1

GHIDUL LUCRĂTORULUI ROMÂN ÎN FINLANDA

I. Informații privind șederea cetățenilor români pe teritoriul Republicii Finlanda

Cetăţenii statelor membre pot rămâne pe teritoriul Finlandei trei luni fără a îndeplini

vreo formalitate, dacă au o carte de identitate sau un paşaport valabil și dețin resurse

economice suficiente pentru a se întreține.

În cazul în care un cetăţean român intenţionează să rămână pe teritoriul Finlandei

mai mult de trei luni, trebuie să se înregistreze la secţia de poliţie din zona de jurisdicţie în

care locuieşte. Situaţiile în care cetăţenii români se pot înregistra la secţia de poliţie sunt

următoarele:

- dacă lucrează ca angajaţi sau liber profesionişti;

- dacă studiază şi deţin resurse economice suficiente pentru a se întreţine pe sine

şi, eventual, pe membrii lor de familie;

- dacă deţin resurse economice suficiente pentru a se întreţine pe sine şi,

eventual, pe membrii lor de familie, precum şi dacă au o asigurare de sănătate.

În vederea angajării, plății taxelor, efectuării de tranzacții bancare precum și pentru a

putea beneficia de asistență socială, toți cetățenii finlandezi și străini aflați legal în Finlanda

trebuie să aibă un cod personal de identitate (în finlandeză: henkilötunnus (HETU), în

suedeză: personbeteckning.) Pentru obținerea acestuia cetățeanul străin trebuie să se

adreseze Biroului Local de Evidență a Populației - Maistraatit (pentru informații suplimentare

accesați: http://www.vrk.fi/default.aspx?id=48&docid=56 sau

http://www.vrk.fi/default.aspx?id=51&docid=0).

1. Informaţii privind piaţa muncii

Cetăţenii statelor membre UE au dreptul la liberă circulaţie în Spaţiul Economic

European, dacă deţin resurse economice suficiente pentru a se întreţine pe sine şi,

eventual, pe membrii lor de familie.

2

Accesul cetăţenilor români pe piaţa muncii finlandeze este liber, încă de la aderarea

României la UE. În general, pentru a putea ocupa un loc de muncă în această ţară,

cunoaşterea uneia dintre cele două limbi oficiale, respectiv finlandeză sau suedeză, este

esenţială. O astfel de condiţie impusă de angajator nu reprezintă o încălcare a libertăţii de

circulaţie a lucrătorilor în Spaţiul Economic European, conform prevederilor art. 3, paragraful

1 din cadrul Regulamentului UE nr. 492/2011.

Cetăţenii statelor membre pot rămâne pe teritoriul Finlandei 3 luni fără a îndeplini

vreo formalitate, dacă au o carte de identitate sau un paşaport valabil și dețin resurse

economice suficiente pentru a se întreține.

2. Unde se găsesc posturi de muncă vacante?

Străinii care doresc să caute un loc de muncă în Finlanda ar trebui să încerce să

găsească un angajator dispus să-i angajeze înainte de a intra pe teritoriul statului respectiv.

Acest lucru se poate realiza contactând direct societăţile care scot la concurs posturi pe

propriile site-uri internet sau în anunţurile publicate în ziare sau autoritățile competente cu

plasarea forței de muncă din această țară, precum Biroul de Ocupare şi Dezvoltare

Economică (Employment and Economic Development Office – TE Office) sau EURES.

II Reguli privind libera circulaţie a lucrătorilor

A. Găsirea unui loc de muncă:

1. Cum se caută un loc de muncă în Finlanda?

În România:

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă – ANOFM: Strada Avalanşei,

nr. 20-22, sector 4, Bucureşti; tel./fax: 004021.3039839; site web: http://www.anofm.ro,

www.muncainstrainatate.anofm.ro care oferă servicii de mediere a forţei de muncă în

Uniunea Europeană prin intermediul portalului mobilităţii europene, EURES:

http://eures.anofm.ro/.

3

În Finlanda:

Pentru a găsi un loc de muncă în această țară puteți contacta autoritățile competente

cu plasarea forței de muncă din Finlanda sau direct firmele în căutare de angajați, accesând

următoarele adrese de internet:

- www.mol.fi a Biroului de Ocupare şi Dezvoltare Economică (Employment and

Economic Development Office – TE Office) care furnizează informaţii cu privire la

locurile de muncă vacante, documentele necesare angajării în Finlanda precum şi alte

informaţii utile în domeniul muncii; de asemenea la adresa de e-mail tyonline@te-

toimisto.fi se pot obţine informaţii privind locurile de muncă, formare profesională şi

permisele necesare pentru muncă în limbile finlandeză, suedeză, engleză şi rusă;

- www.eures.europa.eu a EURES (European Job Mobility Portal) care furnizează

informaţii cu privire la locurile de muncă, condiţiile de muncă şi de viaţă şi piaţa muncii

din Finlanda şi din alte state membre ale UE;

- cele aparținând diferitelor site-uri private adresate persoanelor în cautarea unui

loc de muncă (ca de exemplu: http://tyopaikat.oikotie.fi/ sau http://www.monster.fi/)

În cazul în care un cetățean român optează pentru o firmă privată de plasare a forței

de muncă în străinătate, alegerea acesteia trebuie făcută cu mare atenție, respectiv trebuie

să obţineţi cât mai multe informații despre firma care va asigura serviciile de intermediere

pentru a vă asigura astfel de seriozitatea, onorabilitatea şi, nu în ultimul rând, de legalitatea

serviciilor oferite. Pentru a preîntâmpina eventuale situaţii neplăcute şi pentru a evita firmele

ce nu respectă prevederile legale, în momentul în care decideţi să apelaţi la un agent de

ocupare a forţei de muncă puteți solicita la inspectoratul teritorial de muncă în raza căruia îşi

are sediul agentul, informaţii cu privire la îndeplinirea obligaţiei de înregistrare, la activitatea

de intermediere propriu-zisă desfăşurată şi informaţii despre firmele care nu mai desfăşoară

activitatea de selecţie şi plasare forţă de muncă.

2. Cum se candidează pentru un loc de muncă?

Înainte de a aplica pentru un loc de muncă este necesară elaborarea unui Curriculum

Vitae (CV) respectând structura indicată de organizația/site-ul care unde sunt publicate

locurile de muncă vacante. În momentul aplicării pentru un loc de muncă trebuie transmis

angajatorului inclusiv CV-ul completat.

4

B. Mutarea în altă ţară:

1. Cum este reglementată circulaţia mărfurilor şi a capitalurilor?

Libera circulaţie a mărfurilor şi a capitalurilor reprezintă două din cele patru libertăţi

fundamentale (libera circulaţie a persoanelor, serviciilor, mărfurilor şi capitalurilor) instituite de

Tratatele Constitutive ale Uniunii Europene, reprezentând condiţii esenţiale pentru

funcţionarea pieţei interne a UE.

Circulaţia mărfurilor este supusă aplicării principiului de recunoaştere reciprocă, ceea

ce înseamnă că orice produs fabricat sau comercializat legal într-unul din statele membre ale

UE poate fi mutat şi comercializat în mod liber în cadrul pieţei interne a UE.

2. Cum se poate obţine o locuinţă?

Cetăţenii români pot achiziţiona o locuinţă în Finlanda fără nici o restricţie.

3. Unde se pot găsi informaţii cu privire la şcoli?

Rezidenţii pot înscrie copii la şcolile din zona în care locuiesc.

Informaţii suplimentare pot fi găsite pe site-urile primăriilor locale (pentru Helsinki

puteti accesa : http://www.hel.fi/hki/Opev/en/Etusivu )

4. Cum se realizează transferul automobilului şi ce trebuie ştiut cu privire la permisul

de conducere?

Utilizarea unui vehicul înmatriculat în alt stat UE este permisă timp de 90 zile, după

care acesta trebuie înmatriculat în Finlanda, urmând a fi achitate taxa auto şi asigurarea

obligatorie.

În vederea obţinerii certificatului de înmatriculare vehiculul importat trebuie declarat la

vamă (www.tulli.fi), pentru a fi stabilită taxa de înmatriculare. Pentru oraşul Helsinki, datele de

contact ale biroului „auto” sunt: Vilhonvuorenkatu 12 B, PL 62, 00501, tel. 09 6141.

5

De asemenea, vehiculul importat trebuie supus unei verificări tehnice la o staţie

autorizată (Katsatus în limba finlandeză). Detalii privind preţurile pot fi obţinute accesând site-

ul: www.katsastushinnat.fi

Autoritatea responsabilă pentru înmatricularea vehiculelor este Agenţia Finlandeză

pentru Siguranţa Transporturilor (Trafi). Informaţii detaliate privind procedura pot fi obţinute

accesând secţiunea în limba engleză a site-ului www.trafi.fi.

Permisul de conducere românesc este valabil în Finlanda. Pentru preschimbarea

permisului emis de autorităţile române cu unul finlandez, trebuie făcute următoarele

demersuri:

Orice persoană care locuieşte permanent în Finlanda sau studiază în această

ţară mai mult de 6 luni poate solicita preschimbarea permisului de conducere

emis într-un stat UE sau EEA (cu excepţia permiselor temporare) cu unul

finlandez, fără să mai dea un nou examen auto;

Cererea de preschimbare trebuie adresată în persoană către secţia de poliţie.

Dosarul trebuie să cuprindă următoarele documente:

2 fotografii;

permis de conducere valabil (dacă acesta a fost pierdut, este necesar un raport

scris privind împrejurările pierderii documentului);

certificat medical pentru categoria în cauză.

La secţia de poliţie solicitantul va completa o cerere-chestionar în care va menţiona

dacă are sau nu un permis auto şi dacă are interdicţie să conducă în alt stat UE.

Mai multe informaţii se pot găsi pe site-ul: www.polissi.fi , secţiunea în limba engleză.

5. Care sunt procedurile de înregistrare şi privind obţinerea documentului care atestă

dreptul de şedere?

Cetăţenii români pot călători în Finlanda până la 90 de zile fără să fie nevoie de

înregistrarea şederii lor la autorităţile finlandeze.

Pentru o ședere mai lungă de 90 de zile, cetăţenii români trebuie să solicite la Secția

de Poliție locală eliberarea unui document care atestă dreptul la şedere în această țară.

6. Care sunt documentele necesare pe care cetățeanul român trebuie să le aibă

asupra sa înainte de a pleca în Finlanda?

