22 de ani)

O altã participantã la prima zi de protest îºi aminteºte cã, înafara celor amintiþi de G., au mai participat la protest doi liderilocali ai partidelor de opoziþie: „Domnul [profesor] V. a mai fost,parcã, ºi ºtiu cã era Uioreanu [deputat PNL de Cluj – nota mea]ºi cu celãlalt de la PSD, nu mai ºiu cum îi zice… super sec. Neaºteptam ca cineva de la SMURD sã vinã sã þinã un speech, darnu a venit nimeni ca reprezentant al lor.” (A.P., studentã, 22 de ani).

A doua zi, joi 12 ianuarie, a avut loc un protest mult maiamplu la Tîrgu Mureº urmat, vineri 13 ianuarie, de un protestamplu la Bucureºti. Protestul de la Cluj se înscria într-o logicã a


unor miºcãri civice care au fost destul de active în oraº, în specialîn anii 2011 ºi 2012. Miºcarea Salvaþi Roºia Montanã a organizato serie de forme de protest în special în Piaþa Unirii prin formeperformative (simularea sinuciderii prin cianurã a participanþilor,jocul „þarã-þarã vrem ostaºi!). GLOC (Grupul de Lucru al Orga-nizaþiilor Civice) a organizat o serie de acþiuni legate în specialde strãmutarea forþatã al rromilor din Strada Coastei în vecinã-tatea gropii de gunoi a oraºului; dintre acþiunile GLOC menþionezun marº anti-segregare care a adunat circa 1000 de participanþi.Grupul pentru Acþiune Socialã, asociat cu alte ONG-uri ºi miºcãriinformale a organizat o serie de proteste ºi forme performativede activism în încercarea de a salva Parcul Feroviarilor, printrealtele. În mare însã, aceastã succesiune de proteste erau, cupuþine excepþii, limitate la o un numãr redus de participanþi, une-ori 20-40. Ceea ce s-a întîmplat în 11 ianuarie la Cluj se înscria,ºi în formã, ºi în gradul de participare, în aceastã linie.

În opinia mea, punctul de inflexiune în articularea protestelorde stradã nu a avut loc la Cluj, ci la Tîrgu-Mureº. În 12 ianuarie,la Tîrgu-Mureº au participat peste 1000 de persoane, la un eve-niment organizat prin intermediul Facebook. Nivelul de partici-pare, sloganurile ºi modalitãþile de protest din Tîrgu-Mureº aufost mult mai asemãnãtoare cu ceea ce a urmat, în zilele urmã-toare, sã se rãspîndeascã în multe oraºe din þarã decît cu ceeace a avusese loc pe 11 ianuarie.

La Cluj protestul s-a reluat în fiecare zi, însã duminicã 15 ia-nuarie, a ajuns la cîteva sute de persoane, care au demonstratîn oraº, pornind din Piaþa Unirii ºi ajungînd în complexul studen-þesc Haºdeu. Un alt participant îþi aminteºte contextul în care aluat decizia de a se alãtura protestelor:


„Întîmplãtor eram în Piaþa Unirii, era 15 ianuarie,atunci o început, era ziua lui Eminescu. Eu întîmplãtoreram acolo, m-am lipit de gaºcã, erau ca la 200 deoameni, fãcea impresie... cã... te atrage, ca ceva...Pãrea, nu chiar un ºuvoi, da’ pãrea ceva...” (H.G.,50 de ani)

Ecourile întîmplãrii ieºite din comun în istoria recentã aoraºului au depãºit spaþiul pieþei: tot în 15 ianuarie, la spectacolul„Nabucco 12” (în regia lui Alexandru Hausvater) de la Operãa avut loc o solidarizare a artiºtilor ºi publicului cu protestelede stradã:

„Opera «Nabucco 12», de la Opera Românã dinCluj-Napoca, s-a terminat, duminicã seara, cu indemnurila Revoluþie. (…) Pe scenã a fost fluturat ºi drapelulnaþional, iar artiºtii au îmbrãcat uniforme SMURD, însemn de solidaritate cu românii care protesteazã faþãde desfiinþarea acestui serviciu ºi împotriva legilorabsurde.” (ªtiri de Cluj, 2012)

În acele zile eram într-un sat de munte, unde am aflat despreprotestele de la Bucureºti datoritã sãtenilor, care ne povesteauce au vãzut la televizor. Poate ºi datoritã faptului cã Dealu Negrue un sat izolat, la cîþiva kilometri buni de ºoseaua Huedin-Beliº,oamenii erau foarte porniþi împotriva schimbãrilor pe care legeale prevedea în ceea ce þine de SMURD: „Ce patron o sã urce cuambulanþa aici, în creierii munþilor, cînd o fi vreme rea?” Ne-amîntors în Cluj, duminicã 15 ianuarie, ºi ajunºi în oraº am vãzut,seara, un grup de cel puþin 100-200 de oameni care protestau ºistrigau lozinci anti-Bãsescu ºi pro-SMURD în campusul Haºdeu.Aºa s-a fãcut ca prima mea participare la protestele din ianuariea avut loc în seara zilei de luni, 16. Am o scurtã descriere a


acelei seri, pe care am trimis-o unei prietene peste douã zile, în18 ianuarie, ºi care înregistreazã impresiile mele „la cald”:

„Dragã I., ce sã-þi spun: am fost alaltãieri în Piaþã,ieri a fost soþia mea (eu am stat cu Matei) ºi azi m-oiduce iar eu. La Cluj sunã deja a rutinã: se întîlnesc înfiecare zi la 7 seara în faþa statuii lui Matiaº. Mulþi tineri,cam 70-80% din cei ce vin sunt tineri. Restul, ori cîþivamarginali, nemulþumiþi, ori ceva oameni de bine, între40 ºi 60, mai puþin vocali. Lumea e amestecatã, ºi, nuºtiu cum sã gãsesc cuvintele, nu e «lumea aºezatã» nusunt oamenii «normali» «de bine», ci ori tineret, ori mar-ginali (fie din motive sociale, fie cei din motive, ºtiu eu,critic-intelectuale.) Acuma, am vãzut grupuri mici custeaguri negre, mi s-a spus cã ar fi un grup anarhist(whatever that means, oricum, anti-stat). Or fi anar-hiºti-anarhiºti, anarhiºti-libertarieni, nu conteazã, suntrelativ puþini, ce vezi de la ei sunt steagurile. Mai mulþisunt cei din galeriile de fotbal, U Cluj sau CFR. Ãºtiasunt în gaºcã, ºi foarte vizibil-audibili, se vede cã-sobiºnuiþi sã iasã în grup, sã scandeze în cadenþã, ºtiice vreau sã spun. Altfel, multe «semne»: steaguri monar-histe, pancarte ale unor grupuri mici de stînga (GAS,Protokoll) care au ºi pancarte cu «lupta de clasã» – mis-a spus c-ar fi ºi «Noua Dreapta», dar pe ãia nici i-amvãzut nici i-am auzit. Uneori se strigã «unitate naþionalã»,dar nu cred cã asta e chiar aºa de definitoriu ca sã zicicã sunt cei de la Noua Dreaptã care dau din cînd încînd tonul. Cam aºa...

Ritualul [este urmãtorul]: se întîlneºte lumea în faþastatuii lui Matiaº, vin ceva televiziuni, filmeazã, se adunãlume ºi se strigã sloganuri. Dupã vreo juma’ de orã


(e frig) toatã coloana pleacã pe Eroilor pînã la CatedralaOrtodoxã, face colþul ºi se adunã în faþa Prefecturii, undese opreºte ºi iar se strigã sloganuri. Evident, în Prefec-turã nu e nimeni, dar în faþa Prefecturii e un ºir de jan-darmi cu cãºti îmbrãcaþi în negru. Dacã vreun protestatararuncã cu pertarde, asta e considerat a fi o sfidare laadresa jandarmilor, ºi de regulã toþi ceilalþi strigã «Huuuo!»la adresa celui care a «provocat» ºi scandeazã «Fãrãviolenþã!» Jandarmii sunt paºnici. De acolo se pleacãpe bulevardul 21 Decembrie, sub protecþia jandarmilorpînã la Primãrie unde se face colþul ºi se opresc în faþaCasei de Culturã a Studenþilor. Altã haltã, alte sloganuri.De aici lumea se întoarce în Piaþa Unirii, unde mai stãpuþin ºi se disperseazã, pe la 10 seara2, strigînd: «Mîinela ºapte, trecem la fapte!» ºi iarã, ºi iarã. Sunt cam1000, sub 1000 de oameni. Am fãcut o colecþie de sloga-nuri pe care le-am auzit strigate ºi le-am pus sub fiecarepozã din albumul meu foto de pe fb «protest 16 ian.2012». E clar cã la Cluj jandarmii sau puterea localã nuare nici un interes sã provoace demonstranþii, ºi cãdemonstraþiile sunt tolerate fãrã nici o problemã. Spercã în timp sã nu se «dezumfle» efortul. Deocamdatã nupare... în rest, fireºte, nu þine de noi. Dar mãcar lumease face auzitã, ºi încep sã cred cã guvernul ãsta vapica. Ar fi ideal sã pice însuºi Bãsescu, dar... nu ºtiu.Cred cã se va þine cu dinþii de putere, ºi nu ºtiu cine-ipoate forþa mîna cu «demisia». Cam atît... de pe cîmpulde luptã.”

2 De notat cã protestele de la Cluj se încheiau întotdeauna în jurulorei 22, cu mult mai devreme decît protestele paralele de la Bucureºti,din Piaþa Universitãþii.


În mare, acest scenariu s-a repetat, cu foarte puþine modi-ficãri, în fiecare searã în care au avut loc protestele. Cred,retrospectiv, cã iniþial m-am înºelat asupra raportului tineri/oa-meni în vîrstã, supraestimînd prezenþa tinerilor. Ziua de luni16 ianuarie a fost probabil ziua cu cea mai mare participare sauuna dintre zilele cu cel mai mare numãr de participanþi, în jur de1000-1200 de oameni. Oricum, în urmãtoarele sãptãmîni, protes-tele au continuat, deºi cu câteva sute de oameni mai puþin decîtîn acea zi de luni, 16 ianuarie. Retrospectiv, un alt student îºiaminteºte ºi el cã:

„Lunea aia o fost un punct culminant. A venit peurma violenþelor de la Bucureºti din noaptea precedentãde duminicã. A însufleþit destul de mult ºi galeria U[suporterii echipei de fotbal Universitatea Cluj – notamea] cu... miºcare... dînd mai multe voci... n-aº spuneun spirit, ci transpunerea spiritului în sunete.” (S.G.,28 de ani)

Între sloganurile pe care le-am notat atunci s-au numãraturmãtoarele: „Jos Bãsescu!”, „Cluj, trezeºte-te, România,trezeºte-te!”, „PDL ºi USL, aceiaºi mizerie”, „Bãsescu în celulã,Udrea pe centurã”, „Unitate Naþionalã!”, „Justiþie Socialã!”, „PDL,nu uita, Gherla este casa ta!”, „Nu vrem/Sã fim/O naþie de sclavi!”,„România, stat poliþienesc!”, „Ieºiþi din casã, dacã vã pasã!”,„Jandarmeria, apãrã hoþia!”, „La palatul Cotroceni cîntãcucuveaua, Bãsescu ºi cu ai lui, ºi-au gãsit beleaua!”, „«Piticu’»ºi cu «chioru’», au minþit poporu’!”, „Anticipate, nu comasate!”,„Salvaþi, salvaþi, salvaþi Roºia Montanã!”. Acestor scandãri li s-au adãugat în zilele urmãtoare: „Vã rugãm sã ne iertaþi, nuproducem cît furaþi!”, „Vrem spitale, nu catedrale!”, „Jandarmiine privesc/Oare ce gîndesc?”, „Boc, Boc, Boc, demisia pe loc!”ºi, mai ales din cauza frigului: „Cine nu sare, nu vrea schimbare!”


A doua zi, în 17 doar soþia mea a participat la protest, ºiimpresia ei a fost cã erau relativ puþini tineri ºi studenþi, ºi mulþioameni peste 45-50 de ani. Mai mult, potrivit observaþiilor ei,numãrul participanþilor ar fi fost mai scãzut comparativ cu ziuaanterioarã. În data de 18 ianuarie am participat din nou la protesteºi am constatat cã lucrurile se desfãºurau potrivit aceluiaºi ritual(descris anterior), numãrul participanþilor era de cîteva sute (nuo mie), iar raportul tineri/bãtrîni mai echilibrat, deºi balanþa înclinaevident în favoarea tinerilor. În 19 ianuarie a avut loc demonstraþiaorganizatã de USL: dacã la Bucureºti iniþial demonstraþia USL afost distinctã de cea din Piaþa Universitãþii, la Cluj ele au avut locîn Piaþa Unirii. Acesta a fost un moment de inflexiune în luptapentru definirea protestelor: unii dintre manifestanþi, în specialstudenþii cu simpatii de stînga, au reacþionat printr-un comunicatde presã ºi un „eveniment” pe Facebook:

„Nu ne lãsãm! Ne regrupãm! Protestãm!! Creatde Proiekt Protokoll, Grupul pentru Acþiune Socialã ºiTinerii Mînioºi un Facebook public event la care ºi-auanunþat participarea 197 de persoane:

Începînd cu ziua de joi, 19.01.2012, s-a încercatconfiscarea protestelor de cãtre membrii ºi susþinãtoriipartidelor politice. Metodele folosite de aceste grupuriau constat în boicotarea sloganelor scare reclamaureforma întregii clasei politice, injurii, bruscãri ºi acuzela adresa tinerilor non-partizani, cum cã miºcarea lor arfi comandatã politic.

TINERII MÎNIOªI înþeleg Piaþa Unirii din Cluj ca peun spaþiu civic, deschis cãtre dialog pentru toþi cetãþeniiclujeni. Susþinem de 10 zile demisia preºedinteluiBãsescu ºi a guvernului, dar nu doar pentru ca cei careîi vor înlocui sã repete aceleaºi greºeli ºi sã foloseascã


aceleaºi metode ca cei prezenþi acum la putere. Ceremtuturor partidelor politice sã îºi asume critica venitã dinpartea cetãþenilor ºi societãþii civile.

Ne declarãm indignaþi de modul de abordare alpartizanilor USL ºi chemãm, încã o datã, alãturi de noi,pe toþi cei care cred cã, pe lîngã cãderea acestui guvern,e nevoie ºi o reformã profundã a clasei politice. Îi rugãmpe toþi cei neînregimentaþi politic, studenþi, profesori,artiºti, elevi, muncitori ºi toate categoriile sociale nemul-þumite sã treacã de la exprimarea pasivã a nemulþumi-rilor la a se alãtura miºcãrii societãþii civile.

Reamintim cã aceste proteste au fost iniþiate însprijinul unui Doctor profesionist, competent ºi neînre-gimentat politic ºi nu pentru sprijinul unui partid anume.”(Grupul pentru Acþiune Socialã, Proiect Protokoll, TineriiMînioºi, 2012)

În 22 ianuarie am fost din nou la protest, de data asta împre-unã cu soþia ºi fiul meu, ºi am observat cã erau extrem de puþinefamilii cu copii. Pe mãsurã ce trecea timpul, raportul tineri/bãtrîniînclina în favoarea celor din urmã. Protestatarii urmau acelaºitraseu, numãrau în jur de 300-400 de oameni ºi – aºa cum sugeracomunicatul citat mai sus – era destul de transparent efortulcîtorva lideri informali care mãrºãluiau înaintea coloanei cuportavoci, pentru a da tonul scandãrilor. În 22 ianuarie, cei aflaþiîn rîndurile din faþã ale manifestanþilor schimbaserã „PDL ºi USL/Aceiaºi mizerie” cu „PDL, UDMR aceiaºi mizerie” la care au adãu-gat mai noua „UDMR, nu tãia pãdurile!” în procesul de „negociere”care se nãºtea ori de cîte ori cineva striga un slogan pe caremulþimea îl relua sau înmormînta prin tãcere, mi s-a pãrut evidentãîncercarea (politicã) de „capturare” a miºcãrii de protest. Uncunoscut, G.I. (22 de ani), mi-a povestit cã atunci cînd a încercat


sã strige vechile sloganuri au venit niºte „bãieþi” la el ºi i-au spuscã „le stricã protestul”, sugerîndu-i cã, dacã nu-i place, sã seducã în altã parte sã-ºi facã protestul lui. Aceastã strategie de„acaparare” politicã a protestelor de cãtre partidele de opoziþie econfirmatã de un articol recent (Prodan, 2012), care îi observacã trei dintre cei mai vocali purtãtori de portavoce din aceastãcategorie sunt membrii PNL ºi au fost numiþi recent candidaþi aiUSL la alegerile locale pentru Consiliul Judeþean Cluj.

Cu toate acestea, deºi în pantã descendentã, ziua de24 ianuarie a marcat un alt vîrf al participãrii: pentru prima datãdupã 15 ianuarie (cînd protestul a ajuns în complexul studenþescHaºdeu) parcursul a fost schimbat ºi în loc sã se opreascã laPrefecturã, manifestanþii s-au îndepãrtat, ajungînd în cartierulMãrãºti, un cartier de blocuri, care ar putea intra (mutatis mutan-dis) în categoria „oraº dormitor”. Deºi participarea a fost mainumeroasã decît în alte zile, se pare cã iniþiativa de a defilaprintr-o zonã „muncitoreascã” pentru a aduna mai mulþi contes-tatari n-a dat roade ºi, dintr-un motiv sau altul, acest traseu n-amai fost repetat.

Protestele au continuat destul de intens pînã în prima decadãa lui februarie. Acelaºi lucru mi-l spune ºi H.G.:

„Dupã aceea [dupã ziua de 15 ianuarie] nu pot sãzic cã am fost imediat ºi a doua ºi a treia zi... dar... Vreosãptãmînã am fost neregulat la ele... Dupã care m-aprins ºi pe mine valul ºi vreo douã sãptãmîni cred c-amfost în fiecare zi... pînã pe 10 februarie, cam aºa...”(H.G., 50 de ani)

Aflatã deja pe panta descendentã, mobilizarea socialã dinCluj a fost puternic afectatã de doi factori, i.e., temperaturileextrem de joase (–17 grade Celsius) ºi demisia guvernului.Potrivit lui H.G., a cãrui opinie nu e în nici un caz singularã:


„[Ceea ce a fãcut sã scadã mobilizarea socialã afost] miºcarea cu Boc. Cînd o picat guvernul Boc, opicat o grãmadã de slogane. Strigau „Bãsescu în celulã,Udrea pe centurã”, pãi, dacã Udrea nu mai e ministru...[ce mai strigi?] La fel, „Piticu’ ºi cu chioru’ au minþitpoporul”, pãi, fãrã „pitic” nu mai avea rimã... Nu vreausã spun cã faptul cã a cãzut guvernul m-o mulþumit pemine, dar... despre guvern nu mai ai ce striga. Nu poþisã strigi: „Jos Ungureanu!” ce sens are, dupã 2 zile...Pînã la urmã Ungureanu e chiar un bãiat inteligent, nue unul din ãia... Io personal, am avut cîteva zile cînd amvibrat acolo... Cînd chiar, din toatã inima... ºtii? Da’ iostrigam sã pice guvernul. ªi o picat. Acuma nu poþi sã fiabsurd ºi sã [te aºtepþi sã] se întîmple tot ce strigamnoi pe-acolo.” (H.G., 50 de ani)

Acest citat sintetizeazã în opinia mea contextul în careparticiparea la proteste a încetat. Deºi ºi dupã cãderea guvernuluiBoc protestele au continuat, ele au fost limitate la un grup de40-100 de oameni, în special oameni de peste 40 de ani, carese adunau ºi manifestau în Piaþa Unirii ºi pe parcursul obiºnuit,în ciuda frigului ºi a lipsei de suport.

Dinamica miºcãrii de protest din Cluj este foarte bine marcatãde protestul de sîmbãtã, 11 februarie. Discrepanþa dintre variilereþele de mobilizare este perfect ilustratã de acest caz cînd, potrivitunui respondent, mobilizarea „pãrea cã leºinã, cã nu mai arebenzinã… ºi dintr-o datã o fost aia [manifestaþia] anti-ACTA. Ionici n-am ºtiut... [doar când am fost acolo – nota mea] am vãzutcã-i cu ACTA” (H.G., 50 de ani). Dintr-o datã participarea a atinsdin nou cotele din primele zile, ba poate le-a ºi depãºit. Potrivitziariºtilor la Cluj au participat circa 2000 de persoane, dintre caregrupuri care au venit din judeþele învecinate doar în acest scop


(C., 2012). Ca sã-l citez din nou pe H.G. „Ziua aia [manifestaþia]o repornit motoarele în viteza a 4-a”.

Panta descendentã a fost doar parþial atenuatã de succesulmanifestaþiei anti-ACTA. Odatã cu mijlocul lunii februarie protes-tele de la Cluj au sfîrºit prin a se limita la douã grupuri: unul de20-40 de persoane în majoritate de peste 45 de ani, care continuasã protesteze „pînã la demisia lui Bãsescu” ºi un alt grup de20-30 de persoane, constituit din „Tinerii Mînioºi,” protestelecãrora sunt organizate în jurul a o serie de teme, între alteleproteste anti-ACTA, solidaritate cu victimele represiunii din Siria,proteste împotriva exploatãrii gazelor de ºist.

Potrivit lui V.L., afirmam cã s-ar putea spune cã în timpulprotestelor a avut loc „un dans permanent între cele douã grupuri(în mare, sã spunem cã au fost douã): delimitare reciprocã, darºi solidarizare, ca sã nu se rupã infima masã de protestatari, prindouã tipuri de strategii: delimitãri spaþiale (nici prea departe, darnici sã nu ne confundãm; cei care conduc marºurile îs mai vizibilietc.) ºi strigat sloganuri (cine avea portavoci era mai tare).” (V.L.,26, doctorand, membru al grupului „Tinerii Mînioºi”)

2. Mobilizare ºi proces politic

Cine sunt cei care protestau la Cluj? Voi începe prin a precizacã protestele din ianuarie/februarie din Cluj au implicat cîtevasute de persoane care se adunau în Piaþa Unirii. Majoritateacetãþenilor Clujului nu au participat la aceste manifestaþii. Maimult, în comparaþie cu marile miºcãri de protest din 1989 ºi dinprimii ani de dupã 1990, protestele din 2012 au avut dimensiunireduse. Ceea ce le scoate în evidenþã este în primul rînd duratalor ºi – mai ales – faptul cã sunt primele miºcãri de stradã dinoraº dupã o perioadã de aproape 15 ani în care, dacã au existat


proteste, ele au implicat un numãr limitat de persoane ºi au fostde foarte scurtã duratã.

Datele care le am despre protestele din oraº tind sã confirmeipoteza potrivit cãreia reþelele de mobilizare care i-au adus peoameni în stradã nu au fost de tipul celor extinse, cu audienþã demasã. Încep prin a observa cã, în Cluj, o potenþialã reþea extinsãde mobilizare o reprezintã apartenenþa etnicã. În cazul maghiarilordin Cluj, sau, ca sã fiu precis, a acelor maghiari susceptibili de afi mobilizaþi prin apeluri etnice, existã potenþialul unei semnificativeparticipãri de masã. Spre exemplu, în 15 martie 2012, mulþimeamaghiarilor care a participat la manifestaþia de comemorare asãrbãtorii maghiarilor de pretutindeni a fost cel puþin egalã, dacãnu a depãºit cele mai numeroase manifestaþii de protest dinianuarie-februarie. Deºi au fost maghiari care au participat laproteste, reþeaua de solidaritate ºi mobilizare pe linii etnice n-afost activatã în cazul maghiarilor. Dimpotrivã, un prieten maghiarmi-a spus cã „ºtie de la un prieten cã la proteste s-a strigatîmpotriva ungurilor”. Cu toate cã, din informaþiile mele ºi cu excep-þia unor evenimente izolate, nu s-a „strigat împotriva ungurilor”,gãsesc semnificative existenþa unor astfel de zvonuri anti-mobilizatoare. Acelaºi lucru a fost valabil ºi în cazul românilor:persoane din jurul lui Gheorghe Funar (Partidul România Mare)sau cei de la Noua Dreaptã nu ºi-au fãcut simþitã prezenþa înmod semnificativ la protestele din Cluj. (În treacãt, menþionezcã cei de la Noua Dreaptã par sã fi fost mult mai activi în cadrulprotestelor similare de la Tîrgu Mureº.3)

3 Într-un post pe pagina de Facebook din 21 ianuarie, T.F. (62)observa: „Tocmai m-am întors de la mitingul de protest din centrul Tîrgu-Mureºului, unde se adunã searã de searã grupuri civice. Din pãcate,astã-searã a trebuit sã plec mai devreme, ºi aici s-a infiltrat NouaDreapta. Vin în forþã, doar-doar vor provoca o încãierare. Astãzi nu le-areuºit decît sã otrãveascã atmosfera.”


O a doua reþea extinsã de mobilizare ar fi putut fi reprezentatãde marile federaþii sindicale. Aºa cum am mai spus, aceastã reþeapotenþialã de mobilizare nu a funcþionat. Chiar ºi atunci cîndmembrii Sindicatului Liber din Învãþãmîntul Preuniversitar Clujean(SLIPC) ºi cei ai Sindicatului Sanitas ºi-au unit forþele pentru aprotesta în 23 ianuarie în faþa prefecturii Cluj, cu totul s-au adunatsub 200 de persoane, dintre care o parte o reprezentau grupulinformal „Tinerii Mînioºi”. Aceºti tineri susþin cã doreau sã intre încontact ºi sã se solidarizeze cu protestul sindical, dar cã au fostsurprinºi ºi dezamãgiþi de numãrul mic de sindicaliºti, precum ºide lipsa lor de coordonare; chiar ºi la protest, membrii celor douãsindicate s-au poziþionat spaþial distinct unii de alþii ºi nu s-aucoalizat în nici un fel.4 Potrivit lui Pîrvu (2012), în acea zi, „vocea”sindicaliºtilor a fost însã acoperitã de cea a unui grup mult mairestrîns de tineri activiºti. Pe de altã parte, potrivit lui AdrianDohotaru, activist ºi lider al Grupului pentru Acþiune Socialã,neparticiparea sindicatelor la proteste e parþial explicatã prinreticenþa unora din liderii informali ai protestelor, care ar fi trans-mis semnale cã se opun amestecului protestului lor civic cusindicate „pãtate” sau „compromise”.

O a treia posibilã reþea cu o largã audienþã care ar fi putut fiactivatã, dar nu a fost, e cea religioasã. Potenþialul mobilizãrii pelinii de religie instituþionalizatã e relativ ridicat, ºi nu doar în cazulbisericii ortodoxe. De obicei, mulþimea care se adunã în faþacatedralei ortodoxe din Cluj, duminica la slujbã, depãºeºtenumãrul celor care se adunau la protest în zilele cu mobilizarescãzutã. De asemenea, bisericile neo-protestante au cu siguranþã

4 Dupã V.L. (26), care a participat cu grupul de „Tineri Mînioºi”, celedouã sindicate au ieºit în aceeaºi zonã, dar au stat separate fizic ºi austrigat lozinci diferite. Tinerii s-au aºezat între ei ºi au încercat nu sã-iacopere, ci sã-i uneascã cumva.


capacitatea de a-ºi mobiliza enoriaºii, dar au ales sã nu o facã încazul acestor proteste.5

Nu voi discuta aici în detaliu raportul dintre miºcãrile de stradãºi procesul politic, pentru cã acest lucru ar solicita un studiu însine, precum ºi datoritã faptului cã interacþiunea principalã detipul stradã-proces politic a avut loc la Bucureºti ºi nu la Cluj.Este însã indiscutabil cã o parte din cei care au participat laproteste au fost membrii partidelor politice din fosta opoziþie. Mis-a spus, de cãtre unii studenþi, cã cei care fãceau parte dinorganizaþiile de tineret ale PSD (ºi, probabil, ºi PNL), ar fi primitsarcina sã fie prezenþi în Piaþa Unirii un anumit numãr de zile.Ar fi însã greºit sã presupunem cã principala reþea de mobilizarea fost cea a formaþiunilor politice clasice din cel puþin urmãtoareledouã motive: 1) cele mai multe scandãri erau îndreptate împotrivaîntregii clase politice; 2) mitingul organizat de USL, în 19 ianuariela Cluj, a avut un impact nesemnificativ asupra numãrului parti-cipanþilor din Piaþa Unirii.

