2februarie

2005

24 pagini,

10.000 lei

an VI, nr. 74

www.timpul.ro

Num\r ilustrat cu fotografii din expozi]ia „Vii [i mor]i“ de Adrian Cuba (photoFOCUS.ro)

TIMPULREVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: B-dul Carol I nr. 3-5, Casa Conachi, IA{I

Scrisoare c\tre Ministrul de ExterneLIVIU ANTONESEI

„Structura mea mental\este una a nelini[tii [i a refuzuluicertitudinilor `nghe]ate“VLADIMIR TISM|NEANU `n dialog cu NICOLAE COANDE

Arta fluieratului `n biseric\VALENTIN PROTOPOPESCU

Colec]ia „DiversitateEtnocultural\ `n Rom=nia“GABRIEL ANDREESCU

Ioan Flora [i inventarul lumii de obiecteDORIS MIRONESCU

Biciul & z\h\relul (X)

Despre estetizareapoliticului, oamenii de litere [i „misia“ lor

GABRIELA GAVRIL

„Effrayant spectacle! Car ce qui est qualité dans l’écrivain

est parfois vice dans l’homme d’État, et les mêmes choses qui

souvent ont fait faire de beaux livres peuvent mener à de

grandes révolutions.“ (Alexis de Tocqueville)

1. Apari]ia lui Mircea Dinescu din decembrie 1989 la„televiziunea liber\“ ([i asediat\) este `ntruc`tva premoni-torie pentru cursul evenimentelor din societatea rom=-neasc\ a ultimului deceniu [i jum\tate. Fuga lui Ceau[escua fost anun]at\, cu o bucurie absolut autentic\ [i cu un en-tuziasm contagios, de un scriitor-disident [i, s\ recunoa[-tem, vocea [i gesticula]ia poetului au fost c`t se poate deadecvate momentului.

Dac\ prive[ti filmul zilelor de atunci, nu se poate s\ nufii frapat de asem\narea cu ceea ce s-a petrecut, spre mij-locul [i finele secolului al XVIII-lea, `n Fran]a [i `n 1848,inclusiv `n Principatele Rom=ne. Oamenii de litere, arti[tiidevin (cel pu]in pentru o vreme) actori principali pe scenapolitic\, cei chema]i „s\ spun\ adev\rul“, `n cel mai expre-siv mod cu putin]\, s\ radiografieze regimurile defuncte(sau ce par s\ se eternizeze `n agonie), s\ diagnostichezemaladiile [i s\ propun\, spre `ns\n\to[irea ]\rii, salvatoareidei politice, economice [i sociale. Scriitorul-tribun, inte-lectualul care prin verbul lui av`ntat – transmis de aceast\dat\ prin mijloacele media moderne – e `n stare s\ electri-zeze mul]imile s`nt figurile de prim plan ale vremii.De[teapt\-te rom=ne, brasardele, steagurile fluturate [idiscursurile au p\rut s\ ne arunce `n vremea lui AndreiMure[anu. Recuzita era aceea[i, astfel `nc`t, `n pofidaemo]iei reale, senza]ia de déjà-vu nu avea cum s\ nu seinsinueze.

Cel pu]in la `nceput, catharsisul colectiv – `ntre]inut deretorica revolu]ionar\, `n care mesianismul de sorgintepa[optist\ [i av`ntul oarecum mistic de a face o „Rom=nieca soarele de pe cer“ s-au `mpletit uneori `n chip imper-ceptibil – a fost, f\r\ discu]ie, binevenit, poate chiar [i ne-cesar, dar a ajuns mai apoi s\ fie considerat [i suficient.Spontaneit\]ile de tot soiul, entuziasmele ne]inute `n fr`unici m\car de rudimente de cultur\ politic\ [i civic\, pastagroas\ a pamfletului [i protestele diverse au `nlocuit nece-sarele limpeziri politico-ideologice [i au acoperit firaveletentative de a ie[i din zona expresivit\]ii, pentru a face unpas `n cea a ra]iunii. De la Apelul c\tre lichele p`n\ la celmai obscur pamflet\ra[ din provincie, putem observa c\autorii vor `n primul r`nd „s\ se exprime“, pe ei, cu toatereac]iile [i tr\irile lor [i „s\ ia atitudine“.

(continuare `n pagina 3)

ED

ITO

RIA

L

februarie 2005

2 AgoraTIMPUL

ERESURI

BOGDAN SUCEAV|

În „Cotidianul“ din 11 ianuarie 2005,dl Gabriel Liiceanu, directorul EdituriiHumanitas, intervine cu o serie de corec]iipe marginea articolului Elenei Vl\d\reanudin acela[i ziar, de pe data de 8-9 ianuarie2005. Dra Vl\d\reanu, credincioas\ exclu-siv direc]iei de cercetare care o individua-lizeaz\ în peisajul publicistic bucure[tean,[i-a îng\duit o analiz\ a pie]ei de carte,d`nd fr`u liber, a[a cum obi[nuie[te de ovia]a, impresiilor [i sim]\mintelor sale per-sonale, în absen]a total\ a document\rii.D`nsa e poet\: substituie statisticilor (înspecial celor pe care nu le are) ni[te im-presii. În plus, e dedicat\ unei cauze nobi-le: sus]inerea necondi]ionat\ a lucr\rilorunor amici sau cunoscu]i, imbold pe care,probabil, dl Liiceanu îl în]elege, pentru c\nu altfel procedeaz\ [i domnia sa. DlLiiceanu, p\r\sind stilul patetic care l-af\cut celebru [i devenind pentru o clip\pragmatic, se simte dator s\ amendeze si-tua]ia: „La treaba asta p\rea c\ a[ fi avut [ieu ceva de spus sau de r\spuns. {i ca mine,[i al]i editori. Nu-mi aminteam îns\ caEditurii Humanitas, care public\ uniiautori români [i str\ini destul de impor-tan]i, s\-i fi cerut cineva date în sensultemei articolului“.

Ce l-a f\cut oare pe ilustrul autor [i edi-tor s\ p\r\seasc\ România culturii pentruRomânia untului [i s\ intervin\ cu atâta

energie, neegalat\ dec`t de expunereaoprobriului public a dedica]iilor necuviin-cioase ale dlui Adrian Marino? {i, înc\, deunde at`ta desc\tu[are de energie împotri-va s\rmanei Elena Vl\d\reanu, care face [iea c`t o duce capul? E clar c\ aceast\ dis-put\ e dispropor]ionat\, precum un mecide box între giganticul Polifem [i o oi]\ r\-t\cit\ din clasica sa turm\. {i, în fond, ceî[i dore[te distinsul pre[edinte al Asocia-]iei Editorilor din România? Iat\: „De dra-gul unei minimale repara]ii, v\ rog a[adars\ publica]i c`teva date pe care vi le potoferi – în privin]a acurate]ei lor v\ ]in ladispozi]ie comenzile [i facturile tipografi-ce – din setul de autori români [i str\ini aiEditurii Humanitas“. {i d\-i înainte cuni[te numere, a[ezate corect în ordine des-cresc\toare.

Articolul Elenei Vl\d\reanu i-a prici-nuit Editurii Humanitas pu]in\ reclam\gratis în cotidianul dlui Turcescu (s\ fieprimit). Aceast\ reclam\ poart\ chiar [i unnume nobil, suger`nd c\ cel pu]in unuldintre cei implica]i ar poseda onoare (astamai r\mâne de v\zut). Interven]ia se nu-me[te repara]ie „minimal\“. Dl Liiceanu egata oric`nd s\ ne arate comenzile [i factu-rile tipografice, [i n-ar fi r\u chiar s\ ofac\, pentru c\ aceasta e una dintre acelenumeroase scene în care domnia sa nupoate fi crezut doar pe cuvânt. Nu putemspune c\ cifrele acelea ar fi numaidecâtneadev\rate, ci c\ n-ar fi r\u ca dlLiiceanu s\ prezinte presei dovezile inex-pugnabile ale gloriei sale [i a autorilorprotegui]i de domnia sa, iar demonstra]iaar fi bine s\ includ\ [i documente realiza-te în alte p\r]i dec`t în interiorul editurii pecare domnia sa o patroneaz\ [i care mo[te-ne[te, între altele, [i credibilitatea EdituriiPolitice. Mai precis, toate acele numerelistate generos de domnia sa (curios, nu-mai cifre rotunde, ca la produc]ia de boabela hectar din anii optzeci) necesit\ totu[i odemonstra]ie. {i cum am putea s\ credemo editur\ care continu\ s\ pl\teasc\, în

chip de vel-redactor de carte, o autoare alc\rei trecut profesional include citareaunor surse bibliografice false [i care a fostdovedit\ c\ nu-[i verific\ datele pe care lepublic\? (Vom reaminti aici articolelenoastre din „Contemporanul. Ideea euro-pean\“, nr. 13 [i 16/2001, din „Românialiterar\“, nr. 27/2001, din „Observator cul-tural“, nr. 141/nov. 2002, precum [i din„Timpul“, nov. 2002.) Autoarea în cauz\,prins\ c\ a folosit referin]e iluzorii, c\încurc\ bibliografia [i c\ nu poate r\spun-de precis la o întrebare (a se vedea inter-ven]iile ei imprecise din „România lite-rar\“, nr. 25/2001 [i „Observator cultural“,nr. 142/nov. 2002), lucreaz\ at`t de temei-nic înc`t a ratat date importante din biogra-fia unuia dintre anchetatorii lui ConstantinNoica, Gheorghe Mincu, [i a omis s\ iden-tifice c\ existau doi ofi]eri de Securitate cunumele de Micu]elu, unul dintre ei impli-cat în procesul Noica. Pentru at`ta profe-sionalism, o fi ob]inut autoarea o prim\ lasf`r[it de an de la editura la care [i-a publi-cat opera? Mai t`rziu, ea s-a v\itat de acut\penurie documentar\ în domeniu. Desigur,e tare greu s\ afli date, mai ales dac\ ]i-ac\utat criminalii acolo unde ace[tia nuexist\, [i dac\ `]i conduci investiga]ia dup\metoda telefonului f\r\ fir.

Între timp, autori mult mai inteligen]i [imult mai dispu[i s\ se documenteze pebune au produs, cercet`nd serios, c\r\riexcelente pe teme similare. M\ g`ndesc înprimul r`nd la R\nile memoriei. Nuc[oara[i rezisten]a din mun]i, de AuroraLiiceanu, ap\rut\ la Ed. Polirom în 2003(e cartea mea favorit\ [i ea ofer\, întrealtele, [i explica]ia psihologic\ a unorconfuzii ca aceea în plasa c\reia cadelesne cineva f\r\ studii de specialitate, caDoina Jela), [i la volumul Alinei Mungiu-Pippidi [i al lui Gérard Althabe, Secera [ibuldozerul. Scornice[ti [i Nuc[oara. Me-canisme de aservire a ]\ranului român,ap\rut tot la Polirom, în 2002. Iar dac\Doina Jela ar vrea s\ înve]e cum se reali-

zeaz\ o documentare minu]ioas\, ar puteas\ ia drept model splendida contribu]ie aConstan]ei Ghi]ulescu, În [alvari [i cui[lic, carte ap\rut\ anul trecut la Huma-nitas [i pe care Doina Jela, de[i aparent eredactor responsabil de colec]ie, nu areu[it, din fericire, s\ o încurce cu nimic.

De fapt, care e diferen]a dintre DoinaJela [i Elena Vl\d\reanu? Am`ndou\ lu-creaz\ aproximativ, cam pe ici-pe colo, iarla sf`r[itul zilei adorm bu[tean, mul]umitede treaba f\cut\. Indiferent ce demonstra-]ie le ar\]i, or fi pricepând ele ceva? Indi-ferent cum arat\ realitatea, nu [tiu eledinainte mai bine ce [i cum? {i atunci, dece s-a sup\rat dl Liiceanu? Publicând unarticol nedocumentat, nu i-a r\spuns oareElena Vl\d\reanu cu aceea[i m\sur\ deaproxima]ie [i neseriozitate pe care vedemc\ [i Editura Humanitas a încurajat-o?Unite-n destin [i n\scute am`ndou\ substeaua zvonisticii, Elena Vl\d\reanu [iDoina Jela ar putea lucra excelent îm-preun\, [i poate dl director GabrielLiiceanu, dup\ ce se va mai lini[ti de peurma pasionalei sale interven]ii, îi va faceo ofert\ de colaborare junei poetese. De cenu? Ar fi singurul duo autohton care aravea [anse s\ le bat\ în popularitate peAndré sau pe Blondy. Dl Liiceanu a ajunsla vârsta deplinei maturit\]i creatoare,când ar trebui s\ opteze dac\ dore[te olume precis\, exact\, documentat\, sauuna ]eap\n\, cu principii ferme, dar nebu-loas\ [i aproximativ\, în care se poatespune orice [i totul merge pe baz\ de zvon.{i chiar a[a: Apel c\tre lichele s-a vândutîn fix 37.000 de exemplare în 7 ani? N-orfi fost 37.001 sau 36.999? Sau domnuldirector a citat cifrele din memorie, dup\ce a discutat cu un b\iat de la tipografie,care le [tia de la unchiul s\u, care [i leaminte[te precis, de acum 40 de ani?

LUCIAN DAN TEODOROVICI

Dac\ e s\ judec\m `n lini[te, f\r\patim\, nu prea are importan]\ cine anumea g\sit, `n acel sat de munte situat undevala nord pe cuprinsul patriei, un bulg\re deaur. P`n\ la urm\, omul respectiv nu maiconteaz\ `n povestirea de fa]\: el e, sau celpu]in ar trebui s\ fie, printre ferici]ii care[i-au asigurat existen]a, a[a c\ p\strarealui aici n-ar avea alt rost dec`t s\ ne fac\s`nge r\u, pentru c\ nici m\car cu stimabi-lul g`nd al mor]ii caprei sale nu ne maiputem lini[ti – unu, pentru c\, presupun,n-are capr\; doi, pentru c\, de]in\tor alunui bulg\re de aur de dou\ kilograme [ijum\tate, chiar dac\ i-ar muri zece caprela r`nd, tot ar mai avea bani s\-[i cumperealte cincizeci.

~l l\s\m deci pe omul care a g\sitbulg\rele de aur `n pace [i ne `ndrept\maten]ia spre satul de munte situat undevala nord pe cuprinsul patriei: `n numai dou\s\pt\m`ni de la descoperirea respectiv\,zvonul s-a r\sp`ndit `n toat\ ]ara, prinintermediul presei, dar [i prin al zvoni[-tilor care, dup\ cum se [tie, dac\ moare unom `ntr-o explozie, spun c\ au murit patru,dac\ o g\in\ scoate dou\ ou\ concomitent,spun c\ a n\scut doi pui vii, iar dac\ un omg\se[te un bulg\re de aur de dou\ kilogra-me [i jum\tate, spun c\ mai mul]i oameniau g\sit mai mul]i bulg\ri de zece kilogra-me fiecare.

La o lun\ de la fericitul eveniment,satul se populase brusc cu alte cinci mii depersoane pe l`ng\ cele cinci sute deja exis-tente. La dou\ luni de la fericitul eveni-ment, febra aurului adunase `n sat pestedou\zeci de mii de persoane. La nu maimult de cinci luni de la fericitul eveni-ment, `n sat se ridicau, str\lucitoare, dou\hoteluri nou-nou]e, care [i-au deschispor]ile pentru a-i caza pe c\ut\torii de aurdin toat\ ]ara. Unul dintre hoteluri senumea, de altfel, „Bulg\rele de aur“, iarcel\lalt fusese numit, la fel de simbolic,„Pepita de aur“. La un an dup\ eveniment,celor dou\ hoteluri li se ad\ugaser\ alte

patru, iar satului de munte situat undeva lanord pe cuprinsul patriei i se conferi,`ntr-o ceremonie la care au fost invita]i [ic`]iva parlamentari, statutul de ora[.

Dac\ e s\ judec\m din nou `n lini[te,f\r\ patim\, poate ar trebui s\ ne oprimaici cu povestirea. ~n fond, mai avemnevoie [i de pove[ti de succes, iar cea demai sus este una de acest tip. Problemaeste `ns\ c\ de multe ori ni se `nt`mpl\ s\nu putem judeca `n lini[te, f\r\ patim\ – [i,`n cazuri dintr-astea, d\m cu piciorul chiar[i unor pove[ti de succes, precum cea demai sus.

{i facem asta pentru c\, `ntr-o zi, lascurt\ vreme dup\ ce satul fusese transfor-mat `n ora[, nu se [tie cine lansase zvonulc\ bulg\rele de aur g\sit `n urm\ cu cevamai bine de un an nu fusese, de fapt, g\sitniciodat\, c\ toat\ mascarada fusese pus\la cale de un baron local. Acesta cic\ nu-[imai g\sise loc la ora[, deoarece ora[elefuseser\ deja ocupate de al]i baroni locali.Cum, lucru `ndeob[te [tiut, via]a de baronlocal la ora[ e ceva mai bun\ dec`t via]a debaron local la sat, dumnealui s-a g`ndit s\transforme cumva satul de munte `n ora[de munte. Prin urmare, inventase [i lansa-se prin oamenii lui, ni[te zvoni[ti pl\ti]i,povestea cu bulg\rele de aur. ~n plus, acel

nu se [tie cine care se apucase s\ decons-pire frauda a adus, `n continuare, ca argu-ment [i faptul c\ `n ultimul an nimeni nu amai g\sit nici un bulg\re de dou\ kilogra-me [i jum\tate, ba nici m\car un bulg\rede jum\tate de kilogram. Cinstit vorbind,spunea omul nostru, nu fusese g\sit `naceast\ perioad\ nici m\car un gram deaur. ~n plus, ad\uga el, toate cele [asehoteluri ap\rute `n fostul sat, ridicat acumla rangul de ora[, apar]ineau respectivuluibaronul local care, ca s\ vezi comedie,mai devenise `ntre timp [i primar.

Dac\ e s\ judec\m `nc\ o dat\ `n lini[te,problema noastr\ nu mai este nici omulcare a descoperit bulg\rele de aur, nicibulg\rele de aur, `n sine, fie el real sau fic-tiv, nici m\car baronul local care a avut deprofitat de pe urma pove[tii cu bulg\relede aur. Ba, nu avem noi o problem\ nicim\car cu acel nu se [tie cine care s-a apu-cat s\ spun\ adev\rul, dac\ acesta va fifost adev\rul. Fir-ar s\ fie, la drept vor-bind, noi n-avem nici o problem\ cu toat\afacerea asta. Singura voastr\ problem\este c\ s-a g\sit unul, adic\ eu, s\ v\ spun\o asemenea poveste. Iar singura mea pro-blem\ e c\ m-am apucat s-o scriu, de[i nu[tiu, pe cuv`nt, ce mi-a venit. Mai bine hais-o l\s\m moart\.

Bulg\rele de aurTEOFABULE

Aritmetica la români sau cum s\ compuiun [lag\r de succes f\r\ s\ dovede[ti nimic

FO

TO: D

INU

LA

Z|

R

3

februarie 2005

AgoraTIMPUL

GABRIELA GAVRIL

(continuare din pagina 1)

S\ lu\m [i noi aminte: nu au de g`nd s\discute, s\ aud\ eventual [i p\rerea adver-sarilor, chiar a du[manilor, ci doar s\ pro-testeze. Ar fi intersant de v\zut `n ce m\-sur\ subcon[tientul nostru cultural ([i nunumai...) ne-a vorbit `n asemenea `mpre-jur\ri. {i nu m\ refer acum la liderul negu-ros-romantic dat de „Pia]a Universit\]ii“,care m\car a virat `n mod clar spre extre-ma dreapt\, `n descenden]a anilor '30 aisecolului trecut, f\r\ a mai l\sa loc dedubii [i nici la mnemotehnicul discurs na-]ionalist ce utilizeaz\ o re]et\ bine [tiut\ [i,din nefericire, destul de eficient\. M\ g`n-desc la cazurile de intelectuali sus]in\toriai democra]iei (cu tot ceea ce presupuneea, s-ar `n]elege) care, `n pofida declara-]iilor lor, s-au dovedit `n mod fundamentaladep]i ai „discursului unic“, reac]ion`ndviolent la manifest\rile normale ale plura-lismului.

2. Dup\ cincizeci de ani de constr`nge-re [i t\cere, nemul]umirile, frustr\rile,idealurile colectivit\]ilor [i ale indivizilorputeau fi exprimate liber, de la tribune [ibalcoane, `n pres\, la radio [i tv, iar faptulacesta a `nsemnat o uria[\ desc\rcare deenergie. Nu e de mirare, a[adar, c\ impor-tan]a figurilor publice ale momentului afost `n bun\ m\sur\ determinat\ de [tiin]alor de a folosi arma cuv`ntului pentru aatinge coardele sensibile ale maselor. Fe-nomenul acesta este, fire[te, unul c`t sepoate de normal pentru perioadele ce suc-

ced imediat marilor r\sturn\ri politico-ideologice. Tabloul revolu]ionar rom=-nesc, a[a cum se `nf\]iseaz\ el ast\zi, din-colo de anumite particularit\]i n\scute dingeniul locului, nu difer\ `n chip esen]ial decel al altor ]\ri ie[ite din comunism. Nesepar\ `ns\, ne confer\ o nedorit\ indivi-dualitate evolu]ia ulterioar\. Dac\ `n altep\r]i faza av`ntat\ [i confuz\ deopotriv\(rezultat al unei „febre intelectuale [i afec-tive“, cum numea E. Lovinescu oricerevolu]ie), cu toate exager\rile, erorile [istilul ei flamboaiant, a fost relativ repedel\sat\ `n urm\, la noi ea pare neobi[nuit delongeviv\.

A[ spune chiar c\, `n mod nea[teptat,ultimele alegeri, `n loc s\ aduc\ o cristali-zare a op]iunilor politice [i a doctrinelorpartidelor, a reu[it s\ resusciteze dimen-siunea de „cruciad\“ a `ntregii `nfrunt\ri.~n fond, `ntre lozinca strigat\ cu furie `nanii ´90, „Moarte intelectualilor“ [i homo-fobia, rasismul [i xenofobia `ntre]inute despirite ce se consider\ democratice, deose-birea e mai cur`nd de grad dec`t de subs-tan]\. Mi s-a mai replicat c\, `n momentede criz\, „scopul scuz\ mijloacele“. Poatea[a este, `ns\ m\ tem c\ mijloacele folosi-te ar putea s\ spun\, de fapt, c\ scopurilenu s`nt chiar cele declarate pe la televiziu-ni. Pe de alt\ parte, aprobarea de care sebucur\ practici absolut nedemocratice dinpartea lupt\torilor vajnici pentru demo-cra]ie este nu numai de un ridicol caragia-lian, ci [i periculoas\. Devierile de acum,abuzurile mici, pe care le-am putea acope-ri cu rom=nescul „f\ ce zice popa, nu ceface popa“, s`nt oric`nd `n stare s\ des-chid\ calea altora mult mai mari [i maigreu de stopat.

3. Distribu]ia rolurilor social-politiceeste `n continuare marcat\ de predispo-zi]ia noastr\ de a c\uta liderii carismatici,„oamenii providen]iali“ prin care se mani-fest\ cu prec\dere geniul rom=nesc, [i de aacorda credit politicii „artiste“ a celor careajung la putere, r\m`n mul]i ani s-o exer-cite, ocup\ diferite demnit\]i [i, `n acela[itimp, continu\ s\ sus]in\ c\ ei o „dispre-]uiesc“, c\ au primit-o oarecum `mpotriva

vrerii lor. ~ntr-un articol `n care `[i luar\mas bun de la cititorii Dilemei, domnulAndrei Ple[u amintea faptul c\, `n via]adomniei sale, au ap\rut periodic situa]ii„fulgurante“, neanticipate, ce l-ar fi con-dus mai `nt`i spre pozi]ia de ministru deExterne [i, de aceast\ dat\, spre Cotroceni.~ntr-o emisiune a postului Radio Rom=niaCultural, din 10 februarie a.c, realizat\ dePaul Grigoriu, domnul H.-R. Patapieviciexplica astfel „`nrolarea“ domniei sale laInstitutul Cultural Rom=n: „Cum am f\cutacest salt? P\i, exist\ o vorb\ a lui AndréMalraux. ~n momentul `n care, av`nd deja40 de ani împlini]i, Germania a invadatteritoriul francez [i patria era `n pericol,nu avea v`rsta `nrol\rii [i, totu[i, s-a dus s\se lupte [i a intrat `ntr-o unitate de tancuri.{i prietena lui de atunci, Josette Clotis, nu[tiu dac\ `i era so]ie, s-ar putea s\-i fi fost,care a murit într-un tragic accident feroviar,i-a spus «Nu te duce, s`nt al]ii mai tinericare pot s\ o fac\». {i el a spus: «Dragamea, pentru un om care a scris cum amscris eu, nu se poate s\ nu m\ duc»“.

Am citat acest fragment din r\spunsulautorului Omului recent pentru c\ mi separe extrem de semnificativ pentru ceeace continu\ s\ defineasc\ discursul nostrupolitic: sentimentul urgen]ei, al pericolu-lui, con[tiin]a „misiei“ pentru care trebuies\ te jertfe[ti. Nu m\ pot `mpiedica s\ ob-serv `ns\ c\, oric`t de dezastruoas\ a fostguvernarea anterioar\, oric`t de incom-pent\ s-ar dovedi conducerea de dinainte aICR, din fericire, nu ne-am aflat niciodat\`ntr-o situa]ie apropiat\ de cea a invazieiFran]ei `n cel de-al doilea R\zboi Mon-dial. S\ p\str\m totu[i propor]iile! (Recu-nosc `ns\ c\ un mic mefisto `mi d\ ghes s\m\ `ntreb dac\ nu cumva, `ntr-o situa]ie cuadev\rat critic\, creatorii importan]i nu arajunge cu to]ii la concluzia `n]eleapt\ c\datoria lor de c\p\t`i trebuie s\ fie aceeade a-[i salva operele...)