6

Paşaport sau document de identitate valabil în UE/SEE (ATENȚIE: în cazul în

care urmează să vă angajați în Finlanda este bine să vă aflați în posesia

pașaportului întrucât acesta este singurul document de identitate acceptat de

băncile din Finlanda pentru deschiderea unui cont bancar în vederea plății

salariului!);

Card european de sănătate emis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

(CNAS) din România;

Documente personale cum ar fi certificatul de naştere sau de căsătorie

apostilate, diplomele de absolvire, certificate, atestări şi referinţe privind ocuparea

altor locuri de muncă traduse în limba engleză, finlandeză sau suedeză și

apostilate cu Apostila de la Haga, permisul de conducere etc.;

În cazul șomerilor, formularele europene E301/U1 în scopul atestării perioadelor

de asigurare sau de muncă realizate ca salariat în România atunci când este

necesar şi/sau E303/U3, dacă se dorește transferul dreptului la prestaţii de şomaj

în Finlanda.

7. Care sunt pașii pe care cetățeanul român trebuie să îi efectueaze imediat după

sosirea sa în Finlanda pentru a se înregistra legal pe teritoriul Finlandei?

- înregistrarea rezidenței la poliție;

- obținerea codului personal de identitate finlandez de la Biroului Local de Evidență a

Populației – Maistraatit;

- solicitarea la administrația financiară a unui card pentru plata taxelor (tax card –

verokortti) în cazul lucrătorilor;

- înregistrarea la Biroul de Ocupare şi Dezvoltare Economică (Employment and

Economic Development Office – TE Office în termen de şapte zile de la sosirea în

Finlanda, în cazul șomerilor care se află în posesia formularului E 303 sau U2 care

atestă că se află în căutarea unui loc de muncă în spațiul european;

- deschiderea unui cont bancar;

- înscrierea la autoritatea națională finalndeză pentru asistență socială KELA.

7

C. Condiţii de muncă:

1. Cum este reglementată recunoaşterea diplomelor şi a calificărilor?

Consiliul Naţional al Educaţiei din Finlanda este organismul competent care stabileşte

compatibilitatea studiilor efectuate în străinătate cu cele realizate în această ţară, în cazul în

care studiile reprezintă o condiţie obligatorie pentru desfăşurarea unei profesii reglementate,

ca de exemplu cea de profesor sau de lucrător social.

Consiliul Naţional Finlandez al Educaţiei decide cu privire la eligibilitatea conferită de

calificările străine pentru ocuparea unui loc de muncă în serviciului public din Finlanda.

Informaţii suplimentare se pot obţine accesând site-ul Consiliul Naţional Finlandez al

Educaţiei, respectiv http://www.oph.fi/english/mobility/recognition sau direct la adresa de e-

mail: recognition@oph.fi

Autorităţile competente din fiecare domeniul specific în parte decid cu privire la

acordarea dreptului de liberă practică în cazul unui străin care şi-a obţinut diploma de

calificare profesională în alt stat. De exemplu, dreptul de a practica o profesie din domeniul

medical este acordat de Autoritatea Naţională de Supraveghere pentru Sănătate şi Asistenţă

Socială VALVIRA (www.valvira.fi)

În sectorul privat, în general, fiecare angajator în parte evaluează prin proprii experţi

competenţele profesionale conferite de o calificare obţinută în alt stat atunci când se doreşte

angajarea unui străin.

În ceea ce privește recunoașterea profesională:

- Consiliul Național al Educației din Finlanda decide asupra eligibității conferite de

calificările străine pentru ocuparea posturilor serviciului public în Finlanda;

- autoritățile specifice din domeniu decid cu privire la acordarea dreptului de a profesa;

- angajatorii privați trebuie să evalueze competențele conferite de o calificare străină sau

atunci când decid cu privire la recrutarea angajatilor străini absolvenți de studii

superioare în străinătate.

Instituțiile de învățământ superior și alte instituții de învățământ decid cu privire la

eligibilitatea conferită de calificările străine pentru efectuarea de studii ulterioare sau pentru

recunoașterea studiilor finalizate, cu o calificare, în străinătate să fie utilizată în Finlanda.

La cerere, Consiliul Național al Educației din Finlanda oferă instituțiilor de învățământ

superior sfaturi cu privire la problemele legate de recunoașterea academică. Mai multe

8

informații pot fi obținute accesând site-ul :

http://www.oph.fi/english/mobility/recognition_of_foreign_studies_and_qualifications

Consiliul Național al Educației din Finlanda emite declarații pe marginea calificărilor

profesionale obținute în străinătate la cerere, iar acest serviciu este supus unei taxe. O astfel

de declarație emisă de către Consiliul Național al Educației din Finlanda poate fi utilă atunci

când un cetățean străin se află în căutarea unui loc de muncă. Această declarație este

consultativă și nu acordă eligibilitate pentru posturile publice sau competență profesională în

Finlanda .

O astfel de declarație descrie statutul oficial al autorității care a emis diploma, nivelul

de calificare, competența profesională oferită de calificare în țara de origine, precum și

domeniul de aplicare al studiilor, în măsura posibilului.

Consiliul Național al Educației din Finlanda poate emite doar declarații privind

calificările profesionale finalizate în sistemul oficial de învățământ din țara de origine.

Conținutul și domeniul de aplicare al studiilor sunt descrise în măsura în care astfel de

informații sunt disponibile pe certificate de calificare sau alte documente prezentate de

solicitant Consiliul Național al Educației din Finlanda, cum ar fi curricula sau cerințele de

calificare .

O declarație privind o calificare profesională străină poate fi eliberată în limbile

finlandeză sau suedeză.

Începând cu 1 iunie 2013, taxa pentru o declarație emisă de Consiliul Național al

Educației din Finlanda pe marginea unei calificări profesionale obținute în străinătate este de

€ 166 (Consiliul Național al Educației din Finlanda - Decizia nr. 13/020/2013 ). Taxa de livrare

este de € 5 . Taxa pentru o declarație și taxa de livrare sunt supuse taxei pe valoarea

adăugată (suma totală care trebuie plătită fiind 212,05 € ) .

În vederea obținerii unei declarații emise de Consiliul Național al Educației din

Finlanda pe marginea unei calificări profesionale obținute în străinătate trebuie prezentate

următoarele documente:

1 O fotocopie legalizată a certificatului de calificare

2 Fotocopii legalizate ale documentelor referitoare la domeniul de aplicare și

conținutul studiilor ( cum ar fi foaia matricolă)

3 Fotocopii legalizate ale traduceri oficiale ale documentelor menționate la punctele 1

și 2

9

4 În cazul în care numele beneficiarului s-a schimbat de la finalizarea calificării, o

fotocopie a unui document de identificare oficial care atestă schimbarea numelui

(cum ar fi certificatul de căsătorie sau extrasul din registrul populației).

5 Dacă solicitarea este prezentată ca urmare a cererii unei alte autorități, o fotocopie

a cererii formulate de către autoritatea în cauză .

Copii legalizate: Consiliul Național al Educației din Finlanda acceptă exemplare

emise de Oficiile Registrului de la nivel local din Finlanda și de misiunile diplomatice

finlandeze din străinătate și copiile furnizate de către emitentul documentului original, precum

și copii emise de autoritățile din țara de origine, însoțite de certificate apostilate.

Traduceri autorizate: o traducere autorizată este necesară dacă documentul original

este într-o altă limbă decât finlandeză, suedeză sau engleză. Traducătorul trebuie să fie

autorizat în Finlanda pentru a traduce din limba străină în limba finlandeză sau suedeză, în

conformitate cu prevederile Legii nr. 1231/2007 privind traducătorii autorizați.

Perioada medie pentru procesarea unei cereri este de aproximativ trei luni. Decizia va

fi trimisă direct solicitantului sau persoanei de contact desemnate ce are reședința în

Finlanda .

Mai multe informații pot fi obținute accesând site-ul:

http://www.oph.fi/download/131431_vocational_education_and_training_in_finland.pdf

Lista cu profesiile reglementate în Finlanda poate fi accesată aici:

http://www.oph.fi/english/mobility/recognition/regulated_professions_in_finland

2. Cum este reglementată formarea profesională?

În Finlanda adulţii își pot menține sau îmbunătății competențele profesionale în

domeniul muncii prin diferite tipuri de formare și de abordări, cum ar fi formarea la locul de

muncă, formarea de ucenici, sistemul de testare a competențelor precum și formarea

profesională pe piața forței de muncă.

În ceea ce privește rata de participare, formare la locul de muncă este forma cea mai

extinsă de educație și formare a adulților. Conform studiilor efectuate, companiile finlandeze

au început să investească mai mult în dezvoltarea profesională a personalului propriu. În

toate companiile, cel puțin jumătate din salariați participă de-a lungul timpului într-un mod sau

10

altul la o formă de pregătire. Finanțarea formării profesionale la locul de muncă este, în

principal, responsabilitatea companiilor.

Formarea profesională pe piața forței de muncă este destinată în special șomerilor.

Unele cursuri de formare sunt, de asemenea, oferite persoanelor care riscă șă-și pierdă locul

de muncă și celor care sunt excluse de pe piața forței de muncă.

Cursurile pentru facilitarea accesului pe piața muncii sunt gratuite și se adresează

în special persoanelor în căutarea unui loc de muncă având vârsta de peste 20 de ani, care

nu au lucrat niciodată, ce riscă să rămână șomere.

În perioada în care o persoană nu lucrează aceasta poate efectua cursuri

automotivante, ca de exemplu pentru obținerea unei diplome, beneficiind, în același timp, și

de sprijin financiar dacă:

- este înregistrată la un Birou TE ca persoană aflată în căutarea unui loc de

muncă;

- are cel puțin 25 de ani în momentul începerii cursului;

- necesitatea efectuării respectivului curs a fost certificată de către Biroul TE;

- cursul face parte din planul individual de re/angajare;

- cursul se deruleaza în regim de 5 zile/săptămână (la zi).

Perioada pentru care se acordă sprijin financiar în cazul acestui tip de cursuri este

cea a derulării cursului respectiv, dar nu mai mult de 24 de luni/curs.

Biroul TE monitorizează participarea la curs și progresele înregistrate de

participant.

În momentul în care o persoană decide să se stabilească în Finlanda și nu are un loc

de muncă, trebuie să se adreseze cât mai rapid Biroului TE competent din zona în care

acesta are rezidența.

Biroul TE va transmite la Kela o așa numită declarație cu privire la politica de muncă

al cărui scop este de a confirma faptul că persoana respectivă este un șomer în căutarea unui

loc de muncă și că acesta este eligibil pentru a primi subvenție în vederea integrării pe piața

muncii.