Ce reþele de mobilizare explicã totuºi fenomenul protestelordin ianuarie-februarie 2012? O dimensiune importantã a acestuifenomen o reprezintã cyber-activismul (McCaughey ºi Ayers,2003). Capacitatea de mobilizare a unor grupãri restrînse, cu ostructurã organizaþionalã laxã sau cvasi-inexistentã este amplificatãsemnificativ de noile medii de interacþiune online ºi de reþelelesociale, în cazul nostru în special de Facebook. Pentru cã la Cluj,protestele au fost structurate în jurul unor grupuri mici ºi a unorreþele restrînse, de activiºti sau de prieteni ºi vecini, posibilitateaacestor grupuri de a se adresa unei audienþe lãrgitã este prin

5 Un exemplu al capacitãþii de mobilizare prin intermediul orga-nizaþiilor religioase îl reprezintã „Marºul Pro Viaþa” din 24 martie 2021,marº ce a adunat cel puþin 200-300 de oameni care au protestatîmpotriva avortului. (Realitatea.net 2012)


definiþie limitatã. Aici a intervenit rolul noilor medii (e.g., liste dedistribuþie prin e-mail ºi mai ales evenimentele create pe Facebook)care au amplificat capacitatea unei iniþiative aparþinînd unui gruprestrîns de a atinge un public mult mai mare.

Între cele mai vizibile grupãri din cadrul protestelor s-aunumãrat cele care susþin cauza „Roºia Montanã”, grupurile destînga (i.e., GAS, Protokoll, Tinerii Mînioºi, anarhiºti), organizaþiilestudenþeºti (OSUBB), miºcarea regalistã ºi, de câteva ori, maiales în prima sãptãmînã, grupãri de tineri susþinãtori ai clubuluide fotbal „U Cluj”.6 Printre cei care au participat la proteste s-aunumãrat ºi (foarte puþini) oameni ai strãzii, ºi/sau copii ai strãzii,probabil unii dintre cei care sperau sã aparã la televizor, unii dincei care au participat la revoluþia din ’89 sau la miºcãrile deproteste anti-Iliescu de la începutul anilor ’90.

Un alt element crucial în mobilizare l-a reprezentat atenþiaacordatã acestor manifestaþii de cãtre mass-media; mã refer aiciîndeosebi la televiziunile de ºtiri care în primele zile au prezentatîn extenso, ore întregi, miºcãrile de protest. Fãrã aceastã aco-perire mass-media cred cã protestele ar fi fost mult mai puþinrãspîndite ºi mult mai puþin unitare în formele lor de expresie,care au putut fi replicate de la Bucureºti la Arad la Timiºoara(pentru rolul jucat de televiziuni în Bucureºti vezi ºi contribuþia luiBulai în acest volum).

Prin urmare, protestele au constat dintr-un conglomerat decategorii sociale în care cei aflaþi într-o situaþie de deprivareeconomicã relativã sau acutã se întîlneau cu intelectuali sau alte

6 De remarcat capacitatea superioarã de organizare, mobilizare ºiexprimare (vizibilitate sporitã, insemne, slogane etc.) a galeriilor de fotbalºi a grupului de anarhiºti. Diferenþa a fost foarte vizibilã, mai ales înprimele zile, cînd aceºtia veneau la proteste în grup (V.L., 26 de ani,comunicare personalã).


categorii cu venituri peste medie. Ceea ce i-a adunat în Piaþã afost mai puþin forþa centripetã a unor legãturi ºi solidaritãþi pre-existente, ºi mai mult „ºocul moral” (Jasper, 1997) cauzat derefuzul dialogului de cãtre preºedintele Bãsescu ºi PDL.7 Reacþiaemoþionalã s-a nãscut ca urmare a intervenþiei preºedinteluiBãsescu împotriva doctorul Arafat, s-a grefat pe apariþia unormiºcãri de protest civic organizate de grupãri de activiºti care,pînã în acel moment, avuseserã o capacitate de mobilizare foartelimitatã.

3. Protestele din perspectiva dinamicã ori ca proces

O perspectivã etnograficã asupra celor care au participat laprotestele din Cluj ar trebui sã ne îngãduie sã aflãm ce i-a fãcutpe acei oameni sã iasã în piaþã, ºi ce doreau sã realizeze prinaceasta. Care a fost motivaþia, de fapt, care au fost multiplelemotivaþii ale protestatarilor? Ce ne pot spune cerinþele lor despreacele motivaþii?

La fel ca privirea aruncatã asupra reþelelor de mobilizare,analiza cerinþelor sau obiectivelor enunþate în Piaþã indicã ovarietate însemnatã de reþele, valori, idei ºi ideologii. Pancartecu „Nu rasializãrii sãrãciei, împreunã uniþi în lipsã de clasã” erauridicate în acelaºi rând cu „Nihil sine Deo”, „Cînd statul este

7 Heterogeneitatea acestor grupãri a devenit spaþialã în anumiteinstanþe: în martie, de exemplu, grupul „Tinerii Mînioºi” a organizat unprotest împotriva exploatãrii gazelor de ºist, în vreme ce în acelaºitimp, în Piaþa Unirii se afla un grup restrîns de protestatari care continuasã se întîlneascã ºi sã protesteze. Cu aceastã ocazie cele douã grupuriau rãmas distincte, deºi aceiaºi indivizi, de-o parte ºi de alta a Pieþeifuseserã umãr la umãr, constant, în Piaþã în timpul manifestaþilor dinianuarie ºi februarie 2012.


anarhist, noi cum sã mai fim?” sau cu „Jos taxa auto!”. Mai mult,unele dintre aceste mesaje se contaminau ºi puteai citi „Monarhiasalveazã România” pe o pancartã care avea în centru-sus siglaroºu-verde a organizaþiei Salvaþi Roºia Montanã8.

Era de aºteptat ca numitorul comun al unei astfel de varietãþide opinii sã fie reprezentat de un motiv comun de nemulþumire.Acest motiv a fost exprimat sub forma „Jos Bãsescu!” Opoziþiafaþã de partidul la putere în România, ºi mai ales, faþã de pre-ºedintele Bãsescu a fost elementul care a galvanizat laolaltãidei ºi ideologii altminteri diametral opuse. Deºi de obicei aceastã

8 Inscripþiile de pe pancartele purtate de manifestanþi la Cluj pot figrupate într-o serie de teme. Pe de o parte, avem un protest împotrivapreºedintelui Bãsescu, a PDL ºi a clasei politice în general: „Bãsescu,nu uita, þara asta nu te mai vrea!”, „112. Sã vinã SMURD. Bãsescu ºi-aînghiþit limba”, „Traiane, du-te în larg!”, „Nu vrem hoþi, nu vrem succesuri/Nu vrem miniºtri în dresuri!”, „Bãsescu, nu uita, þara asta nu te maivrea!”, „Cu Dumnezeu înainte! Pentru eliberarea þãrii de clasa politicãdezumanizantã!”, „Fiecare cetãþean, propriul politician!” În competiþiecu aceste pancarte erau cele care aduceau un discurs anticapitalist,prodemocratic: „Nu rasializãrii sãrãciei, împreunã, uniþi în lupta declasã!”, „Demnitate socialã!”, „Democraþie realã!”, „Dreptul la locuinþã!”,„Democratie, reteta noastra publica, “ cuplat cu „Kapitalism, reteta lorsecreta”, „Demnitate pentru toti!”, „Afacerea ta = nefericirea mea” ºi„Universitatea nu e o fabricã!” Mai curînd legate spaþial de pancarteleanti-capitaliste a existat un grup distinct de inscripþii provenind dintr-undiscurs anarchist: „Vrem anarhism în România!”, „Dacã statul e anarhist,noi cum sã mai fim?”, „Revoluþie”, „Statul suntem noi”. La polul ideologicopus erau pancartele grupãrii monarhiste: „Susþin monarhiaconstituþionalã!”, „Monarhia salveazã România!”, „Nihil sine Deo!”. Întreacestea, un discurs ecologist, legat de miºcarea Salvaþi RoºiaMontanã: „Bãsescu RMCG, aceiaºi mizerie!”, Maria, 4 ani: „Mami nulãsa sã strice Rovia Montanã”, „Salvaþi Roºia Montanã” sau reacþii ladeclaraþiile politicienilor despre protestatari: „Stadiul de pupã s-aîncheiat/Viermii sunt fluturi ºi au zburat!”.


coabitare a fost paºnicã, unul din „Tinerii Mînioºi” mi-a povestitdespre o ceartã, mai mult sau mai puþin aprinsã, pe care a avut-ocu un manifestant mai în vîrstã, probabil un susþinãtor almonarhiei; mica ceartã ar fi izbucnit atunci cînd persoana mai învîrstã a aflat cã tînãrul era ateu. O bunã parte din dinamica lanivel micro a manifestaþiilor din ianuarie a reprezentat-o competiþiapentru definirea, acapararea sau articularea unei teme sau aunui cadru dominant de protest. Spre exemplu, la Cluj au fostdeosebit de active grupãrile tinerilor cu vederi de stînga, cuexperienþã în manifestaþii de stradã ºi proteste creative inspiratede miºcãrile „Indignados” începute în Barcelona 2011 ºi/sau„Occupy Wall Street” (New York ºi alte oraºe din Statele Uniteale Americii din 2011). Astfel de grupãri au preluat ºi folosit încontext local motive ºi strategii ale miºcãrilor globale menþionateanterior; amintesc de forma autohtonã „Democraþie Realã Acum”,protestele împotriva evacuãrii forþate a rromilor din strada Coasteisau a mobilizãrii pentru salvarea Parcului Feroviarilor. În acestcontext al competiþiei pentru articularea unor teme dominante,scandãrile „Vrem spitale, nu catedrale!” au fost întîmpinate cureacþii de tipul „Spitale da, dar cu catedralele ce aveþi? Organi-zaþiile studenteºti, care erau implicate în acelaºi timp în luptaelectoralã pentru alegerile în cadrul Universitãþii Babeº-Bolyaiau fost ºi ele active. O bunã parte însã din sloganurile iniþiale nuau venit de la nici una din aceste structuri mai mult sau mai puþincoezive, ci din partea celor care s-au adunat sã protestezeîmpotriva preºedintelui Bãsescu, dar ºi sã strige, de la bun înce-put, cã „PDL ºi USL/Aceiaºi mizerie!”

Este important sã pãstrãm în minte caracterul procesual aloricãrei miºcãri de masã sau comportament colectiv. Protestelede la Cluj au pornit cu un mesaj foarte specific (sprijinul acordatSMURD) ºi cu mijloace relative sãrace: un grup limitat de protes-tatari care, în faþa camerelor de luat vederi, stã, nu defileazã,


tace, nu scandeazã. Atît mesajele protestelor, cît ºi mijloacelede exprimare s-au amplificat, modificat, au fost negociate ºidisputate pe parcursul întregii perioade pe care o am cercetat-o.De exemplu, protestele au creat noi legãturi, noi prietenii, noisolidaritãþi. Am cunoscut ºi mi-am fãcut un numãr de noi prieteniparticipînd la proteste. La Cluj, în cursul acestui proces au apãrutnoi actori: „Tinerii Mînioºi”, un grup informal care uneºte activiºtidin grupãri care existau înainte de proteste (ecologiºtii de laSalvaþi Roºia Montanã, stîngiºtii de la Grupul pentru AcþiuneSocialã sau Proiect Protokoll) cu alþii care s-au alãturat lor, întimpul protestelor, este o rezultantã directã a manifestaþiilorpublice ºi solidaritãþilor nãscute acolo. Foarte des, dupã protestulcare începea la ora 7 (mai tîrziu la 6) grupuri (de tineri ºi maipuþin tineri) care plecau de la protest se îndreptau spre un clubsau o berãrie unde se discuta la o bere ceea ce s-a mai întîmplat.Pe lîngã caracterul de eveniment social, aceste întîlniri au pus încomun oameni care nu se cunoºteau sau care se cunoºteaudoar de pe site-urile ºi grupurile Facebook dedicate temelor le-gate de proteste.

De asemenea, un alt fenomen care a fost produs de protestea fost aºa-numita „ºcoalã de picturã activistã de la Cluj”, de faptun atelier gãzduit de „Fabrica de Pensule”9 în care oamenii seadunau sã creeze ºi sã construiascã pancarte ºi lozinci, pentruprotestul din fiecare searã. Acest proces de transformare ºireinventare a protestelor a avut în viziunea mea trei sursedistincte: 1) negocierile faþã-în-faþã ºi creativitatea indivizilor care

9 „Fabrica de Pensule” este un spaþiu de artã contemporanã carea luat naºtere la începutul anului 2009, ca o iniþiativã de a coagulaideile, evenimentele ºi proiectele mai multor organizaþii culturale, galerii,manageri culturali ºi artiºti independenþi din Cluj în clãdirea reamenajatãa unei foste fabrici de pensule.


participau la proteste; 2) împrumuturi ºi adaptãri ale altor mij-loace, practici ºi mesaje create de protestatari din alte oraºe; ºi3) fenomenul de cyber-activism, prin care internetul, în specialFacebook, fost utilizat ca un spaþiu comun de negociere, creaþieºi selecþie a unor posibile noi mesaje, de exemplu grupulFacebook „Lozinci bune pentru noua revoluþie 2012” unde parti-cipanþii propuneau ºi dezbãteau sloganuri care ar putea fi stri-gate la protestele din zilele urmãtoare sau idei de bannere ºiinscripþii sau postere.

Reacþia celor de la putere la grupul de mesaje ºi idei criticepe care le produceau protestele a fost, în principal, a vizat aceleaºilucruri pe care PDL ºi preºedintele Bãsescu le repetau ori decîte ori aveau ocazia: stînga este echivalentã cu comunismul luiCeauºescu, iar Partidul Democrat Liberal constituie unica forþãpoliticã anticomunistã din România. În intervenþia telefonicã dela Realitatea TV din ianuarie, preºedintele Bãsescu îl acuzã pedoctorul Arafat de „puncte de vedere stîngiste. Într-o postare peblogul personal fostul ministru de externe Baconschi dezvoltaaceeaºi temã: „A început încleºtarea pe viaþã ºi pe moarte întreforþele trecutului ºi proiectul unei noi Românii. Opoziþia ºi-a acti-vat în sfîrºit întreg arsenalul moºtenit de la Ana Pauker, Teo,Luca ºi Dej: derbedei înarmaþi, dezinformare, propaganda urii”.(Baconschi, 2012)

Prin urmare, lupta asupra modului cum ar trebui citite ºiîncadrate („framed”) protestele din ianuarie s-a dat între mesajelecelor care voiau sã-ºi facã auzitã vocea (ºi dreptul la protestcivic), ºi etichetãrile pe care reprezentanþii actualei puteri auîncercat sã le lipeascã pe miºcãrile din Piaþã. Guvernul ºi canalelemass-media apropiate acestuia acestuia au promovat o citirecare îi învinuia pe protestatari de incitare la violenþã ºi mai alesde intenþia de a promova viziuni „comuniste” la 22 de ani de lacãderea regimului Ceauºescu.


De remarcat, interpretãrile ºi etichetãrile puterii au avut unimpact scãzut în faþa ideilor create ºi distribuite în Piaþã. Dupã ceau realizat cã etichetele sugerate de cei apropiaþi puterii nu producefectele dorite, cei de la putere au intrat într-o zonã de tãcere,dupã care au renunþat cu totul la agenda iniþialã. În 23 ianuarie,ministrul Baconschi a fost demis de premierul Boc care regreta:„derapajele ºi stîngãciile verbale ale unor colegi referitoare laprotestatari. Am luat decizia revocãrii ministrului de externe,Teodor Baconschi” (Jurnalul National, 2012). Din hoarde comu-niste, protestatarii au fost reîncadraþi („re-framed”) în cetãþeni pecare miniºtrii îi jignesc ºi cãrora li se cere scuze. În lectura mea,aceastã schimbare de încadrare a protestelor, ºi a sferei publice,precum ºi acordul cvasi-unanim, la o nici douã sãptãmîni de laînceperea protestelor, asupra faptului cã motivele ºi modalitãþilede protest sunt îndreptãþite, constituie principala victorie a miºcãriide protest.

4. Consecinþe ale mobilizãrii colectivedin ianuarie-februarie 2012

Desigur cã o miºcare de stradã nu poate spera, într-un statdemocratic, decît sã promoveze o agendã, nu sã o ºi punã înpracticã, pentru cã aceasta ar însemna a trece peste mecanis-mele constituþionale. Miºcarea de protest din Cluj a fost în partestructuratã ºi în jurul unei aparente miºcãri anti-sistem. Aceastãdimensiune anti-sistem a fost însã una perfomativã, ºi în nici uncaz una efectivã sau una care sã aibã în fapt vreun obiectivpolitic. Însã, cu excepþia unora dintre tinerii activiºti, majoritateagrupurilor prezente la proteste nu doreau o schimbare a regimuluipolitic sau economic, ci doar schimbarea politicã punctualã:cãderea guvernului ºi demisia preºedintelui Bãsescu. Rezultanta


intenþiilor variilor actori din Piaþã (Melluci, 1996) nu a fost în niciun caz o revoltã anti-sistem, ci un protest civic care, chiar în celemai radicale revendicãri ale sale, a denunþat deficitul democraticexistent ºi lipsa participãrii cetãþeneºti la viaþa publicã. Potrivitlui A.D. (29 de ani), activist:

„În Piaþã, lumea nu era pregãtitã pentru negocieriºi dezbateri. Uite, autoritãþile la un moment dat au zis:negociere socialã. (…) La o sãptãmînã ºi ceva, eramplictisit de rutializarea miºcãrii ºi am simþit cã asta trebuiesã ducã la negociere cu autoritãþile, la mecanismeparticipative. Mi-e ciudã cã s-a pierdut trenul ãla al insti-tuirii unei noi chestii de democraþie, participativã a laPorto Alegre10, care sã instituie mecanisme de dialogsocial, unde sã vinã cetãþeni, autoritãþi, sindicate, univer-sitari… pãcat cã s-a pierdut ºansa asta.”

Cu toate acestea, deºi protestele nu au dus la instituireaunor noi mecanisme de democraþie participativã, primaria Clujuluia iniþiat o serie de negocieri cu cîþiva din liderii formali sau informaliale grupurilor de activiºti din Piaþã. Invitaþi la întîlniri, aceºtia auînmînat primarului intermar revendicãrile lor ºi au fost invitaþi sãparticipe la dezbaterile privind bugetul municipiului. Deºiparticiparea liderilor din Piaþã a fost limitatã (unii au refuzat sãparticipe sau au renunþat pentru cã nu îi interesau probleme legatede buget) aceasta nu a fost fãrã rezultat. De exemplu, s-a propusºi s-a obþinut, ca cele 6 hectare ale bazei de cercetare a Univer-

10 Porto Alegre este un oraº în Brazilia unde are loc un experimentde organizare urbanã bazat pe ideea de democraþie participativã, bazatpe o serie de organizaþii paralele consiliului municipal, organizaþii carefaciliteazã moduri noi prin care locuitorii oraºului au puterea de a participaîn luare deciziilor administrative la nivel urban.


sitãþii de Medicinã Veterinarã ºi Agronomie din Cluj sã fieaccesibile publicului. Astfel se deschide publicului o suprafaþãverde care va constitui, ca întindere, al doilea parc al oraºului. Înlipsa contextului creat de proteste o astfel de deschidere dinpartea primãriei ar fi greu de imaginat.

La nivel naþional însã, USL nu a reuºit sã foloseascã acordulcvasi-unanim pe care l-au antrenat protestele de stradã, potrivitcãrora politicile puse în practicã de guvernarea PDL suntnepopulare ºi ineficiente. Dimpotrivã, în cele din urmã, principalulpartid aflat la guvernare (PDL) a reuºit sã coopteze unele dintremesajele aduse în sfera publicã de proteste ºi sã le incorporezeîn noul sãu discurs, promovat dupã instalarea noului guvernUngureanu. PDL prin guvernul Boc ºi-a fãcut un titlu de gloriedin mãsurile de austeritate pe care le-a luat pentru a însãnãtoºieconomia þãrii. În urma protestelor din ianuarie-februarie 2012,acelaºi PDL prin guvernul Ungureanu îºi asumã sarcina de auºura greutãþile populaþiei ºi preconizeazã reîntregirea (oricreºterea) salariilor cu 15%. De aceastã datã, mãsura preconizatãar avea rolul de a stimula creºterea economicã, exact înainteaalegerilor locale. Din acest motiv, preconizata reîntregire asalariilor celor din sectorul de stat ar putea fi interpretatã cahrãnind un nou filon de populism.

Din perspectiva luptei politice, PSD ºi PNL nu au reuºit încãsã reconfigureze o nouã arhitecturã politicã pe baza nemulþumiriipopulare ºi a protestelor din ianuarie-februarie 2012. Astãzi, dupãaproape douã luni de proteste de stradã în marile oraºe aleRomâniei, cîºtigurile politice ale acestor miºcãri sunt destul depuþin vizibile: preºedintele Bãsescu este în continuare un „preºe-dinte jucãtor” care dominã viaþa politicã. Cu toatea acestea, liniadurã a politicilor de austeritate economicã a fost abandonatã, iarPDL-ul nu mai îndrãzneºte sã adopte unilateral legi prin asu-marea rãspunderii executivului ºi se aflã în incapacitatea de a


avea orice iniþiative legislative, ca urmare a grevei parlamentareîn care au intrat partidele de opoziþie. Principala consecinþã politicãa protestelor, constã, în opinia mea, în consolidarea democraþieiîn România prin stoparea unilateralismului PDL ºi a practiciloracestuia de a ocoli sau chiar încãlca regulile jocului democratic(vezi episodul numãrãrii voturilor în Camera Deputaþilor subpreºedinþia Robertei Atanase în anul 2011).

Din perspectiva participãrii civice însã, protestele din ianuarieau adus o nouã dimensiune mobilizãrii colective în viaþa publicãromâneascã, o dimensiune care lipsea din anii ’90. Ele s-auarticulat pe structurile organizaþionale limitate ale unor asociaþiiºi grupãri informale de activism civic. Acestea au constituit nodulorganizaþional necesar pentru iniþierea primelor manifestaþii însprijinul SMURD, în jurul cãrora s-a adunat o masã de nemul-þumiþi, care au reacþionat emoþional la lipsa de transparenþã ºi lamãsurile luate de guvernul PDL, ºi în special de imixtiunea preºe-dintelui Bãsescu în dezbaterile din jurul proiectului noii legi asãnãtãþii. Cyber-activismul fãcut posibil de noile reþele sociale(Facebook) ºi acoperirea mediaticã intensã a primelor protestepro-Arafat au fost factorii care au facilitat rãspîndirea mesajuluiprotestatarilor ºi naºterea unui nivel de mobilizare publicã neîntîlnitîn ultima decadã. Protestul civic din Piaþã a fost interpretat ºiarticulat, fie în linia favorizatã de USL (i.e., doar împotriva PDL)fie, în linia grupurilor eterogene de protestatari, împotriva întregiiclasei politice. Încercarea de delegitimizare a protestelor de cãtreprincipalul partid aflat la guvernare a eºuat ºi din aceastã per-spectivã miºcãrile de protest din ianuarie au constituit un succes:ele au impus mesajul potrivit cãruia existã o falie între guvernanþiºi guvernaþi, cã schimbãrile la nivel politic sunt necesare ºiunilateralismul PDL nu mai poate continua, ºi cã noile forme deprotest civic nu sunt doar legitime, ci ºi binevenite. Datoritã protes-telor din ianuarie-februarie 2012, aceste mesaje au reuºit sã se


impunã cvasi-unanim atît în sfera publicã, cît ºi în cea politicãdin România. Mai mult decît atît, protestele din ianuarie-februa-rie 2012 au dat naºtere unor forme alternative ºi creative deimplicare civicã ºi politicã care vor rãmîne cu noi mulþi ani de-acum înainte, ºi care ar fi fost probabil mult mai timide în absenþamobilizãrii populare din ianuarie. Nu mã îndoiesc cã ele vorconstitui, de acum înainte, atît resurse, cît ºi puncte de reperpentru viitoare forme de protest.

Bibliografie

Baconschi, Teodor, Opoziþia socialistã a trecut în sfîrºit la fapte, blogpersonal, 16 ian. 2012, disponibil la http://baconschi.ro/opozitia-socialista-a-trecut-in-sfîrºit-la-fapte/, accesat în 16 martie 2012.

Costea, Ramona, 2012. „Peste 2000 de protestatari cer libertate peinternet la Cluj”, în Citynews.ro, 11 februarie 2012, disponibil la:http://www.citynews.ro/cluj/eveniment-29/peste-2000-de-protestatari-cer-libertate-pe-internet-la-cluj-216710/ (accesat în26 martie 2012).

Dejeu ºi Duminicioiu, 2012. Eveniment pe Facebook, disponibil lahttps://www.facebook.com/events/303263709710195/ (accesatîn data de 25 martie 2012).

Eurostat, 2012. „At risk of poverty or social exclusion în the EU27: n2010, 23% of the population were at risk of poverty or socialexclusion and 27% of children aged less than 18" (Disponibil lahttp://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/3-08022012-AP/EN/3-08022012-AP-EN.PDF, accesat în 25 mar-tie 2012).

Goina, Cãlin, 1989. „Timiºoara, 1989: a mass movement approach.”Tezã de masterat în ºtiinþe politice la Facultatea de ªtiinte Politicea Universitãþii Central Europene, Budapesta.

Goina, Cãlin, 2010a. „Ori toþi sã muriþi or toþi sã scãpãm” în DilemaVeche, nr. 334, 8-14 iulie 2010 (Disponibil la http://dilema


veche.ro/sectiune/tema-saptaminii/articol/ori-i-sa-muri-i-ori-i-sa-scapam, accesat în 25 martie 2012).

Goina, Cãlin, 2010b. „Cenzura a la Dilema Veche” în blog.revistacultura.ro, 21 iulie 2010 (Dispobibli la http://revistacultura.ro/blog/2010/07/ce-mai-cenzureaza-dilema-veche/, accesat în 25 mar-tie 2012).

Goodwin, Jeff and James Jasper (eds.). 2004. Rethinking SocialMovements, Oxford: Rowman and Littlefield.

Jasper, James, 1997. The Art of Moral Protest: Culture, Biography,and Creativity în Social Movements, Chicago: University ofChicago Press.

McAdam, Doug, Sidney Tarrow ºi Charles Tilly, 2001. Dynamics ofContention, Cambridge: Cambridge University Press.

McCaughey, Martha ºi Michael Ayers, 2003. Online activism în theoryand practice, London: Routledge.

Melluci, Alberto, 1996. Challenging Codes: Collective Action în theInformation Age, Cambridge: Cambridge University Press, 1996.

Parvu, Cristina. 2012. „Protestul sindicaliºtilor din sãnãtate confiscatede ‘Tinerii mînioºi’” în Ziua de Cluj, 23 ianuarie, 2012 disponibilla http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/protestul-sindicalistilor-din-sanatate-confiscat-de-tinerii-maniosi–82524.html, accesat în 25 martie 2012.

Prodan, Mihai, 2012 „În februarie protestau la megafoane apolitic,acum candideazã la Consiliul Judeþean” în Ziua de Cluj, 1 aprilie2012 disponibil la http://ziuadecj.realitatea.net/politica/in-februarie-protestau-la-megafoane-apolitic-acum-candideaza-la-consiliul-judetean-87591.html, accesat în 10 aprilie 2012.

Smelser, Neil, 1962. Theory of Collective Behavior. New York: FreePress.

Alte surse electronice:*** „Artiºtii de la Opera Românã au îmbrãcat uniforme SMURD” la

spectacolul Nabucco 12, în ªtiri de Cluj, 16 ianuarie 2012,disponibil la http://www.stiridecluj.ro/social/artistii-de-la-opera-


romana-din-cluj-au-imbracat-uniforme-smurd-la-spectacolul-nabucco-12-video, accesat în 25 martie 2012.

*** „Baconschi revocat prin SMS de premier” în Jurnalul National,disponibil la http://www.jurnalul.ro/politica/baconschi-demis-boc-602238.htm, accesat în 27 martie 2012.

Grupul pentru Acþiune Socialã, Proiect Protokoll, Tinerii Mînioºi, 2012,Eveniment pe Facebook, disponibil la https://www.facebook.com/events/357314787611906/, accesat în 26martie 2012.

*** „«Nu ucide!»: Marº împotriva avorturilor la Cluj-Napoca” înRealitatea.net, 24 martie 2012, disponibil la: http://www.realitatea.net/nu-ucide-mars-impotriva-avorturilor-la-cluj-napoca_926164.html# (accesat în data de 26 martie 2012).