Jocul retoric `nt`lnit `n acest mic frag-ment este de fapt unul carateristic socie-t\]ii rom=ne[ti ce prefer\ o anumit\ onc-tuozitate fanariot\ a atitudinilor [i a dis-cursurilor (unde diezii s`nt mult mai im-portan]i dec`t linia melodic\ principal\) `n

locul angaj\rii directe [i a declara]ilor cla-re. Afectarea modestiei, a dezinteresului, adispre]ului pentru cele materiale s`ntconsiderate `n continuare de bon ton. Poli-ticianul, demnitarul rom=n au `ntotdeaunaaerul c\, `n pofida voin]ei lor, dar for]a]ide `mprejur\ri (neap\rat critice...) accept\corvoada func]iilor. {i, dac\ tot ni se faceacest hat`r, cred c\ vi se pare de la sine `n-]eles c\ nu se cuvine s\ ne `ntreb\m cares`nt programele lor politice [i nici s\ ridi-c\m din umeri atunci c`nd op]iunile lorideologice ni se par cam incerte. Mai multchiar dec`t politicianul, omul de litere ro-m=n este `ndr\gostit de imaginea lupt\to-rului pentru realizarea idealurilor nobile.

4. Fenomenul descris `n 1856 deTocqueville pare s\-[i fi g\sit o replic\nea[teptat\ `n lumea rom=neasc\, poate [ipentru c\, la noi, ultimele decenii au fost`n primul r`nd caracterizate de „rezisten]aprin cultur\“. Multe dintre frazele g`ndito-rului francez dob`ndesc asfel o nea[teptat\actualitate: „Acest fel de politic\ abstract\[i literar\ era r\sp`ndit, `n doze inegale, `ntoate operele acelei vremi [i nu este niciuna, de la tratatul greoi la c`ntec, care s\nu con]in\ un strop din ea“. {i, mai depar-te: „Cum de oameni de litere care nu po-sedau nici ranguri, nici onoruri, nici pute-re au devenit, de fapt, principalii oamenipolitici ai timpului [i chiar singurii pentruc\, `n vreme ce al]ii exersau guvernarea, eisinguri aveau autoritatea?“ (L'AncienRégime et la Révolution, trad. m., G.G.).

Cu siguran]\, peste ni[te ani, multedintre declara]iile, programele [i inter-ven]iile produse de oamenii de litere `nentuziasmul revolu]ionar al lui decembrie1989 [i al lunilor ce au urmat, dar [i celece `ncearc\ s\-[i g\seasc\ o justificare `ntr-un fel de stare de urgen]\ permanentizat\,vor fi a[ezate de istorici [i politologi poateal\turi de Dorin]ele Partidei Na]ionale,proiectul de constitu]iune al lui Kog\lni-ceanu sau de Proclama]ia de la Islaz(„oper\ de fantezie, f\r\ valoare practic\“,dup\ cum o considera E. Lovinescu). Dar`nainte de a deveni documente ce vor facedeliciul speciali[tilor sau detalii de istorieliterar\, toate acestea „educ\“ `n spiritulamoral al unei politici estetizate, ce esteprezentat\ (chiar de cei afla]i la putere)drept un simplu joc de abstrac]iuni. Carevor fi consecin]ele pe termen lung ale uneiastfel de „infantiliz\ri“ [i ale deresponsa-biliz\rii pe care ea o implic\, r\m`ne s\ ne`ntreb\m.

EDITORIAL

ADRIAN BUZ

Exist\ lucruri care te oblig\. O afir-ma]ie vag\ care, de la caz la caz, poate s\`nsemne altceva [i care uneori `nseamn\mai mult dec`t alteori. Po]i fi obligat deceva sau la ceva, [i atunci lucrurile secomplic\; dar, se vede treaba, a[a trebuies\ fie ghidul moral al oric\rui om dinaceast\ lume, complicat. {i totu[i, `n ziuade azi, ghidul poate deveni inutilizabil.

La scurt\ vreme dup\ alegerile locale,m-am `nt`lnit pe strad\ cu Dan O., un fostcoleg de liceu, conform unui fenomenarbitrar care se repet\ la intervale de timpimposibil de prezis. Avea aerul unui ommuncit de probleme f\r\ solu]ie. {tiamdintr-o `nt`lnire anterioar\ c\ lucreaz\ la omare companie de interes na]ional undestatul nu mai de]ine monopol, dar astanu-i `mpiedic\ pe unii dintre oameniicare `l reprezint\ s\ comit\ pe din doslucruri dubioase, pe care presa le scoate

la iveal\ din c`nd `n c`nd [i mai [tiam c\ e`n pericol s\ fie pus pe liber pe motiv c\patronatul dore[te s\ fac\ restructur\ri; deasemenea `mi povestise c\ are o feti]\ de[ase ani [i c\ so]ia lui [i-a g\sit destul degreu un post de casier\ la o banc\. ~l`ntreb cum `i mai merge. Dan O. nu arenici o re]inere `n a-mi povesti p\]ania luicare e, dup\ cum recunoa[te [i el, catas-trofal\. Pentru c\ se sim]ea amenin]at s\-[i piard\ slujba, s-a `nscris `n partid,manevr\ cu at`t mai lesnicioas\ cu c`tdirectorul lui ocupa o func]ie `n organi-za]ia local\; p`n\ la urm\ \sta era [i sco-pul, s\-l mul]umeasc\ pe [eful lui, s\-iintre pe sub piele. Vorbim, bine`n]eles,despre partidul la putere `n acel moment.F\r\ s\ aib\ o afinitate doctrinar\, a parti-cipat la c`teva [edin]e [i ac]iuni. ~n mareparte era vorba despre preg\tirea pentrualegerile locale. Chiar dac\ nu e un tipabil, obi[nuit cu astfel de manevre, ins-tinctul `i spunea c\ ceva nu e `n regul\, c\e prea simplu s\ scape at`t de u[or. La un

moment dat, directorul l-a chemat [i i-asugerat urm\torul lucru: [tiind c\ amo[tenit undeva la ]ar\ o gospod\rie, i-apropus s\-[i schimbe domiciliul, cu altecuvinte, s\-[i fac\ buletin de Co]ofeni [is\ se `nscrie pe lista de candida]i pentruconsilieri la prim\ria din comuna respec-tiv\ din partea partidului din care acumf\cea parte. Bine`n]eles, n-avea nici ogaran]ie c\ proced`nd astfel `[i va p\straslujba, dar el a considerat c\ merit\ s\`ncerce. A luat leg\tura cu reprezentantullocal, care, `mi spune Dan O., era un felde agronom [i cu care a avut o discu]ieprelungit\. Comuna trebuie asfaltat\,luminat\, prim\ria modernizat\, dispen-sarul renovat, dumneata vii de la ora[ cuidei noi, te trecem primul pe list\.Agronomul nu era prost, se g`ndea c\tipul \sta care vine trimis de la ora[ [icare lucreaz\ la o companie at`t de marepoate s\ aduc\ [i ni[te bani. Ceea ce nuavea cum s\ se `nt`mple! {eful lui i-asugerat s\-[i caute finan]\ri pentru cam-

panie `n alt\ parte, eventual s\-[i v`nd\ oparte din mo[ia pe care o are. Laurm\torul drum la Co]ofeni, Dan O. ac\zut pe locul doi `n liste, iar dup\ dou\s\pt\m`ni era pe ultimul. L-au mirosit c\e un p`rlit [i l-au retrogradat la coada lis-tei. D`ndu-[i seama `n ce belea s-a v`r`t, s-a retras de pe list\, moment care a coinciscu punerea lui pe liber. ~mi poveste[tetoate aceste lucruri cu un aer anesteziat,parc\ ar vorbi despre o alt\ persoan\. „Ceai de g`nd s\ faci acum?“ Curiozitateamea e nud\, n-am nici un fel de solu]iisau sfaturi, nu am cu ce s\-l ajut mai multdec`t s\-i ascult confesiunea.

Scoate din geant\ un ziar `n care `miarat\ ni[te anun]uri de slujbe. Anun]uriles`nt standard: angaj\m personal b\rb\tescp`n\ `n treizeci de ani, cu buletin de ora[.El, `n acest moment, nu `ntrune[te niciuna din aceste condi]ii. „{i ce p\rere aidespre povestea asta?“

A dat din umeri. S`nt convins c\ dac\ar fi avut una mi-ar fi spus.

Postelectoral\

Biciul & z\h\relul (X)

Despre estetizarea politicului,oamenii de litere [i „misia“ lor

InterviuTIMPUL4

februarie 2005

Nicolae Coande: Domnule VladimirTism\neanu, voi `ncepe prin a v\ felicitapentru premiul „Barbara Jelavich“ princare Asocia]ia American\ pentru AvansulStudiilor Slave v-a recompensat anul tre-cut la Boston pentru activitatea dumnea-voastr\ exemplar\. Ce reprezint\ pentrubiografia dumneavoastr\ acest premiu?

Vladimir Tism\neanu: Premiul primitla sf`r[itul lui 2004 din partea AAASS(organiza]ie care include cercet\tori dintoate statele din fosta URSS, dar [i dinEuropa de Est [i Central\) este pentru mi-ne o recunoa[tere a unui efort intelectualcare s-a `ntins de-a lungul a peste dou\ de-cenii. Este vorba de volumul Stalinism forAll Seasons: A Political History of Roma-nian Communism, ap\rut la University ofCalifornia Press la sf`r[itul anului 2003.Cartea va ap\rea `n rom=ne[te `n prim\-vara anului 2005, la Polirom, `n tradu-cerea Cristinei [i a lui Drago[ Petrescu.Am fost [i r\m`n obsedat de fenomenelelegate de ceea ce Raymond Aron a numitreligiile seculare (comunismul [i fascis-mul). Am `ncercat s\ surprind tensiuniledin interiorul comunismului rom=nesc, re-la]ia acestuia cu mi[carea comunist\ glo-bal\, implicarea comuni[tilor rom=ni `nmarile drame ale secolului dou\zeci. Pescurt, am urm\rit s\ pricep mecanismeleinstitu]ionale [i psihologice ale totalitaris-mului leninist `n varianta sa rom=neasc\.~n recenzia pe care a scris-o despre carte`n „Times Literary Supplement“, istoriculbritanic David Pryce-Jones accentua uni-tatea dintre rigoarea academic\ [i pasiuneamoral\, relev`nd c\ este o lucrare scris\ cu„durere [i m`nie“. ~ntr-adev\r, acest pre-miu m\ onoreaz\, `ntruc`t scopul meu e-sen]ial a fost s\ luminez cauzele profundeale tragediei petrecute at`tea decenii `nRom=nia [i s\ `n]eleg natura institu]iei ca-re a impus [i practicat cu diabolic\ perse-veren]\ respectivul sistem, anume partidulcomunist. Juriul care mi-a acordat premiula notat angajamentul meu personal `n scri-erea c\r]ii, inclusiv faptul c\ am petrecutani de zile lucr`nd pe documente de arhiv\(multe dintre acestea descoperite de mine`n urma unor demersuri aproape detecti-vistice), c\ut`nd martorii diverselor eveni-mente [i, nu mai pu]in important, `ncer-c`nd s\ `n]eleg resorturile psihologice careexplic\ adeziunile fanatice, dar [i confor-mismele [i abdic\rile morale ale at`tor mi-litan]i. Am urmat linia de abordare a unorBoris Souvarine, Robert C. Tucker, Ghi]\Ionescu, Leonard Shapiro, spre a-i numipe autorii care m-au influen]at decisiv.Ceea ce distinge cartea mea de alte istoriiale comunismului rom=nesc este dimen-siunea diacronic-comprehensiv\ (tratezcomunismul rom=nesc de la origini [i p`n\la pr\bu[ire), precum [i cea comparativ\.Nici o secund\ nu privesc fenomenul izo-lat, ci `l conectez mereu cu crizele comu-nismului interna]ional (Marea Teroare dinURSS, r\zboaiele civile spaniol [i grec,ruptura Stalin-Tito, Revolu]ia maghiar\,Prim\vara de la Praga, gorbaciovismuletc). Pe scurt, cartea aceasta reprezint\ unfinal al unui demers investigativ si inter-pretativ, dar [i `nceputul altor cercet\ri peteme de filosofie politic\, `ndeosebi `n le-g\tur\ cu rela]ia dintre fascism [i comu-nism. Tot a[a cum doresc s\ `ncep un stu-diu pe prea pu]in investigata tem\ a rolu-lui Comisiei Controlului de Partid `n an-chetarea fo[tilor voluntari din Brig\zileInterna]ionale din Spania [i a fo[tilor lup-t\tori din Rezisten]a francez\, subiect cu

fascinante ramifica]ii interna]ionale (pro-cesele de la Budapesta [i Praga, de pild\.)

Culpabilitatea lui Marx

N.C.: ~ntr-un dialog mai vechi repro-dus `n Ghilotina de scrum afirma]i: „pe c`tiubeam marxismul, pe at`t detestam comu-nismul...“. Trebuie s\ m\rturisesc c\ per-cep]ia mea era [i este confuz\, ca a majo-rit\]ii rom=nilor: cui dator\m regimurilecomuniste, m\ rog, funda]ia, dac\ nu idei-lor celui care afirma c\ „proletariatulexecut\ sentin]a pe care proprietatea pri-vat\ [i-a dat-o singur\ d`nd na[tere prole-tariatului“?

V.T.: Responsabilitatea unui filosof nue acela[i lucru cu culpabilitatea sa. Estea[adar important s\ ml\diem verdictele peacest teritoriu at`t de sensibil care este is-toria ideilor. Marx nu a prefigurat comu-nismul ca dictatur\ oligarhic\ `ntr-o ]ar\`napoiat\ economic [i lipsit\ de tradi]ii de-mocratice. ~n alt\ parte (`n Vest) [i alt fel(prin revolu]ie proletar\, ori, ca la GeorgesSorel, prin greva general\), nu prin lovi-tur\ de stat a unei elite auto-desemnatedrept purt\toare a unei misiuni istorice, arfi urmat s\ `nceap\ cataclismul radical,menit s\ emancipeze umanitatea [i s\ abo-leasc\ ceea ce Marx vedea drept supremaumilire – alienarea fiin]ei umane. Pe dealt\ parte, oroarea sa `n raport cu proprie-tatea privat\ [i exaltarea violen]ei socialeca av`nd func]ii redemptive au contribuitla geneza bol[evismului, aceast\ versiuneultracentralist\ [i autoritar\ a marxismu-lui. ~n opera lui Marx, convie]uiesc, `npermanent\ tensiune, dimensiunea etic-profetic\ cu cea pozitivist-scientist\.Aceasta din urm\ a jucat un rol important`n anihilarea filonului libertar, deci celcare exalt\ voin]a uman\ [i drepturile per-sonalit\]iii (linia t`n\rului Lukàcs, a RoseiLuxemburg, a „marxismului occidental“,de la {coala de la Frankfurt p`n\ la ErnestoLaclau, Chantal Mouffe [i, `n ultimii ani,Slavoj Zizek (acesta din urm\, dup\ mine,un g`nditor paradoxal [i extrem de inci-tant, chiar atunci, ori mai ales atunci, c`ndm\ aflu `n dezacord cu el, de pild\ pe temaLenin). Simplific\rile gr\bite nu-[i au lo-cul atunci c`nd intr\m `n spa]iul ideilor.Recomand celor interesa]i s\ citeasc\ ma-gistrala trilogie despre istoria marxismuluidatorat\ lui Kolakowski. A fost [i r\m`neuna din sursele mele de inspira]ie esen]ia-le. C`t prive[te pozi]ia mea privind rapor-tul dintre marxism [i experien]ele dictato-

riale leniniste, ea este fomulat\ `n carteaThe Poverty of Utopia, tradus\ `nrom=ne[te la Polirom.

Interna]ionalismul ca sentiment

N.C.: V\ `ntreb acest lucru `ntruc`t a[dori s\ `n]eleg c`t mai corect afirma]iadumneavoastr\ din aceea[i carte, prin ca-re puncta]i: „Structura mea este interna-]ionalist\“. Or, mie mi se pare c\ s`nte]imai degrab\ un cosmopolit, un om cu ostructur\ participativ-afectuoas\, merg`ndde la amintirile despre prietenia cu fata luiLeonte R\utu p`n\ la discipolatul cel maielevat. Undeva spune]i c\ ave]i o pasiunenebun\ pentru kitsch. Ce leg\tur\ poate fi`ntre ceea ce afirma]i despre dumneavoas-tr\ [i gustul pentru devia]iile estetice?

V.T.: Structura mea mental\ este, `ntr-adev\r, una a nelini[tii [i a refuzului certi-tudinilor `nghe]ate. Interna]ionalismulmarxist, e[uat `n hecatombele primuluir\zboi mondial, a ren\scut un timp `n mi-tul revolu]iei bol[evice, apoi `n himerelestaliniste ori `n cele `nrudite cu acestea.Cred c\ ave]i dreptate `ns\: s`nt mai degra-b\ un cosmopolit empatic, cu o enorm\pl\cere a ascult\rii [i a comunic\rii afecti-ve. Interna]ionalismul marxist m\ intere-seaz\ ca s\ `n]eleg apelurile comunismu-lui, deci capacitatea sa de a atrage [i mobi-liza sentimente, emo]ii, pasiuni [i nostal-gii. M\ exaspereaz\ orice provincialismindigenist, orice form\ de `ngr\dire alibert\]ii mele de a fi cet\]ean al lumii. Nuvreau s\ fiu condamnat la participare lavia]a unui grup numai pentru c\ i-a[apar]ine (din cine [tie ce ra]iuni, biologice,sociale etc) acestuia. Heteronomia, depen-den]a de factori pe care nu-i alegem liber,este inamicul principal al dreptului nostrude a ne defini f\r\ constr`ngeri externe. ~nrela]iile cu studen]ii mei (formali sau info-mali, din America [i Europa de Est), cultivtocmai aceast\ pasiune pentru lumea idei-lor, pentru genealogia [i transfigur\rileacestora `n spa]iul politicului [i nu numai.Devia]iile estetice s`nt adeseori forme, ex-presii ale alterit\]ii. Sensibilitatea Camp,discutat\, chiar definit\ de Susan Sontag,este exact opusul seriozit\]ii `ncruntat-aro-gante a unei hipostaziate culturi superioa-re. ~n fragmentaritatea [i lipsa de coeren]\estetic\ a unor forme estetice b\nuite a fikitsch (inclusiv sentimentalismul operelorlui Verdi, pre]uite de Isaiah Berlin), se

poate detecta un orizont alternativ, o posi-bilitate iconoclast\ pe care un Zizek, peurmele lui Benjamin, de pild\ o cultiv\ `nreflec]iile sale despre film, propagand\,psihanaliz\ [i c`te altele. Interna]ionalis-mul marxist a fost o cauz\ major\ a mag-netismului exercitat de aceast\ doctrin\asupra at`tor intelectuali str\luci]i. Merit\men]ionat\ aici confesiunea poetului polo-nez Aleksander Wat, `n cartea de amintiriSecolul meu (scris\ la `ndemnul luiMilosz), `n care secretul atrac]iei utopieimarxiste era depistat `n cultivarea unuiclimat al fraternit\]ii. Era o fraternitateapocrif\, fire[te, `ns\, `n nebunii ani '30,nu erau mul]i cei care s\ realizeze acestlucru. Dac\ recitim romanele lui Malraux(Cuceritorii, Condi]ia uman\) vom `n]ele-ge despre ce era vorba: un sentiment al a-partenen]ei la o mi[care [i cauz\ supra-na]ional\ [i supraindividual\, o comunica-re cu transcenden]a prin intermediul Isto-riei, divinitate secular\ ac]ion`nd `n virtu-tea unor inexorabile legi dialectice.

N.C. „Dumnezeul evreilor a fost secu-larizat [i a devenit Dumnezeul lumii“ -afirma]ia `i apar]ine aceluia[i Marx, unpamfletar viguros c`nd venea vorba depoporul ales. Dumneavostr\ afirma]i c\a]i descoperit cultura evreiasc\ citindu-lpe Martin Buber, un g`nditor-pedagog a-flat la polul opus g`ndirii autorului Ca-pitalului. Se cunoa[te pledoaria pentrudialog sus]inut\ constant de Buber. Nu vise pare c\ Marx monologheaz\ autist?

V.T.: Problema rela]iei lui Marx cuiudaismul, dar [i cu cre[tinismul, cu reli-gia `n genere, trebuie v\zut\ `n contextulviziuniii sale despre transcenden]a isto-ric\. Pentru R. Aron, marxismul `nsu[i nua fost altceva dec`t o sofisticat\ ereziecre[tin\. ~n acela[i sens se pronun]a [i R.C. Tucker `n Philosophy and Myth in KarlMarx, o carte care dac\ nu a ap\rut p`n\acum `n rom=ne[te, ar trebui publicat\repede. Eschatologia marxist\, discutat\de Kolakowski, dar [i de Eliade, substituieDumnezeului teologic o figur\ divin\ deinspira]ie ideologic\, anume clasa mesia-nic\ total\, proletariatul industrial. ~n clipa`n care decreteaz\ misiunea istoric\ a a-cestui subiect transindividual (termenuleste al lui L. Goldmann), Marx interziceposibilitatea dialogului. „Eu [i tu“, ele-mentele centrale ale metafizicii buberiene,dispar `n unicitatea totalizant\ a clasei pre-destinate a `ntruchipa coinciden]a dintreesen]\ [i existen]\. Preludiul intoleran]eileniniste se afl\, `ntr-adev\r, `n pozi]ia mo-nist-oracular\ a salva]ionismului marxist.Eroarea l\untric\, deci una de logic\ inter-n\, o formula, subcon[tient autoreflexiv,Marx `nsu[i c`nd scria: „Filosoful, el `n-su[i o parte alienat\ a acestei lumi, se punepe sine ca m\sur\ a lumii“. De aici [i situa-]ia de dedublare, de sf`[iere psihologic\ afondatorului filosofiei praxisului. C`t pri-ve[te chestiunea rela]iei lui Marx cu pro-blema evreiasc\, ea este prea complex\pentru a o expedia `n c`teva r`nduri. Copilal vremii sale, Marx a `mp\rt\[it multe dinprejudec\]ile timpului, inclusiv unele dinmiturile romantice anti-plutocratice cu co-nota]ii antisemite. S\ notez c\ Nietzsches-a situat la polul opus, `n]eleg`nd natura

„Structura mea mental\ este una a nelini[tii[i a refuzului certitudinilor `nghe]ate“

Vladimir Tism\neanu `n dialog cu Nicolae Coande

5Interviu TIMPUL

februarie 2005

filistin-meschin\ [i resentimentar\ a anti-semitismului.

„Disiden]a rom=n\ nu a reu[it s\ cristalizezegesturi colective“

N.C.: S-a auzit de at`tea ori lamenta-]ia: n-am avut un Havel, n-am avut unMichnik. Pe de alt\ parte, elita cultural\rom=n\ n-a sesizat c\ n-am avut nici m\-car un Imre Nagy, un Gomulka, unDubcek, oameni extrem de pragmatici, nuneap\rat intelectuali cu preten]ii de a l\saopere `n urma lor. Mi se pare [i ast\zi ridi-col\ preten]ia acestei p\turi intelectualede a fi reprezentat\ la Cotroceni, at`tavreme c`t comunismul rom=nesc a fostatipic, mai mult: ultimul regim stalinistcare a c\zut `n 1989 a fost cel de laBucure[ti. {i atunci, ce nu se `n]elege?Cum s\ dai un Havel, un Michnick c`ndintelectualii no[tri, cu mici excep]ii, nu auintrat `n r\zboi f\]i[ cu puterea a[a cum auf\cut-o cei doi? Are cineva din Rom=niabiografia lor de deten]ie?

V.T.: Cred c\ trebuie s\ fim drep]i [i s\recunoa[tem c\, `n condi]iile date, au exis-tat voci ale rezisten]ei morale `n raport cutotalitarismul. Problema este c\ orice ten-tativ\ de revizionism marxist `n Rom=niafusese ucis\ `n fa[\ `n 1956. Descoperireaulterioar\ a na]ionalismului ostentativ, vi-rulent [i agresiv, precum [i a temelor co-lectivismului organic de extrem\ dreapt\ca nou paravan ideologic a fost un alt ele-ment care a dat diferen]a specific\ a eter-nului stalinism din Rom=nia. ~n volumulScopul [i mijloacele (Ed. Curtea Veche,2004), am analizat sincretismul ideological ceau[ismului, `ncerc`nd s\ explic cum afunc]ionat acesta `ntru delegitimizareaac]iunilor disidente. M\ gr\besc `ns\ s\adaug c\ acestea nu au lipsit: de la PaulGoma la Dorin Tudoran, de la DoinaCornea la grupul ie[ean (Dan Petrescu,Liviu Antonesei, Al. C\linescu, SorinAntohi, Luca Pi]u, Liviu Cangeopol [i nui-am numit pe to]i), protestul anti-totalitara existat `n Rom=nia. Or, spre a reaminti otez\ a lui Mihai Botez, alt important disi-dent, lipsa de vizibilitate a societ\]ii civilenu `nseamn\ inexisten]a ei la un anumeceas istoric. Nu-i putem uita pe GabrielAndreescu, Mircea Dinescu, RaduFilipescu, pe intelectualii critici dinBra[ov (Vasile Gogea, Leonard Oprea),ori Grupul de Ac]iune Banat. S`nt de acord`ns\ cu Dvs c\ nu s-a coagulat `n partid ni-mic similar cu direc]iile reprezentate deImre Nagy sau Alexander Dubcek. Cumam mai avut prilejul s\ o spun, existen]aacestei direc]ii revizioniste, inclusive[ecul ei, a `nsemnat enorm pentru formu-larea strategiei „noului evolu]ionism“ pro-pus\ de Michnik, baza intelectual\ [i poli-tic\ a genezei mi[c\rii sindicale libere [iautoguvernate Solidaritatea. Chestiuneaeste c\, `n afar\ de eforturile lui PaulGoma, disiden]a rom=n\ nu a reu[it s\cristalizeze gesturi colective, asem\n\toa-re Cartei '77. Securitatea [i ideologii siste-mului au `n]eles din timp pericolul unorasemenea demersuri [i au ac]ionat preven-tiv, `n chip pe c`t de perfid, pe at`t de ne-milos. Deci, pledez pentru analizarea situa-]iei rom=nesti `n datele ei concrete, ceea cenu `nseamn\ c\ nu este necesar\ compara-rea ei cu evolu]iile din alte state sovietiza-te. ~n Rom=nia, anilor '80, simpla decen]\devenea, prin implica]ie, o form\ de rezis-ten]\ (pasiv\, dar nu mai pu]in real\).