Persoanele cu vârste cuprinse între 17 și 64 de ani, rezidente în Finlanda, șomere

aflate în căutarea unui loc de muncă sunt eligibile pentru primirea subvenției menționate

anterior. După înregistrarea la Biroul TE, acesta trebuie să se adreseze Institutului de

Protecție Socială – Kela pentru a primi subvenția pentru integrarea pe piața muncii.

11

Aceştia pot beneficia și ei de elaborarea unui plan individual de integrare pe piața

muncii care rezultă din colaborarea acestuia cu municipalitatea de rezidență și Biroul TE.

Acest plan este elaborat în primii 3 ani de la obținerea permisului de rezidență în Finlanda.

Durata planului de integrare este variabilă în funcție de necesitățile individuale

precum și în funcție de alte circumstanțe.

Menționăm faptul ca nu toate persoanele beneficiază de un plan de integrare.

Refuzul participării la măsurile de stimulare a ocupări cuprinse în planul individual de

ocupare atrage după sine restricționarea dreptului la asistență pentru integrarea pe piața

muncii și suspendarea plății subvenției pentru integrarea pe piața muncii.

3. Cum este realizată încadrarea – contractul de muncă?

Legislația finlandeză a muncii și de sănătate și securitate la locul de muncă se aplică

tuturor lucrătorilor angajați de către agenți economici finlandezi, indiferent de naționalitatea

acestora.

Angajatorul și angajatul stabilesc de comun acord prevederile contractului de muncă.

Conform prevederilor Legii nr. 55/2001 privind angajarea în muncă, modificată și completată

(http://www.finlex.fi/en/laki/kaannokset/2001/en20010055.pdf), contactul de muncă poate fi

încheiat în următoarele forme: verbal, scris și electronic. Este recomandat ca această

înțelegere să îmbrace forma scrisă și să conțină cel puțin următoarele elemente: numele

angajatorului/agentului economic, numele angajatului, natura muncii, data de începere a

angajării, durata angajării, perioada de preaviz, perioada de probă, programul de muncă,

sarcinile lucrătorului, salariul, locul desfășurării muncii. Se recomandă ca acordul verbal să fie

stabilit în prezența a doi martori. Orice înțelegere care diminuează drepturile lucrătorului

stabilite prin legislația din domeniul muncii și/sau contractele colective de muncă este nulă.

4. Cum este reglementat contractul de muncă?

Contactul de muncă este reglementat în Finlanda prin Legea fundamentală nr.

55/2001 privind angajarea în muncă, modificată și completată.

Un contract de muncă este valabilă pe termen nelimitat dacă nu are, pentru un motiv

justificat, stabilit un termen specific. Contractele încheiate pentru un termen fix la inițiativa

12

angajatorului, fără un motiv întemeiat, și contracte succesive pe durată determinată încheiat

fără un motiv justificat, se consideră valabile pe termen nelimitat.

5. Care sunt prevederile privind ocuparea în muncă a persoanelor din cadrul

categoriilor speciale?

Prevederile referitoare la dreptul unei persoane sub 18 ani de a încheia un contract

de muncă și dreptul persoanei care are grija și custodia unui tânăr angajat de a anula un

contract de muncă încheiat cu un minor sunt cuprinse în Legea nr. 998/1993 privind tinerii

lucrători.

O persoană care a fost declarat incompetentă legal sau a cărui competență a fost

limitată în conformitate cu Legea nr. 442/1999 privind tutela poate încheia și rezilia un

contract de muncă în nume propriu.

Prevederile Legilor nr. 189/2001 privind actul de profesional de reabilitare și nr.

710/1982 privind protecția socială includ susținerea persoanelor cu dizabilități în vederea

obținerii de locuri de muncă, deși accentul se pune pe toate categoriile de șomeri. În vederea

activării șomerilor cu dizabilități la nivel local, municipalitățile pot lua măsuri suplimentare sau

pot apela la diferite organizații non-guvernamentale în acest sens.

3. Cum este reglementată activitatea ca lucrător independent?

Cetățenii UE pot derula liber afaceri în Finlanda, după ce şi-au înregistrat dreptul de

ședere în Finlanda. Dreptul se aplică celor care sunt fie antreprenori privați fie persoane care

desfășoară activități independente. De asemenea, furnizorii de servicii, cum ar fi medicii,

frizerii, precum și cei care doresc îngrijiri medicale pe propria cheltuială, pot face parte din

acest grup. Aceştia nu au nevoie de un document de ședere separat.

Un cetățean UE care intenționează să desfășoare activități independente în această

țară trebuie să-şi înregistreze dreptul de ședere în Finlanda la secția de poliție locală. Poliția

va înregistra dreptul de ședere în Finlanda al persoanei care urmează să desfășoare activități

independente în Registrul de străini și va emite un document în acest sens.

În momentul înregistrării dreptului de ședere în Finlanda, persoana care urmează să

desfășoare o activitate independentă trebuie să prezinte o diplomă în baza căreia poate

practica o meserie ca persoană autonomă.

13

4. Cum este reglementată salarizarea?

În cazul în care nu există un contract colectiv de muncă aplicabil, la nivelul anului

2012 salariul lunar nu poate fi mai mic decât 1.134 euro lunar.

În legislația finlandeză a muncii nu există stipulat un salariu minim pe economie. Prin

contractele colective de muncă de la nivel de sector se stabilesc salarii minime sectoriale. De

asemenea, se pot stabili prevederi pecuniare suplimentare cum ar fi acordarea unor beneficii

pentru hrană și locuință în plus față de salariul stipulat.

În cadrul contractelor colective de muncă salariile sunt stabilite în funcție de

încadrările profesionale, experiența și poziția geografică a locului de muncă (există regiuni cu

cost I și cu cost II). Iată câteva exemple privind salariile încadrate la regiune cu cost I, ce

conțin și taxele/contribuțiile ce trebuie plătite statului finlandez:

Sectorul de construcții (1.03.2012 – 1.03.2013)

8. Cum este reglementat timpul de lucru?

În mod obișnuit programul de lucru este de 8 ore/zi, respectiv 40 ore/săptămână.

Pentru o perioadă de 2 săptămâni nu trebuie să fie efectuate mai mult de 80 ore de lucru, iar

pentru 3 săptămâni nu trebuie depășite 120 ore de lucru. Programul de lucru săptămânal

poate fi flexibil, în așa fel încât să nu se depășească 40 de ore lucrate în total.

Sectorul de construcții (1.03.2012 – 1.03.2013)

Încadrări profesionale I II III IV V VI

salariu (€/h) 9,49 10,81 11,93 13,26 14,50 15,59

Sectorul prelucrării metalelor (1.10.2011 - prezent)

Încadrări profesionale I II III

salariu (€/h) 8,45 9,78 11,32

Sectorul serviciilor de curățenie (1.1.2012 - 31.12.2012 )

Încadrări profesionale 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

salariu (€/h) 7,87 8,75 9,19 9,64 10,13 10,63 11,06 11,50 11,96 12,44

Sectorul hoteluri si restaurante (1.4.2012 - prezent)

Încadrări profesionale I II III IV V

salariu (€/h) 9,62 9,70 10,18 10,65 11,02

14

Fiecare loc de muncă trebuie să aibe un program de lucru prestabilit, cu orele de

început și de sfârșit a activității de lucru, care să fie afișat la loc vizibil. În vederea evitării

neînțelegerilor angajații ar trebui să țină propria evidență a orelor lucrate și a salariilor primite.

Dacă munca efectuată zilnic are o perioadă mai lungă de 6 ore angajatorul trebuie să

acorde o perioadă de odihnă de 30 de minute (pauză de prânz), cel puțin 11 ore de odihnă

zilnică precum și o perioadă de cel puțin 35 de ore de relaxare în timpul zilelor de sfârșit de

săptămână.

Orele de muncă efectuate în afara orelor de program de lucru sunt considerate ore

suplimentare. Plata orelor suplimentare este realizată astfel: primele 2 ore suplimentare

lucrate într-o zi se plătesc cu 50% mai mult, în timp ce restul orelor suplimentare sunt

recompensate cu 100% mai mult raportat la salariu. Primele 12 ore de muncă suplimentară

prestate într-o perioadă de 2 săptămâni precum și primele 18 ore de de muncă suplimentară

prestate într-o perioadă de 3 săptămâni sunt plătite cu 50% mai mult raportat la salariu.

Munca efectuată în zilele de duminica este plătită dublu.

Munca prestată noaptea este plătită conform prevederilor fiecărui contract colectiv de

muncă sectorial în parte.

9. Care sunt prevederile privind concediile?

În mod normal un lucrător are dreptul la 2,5 zile de concediu de odihnă pentru fiecare

lună lucrată dacă este angajat de mai mult de 1 an. Concediul de odihnă este plătit la nivelul

salariului. Zilele de concediu trebuie efectuate, neputând fi înlocuite cu bani decât în situația

încetării contractului de muncă și numai pentru zilele de concediu rămase neefectuate.

După ce a lucrat pentru același angajator cel puțin o lună, un angajat are dreptul să

primească concediu medical plătit dacă se află în incapacitate temporară de a lucra ca

urmare a unei boli sau a unei accidentări. Pentru a putea beneficia de concediu medical plătit

lucrătorul trebuie să prezinte angajatorului un certificat medical din care să rezulte că situația

sa medicală impune repaos. În cazul în care un lucrător a lucrat mai puțin de o lună înainte să

se îmbolnăvească sau să se accidenteze, în timpul concediului medical va primi 50% din

salariu. Conform legislației în vigoare un angajat are dreptul să primească concediu medical

15

pentru o perioadă de 9 zile dar, în general, în cadrul contractelor colective de muncă

sectoriale este stipulată o perioadă mai lungă pentru concediu medical.

10. Care sunt dispoziţiile privind încetarea relaţiei de muncă?

Angajatorul poate concedia un angajat doar dacă motivele sunt " grave și adecvate" .

Astfel de motive care țin de persoana salariatului se referă la încălcări grave sau neglijență a

obligațiilor prevăzute în contractul de muncă ori acțiuni într-un mod care afectează, în esență,

poziția părților contractuale în relația contractuală. Aceste motive includ neglijență a obligației

de a lucra, refuzul de a lucra, nerespectarea sarcinilor de serviciu, lipsa de onestitate etc .

Conform legii, un angajat nu poate fi concediat în următoarele situații :

1) boală, invaliditate sau accident;

2) participarea la grevă, în conformitate cu prevederile Legii contractelor colective;

3) convingerile angajatorului sau participarea acestuia la acțiuni civile, politice ,

religioase sau de altă natură;

4) recurgerea angajatului la mijloace de protecție juridică aflate la dispoziția

angajaților.