Antropologia muzicalã a protestelor politiceºi arta scandãrilor populare

Marin Marian-Bãlaºa

1. Conþinut / semnificaþie

În ultima mea carte am publicat amplul articol Dînd glasochilor deschiºi, þipînd în urechi surde: cinism politic ºi ironie civicãîn pop-ul românesc (Marin Marian-Bãlaºa, 2011: 266-294);aºadar, despre muzica pop avînd ca temã critica politicã ºi ironiacivicã. Acolo menþionam cîteva lucruri despre semnificaþia ºiimportanþa – egal simbolicã, politicã ºi moralã – a demonstraþiilordin Piaþa Universitãþii (Bucureºti) din 21-22 decembrie 1989 ºidin aprilie-iunie 1990. Dat fiind cã finalizasem acel material în2005, acolo subliniam cã dupã 2000 în piesele pop-ului românesca avut loc abandonul criticii politice virulente. Atunci, în 2005, nuaveam a bãnui cã evenimentele politice din 2009-2012 vor ducela renaºterea civismului protestatar de genul „Kilometrului 0 aldemocraþiei” ºi, prin urmare, la rezurecþia spiritului de exaltaremoralã ºi de expresie liber-democraticã a aceleiaºi Pieþe.

În ianuarie 2012 Piaþa Universitãþii s-a trezit destul de brusc,pe data de 13 ianuarie. Pretextul sau mai degrabã scînteia carea aprins fitilul ori butoiul cu pulbere a fost conflictul de principiudintre preºedinte ºi opoziþia doctorului Raed Arafat faþã de LegeaSãnãtãþii. Primul i-a sugerat celui de-al doilea demisia, s-a expri-mat în termeni lipsiþi de orice respect faþã de acesta, apoi chiar ºiîn termeni rasiºti, Arafat demisionînd cu promptitudine. Ca ºi laTîrgu Mureº, cu cîteva zile înainte, în prima searã de la Bucureºtis-a strigat/scandat: „Respect, Arafat,/Respect, Arafat!”. Însã chiar

Antropologia muzicalã a protestelor politice • M. M. Bãlaºa 233

de a doua zi, pretextul evenimentului respectiv s-a edulcorat,sloganele radicale – cerînd demisia preºedintelui ºi guvernului –înteþindu-se, generalizîndu-se. S-au creat infografii subtile sauacuzatoare, caricaturi foarte inteligente, colaje, mãºti ºi simulacresurprinzãtoare, afiºe ºi înscrisuri pline de umor, lozinci noi ºiversuri inspirate. Ca ºi în 1990, protestatarii îºi asumã etichetelejignitoare aruncate lor de cãtre politicieni, aºa cã în piaþã apar culozinci sau insigne numindu-se ironic „ciumpalaci”, „viermi”,„nevrotici”. Grupul statuar Caragialiana, din faþa Teatrului Naþional,devine peisaj iconic, plin de ornamente revoluþionare (steaguri,pancarte, afiºe, caricaturi), de adulþi ºi copii cocoþaþi pe statui,strigînd ºi agitînd insemne. Piaþa Universitãþii este intens media-tizatã, însã mitinguri similare iau naºtere în toatã þara. Curiozitãþilemomentului sunt date de „protestatarul unic” (din Baia de Arieº)sau de înregistrarea: „Luaþi saitul de culturã ºi bãgaþi-l în dubã!”(un jandarm ordonînd arestarea unui reprezentant al presei online,pe 15 ianuarie, la Bucureºti). Oricum, iarna lunii ianuarie 2012 devineun fel de „Primãvarã arabã” a României.

Dincolo de discurs, interviu, declaraþii, peroraþii politice ºipromovare televizatã (totodatã ignorînd violenþele ºi abuzurileparazitare), poate cã cea mai interesantã formã de exprimareprotestatarã va fi aceea numitã de presã „sloganul deºtept”. Cãciaici, mai ales în combinaþie cu scandarea, subtilitatea intelectualãîºi dã mîna cu sensibilitatea, cu exaltarea, cu arta.

2. Exemple

Manifestanþii/protestatarii se reclamã, prezintã sau autode-finesc în sentinþe sau sloganuri originale, inventive: „Pierdut clasapoliticã/O declar nulã”; „Suntem pentru o nouã clasã politicã”.Sau în prozodii rimate: „Vreau sã îmi plãtesc chiria/Cu cãpºuni


din România”; „Vrem þara înapoi”; „Ne scuzaþi cã am venit/ Suntun vierme umilit”. În scandãri bine vocalizate, un catren precumultimul heptasilab cu rimã devine: „Vã rugãm sã ne scuzaþi/Nuproducem cît furaþi!” (care, la românii din Spania, va deveni: „Vãrugãm sã ne scuzaþi/ Nu trimitem cît furaþi!”).

Clasa politicã, deja definitã în ultima scandare citatã, apareîn exclamaþii prozaice (neritmate, nerimate): „Oamenii politici =hoþi cu tupeu”, o etichetare care în scandãri apare în dipodiasimplã, repetatã urlat pînã la epuizarea suflului vocal: „Hoþii, hoþii,hoþii, hoþii!”, în cupletele mixte „Þara noastrã/Nu-i moºia voas-trã!” ºi „Udrea nu uita [Udrea, Udrea]/ Þara nu-i poºeta ta!”

Dacã prozodia rimatã: „De nu plecaþi/De viermi veþi fi mîncaþi”apare doar scrisã, scandãrile bine vocalizate preferã urmãtoriiheptasilabi ºi hexasilabi rimaþi: „Un pitic ºi cu un chior/Ne-au adusîn curu’ gol!”, cu varianta mai frecventã: „Un pitic ºi cu un chior/ªi-au bãtut joc de popor!”.1 „Vrem anticipate/Nu vrem comasate!”ºi „Anticipate/Nu comasate!” fac o formulã ritmicã a cãrei valoridiferã tocmai pentru a reprezenta hexasilabul de bazã chiar ºi înversiuna sa catalecticã, de pentasilab.

Despre sau cu referire la intelectul, cultura, exprimarea saucomportamentul politicienilor, pe tot felul de pancarte se pot citiînscrisurile: „Un coleg de gen neutru/A distrus învãþãmîntul”(apropos de ministrul Educaþiei, gafînd lexical ºi gramatical); „Aþidistrus învãþãmîntul/Nu v-ar mai rãbda pãmîntul” (evocînd bleste-mul popular); „EBA, tatãl tãu nu vrea sã vorbeºte cu noi!” (cãtreElena Bãsescu, europarlamentar de limbaj jenant). Printre scan-

1 Avînd nevoie de susþinerea TV (cea care cenzureazã termeniiindecenþi), protestatarii vor abandona dupã cîteva zile scandarea primeivariante. Genul formulãrilor indecente rãmîne doar la nivel individual,de grup restrîns ºi de minorat temporal.


dãrile nominale se impun: „Roberta, vino sã ne numeri” ºi „Robertanumãrã-þi demisia” (despre ºefa Parlamentului, obiºnuitã sãmãsluiascã numãrul voturilor); „Ruºinea Ardealului:/Emil Boc ºigaºca lui”; „Boc, Boc,/Cel mai mare dobitoc!” ºi „Boc, Boc, Boc,/Demisia pe loc!”

Preºedintele este somat sau denumit prin lozinci scrise:„To be = not TB”; „Bãsescu Eject”; „Am adus vaporu’/Ca sã plecechioru’”; „Bãsescu în cazul tãu mayaºii au avut dreptate 2012”.Sau prin scandãri: „Ieºi afarã, javrã ordinarã!”; „Ne-am sãturat/Pleacã din palat!”; „Ghici ghicitoarea mea:/ Cine va pleca?” (careîl citeazã chiar pe preºedinte). Dacã „Bãsescu ºi cu ai lui/Sã seducã dracului!” apare mai rar, strigãtul ritmat „Jos Bãsescu, josBãsescu!” (alternat uneori cu „Jos guvernul, jos guvernul!”) esteaproape constant. Deºi se preteazã lejer unei scandãri în dipodiipirice, octosilabul „Chioru’, blonda ºi piticu’/Sã se ducã dupãNicu!” rãmîne doar o lozincã scrisã. Provenind din decembrie1989 ºi din primãvara-vara anului 1990, scandarea „Nu vã fiefricã/ªi Bãsescu picã!” este o adaptare perfectã ºi se va auzifrecvent. În vreme ce „Lasã-ne, lasã-ne,/Marinare, marinare lasã-ne!” este o relativ amplã efuziune melodicã (cuplet repetat pestepatru sintagme melodice), de mare cantabilitate.

„Poporul” sau simþul civic/cetãþenesc este chemat lasolidaritate prin numeroase apeluri (scrise ori mîzgãlite), din caremai speciale îmi par: „Iarna asta-i fix ca vara!”; „Împreunã reum-plem þara de zîmbete”; „Se vede bine Revoluþia la televizor?”.Iar prin scandãri, refrenele cele mai frecvente sunt „Libertate,libertate!” ºi „Unitate, unitate!” Apelul la mobilizare se face urlat:„Ieºiþi din casã/Dacã vã pasã!”; „Români din toatã þara/ Susþineþi[V-aºteaptã] capitala!”; „Plouã, ninge,/Noi vom învinge!”; ca ºiprintr-o formulã preluatã din revoluþia Timiºoarei ºi a Bucureºtiu-lui din decembrie 1989, apoi din mitingul Pieþei Universitãþii din


aprilie-iunie 1990: „Astãzi capitala/Mîine toatã þara!” În încercareade mobilizare a naþiunii foarte frecvent se aude acum ºi „Pãcat,pãcat, de sîngele vãrsat!”, scandare provenind din 1990, darevocînd martirajul din 1989.

3. Tipologia scandãrii

Chiar dacã unele scandãri au ºi caracter intonaþional, însensul cã ating douã sau trei înãlþimi sonore aproximative (capde notã notabil cu „x”), elementul lor muzical principal, definitoriu,este ritmul. Ca atare, ele se integreazã în sistemul teoretizat decãtre C. Brãiloiu (1967: 119-171) drept „ritmul copiilor”. Cu exac-titate, pe baza unei serii de opt „valori primare” (opt optimi) sau aunei serii de patru patrimi (patru „valori primare duble”), prindiviziuni sau contopire sunt efectuate cîte opt, ºapte, ºase saucinci percutãri silabice. Numãrul silabelor þine de naturalitateaversului folcloric ºi popular românesc, dar specificã scandãrii esteaceastã potrivire a versurilor de 5-8 silabe peste durata seriilorde opt optimi (definitorie pentru „ritmul copiilor”). Universalitateavalorilor metro-ritmice cu care copii scandeazã sau cîntã se„transferã” ºi asupra scandãrilor de grup protestatar, adicã estecomunã inclusiv în situaþiile scandãrii adulte. Pe tot mapamondul,indiferent de limbã, scandarea strigatã variazã o serie ritmicã depatru sau opt timpi sau pulsaþii primare.

În genere, notarea cu cele douã valori primare (optime, pãtri-me, plus eventualele pauze corespunzãtoare) este suficientã.Acolo unde apar ºaisprezecimile, notaþia reprezintã mai degrabão adecvare de tempo: fie se dubleazã viteza unor serii scandate,fie se scandeazã foarte rapid, exact în tempo dublu (cum facmulþi tineri, mai ales „galeriºtii de stadion”).


Desigur, mai ales valorile ultimelor silabe sunt mai întotdea-una stacate ºi accentuate, poate de valori înjumãtãþite faþã destructura ºi notaþia „logicã”.

Toate formulele scandãrii strigate sunt repetate de un numãrimprecizabil de ori. De fapt, durata strigãrii ºi a repetãrilor ar fi unfenomen aparte, meritînd a fi studiat, deoarece creeazã climaxuri„în val”, urmate de scurte pauze pentru relaxarea vocii, iar acesteondulaþii ale activitãþii intensive diferã ºi în funcþie de vîrsteledominante ale grupurilor participante, de uzura sau obosealavocilor. Perioadele sau frazãrile obþinute prin strigãrile repetateau o naturã „fizicalistã”, þinînd de capacitatea individului ºi a gru-pului de a-ºi susþine aparatul fonator în intensitatea strigãrii.

4. Muzicalmente

Din punct de vedere efectiv muzical (adicã incluzînd elemen-tul melodic), Piaþa Universitãþii din ianuarie 2012 se manifestãmai puþin. Cristian Paþurcã murise exact cu un an în urmã, dreptpentru care miercuri, 18 ianuarie, la crucea ºi marmura lui (sculp-turã stilizînd chitara), are loc ºi o comemorare patronatã de„Asociaþia 21 decembrie 1989”. În unele oraºe, precum Timiºoara,Imnul golanilor ºi Vino, Doamne! mai sunt fredonate sau ascultateîn amplificãri modeste, de pe CD-ul cu piesele lui Paþurcã. Pealocuri s-au mai difuzat ºi fragmente din piesele protestatare aleunor trupe (precum Paraziþii). Dar artiºtii nu vin ºi nu-ºi susþindirect piesele lor de odinioarã (fiind an electoral, majoritatea îºivãd de interesul de a fi utilizaþi ºi plãtiþi cu ocaziile propagandelorpolitice care vor urma).

În aceste zile nu se creeazã ºi nu apar în Piaþã cîntece deprotest noi, propriu-zise, accesibile cîntului colectiv. Folkistul DoruStãnculescu sau romanticul Florin Chilian participã exclusiv


ca persoane fizice, nu ca artiºti. Pe internet, un raper amator apostat o piesã cu versuri-scandãri bune din punct de vederepoetic2; iar Dan Teodorescu, solistul ºi liderul formaþiei Taxi, afãcut o piesã amuzant-ironicã despre pretextul final al izbucniriirevoltei populare (conflictul dintre preºedinte ºi Raed Arafat).

În rest, în miºcarea popular-civicã se aud deseori, reveninddin istoria recentã (1989-1990), cele douã catrene, pe exactaceeaºi frazã melodicã: „Noi de-aicea nu plecãm,/Nu plecãmacasã,/Pînã nu vom cîºtiga/ Libertatea noastrã” (cu varianta: „Noide-aicea nu plecãm,/Nu plecãm acasã,/Pînã nu vã prezentaþi/Demisia voastrã”) ºi „La Palatul Cotroceni/ Cîntã cucuveaua,/Bãsescu ºi cu ai lui/ªi-au gãsit beleaua!”

Se cîntã des, aici ca ºi în mitingurile din toatã þara, primastrofã, eventual ºi refrenul, din imnul patriei, Deºteaptã-te,române! Iar în data de 24 ianuarie inclusiv Hora Unirii, atît cîntatã,cît ºi dansatã, devine refren ºi gest protestatar în mai multe dintreoraºele þãrii.

O noutate o constituie grupurile ºi asociaþiile de suporteri,ataºaþi uneia sau alteia dintre galeriile echipelor mari de fotbal,prezenþi în numãr masiv, compact, mai ales în serile zilelor de19 ºi 24 ianuarie. Ei adapteazã propriile strigãturi, scandãri sauformule intonaþional-muzicale, specifice stadionului, la realitateapoliticã a momentului. Acestea sunt interesante ºi pentrusincretismul propriu, scandarea puternicã inducînd sincronizarearitmicã a participanþilor, ba chiar ºi kinestezia (sãltatul ritmic peloc, ridicarea ritmicã a mîinii, aplauzele ritmice, gestica alungãriisau a coborîrii degetului mare în jos): „România, stat poliþienesc,/

2 De pe Youtube (http://www.youtube.com/watch?v=EX3Z43UHQlM), piesa Europa vino-ncoace („Domnul preºedinte sejoacã cu Smurdul/ Poporul meu þipã, el face pe surdul”...) va fi binemediatizatã ºi pe TV-urile româneºti.


Stat poliþienesc, stat poliþienesc!”; „Alle[z], alle[z]/Cine sare vreaschimbare!” (care, în varianta „popularã”, devine, mai simplu:„Cine nu sare/Nu vrea schimbare”). Puternic muzicalizate, adicãde vocalitate cantabilã (douã versuri reluate pe o frazã muzicalãdin patru sintagme melodice), sunt: „Veniþi cu toþii, sã strigãmtare/Cã România nu e de vînzare”; „Pleacã Trãiane, pleacãTrãiane/Du-te ºi lasã-ne!”; „La puºcãrie, la puºcãrie, la puºcãrie,/Bãsescu la puºcãrie!”; iar frazele: „Ole, ole, ole, ola,/Refuzãmdictatura!” ºi „Ole, ole, ole, ole,/Unde eºti, beþivule?” (sau „...Undeeºti, Bãsescule?”), iarãºi constituie o bunã adaptare a sloganuluimelopeizat din decembrie 1989, devenit publicului larg poatemai drag decît chiar suporterilor de fotbal.

5. Antologie

a) scandãri ritmice


b) fraze melodice


6. Etnografic vorbind

În aceste pagini n-am insistat defel asupra numeroaselorinfografii ºi iconografii protestatare în care colajul fotografic,caricatura ºi înscrisurile þin de arte de-a dreptul livreºti – mai alescã multe dintre acestea presupun ºi contribuþia softurilorcomputerizate ºi printurile pe medii ºi dimensiuni aproapeprofesioniste. Toate acestea, ca ºi majoritatea lozincilor subtile,inteligente, scrise de cãtre persoane individuale sau agreate degrupuri mici (colegi, prieteni), sunt admirate de cãtre majoritateaparticipanþilor, dar sunt creaþii „elitiste” (în acest context), adicãlipsite de popularitatea aceea care înseamnã asumare ºi repre-zentare colectivã. Arta protestului este una de popularitate – iarprin aceasta ea se adevereºte drept una din formele artei


populare – doar prin scandãrile asumate de cãtre grupurile marisau de cãtre toþi cei prezenþi în Piaþã. Aceastã asumare sedovedeºte prin faptul cã scandãrile sunt vocalizate „în masã”,adicã de cãtre grupuri masive, aºadar avînd potenþialul mobilizãriiºi grupãrii tuturor demonstranþilor. Pe de altã parte, aceastã asu-mare, putere sau proprietate de a fi popularã se dovedeºte/adevereºte ºi prin apelul (sau „reinventarea”) acelor structuri deexpresie care sunt specifice simultan prozodiilor limbii ºi ritmurilorprimare universale, ca ºi ale melodizãrilor care sunt scandabilesau intonabile de cãtre oricine.

7. Psihanalitic vorbind

În 2012, o muzicã cu totul aparte o creeazã amalgamul foartedivers al pieþei, ca ºi faptul cã nu existã staþii de amplificare ºiastfel mecanisme de coalizare a întregii mulþimi într-un singurglas, slogan scandat sau catren melodic. Oricît de tare ar striga,grupurile se formeazã spontan, executînd în acelaºi timp lozincidiferite, în desincronizãri sau tempo-uri uºor diferite, unul-douãcîntînd, iar purtãtorii de sirene sau fluieriºti fãcînd cît mai marezgomot. Prin comportamentul acesta se nasc suprapuneri,polifonii, heterofonii, heteroritmii ºi bruitisme imprevizibile,involuntare, aleatorii. Ele au sens per fiecare grup spontan, darîn marea aglomeraþie creeazã toate un haos excitant, euforic.Poate cã tocmai în aspectul, funcþia sau sensul acesta al muziciiconstã unul dintre componentele esenþiale ale mitingului,deoarece aceastã muzicã energizeazã ºi îmbãrbãteazãparticipanþii mai mult decît orice „dialog” sau peroraþie. Prin efectullor psihologic, tocmai aceste coruri haotice – de intensitate maxi-mã, asociere cu þipãtul ºi cu zgomotul – constituie realeleanabolizante ºi efedrine al mitingului protestatar.


Mitingul politic ocazioneazã rara ocazie de a striga, adicãde a exercita un gest de regulã cenzurat. Oboseala laringealãdiferã de la individ la individ, grupul ºi comportamentul de grup omascheazã; însã, spre searã, demonstranþii îºi declarã sau aratãrãguºala cu o oarecare mîndrie. Aceastã rãguºalã de dupã mitin-gul cu scandãri urlate nici n-ar avea cum sã fie regretatã, din mo-ment ce ocazionase o juissare, experimentarea unui libido rar.

8. Contextualizare / decontextualizare

Aºa cum am subliniat mereu, în adunãrile protestatare unuldintre contextele cele mai ignorate, totuºi extrem de important,este acela fonic, de atmosferã acusticã. Spaþiul protestatar esteunul zgomotos, gãlãgios prin definiþie, intensitatea exclamaþiilorºi impedanþa sau puterea de penetrare a glasului rãstit fiind chiarunul dintre scopurile definitorii. Persoanele aflate în protest seintegreazã în aceastã atmosferã, care este excitantã, resimþindtot mai multã vigoare, deloc fricã sau stres. Însã pentru cei caredoar privesc la televizor, senzaþia poate fi contrarã. Cauza senumeºte decontextualizare, iar lucrul acesta este provocatinvoluntar, pe temei strict tehnic ºi tehnologic.

Prezentînd evenimentul din mijlocul protestatarilor, reporteriide televiziune vorbesc cu voce de intensitate moderatã, modestãchiar, deoarece ei ºtiu cã microfonul le preia ºi le amelioreazãvolumul în vederea difuzãrii. Protestatarii intervievaþi nu ºtiu însãlucrul acesta, nu au practica manipulãrii propriei voci. În urechi,zgomotul dominant al pieþii îi inhibã; pentru a-ºi putea auzi propriilecuvinte, ei „trebuie” sã þipe. Vorbirea lor strigatã, în microfonulcare transmite imaginea de televizor, pare agresivã sau istericã.Aceasta explicã ºi reacþia criticã, de dezgust chiar, a unor privitoriTV, fiindcã, aflaþi în contextul confortabil al camerei, fotoliului sau


canapelei private, aceºtia cred cã protestatarii sunt stresaþi, bizari,nebuni, violenþi. Deºi impropriu, poate chiar fals, lucrul acestaeste total datorat decontextualizãrii. Pur tehnic, fãrã nicio intenþiede manipulare, televiziunea preia – focalizat – un sunet individual(speech-ul celui intervievat), diminueazã fondul acustic zgomotosal ambientului; dar nu are cum sã educe pe fiecare participant,cerîndu-i oarecum sã vorbeascã normal, fãrã intensitate.Protestatarul intervievat rãmîne dominat de zgomotul ambientuluizgomotos, practic, dacã ar vorbi în ton lipsit de intensitate, nicinu ºi-ar auzi propria voce, fiindu-i greu sã se concentreze ºi sãdiscursivizeze fãrã a se auzi. Ca atare, în colaje iuþi, privitorulvede tot cîte un reporter vorbind normal, calm, dar oprind dinscandare sau cînt tot cîte un individ; scos brusc, fizic dar nu ºipsihologic, din ritmul ºi intensitatea ambientului sau a ocaziei,acesta continuã într-o prozã stîngace sã þinã cont de ambientulsãu ºi, ca atare, sã þipe. Scos brusc din articulaþiile ºi inerþiilementale proprii scandãrii ºi cîntecului, omul nu este numaistîngaci, þipînd, el pare agitat ºi violent, privitorul din afaracontextului putînd sã decidã doar desolidarizarea sau evitareaoricãrei asocieri cu un astfel de individ.

Diferenþa dintre a fi în piaþã – cel puþin observator, dacã nuparticipant activ (aºa cum ar fi ideal inclusiv pentru un analist) –ºi a privi la demonstraþii de la distanþã, mai ales vizionînd totul latelevizor, este imensã, radicalã. Privitul distant, neparticipativ ºiîn conformitate cu decupaje nu doar vizuale ci ºi auditive, poatemedia percepþii foarte diferite, inclusiv profund eronate. ªi dacãla detaliul ingineriei tehnice, al regiei acustice, se adaugã reluareaobsesivã a scurtelor momente reprezentînd puþinele minute debusculadã sau violenþã stradalã, chiar ºi televiziunile care ar fidorit sã susþinã protestele, opoziþia ºi schimbarea radicalã a puteriireuºesc sã creeze privitorilor senzaþii repulsive, percepþii totalcontrare. Cãci cele douã operaþiuni editoriale dilueazã pînã la


disoluþie esenþa experienþialã a protestului, mutînd ceea ce esteperiferic, minor ºi accidental la centru, substituind sau alungîndconþinutul real al evenimentului, ca ºi intenþia sau mesajul sãu.

Bibliografie

Brãiloiu, Constantin, 1967. Opere 1 (traducere ºi prefaþã de EmiliaComiºel), Bucureºti: Editura Muzicalã a UCMR din RSR.

Comiºel, Emilia, 1982: Folclorul copiilor. Studiu ºi antologie,Bucureºti: Editura Muzicalã.

Marian-Bãlaºa, Marin, 2011. Muzicologii, etnologii, subiectivitãþi,politici, Bucureºti: Editura Muzicalã.

Sursã audio:Paþurcã, Cristian, Laura Botolan ºi Dr. Barbi. 1991. Jos Comunismul.

Din cîntecele golanilor, Produs de Erimag srl, imprimat deElectrecord. NIL 433-88, ST CS 0270.

Consideraþii cu privire la unele aspecteglobale ºi locale ale protestelor

din Piaþa Universitãþii (ianuarie 2012)

Andrei Þãranu

Recentele demonstraþii din România au ridicat ºi ridicã încãmari întrebãri teoretice relativ la poziþionarea faþã de ele ºi cuprivire la posibilele lor efecte politice ºi sociale. Acest lucru sedatoreazã nu numai faptului cã aceste demonstraþii par atipicepentru o þarã în care protestul de amploare este mai puþin întîlnit,dar ºi pentru faptul cã scînteia lor încã mai pîlpîie, cel puþin înBucureºti. Aceste demonstraþii par a-ºi fi pus amprenta asuprasocietãþii româneºti actuale, astfel încît am putea deja sã facemo periodizare a istoriei post-1990 în „pînã la protestele din ianuarie2012” ºi „perioada imediat urmãtoare (acestor proteste)”. PDLpare a se fi repliat, încercînd o nouã poziþionare în raport cusocietate. Uniunea Social-Liberalã pare a se fi repoziþionat ºi eaîn raport cu strada ºi nu în ultimã instanþã însãºi societatea civilãpare a-ºi fi modificat modul de raportare la structurile politice ºibirocratice. Pentru prima datã dupã 1989 societatea româneascãpare a-ºi fi dat seama cã poate deveni un actor politic însemnatîn perioadele dintre alegeri.

În plus, aceste demonstraþii pot fi considerate ºi ca parte aunui fenomen global de contestare a modelului societal ºi politiccontemporan. Desigur, demonstraþiile au îmbrãcat o multitudinede forme în întreaga lume, ele fiind adaptate la societãþile undeau izbucnit. Este însã imposibil ca aceste proteste sã fie privite

Consideraþii cu privire la unele aspecte ... • Andrei Þãranu 249

ca fenomene distincte ºi izolabile de la societate la alta.Fenomenul de contagiune de care vorbeºte Charels Tilly (2003)a avut loc nu numai datoritã noilor tehnologii ci ºi datoritã faptuluicã statele se confruntã cu probleme sociale ºi politice tot maiasemãnãtoare.

1. Elemente globale de fundal

Dintr-o perspectivã globalã, putem spune cã una dintrecaracteristicile definitorii ale perioadei actuale este reprezentatã decriza politico-economicã. Aceastã crizã a fost determinatã decolapsul unui model economic fetiºizat – capitalismul monetaristde tip friedmanian – care a pus sistemele politice (democraticesau nu) într-o mare dificultate în raport cu cetãþenii lor. Pentruprima datã dupã mai bine de douãzeci de ani, politicienii – maiales cei din Vest – nu au mai putut promite alegãtorilor un prezentºi un viitor pe mãsura trecutului apropiat, reprezentat îndeosebide anii ’60 ai prosperitãþii postbelice, dar ºi de perioada mairecentã a creºterii economice bazatã pe speculaþii financiare.Ultimii douãzeci de ani au fost unii a unui capitalism aparentvictorios, ceea ce a condus ºi la o modificare a comportamentuluicetãþenilor ºi al politicienilor. În general, în Europa Occidentalãputerea ºi opoziþia s-au concentrat pe un sistem de consens înprivinþa celor mai importante decizii – ceea ce a condus pe bãtrînulcontinent la apariþia Uniunii Europene, la moneda unicã ºi la orelativã egalitate de ºanse pentru majoritatea cetãþenilor Europei.Desigur, pentru aceasta puterea ºi opoziþia au cooperat ºi chiarºi-au fãcut mici (sau mari) favoruri, lãsînd uneori impresia cã facparte din aceeaºi tabãrã în raport cu cetãþenii (mai ales cu acelegrupuri minoritare care se declarau vocea cetãþenilor).