„Intelectualii trebuie s\ fie sceptici fa]\ de oricealunecare populist\“

N.C.: Cum vi se pare societatea civil\din Rom=nia `n anul 2005? Iat\ c\ `ncomponen]a guvernului sau la Pre[edin]iaRom=niei s`nt c`]iva intelectuali critici aivechiului regim, iar institu]iile culturalede prestigiu au la conducere intelectuali

publici. Este de ajuns at`ta pentru ca peviitor un partid megaloman s\ nu maipolitizeze la maximum ideea de polis?

V.T.: Partidele politice din Rom=nia seafl\ `ntr-o continu\ stare fluid\, necristali-zat\ ideologic. Din fostul PCR s-au n\scutcel pu]in trei partide, PN}CD [i-a tr\it `nace[ti ultimi 15 ani deopotriv\ momentelede glorie [i de declin, liberalismul are el`nsu[i nevoie de o reafirmare limpede aop]iunilor esen]iale. Intelectualii criticis`nt exact cei care trebuie s\-[i m\rturi-seasc\ nu doar un entuziasm normal `nraport cu prea-mult am`natele reforme, dar[i un tonic scepticism fa]\ de orice alune-care populist\. Acest lucru l-a f\cut `nmod continuu Havel `n perioada c`nd afost pre[edinte (al Cehoslovaciei, apoi alRepublicii Cehe). La fel au procedatBronislaw Geremek `n Polonia [i ArpadGoncz `n Ungaria. ~ntre altele, v\d rolulintelectualilor critici `n p\strarea uneidrepte balan]e `ntre vigilen]\ [i toleran]\.Rom=nia nu a avut parte de o purificare `nsensul celor petrecute `n Ungaria, Cehiaori Polonia. Intelectualii critici s`nt ceicare pot pune stavil\, prin cuvinte, prinanalize riguroase [i persuasive, ispitelorautoritare, inclusiv celor izvor`te din moti-ve inteligibile (dezgustul `n raport cu co-rup]ia [i minciunile dominante). Peronis-mul nu este nici de dreapta, nici de st`nga,iar riscul alunec\rilor `n asemenea capca-ne nu poate fi subestimat. Hiperpreziden-]ialismul a fost testat `n Polonia, `n timpullui Lech Walesa, [i a fost un fiasco. Toc-mai de aceea cred c\ avem nevoie de c`tmai pu]in\ personalizare a democra]iei [ide c`t mai mult\ institu]ionalizare. Ceeace nu `nseamn\ c\ neg importan]a perso-nalit\]ilor. Traian B\sescu, de pild\, a ju-cat un rol decisiv `n reorientarea electora-tului `n 2004 de la resemnare dezabuzat\spre un nou [i viguros optimism politic.

N.C.: Acum c\ 11 septembrie 2001 st\gravat la modul diabolic `n mintea noastr\de c\tre o m`n\ invizibil\, dar nu mai pu]interifiant\ dec`t cea din Scripturi (Mane,Tekel, Fares), mai crede]i c\ SUA s`nt „unad\post dincolo de Europa“, `n timp ceb\tr`nul continent ar fi „convulsiv“?

V.T.: Nimeni nu mai este ast\zi ferit deatacurile teroriste. Ne afl\m `ntr-un r\zboiplanetar, `n care inamicul se opune ideolo-gic cu mijloace violente valorilor esen]ialeale Luminilor, deci modernit\]ii burghez-cosmopolit\. Spre a cita titlul unei c\r]i deGlucksmann, „Dostoievski a venit `nManhattan“. Noul nihilism, pe care mul]ipacifi[ti, unii de bun\ credin]\, `l ignor\,este inamicul jurat al acelor valori pe carele-a `ntruchipat disiden]a est-european\ `nce a avut aceasta mai nobil [i mai generos.Distan]a dintre Europa [i SUA nu maifere[te pe nimeni de atacuri [i, mai devre-me sau mai t`rziu, se va dovedi c\ nu exis-t\ vreun compromis posibil cu cei pentrucare Occidentul liberal este `ncarnarear\ului ce trebuie eradicat.

N.C.: V\ `ntreb astfel, pentru c\ `ntretimp au ap\rut numeroase voci care punsub semnul `ntreb\rii inten]iile Adminis-tra]iei Bush, care a promulgat ceea ce secheam\ Patriotic Act. ~ntrebarea ce vine i-am pus-o [i d-lui Dorin Tudoran: cumcomenta]i apelul lui Salman Rushdie,f\cut la Pen Club-ul din State, care criti-ca `nc\lcarea unor libert\]i [i drepturicivile, gra]ie amendamentelor prohibitivedin Patriotc Act?

V.T.: Cred c\ trebuie reg`ndite multeelemente ale acestui document, adoptatesub efectul [ocului provocat de atacurileteroriste de la 11 septembrie. Motiva]iile`ns\ nu cred c\ au fost legate de dorin]a dea limita libert\]ile civice. Este vorba defaptul c\ Bush, Ashcroft [i ceilal]i au a[e-zat securitatea drept valoare suprem\. Amscris `ns\ `n editorialele mele din JurnalulNa]ional despre importan]a deciziilorCur]ii Supreme privind tratamentul apli-

cabil „inamicilor combatan]i“. C`t prive[tetortura [i revolt\toarele atrocit\]i de la AbuGhraib [i din alte locuri de deten]ie, toc-mai pentru c\ am sus]inut interven]ia `nIrak, consider c\ democra]ia american\are o vital\ nevoie de a le confrunta [icondamna f\r\ minime ezit\ri.

N.C: ~n SUA, dar [i `n alte p\r]i, af\cut v`lv\ un articol publicat de SeymourM. Hersh `n „The New-Yorker“ din 18 ia-nuarie, prin care autorul demonstra c\CIA preg\te[te terenul pentru o interven-]ie armat\ `n Iran. Crede]i c\ uliii de laWashington vor interveni la Teheran pen-tru schimbarea unui regim care d\ unelesemne de reform\?

V.T.: Cred c\ a doua Adminstra]ieGeorge W. Bush va fi foarte atent\ `n ceeace prive[te noi ac]iuni militare, `n Iran oriaiurea. ~nainte de orice, este nevoie de ostabilizare democratic\ `n Irak, deci de odomolire a ac]iunilor insurgente, `n fondpur [i simplu teroriste. Discursul inauguralal Pre[edintelui Bush a fost inspirat de ofilosofie a libert\]ii de sorginte wilso-nian\, combinat\ cu ideile lui NathanSharansky, a c\rui recent\ carte l-a impre-sionat enorm pe pre[edinte. Cred c\ vomasista la o intensificare a sprjinului pentrureforme institu]ionale democratice. Idea-lismul interna]ionalist al administra]iei nue un truc retoric, `ns\ el nu `nseamn\ aven-turism ori angajamente militare ira]ionale.

N.C.: Acum c\ exist\ mai multe [anseca CNSAS s\ func]ioneze conform actuluide `nfiin]are, spera]i s\ v\ g\si]i dosarul dela Securitate sau nu este cazul? Pentru c\`n Schelete `n dulap m\rturisea]i c\ a]i doris\-l `ntreba]i ceva `n acest sens pe RisteaPriboi, legat de episodul Europa Liber\.

V.T.: A[ dori din suflet s\ se luminezecum a ac]ionat Securitatea pentru intoxi-carea exilului [i, evident, cum s-a raportatla Europa Liber\. A sosit timpul s\ sescoat\ la suprafa]\ adev\rul privindopera]iile de dezinformare la adresa unorangaja]i [i colaboratori ai acestui post deradio, principala tribun\ informa]ional\anticomunist\. Evident, `ntruc`t am fost]inta unor imunde campanii de dezinfor-mare (prelungite p`n\ ast\zi `n paginile„Rom=niei Mari“ [i ale „Tricolorului“),m-ar interesa s\ aflu cine [i cum s-a „ocu-pat“ de mine.

N.C.: „Eu nu am practicat politica, amstudiat-o“. Aceast\ afirma]ie m\ face s\cred – intui]ie ce]oas\, recunosc – c\ ave]iun regret c\ nu v-a]i implicat, m\car dup\1990 `n politic\. Dle Tism\neanu, a]i dorit

c`ndva s\ fi]i ambasador al Rom=niei laWashington?

V.T.: Nu s`nt f\cut pentru politic\, fie [inumai pentru ca `mi repugn\ orice fari-seism, m\ jeneaz\ compromisurile cuoameni pe care prefer s\ nu-i `nt`lnesc, nucred c\ scopurile justific\ mijloacele etc.~n egal\ m\sur\, [tiu c\ nu pot fi evitateasemenea situa]ii, iar ca istoric politic amnimerit [i eu `n tot felul de conjuncturibizare (m\ refer la efortul meu de a face ocarte de dialoguri cu Ion Iliescu [i la unelereac]ii care au mers p`n\ acolo `nc`t mi-aucontestat onoarea uman\ [i profesional\).Ceea ce mie mi se pare un lucru normal,ca politolog american, a fost v\zut de unii,[i aici m\ refer la prieteni, nu la outsideriveleitari [i/sau resentimentari, ca o eroarepsihologic\ [i politic\. S-a uitat pestenoapte tot ce am scris [i scriu, iar reflecto-rul a fost plasat pe o singur\ carte, citit\ cupatim\ justi]iar\. ~n ce m\ prive[te, nu mi-am schimbat opiniile, s`nt acela[i, doar c\am observat anumite lucruri pe care prie-teni de-ai mei le-au definit drept irelevan-te. Niciodat\ nu l-am comparat pe Iliescucu Havel ca voca]ie etic\ sau politic\. Estevorba de personaje totalmente diferite.Am crezut `ns\ c\ este important ca unasemenea dialog s\ aib\ loc [i s\ puteml\muri, `ntre altele, de ce nu a existat acelcurent revizionist marxist [i `n Rom=nia.Restul, adic\ diagnosticul meu legat derevolu]ia din 1989 [i urm\rile ei, se afl\ `ncartea mea de istorie a comunismuluirom=nesc. Nu, nu am dorit s\ fiu ambasa-dor la Washington. Pot servi Rom=niamult mai bine ca g`nditor politic indepen-dent, de orientare neechivoc liberal\.

N.C.: ~ntrebarea final\ `ncearc\ s\lase `n urm\ via]a [i opiniile analistuluipolitic. {tiu c\ `n adolescen]\ v\ pl\cea s\citi]i poezie. Care s`nt poe]ii dumnevoas-tr\ favori]i [i ce mai [ti]i despre poeziacare se scrie azi `n Rom=nia? ~mi spune]iun vers dintr-o poezie pe care a]i scris-oc`ndva, dac\ v\ mai aminti]i?

V.T.: A[ dori din suflet s\ se luminezecum Nu-mi amintesc un vers al meu, oriprefer s\ nu mi-l amintesc. ~mi amintesc`ns\ din Levantul lui C\rt\rescu (unul dinpoe]ii mei favori]i), acel „To]i s`ntem me-lodramatici“, ori „Pentru b\rbat, femeianu-i femeie…“ Al]i poe]i [i poete:Zbigniew Herbert, Marina }vetaieva, AnaAhmatova. Poe]i rom=ni: AlexandruMu[ina, Andrei Bodiu, Dorin Tudoran,Mircea Iv\nescu, Mariana Marin, FlorinIaru, Ioan T. Morar, {erban Foar]\, dar m\opresc aici!

EseuTIMPUL6

februarie 2005

RADU VANCU

Poezia lui Mircea Iv\nescu reprezint\unul dintre cele mai spectaculoase punctede inflexiune `n re-ierarhizarea postmoder-nist\ a literaturii rom=ne. Datorit\ aprecie-rii constante a genera]iei '80, [i `n primulr`nd a lui Mircea C\rt\rescu, prezen]a tute-lar\ a poeziei lui Mircea Iv\nescu devinedin ce `n ce mai influent\ `n cadrul poezieicontemporane, difuz`ndu-se `n cercuri dince `n ce mai largi. Autorul lui mopete a asi-stat la popularizarea poeziei sale, culmi-n`nd cu preeminen]a acordat\ de MirceaC\rt\rescu `n Postmodernismul rom=nesc:„Aproape ignorat timp de treizeci de ani,timp `n care peste capetele congenerilor s\iau plouat premii interna]ionale [i o celebri-tate ce p\rea etern\, discret el `nsu[i `n via]asa provincial\ asemenea – iar\[i – luiBacovia, Mircea Iv\nescu apare azi, dinperspectiva poeziei actuale, drept cel maiavansat teoretic [i mai influent poet rom=nde dup\ r\zboi“ (p. 317). Acestei afirma]iitran[ante `i e pandant cea din debutul ana-lizei poeziei iv\nesciene: „~n `ntregimepostmodern\, definitoriu postmodern\ este,`n schimb, poezia celuilalt mare ignorat alepocii, Mircea Iv\nescu“ (p. 314). Ce anu-me are ea postmodern? ~n ordinea `n caresunt introduse `n analiz\, urm\toarele: `n-toarcerea dinspre tradi]ionalele zone deinfluen]\ franceze [i germane c\tre celeanglo-saxone; biografismul extrem; epura-rea „poeticit\]ii“ lirice tradi]ionale, a tira-niei metaforei [i a „umanismului“; biogra-fismul [i personismul; structura lax\ [i ne-determinat\; visarea evanescent\ [i medi-ta]ia la nimic.

Unde se termin\ influen]afranco-german\?

Teza abandon\rii surselor de influen]\franceze [i germane pentru cele anglo-saxone `[i g\se[te motiva]ia `n traducerilelui Mircea Iv\nescu din literaturile de lim-b\ englez\. Totu[i, zona [i sursa de influ-en]\, ca virtuali catalizatori ai genezei, s`ntexterioare poemului [i nu pot fi instrumen-te de analiz\ ale operei de art\. Dostoievskia avut `n minte, atunci c`nd a `nceput s\ lu-creze la Crim\ [i pedeaps\, realizarea unuisoi de dare de seam\ despre ravagiile alco-olismului `n Rusia, sursele lui fiind cu pre-c\dere rapoarte sociologice pe tema respec-tiv\, `ns\ romanul lui e cu totul altceva.Apoi, nici nu e `ntru totul adev\rat c\Mircea Iv\nescu se `ntoarce univoc `nsprecultura anglo-saxon\. Absolvent de fran-cez\, a debutat ca traduc\tor cu o carte a luiHenri Perruchot [i nu a `ncetat s\ traduc\din [i chiar s\ scrie poeme `n fran]uze[te.Literatura francez\ e o constant\ de lectur\[i obiect al aluziilor culturale din poemelesale. Un poem se cheam\ scen\ de romanfran]uzesc. Alt poem, la st`nga lui, debu-teaz\ astfel: „~n romanul pe care tot vreaueu s\ `l scriu,/ are s\ fie o scen\ de tipfran]uzesc“. Altul poart\ titlul male-branche are dreptate. ~n fine, nu poate fiobliterat proustianismul frecvent remarcatal poeziei lui Iv\nescu, surs\ livresc\ cu opondere tot at`t de `nsemnat\ ca [i cea a

referin]elor la lumea cultural\ anglo-saxon\, ceea ce anuleaz\ ideea unei revo-lu]ii (`n sens etimologic) dinspre culturacontinental\ `nspre aceea anglo-saxon\insular\ [i trans-oceanic\.

Mai mult, `n interviul din revista Vatra(1983), poetul m\rturisea c\ nu a pututscrie p`n\ c`nd nu l-a citit pe Rilke [i nu a`nv\]at tehnica de a rupe versul `n oricepunct f\r\ a pierde din energia liric\, iar unpoem din primul volum, poezia e altceva?,are drept referin]\ livresc\ Sfaturile c\treun poet t`n\r. ~n mopetiana, al\turi de refe-rin]ele la Lichtenberg, spre exemplu, g\simun poem numit mopete l-a citit pe thomasmann. Referin]e culturale orientate `nspreliteratura german\ sunt oric`nd identificabi-le la Mircea Iv\nescu, din primul volump`n\ la ultimele. Traducerile din Kafka,Nietzsche, Musil, Broch, Rilke etc., ca [icele din poe]ii germani publicate `nTransilvania, stau m\rturie. Un studiu apli-cat exclusiv pe aceast\ problem\ ar puteaar\ta c`t de importante s`nt tehnicile deprin-se din poe]ii de limb\ german\, mai alesdin Thomas Bernhard.

Apoi, postmodernismul nu este numai-dec`t apanajul anglo-saxonilor. MirceaC\rt\rescu las\ impresia c\ eticheteaz\drept postmodern acel segment din literatu-ra rom=n\ contemporan\ care se orienteaz\exclusiv dup\ modele anglo-saxone. Or,teoria postmodernismului [i a postmoder-nit\]ii (despre practic\ nici nu mai vorbesc)num\r\ nume importante [i `n alte limbidec`t cea englez\: Guy Scarpetta, Jean-François Lyotard, Umberto Eco, GianniVattimo etc. Anglo-tropismul nu e sinonimcu postmodernismul.

„Biografia“ lui mopete

Nici a doua tez\ nu st\ `n picioare.Biografism extrem? Dar elementele bio-grafice cotidiene (nici m\car extreme!)s`nt elegant ocultate; dac\ am `ntreprindeun exerci]iu de fi[are a existen]ei lui mope-te, am fi surprin[i de precaritatea informa-]iilor. Nici nu putem fi siguri c\ acest per-sonaj e ipostaza liric\ `n care autorul se re-cunoa[te; uneori, vocea care roste[te poe-mul vorbe[te despre sine la persoana `nt`i [idespre mopete la a treia, diferen]iindu-sevoluntar, ca `n frumosul poem o ipostaz\rea a c`inelui de aer: „asta ne-a povestit-omopete. nu [tim de ce face at`ta caz“. Avemmotive s\ ne `ndoim c\ mopete este repre-zentantul imaginii autorului `n oper\. {i nuputem r\spunde nici m\car la `ntreb\rileesen]iale: cine e el? Cu ce se ocup\? Care elocul lui de munc\? E c\s\torit? Are copii?{.a.m.d. ~nc`t nu se poate sus]ine cu temeibiografismul iv\nescian, cu at`t mai pu]invarianta lui extrem\. Mereu invocatul izo-morfism dintre The Dream Songs ale luiJohn Berryman [i mopetiana lui MirceaIv\nescu nu-[i g\se[te rostul; `n timp cedespre Henry, din punctul de vedere al in-ser]iei sociale, ni se spune totul, despremopete, din acela[i punct de vedere, nu nise spune aproape nimic. Cu fiecare „c`ntecvis“, afl\m despre Henry c\ e c\s\torit, c\ eprofesor de literatur\, unde anume pred\,care sunt prietenii lui, c\ tat\l lui s-a sinu-cis, c\ inten]ioneaz\ [i el s\ se sinucid\ [icum anume (plan pe care autorul l-a [i dusla `ndeplinire), care dintre prietenii lui mor[i cum sunt `nmorm`nta]i, ce tabieturi deb\utur\ are etc. – tot ce trebuie s\ [tim des-pre un personaj prezentat la modul extrembiografic. Nimic din toate acestea `n texte-le despre mopete. Poemele cu adev\rat bio-grafice, rare `n prolifica oper\ iv\nescian\,nu s`nt de c\utat `n ciclul cu mopete, ci `nc`teva dintre poemele primului volum, pre-cum chem`nd pisica, pisica se leag\ de

cas\ [i, mai ales, poate singurul biograficcu adev\rat, Poveste scurt\.

Spre compara]ie, poemele cu Denisa(numele, fire[te, denisei, denisa [i virginiawoolf, interludiu `n care trebuie c\utat\denisa `n alt fel de `nclinare a planului c\cidrumul spre o alt\ fiin]\ – ce `nseamn\alt\? – e tot spre denisa, ce s\-i spunemdenisei [i s\ nu-i spunem poetului [i priete-nului ei dr\g\noiu etc.), de[i personajul dinvia]a real\, poeta [i editoarea DenisaCom\nescu, e cunoscut, nu s`nt biografice,eponimul fiind pretextul pentru fantazarea`n jurul datelor mediate livresc ale realit\]ii.Biografia, povestea vie]ii, e `nlocuit\ debibliografie, pove[tile c\r]ilor. ~n portretulunei poete tinere (sau denisa [i cele dou\concerte de pian de brahms – dar [i sona-ta suplimentar\ de scarlatti) observ\m u[ormecanismul de translare a vie]ii spre litera-tur\, a biograficului spre bibliografic: „da-c\ numele denisei ar fi o ideogram\, o a[e-zare/ de semne `nf\]i[`ndu-l de pild\ pe unom mic/ `ntinz`ndu-se s\ smulg\ ceva dinlun\, [i `nseamn\/ asta – exist\ – sau `nc\,soarele [i luna laolalt\, asta `nsemn`nd/splendoare – atunci am putea spune a[a –semnele astea/ care s`nt numele denisei nois\ le pronun]\m/ ca pe `n]elesul splendoare– [i sun\ atunci clara“, urm`nd alternantdescrierea concertelor de Brahms [i a sona-tei de Scarlatti cu portretul Denisei, tehnic\emblematic\ pentru metoda iv\nescian\ deocultare a biograficului prin referin]e cultu-rale (aici, prin descrierea ekphrastic\ deideograme chineze[ti al c\ror sens este celal cuvintelor `n italice, ideograme folosite[i de Ezra Pound [i preluate probabil dec\tre Mircea Iv\nescu prin intermediulc\r]ii lui Hugh Kenner, The Pound Era).Lipse[te [i biografismul masochisto-narci-siac al unui Charles Bukowski, care exhib\totul, de la medita]iile despre natura [ifunc]ia poeziei la petele de pe indispensa-bili. Dimpotriv\, Mircea Iv\nescu are ten-din]a de a dizolva p`n\ la indistinc]ie coti-dianul `n solu]ia concentrat\ a culturalului.Biografia, c`t\ e, devine una apocrif\.

~n ce prive[te renun]area la poeticitateatradi]ional\ [i abolirea metaforei, NicolaeManolescu observa c\, f\r\ a fi frecvente,metaforele iv\nesciene au, c`nd apar, osplendoare alexandrin\. ~ntr-adev\r, sepoate alc\tui o masiv\ antologie cu remar-cabili tropi iv\nescieni [i numai spa]iul ne`mpiedic\ s\ o ini]iem aici. Ajunge ca citi-torul s\ parcurg\ lungul poem Lupta dintre`ngeri [i nori sau despre tr\snet. Cade a[a-dar [i teza neartisticit\]ii `n sens clasic apoeziei iv\nesciene. Urm\toarea, aceea astructurii nedeterminate a poemelor, e e-xact\, cu nuan]a c\ nu rareori poetul aleges\ scrie sonete [i contrasonete, nerespec-t`nd endecasilabul, `ns\ decup`nd oricum ofigur\ vizual\, dac\ nu sonor\, regulat\ [ideloc lax\. Ba uneori alege chiar s\ scrie peritmuri strict determinate, [i atunci se dove-de[te un remarcabil tehnician, precum `nacest poem care urmeaz\ fidel metrica binepunctat\ a celebrei rapsodii a lui Top`rcea-nu: „{i ea [tie. ~ns\ acum/ are alte g`nduri,/noi n-ajungem nicidecum/ la acele r`nduri/mai ad`nci, unde sunt str`nse/ sentimenta-lismele/ ei, acuma mai ascunse./ {i nicichiar sofismele/ Cele mai frumos f\cute/nu-i mai spun nimic./ Ea-n `nstr\in\ri hir-sute/ s-a retras. Nou\ ni-i frig...“.

Medita]ii despre ceva

Ajungem la visarea evanescent\ [i lamedita]ia la nimic. Aici se face analogie cupiesele de jazz [i de café-concert, care, `ncurgerea lor iregular\, nu atac\ teme mari,ci au rolul de a colora doar timpul. O pies\amorf\ nu e `ns\ implicit lipsit\ de ambi]ii

semantice majore; `n numeroase poemeiv\nesciene, vocea eului liric articuleaz\dramatic mari `ntreb\ri ale existen]ei. Evorba de acele pu]ine poeme despre caream spus c\ s`nt `ntr-adev\r biografice (`nprimul r`nd Poveste scurt\), dar [i depoeme de un patetism `nalt cum s`nt despremoarte ca revedere, terribilia meditans,c`ntare funereal\ pentru mai justa trecere alui mopete, poezia e altceva?, bra[ov, min-ciun\, vremea z\pezilor, asurzitoare iscare,sus]in`nd privirea papagalului, diminea]\`n ora[ necunoscut, un drum (acela[i) saupoemul care, f\r\ titlu, are drept prim vers`ntrebarea „se intr\ greu `n moarte?“ –medita]ia liric\, nicidecum la nimicuri saula nimic, atac\ teme dintre cele mai „eleva-te“, `n prejudecata clasic\, ale marii poeziidintotdeauna. Vis\torie este `n poemeleiv\nesciene, [i poate chiar evanescent\, `nsensul c\ imaginile se volatilizeaz\, caalcoolurile tari, `n preajma incandescenteiinteligen]e lirice, astfel `nc`t finalul lecturiinu o po]i alege pe cea mai pregnant\, cares\ func]ioneze drept epitom al `ntreguluipoem. Trecerea dinspre o imagine spre cea-lalt\ fiind `ntotdeauna justificat\ de acutaluciditate poetic\, despre care MateiC\linescu afirma `ntr-un interviu luat `n2003 de Leo Butnaru: „Am cunoscut per-sonal [i îndeaproape doi mari poe]i: peNichita St\nescu [i pe Mircea Iv\nescu.Luciditatea lor poetic\ era totdeauna uimi-toare, în ciuda st\rilor psihologice sau cor-porale prin care treceau. Ei ilustrau perfectmaxima lui Baudelaire: «Inspira]ia vineatunci cînd vrei, dar nu te p\r\se[te atuncicînd vrei»“.