Dacă nu s-a convenit altfel, în cazul în care raportul de muncă a continuat

neîntrerupt, perioadele de preaviz care trebuie respectate de către angajator sunt

următoarele:

1) 14 zile, în cazul în care raportul de muncă a continuat timp de până la un an;

2) o lună, în cazul în care raportul de muncă a continuat pentru mai mult de un an,

dar nu mai mult de patru ani;

3) două luni, în cazul în care raportul de muncă a continuat pentru mai mult de patru

ani, dar nu mai mult de opt ani;

4) patru luni în cazul în care raportul de muncă a continuat pentru mai mult de opt ani

dar nu mai mult de 12 ani;

5) șase luni, în cazul în care raportul de muncă a continuat pentru mai mult de 12 de

ani.

Dacă nu s-a convenit altfel, în cazul în care raportul de muncă a continuat

neîntrerupt, perioadele de preaviz care trebuie respectate de către angajat sunt următoarele:

16

1) 14 zile, în cazul în care raportul de muncă a continuat pentru nu mai mult de cinci

ani;

2) o lună, în cazul în care raportul de muncă a continuat pentru mai mult de cinci ani.

Un angajator care întrerupe un contract de muncă fără respectarea perioadei de

preaviz va plăti angajatului salariul integral pentru o perioadă echivalentă cu perioada de

preaviz ca și compensație.

Angajații care nu au respectat acordarea perioadei de preaviz trebuie să plătească

angajatorului o sumă echivalentă cu salariul lor pentru perioada de preaviz neacordată.

11. Cum este realizată reprezentarea lucrătorilor?

În Finlanda există trei organizații sindicale, respectiv Organizația Centrală a

Sindicatelor Finlandeze - SAK, Confederația Sindicală Finlandeză a Profesioniștilor - STTK și

Confederația Sindicală Finlandeză a Personalului de Conducere - AKAVA, ce organizează

categorii diferite de lucrători astfel: SAK este confederația ”gulerelor albastre”, STTK a

”gulerelor albe” iar AKAVA a angajaților absolvenți de studii universitare.

Organizațiile sindicale și cele patronale stabilesc prin negociere principalele drepturi

și obligații în domeniul muncii stipulate în contactele colective de muncă. În general

contractele colective de muncă conțin prevederi suplimentare față de legislația muncii în

favoarea lucrătorilor. Există contracte colective de muncă stabilite aproape în toate sectoarele

de activitate iar angajatorii sunt obligații să respecte prevederile acestora.

De asemenea sindicatele se implică în sprijinirea propriilor membrii în cazul în care

aceștia sunt implicați în conflicte de muncă.

12. Care sunt prevederile privind conflictele de muncă – reprezentarea lucrătorilor

români, greva?

Dreptul de a desfășura o acțiune colectivă nu este recunoscut în mod expres în

legislația finlandeză. Cu toate acestea, libertatea de asociere este consfințită prin Constituție

și această libertate include dreptul de a participa la activitățile unei asociații.

17

În situația apariției unui conflict de muncă, lucrătorul respectiv trebuie să efectueze

următorii pași în vederea rezolvării acestuia, astfel:

1. informarea sindicatului la care aceste este membru ce va încerca prin proprii

reprezentanți să medieze conflictul de muncă dintre angajat și angajator;

2. dacă în urma acțiunii menționate la punctul 1 nu se ajunge la o înțelegere, se

poate solicita intervenția Inspecției Muncii;

3. dacă nici în urma acțiunii menționate la punctul 2 nu se rezolvă problema, cazul

trebuie adus în fața unui judecător.

Inspecția Muncii din Finlanda este reprezentată de Administrația de Sănătate și

Securitate în Muncă ( http://www.tyosuojelu.fi/fi/workingfinland/). Aceasta este organizată

teritorial în 5 zone diferite respectiv: Sud, Sud-Vest, Est, Centru-Vest și Nord. Este foarte

important ca în cazul unui conflict individual de muncă respectivul lucrător să se adreze

autorității adecvate competente din punct de vedere teritorial.

Modalitatea cea mai rapidă și mai eficientă de a rezolva un conflict de muncă este

prin medierea acestuia de către reprezentanții sindicali.

Un litigiu de muncă în Finlanda poate dura și câteva luni, în funcție de complexitatea

acestuia.

De asemenea, lucrătorul cetățean român se poate adresa pentru sprijin în

soluționarea unui conflict individual de muncă și atașatului pentru probleme de muncă și

sociale din cadrul Ambasadei României din Finlanda.

Acțiuni colective, respectiv greve, sunt permise în limitele prevăzute în Legea privind

contractele colective și în procedura reglementată prin Legea privind medierea în litigiile de

muncă (1962) (http://www.finlex.fi/fi/laki/kaannokset/1962/en19620420.pdf)

Oricine intenționează să declanșeze o grevă, trebuie să notifice în scris cu cel puțin

14 zile înainte de începerea acesteia, celeilalte părți și Biroului Național de Conciliere

(National Conciliation Officers) motivele care stau la baza grevei precum și momentul

începerii și încheierii acesteia. Aprobarea grevei poate fi amânată de către Ministerul Muncii,

în cazul în care se consideră că această măsură amenință interesul general sau dacă este

necesar mai mult timp pentru medierea între părți.

18

13.Riscul muncii la negru

În cazul în care un cetățean străin acceptă să lucreze la negru, acesta se expune

următoarelor riscuri:

dificultăți în obţinerea dreptului de şedere, pentru o perioadă mai mare de trei luni;

imposibilitatea de a obține codul personal de identitate finlandez ce este esențial

pentru accesul la bancă, sistemul de sănătate, sistemul de asigurări de sănătate etc.

retribuţii diferite şi drepturi reduse faţă de cele stipulate în contractul colectiv de

muncă aplicabil;

imposibilitatea de a beneficia de prestaţiile oferite de sistemul de securitate socială:

alocații familiale și de maternitate (în cazul femeilor), ajutor de şomaj, pensie

(neincluderea în stagiul de cotizare a perioadei lucrate), asistenţă medicală (în natură) în

caz de boală;

lipsa unei formări corespunzătoare privind protecţia muncii, siguranţa la locul de

muncă fiind periclitată, lucrătorii la ngeru fiind adesea victimele unor grave accidente de

muncă care uneori se încheie cu decesul.

D. Condiţii de viaţă:

1. Care sunt dispoziţiile privind sistemul politic, administrativ şi juridic?

Finlanda este o republică parlamentară. Helsinki este capitala statului şi aici îşi au

sediul principalelor instituţii. Ţara este împărţită în 19 regiuni. Insulele Aaland sunt o regiune

specială cu statut de autonomie extinsă.

Parlamentul Finlandei este monocameral, având 200 de membri. Ultimele alegeri

parlamentare au avut loc în aprilie 2011. Partidele reprezentate în actualul Parlament sunt:

Partidul Coaliţiei Naţionale, Partidul Social-Democrat, Partidul Creştin-Democrat, Partidul de

Centru, Partidul Finlandezilor, Liga Verde, Alianţa de Stânga şi Partidul Etnicilor Suedezi.

Preşedintele ţării este ales în mod direct, fiind şeful statului. Actualul preşedinte este

Sauli Niinisto, ales la 1 martie 2012. Alegerile sunt directe, într-unul sau mai multe tururi.

Mandatul preşedintelui este de 6 ani, cu posibilitatea unei realegeri.

19

Guvernul finlandez exercită puterea executivă, fiind supus controlului parlamentar.

Tradiţional, guvernele finlandeze sunt alcătuite din coaliţii politice.

Sistemul judiciar este bazat pe dreptul civil, fiind împărţit între secţii civile, penale şi

administrative. Sistemul este împărţit între judecătorii locale, curţi de apel regionale, şi Curtea

Supremă. Zona administrativă are la rândul său curţi administrative şi Curtea Supremă

Administrativă.

2. Care sunt reglementările privind veniturile şi impozitarea?

În cazul unui străin care lucrează în această țară taxarea diferă în funcție de tipul de

raport de muncă (angajat direct, detașat, angajat al unei agenții de muncă temporară,

persoană fizică autorizată), de naționalitatea angajatorului (finlandez sau străin), de durata

contractului de muncă (peste sau sub 6 luni) și de nivelul venitului.

Dacă un cetățean străin urmează să lucreze mai puțin de 6 luni în această țară, va

plăti 35% din salariu taxe către administrația financiară din Finlanda (VERO) plus circa 7%

pentru contribuțiile de securitate socială, în cazul în care acesta nu rămâne în continuare

asigurat din acest punct de vedere în România, fapt ce trebuie dovedit prin formularul

european E 101 sau A1. Din taxele plătite în Finlanda poate fi recuperată o anumită sumă

cetățeanul străin are card de impozit eliberat de VERO.

În cazul în care cetățeanul străin va lucra pentru o perioadă mai lungă de 6 luni,

atunci va plăti taxe la fel ca și cetățenii finlandezi. În această țară taxarea asupra venitului

individual este progresivă astfel încât pe măsură ce venitul este mai mare și taxarea crește.

Taxarea venitului individual se situează între 6,5% și 29,75%, în funcție de nivelul

venitului, plus circa 7% pentru contribuțiile de securitate socială, în cazul în care acesta nu

rămâne în continuare asigurat în țară, prin formularul european menționat anterior. În plus se

mai plătesc taxe variabile pentru municipalitate (16.25% - 21.75%) și pentru biserică (1%-

2.15%).

Pentru a verifica ce taxe trebuie plătite în Finlanda în cazul unui contract de muncă

mai lung de 6 luni poate fi utilizat calculatorul de taxe:

http://prosentti.vero.fi/VPL2013/Sivut/Henkilotiedot.aspx

În momentul în care cetățeanul străin sosește în Finlanda și intră în posesia

contractului de muncă, acesta trebuie să se prezinte la administrația financiară pentru a

obține un card pentru taxe (tax card - verokortti) ce trebuie prezentat angajatorului imediat ce

20

începe să lucreze pentru a putea fi taxat salariul la nivelul legal. Pentru perioada în care sunt

obținute venituri fără a avea acest card de taxe înregistrat la angajator se plătesc taxe la un

nivel mai mare (circa 60%). Pentru obținerea cardului de taxe consultați site-urile

http://www.vero.fi/en-US sau http://www.infopankki.fi/into/

Informații suplimentare referitoare la taxarea în Finlanda se pot obține accensând

site-urile:

http://www.vero.fi/en-

US/Precise_information/International_tax_situations/Employees/Leased_employees_from_ab

road_to_Finland_(14447)

http://www.vero.fi/en-

US/Precise_information/International_tax_situations/Employers/Working_in_Finland(14413)

https://www.nordisketax.net/main.asp?url=/files/suo/eng/i07.asp&s=&m=&w=

3. Care este costul vieţii?

Nivelul de trai din Finlanda este ridicat ca urmare a unui cost al vieții dintre cele mai

mari din Europa (costurile cu chiria, transportul, produse de primă necesitate etc. sunt foarte

mari informații gasiţi pe site-ul EURES România:

http://eures.anofm.ro/conditii_munca_viata_public.php?id_tara=8&user=&parola=

Conform datelor publicate pe acest site, finlandezii cheltuiesc de obicei pentru

transport, mancare și timp liber aproximativ 40% din salariu. Preţurile mașinilor sunt cu 24%

mai mari în Finlanda decât în UE. Preţul hainelor este mai mare cu 10%, al încălțămintei cu

20% mai mare decât media în UE. Mâncarea este cu 22% mai scumpă decât în UE.

