Iancu de Hunedoara (1441 – 1456)

În ultimul deceniu al sec. al XIV-lea, în timpul sultanului Baiazid I, turcii au ajuns la Dunăre şi intenţionau să înainteze spre nord şi vest, ameninţând Ţările Române, Ungaria şi Polonia. La rivalitatea ungaro-polonă pentru hegemonie în teritoriile româneşti extra-carpatice se adaugă, de acum înainte, şi pericolul otoman.

Secolul al XVI-lea, a fost epoca de culminaţie a puterii otomane. În anul 1526, Ungaria a fost zdrobită în bătălia de la Mohach, fiind transformată în paşalâc (1541). În acest context, Transilvania se devine principat autonom sub suzeranitate otomană (1541).

În a doua parte a sec. al XVI-lea, situaţia internaţională a Ţărilor Române a fost influenţată în mod direct de lupta dintre Imperiul otoman şi cel habsburgic pentru dominaţie în Europa centrală, dar şi de atitudinea aparte a Poloniei care era, în general, ostilă imperialilor, prudentă faţă de turci şi, în acelaşi timp, interesată de asigurarea propriei influenţe în Ţările Române, îndeosebi în Moldova. Intervenţia austriecilor în Transilvania a provocat nemulţumiri în Polonia şi mai ales, la Poartă. Aceasta din urmă a intensificat operaţiunile militare împotriva imperialilor, a ocupat şi transformat Banatul în paşalâc (1552). La iniţiativa papei Clement al VIII-lea s-a format Liga sfântă, care alătura habsburgilor, Spania, papalitatea, ducatele italiene Mantua, Ferrara şi Toscana, la care vor adera şi Ţările Române.

În acest context internaţional, Moldova şi Ţara Românească au reuşit, cu mijloacele diplomaţiei şi ale rezistenţei armate, să-şi salveze existenţa statală şi să se asigure continuitatea unei vieţi politice româneşti autohtone. Desfăşurarea rezistenţei antiotomane a apropiat, în câteva rânduri, cele două state româneşti de Regatul Ungar, ameninţat şi el de expansiunea otomană. În cadrul efortului antiotoman al Ungariei, un rol important a revenit factorului militar românesc din Transilvania şi Banat.

Rezistenţa Ţărilor Române împotriva expansiunii otomane a fost ilustrată de câteva mari personalităţi ale evului mediu românesc: Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul.

- Iancu a fost voievod al Transilvaniei(1441-1456) si guvernator al Ungariei (1446-1453)

-cel mai important efort antiotoman al Transilvaniei s-a produs la mijlocul sec.XV sub

conducerea lui Iancu

-istoricul Florin Costantiniu il considera ,,unul dintre reprezentantii cei mai straluciti ai cruciadei tarzii’’

-a incercat sa faca din Tara Romaneasca si Moldova nu numai un glacis (zona de protec-

tie ) strategic al Ungariei si Transilvaniei ci si –impreuna cu cea din urma- un bastion al ofensivei crestine in Balcani , apoi, dupa infrangerea de la Varna , un adevarat zid al lumii crestine ; de aici interventiile sale in Tara Romaneasca si Moldova, unde a instalat domni favorabili luptei antiotomane.

Actiuni militare :

-1441- il invinge pe Ishak, beiul de Semendria langa Belgrad

-1442-victoriile de la Santimbru (Transilvania) si pe raul Ialomita (beilerbeiul Rumeliei

Sehabeddin)

-1443-1444-campania cea lunga- expeditie militara in Balcani in cursul careia oastea sa,

alaturi de care a luptat si un corp muntean trimis de Vlad Dracul (instalat de Iancu ca domn al Tarii Romanesti), a cucerit Nisul si Sofia si a ajuns pana aproape de Adrianopol

-campania cea lunga s-a incheiat cu o pace pe 10 ani la Szeged avantajoasa pentru maghiari

-incurajat de acest succes regele Ungariei si Poloniei, Vladislav Iagello, a hotarat sa incalce pacea si sa organizeze o cruciada

-1444 ,10 nov-armatele Poloniei, Ungariei si Transilvaniei conduse de rege si de Iancu au fost zdrobite de armata otomana(condusa de sultanul Murad al II-lea) ; regele Ungariei a murit in lupta.

-revenirea in forta a puterii otomane in Balcani l-a facut pe Vlad Dracul sa reintre sub suzeranitatea Portii Otomane in 1447 ;Iancu a reactionat rapid si i-a decapitat pe Vlad Dracul si pe fiul sau, Mircea, iar la domnie a fost inaltat un alt vlastar domnesc, Vladislav.

-1448-Iancu a impus ca domn al Moldovei pe Petru, un fiu al lui Alexandru cel Bun,care

i-a cedat in schimb Chilia

-o data refacut ,,blocul romanesc ‘’, Iancu a intreprins o noua cruciada invinsa de turci la Kossovopolje (Campia Mierlei)-17-19 oct 1448

-Consatntinopolul (capitala Imperiului Bizantin) a fost cucerit de turcii condusi de sulta-

nul Mehmed al II-lea (1451-1481) supranumit ,,Cuceritorul’’, pe 29 mai 1453

-1456,4-21 iulie-Iancu de Hunedoara a reusita sa obtina cea mai mare victorie impotriva turcilor la Belgrad unde a respins o armata de 200 000 de soldati condusi de cuceritorul

Constantinopolelui ; Belgradul era un oras foarte important fiind considerat ,,cheia’’ Ungariei si Europei Centrale.

-victoria de la Belgrad a avut un rasunet puternic in lumea crestina :papa Calixt al III-lea

a considerat-o,, evenimentul cel mai fericit al vietii sale’’

-de la asediul Belgradului si infrangerea lui Mehmed al II-lea s-a instituit in Biserica catolica obiceiul tragerii clopotelor la amiaza(orele 12)

-la 11 aug.1456 Iancu a murit de ciuma la Zemun, langa Belgrad ; a fost inmormantat la

Alba Iulia in catedrala catolica iar pe piatra de mormant au fost scrise cuvintele ,,S-a stins

lumina lumii…’’

-victoria de la Belgrad a intarziat intarirea dominatiei otomane asupra spatiului romanesc

si sa amane cu 70 de ani cucerirea Europei Centrale de catre turci