Aceast\ ipotez\ a medita]iei la nimicconta probabil cel mai mult `n economiademonstra]iei, ca semn al „g`ndirii slabe“specific postmoderne. G`ndirea liric\ a luiMircea Iv\nescu se axeaz\ `ns\ pe valoriletari ale modernit\]ii; repeti]ia monodic\ aunor situa]ii [i sintagme vine din credin]ac\, a[a cum scrie Camus `n fraza care `lobsedeaz\ pe Mircea Iv\nescu, „adev\rul eceea ce continu\“. S-a spus deja c\ poetulscrie la infinit acela[i text. ~ns\ faptul c\fiecare poem `l continu\ pe cel\lalt nu`nseamn\ c\ toate sunt la fel de neimpor-tante, ci invers – toate s`nt importante, vor-bind discret despre `n]elesuri majore:moartea, iubirea, poezia, spaima, remu[c\-rile, alcoolul cu infernurile [i paradisurilelui, sufletul – imponderabile ce dau, para-doxal, greutate vie]ii.

Aceste nuan]e nu vin dintr-un antipaticconsiderent justi]iar urm\rind s\ smulg\poezia iv\nescian\ din capcana diaboliceiliteraturi postmoderne. Dac\ literatura luiMircea C\rt\rescu e postmodern\, atuncisunt un fervent al ei [i nu am de ce s\ refuzdiscu]ia, `ns\ am, recapitul`nd, urm\toareleobiec]ii: anglo-tropismul (una dintre op]iu-nile culturale ale lui Mircea Iv\nescu) nuimplic\ numaidec`t postmodernismul; bio-grafismul extrem iv\nescian nu exist\, bio-grafia sublim`nd `n bibliografie; anihilareapoeticit\]ii [i a metaforismului e o percep-]ie dezmin]it\ de abunden]a tropilor [i afigurilor; structura lax\ [i nedeterminat\ nue `n sine postmodern\; `n fine, acelea[ipoeme nu s`nt medita]ia la nimic a uneivis\torii evanescente, ci vis\toria nu `ntot-deauna evanescent\ la sensurile [i valoriletari ale existen]ei. Poezia lui MirceaIv\nescu, f\r\ a fi pe deplin modern\, nueste totu[i nici postmodern\; venind dins-pre modernitate, ea trece prin postmoderni-tate, lu`ndu-i poate pentru o clip\ `n modiluzoriu chipul, [i se `ndreapt\ mai departe,spre epocile lirice ce vor s\ vin\, domin`ndmodul contemporan de a scrie poezie, dup\cum o dovede[te prestigiul ei cresc`nd.

Mircea Iv\nescu, poet postmodern?

7Cronici din tranzi]ie TIMPUL

februarie 2005

DORIS MIRONESCU

Ioan Flora este (despre poe]i trebuie`ntotdeauna vorbit la prezent) un poet deo-sebit de congenerii s\i, at`t prin biografie,c`t [i prin cultur\. Av`nd o dubl\ ascenden]\poetic\ (mo[tenirea culturii sale s`rbe,manifestat\ prin numeroasele traduceri dinpoezia s`rb\ contemporan\, este `nc\ insu-ficient cunoscut\), Flora a fost revendicatde dou\ „promo]ii“ diferite din spa]iul ro-m=nesc. „{aptezecist“ atipic (debuteaz\ `n1975), dar `ncorporat de valul optzecist,r\mas totu[i un individualist prin modul dea scrie, poetul dezvolt\ `n opera sa o expre-sie poetic\ aparte, a c\rei originalitate [icoeren]\ trebuie discutate.

Versurile din ultima carte a regretatuluiIoan Flora tr\deaz\ o acut\ preocuparefa]\ de entropia lumii `nconjur\toare. Uni-versul poetic este f\cut din obiecte aglo-merate `n serii consistente, f\r\ mult\ ale-gere. Moartea (moartea mamei, `n spe]\)reprezint\ tema dominant\ a volumului,semnalat\ de titlul acestuia (Dejun subiarb\), dar [i de multe alte poeme intitula-te sugestiv: Necropontes, ~n balconulstr`mt ca un co[ciug, Cu Dumnezeu tepui?, Fum surpat `n p\m`nt, Vroiam s\aprind o lum`nare. Moarte rareori feeric\,dat fiind c\ imaginile `ngrop\rii s`nt celecople[itoare („se pr\v\leau/ sub asfaltvr\bii [i co]ofene“, „pere]ii morminte-lor/…/ erau c\ptu[i]i cu iarb\ neagr\ [icrea]\“). Moartea e o invazie a obiectelor[i rareori o sublim\ `n\l]are. Astfel, carteaap\rut\ `n 2004 la Paralela 45 p\streaz\linia poeziei obiectuale a lui Ioan Flora,consecvent\ p`n\ acolo `nc`t [i versurilesale se transform\ `n obiecte.

Inventar poetic

Impresia de col]uros pe care o dau ver-surile vine at`t din poetica lor antipoetic\,c`t [i din „lumea“ pe care o deseneaz\,una entropic\, dezordonat\, care se las\greu pus\ `n armonie. O arat\ destul denumeroasele poeme tip „inventar“ (unulchiar poart\ acest titlu), hot\r`te s\ recapi-tuleze lumea ca s\ poat\, m\car prinaceast\ `ntreprindere radical\, s\-i stabi-leasc\ o coeren]\, iar `n `n[iruire apar,al\turi de „cea[ca de cafea, merele verzi,ochelarii, setul de creioane“ [i „biletul deavion,/ fi[a de `nscriere,/ anticoagulante-le, antimetafizicele“ (Inventar). O ordinea obiectelor este dat\, `n unele texte, delogica sentimentelor; `n plus, al\turarealor permite punerea `n lumin\ a unor sem-nifica]ii greu de desprins din enumerareaamorf\: „Fotografia mamei, r\spunsurilelui Goethe c\tre Eckermann,/ citite `namurg“ (Zi lini[tit\ de toamn\).

Sentimentul bacovian de epuizare estela el acas\ `n aceast\ poezie nesigur\ deexisten]a sensului, aflat\ deci `n dificulta-te de a-[i construi propria lume. Probabilde aceea nu avem de a face, `n cazul luiIoan Flora, cu o poezie vizionar\, st\nes-

cian\, de[i nu-i lipsesc datele pentruaceasta. O psihologie c\reia `i lipse[tesim]ul intim al alc\tuirii realului concretnu poate visa noi universuri. Motiva]iaexisten]ei at`tor enumer\ri (diferite deseriile poetice st\nesciene sau naumiene)se g\se[te exprimat\ clar `n Disperareviager\: „Hai s\ inventariez, mi-am zis(se f\cuse deja nu iarn\,/ ci sear\) sintag-mele ce-au tot plutit/ prin aer, o jum\tatede zi [i `nc\ o jum\tate“. Lumea nu se afl\`n ordine, [i e de prev\zut c\ nici tentativade rezumare poetic\ nu va fi una reu[it\,deoarece e virtual infinit\ („ar mai fi/…/inventarierea `ns\[i“).

{i atunci, `n ce fel ia na[tere totu[i poe-zia lui Ioan Flora, una a c\rei epifanieeste, se pare, z\d\rnicit\ de propriane`ncredere `n epifanii? R\spunsul ne esteoferit de c\tre poet `n poezia ~n c`mp des-chis, un alt „inventar“ al biografiei perso-nale, realizat cu evidenta inten]ie de atrage o concluzie. Inten]ia nu se materia-lizeaz\, `n schimb poezia apare `n chipmiraculos: „Stau singur [i m\ g`ndesc lavia]a-mi, vorba poetului, [i nu pot trage/nici o concluzie [i-i limpede c\ nu/ aceas-t\ stare ar putea constitui carnea poemuluipe care/ a[ vrea s\-l scriu;/ [i totu[i, iat\ c\se declan[eaz\ ca o detun\tur\ `n c`mpdeschis,/ unde f`nul n-a fost `nc\ `nt`iaoar\ cosit“.

E greu de crezut, totu[i, c\ textele aces-tea s`nt nepremeditate, c\ poezia din eleeste rezultatul unei emana]ii, atunci c`ndcunoa[tem travaliul pe care-l presupunede regul\ o poezie cu punctul de plecare`n afara realit\]ii „poetice“. Ioan Flora seadreseaz\ cu insisten]\ unor subiecte anti-lirice: istorii personale f\r\ mare impor-tan]\ (Coco[ul de Neam], Omul cu baga-je, Lupta lui Rainbow cu acarienii), anec-dote cunoscute sau mai pu]in cunoscute(Ursoaica de Apoi, Parabol\ cu Ro[u-`mp\rat [i Coasa-de-Ghea]\), ba chiar, `nacela[i registru al poemelor cu final a[tep-tat, reia un cunoscut subiect de balad\,folosit `naintea lui de Co[buc [i Blaga(Dejun sub iarb\). Nu mai vorbim de pre-textele de poem luate din via]a real\, cupersonaje recognoscibile sau m\car a c\rorexisten]\ poate fi b\nuit\ ca adev\rat\(Jurnal, Pove[ti dun\rene, Disperare via-ger\, Cu Dumnezeu te pui? etc.), consti-tuind grosul textelor din acest volum. Prinele, Flora se revendic\ de la o poetic\, nou\contemporan\, biografist\ [i deconstruc-toare de scenarii clasice prin plasarea lor `ncontexte parodice, viz`nd renegocierearela]iei dintre cititor [i poezie.

Poezia din spatele poeziei

Important, pu]ine s`nt pasajele ironicedin poemele lui Flora, ceea ce `nseamn\c\ la el nu este presant\ nevoia de a de-construi lumea poetic\. Semnificativ\ `nacest sens este deturnarea nea[teptat\ `nsens liric a unei anecdote banale `n impre-sionantul poem Parabol\ cu Ro[u-`mp\rat [i Coasa-de-Ghea]\. Istoria cu`mp\ratul care descoper\ dintr-o dat\ „c\departe mai stau“ nu se opre[te la aceast\poant\ facil\, ci continu\ `ntr-un fel careredimensioneaz\ `ntregul tablou: „Ce-armai fi vrut, dar n-a putut consemna croni-carul:/ c\ z\pada sticlea, [i cerul; c\ se-au-zea urlet de lup;/ c\ ap\ruser\ [i corbii;/ c\se `ntrez\reau urme de pa[i prin om\t careduceau `n toate/ cele patru v`nturi; c\ la

hotare r\s\rise din p\m`nt o uria[\ cruce/de piatr\ [i, mai ales, c\ se auzea r\cnetulascu]it/ al coasei secer`nd p\durea, clipa,r`pele [i mun]ii,/ iar suveranul se f\cea c\nu [tie cine-i [i ce-i;/ curtenii - c\ nu [tiunici ei, cronicarul,/ (mai ales el)/ c\ nupoate [ti, chiar de l-ai t\ia `n buc\]i“.Poezia se `nfirip\, cu adev\rat surprin-z\tor, prin `nc\lcarea conven]iei antipoeti-ce pe care o viza cu insisten]\ la `nceput.Prezen]a anecdotei nu reu[e[te s\ ne`n[ele. Poemul tinde la o instaurare liric\major\, chiar dac\ t\g\duie[te acest lucru.

Poemele lui Ioan Flora par uneori ne-terminate, ca [i cum [i-ar a[tepta `ncheie-rea de undeva din afara paginii. ~ns\transcenden]a literar\ este una goal\: `ncel mai bun caz, ea trimite tot la un textliterar care s\ justifice acumularea seman-tic\ f\r\ solu]ie din „lumea de h`rtie“dedesubt. Cele mai reu[ite poeme dinacest volum (Despre zidire, Trup [i timp)s`nt, astfel, acelea care par s\ fac\ aluziela un text secund, construind astfel ometafor\ ascuns\, dar b\nuit\ de cititorulatent. De pild\, Trup [i timp con]ine `nc\din titlu, camuflat\, frumoasa metafor\eminescian\ a trupului timpului, viz`ndtemporalitatea a tot ceea ce este trup. IoanFlora amplific\ scena, vorbind despre unceas „mort“, al c\rui secundar tresare f\r\s\ `nainteze, [i despre un m\r `n putre-fac]ie, con]in`nd `n sine amintirea mameimoarte. Metafora ascuns\ `n al\turareadin titlu este disimulat\ cu totul `n textulpoemului, miz`nd pe perspicacitatea citi-torului: „De mai bine de un an, ceasulmeu de[tept\tor arat\ fix/ ora cinci f\r\cinci minute,/ secundarul s\u ro[u p`lp`ie,m\sur`nd trupul m\rului stacojiu/ dinbibliotec\“.

Se vede de aici c\ versurile lui IoanFlora ezit\ `ntre poezie [i antipoezie,`ncerc`nd s\ le aduc\ laolalt\. Pe de oparte, poetul `nt`rzie `n zonele obscure alepropriei biografii [i `n lungi inventare deobiecte concrete; pe de alt\ parte, elsufer\ fascina]ia „marilor teme“ [i a meta-forelor „ascunse“. Tentativa de `ndep\rta-re orgolioas\ de poezie se r\zbun\, c\cicele mai bune texte s`nt acelea care nuabandoneaz\ calea metaforic\, construindimagini puternice, originale, `ntr-uncontext „materialist“. Relaxat, imaginarulconcret obiectual se `ncarc\ de posibilit\]imetaforice neb\nuite. Se realizeaz\ astfelpunctul maxim al unei poetici curajoase,avans`nd `n necunoscut, al c\rei progrestrebuie `nregistrat ca o treapt\ meritorie apoeziei rom=ne postbelice.

Ioan Flora[i inventarul lumii de obiecte

Andrei BODIU, Bulevardul Eroilor,cu argumentul autorului, not\ bioblio-grafic\ [i postfa]\ de Ion Bogdan Lefter,Editura Paralela 45, Biblioteca rom=-neasc\ – Proz\, Pite[ti, 2004, 270 p.

Bodiu nu se las\! Dup\ c`teva volu-me de poezie, bine primite de critic\,dup\ convertirea, prin cariera universi-tar\, la critica [i istoria literar\, acumatac\ proza – [i o atac\ foarte bine! ~ndescenden]a unui David Lodge, care af\cut carier\ interna]ional\ cu romane-

le sale „universitare“, recentul romanal lui Andrei Bodiu, de altfel decan alFacult\]ii de Litere a Universit\]ii bra-[ovene, ne introduce `n lumea, mai pli-n\ de pasiuni dec`t pare la prima vede-re, a vie]ii academice din institu]ia dereferin]\. L-am pomenit pe Lodge, daradaug imediat c\ asocierea e pur tema-tic\ – [i din cauza diferen]elor dintrezonele academice explorate, dar [i dinmotive stilistice, Bodiu fiind adeptulunui stil pu]in „ornat“, apropiat de„gradul zero al scriiturii“. Stil care, dealtfel, favorizeaz\ curgerea pove[tii [ia nenum\ratelor alte pove[ti din careaceasta este alc\tuit\. Un roman altranzi]iei universit\]ii, ora[ului [i ]\rii,pentru c\ personaje cum nu se poatemai reale, care ne-au marcat existen]a`n ace[ti cincisprezece ani, s`nt evoca-te `n text cu numele abia, dar cu umor!,schimbate: de la Ili[escu [i Costinescula primarul… Prunar. ~n ciuda aparen-tei simplit\]i stilistice, menit\ s\ spriji-ne cumva, din interior miza autenti-cist\, romanul este de fapt unul foarteconstruit, cu evolu]ii atent elaborate [isupravegheate, cu o profuziune de tri-miteri [i aluzii literare [i culturale `ngeneral. {i, mai ales, este foarte binescris – de unde se vede c\ AndreiBodiu s-a n\scut scriitor, iar universi-tar a devenit dup\ aceea! Pentru c\exist\, desigur, o mul]ime de cazuriinverse, pe care le-a[ numi de autorl`c.

Am avut noroc `n ultima lun\, dou\c\r]i de citit pe ner\suflate – rescrierealui Harap Alb a lui Stelian }urlea,romanul lui Bodiu imediat dup\ aceea.Cel din urm\, cu marele avantaj pentrupublicul universitar de a se reg\si,recunoa[te `n unele din `nt`mpl\rile [ipersonajele sale. Aceast\ lume are,totu[i, [i ea ni[te universalii!

(L.A.)

BBUU

RRSS

AA CC

||RR

}}IILL

OORR

Cronici din tranzi]ieTIMPUL8

februarie 2005

LIVIU ANTONESEI

A[ `ncepe prin a felicita editura CurteaVeche Publishing pentru recuperarea a-cestei c\r]i esen]iale, unic\ poate `n litera-tura Estului, scris\ la sf`r[itul ceau[ismului[i tip\rit\ `nt`ia oar\ `n condi]iile editoria-le tulburi ale postrevolu]iei, la Nemira, `n1992. Astfel, ca [i Radiografia clipei, vo-lum de proz\ scurt\ semnat tot de LeonardOprea [i reeditat `n 2003 trecut la aceea[ieditur\, romanul C\ma[a de for]\ are `nspate o `ntreag\ istorie a cenzurii [i a cir-cula]iei clandestine. ~n ultimii ani aiceau[ismului, a fost interzis de la editarede c\tre sinistrul „Consiliu al Culturii [iEduca]iei Socialiste“, apoi a trecut dinm`n\ `n m`n\ `ntre prietenii [i cunoscu]iiautorului, particip`nd `n acest fel la parci-monioasa, chiar debila istorie a samizda-tului autohton.

Editat mai `nt`i, ca [i cartea de povestiriamintit\, imediat dup\ eliberarea de cen-zur\, romanul nu a avut ecoul binemeritat,publicul rom=nesc fiind foarte ocupat fiecu lectura ziarelor, c\ dup\ un interludiude jum\tate de veac aveam [i noi o pres\!,fie cu devorarea literaturii de dezv\luirenon-fic]ional\ [i a nenum\ratelor traducerirecuperatoare, fie cu asimilarea gr\bit\ debestseller-uri discutabile, gen Sandra

Brown. O reac]ie, p`n\ la urm\ normal\ `ncondi]iile anormalit\]ii oric\rei tranzi]ii dela totalitarism spre libertate. Nu doarLeonard Oprea [i c\r]ile sale au c\zut vic-time, ci [i autori mai cunoscu]i [i cu oamprent\ non-fic]ional\ ap\sat\, cum ar fiPaul Goma – s\ ne amintim c\ a fost un`ntreg scandal mediatic atunci c`nd ceamai celebr\ editur\ a momentului a trimisp\r]i din tirajele c\r]ilor lui Goma la topit!

Trebuie s\ recunosc c\ editura CurteaVeche a ales o tactic\ mai bun\ [i un mo-ment mai propice pentru aceste re-lans\ri.Mai `nt`i, pentru c\ publicul rom=nesc s-amai „calmat“ [i a devenit mai receptiv laliteratur\, [i la literatura rom=n\!, dec`t era`n urm\ cu un deceniu. ~n al doilea r`nd,pentru c\ Leonard Oprea nu mai este acelautor – foarte puternic [i original, e drept– dar aproape necunoscut, cum era la `n-ceputul tranzitiei postdecembriste. ~ntretimp, Leonard Oprea nu doar [i-a consoli-dat cariera de scriitor rom=n, prin editareala Polirom a remarcabilei Trilogii a luiTheophil Magus, dar el a `nceput deja si ocarier\ de autor american. Al doilea volumal acestei trilogii, Cartea lui TheophilMagus sau 40 de Povesti despre Om a fostpublicat `n editie „paperback“, dar [i `neditie „electronic book“, peste Ocean [i sebucur\ deja `n SUA de o excelent\ primi-re; astfel `nc`t traducerea celorlalte dou\volume ale trilogiei este, ca s\ spun a[a,„on its way“, st\ s\ vin\. ~n sf`r[it, dac\informa]iile mele s`nt exacte, se vorbe[te[i despre o versiune francez\ la Radiogra-fia clipei, ceea ce nu poate dec`t s\ m\ bu-cure, ca [i pe editori desigur, pentru c\ maitrebuie s\ [i export\m literatur\, nu doar s\import\m – „traduc]iile“ nu fac (ele singu-re!) o literatur\.

Dac\ interzicerea volumului de proz\scurt\ Radiografia clipei ]ine de absurdulcotidian al cenzurii comuniste, cu romanulC\ma[a de for]\ se schimb\ situa]ia,`ncep`nd chiar de la titlu [i sf`r[ind cuparabola antitotalitar\, mult mai transpa-rent\. ~n fond, cum ar fi putut acceptasinistra institu]ie a CCES povestea sufe-rin]ei incredibile a unui inocent, cu totdramatismul acesteia? C\ doar nu degeabaprenumele personajului principal estechiar Inochentie! {i cum, pentru numeleDomnului, ar fi putut ei tip\ri aceast\splendid\ metafor\ a ceau[ismului t`rziu `nchip de azil, deci ca loc eminent de re-cluziune, tortur\ [i represiune? Are drepta-te Sorin Antohi, `n scurta prezentare de peultima copert\ a acestei edi]ii – p`n\ laurm\, este povestea, drama individu\rii`ntr-o lume pe dos, cum altfel?, cea a irea-lismului socialist. Cum dreptate are [iVladimir Tism\neanu s-o al\ture, cel pu]inca gen, ca tip de situa]ie, dar oare compa-ra]ia se opre[te aici?, Muntelui Vr\jit a luiThomas Mann. {i, pentru c\ s`ntem `ntreprieteni, `ntre prieteni cu mult mai vechidec`t postcomunismul tulbure de ast\zi,voi c\dea de acord [i cu ultimul autor depe respectiva copert\.

Da, romanul C\ma[a de for]\ este odistopie, dar una at`t de plin\ de „s`nge [icarne“, at`t de marcat\ de semnele concre-te ale p\timirii, `nc`t nuan]ele etice [i pro-fetice nu devin nici o clip\ teziste la mo-dul cel vulgar al eviden]ei. Poate de aceea,eu a[ fi l\sat la o parte rama religioas\ `ncare `ncadreaz\ textul actuala edi]ie, textce ]ine, mai degrab\, de paradigma de azia g`ndirii autorului dec`t de cea de atunci.Dar, cum ea fusese `n manuscrisul original[i era prev\zut\ [i pentru cea dint`i edi]ie,cea din 1992, poate c\ reconstituirea este

necesar\. {i, apoi, cine s`nt eu ca s\ dausfaturi unui autor c`nd, unde [i cum s\-[i`ncheie treaba, s\ pun\ punct c\r]ii sale?Nu [tie el mai bine dec`t cititorul, dec`toricare dintre cititori, c`nd o carte de-a luis-a `ncheiat cu adev\rat [i `[i merit\ `ntrutotul punctul final?

Pentru c\, `nainte de a fi un moralist [iun profet, adesea sumbru, c`teodat\ lumi-nos, Leonard Oprea este un prozator ade-varat, unul plin de for]\, vulcanic, toren-]ial, cu incredibile note de duio[ie, un pro-zator pe l`ng\ care nu po]i trece f\r\ a fimarcat – [i, atunci c`nd spun marcat, nu evorba de palide ecouri `n memorie, ci m\g`ndesc la urme la fel de definitive, at`t depl\cut [i dureros, de fapt, de pl\cut-dure-ros definitive precum cele l\sate pe trupulcondamna]ilor, de ma[in\ria inventat\ deKafka `n Colonia penitenciar\. {i chiarn-am f\cut aiurea aceast\ trimitere!

„C\ma[a de for]\“,o poveste atroce din vremuri negre

MIRCEA P|DURARU

Debutul lui Sorin Catarig, `n 2003, laeditura Versus, cu volumul de proz\ Uneleconsidera]ii asupra tehnicii salv\rii apa-ren]elor, a trecut aproape neobservat.Ceea ce e o nedreptate: nu pentru autor, cipentru cititori.

De[i cartea se prezint\ ca un volum deproze scurte, impresia care r\m`ne la sf`r-

[itul lecturii este una de organicitate. Ceeace une[te aceste scriituri este nu doar o a-numit\ coeren]\ stilistic\, prezent\ de-alungul `ntregului text, ori predilec]ia spreanaliza – necru]\toare – a existen]elormici [i spre radiografierea mediului [imentalului provincial, periferic. Acesteas`nt eviden]e, sesizabile, f\r\ probleme, [ide un ochi nespecializat. Liantul de pro-funzime, de substan]\, se `ntrevede `nstructura de ad`ncime a acestei c\r]i: exist\o energie comun\, o supra-con[tiin]\, pre-zent\ `n toate textele operei. Ea seintuie[te mai ales la nivelul selec]iei fapte-lor relatate [i a judec\]ilor, verdictelor e-mise de diferite voci naratoriale.