În perioada Rãzboiului Rece, partidele politice occidentaleau acceptat un model de status quo politic în care anumite principiieconomice ºi sociale nu au putut fi chestionate de nici oguvernare. Planul Marshall a avut nu numai rolul de a sprijinisocietãþile europene în reconstrucþia de dupã rãzboi, dar ºi pecel de a tempera radicalismele politice. Modelele paternalisteconservatoare ale lui Adenauer sau de Gaulle au împinsdezvoltarea economicã înspre un model social care sã împiediceapariþia ºi existenþa unei noi oligarhii economice; acest lucru afost fãcut prin naþionalizãri ale întreprinderilor care, alãturi dealte mãsuri, au consolidat confortul ºi siguranþa economicã aclasei de mijloc. Astfel social-democraþiei nu i-a rãmas mare lucrude fãcut în plan economic ºi s-a orientat spre susþinerea ideilorde justiþie socialã ºi de egalitate a ºanselor.

Acest sistem a funcþionat pe toatã perioada Rãzboiului Receºi a reprezentat modelul democratic european. Dupã cel de-alDoilea Rãzboi Mondial, clivajul dreapta-stînga s-a atenuat relativmult, dreapta conservatoare adaptîndu-ºi mesajul la modelul„statului bunãstãrii” („welfare state”) în timp ce stînga s-a maicuminþit în raport cu ideile revoluþionare, ajungînd la putere prinanii ’60, cînd a susþinut politici sociale consistente alãturi deîncurajarea dezvoltãrii sectorului privat. Partidele politice occi-dentale s-au oligarhizat generînd o partitocraþie destul de opacãla schimbãrile sociale ºi politice mondiale. Crizele economicedin anii ’70 au provocat erodarea încrederii în modelul „statuluibunãstãrii” ºi revenirea conservatorilor la putere ºi /sau a uneistîngi înclinatã spre multe compromisuri cu piaþa (cazul Mitterand).Totuºi, aºa cum subliniazã Judt (2008), modelul consensual alstatului social a supravieþuit din inerþie încã o perioadã destul debunã de timp.

Idealul „statului bunãstãrii” mai subzistã în mentalul colectival europenilor ºi în special al est-europenilor. Cel puþin pentru


cei din România ºi nu numai, Vestul era atractiv pentru cã era – ºipare încã a fi – ºi suficient de bogat încît sã fie ºi bun cu cetãþeniisãi. Un nivel de trai considerat decent, mobilitatea socialã conferitãde un sistem de asistenþã socialã suficient de generos încît sãpermitã perioade de pauzã voluntarã sau forþatã în muncã,echitate socialã ºi respect reciproc au reprezentat mitul vestuluiEuropei.

Odatã cu criza economicã nu toate statele EuropeiOccidentale au mai putut pãstra aceste elemente. Irlanda, Grecia,Portugalia, Spania ºi Italia au intrat rînd pe rînd în crizã, ceea cea condus la proteste masive împotriva sistemului capitalist caexponent al degradãrii calitãþii vieþii ºi distrugerii încrederii în viitor.Miºcarea „Indignados” din Spania a fost un model pentrumajoritatea miºcãrilor similare din restul Europei. Protestele dinBarcelona sau Madrid au pus în discuþie relaþia dintre politic ºisocietate; în cadrul acestor miºcãri de proteste s-au afirmat cutãrie aºteptãrile societãþii spaniole – ºi în general a societãþii euro-pene – în raport cu politicienii: revenirea la un stat care sã oferemai multe oportunitãþi ºi locuri de muncã, mai multã echitate – însensul reducerii decalajului dintre cei bogaþi ºi cei sãraci – ºisupravegherea îndeaproape a comportamentului bãncilor ºi amarilor companii. Criza economicã a scos la suprafaþã o multi-tudine de probleme ale societãþilor din statele bogate, precumºomajul galopant, corupþia guvernamentalã ºi politicã, diferenþauriaºã dintre viitorul promis de capitalism ºi realitãþile dezamã-0gitoare oferite de actualul sistem economico-politic.

Miºcarea „Indignados” pare sã fi avut un succes considerabilprintre tinerii din Occident, generînd proteste îndreptate împotrivasistemului capitalist. Criza economicã – care a debutat de faptcu o crizã financiarã a bãncilor – a demonstrat cã sistemul sebazeazã doar pe reproducerea mecanicã a valorii financiare ºinu pe producãtorii acesteia. Proiectul umanist al Iluminismului –


care stã la baza democraþiei ºi chiar a capitalismului – s-a nãruitsub povara modelului monetarist care priveºte oamenii ca peniºte „consumabile” („expendables”) în raport cu fluxul financiar.

În vestul Europei, statul bunãstãrii a asigurat liniºtea socialãprin accesul la educaþie, generînd o clasã mijlocie cu un nivelcultural ºi economic unic în raport cu trecutul ºi, poate, chiar cuviitorul. Majoritatea tinerilor din actualele generaþii nu se maibucurã nici pe departe de avantajele pãrinþilor lor. ªomajulendemic (e.g., 23,3% în Spania, 19,9% în Irlanda, 14,8% înPortugalia ºi 10,7% la nivelul zonei euro [Eurostat, 2012]) –scãderea veniturilor, ºi îmbãtrînirea populaþiei sunt tot atîteaprobleme cu care se confruntã sistemul politic european ºi carenecesitã o schimbare de paradigmã economico-politicã.Stagnarea în modelul capitalismului contemporan, stagnare ceadînceºte diferenþa dintre cei bogaþi ºi cei sãraci generînd frustareºi convulsii sociale, nu mai poate fi o soluþie, ci doar un paleativpînã la gãsirea unui nou model economic acceptabil.

În aceastã perioadã, în Statele Unite ale Americii au luatnaºtere miºcãri de tip Occupy Wall Street (OWS) care îºi propunsã lupte ºi ele împotriva capitalismului ºi în special a celui de tipfinanciar bancar. La fel ca ºi cele iniþiate în Europa, miºcãrile detipul OWS reunesc în cadrul lor tineri cu studii superioare, carese confruntã cu ºomajul ºi o calitate a vieþii inferioarã celei apãrinþilor lor.

Astfel de miºcãri au fost interpretate de unii analiºti ºipoliticieni ca reacþii ale tinerilor la adresa pãrinþilor lor care,bazîndu-se pe modelul capitalismului financiar, le-ar fi irosit viitorulîn schimbul unei prosperitãþi de moment. Protestele de acest tipau avut, evident, un dublu caracter: economic – revendicãriîndreptate împotriva sistemului capitalist actual – ºi politic, fiindîndreptate împotriva politicienilor care au promovat ºi susþinutun asemenea model economic.


„Pe fondul unei rate a ºomajului de 43% în rîndultinerilor din Spania, potrivit lui Martín Juarez – activist almiºcãrii „Indignados” – «situaþia [tinerilor spanioli – notamea] este cea mai rea din toatã Europa, chiar mai readecît în Grecia (...). Aparþin unor organizaþii care nu suntfoarte cunoscute ºi sunt oameni care nu sunt politizaþi».Aceºtia sunt tineri care se confruntã cu o situaþie«obiectiv dezastruoasã, care probabil se va înrãutãþi».

Martín Juarez – activist al miºcãrii „Indignados” –spune cã tinerii sunt grupul cel mai semnificativ dinMiºcarea din 15-M ºi aratã douã caracteristici aleacestora: «Aparþin unor organizaþii care nu sunt foartecunoscute ºi sunt oameni care nu sunt politizaþi.» Înrealitate, se confruntã cu o situaþie «obiectiv dezas-truoasã, care probabil se va înrãutãþi». Tinerii, carepotrivit aceluiaºi Juarez sunt grupul cel mai semnificativdin Miºcarea 15-M (un alt nume al miºcãrii „Indignados”,legat de data de începere a protestelor din Spania 15mai [2011] – nota mea), nu cred cã aceastã situaþiepoate fi rezolvatã doar de politicieni ºi de aceea, un altscop al acestor vizeazã democratizarea mai largã asocietãþii spaniole. Unul dintre mesajele tinerilor din15-M este «Politicienii nu ne reprezintã!». FernandoVallespín, Profesor de ªtiinþe Politice ºi fost preºedinteal Centrului de Cercetãri Sociologice din Madrid (CIS),subliniazã caracterul simbolic al miºcãrii. Pentru el «celmai interesant [aspect al acestor miºcãri] este cã îºigãsesc originea în eºecul funcþionãrii democraþiei, încarenþele relaþiei clasei politice cu societatea.»” (Martin,2012)


Existenþa unor carenþe în relaþia politicieni-cetãþeni esteconfirmatã ºi de sondajele de opinie. „De mai bine de un an,politicienii ºi partidele spaniole sunt vãzuþi de cetãþeni drept ceade-a treia mare problemã a þãrii. Miºcarea 15-M presupune cã«s-a terminat cu cecul în alb de patru ani pentru politicieni, dupãalegeri», anunþã politologul Juan Carlos Monedero, care spunecã politicienii trebuie sã înceapã sã dea socotealã” (idem.). Peacest fundal de nemulþumire popularã profundã, în Europa anului2011 mulþi lideri politici au acceptat sã se retragã din funcþie fiepentru a fi organizate alegeri anticipate (vezi Zapatero în Spania),fie pentru a face loc unui guvern de tehnocraþi (vezi cazurile luiBerlusconi în Italia ºi cel al lui Papandreu în Grecia).

Manifestaþiile de protest din Europa Centralã ºi de Est auavut ºi ele un caracter politic, desigur, pe acelaºi fond de crizãeconomicã. În Ungaria, manifestaþiile de stradã au vizat împiedi-carea adoptãrii unei Constituþii consideratã nedemocraticã ºi non-europeanã ºi abuzurile guvernului Orban la adresa libertãþii deexprimare. Numai cã, aici, protestatarilor nu li s-a dat satisfacþiede cãtre guvernul Orban, un guvern care este tot mai presat deUniunea Europeanã sã facã paºi înapoi în ceea ce priveºteiniþiativele sale nedemocratice.

2. Elemente locale ale protestelor

Trebuie spus de la bun început cã, deºi demonstraþiile dinRomânia nu au fost importante din punct de vedere numeric1,

1 În momentul de vîrf al demonstraþiilor numãrul protestatarilor nuar fi atins – în toatã þara – mai mult de 13.000 de participanþi conformdatelor Jandarmeriei Române; estimãrile Jandarmeriei au fost însãcontestate atît de participanþi, cît ºi de diverºi analiºti politici.


ele au avut semnificaþii imagologice ºi ideologice aparte.Protestele din România din ianuarie-februarie 2012 au repre-zentat o platformã de expresie a zeci de curente de opinieprezente în societatea româneascã ºi au constituit o încercarede repoziþionare cultural-ideologicã a unei pãrþi a societãþii civileîn raport cu politicul. Elementul important a fost acela cã – înconsonanþã cu alte proteste din Europa Centralã ºi de Est – înRomânia participarea la proteste nu a avut un caracter de vîrstã.Practic, la aceste proteste au participat persoane din aproapetoate categoriile de vîrstã ºi din toate clasele sociale, chiar dacãmesajele ºi sub-temele de protest au fost diferite de la grup socialsau de vîrstã la altul.

Reacþia Pieþei Universitãþii din 2012 a vizat tipul de politicãfãcutã în România în ultima perioadã, existenþa unei falii întrepolitic ºi societate ºi – potrivit unor protestatari – modul extremde arogant al puterii de a lua hotãrîri în numele cetãþenilor (i.e.,prin asumarea repetatã a rãspunderii în cazul unor legi importanteºi/sau prin ordonanþe de urgenþã). Pe acest fundal, majoritateamanifestanþilor a cerut o mai mare democratizare a societãþii ºiun rol mai activ al societãþii civile în luarea deciziilor.

Aºa cum aratã Samuel P. Huntington în lucrarea sa esenþialã„Ordinea politicã a societãþilor în schimbare” nevoia de schimbãripolitice este determinatã de sentimentul de blocaj politic careapare în condiþii de schimbare socialã de anvergurã: „Dezvoltareapoliticã în acest sens este înceatã, în special cînd este comparatãcu paºii aparent mult mai repezi ai dezvoltãrii economice. Înanumite momente – cum sunt cele de crizã – anumite tipuri deexperienþã se pot substitui timpului: conflicte puternice sau alteprovocãri serioase pot transforma organizaþiile în instituþii multmai repede decît în condiþii normale”. (Huntington, 1999: 9)

La o primã vedere, demonstraþiile din Piaþa Universitãþii aparca proteste cu caracter social ºi politic de amploare, al cãror


mesaj radical a fost îndreptat împotriva PDL-ului, a preºedinteluiTraian Bãsescu ºi a clasei politice în general. Aºa cum am maimenþionat, aceste proteste au fost marcate de o diversitate socialãextrem de mare a participanþilor (vezi la acest punct ºi contribuþiilelui Stoica, Bulai ºi Deoancã din acest volum). Este exact ceea cespune Huntington (1999): schimbãrile economice (în cazul nostrumai degrabã la nivelul politicilor publice cu impact economic) audeterminat reacþia societãþii care a cerut politicului sã se adaptezela noile condiþii socio-economice. Categoriile sociale participantela demonstraþii au împãrtãºit o serie de teme generale de nemul-þumire, dar au avut ºi sub-teme de protest ºi mijloace specificede exprimare a acestora. Aceastã mare eterogenitate socialã ºia motivelor de nemulþumiri a condus la dezamorsarea parþialãa protestului dupã demisia guvernului Boc.

Pe baza propriilor observaþii din Piaþã, aº spune cã persoa-nele de vîrste similare s-au întîlnit în sub-grupuri specifice – lucrunesurprinzãtor dacã þinem cont de faptul cã raportarea la culturaprotestului este diferitã de la o generaþie la alta. Ca fapt simbolictrebuie spus cã aproape de la începutul protestelor a existat unclivaj între grupurile de protestari dupã modul în care s-aupoziþionat spaþial. Dacã înainte de 14 ianuarie mulþimea era încãdifuzã, ulterior ea se structureazã în grupuri relativ clar conturateideologic ºi spaþial (vezi la acest punct studiul lui Bulai din acestvolum). În zona Teatrului Naþional din Bucureºti s-au adunat cuprecãdere persoanele în vîrstã, pensionarii, militari, NouaDreaptã, cea mai importantã parte dintre monarhiºti ºi alte sub-grupuri. Tot aici au fost montate ºi carele de transmisiuni aleteleviziunilor de ºtiri, zona fiind mai puternic luminatã ºi mai spec-taculoasã imagistic.

De cealaltã parte a strãzii, în zona numitã „la Fîntînã” – maislab luminatã ºi mai puþin luatã în consideraþie de televiziuni –s-au adunat studenþii, persoane afiliate unor organizaþii non-


guvernamentale, feministele ºi suporteri ai echipelor de fotbal(care în primele zile s-au aflat ºi la TNB). Desigur nu trebuieabsolutizat caracterul static al acestor grupuri; reprezentanþi aiunor grupuri de la TNB ºi de „la Fîntînã” au încercat sã îºi popu-larizeze agenda pe ambele trotuare (vezi la acest punct cate-goria „ambasadorilor” protestelor, discutatã de Bulai în acestvolum). Unul dintre aceste grupuri – extrem de reprezentativsimbolic prin afiºaj – a fost „Salvaþi Roºia Montanã”. Acest grupa fost probabil cel mai bine organizat, avînd o experienþã aprotestului anterioarã evenimentelor din ianuarie 2012 din PiaþaUniversitãþii. Grupul nu era omogen din punctul de vedere alvîrstei sau genului, dar avea un mesaj extrem de clar, o siglãcunoscutã ºi – potrivit reprezentanþilor sãi – o bazã de susþinãtoriîn toatã þara. Mesajul acestui grup a avut relevanþã în Piaþã nunumai pentru cã preºedintele Bãsescu sprijinea investiþia „RoºiaMontanã Gold Corporation” (RMGM), dar ºi pentru cã acest gruppromova idei ecologiste care nu sunt legate neapãrat de RoºiaMontanã (i.e., gazele de ºist). Astfel prezenþa sa la protest apãrut legitimã ºi cerinþelor sale i s-au alãturat ºi alte persoane.Mesajul „Roºia Montanã nu e de pomanã” a fost reluat de multealte grupuri – inclusiv pensionari – deºi sub-temele nemulþumi-rilor vîrstnicilor nu s-au bucurat neapãrat de o aceeaºi largãsusþinere de cãtre celelalte grupuri.

Un exemplu opus este cel al celor de la „Noua Dreaptã”(ND) – o auto-proclamatã miºcare politicã naþionalistã radicalãde dreapta. Deºi reprezentanþii Noii Drepte aveau experienþã deorganizare, sigle cunoscute ºi chiar o istorie a protestului faþã deautoritãþi mai veche decît cea a grupului „Salvaþi Roºia Montanã”mesajul lor nu a fost susþinut, iar grupul izolat; de cîteva ori, altegrupuri de manifestanþi au încercat sã îi îndepãrteze din Piaþãpe cei de la Noua Dreaptã ca pe un grup ostil.


Au existat încercãri de a „privatiza” mesajul Pieþei Univer-sitãþii, unele grupuri dorind sã îºi impunã propria agenda asupratuturor celorlalte grupuri. Un astfel de caz a fost reprezentat deun grup care se declara împotriva tuturor partidelor ºi a politicienilor,sub deviza „PDL=USL=Aceeaºi Mizerie”. Acest grup a dorit sãgenereze impresia cã Piaþa este un loc eminamente non-politic,promovînd un soi de exclusivism nedemocratic neîmbrãþiºat demajoritatea manifestanþilor. De altfel, celelalte grupuri nu aureacþionat violent sau negativ atunci cînd unii dintre participanþiila mitingul organizat de Uniunea Social-Liberalã (USL) la Arculde Triumf din Bucureºti au venit ulterior în Piaþa Universitãþii;mai mult, protestatarii din centrul capitalei ºi-au unit forþele cususþinãtorii USL, ocupînd pentru un timp carosabilul.2

Aceastã delimitare a grupurilor unele de altele nu înseamnãcã evenimentele din ianuarie 2012 din Piaþa Universitãþii au repre-zentat un protest fracturat. Dimpotrivã, au existat platformeimplicite ºi explicite pe care aceste grupuri s-au întîlnit. O astfelde platformã explicitã a fost reprezentatã de contestarea puteriipolitice, a corupþiei aparent endemice ºi a unui perceput autorita-rism politic aflat în creºtere. Protestul contra puterii a prevalat,majoritatea grupurilor fiind unite de cîteva teme dominante clare,care au transgresat graniþele ideologice ºi de interese dintre ele.

Existenþa unor teme dominante ale protestelor din ianuarie2012 este atestatã ºi de o monitorizare realizatã de Mediafaxîn perioada 12-24 ianuarie pe 57.000 de surse online (inclusivblog-uri, conturi de Twitter ºi Facebook). Potrivit analizei Mediafax,în perioada menþionatã, ierarhia temelor de protest dupã vizi-bilitatea lor online a fost urmãtoarea: „Alegeri anticipate” – 25,2%;„Jos Bãsescu” – 22,2%; „Demisia preºedintelui” – 14,0%;„Demisia Guvernului” – 13,6%; „Proiectul noii legi a sãnãtãþii” –

2 Mitingul USL a avut loc în data de 19 ianuarie 2012.


12,4%; „Taxa auto” – 9,9%; „Mãrirea salariilor” – 1,1%;„Salvaþi Roºia Montanã” – 0,9%; „Mãrirea pensiilor/creºtereapensiilor” – 0,7%. Împreunã, primele cinci sintagme din frunteaclasamentului (i.e., „Alegeri anticipate”, „Jos Bãsescu”, „Demisiapreºedintelui”, „Demisia guvernului” ºi „Proiectul noii legi asãnãtãþii”) cumuleazã 87,4% din totalul menþiunilor, în timp cerestul se distribuie între celelalte patru sintagme (Mediafax, 2012).Aºa cum o relevã ºi datele monitorizãrii realizate de Mediafax,protestele din ianuarie 2012 din Piaþa Universitãþii au avut uncaracter politic pronunþat fiind îndreptate împotriva preºedinteluiTraian Bãsescu ºi a guvernului Boc, a cãror schimbare demo-craticã – potrivit manifestanþilor – ar fi putut avea loc prin alegerianticipate.

Revenind însã la distincþiile dintre participanþii la proteste,aminteam de vîrstã ca factor de structurare a grupurilor informaleprezente în Piaþã. Astfel, pe baza propriilor observaþii ºi a discuþiilorcu diverºi participanþi, am putea vorbi de douã mari grupuri: grupultinerilor (sau al celor cu vîrste pînã în 35 de ani) ºi – pe de altãparte – grupul celor de vîrstã mijlocie ºi al vîrstnicilor. Deºi celedouã grupuri au avut teme comune de nemulþumire ele s-auraportat la acelaºi eveniment în mod diferit; acest lucru s-a datoratºi faptului cã experienþele socio-politice ale celor douã grupurisunt diferite.

Vîrstnicii – cei a cãror viaþã se derulase în cea mai mareparte în comunism – nu aveau o experienþã a protestului publicde amploare. Pentru mulþi vîrstnici, noua societate de dupãrevoluþie este profund nedreaptã. Pînã în decembrie 1989, viaþalor se petrecuse sub directa protecþie a statului (vãzut ca un tatãprotector deºi abuziv, în unele privinþe); statul comunist oferisemultora dintre protestatarii vîrstnici siguranþa unui loc de muncã,venituri constante, acces (în teorie) gratuit ºi egal la ºcolaritate,servicii de sãnãtate ºi asistenþã socialã, iar perioada pensionãrii


era privitã ca una de liniºte ºi de dãruire spre familie. Desigur,bunãstarea ºi libertãþile civico-politice proprii Vestului constituiaurepere valorice pentru mulþi dintre actualii vîrstnici, însã acesterepere valorice erau filtrate prin experienþe mediate (e.g., tele-viziuni strãine, filme pe suport video, cataloage precum Necker-mann sau Quelle, bunuri de larg consum traficate din Vest) ºi nuimediate (i.e., cum ar fi cãlãtoriile sau locuirea temporarã înstrãinãtate).

Evenimentele din decembrie 1989 au generat aºteptãriuriaºe. Potrivit percepþiei publice de atunci, dupã eliminarea fizicãa Ceauºeºtilor, România urma sã se îndrepte cu paºi repezi spreo bunãstare de tip occidental. Tranziþia postcomunistã a fost însãmult mai sinuoasã ºi a durat mult mai mult decît s-ar fi aºteptatpoate chiar ºi cei mai pesimiºti dintre români. Diferenþa dintreaºteptãri ºi realitãþi a produs multora o puternicã disonanþã cog-nitivã. Criza economicã recentã a amplificat pe mai departepesimismul multora dintre cei care au avut de pierdut de pe urmatranziþiei postcomuniste.

Pe un fundal al pensiilor ºi beneficiilor sociale puternicmicºorate, ducînd o viaþã de pe azi pe mîine, aºa-zisa intenþiede „privatizare a sistemului medical – vãzut de unii vîrstnici caultima instituþie (imperfectã) care îi mai þinea totuºi în viaþã – agenerat frustrãri de proporþii. Absenþa unei experienþe a protestuluicolectiv i-a fãcut pe mulþi vîrstnici sã reacþioneze individual ºirelativ izolat; chiar ºi în Piaþã, vîrstnicii par a fi rezonat într-o maimicã mãsurã cu temele de nemulþumire ale altor grupuri. Mulþivîrstnici continuã sã spere la modelul statului bunãstãrii de tipoccidental, aºa cum ºi l-au imaginat ei la debutul perioadei detranziþie. Raportarea lor la politicã se face îndeosebi prin inter-mediul ultimilor ani de deziluzii în ceea ce priveºte statutul lor înnoua societate româneascã post-1989. Pentru alþi vîrstnici,prezenþa la protest a avut ºi un caracter anti-sistem, înþeles ca


refuz al incertitudinilor ºi discrepanþelor socio-economice gene-rate de forma autohtonã de capitalism (vezi ºi Stoica în acestvolum).

Oarecum invers, o mare parte dintre tinerii prezenþi în Piaþã(îndeosebi cei din zona de la Arhitecturã) doreau sã îºi legiti-meze protestul folosind elemente legate de prezent ºi viitor.Amintirile tinerilor despre Revoluþia din 1989 erau vagi sau lipseaucu desãvîrºire; mai mult, percepþiile tinerilor asupra regimuluiCeauºescu ºi a cãderii acestuia erau influenþate de informaþiileºi interpretãrile contradictorii apãrute dupã 1989. În schimb,elementul comun ºi cu o certitudine mai mare era dat de experi-enþa tranziþiei postcomuniste. Generaþiile tinerilor (îndeosebigeneraþia celor sub 25 de ani) s-au format într-un mediu culturalmult mai apropiat de cel al aceloraºi generaþii de tineri din lumeaoccidentalã, au beneficiat de acces la tehnologie ºi internet, iarunii dintre tinerii protestatari au luat contact direct cu Vestul prinburse de studiu sau turism. Comparativ cu alþi protestatari, uniidintre tinerii radicali din Piaþã s-au simþit mult mai aproape demiºcãrile „Indignados” sau „Occupy Wall Street”. O parte dintreaceºtia s-au întîlnit mai întîi în spaþiul virtual (Internet) cu astfelde miºcãri, de unde – în unele cazuri – au preluat teme pe carele-au vehiculat apoi în spaþiul public autohton al Pieþei Universitãþii.Unele dintre aceste teme vizau îngrijorãri ori nemulþumiri globale(ºi nu punctuale, legate de salarii ºi pensii). Unii dintre tineriiprotestatari ºi-au coordonat eforturile pentru organizarea protes-tului, au elaborat programe politice ºi sociale sau au furnizat ori„construit” pentru mass-media lideri ai Pieþei.

Revendicãrile tinerilor protestatari din zona Arhitecturii aufost ideologizate ºi bazate pe teorii sau teme aproape strãinemanifestanþilor vîrstnici. Mesajele tinerilor protestatari din aceastãzonã au conþinut teme feministe, ecologiste ºi anticapitalisteinfluenþate puternic de stînga europeanã ºi cea americanã, cu o


relevanþã mult mai largã. Spre exemplu, scandãri de genul „1,2,3/Misoginii, jos cu ei!” îndreptate împotriva discriminãrilor de genºi abuzurilor împotriva femeilor nu vizau, punctual, actuala clasapoliticã, ci inegalitãþi structurale mai largi existente în societatearomâneascã (dar nu numai). Astfel de inegalitãþi au fost indirectreproduse în perioada recentã ºi de comportamentele unoradintre cei aflaþi de partea cealaltã a carosabilului (ori de vîrstnici).Cu toate acestea, scandãrile împotriva discriminãrii de gen aufost preluate ºi de protestatari care fie nu înþelegeau sensultermenului „misoginism”, fie erau susþinãtori ai unor viziunitradiþionale cu privire la rolul femeii în societate.

Similar, unele teme ecologiste au fost preluate de grupuriale cãror interese nu coincideau neapãrat cu cele vehiculate deactiviºtii de mediu. Spre exemplu, protestul împotriva exploatãriigazelor de ºist pãrea a fi o chestiune nouã ori nefamiliarã pentrucei mai în vîrstã. Unii reprezentanþi ai actualei puteri au susþinutcã prin exploatarea gazelor de ºist sau prin cea de la RoºiaMontanã s-ar crea noi locuri de muncã ºi s-ar mãri resurselebugetare ale þãrii, ceea ce ar conduce, indirect, ºi la mãrireapensiilor. Din acest punct de vedere, cererile legate de mãrireapensiilor ºi cele ce vizau problemele de mediu generate deexploatãri precum Roºia Montanã sau a gazelor de ºist eraucontradictorii. Dar în esenþã cele douã grupuri au protestatsimbolic – ºi fãrã sã fie conºtiente clar de acest lucru – uneleîmpotriva celorlalte.

Desigur, nu toþi tinerii din Piaþã au îmbrãþiºat agendelefeministe sau ecologiste, dar spiritul anti-sistem ºi anti-autoritatea fost comun tuturor. Un grup masiv format din tineri suporteri aidiverselor echipe de fotbal au venit sã se alãture protestului nupentru cã ar fi avut o agendã politico-ideologicã, ci pentru areacþiona împotriva jandarmilor ºi a forþelor de ordine în general.Aºa-zisul spirit „anarhist” al „ultraºilor” a fost însã preluat de


protestatari cu agende politice ºi ideologice explicite, ceea ce adeterminat ºi o anumitã fraternizare între diverse ale grupuri ºi„ultraºi” (vezi ºi studiile lui Stoica ºi Deoancã în acest volum).Cînd protestele ºi-au redus intensitatea aproape de stingere,tinerii ecologiºti au devenit noii „suporteri” ori noii „ultraºi” prinmodul în care au continuat ulterior protestele ºi reacþiile la acþiunilede intimidare ale forþelor de ordine.