4. Care sunt condiţiile de cumpărare/închiriere a unei locuinţe?

Cetăţenii români pot cumpăra / închiria o locuinţă în Finlanda fără nici o restricţie.

5. Cum este reglementat sistemul sanitar?

Dreptul la servicii de sănătate rezultă din rezidență.

Autoritățile locale sunt cele care asigură gestionarea serviciilor de sănătate prin

intermediul centrelor de sănătate și spitalelor.

21

Serviciile de sănătate primară acordate sunt: examinarea și tratamentele medicale,

transportul pacienților, sănătate dentară, sănătate mintală, îngrijiri medicale adordate copiilor,

consiliere familială, servicii de sănătate acordate în școli, de screening, de reabilitare,

sănătate ocupațională.

Toți rezidenții din Finlanda sunt acoperiți de asigurarea națională de sănătate. Este

implementat sistemul co-plății de către asigurați pentru serviciile medicale primite.

Sunt rambursate costurile pentru tratamentele medicale precum și pentru alte costuri

derivate din acestea, inclusiv pentru medicamente, costuri de deplasare ocazionate de boală

sau tratamente medicale efectuate în regim privat.

În ceea ce privește costul medicamentelor aceste sunt rambursate total sau parțial în

funcție de veniturile bolnavilor. În plus este stabilit un cuantum anual de 670 euro la nivelul

anului 2013 peste care suma reprezentată de co-plată este rambursată la nivel de 100%.

De asemenea sunt acoperite costurile de deplasare ocazionate de boală în limita a

240 euro/an/persoană.

Prin sistemul public de sănătate se rambursează circa o treime din costurile susținute

în regim privat pentru examinări sau tratamente medicale.

6. Cum este reglementat sistemul de învăţământ?

Sistemul de învăţământ din Finlanda este unul dintre cele mai performante din Europa,

fiind structurat astfel :

- educaţia de bază obligatorie - cls. I – IX (formată din educaţia primară - cls I-VI şi

educaţia secundară – cls. VII – IX) ;

- educaţia liceală – cls. X-XII (educaţie generală şi vocaţională) ;

- educaţia universitară şi post-universitară.

Învăţământul de stat este gratuit şi oferă servicii medicale gratuite pentru elevi.

Informaţii suplimentare pot fi obţinute accesând site-ul Ministerului Educaţiei şi Culturii

din Finlanda (http://www.minedu.fi/OPM/Koulutus/?lang=en ).

22

7. Cum este viaţa socială şi culturală?

Finlanda reprezintă un spaţiu cultural dinamic în care sunt organizate, cu regularitate,

evenimente culturale cu participare naţională şi internaţională.

8. Care sunt dispoziţiile privind viaţa privată (naştere, căsătorie, deces)?

Cetăţenii români aflaţi în Finlanda trebuie să solicite autorităţilor finlandeze eliberarea

unui extras sau a unui certificat de stare civilă (naştere, căsătorie, deces), urmând a solicita,

apoi, Ambasadei României la Helsinki înscrierea/înregistrarea extraselor/certificatelor de

stare civilă emise de autorităţile finlandeze. Înscrierea acestor acte este necesară pentru

recunoaşterea lor de către autorităţile române.

Certificatul de naştere românesc: Cererea de înscriere/înregistrare a naşterii se depune la

Ambasada României la Helsinki de părintele cetăţean român sau, dacă ambii părinţi sunt

cetăţeni români, poate prezenta cererea unul dintre ei.

Documente necesare:

certificatul (extrasul) de naştere finlandez obţinut de la Maistraatit (centrul de evidentă

a populaţiei), cu părinţii, apostilat de autorităţile locale, în original şi copie;

declaraţia pe proprie răspundere privind inexistenţa altei transcrieri în România sau la

altă misiune diplomatică a României (formularul se primeşte la misiunea diplomatică);

paşapoartele părinţilor copilului, în original şi copie ;

certificatele de căsătorie şi de naştere ale părinţilor copilului, în original şi copie; dacă

tatăl copilului este cetăţean străin, se va prezenta extrasul său de naştere ;

permisul de şedere în Finlanda al cel puţin unuia dintre părinţi (atunci când ambii sunt

cetăţeni români), în original şi copie ;

buletinul/cartea de identitate din România, în original şi copie ;

taxa consulară.

Certificatul de căsătorie. Înscrierea căsătoriilor se poate solicita la Ambasada României

la Helsinki pe baza următoarelor documente:

23

extrasul actului de căsătorie finlandez obţinut de la Maistraatit (centrul de evidentă a

populaţiei), apostilat de autorităţile locale în original şi copie;

declaraţia pe proprie răspundere privind inexistenţa altei transcrieri în România sau la

altă misiune diplomatică a României (formularul se primeşte de la misiunea

diplomatică);

declaraţia pe proprie răspundere privind inexistenţa altor căsătorii anterioare ale

cetăţeanului român (formularul se primeşte de la misiunea diplomatică) (sau, după caz,

certificatul de naştere eliberat de autorităţile române cu toate menţiunile de căsătorie şi

de divorţ);

paşapoartele soţilor (primele 4 pagini), în original şi copie

certificatele de naştere ale soţilor, în original şi copie; în cazul în care unul din soţi este

cetăţean străin, se va prezenta extrasul de naştere al acestuia;

buletinul/cartea de identitate din România, în original şi copie

taxa consulară

Certificatul de deces. Decesul trebuie înregistrat la autorităţile locale din Finlanda. Dacă

Ambasada României este notificată despre deces de autorităţile locale, aceasta informează

Ministerul Afacerilor Interne din România, care va anunţa familia despre decesul cetăţeanului

român. Înscrierea decesului la Ambasada României permite eliberarea de către ambasadă a

unui certificat de deces românesc.

Atenţie: eliberarea certificatului de deces românesc se poate face numai pe baza certificatului

de deces eliberat iniţial de autorităţile locale din Finlanda şi pe baza altor documente

prevăzute de legislaţia română.

9. Cum este reglementat transportul?

În Finlanda, transportul public este foarte bine organizat fiecare staţie de gară, autobuz sau

tramvai beneficiind de informaţii electronice actualizate privind programul curselor de

transport local sau regional. Informaţii detaliate se pot gasi pe site-urile primăriilor locale

(pentru Helsinki puteti accesa:

http://www.hel.fi/hki/Helsinki/en/Services/Transport+and+maps).

24

E. Asigurări sociale:

1. Cum este reglementat sistemul naţional de asigurări sociale?

Dreptul la securitate socială în Finlanda este strâns legat de perioada de reședință în

această ţară. Dacă un cetăţean străin intenţionează să se mute definitiv în Finlanda atunci va

putea beneficia de prestaţiile sistemului de securitate socială, în anumite condiții.

Străinii care intenţionează să se stabilească permanent în Finlanda şi să beneficieze

de sistemul de securitate filandez trebuie să contacteze Instituţia de Securitate Socială din

Finlanda, respectiv KELA, care acordă prestaţii de securitate socială tuturor persoanelor care

au reședința în această ţară. Dacă îndeplinesc condiţiile impuse, solicitanţii vor primi din

partea KELA un card personal.

În cazul în care un străin se mută temporar în Finlanda, în mod normal nu va avea

dreptul la prestaţii de securitate socială din partea KELA. De exemplu un student care vine în

Finlanda pentru a urma cursurile unei instituţii superioare de învăţământ se consideră că este

rezident temporar în Finlanda, cu excepţia cazurilor în care acesta provine dintr-un alt stat

nordic, situaţie în care poate beneficia de prestaţii din partea sistemului finlandez de

securitate socială dacă este înregistrat ca fiind rezident în Finlanda.

Străinii care beneficiază de prestaţii sociale din partea altor state membre UE sau

sunt acoperiţi de sistemul de securitate al altei ţări nu vor primi prestaţii sociale din partea

sistemului finlandez de securitate socială. Străinii care se încadrează în această categorie

sunt:

- lucrătorii detaşaţi dintr-un alt stat membru UE ori din Elveţia;

- lucrătorii transfrontalieri;

- membrii de familie ai lucrătorilor din altă ţară nordică;

- angajaţii guvernului unui alt stat sau ai unei organizaţii interguvernamentale şi

membrii lor de familie.

Dacă un cetăţean străin urmează să lucreze în Finlanda în baza unui contract de

muncă cu o durată de cel puţin 2 ani, acesta, în mod normal, va fi acoperit de sistemul de

securitate socială finlandez din momentul în care acesta se mută în Finlanda.

Dacă durata contractului de muncă încheiat pentru o perioadă mai mică de 2 ani

(“angajare temporară”) se prelungeşte peste 2 ani (“angajare permanentă”), lucrătorul străin

va fi acoperit de sistemul de protecţie socială finlandez din momentul în care raportul de

25

muncă temporar este preschimbat în raport de muncă permanent (pe perioadă

nedeterminată).

Se consideră că există un raport de muncă în cazul în care o persoană lucrează cel

puţin 18 ore/săptămână, iar salariul plătit pentru munca desfăşurată este la nivelul celui

stipulat în contractul colectiv de muncă aplicabil.

Străinii care vin în Finlanda cu scopul de a lucra trebuie să îndeplinească condițiile de

angajare pentru a putea beneficia de acoperirea sistemului de securitate socială finlandez.

Aceste condiții nu se aplică lucrătorilor care se consideră că s-au mutat permanent în

Finlanda.