O privire „tehnic\“ asupra Considera-]iilor… relev\ op]iunea lui Sorin Catarigpentru o poetic\ a banalului, a prozaicului,a faptului m\runt. Surprinz\toare la lec-tur\ este sfin]enia cu care ochiul naratoru-lui `nregistreaz\ detaliile „nedemne“, as-pectele „de la sine `n]elese“, faptele igno-rate [i, cel mai adesea, marginalizate. Înochii naratorului, `ns\, acestea devin im-portante, dob`ndind `n cadrul acestei poe-tici o nou\ pertinen]\ semantic\. Iat\, deexemplu, pasajele din Memoriile Infan-telui, amestec de ironie, candoare [i „cu-min]enie“: „Bunicul meu lucreaz\ toat\ziua pe ogor la cooperativa agricol\ deproduc]ie, [i eu m\ duc la el `n vacan]a devar\, dup\ ce termin cu bine anul [colar, cas\-l ajut la munc\…“ (p. 19). De-a dreptulsuculente s`nt r`ndurile `n care autorul iapeste picior discursuri care `n alte p\r]is`nt rostite grav [i cu aer filosofic, cum ar

fi cele din Dialoguri `nchipuite la unpahar de vin sau despre valoarea relativ\a faptelor voastre. Se g\se[te aici o coloc-vialitate cu at`t mai atr\g\toare cititoruluicu c`t oralitatea este una trucat\. ~n spate-le vorbitorului st\ autorul, mim`nd o sf\to-[enie `n care nu crede: „vou\, \stora maitineri, nu v\ st\ capul dec`t la cum s-o[terge]i c`t mai repede peste grani]\, deparc\ acolo ar umbla, cum se spune, c`inicu colaci `n coad\ [i nu ai g\si un om s\racnici dac\ l-ai c\uta cu lum`narea, c\, dac\ar fi dup\ mine, s\ vezi tu numai cum v-a[mai pune eu pe to]i \[tia m\car un an lamunca de jos, ca s\ `nv\]a]i ce `nseamn\ s\c`[tigi un ban cu sudoarea frun]ii, m\gariinaibii, [i v-a[ ]ine numai cu p`ine [i cu ap\,ca s\ v\ piar\ cheful de prostii, c\ eu amf\cut armata la trupele speciale [i acolo…“(p. 63-64). Cartea abund\ `n astfel de pa-saje, dar ele nu s`nt niciodat\ `n exces.

Totu[i dimensiunea grav\ nu lipse[te.Fiecare proz\ este contrapunctat\ ironicsau autoironic, sarcastic ori batjocoritor,cu umor sau cu am\r\ciune, `n secven]e deantologie liric\: „(m\ aflu singur `n aceas-t\ lume, ce bine! O s\ iau pra[tia s\ tragdup\ fete, nu m\ mai plictisi]i at`ta cu po-zele voastre frumos colorate, cu fe]ele depe care bunul sim] se [terge ca un machiaj– vreau s\ scot limba la voi, s\ nu maisalut doamnele distinse care se uit\ ur`t lamine [i trec pe cel\lalt trotuar)“ (p. 21).

Nu pu]ine s`nt locurile `n care naratorul`[i abandoneaz\ rolul clasic [i trece ladeconstruirea propriului s\u discurs. Nou-tatea este aparenta discre]ie a `nsemn\rilor

deconstructiviste, f\cute `ntotdeauna `nparatez\, parc\ spre a nu deranja tihna lec-torului pierdut `n contempla]ie: „o m`n\puternic\ [i agil\ m\ trage `n\untru, darmai apuc s\ observ o pl\cu]\ lucioas\ dealam\, pe care era gravat un num\r (nuv\d pe cine ar interesa am\nuntul \sta, dar`l notez totu[i)“ (p. 94) sau „…[i chiar m-am speriat pu]in, pentru c\ nu m\ a[tepta-sem deloc s\ fiu deranjat, [i `ntorc`nd eubrusc capul spre dreapta sau poate sprest`nga (acuma s\ nu ave]i preten]ia s\-miaduc aminte chiar fiecare am\nunt)“ (p.91) sau „o lumin\ murdar\ ca apa plin\ dezoaie de[ertat\ dintr-un lighean (este unexemplu de compara]ie nu tocmai reu[it\,dar numai asta mi-a venit momentan `nminte)“ (p. 93).

De[i am vorbit despre caracterul unitar,organic al acestor proze, nu pu]ine suntacelea care ar rezista [i individual, separa-te de volum, ca reu[ite estetice deosebite.Iat\ doar c`teva titluri dintre acestea:Dialoguri `nchipuite la un pahar de vinsau despre valoarea relativ\ a faptelornoastre, Mecanismul, Despre ce mi s-a`nt`mplat `ntr-o dup\-amiaz\ c`nd m\`ntorceam de la serviciu, Lumin`nda.

Revenind la considera]iile de la ̀ nceput,acest debut constituie un eveniment, care,paradoxal, dezminte ideea de debut. Carteaeste o real\ surpriz\, dezv\luind cititoruluiun prozator ([i un poet!) format, matur, cep\trunde `n peisajul literar rom=nesc cu untimbru propriu, cu o voce distinct\.Termin\m constat`nd c\ Sorin Catarig esteun Scriitor. Totul o afirm\ din plin.

Deconstruc]ii mici [i discrete

FO

TO: J

EA

NL

EF

AU

X

9Poezie TIMPUL

februarie 2005

Domnul Ple[oianu [i sabinul meu

P\]anii

Dup\ na[tere, trei luni de zile am tr\it `ntr-un incubator.

La ceva timp, am mai c`[tigat vreo 600 g.

Cam la doi ani, m-am dat cu s\niu]a [i ochii mi s-au duspeste cap.

La `mplinirea celor [apte ani de-acas\, am mers la [coal\s\ m\ bat cu colegii [i s\ rod abecedarul.

~n c`teva s\pt\m`ni m-au operat de apendicit\.

C`nd s-au hot\r`t s\-mi fac\ buletin, mi-am rupt degetulmare.

Mai t`rziu, m-am `ncurcat `n unele mizilicuri de-ale a[a-zisei „iubiri“.

Spital

~n salonul 9, la Spitalul Martirilor, duduia de DonSmoquin viseaz\. L`ng\ ea, cu ochii deschi[i, cu gurac\scat\, cu limba scoas\, cu fa]a palid\, e `ntins\ Marie deVieux, care aniverseaz\ `n g`nd zile senine de spital, cuceai fierbinte [i hamburgeri.

Tetriclat

Or fi m`inile mele cum or fi.O fi maxilarul meu drept cum o fi.Or fi ochii mei cum or fi.O fi inima mea cum o fi.

Oi fi eu cum oi fi.

Domnul Ploie[teanu [i sabinul meu

~n gara Beclean pe Some[, pe banca din st`nga, st\, g`ndplutitor sprijinit `n toiag, domnul Ploie[teanu. Prive[te cumare interes spre norii `nnegri]i. Din c`nd `n c`nd scap\c`te o bobi]\ de ap\, amestecat\ uneori cu fulger [i tr\znet.Domnul Ploie[teanu alunec\ `ncet, f\r\ sim]ire, de pebanca uscat\. G`ndul `mi zboar\ `n trecutul `ndep\rtat, la`nsp\im`nt\torul roman care m-a r\pit cu s`nge rece del`ng\ sabinul meu.

Fapte eroice

Eu pl`ng, m\n`nc, stau, dorm...M-au premiat pentru fapte eroice.

~nt`mplare

Mergeam `ncet spre cas\, cu un liniment [i cu o m`ndre]ede co[ule], ca s\-mi pun fructe mari, dulci [i aromate [i s\bag la ghiozdan p`n\ m\ satur. C`nd am ajuns la poarta

`ncuiat\, am s\rit pe ea [i am dat-o gata. M-am ridicat cadintr-o spaim\ de r\zboi [i am decartat prima bar\.

Zambo

Cic\ un individ de ZAMBO era iubit de toat\ lumea, in-clusiv de mine. Avea ochii negri, pielea neagr\, p\rul ne-gru, cu excep]ia micilor oscioare mu[c\toare din interior.

Fortificare

~n imensa dun\ de nisip `mi g\sesc de fiecare dat\ lini[teaatunci c`nd s`nt tulburat\ de `nc\ierarea zilelor uria[e, cughemuirile lor mistice. M\ ad`ncesc `n ea p`n\ sub maies-tuoasele m\ri, ca s\ nu mi se z\reasc\ ochii `nsp\im`nta]i.C`nd va sosi clipa `ntunec\rii cerului, din mijlocul b\t\iisecundare, voi putea trage asupr\-mi, `naintea spulber\riilumii, o c\ciul\ de nisip.

Sfat

Via]a mea de p`n\ acum– o `mpachetez [i o expediez `n Ocean.

A[a m-a sf\tuit un cadru didactic.

Ecografie

Tot ce scrie `n aureu citesc, rezum[i `nv\] pe de rost.

Inutilul cabriol

M\ trezesc cu salteaua balansat\ pe du[umea, la 30 cm depersoana mea, [i `mi v\d via]a spulberat\ din album. S-aterminat cu promi]\toarea mea carier\ de fochist isteric [ilupt\tor al Carpa]ilor. Bestia de ziarist m\ plimb\ ore `n[ir printre poli]i[tii `n civil, care se d\deau drept amicichiar din prima clip\ `n care am `nc\lcat jur\mintele.

O mic\ aten]ie

Am primit o bluzi]\.Are insign\ de poli]ist.

Clona

Ies pe strad\ [i `naintez la voia `nt`mpl\rii, pas cu pas,p`n\ ajung `n cap\tul [oselei. M\ emo]ionez. Le[inul esteaproape real, ca `n noaptea lui 15, c`nd mi s-a acordat pri-vilegiul de a avea `n fa]\-mi clona `nsp\im`nt\toare.

Marele tr\d\tor

Criv\]ul induce un somn lini[tit `n oase. Rechinul pesi-mist `i trateaz\ indulgent pe vr\jma[ii care l-au obosit,

provoc`ndu-l. ~n prima zi dup\ semnarea tratatului `[i lu\titlul de „Mare Tr\d\tor“.

Rapiditate

~ntr-o simpl\ secund\am c\l\torit, am admiratpriveli[ti de lalele,de g`ndaci [i de oameni,am fost s\ salut extratere[triinev\zu]i la chip[i am ciocnitou\ ro[ii cu ei.

Execu]ie

Momentul de vitalitate intens\. Toate punctele de vedereextrem\ se `ntorc asupra sosiei. Solemnitatea albit\ de varconstruie[te un sentiment de premoni]ie. Prima partid\ `n-cepe `n pragul u[ii. ~mi alin\ micu]a cutie de aur a cerului.

Infarct infantil

Ajuns\ `n culmea `ncord\rii, bacteriile capsate de trichi-rurgi[ti m\ descompun `n locuin]a v\danei Mitocan.

Extraordilingur\! Nemaipolonic!

Ie[it\ din pepene, m\ aliez cu mama z\pad\ de bun\ voie [inesilit\ de nimeni. Extraordilingur\! Nemaipolonic! Pro-cesul condus de membrii consiliului (director) interior `miacord\ o [ans\: deten]ie pe via]\. N-am de g`nd s\ o ratez.

Noile planuri

Am planuri noi pentru aceast\ ]ar\,care o vreme a fost comunist\ [i de-o vreme `ncoace e democrat\.

Mereu se tot deretic\ [i se oftic\,ba `n sus [i ba `n jos,`nconjur`ndu-mi casa.

Inima ei totu[i e una dintre cele bune[i ospitaliere.

Solfegiu

Nu sem\n cu nimeni.

Nu sem\n nici cu mama,nici cu tata, nici cu bunicul,nici cu bunica.

N-am felul nim\nui.Nici la ochi, nici la nas,nici la gur\, nici la m`ini,nici la picioare, nici la degete,nici la nimic.

N-am asem\nare.

SABINA NIMIGEAN scriepoezie. La v`rsta ei – Sabina e`n clasa a IX-a –, n-a sc\pat `n-c\ `ntru totul de tenta]ia cuvin-telor mari, a majusculelor, pecare, `n schimb, universul eiliric le trage violent `ntr-un soide tourbillon axiologic: astfel,solemnitatea jocului cu martirie spulberat\ de grindina „ham-burgerilor“, iar Dumnezeu ar

putea fi un domn cumsecade care s\ r\spund\ lanumele de Ploie[teanu. ~n fiecare poem avem ecoulunei traume originare – chiar dac\ voalat\ culturalprin trimiteri gen r\pirea sabinelor –, care determin\ o„voracitate“ a tr\irii greu de temperat. Nici m\car„infarctul infantil“ n-ar putea pune punct impetusuluiliric, dac\ n-ar fi acea contritio cordis specific\oric\rei m\rturisiri care s\ restabileasc\ echilibrul. Egreu de prev\zut traseul crea]iei viitoare a Sabinei.Poate via]a o va „[lefui“ p`n\ la nivelare. Dar s\-i pri-mim versurile cu `ncredere [i s\-i dorim „suflu lung“.

GABRIEL H. DECUBLE

Proz\TIMPUL10

februarie 2005

4. Foarfeca

Cred c\ aveam patru ani sau chiar maipu]in c`nd mi s-a `nt`mplat ceea ce v\povestesc acum. Amintirile s`nt vagi. Nicianotimpul de atunci nu mi-l mai amin-tesc. Eram `n gr\dina din spatele casei,`mpreun\ cu tat\l meu. El avea treab\.Repara un gard sau ceva de genul \sta.Sau f\cea un foc mare. V-am mai zis c\ nu]in minte foarte bine. Aduna crengile rup-te, ramurile de nuc, frunzele uscate. Uite,c\ dac\ erau frunze uscate, asta `nsemnac\ era toamn\. Sau nu. Era o c\ldur\bl`nd\, un soare lene[, cam a[a ceva. Lapatru ani vezi via]a mai aproape de sol.Mai de jos. Alt\ perspectiv\.

Ce f\ceam io acolo e problema. Nuf\ceam nimic. Eram, pur [i simplu. Lav`rsta aia, nimeni nu e obsedat de ideea c\trebuie s\ fac\ neap\rat ceva. E suficientc\ exi[ti [i tu `n peisaj. C\ ]i se permitelucrul \sta.

La un moment dat `ns\, tat\l meu mi-ag\sit [i mie o `ntrebuin]are. Avea nevoiede o foarfec\ din aceea cu care tai via,merii. Nu [tiu cum se nume[te. Nici atun-ci nu [tiam. Cum ar\ta aveam habar. Maiv\zusem ceva asem\n\tor. Foarfeca nu a-vea nevoie de un nume pentru a fi `n-]eleas\. Pentru a deveni util\. Se spune c\a `nv\]a numele unui obiect `nseamn\ s\`nve]i modalitatea `n care poate fi ob]inutacel obiect. Uite c\ aici nu se verific\.

Foarfeca se g\sea `ntr-o magazie, peun banc, laolalt\ cu alte unelte. ~ntre locul`n care m\ aflam atunci c`nd mi se comu-nicase sarcina [i acel banc din magazieerau aproximativ 200 de metri. Un drumistovitor pentru v`rsta aia. O expedi]ie `ntoat\ regula. Am plecat dup\ foarfec\ [i,surprinz\tor, am g\sit-o `n marea aceea deobiecte din magazie. Fier\straie, ciocane,un burghiu, cuie, ra[pel. Astea erau acolo.[i rumegu[. Un rumegu[ umed pres\ratpretutindeni. Spun c\ am g\sit surprinz\-tor ceea ce c\utam, pentru c\ niciodat\ nuam avut spirit de observa]ie. Un fel debuim\ceal\, de ame]eal\. [i azi, m\ plimbprin cas\ de capiu c\ut`nd o c`rp\ sau un

pix pe care le-am avut dintotdeauna `nm`n\. Nimic nu vezi, cum `mi repro[ataic\-miu'.

Atunci am luat foarfeca [i am plecatrapid. Doar aveam o misiune de dus labun sf`r[it. Pe drum `ns\, la un momentdat, mi-a atras aten]ia un gard de lemnc`inesc [i am `nceput s\-l tai cu acea foar-fec\ dup\ care m\ dusesem. Am t\iat ocrac\ [i eram fascinat de propriet\]ilemiraculoase ale foarfecii, propriet\]i pecare atunci i le descopeream cu adev\rat.M\ fascinau netezimea t\ieturii, frunzelecare c\deau, seva ce mustea `n acea t\ie-tur\. Nu [tiu c`t timp am r\mas acolome[terind, c\prind acel gard. Probabildestul de mult, pentru c\ la un momentdat, am observat un bulg\re de p\m`ntcare s-a oprit din rostogolit la picioarelemele. Bulg\rele fusese aruncat de tat\lmeu. Hai, m\, ce faci acolo? Atunci am`n]eles [i sensul vorbelor, `njur\turilordinainte. Nu [tiam cui sunt adresate [icine le roste[te. R\m\sesem acolo `ntr-ostare apropiat\ de asta de azi.

{i cum dracu' scriu io c`nd sunt a[abuimac, bezmetic? – e `ntrebarea. C`ndnici m\car nu sesizez care, din ce mi se`nt`mpl\, e faptul esen]ial [i care e umplu-tura. C`nd mereu am plecat `ntr-o direc]ie[i am ajuns `n alta. Am tocit s\ dau laDrept – [i am ajuns la Jurnalism. Am `n-cercat s\ m\ fac jurnalist – [i-am ajuns s\fac proz\. Vreau s\ fac proz\ – [i rezult\un fel de antropologie la mi[to.

Asta e. Uite, odat\, c`nd m-am operat,c`nd doctorii mi-au extirpat o tumoare;pentru c\ rela]iile mele cu spitalele nudateaz\ de azi de ieri, doctorii mi-au spusc\ au g\sit acolo ceva dubios, un fel decelule nediferen]iate.

Am dou\zeci [i ceva de ani. Probabilv-am mai spus. Revolu]ia s-a `nt`mplatundeva la jum\tatea v`rstei mele de acum.E vorba de jum\tatea v`rstei psihologice.Revolu]ia m-a rupt `n dou\. M-a l\sat cuochii `n soare. O genera]ie `ntreag\, defapt, a p\]it la fel. Aveam aproape doi[peani. Organismul era `ntr-o faz\ revolu]io-nar\ [i el. De prefaceri, de `mplinirim\re]e.

Un critic spunea despre mine c\ a[ fiun soi de fiin]\ cu o alc\tuire bizar\.

Nici/nici. ~ntre [i `ntre. {i/[i. O fiin]\ con-tradictorie. Un caz. De aici vin [i beleleleprofesionale. Necazurile pe care le am cuprofii de antropologie, sociologie, carem\ acuz\ c\ literaturizez, polemicile cuprozatorii care, dimpotriv\, consider\ c\teoretizez excesiv, c\ m\ dau [tiin]ific, iarceea ce fac eu aduce a munc\ de saltim-banc cultural. C\ teoria nu se tope[te de-loc `n textul literar, iar reciproca sc`r]`ie [iea. Unii profi m\ consider\ poet. Mucles,b\, poete! Prozatorii – infestat de teorie.Oricum, am un stil hibrid, cu aparen]eparodice de text b\[c\lios. Textele melenu sunt `ns\ dec`t asumate, sincere. Defapt, scriu a[a pentru c\ n-am `ncotro. Nuse poate altminteri. Ar trebui s\ v\ poves-tesc pe scurt via]a mea pentru a `n]elege.Asta [i `ncerc s\ fac aici. Dar `ncep a[a,din mai multe p\r]i, p`n\ depistez o anu-mit\ ordine. ~n liceu am fost un rocker de]ar\, un ]\ran hard & heavy, cum zicea altcritic. Unul care f\cea naveta `ntre un satde or\[eni p`r`]i [i un ora[ cu destui indi-vizi urbaniza]i de m`ntuial\. Toate asteas`nt, cum ziceam, `ntre [i `ntre. [i rockeria,[i locuirea. Nici acum nu am un domiciliustabil, nici perspectiva unei profesii preaclar\. O nefixare identitar\ care nu-mi d\pace. Naveta a continuat [i `n timpul fa-cult\]ii. De data asta, la sf`r[it de s\pt\-m`n\. Am lucrat la un ziar din C`mpina,unde f\ceam naveta din Bucure[ti. Saudin provincie migram `n Bucure[ti. Nu sepoate [ti care era casa mea. Poate de-aiaazi, pentru mine, aproape oricine altcine-va devine „Cel\lalt“. Ce spun e, desigur,o expresie a orgoliului de a fi diferit, dar[i a singur\t\]ii pe care uneori trebuie s-oresimt. Dar din toate astea pot trage [i unce profit. Pentru mine, orice experien]\ einedit\. Orice ie[ire `n ora[ devine un felde „teren“ antropologic. Tehnicile de de-familiarizare ale antropologului care `n-cearc\ s\ observe exoticul vie]ii cotidiene`mi s`nt mai la `ndem`n\. M\ pot deta[a,m\ pot mira cu mai mare u[urin]\. {i astapentru c\, v-am spus, n-am `ncotro. Nu`ncerc s\-mi descop\r cine [tie ce merit.Chiar m\ preocup\ starea mea de indeter-minare. {i m\ obsedeaz\ `ntrebarea buni-c\-mii: bine, bine, scrii c\r]i, faci faculta-tea aia, publici pe la ziare, dar ce se chea-

m\ c-ai fi tu? N-ai un nume, nu exi[ti. Eanu [tie de unde s\ m\ ia, cum s\-mi spun\.N-am un nume, dar m\ simt foarte binea[a. Condi]ia asta de r\t\cit e pe undevamai interesant\. Chiar fraza mea e o cor-citur\ neologistico-gol\neasc\. Am, dec`nd m\ [tiu, plete, un alt amestec consi-derat `n multe culturi drept impur. Poatede-asta aveam probleme `n [coal\ cu pro-fii care m\ puneau s\ m\ tund. S`nt bez-metic, buimac, st\ri liminale, iar buim\-ceala, indeterminarea mea iau chiar o ex-presie gastronomic\, pentru c\ io num\n`nc a[a, pur [i simplu, ci combin totalimprevizibil ceea ce g\sesc pe mas\.Cozonac cu m\m\lig\, sup\ cu salat\ devarz\. {i nu mai continuu, pentru a nu v\da ocazia s\ v\ forma]i o p\rere gre[it\despre mine. Nu am experien]e ca ale luiPif, de pild\, un prieten al meu care am`ncat, `n urma unui pariu, crem\ Niveape p`ine, sau o ciorb\ cu h`rtie, suc dero[ii, zacusc\, absolut tot ce a g\sit princas\. Dar, pentru c\ aici voiam s\ m\`ntorc, mi se pare incredibil de interesantc\ medicii mi-au spus atunci ceva fasci-nant legat de o tumoare pe care mi-auextirpat-o. Cic\ `n ea ar fi g\sit ni[te„celule nediferen]iate“. `ntre [i `ntre. Nicim\car celulele corpului meu nu aveau ofixare, o structur\ clar\. Celule nehot\r`te,schimb\toare. {i diagnosticul \sta mi-aconfirmat ipotezele. Problema e dac\temperamentul meu instabil a dictat cor-pului, iar celulele au preluat [i s-au supussau chiar corpul a determinat identitateamea precar\. Celulele au decis. Ceea cer\m`ne e c\ lipsa mea de statut a c\p\tat,cu acest diagnostic extrem de interesant,legitimitate. A[a c\ ce ave]i cu mine, m\?Dac\ a[a sunt eu construit, din celule carenici ele nu pot fi numite? |sta mi-e cor-pul [i cei care spun c\ scriem cu el nu se`n[al\ deloc.

5. Tiptilic\

Ar trebui s\ transmit `n direct ce spuneacum Marian, pentru c\ a[a vorbe[te [i el,ca un crainic, se adreseaz\ mul]imii.

– Aveam la fabric\ un coleg, tac-su',bogat, f\cuse vreo dou\ case, una cu vreo

Avanpremier\ Sorin StoicaSORIN STOICA este un scriitor care a confirmat deja.

Volumele pe care le-a publicat p`n\ `n prezent Povestiri cu`njur\turi (2000), Dincolo de frontiere (2002) [i Povestirimici [i mijlocii (2004, `mpreun\ cu Ciprian Voicil\, CosminManolache [i C\lin Torsan) recomand\ un autor care [tiefoarte bine s\-[i dozeze [i s\ echilibreze cele dou\ tendin]ecoexistente `n maniera sa de a scrie. Naratorul red\ excelentlimbajul colocvial, dialectal, argotic; reu[e[te s\ creeze pen-tru fiecare personaj `n parte c`te un cadru care s\-i permit\acestuia s\ se autodefineasc\ drept participant la un dialog.Sorin Stoica recompune cu maxim rafinament lipsa oric\rui

rafinament (c`nd situa]ia o cere, bine`n]eles). Aceasta ar putea fi dimensiunea „auzi-bil\“ a prozatorului, caracteristic\ remarcat\ de majoritatea recenzen]ilor. Pe primafil\ a volumului s\u de debut st\ scris: „orice `njur\tur\ condenseaz\ o poveste“,formul\ percutant\ din care se poate deduce preocuparea pentru descoperirea lumiidin spatele replicilor propriu-zise. Ceea ce se spune este rezultatul unei `nt`mpl\rinepovestite. Aceasta ar putea fi dimensiunea „surd\“ a textului, povestirea ascuns\care motiveaz\ felul de a vorbi al personajului [i care d\ unitate unei construc]iinarative aparent sincopate.

