CAPITOLUL UNU

tn care Crowner John lgi ircaleci amasarul

Gwyn, am reu$it pana la urma! Pot sa incalec $i fara ladaaceea blestematii! a exclamat John de Wolfe.

Ceva mai ti.rziu, i s-a parut tare ciudat ca se bucurase deun lucru atat de marunt, pe care, in urma cu doar doua luni,nici nu l ar fi luat in seama. Cu toate acestea, in aceadimineap, aflat pe Martin's Lane, John se bucura de ispravalui ca un copil care locmai a primit o jucarie. Cei doi barbaficare il urmareau s-au aratat la fel de incantati, Si doar Mary,seryitoarea lui, care privea scena din pragul casei de pestedrum, a pufnit in barba vazand scalambaielile copilaregti alecelor uei barbati in toata firea.

,,Lada blestemata" era de fapt o injghebare din scanduri ceinchipuia ni$te trepte, 9i fusese incropita de Gwyn de Polruan.SILrjise de minune vreme de doua saptamAni, ingaduindu-i luide Wolfe sal incalece pe Odin, calul pe carc il cumparase depudna vreme. insa in acea dimineata fusese in stare sa renuntela ajutorul acelei scari Si sa-Si lase toata greutatea trupului pepicior sdng pentru a-l ridica pe celalalt in scara calului. Acum,cu un zdmbet ce i se lalise pe toata fata, aldel ferma ;i severa,John de Wolfe statea neclintit pe spinarea amasarului l.ibdator.

- Ai face bine sa po4i la tine toiagul dsta, Crowner,l-asfatuit Gwyn, uriasul cu par roscat, lung 9i incdlcit, de origine

ir{rRlcogAToAREA TAtxA 15

velsa, care-i fusese un fel de scutier vreme de aproape doua-

zeci de ani.Spunand acestea, i-a intins bastonul pe care de Wolfe il

folosea de trei saptamani, de c6nd azvdrlise cdt colo cdrja.

Apoi coronerul a facu armasarul sa umble tanto$ in susul $i-njosul stlazii, c61iv4 pagi doar, incantat sa comande calului sise intoarca $i sa mearga Serpuit. DeSi incepuse sa cAlareascal

de zece zile, fqitul ca acum putea incaleca faLra sa mai urce

treptele il facea sa se simta, in sfirgit, independent.Sirnuldnd deznadejdea, Mary a clatinat din cap, ceea ce a

facut parul negru sa i se legene intr-o parte 5i in alta, apoi a

disparut in cotloanele casei penku a pregati prdnzul. In sinea

ei, se bucura la fel de mult ca si barbalii din mijlocul strizii,iar asta nu doar penFu ca stapanul ei se inzdravenise aproapepe de-a-nfegul, ci $i pentru cd nu mai era pus pe ha4i ca

atunci cdnd'se simtise intemnilat in casa vreme de atiteasaptamani.

La inceputul lui ianuarie igi rupsese piciorul pe cimpul de

tumire de la Bull Mead. in clipele dinaintea mo4ii sale, Bran,batdnul $i regretatul cal a lui de Wolfe, il axuncase la piunant.

Fluierul piciorului plesnise, insa, din fericire, avusese parte de

o fractud simpla, iar interyentia imediata a lui Gwyn, care iilegase piciorul de o scandun cu niste curele de piele, il men-

trinusera intr-o pozitie buna. Uria5ul din Comwall ii vazuse pe

Cavalerii Ospitalieri proceddnd in acel fel in Palestina si, cu

aiutorul statomic al Fratelui Saulf, un calugar de Ia micul spi-tal St John, din apropierea Po(ii de Rasarit, piciorul se vinde-case cu repeziciune. Constitulia solida a lui de Wolfe, otelitade numerogii ani pereculi ca soldat, la care se adauga ingri-jirea aproape nemilos de atenta, acordata de Matilda, solia lui,o femeie care uitase sa mai zambeasca, il ajutasera sa se puna

pe picioare in tlei saptamani.Acum, doua luni mai tarziu, putea calari din nou.

