JTlltIIIIR I 511 IIll

5ATUT,

RffiMffis:BUNnTWsEsEtruTeffiPeffi

If{TME EIE

Traducere din limba engLezl, gi note de

OFELIA AL-GAREEB

iv,EPICA

Bucuregti,2017

PROLOG

Cdnd Aidan deschide u;a, Clare se ridici pe vArfuri, il sirut[

;i, pre! de un moment, pare a fi o seari ca toate celelalte.

- Salut, spune ea, imediat ce face un pas inapoi, si ii surAde.

- Salut.

Se privesc timp de cAteva secunde, ne;tiind niciunul prea

bine cum si inceapi.

- Deci, spune Clare in cele din urm[.Aidan schigeazd. un zAmbet.

- Deci.

- B[nuiesc ci asta e.

El incuviinleazd..

- Binuiesc ci asta e.

- Ultima sear[, ztce ea, iar el iqi inclini capul spre ea.

- $tii ci nu trebuie sd fie.

- Aidan...

- $tir, qtiu, continui el, ridicAnd miinile. Dar nu prea poli

si mI invinuie;ti, nu-i a;a? tnci mai am un pic de timp la dis-

pozigie ca s[ te fac si te rizgAnde;ti.

Clare arunc[ o privire la ceasul ei de m6ni ) care sclipeqte in

lumina soarelui la asfintit.

- Numai doudsprezece ore, anuntd ea, apoi clatinl din

cap. Nu-mi vine sI cred ci asta e tot ce ne-a mai rimas.

- $i asta numai dacl nu dormim.

- Cu sigurantS. nu vom pierde timpul dormind, ii spune ea,

scolAnd din buzunarul rochiei o bucati de hirtie impS.turiti.

- Avem mult prea multe de {Icut.

Aidan ridici dintr-o sprAnceand.

- Sper ci nu e o listi de motive pentru care ar trebui si ne

despirgim...

- Nu e, ii confirmi ea, in timp ce-i intinde hiria,privindu-l

cum o studiazl uluit. M-am gAndit doar ci ne-ar prinde bine

un plan.

- Si ista e planul?

Ea di afirmativ din cap.

- Iotu ..

- Bine, zice el, inspirAnd adAnc. tn cazul ista, ar trebui simergem.

Pornesc impreuni in direcgia ma;inii, dar,la jumitatea dru- l

mului, Clare se opre;te in loc, brusc, ciudat de emogionati, cu

inima bltAndu-i cu putere in piept. Se uiti spre Aidan cu o

oarecare panicl in privire.

- Asta e o nebunie, nu-i a;a?

- Ce anume? o intreabi el.

PF.IMA OPRXRE

Liceul

6:24P.\il.

[n ma;ini, Aidan se opreste inainte de a risuci cheia in con-

tact si, pentru o fracgiune de secundd, Clare isi imagine azd. cd.

sunt in drum spre o cin5, sau un film, sau in altd parte, zdu a;a,fie chiar si intr-o plimbare cu ma;ina, {5ri vreo ginti sau unscop anume, ceea ce, de atdtea ori pAni atunci, a fost singurullucru din planurile lor. Serile lor par si inceapd mereu asa: ei

doi stAnd in Volvo-ul prifuit aI lui Aidan, incercAnd si hoti-rasci ce si faci.

tnsi in seara asta e diferit.

Nu e cAtusi de putin un inceput. tn seuru asta e un sfhrsit.

MAna lui Aidan incl ;oviie deasupra cheilor, iar ClarearuncS. o privire spre bucata de hArtie din poala ei. tn timp ce a

parcurs mica distantl de drum spre casa familiei Gallagher -un drum pe care il stribituse de circa o mie de ori in ultimii doi

10

- Aidan, spune ea calmd., iar de data aceasta privirea ei o

int6lne;te pe a lui. Asta chiar se intAmpl5. M6ine. Fie ce-o fi.

- $d*, recunoa;te el.

- De aceea trebuie si aflim ce si facem in legituri cu

situalia noastr5..

- Bine, dar...

- Ba nu, spune ea, intrerupAndu-I.

Ridic5 foaia.

- Se nu mai vorbim. Am vorbit toatdvara;i n-am ajuns la

nicio concluzie. Ne-am tot invArtit in cerc: si riminem impre-

uni, sI ne desplrtim, si rimAnem impreund, si ne despi4im...

- Sn rlmAnem impreuni, incheie Aidan, zimbind usor

fo4at.

Clare rAde.