Sorin Stoica este `n acord cu tendin]a general\ din proza t`n\r\ actual\ prinreabilitarea povestirii [i printr-un fel special de a redescoperi realismul. Tot ce scrie,scrie cu sinceritate. Face dese referiri autobiografice, `[i explic\ gesturile [i `n generaltot ceea ce st\ la baza mecanismului s\u retoric. De aici rezult\ o lume vie cupersonaje vii, aflate `n situa]ii dintre cele mai diverse. {i totul este `nregistrat [i oferitcititorului `n mod natural, f\r\ artificii narative sofisticate. S\-l credem a[adar pecuv`nt: „Am tocit s\ dau la Drept – [i am ajuns la Jurnalism. Am `ncercat s\ m\ facjurnalist – [i am ajuns s\ fac proz\. Vreau s\ fac proz\ – [i rezult\ un fel deantropologie la mi[to“.

Editura Polirom `[i continu\ `n mod str\lucit campania de promovare aprozatorilor tineri, public`nd volumul O limb\ comun\ al lui Sorin Stoica. P`n\c`nd aceast\ carte va putea fi citit\ `n `ntregime, revista „Timpul“ v\ ofer\urm\torul fragment.

{ERBAN AXINTE

11Proz\ TIMPUL

februarie 2005

patru camere. A str`ns, i-a murit nevasta,nici nu prea s-a distrat el a[a, fi-su' nuprea-l b\ga-n seam\, nu e treaba mea dece. Pot s\-l `ntreb, da' n-are rost. |stab\tr`n, 66 de ani are, el are frigideru' plin,ca[caval, [unc\, de toate, da' el nu m\n`n-c\ dec`t fasole b\tut\, aia-i place lui. {izarzavaturi ieftine. N-are nevast\, da' [tiice face? P\c\le[te zarzavagioaice din as-tea din pia]\. ~l vezi c\ se duce la pia]\ `n-tr-un baston, [ont`c-[ont`c, le abure[tepe-alea, hai s\-]i dau ceva de m`ncare.{i-]i dai seama c`nd deschide frigiderul [ivede nehalita aia tot ce are el pe acolo…de[i io cred c\ multe e stricate, c\ nu sepoate…

Nici nu m\ sc`rbesc, nici nu `mi plac `nmod deosebit pove[tile lor porcoase. Dece porcoase – e `ntrebarea. ~mi s`nt indi-ferente. ~n spital am `nv\]at s\ fiu indife-rent, s\ mi se rup\. Ei simt nevoia s\ fieduri. Virili, masculi feroce.

~nainte s\ m\ internez, citeam `n Zodiascafandrului, reciteam, de fapt, [i d`rd`i-sem de fericire c`nd `n]elesesem teoriaaceea a masculinit\]ii castrate.

Zice acolo c\ nu exist\ activitate cares\-i confere b\rbatului demnitate. C`ndv\d prin parcuri sau la pia]\ femei caret`r`ie c`te un mascul caricatural de un har-tan, nu pot s\ m\ g`ndesc la altceva. C`nd`i pun s\ cure]e cartofi, s\ spele varz\ –pare c\ le dau o utilizare.

Cum arat\ un astfel de specimen e binede [tiut. A[a ca reptila asta, c\ tot o aml`ng\ mine. Cu carnea fle[c\it\, ceva in-termediar `ntre ]esut muscular [i adipos.Gr\sime [i carne care se `ntrep\trund, co-co[at, ochi blegi [i transpira]i. Uite c\ o-chii pot foarte bine s\ fie transpira]i.

{i specimenul se remarc\ prin aceea c\poate vegeta oric`t, f\r\ s\ se g`ndeasc\ lanimic. Nu-i place nimic, are reac]ii t`rzii.Nu poate sta `n capul oaselor, ci se `ntinde[i se revars\ ca o foc\ ̀ n orice teritoriu ocu-pat, invadat de c\rnuri. Chiar le cresc ]`]e,burt\ ca la gravide b\rba]ilor de acest tip.

Nu li se acord\ ocazia de a-[i dovedirespectul de sine. Nu li se acord\ dec`tsarcini m\runte, infime, s\ schimbe ochiuvet\ proast\ cu una [i mai proast\,furat\ de la slujb\. S`nt privi]i de femeieca ni[te mecanisme. ~i pui undeva [i func-]ioneaz\. Sau nu. Dar de cele mai multori, n-au de ales. Pe cuv`nt.

R\m`ne o problem\ deschis\ cum poa-te fi afirmat\ masculinitatea `n condi]iileastea. Nedelciu credea c\ doar devenindcurvar printr-o sexualitate ie[it\ de subcontrol. Care s\ compenseze.

Sau ca paznicul \la cu pistolul, care seplimb\ prin curte. E un paznic care p\-ze[te spitalul sau satul de bolnavi. Omul`mi face r\u numai c`nd `l v\d cum `[i eta-leaz\ arma. Atitudinea lui e tot un simp-tom al unei masculinit\]i deficiente. |[tianu s`nt b\rba]i, r\ze[i. Cic\ au grij\ s\ nuse strecoare ]igani care s\ se travesteasc\`n pacien]i, s\-[i pun\ o pijama [i s\ cior-deasc\ din saloane.

Cretinul \sta ar putea m\car s\ `mpu[teciorile care cronc\ne prin preajm\, sauc`inii s\-i c\s\peasc\, s\-[i dovedeasc\b\rb\]ia, dar cred c\ n-a tras un glon] `nvia]a lui. L-am `ntrebat: ave]i pistol,dom'le? Vai de mine! {i e `nc\rcat? Mer-ge? Piedica aia, dac\ se descarc\ piedica?Un dialog absurd, care l-a flatat cu asuprade m\sur\. Mi-a r\spuns, aferat, ceva degenul: m\i, ]`c\, atunci c`nd io tr\geam cupistolul, tu te jucai cu pu]a prin ]\r`n\.

Io nu cred c\ mai exist\ b\rbat adev\-rat. De fapt, lumea asta e condus\ de fe-mei. Lumii noastre nu-i r\m`n dec`t pro-iecte casnice, gospod\re[ti. Nu schimbi tunimic, doar `ntre]ii. Aflare `n treab\. }i sed\ ceva de f\cut. Nu po]i avea proiecte deanvergur\. Absolut deloc. Nu mai exist\proiecte de anvergur\, ziceam. M\ uit lavecinele mele de la bloc, care pleac\ lapia]\, hai, fetelor, ca [i cum ar asedia ocetate, ca [i cum s-ar duce la r\zboi. Darnu merg dec`t p`n\ la col], s\ ia o leg\tur\de m\rar. {i asta e toat\ via]a lor. Iar dup\ce pleac\, te privesc cu repro[. Adic\ ele

au treab\, domnule, s`nt ni[te fiin]e formi-dabil de ocupate. Sau `ncearc\ s\ se auto-sugestioneze c\ e a[a.

Ori, uite, m\ g`ndeam io la ceva. Suntobsedat de o vreme de cuv`ntul „tiptilic\“.Un adverb e cuv`ntul despre care vorbim.~l folosea Danny de Vito. ~l folosea cas\-mi explice pe unde [i `n ce mod trebuies-o ia el ca s\ ajung\ la destina]ie. La bu-da noastr\, f\r\ s\ deranjeze. Trebuie s\mearg\ pe acolo, cum v-am spus, `n v`rfulpicioarelor, adic\ tiptilic\.

Cuv`ntul \sta spune ceva despre sufle-tul rom=nului. Diminutivul, `n general,spune foarte multe despre rom=ni. Deunde folosirea asta abuziv\? De ce? De ceat`]ia Costic\, Mitic\? Oameni cu o iden-titate infantilizant\. Care au o rela]ie spe-cial\ cu lucrurile, o ging\[ie, o tandre]eanume, dar [i un statut ontologic imper-fect. Incomplet. Nu ai dreptul s\ fii pur [isimplu Mihai. Doar Mih\i]\. Mi[u. Ca [icum ai exista [i tu acolo, f\r\ ca prezen]ata s\ o pun\ `n pericol pe a celorlal]i. Nue[ti deloc o amenin]are. Doar un tolerat.

Noica vorbea despre „`ntru“. O s\ `n-cerc poate, c`ndva, cu modestele mele re-surse, s\ fabric un text despre cuv`ntul„tiptilic\“. Mai `ncolo. Acum trebuie s\ secoac\.

Oricum, avem o limb\ mai inteligent\dec`t popula]ia.

~ntrebarea r\m`ne, pot fi folosi]i ase-menea oameni `n ni[te proiecte de anver-gur\? Sau ei se vor mul]umi doar culucruri m\runte, cu nimicarni]e.

Despre conceptul de „micu]ism“ armai trebui vorbit aici. Concept inventatde ni[te autori rom=ni pentru a explicaviziunea despre lume [i via]\ a unor mar-ginali, a unor indivizi m\run]i, care v\dtoat\ istoria prin prisma microculturii lor.

Istoria nu se `mparte `n `nainte [i dup\revolu]ie, ci `n `nainte [i dup\ ce ne-amcump\rat noi aspiratorul. S\ zicem. Mi-apovestit cineva un caz celebru, acela alsolda]ilor care ]ineau minte doar cum aufiert ei o vac\ `n timpul r\zboiului. Iarr\zboiul se periodiza `n felul urm\tor:`nainte [i dup\ ce ei au fiert acea vac\.

6. Mowgli

Acum, c`nd scriu, parc\ s`nt `n pragulunei crize de nervi. Sau, m\ rog, `ntr-unfel de euforie similar\. Oricum, e fantas-tic s\ ai un loc al t\u, o carte `n care s\po]i face tot ceea ce vrei. S\ te l\f\i. S\ tejoci cu spa]iile, cu albitura, s\ jonglezi.

Maximum de gest artistic ar fi s\ m\str`mb acum la voi, dac\-i vorba delibert\]i permise.

S\ m\ joc singur. C`nd eram copil, m\jucam adesea de unul singur. Cu solda]ii.B\t\lii extraordinare pe ma[ina de cusut abunicii mele. Fotbal de unul singur. M\jucam cu nasturii. M\ jucam f\r\ s\ m\plictisesc, [i asta, c\ nu cuno[team senti-mentul plictiselii, `mi d\ de g`ndit. Sau cuni[te piese rotunde dintr-un material carenu [tiu cum se numea. Material curios.Aveam forma]ii cu juc\torii de fotbal,golgeterii. Liste `ntocmite profesionist, cu]inut\ grafic\. Optimi, sferturi, semifina-le. {i f\ceam scenarii `n paralel cu meciu-rile de fotbal cu nasturi. Conferin]e depres\ [i tot restul. Ce discut\ juc\torii du-p\ un gol, cum vibreaz\ tribunele, repro-[uri dup\ o ratare monumental\, dialoguricare `ncercau s\ par\ c`t mai verosimile.Cum fream\t\ tribunele. A[a zicea }opes-cu, pe care n-am `n]eles niciodat\ de ceunii `l consider\ un mare comentator, c`ndel nu e dec`t un tip rigid [i inexpresiv.

Toate astea prevesteau cariera de pro-zator, m\ `nv\]au s\ fiu singur. Exerci]iupentru acomodare la singur\tate. Carierade prozator! Hai s\ fim serio[i. F\r\cuvinte mari.

V-am spus, n-am fost preg\tit pentruvia]\, imatur. {i boala a venit prea repede.M-a luat din faza de coacere. Zicea popade la mine de la ]ar\, incon[tient [i voitconsolator, las\, b\, c\ \[tia mai de[tep]imor repede! Ca [i cum asta era concluziala care ajunsese el. Ca [i cum via]a ar fi unfel de petrecere din care unii dezerteaz\ceva mai devreme.

M\ g`ndeam, apropo de lipsa mea deexperien]\ de via]\, c\ la [coal\ copiii `n-va]\ despre macaci-rhesus, despre c\milacu dou\ cocoa[e, despre diverse specii deanimale care pot fi g\site `n de[etul Tibet,Gobi [i prin copacii din Sri Lanka. Mi-nu]iozitatea cu care trebuie s\ cunoasc\\[tia mici num\rul de degete ale gibonuluisau perioada de `mperechere la reptilelemari te pune serios pe g`nduri. Sau nuperioada de `mperechere, pentru c\ ei tre-buie s\ `nghit\ o lume asexuat\.

Ai zice c\ pu[tii s`nt preg\ti]i pentru atr\i `n p\dure.

Ca s\ folosesc un limbaj de lemnc\c\cios, nu li se spune nimic despre via]a`n societate. Astfel, devin un fel de miciMowgli, z\p\citul \la din Cartea Junglei.

Profesorii rom=ni… [coala chiar ef\cut\ din iresponsabili. O lips\ crunt\ a

lor de aderen]\ la real. {ti]i, am v\zut unslogan inept (nu spun am auzit, pentru c\e riscant, av`nd `n vedere ce indic\ audio-grama). „Animalele s`nt mai bune caoamenii“ – slogan idiot, dar care are mareleg\tur\ cu ce vorbim acum. Te ui]i laAnimal Planet [i vezi turme, cirezi, c`r-duri de animale. Stoluri. Comunit\]i, alt-fel spus. {i rela]iile alea comunitare tre-buie s\ le `nve]i tu. S\ tr\ie[ti precum ani-malele, dac\ e s\ for]\m nota.

Nimeni nu-]i spune cum ar trebui s\tr\ie[ti omene[te. }i se arat\ doar parteanasoal\ a vie]ii, dar varianta dezirabil\ nuo cunoa[te nimeni.

Io, dac\ a[ fi profesor, nu i-a[ `nv\]a pecopii despre specii, clase de animale, cidespre tipuri umane: les nouveaux riches,curva, pi[mandeza de pe [oseaua de cen-tur\, intelectualul cufurit. Asta a[ face. Unmanual `n care s\ inventariez tipologiiumane. Cu \[tia se vor `nt`lni `n via]\, dar[ansele s\ dea nas `n nas `n plin\ zi cuvreo lighioan\ cu pene, gheare sau solzisunt aproape nule.

Ce-ar con]ine manualul? Cele spusemai sus, plus parvenitul care se hr\ne[tecu ap\ plat\, muncitorul cu venitul [i cio-cul mici, ]\ranul care nu mai e pe c`mp,profesorul `n\crit `nainte de vreme, politi-cianul care tr\ie[te din salariu. Asta pen-tru c\ trebuie s\ pomenim [i speciile pecale de dispari]ie. {i, `n afar\ de asta, poli-ticienii s`nt obi[nui]i s\ se vorbeasc\despre ei ca despre ni[te animale. Deciprecedente exist\.

Literatura te punea oarecum `n situa]iade a `nt`lni astfel de clasific\ri, dar dec`nd a renun]at la personaj [i mizeaz\doar pe text, nici ei nu-i mai putem ceremare lucru.

Pomeneam mai devreme de CarteaJunglei. Pomenesc destul de des despreea. Am [i io marotele mele, obsesiile. Dar,astfel, se confirm\ ce am spus. {i eu amcrescut cu c\r]i despre animale, revistedespre coio]i, [acali [i maimu]e url\toare.

Important e c\ orice text, orice mate-rial de genul \sta d\ de `n]eles c\ lumeaanimal\ maimu]\re[te ordinea uman\. C\animalele tr\iesc tot cam la fel ca noi. Sauc\ noi ar trebui s\ facem ca ele. Probabilde-aia la gr\dini]\, nu neap\rat pentru c\aveam p\rul ceva mai lung, mi se spuneaMowgli.

(Din volumul O limb\ comun\, `n curs de apari]ie la editura Polirom)

februarie 2005

12 Scrisoare deschis\TIMPUL

Domnule Ministru de ExterneMihai R\zvan Ungureanu,

~n memoria vremurilor `n care ne mai[i vedeam, vin cu aceste g`nduri privindstarea diploma]iei rom=ne[ti [i cu unelesugestii pentru un destin mai bun alacesteia. Am scris `n ultimele luni [ic`teva articole pe aceast\ tem\, pe care vile-am trimis prin e-mail, dar nu [tiu dac\vor fi ajuns la D-vostr\. Poate a]i fostfoarte ocupat – [i sigur a]i fost! –, poatenu v-a]i uitat `nc\ pe mesaje, poate c\ a-dresa pe care o aveam nu mai este vala-bil\. Dar nu asta conteaz\, ci faptul c\acum, sper, aceste r`nduri v\ vor ajunge `nfa]a ochilor. Men]ionez de la bun `nceputc\ nu urm\resc ocuparea vreunei func]ii`n sistem, ca s\ nu las loc la interpret\ri.Vreau, pur [i simplu, s\ ajut la ameliora-rea st\rii diploma]iei rom=ne[ti, pentru c\deja ea are alt rol [i alte func]ii dec`t celepentru care a fost croit\, chiar [i dup\1989. De asemenea, vreau s\ v\ asigur c\acest memoriu nu e doar rezultatul uneiatente monitoriz\ri a presei, rom=ne[ti [istr\ine, [i a lecturilor „de specialitate“, dela manualele clasice la Codul CorpuluiDiplomatic, ci [i al discu]iilor informalepe care le-am purtat, `n ultimii ani, cufunc]ionari ai ministerului pe care `lconduce]i [i cu diploma]i afla]i la post `ndiverse locuri din lume. De altfel, acestediscu]ii le-am ini]iat pe vremea c`nd era]isecretar de stat la acela[i minister, dar n-am reu[it s\ ajung atunci la sinteza deacum. Din p\cate, acele persoane poate n-au avut curajul s\ se adreseze directdiver[ilor mini[tri pe care i-au avut, a[ac\, benevol, s`nt [i purt\torul de cuv`nt aldiploma]ilor dornici de reform\, dar preatimora]i ca s\ o [i propun\. Poate c\, dac\vor primi un semn binevoitor de laDumneavoastr\, `[i vor face curaj [i se voradresa direct celui care conduce, acum,diploma]ia rom=neasc\. ~n fond, `nvirtutea profesiei, ei [tiu chiar mai multelucruri dec`t mine `n aceast\ privin]\. Cuaceast\ fraz\, `nchei introducerea [i intru`n fondul problemei.

Sub toate guvern\rile, dezbaterile dinpres\ despre diploma]ie [i MAE s-au re-zumat la `nlocuirile de personal sau la mi-cile scandaluri legate de tratamentulziari[tilor `n timpul vizitelor la nivel `nalt.Aceste teme s`nt, f\r\ `ndoial\, impor-tante, dar cred c\ aten]ia ar trebui focali-zat\, cu prioritate, asupra altor chestiunimai substan]iale. Dac\ ar fi rezolvate a-cestea, nici celelalte n-ar mai ie[i `n spec-tacol `n paginile ziarelor! Impresia meaeste c\ diploma]ia se afl\ `n fa]a unei r\s-cruci, poate chiar a unei crize. Ea `[i vedeestompate unele dintre func]iile avuteodinioar\. Ast\zi, leaderii se `nt`lnesc [icomunic\ direct, f\r\ mijlocirea ambasa-dorilor, prin Internet ai acces la infor-ma]ii, uneori, mai importante dec`t celepe care le cite[ti `n rapoartele diploma]i-lor, o mare parte din via]a societ\]ii nu semai desf\soar\ la nivel guvernamentalsau la centru [i, prin urmare, diploma]iitrebuie s\-[i l\rgeasc\ c`mpul de ac]iune`n alte straturi ale societ\]ii. Reprezenta-rea ]\rii la NATO [i UE ridic\ problemecu totul diferite de cele pe care le aveaceea ce a fost [i `nc\ este diploma]ia.

~n acest cadru, deci, cred c\ trebuieplasat\ critica constructiv\ a diploma]ieica institu]ie, incluz`nd MAE [i reprezen-tan]ele de orice fel din str\in\tate. Politicaextern\ este altceva [i nu o discut, cel pu-]in nu `n acest memoriu. Tot aici trebuieplasat\ [i reforma, dac\ se dore[te ca a-ceasta s\ fie real\, substan]ial\, urmat\ derezultate pozitive. Cei care au dorit s\ fa-c\ reform\ p`n\ acum `n acest domeniufoarte sensibil, fie nu au [tiut de unde s\

`nceap\, fie nu au [tiut p`n\ unde s\ mear-g\. ~n cele din urm\, s-au ocupat de ceeace este mai u[or [i mai spectaculos:schimbarea personalului, `ntinerirea mi-nisterului, modernizarea organigramei, `ngeneral, chestiunile cosmetice. Relevan]ainstitu]iei, modul de lucru, eficien]a ei,locul [i rolul acesteia `n cadrul adminis-tra]iei au r\mas practic acelea[i.

~n fond, diploma]ia ca institu]ie r\m`nedoar un instrument. Ve]i fi, cred, de acordcu mine c\, `n foarte mare m\sur\, calita-tea unui lucru bine f\cut depinde de starea`n care se afl\ unealta, instrumentul. Iat\c`teva g`nduri privind direc]iile `n carecred c\ ar trebui `ndreptat\ analiza instru-mentului [i, pe cale de consecin]\, c`tevasugestii privind posibilit\]ile de amelio-rare a acestuia:

a) Miza economic\ a diploma]iei

Se impune ca diploma]ia s\ devin\ mairelevant\ `n raport cu interesele ]\rii `ntr-o anumit\ etap\, aceea de tranzi]ie [i deintegrare. Rapiditatea acestor procese fa-ce interesele s\ se afle `n mi[care, influen-]ate de contexte mi[c\toare. ~n general,diploma]ia este contextual\, acum trebuies\ fie [i foarte rapid\. Printre priorit\]ilepe care le are `n prezent, cred c\ undevaaproape de v`rf trebuie s\ stea preocupa-rea pentru dezvoltarea leg\turilor econo-mice [i comerciale [i atragerea de inves-ti]ii str\ine. Recunosc c\ aceasta afirma]iepoate s\ par\ bizar\ pentru cei care au

despre diploma]ie o imagine mai degrab\idilic\, dac\ nu aseptic\. C`nd eram pre[e-dinte de Consiliu Jude]ean, nu trecea lunaf\r\ s\ primesc vizita unor ambasadori ai]\rilor occidentale dezvoltate, ori a [efilorunor firme [i companii de diverse calibre,dornici s\ intre `n rela]ii cu noi. Climatulnu era grozav pe atunci [i s-au mai r\rit.M\ g`ndesc c\, acum, climatul e mai bun[i ar trebui s\ li se dea semnalul cuvenit `naceast\ privin]\. M\ g`ndesc la firavelenoastre firme, c`t de mult au nevoie de unsprijin pe pie]ele altor ]\ri, c`t de mult aunevoie de infuzie de capital, c`t de mult\nevoie au de expertiz\ calificat\. Nu m\g`ndesc la mari schimb\ri la nivelul gu-vernului, ci pur [i simplu la preg\tireapersonalului [i la implicarea `n acestechestiuni a ambasadorilor pe care deja `iavem `n str\in\tate.

b) Imagine – fonduri – oameni

Ne lament\m c\ imaginea noastr\ `nafar\ este proast\. Dac\ m-a]i `ntreba dece, nu a[ face trimitere `n primul r`nd lainfrac]ionalitatea imigran]ilor ilegali, civ-a[ spune c\ purt\m chiar noi aceast\ ru-[ine pentru c\ eforturile noastre de a pro-paga imaginea adev\rat\ [i, remarca]i!, nuspun una bun\ sau frumoas\, ci adev\rat\,au lipsit aproape complet. N-am existat caagen]i pe pia]a simbolic\ [i, atunci, e nor-mal s\ fim cunoscu]i numai dup\ lucrurilespuse de c\tre al]ii despre noi. Nu avem,deocamdat\, o strategie pentru a corecta

situa]ia [i ceea ce `ntreprindem nu arecoeren]\ [i nici substan]\. Cheltuim `ns\fonduri substan]iale. Lipsesc din ambasa-de [i din minister oamenii califica]i pen-tru a se ocupa de acest domeniu. R\m`-nem, din p\cate, doar la nivelul improvi-za]iei. Tocmai aud c\ ministerul dore[te s\trimit\ la nu [tiu care centru cultural dinstr\in\tate un b`lb`it, la propriu – probabilca s\ se poat\ b`lb`i [i `ntr-o limb\ str\in\!O mai bun\, o mai sever\ selec]ie a per-soanelor care s\ fac\ parte din corpul di-plomatic se impune. Exist\ persoane ab-solut admirabile, cu o competen]\ recu-noscut\ `n domeniul lor, care, fie tocmaidin cauza competen]elor lor strict limi-tate, fie a unor nefericite handicapuri per-sonale [i probleme de temperament, nupot r\spunde cum se cuvine cerin]elorunui post diplomatic. Se cuvine s\ `n]e-legem, tocmai `n acest moment de r\s-cruce pentru diploma]ia noastr\, c\ ea nutrebuie s\ devin\ o „recompens\“ pentruclientela politic\, `n detrimentul compe-ten]elor reale.