Marii absenþi ai acestor proteste au fost sindicatele. Aceastãabsenþã ne aduce aminte de incapacitatea sindicatelor de a seadapta la momentele politice, ele rãmînînd pliate doar pe agendalor salarialã într-un cvasi autism politic. De aici ºi comparaþia –consideratã de unii poate deplasatã – cu „mai 1968” din Franþa,cînd studenþii au pornit un protest radical ºi poate romanticîmpotriva unui regim pe care îl considerau prea autoritar ºi pater-nalist. Cei de la care studenþii francezi aºteptau atunci sprijin –comuniºtii ºi sindicatele – nu li s-a alãturat, cel puþin nu în sensulpe care îl doreau studenþii.

3. În loc de concluzii

La fel ca în Franþa anului 1968, protestele din România nuau avut un caracter strict economic – aºa cum se vede ºi dinmonitorizarea Mediafax de mai sus – ci mai degrabã un caracterpolitic – ºi au vizat, am spus, schimbarea relaþiei dintre putere ºisocietate. Aºa cum spunea ºi Tony Judt despre revoltele din 1968din Franþa: „Milioanele de oameni care încetaserã lucrul ºistudenþii aveau cel puþin un lucru în comun. Dincolo de doleanþelelor specifice, toþi erau frustraþi de condiþiile de trai. Ei doreau nuatît sã primeascã ceva în plus la salariu, cît sã schimbe ceva înviaþa de zi cu zi: manifestele ºi broºurile spuneau clar acest lucru.(...) Franþa era condusã în vãzul tuturor de o elitã parizianã


minusculã: exclusivistã, avantajatã cultural, ierarhizatã, arogantãºi inaccesibilã. Pînã ºi unii dintre membrii ei (ºi în special copiiilor) o gãseau insuportabilã.” (Judt, 2008: 379)

În Franþa anului 1968 sfîrºitul protestelor nu a adus schimbãrisemnificative imediate însã spiritul revoltelor a cuprins conºtiinþapublicã astfel încît, peste un an, preºedintele de Gaulle ademisionat, iar politica de la Élysée s-a schimbat definitiv. La felºi în România anului 2012, guvernul a fost nevoit sã demisioneze,iar puterea a fãcut cîþiva paºi înapoi. Dar chiar dacã schimbãriledin România au fost minore în raport cu doleanþele societãþii,protestele din iaunuarie 2012 au arãtat cã societatea civilã estevie ºi cã doreºte o schimbare profundã în relaþia sa cu putereapoliticã. Lecþiile protestelor din ianuarie 2012 nu vor mai putea fiignorate de nici o putere politicã din România prezentã ºi viitoare.Din acest punct de vedere, s-ar putea spune cã societatearomâneascã este înclinatã spre o schimbãre de paradigmãpoliticã ºi va ieºi – mai greu sau mai uºor, dar sigur încet – dintiparele unei culturi politice dependent parohialã îndreptîndu-sespre o culturã politicã tot mai participativã (vezi pentru acestetipuri de culturã politicã lucrarea clasicã a lui Almond ºi Verba,1996).

BibliografieAlmond, Gabriel A. ºi Sidney Verba, 1966. Cultura civicã: Atitudini

politice ºi democraþie în cinci naþiuni, Bucureºti: Editura Du Style.Huntington, Samuel P., 1999. Ordinea politicã a societãþilor în

schimbare, Iaºi: Polirom.Judt, Tony, 2008. Epoca postbelicã. Iaºi: Polirom.Tilly, Charles, 2003.The Politics of Collective Violence, Cambridge:

Cambridge University Press.


Surse electronice:EUROSTAT, 2012. Unemployment rates, seasonally adjusted,

January 2012.png, disponibil online la http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained index.php?title= File:Unemployment_rates,_seasonally_adjusted,_January_2012. png&filetimestamp=20120301094643 (accesat îndata de 15 martie 2012).

Mediafax, 2012. ANALIZÃ MEDIAFAX MONITORIZARE: Celemai vizibile revendicãri din timpul protestelor disponibil onlinela http://www.mediafax.ro/social/analiza-mediafax-monitorizare-cele-mai-vizibile-revendicari-din-timpul-protestelor-9182887/ (accesat în data de 22 martie 2012).

Martin, Carolina, 2012. „Pînã unde vor merge «Indignaþii?»,disponibil online la http://www.presseurop.eu/ro/content/article/670121-pana-unde-vor-merge-indignatii (accesat îndata de 20 martie 2012).

Toþi eram ultraºi...

Interviu cu Bogdan Iancu ºi Dinu Guþu

Vintilã Mihãilescu: Aþi fost amîndoi în Piaþã de la început, iar tu,Dinu, ai o experienþã deosebitã cu „suporterii”, ai scris ºi ocarte despre ei. Aº vrea sã discutãm deci puþin mai în detaliudespre grupurile de suporteri/huligani ºi cam cum au evoluatlucrurile din aceastã perspectivã.

Bogdan Iancu: Poate mai degrabã încep eu pentru a spune cãpînã la apariþia suporterilor, în primele patru zile în PiaþaUniversitãþii, au fost mai degrabã protestatari, cum sã lezicem, mai dintr-o zonã liniºtitã, fãrã potenþial de violenþã.Lume care chiar ºi cînd se striga, de exemplu, „Ieºi afarã,javrã ordinarã!” îºi punea mîna la gurã... „bãi, staþi aºa, astanu e ok sã zicem, e sloganul de la protestul poliþiºtilor, hai sãnu le amestecãm!”. Adicã combãteau pînã ºi violenþa delimbaj, deºi toatã lumea simþea cã s-a ajuns în stradã pentrucã o violenþã simbolicã puternicã s-a produs. ªi apoi, credcã vineri a fost prima oarã cînd suporterii au venit în grup/grupuri.

Dinu Guþu: Da, vineri a fost prima datã, eu mergeam la teatru,eram pe scuter ºi nu ºtiam ce se întîmplã efectiv în oraº, nuam televizor, nu ascult radioul ºi la Universitate vãd douãdube, „balene” cum le zic suporterii, era plin de jandarmerieºi ceva lume în stradã, un flux-reflux cu jandarmeria, douãgrupuri distincte de suporteri care încã nu se coalizaserã,

Toþi eram ultraºi... • Bogdan Iancu ºi Dinu Guþu 267

cîþiva de la Rapid pe care îi recunosc de la meciuri ºi ungrup de la Dinamo care a tot fãcut, mã rog, traseul Cotro-ceni-Universitate, pentru cã erau douã proteste simultane.A început la Cotroceni ºi nu ºtiau unde sã se alãture. Spresearã, din ce-am vãzut acolo, în Piaþa Universitãþii, s-auaprins cîteva torþe, au fost ºi cîþiva jandarmi loviþi, au plecatimediat dupã încheierea incidentului, cel puþin cei de laDinamo.

BI: Trebuie spus cã în primã fazã cei care protestau acolo încãde marþi pînã spre vineri, într-adevãr au resimþit grupul ãstade suporteri ca pe un corp strãin, de care ar fi trebuit sã sedelimiteze. Mai mult, unii se întrebau dacã mai are sens sãrãmînem, sã protestãm în altã parte, pentru a arãta ºi maiclar cã ne delimitam de grupul ãsta.

DG: Douã lucruri am impresia cã au lipsit mulþimii pe 13, în primazi. Odatã cã nu înþelegeau cît de dezorganizatã poate sã fiejandarmeria, voit sau nu. N-au înþeles pentru cã, ai vãzut,se tot ocupa strada, dupã 5 minute intervenea jandarmeria...nu s-a fãcut nicio arestare, numai dupã 10 ºi jumate. Îngeneral, se puteau produce violenþe, însã nu exista un centrucomun, aºa cum a fost fîntîna de la Universitate, adicã erauîmprãºtiaþi de-a lungul bulevardului ºi nu s-au coagulat. Iarjandarmii nu pãreau sã ºtie prea bine ce trebuie sã facã...

BI: Cred cã se testau reciproc. ªi jandarmii ºi suporterii fãceauasta.

VM: Asta voiam sã întreb. Suporteri ºi jandarmi sînt un „cuplu”cu vechi state de funcþii. Cîteodatã dau chiar impresia decoregrafie, de joc de glezne ca la început de meci de box...

DG: Categoric, pe de altã parte n-a funcþionat neapãrat la modulclasic, eu sunt membru al un grup de suporteri, „brigadã” senumeºte în termenii de specialitate... nu s-a dat nici un mesaj.


De obicei, pentru o acþiune colectivã, indiferent cã e vorbade meci, proteste, manifeste, mers la mormîntul lui Hîldansau orice altceva, se dã un mesaj în dimineaþa zilei respectivecu informaþii despre unde ne vedem, ce facem, ce se întîm-plã. N-a existat niciun astfel de tip de organizare colectivã înmomentul ãla.

VM: Deci a fost o ieºire spontanã ºi a suporterilor.

DG: Evident, da, ºi a suporterilor.

BI: Asta vineri. Sîmbãtã parcã a fost totuºi altceva...

DG: Sîmbãtã am primit un mesaj pe la ora 3. Suna cam aºa:„Fraþilor, ieºim în stradã pentru liberate!”

BI: Da, sîmbãtã, printre oamenii din Piaþã circula deja un fel dezvon care zicea: „Vedeþi cã, totuºi, suporterii, aºa violenþicum vi se par, de fapt acum au ieºit în stradã ca sã apereniºte valori democratice, o sã vedeþi ce coregrafie o sã facãºi o sã vã placã!”. Probabil, cum sã spun, între cele douãgrupuri (sã convenim cã erau douã, deºi lucrurile sînt maicomplicate) a existat o formã de solie, dacã vreþi.

VM: Deci am trecut la ziua de sîmbãtã, care începea cu acestmesaj: „mobilizare!”

DG: Da, mobilizare. Nu m-am aºteptat, mesajul spunea cã statuiade la Universitate era punctul de întîlnire. Au apãrut, sã zic,vreo 90 de bãieþi de la Dinamo, ei au sosit primii ºi uºor,uºor, au apãrut ºi cei de la Steaua. Rapidiºtii au fost o parteluaþi pe sus de jandarmerie la metrou la Unirii, s-au tot datmesaje, a fost pentru prima datã cînd, dupã mine, au statalãturi cele mai mari galerii care au scris istoria fenomenuluiUltras în România timp de mai bine de 15 ani; acum autrecut de faza de rivalitate ritualicã de weekend. Au trecut laun nivel superior ºi au identificat un inamic comun: statul


reprezentat de jandarmerie, poliþie, spuneþi-i cum vreþi, mãrog, deprivarea de libertate – aºa cum o sã vedeþi ºi în mesa-jele pe care le-au tot scandat. Nu a existat pe tot parcursulprotestelor nici un conflict în interiorul grupului. S-au coalizatperfect.

VM: ªi asta de sîmbãtã deja?

DG: Sîmbãtã, deja, da. S-au coalizat perfect, Dinamo, Steaua ºiRapid. În alte condiþii într-o sîmbãtã seara la ora aia eraprãpãd.

BI: Cred cã sîmbãtã searã a fost totuºi o parte de coregrafie cufumigene, dacã îmi amintesc eu, la Universitate... La carejandarmii a rãspuns exagerat.

DG: E foarte interesant cã ideea de fumigenã ºi de foc ºi despectacol imagistic ºi violenþã simbolicã, care pînã la urmãînseamnã o torþã din aia care e ignifugã, nu poate sã te speriecu adevãrat, pentru cã nu arde. Ea face parte din ideea despectacol ºi de protest, pentru cã e ca ºi cum ai aprinde otorþã, ºi pe de altã parte, peste tot în lume e simbol de identificarea suporterului, a huliganului, a membrului de peluzã.

VM: Apropo, ei cum îºi spun: suporter, huligan?

DG: Ultraº. A existat ºi mesajul ãla superb: ’89 huligan, ’90 golan,2012 ultraº. Identificîndu-se oarecum ca fiind hardcore-ul,miezul protestatarului ºi ducînd mai departe povestea PieþeiUniversitãþii.

BI: Sã revenim: sîmbãtã a fost ºi un conflict între ultraºi ºi jandarmi,din cîte îmi amintesc, la Universitate, înaintea conflictuluimare de duminicã. Deci a fost ºi sîmbãtã o parte de conflict,cînd jandarmii au dat generos cu lacrimogene ºi aºa maideparte...

DG: Da, da.


BI: Eu am ajuns acolo puþin mai tîrziu, dupã ce trecuse partea delacrimogene, eram întîmplãtor în seara aia în centru, eraprima în care nu participam efectiv la proteste. În pub-ul delîngã Ciºimigiu în care mã aflam se difuzau alternativ imaginide la meciuri de fotbal ºi de la proteste. Cînd am vãzutintervenþia în forþã a „þestoaselor”, am plecat mai mulþi sprecentru. ªi o chestie pe care mi-o amintesc: împreunã cugrupul de la Universitate am încercat sã mergem cãtre ieºireade la metrou de pe colþul clãdirii, unde ni se pãrea cã semutase centrul protestului. ªi acolo ultraºii erau cãþãraþi pepereþii Universitãþii, sunt cîteva chioºcuri acolo ºi erau cãþãraþiacolo ºi strigau ºi îmi amintesc cã ne fãceam semne cuochiul cum cã e clar cã ãºtia sunt ultraºii, pentru cã recu-noºteam tipul de temã muzicalã pe care îl aveau, dar înacelaºi timp am început ºi noi sã cîntãm ce cîntau ei.

VM: De fapt, cine sunt aceºti ultraºi, pentru cã imaginea comunãeste aceea de tînãr, mai degrabã cu studii medii, eventualºomer etc. Care e, de fapt, provenienþa lor socialã?

DG: Conform chestionarului pe care l-am realizat în urmã cu doiani pe cel mai important site al suporterilor din România,romanianultras.net, pe 480 de respondenþi, doar 7% dintreei sunt neangajaþi sau ºomeri, 37% au absolvit deja o instituþiede învãþãmînt superior, facultate sau masterat, în timp cealþi 37% sunt actuali studenþi. Rezultã astfel cã aproximativ3/4 din membrii galeriilor care au acceptat sã rãspundã suntpersoane cu studii, cu o facultate cel puþin sau în curs de.Majoritatea sunt angajaþi: 32% în sectorul privat, 6% însectorul public etc. ...

VM: Revenind acum la fuziunea dintre protestatari ºi ultraºi.Ea are loc deja duminicã, din cîte înþeleg... Cum s-adesfãºurat, cum s-a creat aceastã colaborare?


BI: Duminicã a fost mai degrabã o tatonare – s-a cîntat împreunãcu suporterii etc. – întreruptã apoi de luptele de stradã cujandarmii. Duminicã s-a vãzut jandarmeria la treabã: violenþã(mai ales cu cei care protestau paºnic, pe care i-au bruscatca ºi cum ar fi fãcut un decont), organizatã haotic, amendîndla grãmadã, concentratã mai degrabã pe spargereaprotestului decît pe restabilirea ordinii publice... Luni, cînd afost prima întîlnire pentru discuþii de dupã confruntarea astaa oamenilor din Piaþã undeva în proximitatea Universitãþii,atunci a devenit clar pentru toatã lumea din piaþã cã trebuiesã existe un dialog cu suporterii. Mai mult, au ºi venit cîþivadintre ei la întîlnirea asta. Îmi amintesc surprindereaoamenilor de lîngã mine, care erau miraþi de cît de articulatvorbeau: erau în discursurile lor sintetizate mai toaterevendicãrile Pieþei, formulate scurt ºi fãrã metafore.

DG: Mie mi se pare important de spus ºi ce-a creat presa, caimagine, în seara de sîmbãtã, cînd a tot preluat mesajul ãstadespre ultraºi: cei care o sã ne omoare protestul prin violenþãºi, deci, trebuie fãcut þap ispãºitor pentru violenþele desîmbãtã. Pe de altã parte, ce mi s-a pãrut important e cãliderul, identificat ºi, sã zicem, acceptat ad-hoc de toate celetrei galerii bucureºtene, Florin Andrei, pe care l-aþi tot urmãritîn conferinþe de presã ºi pe la talk-show-uri, membru activ alpeluzei Cãtãlin Hîldan Dinamo, a þinut neapãrat sã transmitã– la întîlnirea suporterilor de la Universitate – ºi un mesajcetãþenilor: „Noi sîntem suporterii din toatã þara, nu ne eruºine cu asta, suntem alãturi de voi, avem aceleaºiprobleme, suntem cetãþeni cã voi, plãtim impozite ca voi ºisuntem aici pentru libertate”. Culmea, lumea i-a aplaudat,cel puþin cei din jurul lor... ºi au fost foarte bine primiþi.


BI: Asta a fost un moment în care, cum am mai zis, s-au intersectatmãcar douã fluide mari, oamenii care protestau liniºtiþi ºiceilalþi cu potenþial de violenþã. Un lucru care mi se pareimportant este însã faptul cã ºi unii ºi alþii ºi-au ajustatmesajele la Piaþã, ca sã zic aºa. În zona „paºnicã”, cumvaacceptatã drept „civicã”, atunci cînd erau derapaje legatede discriminarea de gen sau naþionaliste – a fost ºi cazulmonarhiºtilor aduºi de Briana Caradja direct din studiourileAntenei 3 – oamenii reacþionau ºi, treptat-treptat, le eliminauca „nepotrivite”. Pe de altã parte, mi s-a pãrut cã ºi ultraºiiau renunþat încet-încet la sloganuri care pãreau cã nu auecou în partea cealaltã. ªi la fel, oameni de la noi au începutsã îºi dea seama cã existã sloganuri care ar trebui aban-donate încet-încet pentru cã nu ne lasã sã mai comunicãm.

DG: Da, cred cã s-a produs un compromis ºi cred cã s-au coalizatde fapt ºi au înþeles cã ºi unii ºi ceilalþi au o þintã comunã.

VM: Mai degrabã coalizare, decît compromis...

DG: Exact! Altfel n-ar fi fost acolo împreunã !

VM: Sã revenim la duminicã.

DG: Cum s-a întîmplat... E foarte curios: în cadrul grupuluiultraºilor, deºi nu purta nimeni fularul echipei, existã codurivestimentare de recunoaºtere, era un grup clar omogen.Este mai degrabã o subculturã, chiar dacã fac parte dingrupuri total diferite – mã refer la suporterii lui Steaua,Dinamo... Sunt cam aceiaºi, cam aceeaºi tipologie de bãieþi,sã zicem implicaþi, destul de implicaþi social, interesaþi de totce înseamnã politic ºi aºa mai departe – cel puþin aºa cumi-am cunoscut din experienþa mea directã. Bun... ºi trecîndstrict la ce s-a întîmplat în stradã, a durat mai puþin de treiminute ca sã ajungã de la statuie prin mulþime – era destulde multã lume – exact în rîndul întîi în faþa jandarmeriei.


Înainte de asta, unul dintre lideri a strigat la megafon: „Bãieþi,azi sãrim în teren, o sã luãm interdicþie”. Ceea ce e foartegrav pentru ei. Vreo 300 de la Steaua au interdicþie, de laDinamo sunt vreo 400 ºi cînd ai o interdicþie de 3 ani de zileºi o amendã de 10 milioane nu e chiar de joacã! Trebuie sãrecunoaºtem cã ºi asta a fost o diferenþã importantã faþã derestul protestatarilor din Piaþã...

BI: Aici asta a coincis cu ceea ce oamenii au început sã simtã înPiaþã: faptul cã jandarmeria începe sã se comporte ca ºicum ar fi aservitã cuiva, nu ca ºi cum ar trebui sã pãstrezeordinea publicã. Iar a pãstra ordinea publicã, de obicei,înseamnã sã ºtii sã coordonezi fluxuri de oameni astfel încîtele sã nu producã violenþã între ele, mai degrabã decît oconfruntare directã cu jandarmeria. Procesul ãsta mi se parefoarte interesant: cum s-a ajuns ca oamenii care manifestauîn Piaþã ºi care nu erau, nu trecuserã – cea mai mare parte– prin aceastã experienþã de suporter, a ultraºilor, sãînþeleagã, de exemplu, de ce e atît de importantã ºi pentruei legea „Miticã Dragomir”.

VM: În ce sens?

BI: Aceastã lege a afectat dramatic relaþia suporterilor cu stadionulºi cu tipul de comportamente de acolo. Pentru ultraºi, aceastãlege este un exemplu de violenþã nelegitimã, ca sã spunaºa. Ori, ei fãcuserã deja aceastã experienþã pe teren.Evident, nu vorbim de uºi de bisericã, dar avînd aceastãexperienþã, ne-au dat un fel de lecþie de conºtiinþã civicã launa dintre întîlnirile astea cu ultraºii din seara de luni, cîndunul dintre ei a zis foarte clar: „Voi trebuie sã vã gîndiþi de ceun jandarm poate sã scrie o recomandare acolo, de cîþi anipoþi sã iei interdicþie, asta trebuie sã o facã un judecãtor,nu? De ce mai avem justiþie dacã ea se face cu carneþelul


în mînã?” Ori, asta este cu adevãrat o mare problemã, decare oamenii din Piaþã au devenit conºtienþi doar mai tîrziu !

DG: Uite cum grupul suporterilor români care reuºesc odatã sãse coalizeze ºi sã scape de rivalitãþi ºi sã îºi dea seama cãsunt rivalitãþi ritualice, ajunge sã devinã, provocînd zi de zistatul, un grup care îmbunãtãþeºte procesul democratic dinRomânia!

VM: Pãi despre asta chiar putem ºi trebuie sã discutãm acum!Se vorbeºte de regulã despre ultraºi cã au potenþial deviolenþã. Tu vorbeºti – ºi nu eºti singurul – despre ultraºi capotenþial de insurecþie. La ce te referi în lume ºi în cazulnostru de faþã ?

DG: Este ce s-a întîmplat în Ungaria în 2006 sau în Rusia, astãzi.E un grup cu mare potenþial de violenþã ºi de schimbaresocialã în acelaºi timp, pentru cã are exerciþiul conflictuluicu statul prin instituþia lui vizibilã ºi coercitivã, jandarmeria,poliþia. În Ungaria erau zeci de mii de manifestanþi liniºtiþipînã cînd au apãrut ultraºii ºi totul a explodat.

BI: Eu aº zice mai degrabã conflict cu puterea decît cu statul, înunele cazuri.

DG: Ok, în regulã... iar aceºti indivizi sunt ºi la vîrsta în care emai complicat, e mai greu sã te supui ºi n-ai învãþat încãlucru ãsta. Pe de altã parte, dacã ne uitãm la ce se scandeazãºi în lume ºi în România: nu ºtiu dacã au cerut, dacã au avutrevendicãri de ordin material, mã îndoiesc... Sunt maidegrabã de ordin normativ, tocmai pentru cã resimt pe pielealor cã li se restrîng anumite drepturi ºi libertãþi, nu sunt nicipe departe legate de pensii, salarii sau taxe auto.

BI: Exact, sunt o formã de barometru social al deficitului de demo-craþie. Eu nu cred cã existã zone de astea cu ultraºi careproduc deranj – dincolo de cel „obiºnuit”... – în zonele în


care democraþia ºi civismul sunt la locul lor. În acelaºi timpînsã, manifestul acelui huligan anonim mi s-a pãrut cã adepãºit acest tip de revendicãri ºi a articulat mai clar ideeaunei critici de societate, cu adresã la consumerism,dezindustrializare, precaritatea serviciilor sociale etc.

DG: Vã spun ce s-a strigat spontan, fãrã niciun fel de lider, încadrul grupului ultraºilor, atît sîmbãtã, cît ºi duminicã, cît ºiapoi: „România, stat poliþienesc” e un slogan foarte vechi,care a fost preluat ºi de profesori universitari astãzi în PiaþaUniversitãþii, dar el pe stadioane existã de cîþiva zeci de anibuni, de prin Italia a apãrut povestea asta ºi s-a tot scandat ºisîmbãtã ºi duminicã de cãtre ultraºi. „România, statpoliþienesc!”, „Nu ai nici o meserie, haide la jandarmerie!” ºi„Suntem ultraºi, suntem liberi!”. Ne definim pe noi ºi nedefinim adversarul în acelaºi timp.

BI: Ai evocat Ungaria, Italia... Mi se pare interesant cã Piaþa adevenit ºi o formã de captare a fluxurilor politice – dacã vreþi– externe, de acelaºi gen, de criticã socialã, de criticã astatului, a felului de exercitare a puterii statului. În Piaþã,lozinca asta cu „Nu ai nici o meserie, haide la jandarmerie!”nu e doar o rimã ºi nu e doar de moment. Oamenii ãºtiavorbeau în serile în care ne întîlneam sã discutãm: uite, înGrecia sunt mercenari, se aud poliþiºti vorbind în englezã pestradã printre cei care reprimã protestele. Înseamnã cã niºtelucruri încep sã ne uneascã, începem sã simþim cã poatenu e vorba numai de un „deficit” local de democraþie, ci exactcum spunea o doamnã în autobuzul cu care mergeam acasãdupã una din demonstraþii: „vrem altã democraþie, vrem sãvinã altã democraþie!”. Ceea ce mi s-a pãrut foarte plastic ºipertinent în felul sãu, pentru cã rezuma foarte bine ce seîntîmplã, de fapt, dincolo de moment ºi de perspectiveleautohtone.


VM: ªi cum s-a prelungit dupã aceea colaborarea, cã practic s-a ajuns la o colaborare cu restul grupurilor din piaþã, inclusivcu grupul feminist?

DG: Am sã fiu pãrtinitor, dar cred cã mai degrabã celelalte grupuriau vrut sã semene cu acest hardcore al protestelor. Atuncicînd veneau ultraºii se simþea. Dacã vã aduceþi aminte, marþiseara, joi seara, dupã violenþele de duminicã, au fost într-adevãr cele mai importante mitinguri de dupã, da? Tocmaipentru cã au venit cei 2-300 de ultraºi ºi au dat tonul. Sîntorganizaþi, ºtiu sã cînte, ºtiu sã se facã auziþi. De aici ºisloganul: „Ultraºele feministe, niciodatã nu sunt triste” –deºi, aºa, e uºor hilarã exprimarea asta, cãci, ne place saunu, cultura stadionului este una mai degrabã patriarhalã decîtuna compatibilã cu valorile feminismului.

BI: Îºi doreau sã meargã ºi pe stadion. Dintr-odatã fetele delîngã noi discutau: „Hai sã mergem ºi noi pe stadioane sãvedem ce se întîmplã acolo, sã strigãm alãturi de ei!”.

DG: Asta din douã motive. Unu: e spectacol, e carnaval, suntcîntece închegate, rime ºi aºa mai departe, ºi doi: e un modde manifestare mult mai sofisticat decît a striga „JosBãsescu!”. De fapt, asta fac bãieþii ãºtia, într-un fel ereinventarea „frãþiilor” de odinioarã ºi ideea de comunitate ede fapt acolo, cu bune, cu rele ºi acolo se discutã mai multdecît vede presa!

BI: În plus, aceastã coregrafie ºi toate cîntecele astea ritmeazãatît de tare viaþa comunitãþii, a grupului, încît chiar vedeai cîtde mult uneºte, ritmul ãla nebun, cum dintr-o datã te simþi înplinã comunitate, nu te mai simþi singur, nu mai strigi izolat...Era ºi hilar în primele zile, erau 6-7 grupuri, fiecare cu agendalor: „Monarhia!” etc. Iniþial se concurau ºi vocile grupãriifeministe ºi cele ale suporterilor.


VM: Dar apropo de fetele care voiau sã ajungã pe stadion. Cuma fost pînã la urmã cu evenimentul de pe stadion?

DG: Vorbiþi de România–Uruguay probabil?

VM: Da.

DG: Da, am fost acolo, au fost ºi persoane din Piaþã pe care nule-am mai vãzut vreodatã la un meci al României – lucruinteresant în sine. A fost iarãºi vorba despre libertate ºi liberãexprimare. Doi bãieþi de la un grup au afiºat un mesaj cuFRF=RMCG (Roºia Montanã Gold Corporation) ºi un grupde stewarzi, BGS-ul, a intrat în forþã, dupã care a venitjandarmeria. Întîmplãtor, se aflau acolo ºi suporteri simpli ainaþionalei, simpli spectatori, care ºi-au încasat gaze ºi aºamai departe, erau femei semileºinate ºi s-a fãcut un haosabsolut inutil pentru un simplu mesaj afiºat într-un spaþiupublic care e pînã la urmã stadionul.

VM: Dar acest slogan a fost adus de cãtre suporteri?