- Ideea este cI suntem incurabili. A;a ci hai si nu mai

vorbim. Deocamdat;, hai si mergem cu ma;ina, bine?

El se apleaci inainte, intinzind mAna spre cheia din contact,

;i apoi porneste motorul.+ ,-

- In regul5, spune el.

Prima oprire nu este foarte departe si merg in t[cere, toate

priveliqtile familiare ale ora;ului alunecind dincolo de geamu-

rile masinii: podul de peste defileu, drumul pe marginea cdruia

sunt insiruiti pini, pavilionul din parc. Clare incearci s5.le cu-

prindi cu privirea pe toate in timp ce trec in goan5. pe lAngi ele,

deoarece stie ci, atunci cAnd se va in toarce deZiua Recuno;tintei,

ar putea fi o persoani cu totul diferiti si ci, din aceastd cauzl.,

toate astea ar putea si parl diferit. Si ceva o sperie. Astfel incAt,

12

- Bate prea tare vAntul? o intreab5, ridicAnd geamul de pe

partea lui, iar ea dd. aprobator din cap. insi e mai mult decitat6t. Este aceea;i groazd" rece ca gheala care o cuprinde de fie-

care datd cAnd incepe si-;i imagineze; nu doar momentul in

care isi ia r[mas-bun, ci tot ceea ce vine dupi aceea: durerea

care ii va urmiri cu certitudine pe coastele opuse ale continen-

tului, atAt de puternici, incAt o poate sim;i chiar si acum, cAnd

el este la numai cdiva centimetri de ea.

Adevirul e ci ea inci mai asteapti ca inima si aprobe deci-

ziape care mintea ei deja a luat-o. Dar nu mai are timp.

CAnd ajung la aleea care duce spre liceu, Aidan se incruntS:

- Asadar, spune-mi, ii cere el in timp ce cotesc in fata cl5"-

dirii alcituite din numeroase corpuri si aleg un loc de parcare.

De ce, mai exact, ne afldm aici?

E sfhrsitul unei dup5-amiezi de vineri la mijlocul lui august

;i scoala zace tdcutd si pustie. De;i a petrecut patru ani aici,

Clare are deja probleme in a-;i aminti senzaliape care o oferilocul atunci cAnd este plin de elevi, toatd lumea rev[rsAndu-se

pe qile din lemn pentru a ajunge p.e peluza din fagn. Au trecut

de-abia doui luni, dar, cumva, totul pare si se fi petrecut cu

foarte mult timp in urmi.

- Deoarece, spune ea, intorcAndu-se spre Aidan, este primaoprire de pe listi.

- $ti" asta, zice el. Dar de ce ai ales-o?

- Aici ne-am intAlnit, ii explicl ea in timp ce coboari dinma;in5. Si ideea este s-o ludm de la zero.

- i, cazul ista, e un soi de ciutare de comori cronologi.cd.

l4

- F"pt rl ci plecim mAine, rispunde ea, ridicAnd pufn vocea.

CI, dupi tot acest timp, mai avem doar doulsprezece ore.

Vreau si spun... suntem in sfir;it aici, ;tii? La capitul diumului.

- Sau, ii reaminte;te el, la inceputul lui.

Clare nu spune nimic; vrea cu disperare siJ creadi, dar,

stind acolo, pe cale s[ faci ceva atAt de important, i se pare

imposibil.

- Ai incredere in mine, ii cere Aidan, luind-o de mAni. tn

doulsprezece ore se pot intAmpla multe.

ani - a impeturit;i despiturit foaia de atitea ori, incAt aceasta

e deja moale ;i;ifonat5.

- Poate c-ar trebui pur ;i simplu si pornim sau ceva de

genul ista, propune Aidan, uitindu-se piez! la ea. Pur;i sim-

plu si mergem pAni ce ajungem in Canada.

- Canada, zici? il intreabi Clare, incruntAndu-se. Vrei sifugim?

El ridici din umeri.

- Bine. Atunci, poate pAni in Wisconsin.

Ea intinde mAna ;i o aqazi pe ceafa lui, acolo unde pirulrolcat este proasp[t tuns scurt, intr-un mod care il face si paricumva mai in vArsti.

- Plec mAine-dimineali la prima or5., spune ea blAnd. Ma-

;ina este deja inc[rcatd".lar tu ai avionullaprlnz.

- $tiu, este el de acord, dar nu wea si se uite la ea.

Jine ochii fixagi pe u;a inchisi a garajului.