Dreptul la a beneficia de prestaţii din partea sistemului de securitate socială finlandez

de către această categorie de lucrători sau de liber profesionişti se stabileşte în funcţie de

perioada de angajare. Astfel:

- relaţii de muncă pentru o perioadă mai scurtă de 4 luni: în acest caz, lucrătorii nu au

dreptul la prestaţii sociale din partea sistemului de securitate socială finlandez; cu toate

acestea, dacă pentru lucrător se plătesc contribuţii la sistemul de pensii finlandez,

acesta are dreptul la alocaţie pentru îngrijirea copilului la domiciliu (alocaţie de bază şi

supliment) şi la tratament medical în sistemul public de sănătate;

- relaţii de muncă pentru o perioadă cuprinsă între 4 luni şi 2 ani: în acest caz

lucrătorul are dreptul la prestaţii de sănătate, la alocaţie pentru îngrijirea copilului la

domiciliu şi la alocaţie pentru copil de la începutul raportului de muncă; de asemenea

va avea dreptul la pensie pentru limită de vârstă, la pensie pentru urmaşi şi va fi

acoperit de legislaţia în materie de şomaj.

- relaţii de muncă pentru o perioadă de peste 2 ani: în acest caz lucrătorul este

complet acoperit de sistemul de protecţie socială finlandez, fiind eligibil pentru

prestaţiile acordate de KELA.

Referitor la asigurarea împotriva accidentelor de muncă, sănătatea și securitatea

în muncă are ca scop asigurarea sănătății fizice și mintale a angajaților prin garantarea unor

condiții de muncă sigure și sănătoase. Sănătatea și securitatea în muncă include, de

asemenea, condițiile de muncă, de management al organizație, funcționalitate și

productivitate .

Angajatorii sunt responsabili de securitatea și sănătatea angajaților lor la locul de

muncă și a măsurilor de securitate (Legea nr. 738/2002 privind Securitatea și Sănătatea) .

26

Sănătatea și securitatea ocupațională poate fi atinsă prin cooperare, iar angajații sunt

responsabili la locul lor de muncă de propria securitate și de siguranță colegilor. Angajații

trebuie să cunoască și să ia în considerare riscurile propriei munci și ale mediul de lucru și să

informeze angajatorul sau reprezentantul cu sănătatea și securitatea ocupațională cu privire

la orice problemă apărută în acest sens.

În conformitate cu Legea menționată anterior, angajatorul trebuie să aibă o politică de

promovare a securității și sănătății și de menținere a capacității de muncă a angajaților.

Politica trebuie să includă necesitatea de a dezvolta condițiile de lucru și impactul factorilor de

mediu asupra locurilor de muncă. Toate companiie trebuie să aibă o politică de securitate și

sănătate în muncă, indiferent de mărimea lor .

Un cetățean străin care lucrează pentru un angajator finlandez în Finlanda trebuie să

fie asigurat împotriva accidentelor de munca de către angajator. Asigurarea trebuie să

acopere atât accidentele ce pot avea loc în timpul programului de lucru cât și accidentele de

traseu (de acasa până la locul de muncă și invers).

Dacă un angajator străin trimite temporar la lucru în Finlanda un lucrător, acesta

trebuie să fie acoperit de către o asigurare împotriva accidentelor de muncă încheiată în țara

din care lucrătorul provine. În cazul unui accident de muncă lucrătorul trebuie să se adreseze

Federației Instituțiilor de Asigurare împotriva Accidentelor de Muncă (FAII)

http://www.tvl.fi/en/Insurance/

Informații suplimentare pot fi obținute accesând site-ul:

http://www.ttl.fi/en/Pages/default.aspx

2. Care sunt prevederile privind asigurarea de şomaj?

Dacă o persoană a fost concediată sau a absolvit o instituție de învățământ și nu și-a

găsit un loc de muncă trebuie să se adreseze cât mai rapid biroului de ocupare competent din

punct de vedere teritorial pentru a se înregistra în vederea acordării unei indemnizații de

șomaj (unemployment allowance) ori a unei subvenții pentru integrarea pe piața muncii (labor

market subsidy).

Birourile de Ocupare și Dezvoltare Economică oferă o largă gamă de servicii de

ocupare și formare profesională. În momentul înregistrării la unul din aceste birouri,

27

beneficiarul este supus unui interviu, în urma căruia, în funcție de pregătirea și de necesitățile

pe care acesta le are, este elaborat un plan de (re)integrare pe piața muncii ce cuprinde atât

modalitățile prin care acesta își va căuta un loc de muncă, cât și sprijinul pe care experții

biroului îl pot acorda beneficiarului în acest sens.

Șomerii aflați în căutarea unui loc de muncă pot primi o indemnizație de șomaj din

partea statului finlandez astfel:

1. Indemnizație de șomaj raportată la venitul anterior ce este acordată de către

fondul de șomaj competent. Această indemnizație poate fi acordată pentru o perioadă

maximă de până la 500 de zile. Cuantumul acestei indemnizații este în jur de 70% din

venitul anterior pierderii locului de muncă

sau

2. Indemnizație de șomaj de bază acordată de către Institutul de Securitate

Socială din Finlanda, respectiv KELA;

Acest tip de indemnizație este acordată persoanelor care și-au pierdut locul de

muncă dar nu sunt asigurate la un fond de șomaj. Indemnizația este plătită pentru maximum

500 de zile, iar dacă la sfârșitul acestei perioade persoana este încă șomeră poate solicita

subvenția pentru integrarea pe piața muncii.

Indemnizația de șomaj de bază se plătește lucrătorilor care au lucrat cel puțin 34 de

săptămâni în cei 2 ani anteriori pierderii locului de muncă, având un contact de muncă de cel

puțin 18 ore/săptămână și care au primit un salariu conform prevederilor contractului colectiv

de muncă aplicabil sau de cel puțin 1134 euro/lună.

La nivelul anului 2013, valoarea indemnizaţiei e de 32,46 euro/zi și se plătește pentru

5 zile/săptămână. Suma crește dacă în aceeași casă locuiesc și copii sub 18 ani astfel:

- cu 5,24 euro/zi pentru un copil;

- cu 7,69 euro/zi pentru doi copii;

- cu 9,92 euro/zi pentru trei sau mai mulți copii.

Dacă în familie nu există copii care să locuiască împreună cu șomerul, subvenția

medie pentru șomajul de bază e de 698 euro/lună impozabili.

sau

3. Subvenție pentru integrarea pe piața muncii acordată de către KELA, dacă nu

îndeplinesc condițiile pentru obținerea primului tip de indemnizație de șomaj menționat

ori au primit deja acest timp de indemnizație pentru perioada maximă prevăzută de

28

lege, de 500 zile. Această subvenție poate fi obținută de următoarele categorii de

șomeri:

- absolvenții de instituții de învățământ care nu și-au găsit un loc de muncă

imediat după absolvire;

- șomerii care au depășit perioada maximă legală de acordare a îndemnizației de

șomaj raportată la venitul anterior (500 zile).

Cuantumul acestei subvenții variază în funcție de veniturile pe care beneficiarul le

poate avea din alte surse (chirii, dividende etc.) sau de veniturile pe care ceilalți membri de

familie alături de care locuiește le au.

Această subvenție se acordă pe o perioadă nelimitată.

Valoarea subvenției e de 32,46 euro/zi și se plătește pentru 5 zile/săptămână. Suma

crește dacă în aceeași casă locuiesc și copii sub 18 ani astfel:

- cu 5,24 euro/zi pentru un copil;

- cu 7,69 euro/zi pentru doi copii;

- cu 9,92 euro/zi pentru trei sau mai mulți copii.

Dacă în familie nu există copii care să locuiască împreună cu șomerul, subvenția

medie pentru șomaj e de 698 euro/lună impozabili.

3. Care sunt prevederile privind asigurarea de sănătate?

Cetăţenii UE care se mută temporar în Finlanda vor avea acces la prestaţii medicale

în baza cardului european de sănătate emis de țara de origine.

Dacă un cetăţean străin urmează să lucreze în Finlanda în baza unui contract de

muncă cu o durată de cel puţin 2 ani, acesta, în mod normal, va fi acoperit de sistemul de

securitate socială finlandez din momentul în care acesta se mută în Finlanda. În acest sens

trebuie să se adreseze Instituţiei de Securitate Socială din Finlanda, respectiv KELA, care

acordă și prestaţii de sănătate persoanelor care au reședința în această ţară.

Tipuri de prestați i acordate în caz de boală:

a. Indemnizația zi lnică de boală:

- se acordă angajați lor cu vârste cuprinse între 16 și 67 de ani a căror

stare de boală este ceri f icată de un medic și care, înain te de a se

îmbolnăvi , au lucrat cel puțin 3 luni ;

- cuantumul indemnizației variază în funcție de venit;

29

- există o indemnizație zi lnică de boală minimă ce se poate acorda

bolnavilor care nu au venit dar care au lucrat cel puțin 55 de zile.

b. Recuperarea medicală :

- acordarea servicii lor de terapie pentru persoane cu handicap, cele

care au suferi t un accident de muncă sau care prin munca pe care o

desfășoară își pericli tează sănătatea;

- costuri le ocazionate de reabil i tare sunt rambursate în total i tate;

- pe perioada de recuperare medicală bolnavul primește o alocație.

c. Indemnizație de handicap și îngri ji r i :

- indemnizația de handicap pentru minori i de până la 16 ani ;

- indemnizația de handicap;

- indemnizația de îngri ji re pentru pensionari .

4. Care sunt prevederile privind prestaţiile familiale şi de maternitate?

Sistemul de securitate socială din Finlanda, prin autoritatea compententă din această

țară, Instituţia de Securitate Socială, respectiv KELA, acordă familiilor prestații sociale în

vederea sprijinirii creșterii copiilor. Cuantumul acestora se majorează anual cu rata inflației iar

sumele menționate în cadrul acestui material sunt valabile la nivelul anului 2013.

La nașterea copiilor părinții au dreptul la obținerea următoarelor beneficii sociale

conform legislației în vigoare:

1. Concediile plătite pentru creșterea copilului permit părinților, atât mamei cât și

tatălui, să stea acasă împreună cu copilul, simultan sau separat, pentru o anumită

perioadă de timp:

a. Concediul de maternitate se acordă pentru 105 zile de zile lucrătoare, inclusiv

sâmbetele. Se acordă cu 1-2 luni înainte de nașterea copilului, în funcție de

opțiunea viitoarei mame;

b. Concediul de paternitate se acordă tatălui timp de 1-18 zile după nașterea

copilului, concomitent cu concediul de maternitate;

c. Luna tatălui – dacă tatăl beneficiază de concediul de paternitate total sau parțial

(cel puțin ultimele două săptămâni) are dreptul să solicite încă maxim 24 de zile

de concediu neîntrerupt, la sfărșitul concediului de maternitate al mamei;

30

d. Concediul parental se acordă total sau partial pentru 158 de zile, la expirarea

perioadei de concediu de maternitate;

e. Concediu total de îngrijire a copilului se poate acorda până la data la care

copilul împlinește 3 ani. În cazul copiilor adoptați se poate obține un astfel de

concediu timp de 2 ani de la data adopției copilului şi care poate dura maxim

până la începerea școlii de către copil;

f. Concediu parțial de îngrijire a copilului se poate acorda până la încheierea celui

de-al doilea an școlar (respectiv până în luna iulie) iar în cazul copilului cu

handicap sau cu o boală de lungă durată până la data la care copilul împlinește

18 ani;

g. Concediu temporar de îngrijire a copilului se poate acorda pentru 1-4 zile în

cazul îmbolnăvirii copilului cu vârsta de până la 10 ani;

h. Absența temporară pentru motive familiale - în vederea îngrijirii unui membru al

familiei sau al unei rude apropiate ca urmare a unei boli sau a unui accident.