- Gwyn, o sa merg ca'lare pana Ia castel, a strigat el peste

umar Si a dat pinteni armasarului negru in susul stradutei,

cafte strada mare. Ofiterul lui a pomit in fuga alaturi de el, iar

Ia

16 BERNARD KNICHT

parul zburlit a inceput sa i fluture peste gulerul capei zdren-fuite^ din piele.

In vreme ce i5i croia drum pe strada principala, aglome-rata de oameni care iegisera sa-Si faca drguielile la tarabeleingirate de o parte si de alta, dar si de harabale gi roabe careincercau sa se strecoare pe acolo, de Wolfe a fost asaltat desaluturi, fiindca mai toata lumea finea sa-l felicite pentru ca se

iosanato5ise. in aer plutea o mireasma primavaratica Si, de$ifrig, cerul era de un albastru palid, iar faptul ca nu mai plouasede o saptamana facuse ca noroaiele aproape lichide, ameste-cate su gunoaie, sa se intareasca, devenind o pasta sfarami-cioasa sub talpi.

Casele si dughenele de pe artera principala a orasului emude felurite marimi 5i lbrme, majoritatea fiind facute din lemn,insa, in vremea din urma, citeva fusesera construite din piatra.Majoritatea erau inalte ;i inguste, ingramadite una in alta cani5te boabe inr-o pastaie. Unele aveau acoperi5uri din paiesau stuf, altele din brazde de pamant, altele din gindrila q;i, insfarsit, altele din figla de piatra. Firicele de fum se lnaltaualene de sub streljinile mai tuturor caselor, deoarece preapufine dintre ele avcau hornuri, de curAnd inventate.

BrLrsc, in timp ce calul mergea la pas domol pe stradagemiad de lune, coronerul a simtit un fiol slab; parul de peceafa zbArfndu-i-se. Cu toate ci era un barbat pe care imagi-na a nu.l dadea afara din casa, din experienta numeroaselorambuscade in care fusese prins, de Wolfe si-a dat seama cacineva il linea sub observalie. Era vorba de un al qaselea sim1,un har secret, care ii salvase viala in cdteva rdnduri in cursulcampaniilor din Franla 9i Irlanda, dar si in Palestina. Traiseaceea$i senzatie si cu o zi in urma, pe cand se intorcea acasade la tavema, zarise fata cuiva pandind de dupa un colt decladirc, dar omul disparuse aproape imediat cand John i$iintorsese capul in direclia lui. Trasaturile i se parusera vagcunoscute, insa, desi i5i stoarse creierii, tot nu reusise sa-siaminteasca cine ar fi putut fi.

Acum, s-a uitat din nou in jur 9i iaragi a vazut in treacatfala acelui barbat care 1l urma,rea din priviri de pe treptele

IflFRtcoSAToAREA TAINA l'7

bisericii St Lawrence. O fractiune de secunda mai taziu,barbatul, inve5mdntat intr-o mantie de culoare inchis,r, s-a

rasucit $i a disparut in biserica. De Wolfe 9i-a dat searna ca

daca individul nu ar fi dorit sa fie abordat, s-ar fi topit inmultime pana cand el ar fi rcusit, fara graba, sa coboare de pe

spinarea lui Odin..S-a chinuit din rasputed sa-$i aminteasca

cine era cel a carui falii o vazuse doar in treacat, dar nu a reusit

nicicum. A facut'un gesl de neputinla din umeri si gi-a indem-

nat calul sa meargar mai departe. I se parea putin probabil ca

omul sa fie vreun uciga5 naimit desi, cu mai bine de doua

luni in urma, unii pusesera la cale un complot impotriva lui.Din fericire, planurile acelor oameni fusesera dejucate.