c) Diploma]ia cultural\

Trebuie, desigur, f\cut ceva concret `nceea ce prive[te r\sp`ndirea culturii `nafara ]\rii. {i aici au fost mereu discursuri[i declara]ii de inten]ie frumoase, dar re-zultatul concret este `nc\ neglijabil. Dinp\cate, dac\ ne g`ndim la substan]a [i ca-litatea actului cultural r\sp`ndit, deseorise r\m`ne `n zona demagogiei. Mai multpar s\ fi f\cut institu]iile culturale, de statori autonome, din proprie ini]iativ\ [i f\r\nici un ajutor de la Externe. ~mi `ncol]e[te`n minte b\nuiala c\ ne vom concentra `nviitor mai mult asupra segmentului elitistal culturii rom=ne, ceea ce nu e condam-nabil `n sine, dar `n plan extern, [i maiales `n cel al imaginii ]\rii `n afar\, prinefortul de r\sp`ndire a culturii `n sens larg– de la folclor la muzica recent\; succesultrupei Ozone ar trebui s\ ne dea de g`ndit!– am putea atinge segmente mai multe [imai variate ale opiniei publice. La r`ndullor, ac]iunile din sfera culturii trebuie s\aib\ repercusiuni pozitive [i `n planurimai telurice, cum ar fi turismul, comer]ul,artizanatul etc. Ar fi timpul s\ ne hot\r`mce bani vrem s\ cheltuim, pe ce anume [i,mai ales, care s`nt oamenii preg\ti]ipentru aceste responsabilit\]i. F\r\ serio-zitate, ne facem singuri r\u. {i, pentru c\s`nt la capitolul schimburilor culturale,revin asupra necesit\]ii deschiderii cen-trului cultural din Polonia. Mai `nt`i,pentru c\ reciprocitatea ne obliga s\-l fideschis de mult. Apoi, pentru c\, `n opiniamea, din diferite ra]iuni, de la proximitatela dimensiuni, istorie comun\ [i bune re-la]ii, cred c\ trebuie s\ stabilim rela]iispeciale cu Polonia. ~n perspectiva inte-gr\rii noastre `n UE, cred c\ ar fi necesarun fel de parteneriat strategic, care s\ neuneasc\ eforturile. Acolo nu e doar con-cordie, s`nt [i interese! Dincolo de faptulc\, practic, `ntre noi [i polonezi, se afl\Ucraina care, sper, `n cele din urm\, vadeveni [i ea parte a UE. De aceea, cred c\ar fi bine s\-i sugera]i Pre[edintelui ograbnic\ vizit\ oficial\ `n Polonia ori oinvita]ie adresat\ omologului D-Sale. Re-venind la Centrul Cultural, opinia meaeste c\ acesta trebuie deschis la Cracovia– unde ar putea `ndeplini [i func]ii consu-lare – din mai multe motive: este un ora[cultural prin excelen]\ (acolo s`nt des-chise deja [ase centre culturale, Ungariaav`nd, de pild\, at`t Consulat General, c`t[i Centru cultural!), exist\ o excelent\sec]ie de limba rom=n\, unde activeaz\,al\turi de al]i speciali[ti recunoscu]i `nrom=nistic\, fostul Consul General laBucure[ti, Dl. Kazimerz Jurczak, exist\ oAsocia]ie Rom=nia-Polonia, care organi-zeaz\ periodic ac]iuni dedicate Rom=niei,

Scrisoare c\tre Ministrul de Externe

13Scrisoare deschis\

februarie 2005

TIMPULiar num\rul vorbitorilor de limba rom=n\dep\[este c`teva zeci. De altfel, cred c\trebuie s\ m\rim num\rul centrelor noas-tre culturale, elimin`nd multipla lor sub-ordonare, [i, mai ales, s\ preciz\m cudeosebit\ claritate care s`nt ]intele acti-vit\]ii lor. Nu [tiu dac\ v-a]i uitat pe pagi-nile web ale centrelor noastre culturale –chiar [i la o sumar\ privire, ve]i constatac\ ele s`nt mai mult dec`t decep]ionante,oferind cel mai adesea doar reperele loca-liz\rii lor [i nimic altceva. Activitatea lor(c`t\ este!) nu ajunge defel la cuno[tin]apublicului [i, astfel, se diminueaz\ semni-ficativ `ncrederea `n eficien]a unor aseme-nea institu]ii. De altfel, chiar site-ul Mi-nisterului nu mi se pare de locul 1 `n top!

d) S\ cobor`m de pe piedestal

~n viitor, raporturile dintre state vor fifoarte mult influen]ate de leg\turile direc-te dintre cet\]enii lor, de presa [i opiniapublic\ sau de societatea civil\ din fiecare]ar\. De aceea cred c\ diploma]ia trebuies\ `ncurajeze, s\ sprijine – [i asta nu ca oactivitate colateral\! – stabilirea de parte-neriate, `nfr\]iri, leg\turi directe `ntre au-torit\]ile locale, `ntre organiza]ii neguver-namentale din ]ar\ [i cele din statele `ncare activeaz\. Cele mai eficiente c\i deschimbare, mai ales a mentalit\]ilor, s`ntinterac]iunea, contactul la baz\, la nivelulcet\]eanului. O astfel de preocupare arputea s\ par\ unora un fel de diminuare aprestigiului diploma]iei. Cum un ase-menea piedestal mi se pare discutabil,cum eficien]a trebuie s\ fie criteriul a-decvat de evaluare, cred c\ aceast\ „co-bor`re de pe piedestal“ nu e doar necesar\,ci de-a dreptul obligatorie.

e) Un feed-back necesar

Serviciul diplomatic presupune cheltu-ieli importante, chiar dac\, la nivel de sa-larizare [i de reprezentare, s`ntem `nc\printre ultimele ]\ri civilizate. Chiar `naceast\ situa]ie, s-ar putea ca mul]i dintrecei care activeaz\ `n sistem, `n exterior, s\nu-[i merite salariile. Presta]ia lor necon-ving\toare, c`nd nu e de-a dreptul critica-bil\, lipsa lor de ini]iativ\, rezultatele a-proape nule ale activit\]ii lor nu `i `ndrep-t\]esc s\ primeasc\ foarte mult `n compa-ra]ie cu cei care tr\iesc `n ]ar\. Vina, s\ re-cunoa[tem, le apar]ine doar `n parte. ~ncele din urm\, r\ul vine din sistemul carest\ la baza organiz\rii ministerului, ca ins-titu]ie, [i a mentalit\]ii `nvechite `n ce pri-ve[te condi]ia diplomatului [i atribu]iilesale. M\ `ntreb de ce atunci c`nd un am-basador e trimis la post `ntr-o ]ar\ anume,cel care-l trimite nu-i `ncredin]eaz\ spre`nf\ptuire dou\, trei sau mai multe pro-iecte concrete, a c\ror realizare poate fievaluat\. Dac\, dup\ un timp anume, nureu[e[te nici o dezvoltare pozitiv\ `n leg\-tur\ cu aceste proiecte, ar trebui s\ su-porte consecin]ele – inclusiv rechemareasa de la post. ~n condi]iile actuale, oame-nii pleac\ la post cu obiective generale: s\intr\m `n UE, s\ facem vizite la nivel`nalt, s\ ne ocup\m de imagine, s\ infor-m\m etc. Ar fi interesant dac\ s-ar face oanchet\ printre ambasadori, `ntreb`ndu-icare s`nt problemele concrete, importan-te, pe care le-au rezolvat [i de care s`ntm`ndri. Sau dac\ s-ar `ntreba `n ]ar\, dup\2-3 luni de la efectuarea unei viziter\sun\toare, inclusiv la nivel `nalt, careeste stadiul `ndeplinirii rezultatelor viziteianun]ate `n mini-conferin]ele de pres\ dela sosirea la Otopeni. Concluziile ar fi cuadev\rat interesante.

f) Diploma]i [i func]ionari diplomatici

~n interiorul MAE, exist\ marea pro-blem\ a salariz\rii diploma]ilor, dar ni-meni nu se `ntreab\ de ce nu introducem

no]iunea de „func]ionar diplomatic“, carear urma s\ se ocupe de lucrurile adminis-trative, func]ion\re[ti. Diploma]ii vor fimai pu]ini la num\r, dar ar avea timp s\ seocupe de problemele de substan]\, de ana-liza politic\, de demersurile diplomaticeetc. Lor ar trebui s\ le fie m\rit salariul `nmod serios. Aparatul administrativ [ifinanciar trebuie reg`ndit [i modernizat.Chiar `n cadrul bugetului actual, cred c\situa]ia angaja]ilor, diploma]i sau nu, arputea fi `mbun\t\]it\ dac\ s-ar renun]a larutin\, nep\sare, sau la falsa „omenie“. ~ndiscu]iile avute cu oamenii din aparat, amconstatat cu triste]e c\ lipsa de ini]iativ\,preocuparea de a nu deranja [eful, frica dea avea opinii personale, `n general panicade a-]i exercita drepturile [i libert\]ile pecare le are orice om s`nt mai mari dec`terau p`n\ `n 1989. Fiecare evit\ s\-[i asu-me r\spunderea, totul este `mpins c\tre[eful cel mare [i, de aici, `nt`rzieri, lucrurif\cute `n grab\, de m`ntuial\, bani chel-tui]i `n zadar. Cred c\ nu vor fi schimb\ride substan]\ at`t timp c`t nu se va ra]io-naliza sistemul de lucru, felul `n care s`ntdistribuite compe]en]ele [i r\spunderile,c`t nu se va institui o schem\ flexibil\ defolosire a personalului `n func]ie depriorit\]i, c`t nu vor deveni logice circu-la]ia h`rtiilor, elaborarea avizelor, apro-b\rilor [i a altor formalit\]i. Dac\ sistemuleste prost, nimeni nu va putea `mbun\t\]irandamentul institu]iei, iar pentru a nur\m`ne la nivelul paleativelor trebuie um-blat [i la schimbarea unor reglement\ri,chiar dac\ s`nt prev\zute `n legi sau hot\-r`ri de guvern. Legile pot fi [i schimbate,([i) din acest motiv avem Parlament.

g) Chestiunea referen]ilor

Sistemul trebuie s\ fie eficient, iar `nprocesul func]ion\rii sale trebuie s\-[iproduc\ [i oamenii necesari. Se spune c\un diplomat ajunge la maturitatea `n me-serie `n 10-15 ani. S`nt [i excep]ii, fire[te,de la aceast\ regul\, dar s`nt [i mul]iimberbi afla]i `n posturi de ambasador,care niciodat\ nu vor ajunge la `n\l]imeaacestei pozi]ii. Pe vremuri exista o regul\ca referentul, diplomatul care se ocup\ deuna sau mai multe ]\ri sau probleme, s\[tie absolut totul `n leg\tur\ cu acestea.De cele mai multe ori, [tia [i limba, pecare o `nv\]ase `n ]ara respectiv\. El tre-buia s\ cunoasc\ de la problemele ad-ministrative ale oficiilor `n competen]\p`n\ la documentele `ntocmite pentruconducerea statului. Nu era un arhivar, un[oarece de birou. Adesea, ministrul `l che-ma pentru a-i furniza anumite date saupentru a-l consulta `ntr-o privin]\ sau alta.Acestui referent i se dezvolta de la `n-ceput sim]ul r\spunderii [i al importan]ei

sale `n sistem. Ast\zi, referentul nici nuexist\ pentru cei din conducere. El r\s-punde la telefoane, ia avize, scrie memo-randum-uri de cel mult cinci paragrafe, seuit\ prin h`rtii, pentru c\ n-are timp s\ leciteasc\ [i nu vrea s\ supere pe nimeni,pentru c\ sper\ s\ plece c`t mai repede lapost. Oriunde, numai s\ plece. ~ntr-un an,pe la aceea[i referentur\, se perind\ 2-3oameni. A[a se face c\ ministerul practicnu mai are istorie. {i, a propos, cine e devin\ c\ Pre[edintele n-a [tiut c\ nu totceea ce a discutat „`ntre patru ochi“ cuTony Blair era [i pentru urechile presei?Datoria diploma]iei este protejareapre[edintelui, nu punerea acestuia `nsitua]ii neconvenabile!

h) O revolu]ie la nivelul personalului

Pentru a r\m`ne tot `n domeniul per-sonalului, cred c\ aici ar trebui `nf\ptuit\o adev\rat\ revolu]ie. Deocamdat\, nem\rginim s\ `mprumut\m reglement\ri dela al]ii, f\r\ s\ ne preocup\m [i de adec-varea acestora. Mi-ar pl\cea s\ asist la odezbatere organizat\ de minister ori decineva din societatea civil\, `n leg\tur\ cufelul `n care va trebui s\ arate diplomatulrom=n `n UE, `n NATO [i, `n general, `nrela]iile cu statele civilizate. Prin ce s-arputea el impune [i cum ar putea c\p\tarespect `n mediile diplomatice `n care vaac]iona `n viitor. Pentru mai mul]i ani,vom r\m`ne o ]ar\ relativ s\rac\, lumea neva descoperi greu. Va trece mult timp p`n\ne vom g\si un „brand“ convenabil. P`n\atunci, cred c\ ne putem distinge printr-opreg\tire solid\ a corpului diplomatic, nunumai profesional\, dar [i de cultur\ ge-neral\. Inclusiv culinar\ – de prea multeori, la mese prin ambasade ori cu diplo-ma]i, mi s-a `nt`mplat s\ v\d c\ unii auprobleme cu folosirea cu]itului pentrupe[te ori cu asocierea vinurilor la bucate!Oric`t de neimportante par, s`nt lucruricare calific\. M\rturisesc c\ azi, printrediploma]ii nostri, am `nt`lnit tineri [coli]i,chiar la burse `n mari universit\]i, care ha-bar n-au de dictatul de la Viena Molotovprepara cocktail-uri, iar Ribbentrop a fostun filosof! Tocmai de aceea cred c\, fiindtob\ de carte, dac\ ar fi lovi]i bine de ari-pa culturii, diploma]ii ace[tia s-ar puteaimpune [i, `n mod sigur, ar fi respecta]i [ic\uta]i. Tinere]ea nu este o valoare `n si-ne, ci un dat, este important ce faci cu ea.Nici maturitatea, chiar „b\tr`ne]ea“, nueste un viciu. Oricum, diploma]ia nu tre-buie s\ fie nici loc de satisfacere a clien-telei politice, nici de nepotism, nici „ci-mitir al elefan]ilor“, pentru politruciideveni]i neconvenabili `n ]ar\, precum G.Voican-Voiculescu, Joi]a T\nase, C.

Simirad etc. Acea dezbatere la care m\g`ndesc ar putea provoca coagulareavoin]elor pentru un sistem de preg\tire adiplomatului rom=n, un sistem serios, de`nalt nivel academic. Aici chiar am puteaavea cu adev\rat un rol de leader regional.De pild\, `n Polonia, mentalul colectiv `idefine[te pe rom=ni, nu drept infractori, cica buni diploma]i [i „t\lmaci“.

i) Statutul ambasadorului

~n sf`r[it, pentru a `ncheia aceast\ `n-[iruire de g`nduri, a[ vrea s\ mai spun c\ambasadorul trebuie respectat. Dac\ a]iobservat, c`nd a venit Pre[edintele Bush`n Rom=nia, `n dreapta lui a fost `n per-manen]\ ambasadorul Guest, nu secre-tarul de stat sau nu [tiu ce consilier al pre-[edintelui. Probabil c\ Bush a vrut s\spun\ c\ trebuie s\ avem toat\ `ncrederea`n trimisul s\u, pentru simplul motiv c\ el,pre[edintele american, are toat\ `ncrede-rea `n acesta. La noi e altfel. ~n cadrulunei ambasade, ata[atul militar e o institu-]ie `n sine care ]ine de [eful lui din ]ar\.Consilierul economic este preocupat s\-[imul]umeasc\ al]i [efi ai lui, tot din ]ar\.Ata[atul cu internele are problemele care]in direct de poli]ie. Consulul e [i elsubordonat, prin specificul muncii, direc-]iei consulare. Ambasadorul, ca s\ para-frazez pe cineva cunoscut, urmeaz\ s\ fieresponsabil cu „apa de ploaie“. Este ocontradic]ie `ntre situa]ia actual\ [icalitatea ambasadorului, care este, totu[i,trimis „extraordinar“ [i „plenipoten]iar“.R\m`n, de asemenea, de clarificat, `nsensul legisla]iei [i procedurilor europe-ne, raporturile dintre personalul diplo-matic propriu-zis [i cel doar cu „acoperirediplomatic\“. Nu intru `n detalii, pentruc\ am pu]ine informa]ii – aproape nimeninu vorbe[te despre asta! Insist `ns\ asupratuturor acestor chestiuni, pentru c\ or\spundere accentuat\ a ambasadorului,a[a cum exist\ `n ]\rile civilizate, arreduce sim]itor apetitul pentru plecarea lapost pe criterii dubioase. Cine ar fi nebuns\ se `nhame la o munc\ ce i-ar da enormeb\t\i de cap, indiferent dac\ e la Paris, laVar[ovia, `n Cuba, Vietnam sau laMoscova?

Cred c\ risc s\ dep\[esc limita bunuluisim], abuz`nd de timpul Dumneavoastr\.Dac\, dup\ citirea acestor g`nduri, crede]ic\ un aspect sau altul ar trebui ad`ncit,da]i-mi un semn. R\m`n la dispozi]iaDumneavoastr\.

10 Februarie 2005, `n Ia[i

Cu mul]umiri pentru aten]ie, stim\ [iprietenie,

LIVIU ANTONESEI

Cronici din tranzi]ieTIMPUL14

februarie 2005

Mihail BULGAKOV, Scene mos-covite, traducere de Mircea AurelBuiciuc, prefa]\ de Emil Iordache,Ia[i, Polirom, 2004

Prozele adunate `n volumul Scenemoscovite au avut o soart\ literar\ ciu-dat\. Cam toate au fost publicate `nziare la `nceputul anilor ’20, adesea `npublica]ii obscure, cum era ziarulmuncitorilor feroviari Sirena, pentru ac`[tiga bani `n climatul de austeritatedrastic\ al Noii Politici Economice.Ca atare, cum aten]ioneaz\ prefa]ato-rul, nu trebuie s\ a[tept\m de la eleinten]ii subversive, „[op`rle“ pentrucititorii aviza]i, pur [i simplu pentru c\Bulgakov nu putea urm\ri a[a ceva `nacele condi]ii. Cu toate acestea, scene-tele schi]ate iute de autor pe baza unei(reale sau inventate) sesiz\ri a unui„muncitor-corespondent de pres\“ nupot vorbi dec`t despre realit\]ile pre-zente lui. Iar acestea s`nt de la sinecomice, cu dese vizite `n zona grotes-cului, ridicolului, ba chiar absurdului.

Criza locuin]elor din Moscova inva-dat\ de proletari, prilej de interven]iea fantasticului `n Maestrul [iMargareta, devine [i aici surs\ deumor, ca [i participarea proletariatuluila democra]ia politicii de produc]ie,cozile de la pr\v\liile alimentare [idiferitele senza]ii `ncercate de aceiaale[i s\ func]ioneze `n posturi `nalte:[efi de gar\, directori de servicii lavreo fabric\ sau pur [i simplu maga-zioneri responsabili.

Maxima posibilitate a unei astfelde zone tematice este literatura absur-dului, descoperit\, printr-un vicle[ugal istoriei, de c`]iva prozatori ru[i ex-traordinari `n Rusia interbelic\: DaniilHarms, Andrei Platonov [i, iat\,Mihail Bulgakov. Ea presupune ob-servarea mi[c\rilor colective [i proiec-tarea acestora `ntr-un vid de g`ndire:cum nu exist\ o minte colectiv\, celmai adesea „corpul social“ se mi[c\ira]ional. Iat\: „`n geamul pr\v\lieiap\ru anun]ul: «Nu avem vodc\» – [imul]imea de-afar\ r\spunse printr-unu[or geam\t...“. ~n alt loc, un muncitorde r`nd trebuie s\ se c\s\toreasc\ sprea putea primi ra]ia alimentar\. La baiacomunal\ pentru femei, b\ie[ este unb\rbat. Unii `[i declar\ copiii mor]ipentru a c\p\ta ajutorul de `nmorm`n-tare [i apoi sus]in c\ ace[tia au `nviat.Proletarii `[i sparg din]ii unul dup\altul pe o scar\ alunecoas\, chinuin-du-se s\ returneze la biblioteca uzineic\r]i de Gogol sau Tolstoi. Ba chiar [ireprezentantul Ceka `n institu]ie se`mbat\ [i face scandal la [edin]a acti-vului de partid, sau pur [i simplur\t\ce[te actele candidatului local lafacultate (politehnic\, bine`n]eles). Sevede c\ [i `n Scenele moscovite diavo-lul umbl\ cu un Primus `n m`n\.

(D.M.)

BBUURRSSAA CC||RR}}IILLOORR

GABRIEL ANDREESCU

La 21 decembrie 2004, AcademiaRom=n\ a `nm`nat premiul EudoxiuHurmuzaki pe anul 2002 AndreeiAndreescu, lui Lucian Nastas\ [i AndreeiVarga pentru volumul Minorit\]i etnocul-turale. M\rturii documentare. Maghiariidin Rom=nia (1945-1955). Aceast\ sintez\de materiale de arhiv\ privitoare la politi-cile de stat fa]\ de minoritatea maghiarilors-a bucurat de cel mai valoros premiuacordat, `ncep`nd cu a doua jum\tate asecolului al XIX-lea, colec]iilor de docu-mente. Andreea Andreescu a devenit ceamai t=n\r\ laureat\ a premiilor Academieip=n\ `n prezent. O a doua remarc\: volu-mul de m\rturii privind maghiarii dinRom=nia, perioada 1945-1955, este primapublica]ie editat\ de o organiza]ie negu-vernamental\ care s-a bucurat de o astfelde recunoa[tere din partea AcademieiRom=ne.

Acordarea premiului EudoxiuHurmuzaki pune `n lumin\ o activitateeditorial\ a c\rei valoare nu st\ doar `nconfirmarea academic\ de la sf`r[itul anu-lui trecut. Volumul publicat `n anul 2002este doar o pies\ al\turi de alte trei volu-me, cu aceea[i structur\, realizate cu ace-ea[i scrupulozitate [i `ntr-o prezentare edi-torial\ de aceea[i `nalt\ calitate, sub egidaCentrului de Resurse pentru DiversitateEtnocultural\ (CRDE). Un alt doilea tom,Minorit\]i etnoculturale. M\rturii docu-mentare. Maghiarii din Rom=nia (1956-1968), publicat `n anul 2003, acoper\intervalul 1956-1968: perioad\ care nu tri-mite doar la Revolu]ia din Ungaria [i, lacel\lalt cap\t, „Prim\vara de la Praga“(1968), ci [i la trecerea de la interna]iona-lismul proletar t`rziu la na]ional-comunis-mul timpuriu. Volumul a adunat 151 dedocumente aflate `n arhivele ComitetuluiCentral al PCR [i ale serviciilor de infor-ma]ii – incluz`nd stenograme ale unorinterogatorii luate de Securitate.

Seria `ncepuse `n anul 2001, cu Mino-rit\]i etnoculturale. M\rturii documenta-re. }iganii din Rom=nia (1919-1944), vo-lum ce cuprinde m\rturii privitoare lacrearea a unei Asocia]ii Generale aRromilor din Rom=nia [i la deportarea]iganilor `n Transnistria. ~n anul 2003 afost publicat ultimul tom, Minorit\]i etno-culturale. M\rturii documentare. Evreii

din Rom=nia (1945-1965). Cele 256documente inedite privesc politicile destat fa]\ de minoritatea evreilor `n perioa-da men]ionat\.

Ideea volumelor de m\rturii editate deCRDE `i apar]ine Andreei Varga. Coordo-natorul care a avut meritul esen]ial `n defi-nirea proiectului [i `n controlul s\u [ti-in]ific este istoricul Lucian Nastas\. ~nsf`r[it, curajul de a fi militat pentru ideeaunei colec]ii proprii a Centrului de Re-surse pentru Diversitate Etnocultural\apar]ine pre[edintelui executiv, SalatLevente. El s-a luptat s\-[i conving\ cole-gii de capacitatea organiza]iei de a gestio-na o activitate editorial\ de prestigiu.

Seria de patru volume cu m\rturii dearhiv\ este, poate, cea mai valoroas\ partea activit\]ii editoriale a CRDE. Dar aici auap\rut [i alte c\r]i de referin]\ pentru ceiinteresa]i de temele etnodiversit\]ii.

Lucrarea Universitatea din Kolozsvár/Cluj [i studen]ii Facult\]ii de Medicin\(1872-1918), publicat\ `n 2003, inaugu-reaz\ o serie de patru volume consacrateUniversit\]ii Maghiare „Franz Jozef”, dinCluj. Volumul care a v\zut lumina tiparu-lui este consacrat Facult\]ii de medicin\,al c\rei moment fondator a fost `nfiin]areaInstitutului de medicin\ [i chirurgie laCluj, `n 1775.

Cartea Un nou echilibru: democra]ie [iminorit\]i `n Europa post-comunist\, pu-blicat\ tot `n 2003, analizeaz\ impactulparticip\rii minorit\]ilor la guvernare `nprimele trei ]\ri care au aplicat acestmodel: Rom=nia (1996-2000), Macedonia(1998-2000) [i Slovacia (1998-2000).Tema politicilor publice se reg\se[te [i`ntr-o alt\ lucrare, cu un orizont mairestr=ns: poli]ia [i comunit\]ile multicultu-rale din Rom=nia. Este un manual delucru destinat inspectoratelor jude]ene depoli]ie, organiza]iilor neguvernamentaleactive `n domeniul drepturilor omului,bibliotecilor [i mass-media.

La un deceniu de la pr\bu[irea siste-mului comunist a fost editat\, cu sprijinulAmbasadei Statelor Unite, colec]ia de stu-dii intitulat\ Rela]ii interetnice `n Ro-m=nia postcomunist\, care a pus accentulpe analiza „modelului rom=nesc“ de rela-]ii interetnice.

Am beneficiat, la r=ndul meu, de spri-jinul editorilor Colec]iei „DiversitateEtnocultural\ `n Rom=nia“. Aici am publi-cat, `n 2003, volumul Extremismul dedreapta `n Rom=nia, o sintez\ asupra ati-tudinilor de tip rasist, [ovin, antisemit,xenofob [i a manifest\rilor lor private sauinstitu]ionale `n perioada postdecembrist\.

Excelen]a editorial\ a CRDE s-a afir-mat [i prin volumul Alter-Image – docu-mentar fotografic despre minorit\]ile na-]ionale din Rom=nia. ~n anii 2000 [i 2001,CRDE a publicat revista „Provincia“,

lunar de cultur\ politic\ care milita pentrucrearea unui spa]iu public comun rom=no-maghiaro-german `n Transilvania1. Ast\zi,CRDE finan]eaz\ revista electronic\„Divers“. Nu cunosc o publica]ie de profilmai util\ pentru cercet\tori, ziari[ti, orga-niza]ii neguvernamentale [i oameni politi-ci cum este aceast\ excelent\ sintez\ asu-pra evenimentelor care implic\ minori-t\]ile na]ionale, realizat\ la Cluj de MarianChiriac.