BI: Nu, eu îi ºtiu pe cei care au þinut bannerul cu RMGC, careerau clar din ONG, deci bannerul a fost scos de oamenii dela Salvaþi Roºia Montanã, au discutat cu suporterii sã facãdantela aia din jurul lor ca sã îi împiedice pe jandarmi saustewarzi sã confiºte bannerul. Cu cîteva zile înainte,preºedintele Federaþiei Române de Fotbal acceptase sãnegocieze (în cadrul unei farse care îi fusese înscenatã)o posibilã sponsorizare a echipei naþionale din partea RMGC,ãsta era motivul pentru care bannerul a apãrut pe stadion.Trebuie spus cã cei doi comentatori ai partidei se arãtauscîrbiþi de acest act de civism pe motiv cã „lumea vine pentrufotbal la stadion”...

DG: Eu îi cunosc pe cei din galerii, au susþinut cauzele RoºiaMontanã ºi merg ºi la proteste Roºia Montanã dintotdeauna.


ªi a mai fost un mesaj împotriva lui Mircea Sandu, care iar afost smuls. E o formã de cenzurã pînã la urmã...

BI: Faptul cã o parte dintre ei au luat bãtaie ca sã apere mesajula stîrnit o oarecare emoþie ºi a dus ºi mai mult la reconsi-derarea imaginii ultraºilor.

VM: ªi pînã la urmã cînd ºi cum s-au retras ultraºii din Piaþã?

DG: Haideþi sã o luãm pe rînd. Duminicã, din 270 de arestaþi, nici20 nu au fost ultraºi, conform datelor oficiale – ceea ce infirmãoarecum participarea lor masivã. Asta ºi pentru cã existã ºiºiretenia asta, cã ºtiu întotdeauna cînd e momentul sã seretragã, avînd o experienþã de conflicte cu jandarmeria. Pînãla Colþea au fost ultraºii, mai departe haosul nu a mai depinsde ei. A doua zi s-a dat acelaºi mesaj în stilul ãsta, însãimediat la ora 5 s-a spus cã se fac arestãri: „Nu mai iesenimeni, anulãm protestul!” S-a mai ieºit marþi, joi... Joi a fostcel mai bine organizat, cînd deja arestãrile nu mai erau atîtde dure. Chiar dacã a început jandarmeria efectiv sã seplimbe prin mulþime ºi sã culeagã pe cîte cineva.

BI: Au mai revenit, dar punctual, adicã nu au mai apãrut într-unnumãr atît de mare ca în zilele anterioare.

VM: Deci joi a fost ultima ieºire organizatã?

DG: Nu, au mai fost dupã aia ºi pe 20 ºi au ieºit ºi la protestulACTA ºi pe 8 martie erau cîþiva, dar nu era un grup organizat,erau membri separaþi, nu se identificau cu grupul de careaparþineau.

VM: Dar, ºtiindu-i, cum îþi explici cã nu au mai continuat, cãci aufost multe alte grupuri care au continuat o lunã întreagã?

DG: Am primit astãzi un mesaj care spune: „Astãzi Dinamo aremeci cu Sportul Studenþesc, ne vedem înainte de meci înPiaþa Universitãþii ºi mergem de acolo la meci!”. Se merge


de obicei ori într-un pub ori într-o piaþã pentru a socializaînainte de meci, de fapt asta înseamnã viaþa de grup. Dedata asta s-a ales Piaþa Universitãþii ca loc de întîlnire, stãmo orã, protestãm alãturi de ceilalþi ºi mergem dupã asta lameci.

VM: Astãzi (16 martie 2012)?

DG: Da, ºi asta se va face ritualic atîta timp cît va mai existaPiaþa Universitãþii pentru toate meciurile de acasã.

BI: Sã mai spunem cã ºi cei din Piaþã vor sã meargã atunci cîndo sã fie un protest al suporterilor Universitãþii Craiova, lacare se vor strînge din nou suporteri ai mai multor echipe,vor participa pe 24 martie suporterii altor galerii, vor ºi ceidin Piaþã sã meargã acolo. Asta e foarte interesant, poatecel mai important lucru: e foarte clar cã s-a creat o formã de,cum sã spun, de cluster civic, dacã vreþi sã-i zicem aºa,între grupuri care înainte funcþionau disparat ºi uneori chiarse detestau – este clar cã pentru lumea aia din Piaþã ultraºulera necivilizat ºi aºa mai departe...

DG: ... ºi acum l-a vãzut faþã în faþã, de la un metru!

BI: ªi s-a mai vãzut cã ºtie foarte bine ce înseamnã statul ºiputerea pe care o are acum statul ãsta în care trãim în ultimiiani, îl cunoaºte mai bine pentru cã, exact cum spune Dinu,îl provoacã regulat pentru a-i depista ºi face vizibile fragi-litãþile.

DG: Personal, am simþit cã lumea a luat-o razna pe 15 dimineaþacînd m-a trezit Claudiu Crãciun cu un telefon ºi m-a rugat sãîi dau numãrul liderului galeriei lui Dinamo, Elias Bucuricã,pentru cã fusese confundat cu acesta în „Gîndul”, undeapãruse o fotografie a lui Claudiu cu o explicaþie dedesubt:acesta este liderul galeriei lui Dinamo, Elias Bucuricã, prezent


asearã în... Se vede aici nevoia asta a presei de a gãsirepede un þap ispãºitor: „Ei, suporterii, au provocatviolenþele!”

BI: Huliganul a devenit pentru o parte din presã figurareprezentativã a Pieþei, o imagine instrumentatã, numai bunãpentru a critica Piaþa. Eu eram luni la TVR2, invitat la IoanaLupea, dupã ce avuseserã loc conflictele de duminicã, eramacolo cînd o reporterã transmitea în direct ºi zicea cã 300de studenþi veniþi din Regie au intrat în Piaþã. Puþin mai încolo,Adelin Petriºor a anunþat: „Piaþa este plinã de huligani caren-ar trebui sã stea aici printre oamenii ãºtia care protes-teazã civilizat”. Cameramanul fãcea ce i se cerea, respectivlua gros-planuri numai cu suporteri „suspecþi” (pentru cãpurtau fulare pe faþã, cãci temperatura era de –15 grade).Colega lui Adelin Petriºor comunicase însã cu cîteva minuteînainte cã acolo au intrat studenþi! Bine, sã zicem cã ºi stareameteo a fãcut ca noi sã fim toþi ultraºi. Eu, cînd intram înPiaþã, aveam momente în care prietenii nu mã maicunoºteau, pentru cã erau –15 grade ºi aveam faþa acope-ritã cu un fular negru. Aveam toþi fularele alea pe faþã, toþipãream ultraºi ºi asta era foarte frumos!

VM: Putem sã încheiem cu asta: toþi eram ultraºi...

A consemnat Vintilã Mihãilescu

Piaþa Universitãþii nici n-a început

Interviu cu Claudiu Crãciun

Vintilã Mihãlescu: Sã începem cu începutul. Ca sã zic aºa, tu aiajuns în Piaþã sau Piaþa a ajuns la tine?

Claudiu Crãciun: Eu am ajuns în Piaþã.

VM: ªi ce te-a mînat?

CC: Un fel de curiozitate. Am vãzut la televizor vineri seara marºul,nu îl înþelegeam foarte bine... ºi am mers sîmbãtã seara.

VM: Da, ºi...

CC: Cînd începuserã sã fie imagini la televizor cu violenþele ºiam ajuns… oricum era în drumul meu cãtre Centrul Vechiunde trebuia sã mã duc sã mã relaxez, ca de obicei, sîmbãtãseara ºi m-am oprit acolo, eram singur, m-am întîlnit cu unprieten. Eram singur, a mai venit un prieten fotograf ºi deacolo a început totul.

VM: ªi cum au evoluat lucrurile din perspectiva ta, care ai fost înPiaþã de la început pînã în prezent? A fost o anumitãdinamicã, a fost acelaºi lucru mereu, s-au schimbat lucrurile?

CC: Piaþa e în fiecare zi altfel ºi nu exagerez. În fiecare zi altfel, oaltã dinamica care-i datã parþial ºi de compoziþia ei. E datãºi de climatul politic al zilei, care schimbã temele, se schimbãinputurile, dacã vreþi. Se schimbã cîntecele, e o continuãtransformare. A fost grea, ca sã zic aºa, a fost un loc greu,


mai ales la început cînd era foarte multã tensiune ºi foartemultã violenþã ºi a existat totuºi o tranziþie de la aceastãstare tensionatã ºi violentã ºi confuzã pînã la urmã, la ostare mai aºezatã, la o stare mai rutinatã într-un fel, darcare era liberã de elementele care la început au afectat, sãspunem, dar au ºi atras atenþia.

VM: Dar în acest parcurs destul de pestriþ, de dinamic, poþi sãidentifici, din punctul tãu de vedere, anumite momenteesenþiale, mai semnificative, mai importante decît altele?

CC: Da, au fost.

VM: Cam care ar fi fost acestea?

CC: Ziua de sîmbãtã, cînd au fost primele evacuãri de cãtre poliþie,cel de vineri fusese un marº paºnic la Cotroceni. A doua ziau început ºi violenþele ºi provocãrile, deci ziua de sîmbãtãºi ziua de duminicã sunt, cum sã zic, sunt oarecum împreunã,pentru cã a doua zi, duminicã, au revenit mai mulþi, mai mulþioameni ºi în ziua de duminicã au început sã se separelucrurile, sã se separe cele douã ramuri sau cei doi plãmîniai Pieþei: plãmînul de la TNB, care a rãmas relativ pestriþ,dar unidimensional, într-un fel, în cerinþe, ºi plãmînul de laArhitecturã, care a început încet-încet sã se cureþe de injurii,de slogane injurioase, de o abordare exclusiv orientatã cãtreTraian Bãsescu ºi personaje politice ºi a început sã vinã cucereri mai substanþiale sau sloganuri mai substanþiale. Deduminicã a început sã se întîmple acest lucru. Asta s-a reflectºi în interacþiuni, s-a reflectat ºi în compoziþie: în partea de laArhitecturã au început sã vinã ºi sã rãmînã mai degrabãtineri, în timp ce la TNB a rãmas, sã zic, o anumitã zonã devîrstã mai înaintatã – dar categoriile nu sunt exclusive. ªi aumai fost douã momente. Momentul venirii celor din marºulUSL, joi seara, cînd s-a ocupat ºi carosabilul pentru prima

Piaþa Universitãþii nici n-a început • Claudiu Crãciun 283

oarã. Iar cei care au venit de la mitingul USL au venit pebulevard ºi practic au unit cei doi plãmîni. Au fost iarãºiviolenþe destul de mari. Ce pot sã remarc este faptul cãsuporterii echipelor de fotbal, care erau pe partea cuArhitectura atunci cînd au început violenþele, plecaserã deja,cel puþin liderii ºi cei din nucleu, au mai rãmas probabil alþiiºi probabil agitatori sau infiltraþi care au ºi instigat. Dupãaceea a fost momentul de jubilaþie dat de demisia guvernuluiBoc. Din care ne-am trezit destul de repede, într-un coºmarde fapt: coºmarul Mihai Rãzvan Ungureanu, care a repre-zentat din multe puncte de vedere ceva mult mai periculosdecît ar fi putut sã fie Boc. Aºa au fost foarte multe momente,dar acestea sunt jaloane mari.

VM: A revenit de cîteva ori expresia „cei doi plãmîni ai Pieþei”. Înmulte cazuri, mulþi comentatori au vorbit ºi ei de douã Pieþe.Tu cum te raportezi la aceastã dualitate, au fost douã Pieþe,a fost una? Care au fost relaþiile între cele douã trotuare?

CC: Cred cã sunt douã. Asta nu înseamnã cã Piaþa nu este unitã,existã cîteva cereri comune, care sunt strigate ºi împreunã,pentru cã existã niºte gesturi de solidaritate în forma vizitelor,cei de la Arhitecturã merg la TNB ºi cei de la TNB mai vin ºila Arhitecturã. Existã un nucleu de cerinþe comune legat deTraian Bãsescu. Însã cei de la Arhitecturã, prin stil ºi prindiversitatea mesajelor, într-un fel se separã, dar nu este odiviziune serioasã, este doar una sã spunem spaþialã, destil ºi de interacþiune. Pe de altã parte, la Arhitecturã lucrurilesunt coerente, adicã se ºtie foarte clar cine e acolo ºi existãun fel de spirit, o minimã organizare, în timp ce la TNB lucru-rile par puþin mai dezorganizate.

VM: Dar au existat ºi divergenþe? Conflicte, eventual?

CC: Au existat, au existat...


VM: Pe ce motive, pe ce teme?

CC: La TNB încercãrile diferitelor persoane de a capitaliza Piaþaau avut mai mult succes. Adicã liste fãcute pentru ONG-uri,pentru partide, liste pentru întîlniri cu lideri politici, acolo eraumai multe grupuleþe care au încercat asta. La Arhitecturã afost foarte greu pentru cã poziþia tuturor de acolo a fostcomunã, nu vrem sã intrãm în aceste jocuri ºi ne-amîndepãrtat. Asta a fost o primã diferenþã. În plus, a existatºi o diferenþã de expunere. Majoritatea maºinilor de televi-ziune care au venit s-au plasat acolo unde era parcarea, întimp ce la Arhitecturã au venit foarte, foarte rar, deºi era ºiacolo un plãmîn destul de vocal. Au mai fost ºi tensiuni legatede sloganuri. Cei de la Arhitecturã mai strigau ºi „PDL-USLaceeaºi mizerie”, sau mai tîrziu într-o formã mai curatã:„PDL+USL – furã prin rotaþie”. Ceea ce n-a fost uºor de înþelesde cãtre cei de la TNB, unde probabil unii dintre ei aveausimpatii clare faþã de partidele de opoziþie. Ceea ce e înregulã, dar pînã am explicat noi ce înseamnã acest slogan– de fapt nu este un slogan cu ghilimele anarhist, partidelesunt bune, le vrem, dar le vrem curate ºi pe toate ºi cele dela guvernare ºi cele din opoziþie – a mai durat ceva. Darasta a fost o tensiune evidentã.

VM: ªi apropo de relaþia între cele douã pãrþi ale Pieþei Universitãþiidin Bucureºti: aþi avut relaþii ºi cu alte pieþe din alte oraºe aleþãrii?

CC: Da, am avut contacte informale.

VM: Cam de cînd?

CC: Din a doua, a treia sãptãmînã, pe Facebook, majoritatea dinCraiova, Arad, Suceava, Braºov... Au fost ºi cîþiva oamenicare au venit din provincie ºi au protestat sau au þinut legãturacu cei de aici. Au venit cei din Galaþi, cei din Braºov.


VM: ªi aþi ajuns la puncte de vedere comune, la revendicãricomune? Sau au fost numai...

CC: Nu.

VM: Schimb de experienþã...

CC: A fost un schimb de experienþã. Revendicãrile comune suntcele de nucleu: „Jos Bãsescu!, „Jos regimul!”, cu asta toatãlumea e de acord, în rest diferã foarte mult stilurile.

VM: Alt termen care a revenit, inevitabil frecvent, a fost cel deviolenþe. În imaginea publicã ele sunt legate fie de jandarmi,fie de ultraºi. Cum te raportezi la violenþele din Piaþã, aºacum le-ai vãzut din Piaþã ºi nu de la televizor? Ce auînsemnat ele pentru spiritul Pieþei?

CC: A fost o naºtere foarte grea, o naºtere printr-o intervenþieviolentã. În Piaþã era tensiune, dar în niciun caz nu aveadimensiunile celei vãzute la televizor. Am vãzut ºi eu violenþã,am simþit-o într-un fel, dar nici pe departe nu era tabloulapocaliptic prezentat la televizor. În timp ce la Piaþa Uniriierau acele lupte, noi eram în Piaþa Universitãþii, strigînd ºiîncercînd sã liniºtim oamenii, încercînd sã nu-i angrenãm înviolenþe. Violenþele nu au avut loc în Piaþa Universitãþii. Dinpãcate, cum forþele de ordine au acþionat foarte violent laînceput, pentru cã erau obiºnuite cu stilul ãsta violent ºi erauobiºnuite ºi cu suporterii, au confundat oarecum sferele: aucrezut cã în Piaþa Universitãþii sunt numai suporteri – deºinu e ok sã se comporte nici cu ei aºa. ªi a fost multã violenþãprovocatã de agenþi infiltraþi, asta se ºtie foarte clar, toatãPiaþa ºtie. Am vãzut oameni care nu au niciun fel de legã-turã nici cu suporterii, nici cu Piaþa, care atacau jandarmii ºidupã aceea jandarmii fãcînd exces de zel. Violenþa n-a ajutatPiaþa Universitãþii pentru cã a îndepãrtat, sã spunem,cetãþenii normali, care în principiu se tem de amenzi, de


violenþe, dacã nu se întîmplau aceste violenþe e foarteprobabil ca numãrul oamenilor sã fi fost mult mai mare înPiaþã.

VM: Dar la un nivel mai abstract sã zic aºa: pornind de la aceastãexperienþã, crezi cã e posibilã o revoltã de masã fãrã oanumitã dozã de violenþã? Modelul indian de exemplu, arecum sã prindã în Europa?

CC: Da, este posibil, adicã sunt miºcãri sociale în Europa – ºi nunumai în Europa – care sunt nonviolente, evitã contactul cuautoritãþile. Cred cã este posibil ºi în România, dar doar dacãexistã o masã implicatã în organizarea acelei manifestaþiipaºnice, un grup de oameni experimentaþi, care ºtiu cum sãtrateze ºi elementele, sã spunem, violente ºi elementeleinflitarte. ªi bineînþeles, dacã autoritãþile se abþin de la a trimiteprea mulþi agenþi provocatori! Dar eu cred cã este posibil ºicred cã, dacã Piaþa Universitãþii va continua, se va continuaîntr-o formulã paºnicã, iar violenþa va fi izolatã.

VM: Apropo: pentru foarte mulþi Piaþa s-a încheiat; pentru ceicare mai sunt acolo, ea nu s-a încheiat. Din punctul tãu devedere s-a încheiat sau nu?

CC: Nu s-a încheiat pentru cã...

VM: Deci ce se întîmplã în continuare?

CC: Nu am un rãspuns sigur ce se întîmplã în continuare. Ceobserv e urmãtorul lucru: cã oamenii prezenþi nu vor sãrenunþe, nu vor sã renunþe la protest chiar dacã dupã maimult de 60 de zile o cerere cu „jos Bãsescu!” poate pãreautopicã. Nu renunþã pentru cã îºi dau seama cã un astfel deeveniment este rar. S-au redescoperit în calitate de cetãþeni,s-au cunoscut cu oameni care nu erau cunoscuþi înainte ºinu vor sã piardã aceastã oportunitate. Din ceea ce observ,


vãd cã se îndreaptã cãtre o, sã spunem, o cvasi-organizarepentru o prezenþã permanentã în Piaþa Universitãþii ºi în altelocuri. Prin urmare, vor rãmîne cetãþeni în Piaþã, dincolo defaptul cã sunt puþin dezamãgiþi de faptul cã sunt puþini, 200în fiecare searã. Ei, aceºti 2-300 nu vor sã renunþe ºi simtcã nu s-a spus totul ºi cã nu s-a întîmplat totul. Aºa cum ar fitrebuit sã se întîmple. Mulþi viseazã sã avem în PiaþaUniversitãþii 5-10.000 de persoane manifestînd paºnic.Posibil.

VM: Tot pe aceeaºi linie, existã cel puþin douã comentarii, ca sãnu le spun critici. Unul spune cã ar fi fost mai eficient dacã înmomentul în care au început ninsorile, care oricum reuºeausã limiteze participarea în Piaþã, aþi fi anunþat un stand-by, oaºteptare de tipul „Ne revedem la primãvarã”. Alt comentariueste cã Piaþa s-a terminat, iar ceea ce este acuma estealtceva. Am auzit chiar ºi eticheta de hedonism civic. Cumte raportezi la aceste douã discursuri ?

CC: La prima, la primul comentariu: în primul rînd, nu prea aveacine sã ia aceastã decizie strategicã ºi dacã ar fi luat-o cîtevapersoane, foarte posibil ca altele sã fi continuat, vorbim aicide un tren în miºcare, nu ºtim cine e locomotiva. Dar dacãcineva decide sã fie locomotivã... nu e de ajuns, pentru cãoamenii încã vin. În plus, s-a considerat cã a rãmîne în frigla –25 de grade este o dovadã a, cum sã zic, a determinãrii,este un fel de mic sacrificiu individual ºi colectiv, care estemenit sã întãreascã mesajul. A fost mai degrabã încercareade a crea un exemplu, de a crea un gest simbolic. În aldoilea rînd, apropo de hedonismul civic, da, e o sintagmãinteresantã, mai ales gîndindu-mã la excursiile noastre înCentrul Vechi. Acolo este într-adevãr vorba de o schimbarea unei atitudini. Mergem în Centrul Vechi – ºi am fost de


multe ori, de aproape 10 ori – 100-200 de oameni cîntînd,într-un Centru Vechi unde este Banca Naþionalã, sã nu uitãm,este centrul de entertainment al Bucureºtiului, sunt ºi mulþistrãini ºi este spaþiul prin definiþie depolitizat, este spaþiuldistracþiei, este spaþiul consumului, ºi deodatã apãrem noi,cu portavoce, cu pancarde strigînd lucruri serioase ºiamuzante. Iar reacþia este genialã, de fiecare datã oameniisunt realmente surprinºi sã vadã acest lucru, sã vadã maiales cã inºi de vîrsta lor fac asta, deci pãrem niºte extratereºtridesprinºi de undeva de pe Marte. Nici nu ºtiu cum sã reac-þioneze, unii se ridicã ºi aplaudã, alþii fac cu mîna, unii iesafarã, dar e cert cã sunt douã lumi oarecum diferite pe carenoi încercãm sã le adunãm, sã le punem într-un fel la un loc.

VM: ªi revenind acuma la cele douã trotuare ºi la categoriilesociale care au fost în Piaþã. Simplificînd foarte mult, lumeaspune: pe de o parte au fost studenþii, mai ales studenþi, pede altã parte cei mai în vîrstã, mai ales pensionari. Cum îþiexplici faptul cã aceastã miºcare nu a antrenat de niciunfel categoria, agonicã ce-i drept în România, a muncitorilor?

CC: În Bucureºti, dacã stau sã mã gîndesc, categoria muncitorilorcare lucreazã în ceea ce numim noi uzinã nu mai existã.

VM: Da, mã rog...

CC: E destul de scãzutã, majoritatea sunt angajaþi în administraþiapublicã, în servicii, în companii multinaþionale mai mici saumai mari. Într-adevãr, am observat cã în Piaþã sunt fie per-soane care au puþine venituri, fie persoane care stau destulde bine cu banii. Dar cei cu venituri mai mici nu sunt majoritari,sunt majoritari – cel puþin în partea de la Arhitecturã – ceicare au resurse. Nu sunt foarte mulþi studenþi, în ciuda apa-renþelor. Nu sunt foarte mulþi studenþi sau, mai precis, suntmai mulþi masteranzi ºi doctoranzi, ceea ce e interesant.


VM: Se poate vorbi, din interior, de o miºcare de generaþie, încare actorul social principal, sã zic aºa, este generaþia caredevine conºtientã de sine, generaþia ca fenomen social ºinu ca simplu contingent demografic?

CC: Da, da, este o miºcare de generaþie, cred cã este o luptã aacestei generaþii.

VM: Ai putea sã dezvolþi puþin aceastã idee? În ce sens este ogeneraþie? Cum încearcã/începe sã se autodefineascãaceastã generaþie? Întotdeauna o generaþie, ca sã existe,trebuie sã fie mobilizatã de un crez comun. Care ar fi acestcrez comun în acest caz?

CC: Crez... mai degrabã o atitudine, le-aº include pe amîndouã.Crezul e urmãtorul, acþiunile sunt urmãtoarele: fie acþiuneade exit, pentru cei mai mulþi, adicã a emigra, fie stai ºiprotestezi. Pe partea cealaltã existã însã ºi multã apatie...

VM: Cum se coaguleazã atunci o generaþie militantã dacã pentruo mare parte a ei soluþia este emigraþia?

CC: Loialitatea mi se pare deplasatã în condiþiile în care toatãlumea e dezamãgitã de sistem. Mulþi au cãlãtorit, unii s-auºi întors ºi nu vor sã scape frîiele vieþii comunitare, vieþiisociale, asta e opþiunea de bazã: suntem aici ºi vrem sã neimplicãm ºi ne implicãm prin protest sau prin altã formã relativdezorganizatã. Dar nu existã, cum sã zic, o platformã degenul vrem mai puþinã corupþie, vrem... lucrurile astea existã,dar nu sunt formulate ca atare, lucrurile astea se cam ºtiu.

VM: Apropo de asta, chiar ai spus la un moment dat într-un interviucã în Piaþã nu este o platformã, ci o stare de spirit.

CC: Da, o atitudine, o stare de spirit, o energie. Definitorie esteieºirea din comoditate, ieºirea din apatie ºi pînã la urmãsimplul exerciþiu de a ieºi în spaþiu public ºi de a protesta.


Uneori simt cã e un zid invizibil între noi, cei care protestãmacolo la Piaþa Universitãþii, ºi cei care trec pe lîngã noi. Dinsimplu fapt cã noi suntem un grup relativ organizat ºi cîntãmîmpreunã se creeazã un zid. Noi parcã am gãsit Graalul ºinu vrem sã renunþãm la el ºi ne simþim bine, e bine sã strigi,e ceva ce poate fi terapeutic la un moment dat: sã cunoºtilume nouã ºi sã solidarizezi în felul ãsta. În timp ce ceilalþirãmîn aºa, într-o zonã oarecum individualistã, apaticã, trecpe lîngã noi, poate zîmbesc, dar au un fel de teamã, dar nue o teamã de noi, e teamã de ei fiind acolo, ei vãzîndu-seîntr-un grup ºi stînd de vorbã cu oameni diferiþi...

VM: Charles Taylor pune o întrebare retoricã oarecum: de cîtãcomunitate are nevoie democraþia? În România se ºtie cãtendinþa, coeficientul de asociere, este foarte redus. Crezicã Piaþa este de naturã sã dea un rãspuns ºi sã coagulezeaceastã comunitate de care are nevoie democraþia ºi careîn România, într-adevãr, este fragilã?

CC: E o încercare. Cred cã Piaþa Universitãþii nu e relevantã atîtprin revolta pe care o putem oarecum înþelege, ci maidegrabã relevantã prin continuarea protestelor în diversitatealor ºi, practic, prin acceptarea celuilalt, de la homeleºi pînãla revoluþionari ºi ºomeri, de cãtre alte categorii care nu suntîn contact cu ele, de exemplu, doctoranzi, ultraºi, activiºticivici. Aceastã formã de protest continuatã aratã de fapt cheiacreãrii unei societãþi civile încã dezorganizate, dar carelipseºte cu desãvîrºire astãzi. Piaþa Universitãþii, tocmaipentru cã a fost o izbucnire spontanã ºi pestriþã, a dat ocaziacreãrii acestor germeni. Ca sã revin puþin la ideea degeneraþie, mulþi din Piaþã chiar spun: voi trebuie sã spuneþi,voi trebuie sã daþi o direcþie, pentru cã voi sunteþi mai curaþi,aveþi mai multã energie, noi suntem obosiþi. Asta este, ãsta


e cuvîntul. ªi e foarte interesant cã fiecare aºteaptã de lacelãlalt sã dea semnalul, tinerii de la bãtrîni, bãtrînii de latineri. Dar în Piaþa Universitãþii, ce-am simþit ºi pe Facebook,este o aºteptare faþã de noi, faþã de noi cei din zona asta devîrstã ºi cred cã e nevoie de o luptã a unei generaþii, aºacum a fost lupta de la începutul anilor ’90, cu alte mize ºi cualþi duºmani ºi cu alte metode. Avem nevoie de o luptã aunei generaþii, o luptã care nu se îndreaptã împotriva unuisistem represiv, ci împotriva unei democraþii devenite apa-tice, unei democraþii pînã la urmã neconsolidate, unei demo-craþii care n-a prins rãdãcini ºi este cumva parazitatã decorupþie, de nepotism, clientelism ºi de o rupturã între socie-tate ºi politicã.