2. Trusoul copilului – înainte de nașterea copilului familia poate opta pentru o sumă

de bani (140 euro) ori pentru produsele necesare în primele zile de viață ale copilului.

Acest drept se poate obține și în cazul adopției unui copil dacă acesta are pânâ la 18

luni.

3. Indemnizația de maternitate - cuantumul acestei indemnizații diferă în funcție de

veniturile mamei, supuse impozitării anterior nașterii copilului. Cuantumul nu poate fi

inferior sumei de 22,96 euro/zi lucrătoare (luni-sâmbătă, exclusiv duminica sau zilele

declarate libere). Femeile însărcinate care, din cauza condițiilor de muncă (expunerea la

substanțe chimice, radiații, boli infecțioase etc.) nu își pot desfășura activitatea lucrativă

până cu 1 sau 2 luni înainte de naștere, întrucât ar supune astfel fătul la situații de risc,

iar angajatorii nu le pot oferi un alt loc de muncă fără riscuri, pot începe concediul de

maternitate înainte, fără afectarea acestui drept. Pentru perioada suplimentară de

concediu de maternitate acordat din motivele menționate mai sus viitoarea mamă

primește o indemnizație de maternitate specială în același cuantum cu indemnizația

obișnuită de maternitate.

31

4. Indemnizația de paternitate - cuantumul acestei indemnizații diferă în funcție de

veniturile tatălui supuse impozitării anterior nașterii copilului. Cuantumul nu poate fi

inferior sumei de 22,96 euro/zi lucrătoare (luni-sâmbătă, exclusiv duminica sau zilele

declarate libere). Aceasta nu poate fi acordată dacă în respectiva perioadă beneficiarul

lucrează sau frecventează cursurile unei instituții de învățământ în regim full-time. De

asemenea, pentru a putea beneficia de acest drept, tatăl trebuie să locuiască împreună

cu mama copilului și să fi fost acoperit de sistemul de securitate socială finlandez cel

puțin 180 de zile înainte de data estimată a nașterii.

5. Indemnizația parentală - cuantumul acestei indemnizații diferă în funcție de

veniturile beneficiarului supuse impozitării anterior nașterii copilului. Cuantumul nu poate

fi inferior sumei de 22,96 euro/zi lucrătoare (luni-sâmbătă, exclusiv duminica sau zilele

declarate libere). Se acordă pentru perioada în care copilul are vârsta cuprinsă între 3 și

9 luni.

6. Indemnizația pentru Luna tatălui - Se acordă pentru perioada în care copilul are

vârsta cuprinsă între 8 luni și jumătate și 15 luni. Pe lângă condiția menționată la punctul

1. c., pentru a putea beneficia de acest drept, tatăl trebuie să locuiască împreună cu

mama copilului și să fi fost acoperit de sistemul de securitate socială finlandez cel puțin

180 de zile înainte de data estimată a nașterii.

7. Alocația pentru copil se acordă până la vârsta de 17 ani copilului care locuiește în

Finlanda. Cuantumul diferă în funcție de numărul copiilor din cadrul familiei care au

dreptul la această alocație astfel: 1 copil – 104,19 euro/lună, 2 copii – 115,13 euro/ lună,

3 copii – 146,91 euro/lună, 4 copii – 168.27 euro/lună, 5 copii sau mai mulți – 189,63

euro/lună.

8. Alocația pentru îngrijirea copilului la domiciliu se acordă pentru copiii cu vârsta de

până la 3 ani care nu frecventează creșa/gradinița de stat. Pentru primul copil care

îndeplinește condițiile menționate această alocație este în cuantum de 336,67 euro/lună,

la care se adaugă o sumă de 100,79 euro/lună pentru fiecare alt copil cu vârsta de până

la 3 ani și 64,77 euro/lună pentru copilul de peste 3 ani dar care nu a depășit vârsta

școlară. Pentru familiile cu venit mic, se mai acordă un supliment al acestei alocații de

maximum 175,25 euro/lună. Alocația se majorează anual cu rata inflației.

32

9. Alocația pentru copilul care frecventează creșa/grădinița privată sau e îngrijit acasă

de o bonă (cu care s-a încheiat un contract în acest sens) poate fi solicitată de părinții

care locuiesc împreună cu copilul care nu frecventează o creșa/grădinița de stat.

Această alocație este în cuantum de 171,4euro/lună. Pentru familiile cu venit mic se mai

acordă un supliment al acestei alocații. Alocația se majorează anual cu rata inflației.

10. Alocația alimentară pentru copil se acordă dacă, în urma divorțului părinților,

părintele care trebuie să plătească pensie alimentară se află în imposibilitatea de a o

face sau cuantumul acesteia din urmă este mai mic decât cuantumul alocației

alimentare acordată de către stat. Alocația alimentară pentru copil se acordă până la

împlinirea de către copil a vârstei de 18 ani. De asemenea, poate solicita acest tip de

alocație părintele care a adoptat singur un copil sau în cazul în care paternitatea unui

copil născut în afara căsătoriei nu a putut fi demonstrată. În cazul divorțului dintre

părinți, pentru a obține această alocație trebuie să existe un acord de îngrijire a copilului

confirmat de serviciu social local sau printr-o decizie judecătorească cu privire la

îngrijirea copilului (stabilirea pensiei alimentare). Această alocație este în cuantum de

151,85 euro/lună. Dacă unul dintre părinți refuză să plătească pensia alimentară stabilită

prin decizie judecătoarească, celalat părinte poate solicita plata acestei alocații

alimentare pentru copil în limita menționată la KELA iar statul va recupera de la părintele

care nu a plătit pensia alimentară suma datorată. În cazul în care cuantumul pensiei

alimentare este mai mic decât 147,96 euro/lună, statul va plati diferența de la pensia

alimentară până la alocația alimentară.

11. Rambursarea parțială a cheltuielilor efectuate în clinici private de sănătate în

situația îmbolnăvirii copilului (examinare / tratament).

12. Alocația specială pentru îngrijire se acordă părinților care iau parte la tratamentul

sau reabilitarea copiilor lor în spital sau acasă, în cazul îmbolnăvirilor severe, când

necesită îngrijiri permanente la domiciliu. Această alocație se poate plăti pentru

maximum 90 de zile lucrătoare/an. Cuantumul alocației diferă în funcție de venitul

solicitantului, dar nu poate fi mai mic de 22,04 euro/zi.

13. Alocația pentru persoane cu dizabilități de până la 16 ani, variază între 89,18

euro/lună și 403,5 euro/lună, în funcție de gravitatea handicapului.

33

14. Ajutorul pentru adopție se acordă părinților care adoptă un copil din afara granițelor

cu scopul de a acoperi o parte din cheltuielile ocazionate de aceasta. Părinții trebuie să

fie rezidenți în Finlanda, adopția să fie derulată prin intermediul unei agenții

internaționale de adopții iar autoritatea competentă din Finlanda trebuie să-și fi dat

acordul în acest sens. Cuantumul ajutorului pentru adopție este diferit în funcție de țara

din care a fost adoptat copilul (Ex. Estonia – 1900 euro, Africa de Sud, China, Kenya,

Colmbia – 4500 euro, Filipine, Etiopia, Rusia – 3800 euro, alte țări – 3000 euro). Dacă

se adoptă mai mult de un copil, se primește încă 30% din suma respectivă pentru

fiecare alt copil adoptat.

Pentru a putea beneficia de indemnizațiile parentale părinții trebuie să fi locuit în

Finlanda cel puțin 180 de zile inainte de data probabilă a nașterii copilului. Pentru a avea

dreptul la indemnizații părinții trebuie să fie acoperiți de sistemul de securitate socială din

Finlanda. Perioada de asigurare poate include perioade realizate în alte state membre ale

UE, Elveția sau Israel.

5. Cum este reglementat sistemul naţional de pensii?

Sistemul de pensii din Finlanda asigură siguranța financiară a cetățenilor vârstnici, cu

dizabilități sau a celor afectați de șomaj de lungă durată.

Autoritatea competentă în această țară pentru acordarea pensiei este KELA

(www.kela.fi)

Pe perioada în care primesc pensie, în funcție de nivelul acesteia și de necesitățile pe

care le au, pensionarii pot beneficia, de asemenea și de alte prestații, ca de exemplu: alocație

pentru pensionari, sprijin pentru locuință, supliment în cazul unui minor de maxim 16 ani aflat

în întreținerea pensionarului, supliment pentru veterani etc.

Conform legislației în vigoare din Finlanda, vârsta standard de pensionare este de 65

ani, însă o persoană poate decide să iasă la pensie oricând în intervalul de vârstă 63-68 ani,

ținând cont de faptul că o perioadă mai lungă de activitate lucrativă se traduce într-un

cuantum mai ridicat de pensie.

34

Tipuri de pensii:

a. Pensia pentru limită de vârstă

Acest tip de pensie se poate obține la împlinirea vârstei de 65 de ani, dacă persoana

respectivă:

- a locuit în Finlanda cel puţin în ultimii 3 ani;

- îndeplinește condiția ca celelalte prestații pe care le primește să nu

depășească un anumit plafon.

KELA acordă acest tip de pensie ca urmare a depunerii unei cereri în acest sens

începând cu prima lună după ce solicitantul a împlinit vârsta de 65 de ani.

b. Pensie anticipată

Acest tip de pensie se poate acorda ca urmare a depunerii unei cereri în acest sens

începând cu prima lună după ce solicitantul a împlinit vârsta de 62 de ani. În acest caz, însă,

cuantumul pensiei va fi redus cu 0,4% pentru fiecare lună anticipată pentru care s-a solicitat

acordarea acestui tip de pensie. Așadar, dacă la 65 de ani o persoană poate solicita pensie

pentru limită de vârstă, în cazul în care aceasta decide să iasă la pensie imediat ce a împlinit

vârsta de 62 de ani va primi o pensie cu 14,4% mai redusă decât cea pentru limită de vârstă.