Cdnd a ajuns la mai pulin de o suta de metri de Poarta de

Rasarit, John si a manat bidiviul spre stanga, facandul siurce la pas panta domoala ce ducea spre castel, care statea

cocotat pe o polina intr-un colt al orasului fortificat. Datorita

culorii rogiatice a gresiei, piatra de constructie atlata din abun-

denta in apropierea ora$ului, acesta era cunoscut sub numele

de Rougemont (Muntele Rosu), fiind inaltat de WilliamCuceritorul in collul dinspre miazanoapte al vechilor ziduriromane de aparare, Trecand prin poarta deschisa in palisada

de lemn, de Wolfe a patruns intr-o curte exterioara spatioasa,

unde colibele soldalilor si ale familiilor acestora acoPereau

jumatate din panta ce ducea catre fonificatiile interioare. Dupa

ce a mai mers ca1iva metri, a ajuns la Poarta fortilicata $i inalta,unde avea $i el o incapere stramt,l, situata la ultimul cat.

Singura garda aflata pe abruptul pod mobil I a salutat pe

de Wolfe pdntr-o ridicare usoara a sulitei in clipa cind el a tre-

cut pe stlb poarta 9i s-a oprit in fata usii scunde a camerei de

garda. Un barbat inarmat, avand un blazon de mic comandant

prins pe pieptarul din piele, a ie5it imediat dinaunfu, iar fataIui asprita de vreme si viinluri. s a inmuirt intr un zambet de

bun venit.

- Ma bucur sa te vad. Crowner! Cum se inzdraveneltepiciorul?

De Wolfe s a uitat la Gabriel, sergentul garzii castelului,

un vechi prieten de-al sau si un admirator si spdjinitor f,rtis in

18 BERNARD KNICHT

lupta neincetata pe care o ducea cu.shez'ff-ul, care-i era gicumnat, Sir Richard de Revelle.

- Din ce in ce mai bine, Gabriel! Azi am reugit sa urc in9a direct de pe pamant.

Pentru a-si demonstra marea reu$ita, John a coboratincetigor gi grijuliu de pe spinarea armasarului $i, avand toia-gul in mdna stanga, a rjontacait cu un aer hotafat pana in ca-mera de garda, travenend-o, 5i indreptindu-se cate scaraingusta $i spiralata ce ducea la catul de sus. Gwyn 9i Gabrielau rAmas in urma lui, privindu-l cu oarecare nelini$te cand ela inceput sa urce treptele. La cea de-a treia, a alunecat Si doarbralele musculoase si putemice ale lui Gwyn l-au impiedicatsA nu cadi pe spate.

Nemultumit si intaratat, de Wolfe a tlas o sudalma sucu-lenta, incluzind si ceteva injuraturi invalate de la sarazini,tosa s-a vazut silit sa recunoasca faptul cii inca nu se insana-to$ise indeajuns ca sa urce scara pana in carnaruF lui.

- Numai din cauza toiagului asta blestemat, el ma incurca!a spumegat el. Trebuie si ni se dea o alta incapere, undeva laparter.

Las6ndu-l pe Odin la corpul de garda, a pomit sa tra-verseze prin glodul presarat de gunoaie a cu4ii interioare,cahe donjonul care se gasea adapostit de zidut din cealaltaptute a cu4ii.

- Ram6i acolo, Gwyn, gi fii atent la calul meu, a spus elpeste umar. Ma duc sal bat la cap pe sherff, poate ne da o altaincapere.

infigand toiagul in pamantul inmuiat la fiecare pas, gisimtindu-se destul de sigur pe piciorul vatamat, a ftavelsatzona in forma triunghiulara inconjurata de ziduri inalte gicrenelate. in stanga, avea cladirea ca o cutie din piara ce senumea Shire Hall, tribunalul, unde se lineau mai toate jude_cafile, iar in dreapta, micutra capela a gamizoanei, St Mary. Dejur imprejua pe ldnga ziduri, se gaseau colibe, magazii gisiilage rezemate de zid; unele erau locuri de incartiruire pentrusoldati $i peffiu cdteva familii, altele serveau pentru depozi_tarea de provizii 9i drept grajduri sau adaposturi pentru harabale.

iNnRIco$AToAREA TAINA 19

Donjonul era o cladire masiva, cu doua caturi, ridicata dea-

supra unui beci boltit, care gazduia temnita castelului. Cele

doua etaje de dea'supra cuprindeau sala mare si incaperile des-

tinate sreflf-ului, conetabilului, c6torva slujbagi, servitori,precum $i catorya cavaleri Si scutierilor acestora.