VM: O ultimã întrebare, de concluzie oarecum: dacã ne uitãm laansamblul opiniilor, atitudinilor, interpretãrilor faþã de Piaþã,vedem un spectru foarte larg, un fel de luptã pentru sens,de la „a fost un haos, a fost o zãpãcealã” la „s-a întîmplatceva semnificativ”, trecînd prin „asta ne mai lipsea acuma,destabilizeazã economia” sau prin „au fost doar niºtederbedei, neo-golani”. Ceea ce este important în toate acesteinterpretãri este faptul cã, în ultimã instanþã, ele au valoarede etichetare, putînd sã creeze astfel „realitate”. Dacã seconvine cã a fost un balon de sãpun, se îngroapã fenomenulîn aceastã imagine publicã a irelevanþei; dacã se spune cãa fost doar o provocare a guvernelor, a puterii, iarãºi seanuleazã importanþa sa socialã; în sfîrºit, dacã se ajunge laconvingerea cã a fost începutul unei noi epoci, atunci seconstruieºte o speranþã ºi aºteptãri sociale pe mãsurã. Dinpunctul tãu de vedere ºi ca o concluzie pentru toatã aceastãdiscuþie: cam care ar fi sensul major pe care l-ai atribui Pieþei?


CC: Sensul major... Cred cã a început ca o revoltã spontanãdestul de puternicã, a continuat într-o formã de protest inedit,în sensul solidarizãrii diferitelor grupuri ºi diferiþilor indivizii,fãrã o agendã de revendicãri clare, care se va transformaînsã, dupã pãrerea mea, într-o platformã civicã foarte largdefinitã, militantã, într-o anumitã mãsurã reactivã, pentru cãrãspunde la diferiþi stimuli din viaþa politicã ºi socialã, dar ºiconstructivã. Cerînd adicã sau presînd pentru schimbãri delegislaþie sau schimbãri de atitudine. Eu sunt de pãrere cãnimic nu va mai fi la fel dupã Piaþa Universitãþii, cu toatelipsurile ei, cu toate violenþele, cu toatã dezorganizarea, nimicnu va mai fi la fel pentru cã va rãmîne ca o ameninþarepermanentã pentru politicieni. Va rãmîne precedentul. În plus,eu cred cã, din anumite puncte de vedere, Piaþa Universi-tãþii nici n-a început, urmeazã sã-i vedem o altã faþã !...

A consemnat Vintilã Mihãilescu

Televiziunea ºi revolta.Dupã 22 de ani, o nouã rãfuialã

Costi Rogozanu

Protestele din ianuarie 2012 au impus de la bun început,prin însãºi obsesiile participanþilor, comparaþia cu protestele dinPiaþa Universitãþii din urmã cu 22 de ani. Deºi au fost mulþi actoriîn ambele episoade, prea puþine lucruri leagã cele douã proteste,ba chiar, forþînd într-o frazã concisã, am putea spune cã ianuarie2012 încheie hegemonia impusã de Piaþa Universitãþii din 19901.

Simpla istorie mediaticã a României post-decembriste nupoate da o explicaþie, dar poate oferi o cheie de lecturã a recen-telor proteste. Piaþa Universitãþii din 1990 nu a fost acoperitã detransmisii TV decît parþial ºi pãrtinitor la TVR – televiziunea publicãdeja devenise un aparat propagandistic al noii puteri care seconfigura post-decembrie 1989. Dupã o revoluþie televizatã carefãcuse înconjurul lumii, aveam aºadar o miºcare de stradã careinventa în spaþiul autohton noi arme media: presa privatã. Presascrisã a epocii cãpãta un avînt incredibil tocmai prin acoperireaevenimentelor care nu se puteau vedea complet la TV. Iliescu,unul dintre icon-urile revoluþiei TV, începea sã fie demonizat înnoua presã (fie publicaþii absolut noi, fie vechi ziare ceauºistereinventate). Un public majoritar era lãsat baltã în lupta dintreTVR ºi presa scrisã. Dupã 22 de ani, istoria avea sã se repete,

1 Pentru detalii despre retorica anticomunistã ca formã de nouproiect economic în anii ’90, vezi Rogozanu (2011a).


practic politica ºi televiziunile dînd tot timpul senzaþia excluderiicetãþeanului din dialog.

Într-un studiu despre televiziunea începutului deceniului zeceîn România, semnat de Konrad Petrovszky ºi OvidiuÞichindeleanu, este avansatã ipoteza unei confiscãri a Revoluþieidin 1989 prin Piaþa Universitãþii ºi noile forme de media:„Eliminarea prezenþei politice a miºcãrii populare coincide cucreºterea vizibilitãþii altui subiect colectiv, «societatea civilã»,sintagmã ce se alãturã în prima perioadã a tranziþiei (1989-1995)celui de «presã de opoziþie»” (Petrovszky ºi Þichindeleanu,2009: 36). Avem, aºadar, pe de o parte un TVR „al lui Iliescu ºi alFSN-ului”, manipulator, instrumentul prin care sunt chemaþiminerii; de cealaltã parte, stã noua presã care susþine partidele„istorice”, care duce discursul anticomunist pe cele mai înalteculmi declamatorii ºi care atacã în mod fundamental o majoritatemutã ºi derutatã – aceea a telespectatorilor TVR, a votanþilor luiIliescu. Se petrece ºi o subtilã eliminare a unor factori determinanþiîn rãsturnarea regimului Ceauºescu în 1989: înlãturarea munci-torilor din peisaj ºi supraestimarea rolului studenþilor, intelectualiloretc. Un antagonism esenþial avea sã se contureze: pe de o parte,o „masã” mutã, „infantilizatã” de comunism, de cealaltã parte omînã de „progresiºti” care ºtiau noua cale, care ºtiau spre cetrebuie sã se îndrepte România. România trebuia adusã „la zi”cu Vestul, trebuia începutã munca de recuperare a modeluluivestic. Pentru mulþi, momentul ºi modelul de început era înde-pãrtata epocã interbelicã ce reprezenta, dupã unii, reperul de„normalitate” în istoria modernitãþii noastre.

Nou-înfiinþata societate civilã începe sã clameze debutulrapid al „sincronizãrii” cu Vestul a unei societãþi înapoiateeconomic ºi politic, preluînd astfel perspectiva spectatoruluioccidental. Boris Buden observã cum, dupã cãderea regimurilordin estul Europei, o retoricã nouã se impune cu autoritate în

Televiziunea ºi revolta. Dupã 22 de ani, ... • Costi Rogozanu 295

debutul tranziþiei: „publicul occidental a gãsit în faptelerevoluþionare ale actorilor est-europeni o confirmare obiectivã apropriei lor pasivitãþi faþã de situaþia existentã. În loc sã vadã înrevoluþie un model demn de copiat, el a privit-o de sus în jos, aºacum modelul îl priveºte de sus pe cel care-l imitã ºi vrea sã-lajungã din urmã” (Buden, 2012: 32). Mai mult, infantilizareaEstului în ochii observatorului vestic sau al reprezentantuluiVestului, progresistul autohton, devine o constantã a anilor ’90:„Cînd «educaþia pentru maturitate» este propagatã în serviciulunui interes hegemonic, iar asta o transformã într-un proces fãrãde sfîrºit, a cãrui posibilã încheiere este determinatã numai deeducatorii înºiºi, atunci invocarea «maturitãþii» nu mai serveºte,aºa cum scrie Robert Spaemann, «la lãrgirea cercului de oamenimaturi, ci al cercului celor care sunt declaraþi, deocamdatã, imaturi»”(Spaeman în Buden, 2012: 32). Deci metaforismul copilãriei, tipicpentru jargonul transformãrii postcomuniste, se dovedeºte a fi„simptomul unei noi relaþii de dominaþie.” (Buden, 2012: 44)

În fine, dupã 1995, odatã cu invazia televiziunii prin cablu,„infantilizarea” ºi „colonizarea intimã” (Petrovszky ºi Þichinde-leanu, 2009: 46) prin comparaþie continuã a realitãþilor de aici cucele din Vest ating un apogeu care avea probabil sã ducã ºi laschimbarea puterii în 1996. Nu spunem cã apariþia primei staþiiprivate cu acoperire naþionalã (ProTV) ºi rãspîndirea distribuiriiTV prin cablu ar fi contribuit decisiv la impunerea noului preºedinte,Emil Constantinescu, ºi a Convenþiei Democratice. Dar putemobserva simultaneitatea celor douã fenomene. Istoria ProTV-ului,în special, este extrem de grãitoare. Devenitã practic una cu„vocile progresiste”, mare susþinãtor al puterii anticomuniste,ProTV este cea care face trecerea de la miºcarea de masã popu-larã, la miºcarea de masã pentru rating. Noua linie culmineazãîn 2000, cînd PSD revine la putere. Televiziunea condusã deAdrian Sîrbu renunþã la orice reflectare a problemelor sociale


sau politice ºi începe sã facã audienþã ultracomercialã cu violenþadomesticã în prim-planul ºtirilor. Se impune astfel rama în careva fi reflectatã în România sãrãcia, munca precarã, zona ruralã:aceea a faptului divers ºi a tabloidului (vezi ºi Kideckel, 2010:48). Oamenii mai ies pe stradã în numãr mare doar la concerte,meciuri ºi la revelion, o realitate oglinditã ºi construitã perfect defilozofia Pro. Restul televiziunilor aveau sã se lanseze copiindexclusiv acest model comercial mediatic. Între timp, presa scrisãscade în tiraje, nu ºi în profit, piaþa de publicitate fiind înexpansiune.

Venirea la putere a lui Traian Bãsescu ºi recîºtigareapreºedinþiei în 2009 s-a fãcut ºi prin atacuri furibunde la adresapresei ºi a patronilor ei. Înainte de alegerile din 2009 a existat oalianþã fãþiºã a „mogulilor” (e.g., Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vîntu,Dan Voiculescu) împotriva preºedintelui însã presa ºi-a doveditlimitele. Alegerile nu sunt chiar cel mai uºor de manipulat feno-men. Dupã alegeri, mass-media a suferit noi lovituri economice.La rîndul sãu, Traian Bãsescu a pierdut ºi el foarte mult în sondajedupã mãsurile economice extrem de dure luate cu exces de zeldupã noua filozofie a austeritãþii „de crizã”. Anul 2011, anulprotestelor în toatã lumea, avea sã aducã tot mai multe mesajeanti-austeritate, poate mai puþin reflectate în media mainstream,dar foarte prezente online: „Occupy” devine o stare de spirit. Unepisod extrem de interesant se petrece în 2011, cînd MinisterulAdministraþiei ºi Internelor încearcã impunerea unei noi legi aadunãrilor publice. ªeful de grup al deputaþilor PDL, MirceaToader, vine sã susþinã necesitatea acestei legi ca „preîntîmpinarea unor evenimente ca în Grecia sau Londra”. Pînã în 2012,violenþa protestelor era prezentã în media doar la rubrica „externe”sau la rubrica sport, unde sunt prezentate acte de violenþã aleunor suporteri („ultraºi”) ºi mai ales violenþa verbalã a patronilorde cluburi de fotbal.


Presa a fost complet luatã prin surprindere în ianuarie 2012pentru cã nu ºtia ce înseamnã violenþã socialã ori revendicareaviolentã a drepturilor civile ºi sociale. Pînã atunci, masele eraubune doar pentru manevre publicitare sau electorale. Protestulde masã ºi protestul violent au fost fondatoare pentru presaprivatã de azi, dar în douã decenii aceste rãdãcini au fost uitate.Însã, aºa cum mulþi protestatari au împrumutat lozinci ale anilor’90 (în lipsã de altceva), ºi presa a încercat sã-ºi rezolve dilemeleîn acelaºi stil: la noi, se spunea în cercurile din mass-media, nue posibilã o miºcare de tip „Occupy”, nu suntem aºa „evoluaþi”.Totuºi, dacã ar fi sã preluãm ipoteza lui Buden (2012), efectul deînchidere a cercului tranziþiei existã. Practic, dupã douã decenii,oamenii s-au întors în Piaþa Universitãþii reproºînd aplicarea unorpolitici de austeritate dure ºi sincronizîndu-se cu alte miºcãri deacelaºi tip din toatã lumea – un fapt pe care cu greu îl admit chiarunii dintre protestatarii autohtoni. Acestora din urmã li se pare cãe un motiv prea „ideologic”. Ideal pentru unii ar fi sã se spunã cãau ieºit sã protesteze pentru o lume mai bunã sau, ºi mai bine,cã au ieºit sã protesteze de dragul unei estetici a protestului(vezi la acest punct atitudinea lui Claudiu Crãciun, unul dintreliderii informali ai manifestaþiilor din Bucureºti, ianuarie-februarie2012).

Sloganul celebru „Presa românã plinã de minciunã” se referãºi la deruta mediaticã iniþialã cînd presa a început sã atacepresupuºi huligani sau suporteri protestatari (ori „ultraºi”). Însã,în acelaºi timp, a existat o educare din mers a relatãrii înmass-media, iar pe Internet a existat o polemicã violentã cu mediamainstream. Presa a trebuit sã înveþe la locul faptei cã existãprotest social violent. A redescoperit – fie ºi pentru cîtevamomente – ºi o altã faþetã a violenþei decît cea comercialã afaptului divers. Ce nu a descoperit nici presa, nici societatea civilã


tradiþionalã este cã atacarea în ansamblu a sistemului impusîn ultimii 20 de ani vine, vrem nu vrem, la pachet cu o contestarea tuturor liniilor „progresiste” impuse în anii ’90. Amintesc la acestpunct faptul cã protestatarii din ianuarie-februarie 2012 (dar ºiunele voci rãzleþe ce s-au fãcut auzite anterior acestui moment)au invocat necesitatea unor locuri de muncã sigure, au respinsprivatizãrile abuzive din zona resurselor strategice, au cerut accesla educaþie gratuitã ºi la un sistem de asistenþã medicalã. Forþacontestãrii exploatãrii aurului de la Roºia Montanã are ºi ea osemnificaþie aparte în lupta protestatarilor cu puterea politicã ºimediaticã: un proiect pe care în 90% dintre cazuri canalele medial-au expus pozitiv (evident, contra cost, în pauzele publicitare) afost fãcut praf de protestatari. Istoria pare sã se repete acum cuexploatarea gazelor de ºist. Apar teme noi care jeneazã mersulcomercial al presei ºi strategia economicã a puterii. Deºi încã etimid, atacul începe sã fie consistent în punctul care doare celmai tare: banii obþinuþi din privatizãri ºi concesionãri, finanþãrilemediatice sau politice. Deºi se pretind apolitice, de fapt, abiaacum are loc recuperarea unui sens politic prin critica unor direcþiieconomice. Mai jos am fãcut un soi de istoric al reprezentãrilormediatice ale protestului.

Înainte de primele ciocniri cu jandarmii din 15 ianuarie 2012,cele mai populare site-uri de ºtiri (le pun în ordinea numãrului decititori din prima luna a anului: realitatea.net, sitirileprotv.ro,antena3.ro) aveau în rîndul celor mai citite articole veºnicelepoveºti cu vedete de tabloid ºi nelipsitele filmuleþe amuzantesau ºocante. Primii bolovani aruncaþi din mulþimea strînsã laTeatrul Naþional din Bucureºti au schimbat pentru mai bine de osãptãmînã ordinea fireascã a consumului mediatic. Un „firesc”care s-a tot construit în ultimul deceniu cu o cadenþã implacabilã.Fie din cauza crizei financiare, fie din cauza internetului, presa


quality în România s-a micºorat pînã aproape de extincþie.2 Dacãne gîndim la ediþiile printate, practic, mai avem doar cîteva ziarecu pretenþii generaliste ºi cu tiraje modice; în schimb, avem treimari tabloide care vînd sute de mii de exemplare pe zi.3

Televiziunea a cunoscut în România douã direcþii principalede evoluþie, care s-au susþinut ºi s-au alimentat reciproc: pe de oparte, am avut o inflaþie de canale de ºtiri. De cealaltã parte, amavut o inflaþie de canale de divertisment („entertainment”) – cuun caracter agresiv-tabloidal. Tabloidul a cîºtigat enorm teren ºidatoritã unei politici extrem de laxe a Consiliului Naþional alAudiovizualului, uneori mai preocupat de echidistanþa politicãdin buletinele de ºtiri decît de show-urile tip Jerry Springer de laorele 17.00-19.00 sau 23.00-01.00, ce reprezintã intervalele demaximã audienþã pentru conþinutul bulevardier. Dupã valul deºtiri despre arestul unor vrãjitoare care pãcãliserã o vedetã localãcu care se încheia anul 2011, brusc, logica s-a schimbat: protes-tele din ianurie 2012 au sãltat consistent audienþele tv ºi vizua-lizãrile conþinutului site-urilor afiliate televiziunilor.

În 9 ianuarie 2012, Traian Bãsescu intervenea în direct înjurul orelor 18.00 la RealitateaTV ºi îl contrazicea pe Raed Arafatcare susþinea cã o competiþie privatã în sectorul de urgenþe ar fifost dezastruoasã. Nu era pentru prima oarã cînd preºedinteleintervenea în direct într-o emisiune televizatã; aceastã intervenþievenea însã dupã o absenþã a lui Traian Bãsescu din spaþiul public

2 Prin presã quality înþeleg o presã care manifestã o minimãpreocupare pentru subiecte politice, sociale, culturale, altele decît celecu caracter tabloid.

3 Poate nu întîmplãtor scandãrile antiputere au fost atît de violenteºi de colorate stilistic. Spre exemplu, „Ieºi afarã javrã ordinarã!” are ºiceva de tabloid, ºi ceva de scandare furioasã de la peluzã. Pentrudetalii despre modul cum au evoluat tirajele ºi politicile de reglementareale CNA vezi Rogozanu (2011b).


ºi televizual. Dupã obþinerea celui de-al doilea mandat,preºedintele Bãsescu chiar ºi-a fãcut o politicã de imagine din aocoli orice posibilã discuþie în contradictoriu. Nu apãrea decît înmediul prietenos de la TVR, la Radio România Actualitãþi sau înscurte conferinþe de presã unde putea spune orice fãrã sã fiecontrazis. Ultimul interviu purtat în condiþii jurnalistice cît de cîtnormale i-a fost dat lui Cãtãlin Tolontan, în campania electoralãpentru alegerile prezidenþiale din 2009. În plus, în loc sã se certe(cum o fãcea de obicei) cu jurnaliºti sau politicieni din opoziþie,de data aceasta, la Realitatea TV, îi sugera sã demisioneze unuiom angajat în Guvern. Chiar ºi aºa, audienþele nu au fost cumult peste media obiºnuitã a postului. Intervenþia îndelungatã apreºedintelui a fost comentatã pe larg, dar nimic nu ieºea dintiparul televiziunilor de ºtiri, care promovau talk-show-uri cu atacurimai dure (Antena3) sau mai moderate (Realitatea TV) la adresalui Traian Bãsescu ºi a guvernului Boc sau dezbateri cu apre-cieri pozitive la adresa puterii (TVR sau B1TV, o televiziune parti-cularã apropiatã de putere).

Un moment interesant apare odatã cu miºcãrile de protestde la Tîrgu-Mureº. Acestea au intrat în principalele buletinele deºtiri ale televiziunilor dar nu au fost percepute ca premergãtoarevreunei revolte serioase. Principala explicaþie oferitã protestuluide la Tîrgu Mureº gravita în jurul sintagmei „foºtii colegi ai luiRaed Arafat”. Primele semne de nervozitate au apãrut apoiimediat pe internet (bloguri, Facebook) cu îndemnuri la ieºire înstradã pentru susþinerea lui Raed Arafat ºi împotriva Preºedintelui.Ulterior amplificãrii protestelor, un cuvînt hotãrîtor l-a avut discursullui Traian Bãsescu în care acesta anunþa cã vrea retragereaproiectului de lege. Una dintre formulãrile folosite de Preºedintea fost perceputã ca extrem de arogantã ºi a generat ulteriorfrustrãri „Cam aceasta este decizia pe care am luat-o: sã cerprim-ministrului retragerea proiectului de pe site-ul Ministerului


Sãnãtãþii ºi, cu asta, încheierea dezbaterii. Înþeleg cã foarte mulþisunt mulþumiþi cu actualul sistem de sãnãtate”.

Pe 13 ianuarie seara, deja are loc prima manifestaþie deamploare în faþa Palatului Cotroceni. Apar primele direcþii deinterpretare mediaticã, dar ºi lungi transmisii în direct mai alespe Realitatea ºi Antena3. Antena 3 începe din start discursul„radical”, ca voce directã a Uniunii Social Liberale (USL): oameniivor sã îl dea jos pe „Dictator”, întrucît nu mai suportã „nesimþireaconducãtorilor” etc. Realitatea TV comenteazã mai mult dinunghiul apãrãrii lui Arafat de cãtre mulþime. Pe canale mediaticeserioase, dar percepute ca apropiate puterii (e.g., hotnews.ro)apare o ipotezã preluatã apoi de propagandiºtii fãrã scrupule: lamiºcarea de protest de la Cotroceni, diverºi membri ai PartiduluiNaþional Liberal (PNL) ar fi avut o contribuþie covîrºitoare înorganizarea ºi strîngerea oamenilor. În cotidianul „EvenimentulZilei” apar liste cu cei „care stau în spatele miºcãrii”: liberali,„pesediºti din Ilfov”, suporteri, Remus Cernea, Noua Dreapta ºialþii. Între timp, Antena 3 trateazã în continuare protestele ca peun început al unei noi revoluþii ºi alcãtuieºte propriul grup demanifestanþi din studiouri: Bogdan Chirieac, Cornel Nistorescu,Mugur Ciuvicã, Mircea Badea, Victor Ciutacu etc. De cealaltãparte, la TVR, s-a continuat aceeaºi politicã a invitaþilor perma-nenþi (Nicoleta Savin, Cristian Pãtrãºconiu) care au bagatelizatdemonstraþiile.

Din data de 15 ianuarie a adus o schimbare semnificativã înrecurenþele mediatice, asta odatã cu apariþia primelor conflictecu jandarmii. „Suporterul” devine personajul obsedant. În modstraniu, mai toatã presa mainstream, indiferent de opþiune politicã,preia distincþia suporterii cei rãi versus protestatarii paºnici. Maitoþi se delimiteazã în diverse modalitãþi de huliganii violenþi.A doua zi de dimineaþã, purtãtorii de cuvînt ai Jandarmeriei aparºi citesc o listã de suporteri „suspecþi” care au fost la proteste,


fãrã sã se precizeze dacã au fost parte din conflict sau doarprezenþi. În seara zilei de 15 ianuarie au loc violenþe de stradãceva mai pronunþate ºi o despãrþire a protestelor ºi mai fermã.Pe de o parte sînt „paºnicii” de la Universitate (deºi de acolo aînceput totul, ºi prima ºarjã de bolovani ºi tot de lîngã grupulstatuar al personajelor lui Caragiale a zburat ºi sticla incendiarãcare l-a lovit pe angajatul unei televiziuni), de cealaltã parte aparsuporterii violenþi dinspre Piaþa Unirii care stricã toatã ideeaprotestului. La RealitateaTV ºi Antena 3 începe sã se coagulezeipoteza provocãrii: acei suporteri sînt de fapt provocatori infiltraþiai jandarmeriei; în acest sens, se dau ºtiri vag verificate (carecirculã intens ºi pe net) despre jandarmi care ºi-au bãtut colegisub acoperire. ªi la faþa locului are loc o împãrþire între jurnaliºtiiacreditaþi care aleargã în spatele jandarmilor ºi jurnalistul„independent” sau „cetãþenesc” sau „activist”4 care stã împreunãcu manifestanþii ºi eventual mai ia cîte un baston împreunã cu ei(sau, în unele cazuri, e luat la întrebãri chiar de unii dintre ei, vezicazul lui Vlad Ursulean). Presa se desparte de manifestanþi fizicsau fuzioneazã complet cu ei. Transmisiunile din „zona paºnicã”nu mai prezintã interes. A doua zi de dimineaþã, dupã spãlareastrãzilor, pagubele care erau prezentate apocaliptic abia se maizãreau. La Realitatea TV a intrat în direct ºi primarul Oprescuvorbind despre pagubele importante provocate de protestatari.Sebastian Lãzãroiu, fost consilier prezidenþial, a scris un articoldespre faptul cã investitorii strãini vor fi alungaþi din România deastfel de manifestãri. Tot pe Realitatea TV a apãrut în weekend

4 Deºi lucrez la trustul Realitatea, mã ocup de site-ul voxpublica.roºi am apariþii regulate în calitate de comentator politic, am preferat înacele zile sã mã prezint ca simplu protestatar (sau potrivit colegilor mei„activist”) tocmai pentru a încerca sã prezint caracterul artificial alîmpãrþirii între „aruncãtorii de pietre” ºi „bãieþii buni” ºi pentru a mãdelimita de discursul acuzator la adresa „suporterilor”.


omul de afaceri Ion Þiriac care atenþiona cã el plãteºte taxe înaceastã þarã ºi ca urmare ar trebuie sã fie apãrat de cãtre orga-nele de ordine.

Urmeazã cîteva zile în care „suporterul” ºi „jandarmul” devinpersonajele principale. Dupã antagonismul iniþial se trece la oabordare mai „umanã”. ªi suporterii sînt oameni. ªi jandarmiisînt oameni. Materialele din media prezintã necazurile ºi frustrãrilefiecãrei pãrþi. Începe perioada „dialogului”, aºa cum e el imaginatde unii oameni de presã. Puterea e complet absentã de la TV;nici Emil Boc, nici Traian Bãsescu ºi nici alþi membri importanþi aiPDL sau ai coaliþiei guvernamentale nu rãspund la telefon, nuapar în emisiuni, nu dau declaraþii. Cîteva voci sporadice cares-au pronunþat dur la adresa protestatarilor (Teodor Baconschisau Iulian Urban) aveau sã fie sancþionate pe linie de partid. Maimult, Baconschi e dat afarã din guvern, dar lãudat cãlduros depreºedinte. În acelaºi timp, canalele media favorabile puterii ºipurtãtorii de cuvînt ai PDL încep sã emitã semnale de împãcare,de calmare. Se anunþã clar cã protestele sînt luate foarte în seriosde cãtre putere ºi cã trebuie început „dialogul”.

Strategia aceasta de comunicare vine ºi cu o schimbarede tacticã pe terenul propriu-zis al confruntãrilor din PiaþaUniversitãþii. Dupã ciocnirile de la Piaþa Unirii ºi de pe strãduþeledin Lipscani, jandarmii nu mai sunt concentraþi doar pentruapãrarea bulevardului Bãlcescu. Începînd cu ziua urmãtoare (i.e.,16 ianuarie) trupe ale jandarmeriei sunt masate chiar printreprotestatari ºi în spatele lor. Se fac legitimãri în masã prin ridicareaprotestatarilor direct din mulþime ºi ducerea lor la dubã pentruverificãri. Rromii sînt verificaþi aproape în mod reflex. Mulþi protes-tatari au fost duºi cu duba în diverse secþii de poliþie pentrulegitimare sau amendare, cît mai departe de centrul Bucureºtiului.Jandarmeria anunþa oficial cã 16 ianuarie a fost o zi de pro-teste paºnice, dar cã au ridicat ºi dus la secþie pentru legitimare


150 de persoane din cei 1500 de protestatari (cifrele date dejandarmerie).5 Dacã ar fi sã dãm crezare estimãrilor jandarmerieicu privire la numãrul total de protestatari din Piaþã ar rezulta cã aufost transportaþi la secþiile de poliþie o zecime dintre manifestanþi.

Susþinãtorii oficiali ai USL, unii ziariºti ºi invitaþi de la Antena 3(de exemplu Sorin Roºca Stãnescu care a ºi anunþat oficial cãintrã în PNL) au forþat mult „agenda Pieþei”, prezentînd protesteleca avînd drept principale scopuri alegerile anticipate (evident,necomasate). Curtea Constituþionalã a amînat rãspunsul cît aputut ºi apoi a respins legea comasãrii alegerilor locale ºi gene-rale. La Realitatea TV am încercat sã vorbesc cît mai mult despreo laturã a pieþei prea puþin vãzutã la televizor, cea a anti-privatizãrii,cea a indignaþilor, cea anti-FMI, subiecte considerate prea„filozofice” de unii producãtori ºi jurnaliºti din media. Florin Flueraº,un protestatar extrem de activ în Piaþã, povesteºte cã echipaAntenei 3 l-a rugat sã ia din faþa camerei care transmitea live opancartã pe care scria un mesaj în limba englezã împotriva FMI,BCE ºi a Bãncii Mondiale. Motivaþia angajatului televiziunii a fost:„e foarte miºto [pancarta], dar crede-mã, oamenii nu-l înþeleg”.

Lupta pentru interpretarea protestelor este acerbã, iar fiecaretabãrã are propria agendã, gata pregãtitã. Antena 3 enumerãdeja „bãsiºti” care trebuie pedepsiþi ºi îºi radicalizeazã discursulpînã la cote periculoase – totul girat ºi susþinut de principaliipoliticieni ai opoziþiei6. De cealaltã parte, apar susþinãtori notorii

5 Cifrele avansate de presã au fost iarãºi un motiv de discordie.De la mii ºi zeci de mii pe Antena 3, la cîteva sute pe B1. Undeva întreaceste extreme s-au situat estimãrile jandarmeriei.