Cuantumul pensiei anticipate este permanent și nu va mai putea fi ajustat ulterior, nici

măcar la împlinirea vârstei de 65 de ani, când, conform legislației în vigoare, se atinge vârsta

standard de pensionare în Finlanda.

În plus pensionarii care decid sa iasă la pensie anticipat nu pot beneficia de ajutor

pentru locuință până nu împlinesc vârsta de 65 de ani.

c. Pensie pentru diminuarea capacității de muncă

Acest tip de pensie se acordă persoanelor a căror capacitate de muncă a scăzut, sau

care au nevoie de o perioadă de reabilitare medicală ori doresc să aplice pentru acordarea

unei pensii de handicap. În acest sens solicitantul trebuie să se adreseze unui medic

evaluator al capacității de muncă.

Pe perioada unei boli, o persoană poate beneficia de alocație pentru boală (sickness

allowance), până la maximum 300 de zile lucrătoare pe an.

În urma unei boli o persoană trebuie să se supună unei perioade de reabilitare

medicală. Dacă acest gen de intervenție nu are ca rezultat recăpătarea capacității de muncă,

persoana respectivă are dreptul la pensie de handicap (disability pension). Acest tip de

pensie poate fi acordată și sub forma unei subvenții de reabilitare (rehabilitation subsidy)

35

dacă persoana se află în perioada de stabilire a unui program de reabilitare sau deja urmează

un program în acest sens.

d. Pensia de șomaj

Acest tip de pensie se acordă persoanelor născute înainte de 1950 care sunt șomeri

de lungă durată. Pensia acordată acestora nu este redusă conform legii cu 0,4% pentru

fiecare lună de anticipare față de vârsta standard de pensionare de 65 de ani.

Pensia de șomaj se acordă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- solicitantul are vârsta cuprinsă între 63 și 64 de ani și a lucrat cel puțin 5 ani în

ultimii 15 ani;

- autoritatea privind ocuparea forței de muncă a emis un certificat din care rezultă că

persoana interesată este șomeră;

- KELA sau autoritatea privind ocuparea forței de muncă a emis un certificat din care

rezultă că a beneficiat deja de șomaj pentru maximum de 500 zile conform legii;

- solicitantul a locuit în Finlanda cel puțin 3 ani iar veniturile acestuia nu depășesc un

anumit plafon.

Acest tip de pensie nu poate fi acordată dacă:

- solicitantul beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată sau

pensie de handicap;

- solicitantul beneficiază de alocație de boală sau de orice altă compensație ca

urmare a unui handicap total;

- solicitantul beneficiază de o pensie sau o compensație echivalentă din partea altui

stat.

e. Pensia garantată

Scopul pensiei garantate este de a acorda rezidenților finlandezi o pensie minimă

dacă din calculul pensiei la care au dreptul rezultă că aceasta, la nivel brut, este inferioară

sumei de 732,13 euro/lună. În cazul în care solicitantul a optat pentru o pensionare anticipată,

cuantumul pensiei garantate va fi mai mai redus.

Pensia garantată completă este plătită numai celor care nu au alte venituri din pensie.

În cazul în care acestea există, se deduc din pensia garantată completă de 732,13 euro/lună.

Sunt considerate alte venituri din pensii inclusiv pensia la care are dreptul soțul/soția

solicitantului.

36

Alocația de îngrijire pentru pensionari, suplimentul pentru veterani, suplimentul pentru

un copil aflat în întreținere, câștigurile sau veniturile din capital ori acțiuni nu afectează

cuantumul pensiei garantate complete.

Pensia garantată afectează cuantumul alocației de sprijin pentru locuință precum și

pe cel al asistenței sociale ce se acordă familiei.

6. Care sunt prevederile privind formularele electronice?

Vechile formulare europene, aplicabile prin Regulamentul 1408/1971 şi 574/1972, vor

fi înlocuite până la 30.04.2014 cu documente electronice structurate (SED), care vor circula

între instituţiile competente din statele membre, doar în format electronic (conform noilor

Regulamente europene nr. 883/2004 şi 987/2009).

În perioada de tranziţie, până când schimbul electronic de date între instituţiile

competente va deveni funcţional, vor circula pe suport de hârtie şi în format electronic

formularele folosite în aplicarea vechilor regulamente, respectiv cele de tip E şi documentele

portabile echivalente U1, U2, U3, destinate relaţiei instituţie – client – instituţie.

7. Care sunt dispoziţiile privind cardul european de sănătate?

Cardul european de asigurări sociale de sănătate este documentul care conferă

titularului asigurat dreptul la prestaţii medicale devenite necesare în timpul şederii temporare

pe teritoriul unui stat membru UE/SEE şi poate înlocui o asigurare medicală pentru călătorii în

străinătate.

Acest document se eliberează la cererea persoanei asigurate şi poate fi folosit numai

pe teritoriul statelor membre UE/SEE.

Perioada de valabilitate a Cardului este de 6 luni, iar costurile pentru eliberarea

acestuia sunt suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Toate persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România,

aflate în şedere temporară pe teritoriul unui stat membru din motive turistice, profesionale sau

pentru studii, pot utiliza Cardul european de asigurări de sănătate eliberat din România (

37

III. Informaţii despre libera circulaţie a lucrătorilor din, spre şi între statele

membre

1. Intrarea pe piaţa muncii a unui cetăţean din România

Intrarea pe piaţa muncii a unui cetăţean din România nu este în niciun fel restrânsă,

astfel vă puteţi angaja în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii finlendezi.

2. Detaşarea

Legislația finlandeză a muncii și de sănătate și securitate la locul de muncă se aplică

tuturor lucrătorilor angajați de către agenți economici finlandezi, indiferent de naționalitatea

acestora. În cazul lucrătorilor detașați se aplică prevederile conținute în contractele colective

de muncă de sector sau de întreprindere cu privire la plata orelor suplimentare, programul de

lucru, concediu, plata concediilor de boală sau a salariului minim stipulat etc., în aceeași

măsura ca pentru lucrătorii angajați.

Începând cu data de 1 mai 2010, au intrat în vigoare noile dispoziții în materie de

legislație aplicabilă lucrătorilor care se deplasează în interiorul Uniunii Europene, conținute în

Titlul II al Regulamentul (CE) 883/2004 (articolele 11‐16 dar în special prevederile art.

12) (http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=DD:05:07:32004R0883:RO:PDF)

şi în Titlul II al Regulamentul de aplicare 987/2009 (articolele 14‐21) http://eur-

lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2009:284:0001:0042:RO:PDF

Acest noi dispoziții (art. 12) au prelungit durata maximă a detaşării, de la 12 luni la 24

de luni.

Ca urmare, formularul E101 a fost înlocuit de formularul A1, care are valabilitate de

24 de luni, iar formularul E106 a fost înlocuit de formularul S1.

Practic, în cazul lucrătorilor români detașați, formularul european A1 reprezintă un

atestat privind legislaţia aplicabilă, respectiv confirmă faptul că pentru această categorie de

lucrători contribuţiile sociale sunt plătite în România, deși aceștia își desfășoară activitatea

pe teritoriul altui stat membru.

Formularul european S1 reprezintă un certificat care atestă lucrătorilor detașați

dreptul la asistenţă medicală în ţara în care își desfășoară activitatea, alta decât ţara în care

aceștia sunt asigurați.

38

Înainte ca lucrătorii români să fie detașați în Finlanda, angajatorul acestora trebuie să

le întocmească acte adiţionale la contractele individuale de muncă, pe care le înregistrează la

inspectoratul teritorial de muncă competent. Totodată, trebuie să solicite la Casa Naţională de

Pensii Publice eliberarea documentului portabil A1 (fostul formular E 101), iar la Casa

Judeţeană/Municipală de Sănătate, eliberarea formularului S1 (fostul formular E 106).

3. De unde pot obţine solicitanţii de locuri de muncă mai multe informaţii?

În România:

Ministerului Afacerilor Externe:

Website: www.mae.ro

Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

Adresa: Strada Dem. I Dobrescu, nr.2 B, sector 1, Bucureşti

E-mail: relatiicupublicul@mmuncii.ro

Telefon: 004 021 313 62 67

Website: www.mmuncii.ro

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă

Adresa: Strada Avalanşei nr. 20-22, sector 4, Bucureşti

Direcția Relații Internaționale, EURES și Mediere:

E-mail: dmm@anofm.ro

Telefon: 004 021 311 07 73

Website: www.anofm.ro / www.muncainstrainatate.anofm.ro

Casa Naţională de Pensii Publice

Adresa: Strada Latină nr. 8, sector 2, Bucureşti

Str. Latină nr. 8, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020793

Direcţia Relaţii Internaţionale

E-mail: dre.cnpas@cnpas.org

Telefon: 0040 21 311 80 47/ 021/316.91.11

Program: audienţe telefonice: Marţi, Miercuri şi Vineri, orele 8.30 - 16.30.

Website: www.cnpas.org

39

Agenţia Naţională de Plăţi şi Inspecţie Socială

Adresa: Şoseaua Panduri, nr. 22, sector 5, Bucureşti

Telefon: 004021/313.60.47

Website: www.prestatiisociale.ro

Inspecţia Muncii

Adresa: Strada Matei Voievod nr. 14, sector 2, Bucureşti

Telefon: 004021/302.70.30, 021/302.70.54

Website: www.inspectmun.ro/www.inspectiamuncii.ro

Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS)/Biroul Relaţii cu Asiguraţii

Adresa: Calea Călăraşilor 248, bl.S19, sector 3, Bucureşti

Tel. gratuit: 0372.309.262

Fax. 0040372.309.165

Tel-verde: 0800.800.950

E-mail: relpublas@casan.ro, republ33@casan.ro

Website: www.cnas.ro

În Finlanda:

Te Office: http://www.mol.fi/mol/en/index.jsp

Ministerul Muncii și Economiei din Finlanda:

http://www.tem.fi/en/work/employment_and_enterprise_services

Biroul Finlandez de Imigrare: http://www.migri.fi/working_in_finland

Ministerul Asigurărilor Sociale și Sănătății din Finlanda

http://www.stm.fi/sosiaali_ja_terveyspalvelut

Inspecția Muncii din Finlanda: http://www.tyosuojelu.fi/fi/workingfinland/

Ambasada României în Finlanda: http://helsinki.mae.ro/

Informaţiile conţinute în acest material sunt actualizate conform legislaţiei în vigoare la 01.01.2014