Richard de Revelle statea acolo mai tot timpul $i mergea

la conacele lui de li Revelstoke, din apropiere de Plympton 5i

de Tiverton, undb soda lui, o femeie cu mutra acr,t isi petrc-

c€a tot timpul, hindca nu catadicsea sa locuiasca in condiliilerecunoscute drept spartane de la Rougemont. John banuia $i

vazuse dovada chiar cu ochii lui - ca ruda sa prin alianlaprefera incaperile reci ale castelului in loc sa stea in companianevestei: acolo, in absenta ei, el se putea dedulci la unele

doamne din ora5 care erau dispuse sa-i fina de urat.

De Wolfe a urcat grcoi treptele de lemn pdna la uga donjonului, iar gqrda inamrata care statea de Paza I-a salutat $i i-azdmbit. Coronerul se bucura de popularitate in rdndulsoldatilor, atat datorita reputatiei lui de cruciat tecut prinmulte, cat $i datorita faptului ca era un sprijinitor neclhtit 9i

un prieten credincios al regelui, Richard Inima-de-Leu.Garda l-a urmarit gchiopatand pdn usa arcuita de la capul

scarii, o silueta inalta, zvelta, intotdeauna irnbracata in negru

ori cenugiu. Avdnd parul negru ca pana corbului lung p6na pe

umeri, sprdncene negre groase $i, de obicei, o miriSte de cate-

va zile pe faF, soldatul nu a avut nici o indoiala cd de wolfefusese, pe drept cuvant, cunoscut 5i sub numele de ,John cel

Negru" de catre soldatii care luptasera in razboaiele irlandeze

5i in cruciade. Fiind usor adus de spate, cu capul impins

inainte si cu fafa lunga si nasul mare $i coroiat, artrta ca opasare de pnda ori ca un corb.

Mai toata suprafala etajului de mijloc a donjonului era

ocupata de sala mare, o incapere boltita, foafie animata, rasu-

ndnd de forfota slujbasilor Si a negutatorilor care aveau docu-mente de semnat, la care se adauga freamartul servitorilor care

aduceau mincare Ia mesele lipite de pereti, in vreme ce allioarneni stateau in jurul carninului mare, barfind si punand Frala cale. Coronerul i-a ignorat pe toti $i, ciocanind cu toiagul in

20 BERNARD KNICHT

dalele de piatra. s-a indreptar catre o usa mica. in dreptul eistatea de straja o alta garda inarmata, desi prezenta acesteiapomea mai curdnd din dorinla sher,?-ului de a-;i etala impor-tanta, $i mai putin din motive de securitate, in castelulRougemont nu se mai auzise zanganit de arme de mai bine decincizeci de ani, de la asediul de pe vremea lui Stephen gi

Matilda.Facand un seml din cap catre straja, John a deschis uga gi

a intrat in biroul slrerl7f-ului. Iatacul lui de Revelle se afla inspate, insa aceea era carnera lui oficiala, unde i5i desfaguraactivitatea de reprczentart al regelui penffu comitatul Devonslujba de care, in acele momente, se agata cu disperare pentruca dsca sa-i scape printre degete de cand de Wolfe il demas-case ca fiind amestecat intr-o revolta in,lbusita in fa$a, pusa lacale de prinlul John impotriva Regelui Richard.

Richard de Revelle a dicat ochii de pe pergamenteleatlate pe masa lui ii, vazand cine intrase, s-a srambat. Era unbarbat subtirel $i fragil, elegant, cu un aer efeminat gi nu aveaildrizneala sa-i repro$eze ceva cumlatului sau care, irnpre-una cu putemica facfiune regalista din comitat, nu-l slabeanici o clipa din ochi. Dupa ce a mormait un salut, gi a omis cubuna Stiinta orice intrebare pdvind starea piciorului lui deWolfe, sherrfr'a azvarlit o bucata de piele de vitel f,rcuta sulpeste masa, in directia acestuia.

- Ce parere ai de asta, Crowner'! I-a intrebat el pe un tonrepezit, imping6ndu-gi barbula ascutira in fata in semn denemulfumire bataioasa.