-Uite ce cred eu cI trebuie si facem: Hai s[ renunfim la tot!

-Lafacultate? il intreabi ea, lisAnd mAna s[ cadi.

- Da, rdspunde el, de data aceasta dAnd din cap aprobator.

Cui fi trebuie? Hai mai bine sI fugr- impreun[. Numai pentru

un an sau cam a;a ceva. Vom incepe o noui via$. La 9ar5. Sau,

s mai bine chiar, pe o insuli pustie.

- Chiar !i-ar sta bine intr-o fusti din frunze ;i iarbi.

- Vorbesc serios, spune el, cu toate ci ea ;tie ci nu e asa.

El e doar disperat si trist, emofionat qi surescitat, extrem de

incert in timp ce se indreapti in mare itezd'spre linia invizibild

care le va separa vielile intr-un tnainte qi w dupd. La fel ca ;i ea.

11

"j-na cate una, incearci si le memoreze pe toate: fiecare copac,

i:ecare stradi, fiecare casi.

-\a incepuse totul in aceastd dimineagi, cind s-a trezit pani-

.ed la gAndul cdva trebui s5-;i ia rimas-bun. Nu doar de la

,:uameni: Aidan, fire;te, ;i cea mai buni prietend"aei, Stella, sora

i'r.r.i -\idan, Riley, ;i amicul lui, Scotry plus o mAni de alp prie-

trni care inci mai sunt prin preajmi.

insd mai era ;i ora;ul in sine. Toate punctele de reper care

au fEcut parte din copil5ria ei. Nu putea si plece firi si se duci

::: centml ora;ului inc5. o dati sau sI cumpere o ultiml felie de

pizza din locul lor preferat. Nu putea si plece pur ;i simplu {dri,-, ultimd excursie Ia plaji, o ultimi petrecere, un ultim drum pe

ningi liceu.

Asdel incAt alcltuise o listi. Dar n-a durat mult pini si-qi

dea seama ci cele mai multe lucruri care insemnaser[ ceva

prntru ea erau, desigur,legate de Aidan. Locul acesta era un soi

de ora;-fantomi, presirat cu evenimente importante;i amintiri

din relafa lor de aproape doi ani.

Aga ci aceasti noapte se transformase in altceva; un tur nos-

talgic, o cdlitorie in trecut, o plimbare pe aleea amintirilor. Ar

fi o modalitate pentru ea de a-qi lua rimas-bun de la oraqul in

care trlise toatdvta,ta ei ;i poate - cumva -;i de la Aidan.

Nu se poate abgine si nu se infioare pulin la acest gAnd ;iapasl butonul de pe portiera maqinii, inchizAnd geamui de pe

partea ei.

Aidan ii arunci o privire.

13

- i\iu e deloc o c[utare de comori. E mai curAnd ca un curs

-nczpinrlare.

- $i ce recapitulim?

E ii zambeqte pe deasupra maqinii.

- hvestea noastri.

- A;adar, ceva de genul cele mai mari succese ale noastre,

iFe el, rdsucind cheile ma;inii pe deget in timp ce merge ald-

ri de ea gi, pentru moment, e ca ;i cum restul nu s-ar fi intAm-

thChiar acum, in aceasti secundi, el nu este persoana pe care

cro cunoa{te mai bine decAt oricine, cdci a redevenit pqtiul cel

nr. cel care i;i ficuse apairgiain prima zi din clasa a unsPreze-

(rz, tot numai pir ro;u ;i pistrui si de-o inilgime ridicoli,

irindu-se de niciieri ;i rdscolind-o.

Ilmina cade piez! in spatele lui, fo4And-o pe Clare s5. mi-

izsca ochii in timp ce-l studiazi pre! de cAteva secunde.

- Ti-u* spus vreodatd, il intreabi ea, cd oblnuiam si

htinii la englezd" in fiecare zi, astfel incit s[ pot da peste tine

h drumul tdu spre algebr5?

- Ei bine, acum imi pare oarecum rdtt,zice Aidan, iar ochii

i se ingusteazd,.Dacd. a; fi;tiut asta, aq fi incercat si fiu mai

punctual.

- N-ar fi contat, precizeazd"ea, amintindu-;i de felul in care

d ob\nuia si aparl pe dupi col1, cu cirgile indesate la subra!,

asemenea unei mingi de fotbal, ratAnd intotdeauna clopogelul

de intrare, la inceput fiindci se rltlcea, iar mai apoi fiindci

mereu reu;ea s[ piardi noliunea timpului.

15