6 Mircea Badea ºi Victor Ciutacu au denunþat inclusiv „bãsismulsub acoperire”. Mi-au dedicat fiecare pamflete întrucît aº fi vrut sã furprotestele ºi pentru cã am scris ºi spus cã mesajul nu e atît anti-Bãsescu,cît antiausteritate în general ºi cã asta e esenþa „Indignados” aprotestelor din ianuarie 2012.


ai preºedintelui care îl criticã ºi pe el, dar ºi pe Emil Boc sau peElena Udrea (vezi Andreea Pora în „Revista 22” sau DanTãpãlagã în Hotnews) neuitînd însã sã desfiinþeze ºi sã blamezeopoziþia. Pe lîngã tabloidizarea de care vorbeam la începutulacestui articol, în acest comportament se vede încã ocaracteristicã principalã a presei româneºti politice: o polarizareextremã în susþinerea sau în criticarea puterii. La mijloc au cãzutprotestele însele din care s-au pierdut o mulþime de nuanþeimportante.

Dupã o sãptãmînã de proteste, manifestanþii înºiºi au ajunssã se perceapã ca fiind scindaþi, tocmai dupã criteriile ºiteritoriul ocupat de presã: pe de o parte se aflau manifestanþiiiubitori de televiziuni (cei de pe partea cu TNB, unde erau parcatetoate carele de transmisie). De cealaltã parte a bulevardului, seaflau manifestanþii de „la Fîntînã” (în faþa Institutului de Arhitecturãºi Urbanism „Ion Mincu”), care au scandat (ºi) împotriva presei.Abia dupã ce numãrul de protestatari s-a micºorat ºi au venitfrigul ºi zãpezile, camerele de luat vederi au trecut strada spreInstitutul de Arhitecturã. Aceastã împãrþire mediaticã a fost cuatît mai radicalã, cu cît Fîntîna de la Arhitecturã era perceputã cafiind locul tinerilor, al oponenþilor proiectului Roºia Montanã, alstudenþilor de la ºtiinþe politice, al suporterilor (care, dupã bãtãliade pe 15, s-au plasat în faþa uºii de intrare la Facultatea deGeografie), al tipilor ceva mai cool sau mai hipsteri. În faþa grupuluistatuar din faþa TNB s-au strîns ºi cei mai vajnici protestatari, ceicare veneau încã de la orele 14.00-15.00 sã protesteze ºi careerau organizaþi în grupuri ceva mai vizibile; între aceºtia, foºtiirevoluþionarii au fost cei mai zgomotoºi ºi vizibili. Acesta a fostprobabil cel mai important efect: o manifestaþie a învãþat de-alungul mai multor zile sã supravieþuiascã cu douã inimi, douãnuclee. Aceste douã nuclee au fost întreþinute de specificulspaþiului urban în discuþie ºi de aºezarea militarã (i.e., un bulevard


mare despãrþit în douã ºi apãrat de sute de jandarmi), de media(i.e, transmisiunile cele mai importante erau difuzate doar dintr-o parte Pieþei), de protestatarii înºiºi care nu doreau neapãrat sãfuzioneze, simþindu-se în unele chestiuni definitiv despãrþiþi,7 saude felul în care vedeau politica. În legãturã cu cel din urmã aspect,din ceea ce am putut constata în mod direct, doar „la Arhitecturã”se striga vîrtos împotriva tuturor partidelor politice.

În ceea ce priveºte atît presa clasicã, cît ºi noile medii (bloguri,Facebook sau diverse site-uri), cred cã pînã la urmã acestea aureflectat destul de multe nuanþe ale protestelor ºi au oferit foartemulte informaþii de detaliu. Multe dintre aceste nuanþe s-au topitrapid în malaxorul extremelor mediatice care nu doreau dezbateresau diversitate, ci punerea în practicã a unei agende politice (ºimã refer aici mai ales de B1TV ºi Antena 3). S-au situat undevala mijloc ori între extreme TVR (care, în ciuda unor presiuniexistente mai ales în stabilirea analiºtilor colaboratori, a încercatsã se pãstreze neutrã), Realitatea TV (atunci cînd nu o luau raznaunii invitaþi speciali) ºi ProTV (cu un buletin de ºtiri încã foartevizionat). Acestora li se adaugã, spuneam, numeroase relatãride bunã calitate din mediul online. A existat o mai scãzutãapetenþã ºi s-a manifestat prea puþinã rãbdare pentru încercãride dezbatere serioasã, în ciuda faptului cã au circulat manifesteinteresante ºi critice la adresa FMI sau BCE, la adresa politicilorsociale ºi au existat întîlniri de organizare ºi discuþii întremanifestanþi. Pentru media autohtonã, fascinaþia manifestatãfaþsã de proteste a pendulat între violenþe ºi diverse personaje(fie cã era vorba de personaj generic precum „suporterul”, fie cãera vorba despre personaje identificabile cu nume ºi prenume

7 Spre exemplu, privilegiile revoluþionarilor din 1989 nu erauacceptate de foarte mulþi manifestanþi, aºa cum nu foarte mulþi aveauchef sã strige împotriva construirii Catedralei Neamului.


precum militarul care a venit de la Cîmpia Turzii sã se alãtureprotestatarilor din Bucureºti purtînd uniformã). Pentru aspectede conþinut ori de substanþã a rãmas însã prea puþin timp deemisie.

Bibliografie

Boris Buden, Boris, 2012. Zona de tranziþie. Despre sfîrºitul post-comunismului, Cluj: Editura Tact.

Kideckel, David A., 2010. România postsocialistã. Munca, trupul ºicultura clasei muncitoare, Iaºi: Polirom.

Petrovszky, Konrad ºi Ovidiu Þichindeleanu, 2009. „Sensuri aleRevoluþiei Române între capital, politicã ºi tehnologie media”,Pag. 27-53, în Revoluþia Românã televizatã. Contribuþii la istoriaculturalã a mediilor, Konrad Petrovszky ºi Ovidiu Þichindeleanu(coord.), Cluj: Idea Design & Print.

Rogozanu, Costi, 2011a. „P.U. a învins”, CriticAtac. Disponibil onlinela http://www.criticatac.ro/8663/p-u-a-invins/ (accesat în data de24/03/2012).

Rogozanu, Costi, 2011b. „2000. Dictatura pamfletariatului”, CriticAtac.Disponibil online la http://www.criticatac.ro/8663/p-u-a-invins/(accesat în data de 22.03.2012).

Piaþa Universitãþii: cealaltã poveste1

Sabina Stan

Protestele din ianuarie 2012 ne fac sã ne gîndim cãsemnificaþiile locurilor în care se desfãºoarã protestele sîntcruciale nu numai pentru cei care protesteazã, dar ºi pentru ceiîmpotriva cãrora se protesteazã. În acest sens, imaginea unuiguvern ºi a unui preºedinte care au încercat din rãsputeri, aºacum remarca într-un articol recent Horia Pãtraºcu2, sã restrîngãdemonstraþiile la spaþiul Pieþei Universitãþii sugereazã o fricã aguvernului, ºi o putere a demonstraþiilor care mie personal îmidã speranþã. Asta pentru cã, contrar lui Pãtraºcu, pentru minePiaþa Universitãþii nu a avut ºi nu are neapãrat destinul unei gãurinegre în care orice revoltã e inevitabil înghiþitã, nefiind automat„Un loc în care nu va creºte niciodatã o schimbare realã pentrucã într-un asemenea cadru eºti programat subliminal sã-þi exprimirevolta la nivel simbolic”.

Aºa cum voi încerca sã sugerez în aceste pagini, PiaþaUniversitãþii a dobîndit dupã 1989 semnificaþii un pic mai stufoase

1 O versiune a acestui articol a apãrut iniþial în CriticAtac din26.01.2012 ºi este disponibil online la http://www.criticatac.ro/13821/piata-universitatii-cealalta-poveste/

2 Horia Pãtraºcu, 2012. „Piaþa Universitãþii – casa de toleranþã autopiei”, CriticAtac, 22 ianuarie. Disponibil online la http://www.criticatac.ro/13684/piata-universitatii-casa-de-toleranta-utopiei/(accesat în data de 9.02.2012).

Piaþa Universitãþii: cealaltã poveste • Sabina Stan 309

decît sugereazã autorul articolului menþionat mai sus. PiaþaUniversitãþii a fost – mai întîi alãturi de alte locuri precum sediulteleviziunii române ori Piaþa Palatului – scena Revoluþiei dinDecembrie 1989. Aici ajungem deja la prima bifurcaþie asemnificaþiilor Pieþei. Pentru unii, Revoluþia ºi locurile ei înseamnãlupta pentru libertate ºi împotriva comunismului, vãzut ca sistemtotalitar. Aceasta este în mare parte opinia pãturilor educate, aleaºa-zisei intelectualitãþi, cea care, dat fiind natura muncii sale,avea un interes vital în a-ºi asigura controlul asupra propriilormijloace de productie, altfel spus, libertatea de exprimare. Chiarînainte, dar ºi dupã 1989, intelectualitatea româneascã s-a raliatîn mare parte poziþiilor de dreapta vizînd schimbarea radicalã asocietãþii prin revenirea la proprietatea privatã ºi restituireaproprietãþilor (proces în care o parte a intelectualitãþii avea uninteres direct). Dat fiind locul important pe care au reuºit sã îlocupe în mass-media în anii ’90 ºi a susþinerii pe care au primit-odin partea noilor grupuri sociale post-decembriste, dar ºi dinpartea noilor „parteneri” internaþionali ai României (mã refer laFMI, Banca Mondialã, Uniunea Europeanã), poziþia intelectuali-tãþii a devenit, rapid, dominantã în societatea româneascã.

Totuºi, încã din decembrie 1989 cred cã atît Revoluþia, cît ºilocurile ei au dobîndit semnificaþii alternative. Aceste semnificaþiialternative nu au fost însã atît de vizibile, întrucît cei care le-auîmpãrtãºit au fost mult mai puþin vocali sau, mai bine zis, au reuºitîn mai micã mãsurã sã se facã auziþi în sfera publicã. LocurileRevoluþiei, printre care ºi Piaþa Universitãþii, au fost ºi locuri aleprotestului împotriva unui stat ºi a unei clase conducãtoare nuatît poliþieneºti, cît prãdãtoare, care ºi-au însuºit în mod abuzivºi nelegitim produsul comun al întregii societãþi ºi care au mersastfel nu atît în sensul socialismului, cît împotriva lui. Protestul afost deci îndreptat împotriva celor care au înºelat idealurile sociale


ale socialismului la care o mare parte a societãþii ajunsese, contrarcredo-ului afirmat al intelectualitãþii, sã adere.

Împãrtãºitã în mare parte de muncitori, aceastã viziune afost transpusã în practicã nu numai prin masiva lor participare laevenimentele din decembrie 1989, dar ºi prin continuareaRevoluþiei în locuri care, dacã au fost mai puþin vizibile pentruintelectuali (datã fiind obsesia lor pentru spaþii centrale ºi instituþiiculturale), nu au fost mai puþin pertinente. Revoluþia a fostcontinuatã de fapt în uzine, unde, în primele luni de dupãdecembrie 1989, muncitorii au preluat puterea, s-au constituit încomitete de uzinã ºi ºi-au ales democratic directorii.

În cazul Pieþei Universitãþii, momentul Decembrie 1989 afost urmat de marele moment al primãverii-verii lui 1990, cel încare „piaþa” s-a transformat în „Piaþa”. Scena unicã a miºcãrii cuacelaºi nume, intersecþia centralã a Bucureºtiului a fost prezentatãde principalii ei protagoniºti ca locul unei miºcãri universale3

pentru „libertate” ºi a continuãrii luptei anticomuniste începutecu cîteva luni în urmã. Aceastã presupusã continuitate – parte aunei mitologii anticomuniste in statu nascendi – ne indicã faptulcã Piaþa Universitãþii a fost purtatã în mare parte de un anumitsegment al societãþii româneºti. Într-adevãr, Piaþa a fost un locintens investit cu sens de intelectuali publici ºi de partidele istoricenou reînfiinþate. Discursurile de la balcon reprezentau punereaîn scenã ºi conºtientizarea de sine a unor forþe de dreapta careîºi revendicau astfel locul pe scena socialã ºi politicã româneascã.Bineînþeles, aceste forþe nu veneau din neant, ci fuseserã

3 Universale în sensul pretenþiei de a vorbi în numele tuturormembrilor societãþii ºi nu numai al unor interese particulare de grup.Cei din Piaþã, ca ºi mulþi alþi universaliºti înaintea lor, îºi vedeau propriilelor cereri (libertate de exprimare, proprietate privatã etc.) ca fiind adîncînrãdãcinate în însãºi „natura umanã”.


pregãtite, în mod ironic, de douã decenii de naþionalism ceauºistîn timpul cãruia admiraþia pentru „Occident”, idei de dreapta ºichiar legionari ajunsese sã constituie forma în care dizidenþa erajucatã cotidian ºi local în cercuri private de prieteni ºi rude.

În Piaþa Universitãþii din 1990, bifurcarea semnificaþiilor n-amai rãmas însã la faza simbolicã a viziunilor alternative, ci s-atranspus într-o duplicare fizicã a grupurilor sociale prezente înPiaþã. De data aceasta, demonstranþilor li s-au opus nu numaiputerea (sub forma poliþiei sau a armatei), ci ºi alte grupuri sociale.Cu venirea muncitorilor ºi a minerilor in iunie 1990, Piaþa a devenitscena nu a unei lupte universale unificatoare, ci a unei luptedivizante care a luat simultan forma de tragedie ºi farsã a lupteide clasã. Într-adevar, atît forþele de dreapta din Piaþã, cît ºiguvernul de atunci ºi preºedintele Iliescu care i-au adus pemuncitori ºi mineri acolo, au utilizat diferenþele de clasã socialãpentru da sens evenimentelor la care participau. Pe de o parte,Piaþa Universitãþii s-a constituit în jurul faimosului punct 8 alProclamaþiei de la Timiºoara ce viza scoaterea din viaþa politicãa membrilor fostei nomenclaturi comuniste. Aceastã revendicareconþinea deja germenele viitoarei condamnãri prezidenþiale acomunismului ºi constituia astfel prima cãrãmidã a unei viziuniliberale utilizatã în deceniile urmãtoare în larga întreprindere demarginalizare politicã, socialã ºi economicã a clasei muncitoare.Libertatea invocatã de forþele de dreapta din Piaþã nu era unauniversalã, ci una specific limitatã la libertatea de exprimare4 ºi a

4 „Libertatea de exprimare” a celor din Piaþã avea de fapt un sensfoarte specific. Mai întîi, dat fiind cã se auto-percepeau ca deþinãtori aiadevãratei cunoaºteri, intelectualii din Piaþã restrîngeau aria socialã aacestei libertãþi la propriul lor grup ºi negau dreptul muncitorilor laexprimare legitimã. Pe de altã parte, bazatã fiind pe premiseleindividualismului ºi ale separãrii dintre sfera privatã ºi cea publicã,aceastã libertate, în esenþã liberalã, nu lãsa loc ºi pentru libertatea de


pieþei economice – exact acele elemente pe care contau sã lefoloseascã pentru a-ºi reclãdi poziþia (dominantã) în societate.

Pe de altã parte, trimiþînd muncitorii de la IMGB ºi minerii dinValea Jiului pentru a protesta împotriva demonstranþilor din Piaþã,Iliescu a reuºit nu atît sã salveze clasa muncitoare în al cãreiapãrãtor se erijase, ci sã realizeze dezbinarea – care avea sãdureze, dupã cît se vede, mai bine de 20 de ani – dintre aceastaºi intelectuali. Cum s-a dovedit mai tîrziu, marginalizarea claseimuncitoare româneºti a început în primii ºapte ani de dupãRevoluþie, cînd reforma gradualã s-a concretizat într-o privatizarelentã, dar sigurã, a activelor de stat în profitul unor insideri, în de-industrializare, în pierderi masive de locuri de muncã, ºi înscãderea veniturilor populaþiei. Diviziunea muncitori-intelectualia luat formã însã chiar din Piaþã, pentru cã demonstranþii erau ºiei deja pregãtiþi sã gîndeascã ºi sã actioneze într-un cadru divi-zant. Pentru cei de la balcon ºi pentru mulþi intelectuali de rînd,„noi muncim nu gîndim” a reprezentat o confirmare a imaginii deapãrãtori ai valorilor solide (patria, meritul, libertatea) pe careºi-o auto-construiserã.

Piaþa Universitãþii e o gaura neagrã a revoltei nu pentru cãaºa zisele proteste pentru libertate au eºuat, ci pentru cã rãmînemartorul celor mai perverse faze ale luptei de clasã post-decem-briste, acest atît de bine refulat secret al României postdecem-briste. Doar pentru cã în România anilor ’90, dar ºi în cea aanilor 2010, pãturile conducãtoare au rãmas încã strident

exprimare colectivã a unor grupuri sociale (ca de exemplu sindicate),ºi nu acoperea ºi libertatea de a discuta despre cea mai esenþialãchestiune a României postdecembriste – distribuþia activelor de stat ºicooperatiste. Pentru cei din Piaþã, privatizarea ºi restituirea proprietãþilornu faceau obiectul libertãþii de exprimare (deci a unor dezbateri la carear participa întreaga societate), ci erau vãzute ca mãsuri necesare derepunere a societãþii româneºti pe fãgaºul ei „natural”.


5 Folosesc aici calificativul de „naþionalist” nu în sensul de xenofob,ci pentru a indica o concepþie etnicã a naþiunii. În aceastã concepþie,naþiunea este (ideal) omogenã din punct de vedere etnic, iar lupta pentruafirmare naþionalã trece prin epurarea elementelor impure din sînulnaþiunii. Deºi poziþia diferiþilor preºedinþi ºi guverne post-decembristefaþã de minoritatea maghiarã a variat, poziþia multor guvernanþi ºiintelectuali faþã de minoritatea romã a rãmas destul de constant unapur naþionalistã (sau, altfel spus, rasistã). Asta se vede, printre altele, ºiîn constanta lor obsesie pentru „imaginea României” ºi a presupusei eimînjiri de cãtre unii concetãþeni rromi.

6 În toiul protestelor din ianuarie 2012, preºedintele Bãsescu aîncercat iarãºi sã deturneze discuþia de la revendicãrile din Piaþãrememorînd culpabilitatea lui Iliescu în dosarul mineriadelor. Aceastapoate fi vãzutã nu numai ca o miºcare politicianistã de recentrare adiscuþiei înspre cursa dintre partide politice, ci ºi ca o încercare mailargã de a da o imagine a societãþii ca divizatã între mineri ºi restul.

naþionaliste5 ºi/sau liberale, Piaþa Universitãþii poate încã sã con-stituie pentru ei o gaurã neagrã – mai precis, cea în care corpulsacru al naþiunii sau al pieþei economice riscã sã fie sfâºiat.

Pentru mulþi alþi români însã, puritatea naþionalã sau a Pieþei,sau lupta anti-comunistã, nu sunt prioritare. Dacã mulþi mai vãdîncã comunismul ca ceva bun (ca perioada în care au avut accesla locuri de muncã, la un sistem de sãnãtate universal, dar ºi laun statut social), Revoluþia din 1989 ca speranþã într-o lume maijustã (ºi nu doar în a accede la mirajul consumerismului occi-dental), iar Piaþa Universitãþii din 1990 ca un moment dureros nuatît pentru cã ar fi ameninþat o naþiune sau o libertate abstractã,ci pentru cã a contribuit la divizarea dintre muncã ºi reprezen-tarea ei, atunci poate cã ei sînt capabili sã respunã povesteaPieþei ºi cu ea, povestea oricãrei revolte post-decembriste.

Aºadar, poate cã guvernul Boc a mizat pe limitarea protes-telor la spaþiul Pieþei Universitãþii, sperînd ca potenþialul de divizareal acesteia din urmã sã îºi facã efectul ºi acum6. Dar poate sã se


fi înºelat. Evenimentele din mai 1968 au devenit ameninþãtoarepentru ordinea dominantã nu neaparat atunci cînd studenþii auprotestat, ci cînd lor li s-au alãturat muncitorii ºi formidabila lorarmã de protest, grevele. În sens invers, peste aproape treidecenii, sociologul Pierre Bourdieu cobora în stradã pentru a sealãtura greviºtilor francezi din 1995. ªi dacã cea mai mare fricãa guvernului este unirea intelectualilor cu clasa muncitoare?Atunci cu siguranþã ar mai fi atîtea ºi atîtea de fãcut ºi de povestit!

Despre autori

Alfred Bulai este sociolog, conferenþiar universitar în cadrulFacultãþii de ªtiinþe Politice a ªcolii Naþionale de Studii Politice ºiAdministrative (SNSPA, Bucureºti). La SNSPA susþine cursuride metode de cercetare calitativã, sociologie publicã, sociologieelectoralã, sociologie vizualã. Este autorul mai multor lucrãri desociologie: „Mecanismele electorale ale societãþii româneºti”;„Focus-grupul în investigaþia socialã”, „Concepte fundamentaleîn sociologie”, „Societatea realã”, „Sociologia ºi cotidianul”. Este,de asemenea, coautor al mai multor volume colective, directorsau coordonator ale componentelor de cercetare în programenaþionale sau internaþionale ºi autor de filme documentaresociologice. Unul dintre cele mai recente documentare ale saleeste „Bucureºtiul fierbinte”, realizat în perioada de maximãintensitate a protestelor din Piaþa Universitãþii (ianuarie-februarie2012).

Emanuel Copilaº este doctorand, asistent universitar încadrul Departamentului de ªtiinþe Politice al Facultãþii de ªtiinþePolitice, Filosofie ºi ªtiinþe ale Comunicãrii – Universitatea deVest, Timiºoara. A publicat articole în diferite reviste de profil dinþarã. Domenii majore de interes: teoria relaþiilor internaþionale,ideologii politice, istorie politicã, teorii ale totalitarismului.


Claudiu Crãciun este lector universitar la Facultatea de ªtiinþePolitice a ªcolii Naþionale de Studii Politice ºi Administrative(SNSPA, Bucureºti). Este doctor în ºtiinþe politice din 2007 alSNSPA ºi absolvent al unui program masteral în politicaeuropeanã al London School of Economics (LSE). A fost unuldintre cei mai activi protestatari din Piaþa Universitãþii 2012.

Adrian Deoancã e licenþiat în jurnalism la UniversitateaBabeº-Bolyai din Cluj. A absolvit masterul de antropologie alSNSPA Bucureºti în 2011, ºi un master de studii în naþionalismla Central European University din Budapesta, în 2008. Înseptembrie 2012 urmeazã sã înceapã studiile doctorale laDepartamentul de Antropologie la University of Michigan AnnArbor, unde va studia transformãrile postsocialiste ale mobilitãþiispaþiale ºi ale muncii analizând infrastructura ºi industria feroviarãdin România. Este autorul unor articole despre dezvoltaredurabilã, politici urbane, culturã popularã ºi naþionalism publicateîn Esquire sau Decât o Revistã.

Cãlin Goina este asistent universitar la Facultatea deSociologie a Universitãþii Babeº-Bolyai, Cluj ºi doctorand însociologie la Universitatea California, Los Angeles (UCLA). Tezasa de doctorat trateazã povestea vieþii a trei generaþii succesivedintr-un sat arãdean. A publicat articole pe tema tranziþieipostcomuniste, a rolului statului în crearea naþiunii române, ºi alcolectivizãrii agriculturii în perioada comunistã. Este autorul uneiteze de masterat în ºtiinte politice la Universitatea CentralEuropeanã asupra miºcãrilor de masã din Timiºoara din 1989 ºial unei teze de masterat în sociologie la UCLA asupra conflictuluietnic din Tîrgu-Mureº din 1990.

Despre autori 317

Dinu Guþu este student la Masterului de Teorie ºi AnalizãPoliticã al ªcolii Naþionale de Studii Politice ºi Administrative(SNSPA, Bucureºti). A participat la evenimentele care au inclusacþiuni de protest ale suporterilor din Bucureºti în timpulprotestelor de dupã demisia doctorului Raed Arafat, dar ºi la unnumãr de alte acþiuni de protest organizate în Piaþa Universitãþii.

Bogdan Iancu, specializat în antropologia muncii, deþine din2011 un doctorat în antropologie ºi etnologie la Universitatea dinPerugia ºi este cercetãtor la Muzeul Þãranului Român. Susþinecursuri ºi seminarii de antropologie ºi sociologie la SNSPA ºieste colaborator al revistei Dilema Veche. A participat, alãturi dealte 11 persoane, la primul protest din Piaþa Universitãþii,desfãºurat în seara de 10 ianuarie 2012 ºi la protestele desfã-ºurate ulterior, timp de o lunã ºi jumãtate în centrul Bucureºtiului.

Marin Marian-Bãlaºa este cercetãtor ºtiinþific principal laInstitutul de Etnografie ºi Folclor „C. Brãiloiu” (Academia Românã,Bucureºti) ºi profesor asociat la Universitatea de Arte Teatrale(Târgu-Mureº). Doctor în Filosofie al Universitãþii Bucureºti, aefectuat numeroase studii ºi cercetãri de antropologie culturalãatât în Occident, cât ºi în Orient ºi a publicat 11 volume de autor.Este membru în Uniunea Scriitorilor ºi în Uniunea Compozitorilorºi Muzicologilor din România.

Vintilã Mihãilescu a absolvit Facultatea de Psihologie aUniversitãþii din Bucureºti în 1974, de unde a obþinut ºi titlul dedoctor în 1993. Din 1979 a lucrat la Centrul de CercetãriAntropologice, unde a început specializarea în antropologie. Dupã1990 a intrat în învãþãmîntul universitar, a predat la mai multeuniversitãþi din Europa ºi Canada, iar în prezent este profesoruniversitar la ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative


(SNSPA, Bucureºti). Între 2005 ºi 2010 a fost Director General alMuzeului Þãranului Român, iar din 1997 este colaboratorpermanent la Dilema Veche.

Costi Rogozanu a urmat cursurile Facultãþii de Litere dincadrul Universitãþii Bucureºti. I-au apãrut la Editura Poliromvolumul de criticã Agresiuni, digresiuni (2006) ºi culegerea deprozã scurtã Fuck the cool. Spune-mi o poveste (2007). Acoordonat împreunã cu Ciprian ªiulea, Vasile Ernu ºi OvidiuÞichindeleanu antologia Iluzia anticomunismului, apãrutã laEditura Cartier.

Sabina Stan este antropolog ºi profesor de sociologie laDublin City University, Irlanda. Cercetãrile sale s-au aplecatasupra transformãrii agriculturii ºi privatizãrii sãnãtãþii în Româniapost-socialistã. A publicat volumul L’agriculture roumaine entransition. La construction sociale du marche (Paris, CNRSEditions 2005) ºi mai multe articole în reviste precum DialecticalAnthropology, Anthropologica, Journal of the Royal Anthro-pological Institute. În prezent studiazã relaþia dintre migraþie ºiaccesul la servicii publice.

Cãtãlin Augustin Stoica ºi-a obþinut titlul de Doctor înSociologie la Universitatea Stanford din SUA în 2005. Din anul2006, este lector universitar în cadrul Facultãþii de ªtiinþe Politicea ªcolii Naþionale de Studii Politice ºi Administrative (SNSPA,Bucureºti). Este post-doctorand al Universitãþii Bucureºti în cadrulproiectului strategic „ªtiinþe socio-umane ºi politice aplicative.Program de pregãtire postdoctoralã ºi burse postdoctorale decercetare în domeniul ºtiinþelor socio-umane ºi politice” cofinanþatdin Fondul Social European, prin Programul Operaþional SectorialDezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 (POSDRU/89/1.5/

Despre autori 319

S/62259). Din anul 2007, este director general al Centrului deSociologie Urbanã ºi Regionalã – CURS.

Andrei Þãranu este conferenþiar universitar în cadrul Facultãþiide ªtiinþe Politice a ªcolii Naþionale de Studii Politice ºiAdministrative (SNSPA, Bucureºti). Este Fulbright Scolar la CityUniversity of New York (CUNY). Este autorul unor volume precum„Doctrine politice contemporane”, „Comunitarismul – O filosofiea binelui comun”, „Resursele puterii” (împreunã cu ªtefanStanciugelu), „101 întrebãri ºi rãspunsuri despre doctrinapopularã”. A publicat articole în reviste româneºti ºi din strãinãtateºi este redactor-ºef al revistei Perspective Politice.

iarna vrajbei noastre: protestele din românia, ianuarie – februarie 2012

Documents