De Wolfe Stia ca pe cunnat nul interesa nici cet negrusub unghie parerea lui in legatura cu continutul documentului$i ca incerca doar sa obtina un avantaj meschin: slrerrfiful gtiasa citeasca q;i sa scrie cursiv, in vreme ce coronerul-soldat nucalcase niciodata la gcoala. insa, pentru prima oarii, coronerula reuqit sa il lase cu gura cascata pe nesuferitul sau cumnat.A ridicat pergamentul cu o nongalanta studiata Si $i-a trecutochii peste el. Cu toate cd a inleles doar pe jumatate, curand aputut sa dea drumul documentului pe masa $i Si-a indreptatprivirea spre chipul celalalt barbat.

INTRICo9AToABEA TAINA 2l

- Nu-i nimic nou in pergamentul acela! Au mai incercat

si-n alte randuri sa ia insula in stapanire, dar au fost pu$i pe

fuga. Nimeni n[ poate pune piciorul acolo daca nu are inspate o arrnala. nici macar templierii.

Shen.ff-ul s-a strimbat din nou, iar fata mustacioasar a rositusor.

- Te-ai descurcat bine, John! Auzisem eu ca iei lectii de lacanonii catedraldi. a zis el cu un rer de \uperioritale.

De Wolfe a rdnjit.Cum am fost fintuit in casa vreme de doua luni, sluj-

ba5ul meu a gasit prilejul pe care il pdndea de cine stie de

cind - lecliizilnice de cilit si de scris.

De Revelle a impuns cu degetul pe care avea un inel mare

spre pergamentul cu pricina.

- Tu trebuie sa i fi cunoscut pe acegti Cavaleri templielimai bine decir oricine pe vremea cind ai fost in Outremer. iivor ingidui lui William de Marisco sa le dea mereu cu tifla?Li s-a acordat dreptul de posesiune a insulei Lundy de ani de

zile, dar ticalosul acela ii izgonefte de fiecarc data cand

incearca sa debarce acolo.

Coronerul s-a a$ezat pe marginea mesei sheriff-ului, ca sa

nu-si mai sustina greutatea pe piciorul inca usor beteag.

- Templierii sunt o ceata cam pestrita, Multi sunt perna-nent domici de lupta, semanand cu Inima-de-Leu, si tocmaide aceea ii rcspecta el atat de mult. Cdtiva dintre ei sunt scrdn-

titi. a$a cred. Acestia sunt nesabuid pana acolo incat rec drept

nebuni, la fel ca unii dinne mahomedanii pe care ii admira, cu

toate cil ne aflam in du5manie cu aceia.

De Wolfe a tarat toiagul pe dalele de piatra, ca sa se sprijine mai bine, ramanand insa cu mintea gi gdndurile departe,

in cotburile larii Sfinte.

- I-am vazut pufiandu-se de parca $i-ar fi cautat o moarte

incarcata de glorie, organizand atacuri sinucigage, uneori fa,finici un folos. insa tot mai mulli templieri au pierdut din vlaga,

indeosebi aceia care lu rarnJs rn Europa si nu s au aventuralnicicand spre Levant.

22 BERNARD KNICfIT

Simtindu-se pe un teren sigur, departe de subiectul sensi-bil al sprijinului pe care il acordase Prinlului Joh, shenff-ula incuviinlat inlelept, printr-o miscare din cap.

- S-au indepafiat mult de felul in care erau la inceputuri,Cavaleri Sarrnani ai lui Hristos gi ai Templului lui Solomon.Acum au ajuns sa fie cel mai instarit ordin al crestinatatii,avand proprietati uriase si fiind capabili sa imprumute banip6na gi regilor.

De Wolfe a ridicat din umeri, un raspuns preferat de el:doar se stia ca! era din cale afara de tacitum.

Cumnatul lui a ridicat documentul de pe rnasa qi, cu o

expresie mohorata pe fata, l-a recitit.

- Trag nadejde ca nu se a$teaptl cineva sa fac vreo ispravain problema asta. Nu prea ma incanta ideea de a trimiteoameni cu ba{cute in incercarea de a-l atrage pe de Marisco sa

iasa din birlogul lui de piatra.

- Treburile murdare trebuie facute chiar de acesti templieri,a zis coroned, destul de imbufnat. Daca regele le-a dat insu-la Lundy, e tJeaba lor daca vor sd se stabileasca acolo. $i-adres glasul. un llt tic de-al lui, care anunF o schimbare a

subiectului discutiei. Richard, am nevoie de alta incapere,pentru treburile mele oficiale. Nu pot sa urc blestematele ace-lea de trepte pana la etaj decat dupa ce mi sg inzdravene$tepiciorul de tot. Nu se poate sa nu ai vreo camaruta pe undeva,pe jos.

Dupa vreo cinci minute de g0lceava, $eriful, cam farachef, dupd ce s-a pl6ns de lipsa spaliului in gamizoanaaglomerata, i-a cedat cu chiu, cu vai, o mica magazie in beciulboltit, cu condilia car acel spatiu sa fie folosit o perioada limi-tata. incaperea pe care coronerul o ocupase dintru inceputdeasupra po(ii de intrare, fusese cit se poate de incomoda sinepotrivita, fiindca aga dorise Revelle, in semn de dezapro-bare in legatura cu intoducerea functiei in care de Wotfe fu-sese numit cu doar gase luni in urma. inainte de asta, shelff-uldelinuse autoritatea absoluta asupra oriciirui aspect ce linea deaplicarea legii in Devon, ceea ce ii oferise nenumifate prile-juri de a-gi dovedi lipsa de onestitate 5i corup{ia. Asemenea

iflnnlco$Aro,rnoa r'ctljA 23

multor alti serifi, era peste masura de imbufnat de faptul cimai exisa un om pus sa apere legea, care-5i putea vari nasul

in treburile lui 5i ii rapea din putere, dar 5i din c6Stigurile

necinstite care ii reveneau odata cu funclia de sherr'ff lnsa

coronerii fusesera numiti in numele lui Richard Inima-de-Leu

de catre Justitiarul Suprem, Hubert Walter, un barbat

ambitios, cu scopul de a aduce pina 5i ultimul penny in tre-

zoreria regal,l, care safacise din cauza rilzboaielor costisitoare

punate de Ri.hard. in mare parte. sPorirel avuliei rezoreriei

"uau ro r. realizeze prin combaterea rapacitatii 5i a lacomiei

serifilor, iar de Revelle nu putea decat sa accePte porunca

regala. El sprijinise numirea solului surorii sale, intr-o oare-

"ui" *uro.i din

"uuza ca aceasta il s6cdise mereu, dar si pen-

tru ca socotise ca-$i va putea tine sub papuc rubedenia prin

casatorie speranta care se dovedise total greSita

De Wolfi s-a ridicat de pe colful mesei si a pomi spre uszl

locanind cu bbstonul.

- O sa cobor sa vad 5i eu caunaruga pe care ai fost atat de

bun sa mio oferi, a mormait el pe un ton sarcastic Gwyn $i

Gabriel pot sa-mi mute masa 5i scaunul' E tot mobilierul pe

care il are coronerul regelui ca sa-gi indeplineasca indatoririle!

Cu aceste cuvinte idresate drept salut, a iesit gchiopatand

din incapere, lasandul pe Serif sa pufneasca de nemultumire'

dar incapabil sa protesteze, mai ales avAnd in vedere faptul ce

se afla intr-o perioada de proba, ce nu Putea tine prea mult'

**

Dupa ce i-a poruncit hirsutului barbat din Comwall sa

mute bunurile si documentele in celula nenorocita de Ia sub-

solul donjonutui, John a incalecat din nou pe Odin 5i l-a

manat in josul pantei, spre ora$. Era inca dimineaF devreme'

astfel ca masa pe care o pregatea Mary nu avea sl fie gata

decdt peste cdteva ceasuri.

De aceea, a homrat sa mearga agale spre tavema Bush si

sa bea un sfert de bere cu Nesta, amanta sa, Si stapana hanu-

Iui. $tia ca Matilda va lt ocupata mai toat'r dirnineaF la

micula biserica St Olave din Fore Street. A btnuit - ba chiar