Am p\strat pentru sf`r[it referirea lavolumul de excep]ie editat de LucianNastas\ [i Salat Levente, Maghiarii dinRom=nia [i etica minoritar\ (1920-1940),publicat `n anul 2003. Reune[te 24 detexte elaborate de 15 autori maghiari, cu ointroducere a lui Salat Levente, menite s\exprime „g`ndirea colectiv\“ a maghiari-lor transilv\neni (dac\ se mai poate spunea[a) `ntr-un moment critic al istoriei lor.De notat selec]ia textelor care deschid [i`nchid volumul. Primul, intitulat „Glasulcare strig\“, semnat de Károly Kós [i pu-blicat `n luna ianuarie 1921, este conside-rat manifestul militantismului maghiar dinRom=nia. Ultimul apar]ine episcopuluireformat Sándor Makkai, „Nu se poate“,[i justific\, cu argumente de natur\ mo-ral\, hot\r=rea acestuia de a se repatria.Levente Salat sintetizeaz\ astfel atitudinealui patetic\: „«nu se poate» tr\i `n condi]iide minoritate: condi]ia de minoritar estenedemn\ de fiin]a uman\“. Enun]ul suge-reaz\ dramatismul cu care a `nt=mpinatcomunitatea maghiar\ trecerea la condi]iade dependen]\, dup\ Trianon. Iat\ de cecititorul care nu cunoa[te limba maghiar\[i care este interesat de tradi]ia perspecti-vei maghiare asupra rela]iilor dintreaceast\ comunitate [i rom=ni are `n acestmoment un instrument de lucru privile-giat. ~ntr-o recenzie din revista timi[orea-n\ „Orizont“, Vasile Docea definea carteadrept „un vaccin `mpotriva frustr\rii celorcare nu au acces direct la spiritualitateamaghiarilor din Rom=nia“2.

Colec]ia „Diversitate Etnocultural\ `nRom=nia“ este o realizare remarcabil\.Meritele revin mai `nt`i ini]iatorului, SalatLevente (printre altele, prorector al Uni-versit\]ii Babe[-Bolyai [i autorul aprecia-tei c\r]i ap\rute la Polirom, Multicultura-lismul liberal) [i istoricului LucianNastas\, care a coordonat principaleleapari]ii. Gábor Adam [i echipa sa de laCRDE au gestionat excelent activitateaeditorial\, cu un profesionalism pe m\suravalorii a ceea ce aveau `n grij\.

1 Liga Pro Europa din T=rgu Mure[ a publi-cat `n anul 2001 [i respectiv, `n 2003, dou\volume cuprinz`nd principalele articole din„Provincia“.

2 Vasile Docea, Etica majoritar\ [i alteamintiri (ne)vinovate, „Orizont“.

Colec]ia „DiversitateEtnocultural\ `n Rom=nia“

Asocia]ia Ziari[tilor Independen]i dinRom=nia, afiliat\ la Asocia]ia Jurnali[tilorEuropeni, organism interna]ional cusediul la Bruxelles, organizeaz\, `n lunamartie, la Muzeul Literaturii Rom=ne dinBucure[ti, iar `n lunile iulie-august, laSighetu Marma]iei (Memorialul Victi-melor Comunismului [i al Rezisten]ei)expozi]ia „~nscrisuri du[m\noase“.

Expozi]ia va include c\r]i, manuscrisede sertar, bro[uri, reviste realizate manual[i alte documente de samizdat. Altfelspus, toate acele materiale scrise sau

desenate pentru a c\ror producere saude]inere riscai, `nainte de 1989, s\ fiianchetat la mili]ie [i securitate, s\ faci`nchisoare ori s\ fii internat `ntr-un spitalpsihiatric.

Sprijini]i de personalit\]i intrate `ncon[tiin]a publicului, printre care DoinaCornea, Vasile Paraschiv, Ana Blandiana,Victor Frunz\, Ion Vianu, Constantin TicuDumitrescu, Al. Paleologu [i al]ii, mem-brii AZIR doresc s\ nu omit\ din recons-tituirea oric`t de sumar\ a acestui aspectal vie]ii noastre intelectuale sub comu-nism pe scriitori. De aceea le adres\m peaceast\ cale apelul s\ ne pun\ la dispo-

zi]ie pentru un interval limitat de timp`nscrisurile care pot interesa proiectulnostru. Cine vrea s\ colaboreze la acestproiect ne poate contacta la urm\toareleadrese de e-mail :

Teodora Stanciu – teodorastanciu@hotmail.comOana En\chescu –oanaenachescu@hotmail.comDoina Jela – doinajela@gmail.comArmand Go[u – armandgosu@yahoo.com

secretar AZIR Doina Jela

„~nscrisuri du[m\noase“

15Cronici din tranzi]ie TIMPUL

februarie 2005

Matei Vi[niec [i teatrul modularNICOLETA BENEA MUNTEANU

Jucat mult `n Rom=nia eliberat\ de cen-zura comunist\ [i descoperit `n special deactori [i regizori tineri, impresiona]i deformula dramatic\ ce le acord\ o maxim\libertate de interpretare a textului, dar [iprovoca]i de imaginile absurde, grote[ti,de un univers sufocat de teroare, MateiVi[niec a p\rut ini]ial, a fi receptat ca autorde teatru politic; piesele sale au fost`n]elese ca un fel de „antidot la uitare“n\scut din spiritul de frond\ [i clar\ opo-zi]ie fa]\ de sistemul opresiv anterior anu-lui 1990. Desigur, teatrul s\u poate fi re-ceptat [i astfel. Riscul `ns\ este acela de aminimaliza at`t viziunea mai larg ontolo-gic\, c`t [i concep]ia sa dramatic\.

Unii au fost `n[ela]i de modul `n care `[iconstruie[te textele Matei Vi[niec – maiales `n cazul pieselor `ntr-un act, dominatefie de o succesiune de monologuri aparentdispersate, fie de replici scurte, `n care per-sonajele dialogheaz\ – f\r\ a comunica –pe teme banale. Adeseori lipse[te o intrig\`nchegat\, un conflict bine structurat. Numai vorbim de finalurile `n poant\ din Apade Havel sau Dar cu violoncelul cefacem?, care comploteaz\ parc\ `n a dis-credita opera dramaturgului contemporan.

De aceea, ne propunem o apropiere lip-sit\ de prejudec\]i de teatrul lui MateiVi[niec. Vom descoperi un corpus de piesece ofer\ satisfac]ii nu doar lectoruluiinocent din noi, ci [i criticului literarlatent. Mai mult, odat\ transpuse scenic,piesele lui Matei Vi[niec aduc valen]e noi,posibilit\]i de interpretare r\mase neclari-ficate la lectur\.

Teatrul modular

Putem vedea de mai multe ori aceea[ipies\ – jucat\ fie de trupe diferite, fie deaceea[i trup\ (sub `ndrumarea unui singurregizor sau a mai multora) f\r\ s\ ne plic-tisim. Cum se explic\ „noutatea“ – fra-pant\ uneori – a aceluia[i spectacol? ~nprimul r`nd, prin formula teatrului modu-lar propus\ de Matei Vi[niec, formul\ carelas\ deplin\ libertate echipei (actor, regizor,decoratori etc.) `[i asum\ textul. Semnifi-cative `n acest sens s`nt indica]iile ce des-chid piesa Teatru descompus sau Omul-lad\-de-gunoi (care a ob]inut `n 1993 ma-rele premiu la concursul Fi Theatre Vivant,`n regia C\t\linei Buzoianu):

„Aceste monologuri [i dialoguri se do-resc a fi ni[te elemente de arhitectur\ tex-tual\ pentru un teatru modular.

Regizorul este invitat s\ reorganizezeacest material textual […].

Spectacolul `[i poate modifica imagi-nea de la o sear\ la alta `n cazul `n care re-gizorul (sau actorii) reorganizeaz\ modu-lele textuale la fiecare reprezenta]ie“.

Exist\ aici destul\ ironie la adresa„demoniei“ regizorului care `[i atribuieputeri demiurgice `n reconstruc]ia [i reva-lorificarea materialului textual. Merg`ndmai departe, descoperim „indica]iile“ dinpiesa Bine, mam\, da' \[tia povestesc `nactu' doi ce se `nt=mpl\-n actu' `nt`i. De-vine limpede c\ Vi[niec a meditat `nde-lung asupra raporturilor: autor-regizor,text dramatic-transpunere scenic\, iarlibertatea acordat\ este relativ\; este acealibertate pe care un creator modern,con[tient de limitele scriiturii, este nevoits\ o acorde:

„Regizorul poate renun]a la unele per-sonaje.

Regizorul poate compune personajenoi.

Regizorul poate `nlocui orice replic\ [ipoate renun]a la orice replic\.

Regizorul poate renun]a la spiritul pie-sei `ntruc`t acesta se afl\ `n litera ei.

Regizorul poate renun]a la litera piesei.Regizorul poate scrie alt\ pies\.

Regizorul poate modifica orice, oric`t,oricum, `n afar\ de titlul piesei.

TITLUL PIESEI ESTE SACRU“.Decalogul ironic readuce `n discu]ie o

problematic\ pus\ pentru prima dat\ deLuigi Pirandello `n {ase personaje `nc\utarea unui autor [i niciodat\ epuizat\.S`ntem `n plin teritoriu al absurdului `ncare „regizorul poate renun]a la spiritulpiesei“ (sens, semnifica]ie) `ntruc`t acestase afl\ `n litera ei (form\, arhitectur\,construc]ie…). Dar structura, dup\ MateiVi[niec, este aceea a textului modular,deci a fragmentarului, a crizei, a scriituriiliminare ce poate lua orice form\… inclu-siv lipsa total\ de form\: „regizorul poaterenun]a la litera piesei…“. Ce r\m`nedeci? Ni se spune limpede: titlul!

Mai `nt`i, `n piesele lui Vi[niec frapeaz\predilec]ia pentru titlurile lungi, narative,care ofer\ explica]ii prin intermediul me-taforelor sau compara]iilor: Teatrul des-compus sau Omul-lad\-de- gunoi. A a[ezape acela[i plan fiin]a uman\ (generic\) [iun simbol al mizeriei nu doar sugereaz\depersonalizarea, dar accentueaz\ ideea dederizoriu, de lips\ de sens, de vid al omu-lui contemporan. C`t despre prima parte atitlului, Teatru descompus, aceasta trimitela formula abordat\ [i pune sub semnul`ntreb\rii condi]ia `ns\[i a textului.

Teatrul serve[te astfel la fixarea unuisens metaforic ce planeaz\ asupra piesei(Omul-lad\-de- gunoi), `ncadreaz\ „gene-ric“ piesa (Teatru descompus) sau instau-reaz\ o rela]ie tensionat\ cu con]inutul,form`nd ni[te metafore obscure cu referent`ntr-o replic\ din text (Apa de Havel,Buzunarul cu p`ine). Cazul limit\ este Darcu violocelul ce facem?, `n care titlul [iinteroga]ia final\ `nchid definitiv (prin cir-cularitate) personajele `ntr-un univers lip-sit de solu]ii.

Teatrul absurdului, dup\ Vi[niec

De fapt, solu]iile nu exist\ pentru c\personajele lui Matei Vi[niec tr\iesc `ntr-un fel de somnambulism existen]ial, vi-s`nd sau a[tept`nd solu]ii de la ceilal]i (Treinop]i cu Madox), se autoiluzioneaz\ nudoar c\ s`nt st\p`nii propriului destin, darc\, mai mult, `i pot controla pe ceilal]i(Omul care vorbe[te singur, Ma[in\riaCehov, C\l\tor prin ploaie).

Destinul acestor personaje e tragicnumai v\zut din perspectiva receptorului,c\ci niciodat\ ele nu au discern\m`ntul ne-cesar pentru a-[i con[tientiza ratarea. Ra-reori, unele dintre ele sunt pe punctul de a`[i `n]elege condi]ia, `ns\ blazarea, derizo-riul, plictisul intervin, lu=ndu-i definitiv `nst\p=nire, f\c`ndu-i s\ adopte masca nep\-s\rii, bufoneria, trucul ieftin, grimasa careanun]\ instalarea definitiv\ a vidului.

Minciuna, prostia, ura sunt supraperso-najele teatrului lui Matei Vi[niec. Ele facdin piesele sale o ,,feerie macabr\“ (cumsubintituleaz\ dramaturgul Caii la fereas-tr\) sau ,,fantezie, mascarad\, bufonerie [iexperiment“ (Bine, mam\, da' \[tia poves-tesc `n actu' doi ce se-nt`mpl\-n actu’`nt`i). Simpla al\turare a acestor termenine oblig\ s\ raport\m textele lui MateiVi[niec la teatrul absurdului. HellyGabriel (`ntr-un articol din „Lyon Figaro“,4 iunie 1992), amintea de ,,filiera luiBeckett sau Arrabal“, iar `n „LyonLiberation“ (5 iunie 1992) se al\tura aces-tor nume cel al lui Eugen Ionescu, pornin-du-se de la afirma]ia lui Matei Vi[nieclegat\ de scrierea Cailor la fereastr\:,,Vroiam s\ scriu o pies\ despre antieroi“.

Exist\ deosebiri importante `ntre absur-dul ionescian [i absurdul dus la limit\ alpieselor lui Matei Vi[niec. Cel dint=iaccentueaz\ criza limbajului, imposibilita-tea de a comunica autentic, reliefeaz\automatismul gesturilor, mecanica exis-ten]ial\ [i cli[eele verbale. Eugen Ionescuaccepta filia]ia cu Ion Luca Caragiale – decare `l apropie verva satiric\, subliniereastereotipiilor de limbaj, a locurilor comu-ne, predilec]ia pentru ,,personaje lichefia-te“. ~n Note [i contranote, dramaturgul deorigine rom=n\ expunea clar viziunea sadespre absurd, pe care `l deriva din comic:,,Eu n-am putut niciodat\ s\ `n]eleg dife-ren]a care se face `ntre comic [i tragic.Comicul fiind intui]ia absurdului, `mi paremai disperat dec=t tragicul. Comicul nuofer\ nici o ie[ire…“.

~n teatrul lui Matei Vi[niec personajelenu r`d [i nici nu provoac\ r`sul purificator,pentru c\ asta ar `nsemna un prim semn derevigorare, o posibilitate (chiar dac\ mini-m\) de salvare. Regele moare sau Rinoce-rii puteau oferi o [ans\. Spectatorul con-damnat la moarte, Ma[in\ria Cehov sauoricare alt\ pies\ de Matei Vi[niec (cuminime excep]ii) nu o fac.

Absurdul din teatrul lui Matei Vi[niecnu are modele; el `[i inventeaz\ formula. Eun absurd dus la limit\ tocmai pentru c\nu se descoper\ ca atare dec=t atunci c=ndnu mai exist\ solu]ii de ie[ire din el.

Materia pieselor sale o constituiea[tept\rile, plictisul, falsele interoga]ii,falsele solu]ii, persisten]a `n iluzie, con-formismul etc. Din aceste motive, pieselelui Matei Vi[niec pot fi considerate docu-mente existen]iale care m\rturisesc despredestinul omului contemporan. Acest des-tin st`nd sub semnul vidului, exist\ posibi-litatea ca formula teatral\ a lui Vi[niec s\cad\ `n manierism. O anumit\ monotoniea structurii teatrale se poate observa une-ori, o bun\ cunoa[tere a formulei-stan-dard, a ,,re]etei“. S\ nu uit\m `ns\ c\ tea-trul lui Matei Vi[niec este teatrul destinu-lui nostru [i implic\, la fel ca acesta, rata-rea – o ratare asumat\ `ns\.

Stelian }URLEA, Relatare despreHarap Alb, Editura Funda]iei Pro,Bucure[ti, 2004, 244 pagini

Cel de-al [aptelea roman al luiStelian }urlea – [i cea de-a dou\zeci[i cincea carte, c\ e autor harnic, exer-s`nd de asemenea literatura de c\l\to-rie, traducerea, genul publicistic [iliteratura pentru copii – este o foartesavuroas\ rescriere a cunoscutuluibasm, rescris la vremea lui [i de al]ii.~n ciuda punctului de plecare [i a ex-perien]ei autorului `n acest domeniu,]in s\ precizez, de la bun `nceput, c\nu este o carte pentru copii, ci una

pentru adul]i, mai mult chiar, unapentru adul]ii inteligen]i, cultiva]i [i,nu mai pu]in, foarte rafina]i. De altfel,autorul respect\ cu destul\ fidelitatescenariul basmului, doar c\ `l – ca s\zic a[a – aclimatizeaz\ pe un p\m`ntmai cunoscut nou\, mai pu]in mitolo-gic, deci mai prozaic, `mprosp\t`ndu-i[i `mbog\]indu-i pe aceast\ cale [ipersonajele. Modul de construc]ie alpersonajelor clasice, de la Harap Albla ~mp\ratul Ro[u, la Sp`n [.a.m.d.ne-ar putea sugera c\ ar fi un roman cucheie – doar c\ aceasta e la `ndem`natuturor cititorilor, doar inteligen]a lorservindu-i `n ob]inerea unei lecturi…corecte. C`t prive[te personajele noi,cred c\ amintirea lui Shakespeare oriMarlowe e suficient\!

Ceea ce permite dep\[irea relativu-lui schematism al basmului, al oric\-rui basm, este suculen]a stilistic\,„carnea & s`ngele“ cu care autorul `[i`ns\rcineaz\ actan]ii, transform`ndu-i`n personaje, care trimit la persoane,c`[tig`nd `n acest fel acele daruri carefac literatura de calitate, [i anumeverosimilitatea de dincolo de fic]iune[i autoconsisten]a celei din urm\.

~n ce m\ prive[te, am citit acestroman cu sufletul la gur\, cu minteala treab\, uneori cu hohote de r`s –asta nu mi s-a mai `nt`mplat cu unautor indigen cam de la Calpuzaniilui Silviu Angelescu, adic\ de vreodou\ decenii! S\ fie primit! De[i, unfel de invidie, a[a, amical\, parc\ totm\ mai b`ntuie! {i un regret c\ lectu-ra s-a terminat mai repede dec`t mi-arfi fost pe plac…

(L.A.)

BBUU

RRSS

AA CC

||RR

}}IILL

OORR

februarie 2005

16 Cronici din tranzi]ieTIMPUL

VALENTIN PROTOPOPESCU

O parohie deprimant\

Literatura rom=n\ este ca o catedral\p\r\ginit\ [i desuet\, masiv p\r\sit\ de e-noria[i, dar frecventat\ cu `nd`rjire de ace-la[i vechi sobor de preo]i. Ace[tia au `m-b\tr`nit `n rele, a[a cum se spune, dup\ ce-au slujit cu s`rg la mai multe cur]i tempo-rale, pup`nd `n st`nga [i-n dreapta m`naputernicilor vremii [i continu`nd [i ast\zis\ se viseze drept lumini ale na]iei. Ei s`ntsolidari [i bine organiza]i, func]ion`nd ie-rarhic, `n conformitate cu amploarea tic\-lo[iilor comise [i cu beneficiul pl\]ilor pri-mite `n contul acestora. Din ce `n ce mailipsi]i de partizani, d`n[ii ]in [i mai abitir laprivilegiile de imagine [i pozi]ie pe careau avut grij\ s\ le f\ureasc\, `n deceniilec`nd [i-au croit prosperitatea, gra]ie la[it\-]ilor [i lingu[elilor motivate prin recursulla „rezisten]a prin cultur\“.

Uneori, rar, ce-i drept, se `nt`mpl\ cap`n\ [i `n spa]iul mortificat al literelornoastre s\ se mi[te ceva. Mai exist\ uniiautori, mai apar unele c\r]i care nu ]in deregistrul „`nregiment\rii“. Pe scurt, la r\s-timpuri, devin manifeste voci [i opinii in-congruente cu porc\ria statu quo-ului lite-rar na]ional. Ele salveaz\ media de s\n\-tate a unui spa]iu cultural destul de bolnav[i categoric tic\lo[it. Tocmai datorit\ lorsperan]a `ntr-un m`ine curat nu este de-finitiv `ngropat\. Astfel, contactul cu po-zi]ia [i literatura acestor „terapeu]i“ volun-tari devine unul sanitar, regenerator [i opti-mizant. Printre ace[ti neperverti]i mae[tri aifluieratului `n biserica literelor rom=ne[ti senum\r\r constant Paul Goma, GheorgheGrigurcu, Laszlo Alexandru, Ciprian{iulea, Caius Dobrescu, Dan Petrescu.

Un alt fel de Epistolar

Cel din urm\ a publicat recent o cartece ridic\ `ndeletnicirea fluieratului `n bise-ric\ la altitudinea unei arte consacrate. Es-te vorba de volumul Scrisori c\tre Liviu.1994-2004, editat la casa Paralela 45 dinPite[ti `n cadrul colec]iei „Odiseu“. Opulcu pricina include 20 de epistole adresate`n majoritate scriitorului Liviu Antonesei,dar [i c`teva care `l au ca destinatar pe altLiviu literar, de ast\ dat\ Cangeopol, autoral\turi de Dan Petrescu al curajosului vo-lum Ce-ar mai fi de spus. Convorbiri li-bere `ntr-o ]ar\ ocupat\, text contestatar [iradical anticeau[ist, conceput `nainte deRevolu]ie [i trimis clandestin spre publi-care `n Occident. Semnatarul acestui alt

fel de epistolar a pornit de la o experien]\extrem de privat\ [i, `n esen]a ei, radicalhedonist\: colec]ionarea abera]iilor „inte-lectuale ori de alt gen conex“ care s`ntproduse consecvent `n lumea litera]ilormioritici. Observator atent [i nededat laorbiri interesate, Dan Petrescu adun\ a[a-dar laolalt\ suma irit\rilor sale `n mar-ginea mizeriilor, incoeren]elor, abuzurilor[i minciunilor ce dau at`ta culoare (dar [ioroare) vie]ii noastre umaniste. C\-i vorbade boieri sau de oieri ai min]ii rum=ne[ti,Dan Petrescu n-are mam\ n-are tat\,pun`nd la zidul infamiei pe to]i cei caremerit\ aceast\ „onoare“ - [i doamne c`ts`nt de mul]i! Deloc tem\tor c\ ar putea s\-[i atrag\ noi inamici (`n fond, ce e maiimportant, adev\rul sau confortul?), bachiar g`ndindu-[i strategic-provocatorautopromovarea c\r]ii prin inserarea pecoperta a patra a trei citate din s\pt\m`-nalul „Rom=nia literar\“ `n care estedesfiin]at umoral exact de unii din r`ndulcelor a c\ror micime moral\ o denun]\necru]\tor `n paginile epistolarului s\u,autorul `[i propune s\ stabileasc\ unpanopticum al fal[ilor idoli ce corodeaz\cu nociva lor prezen]\ climatul literelornoastre frumoase.

Capodopere de concizie [i retoric\demistificatoare, Scrisorile c\tre Liviu semetamorfozeaz\ `n „execu]ii“ punctualeale unor tare [i idiosincrazii de care sufer\mul]i dintre b\[tina[ii idola tribus, cons-fin]i]i ca moa[te ale valorii, premiilor, dre-g\toriilor [i onorariilor grase de c\tre con-generi [i colegi de interes. Ne[ansa tuturoracestora este c\ autorul `i dep\[e[te pemul]i cu un cap `n materie de I.Q., curaj [itrecut nep\tat, ceea ce-l transform\ `ntr-unmartor foarte incomod, dificil de prins cuocaua mic\ [i chiar exagerat de vigilent cupropriile-i incoeren]e! Mai mult dec`t at`t,Dan Petrescu este [i afurisit de talentat,juc`nd `n scriitor matur [i `n g`nditor pro-fesionist, c\ci stilistica lui, de[i savuroas\,nu este calp\, nu are nimic de-a face cuve[m`ntul frumos `n care s\ fie camuflatvidul reflexiv, ci dimpotriv\, aceast\ stilis-tic\ e secretat\ de `ncordarea unei min]i ri-guroase, temeinic obi[nuit\ cu actul g`n-dirii juste. F\r\ s\ fac\ abuz de narcisism,Dan Petrescu chiar are ceva de spus `nlumea umanioarelor noastre [i, mai cu sea-m\, nu ezit\ s\ formuleze r\spicat adev\-ruri evidente pentru to]i, dar pe care foartepu]ini au curajul s\ le dezv\luie.

Prin urmare, a[a cum reiese din maimulte texte inserate `n volumul de fa]\,degeaba `ncearc\ sacrosanctul NicolaeManolescu s\ ne conving\ de lipsa detalent [i de umoarea tic\loas\ ce l-ar ob-nubila pe autorul Scrisorilor c\tre Liviu,

c\ci ceea ce s\v`r[e[te `n definitiv criticulmaxim nu e altceva dec`t o proiec]ie cris-pat\ a propriului s\u l\untru asupra unuiadversar c\ruia nu are prea multe a-i re-pro[a, `n afara unui trecut sensibil mai pu-]in maculat dec`t cel cu care se m`ndre[tedomnia sa. {i e hilar p`n\ la grotesc c\denun]\ „otr\virea“ de care ar suferi undisident autentic, `n condi]iile `n care tri-balismul [i bigotismul g\[tilor literared`mbovi]ene, pe care mentorul Rom=nieiliterare le cunoa[te prea bine, s`nt simp-tome patente ale maladiei ce sufoc\ cli-matul literaturii noastre de bune decenii.Prin urmare, ce este mai r\u? Un ins carestrig\ c\ regele e gol, sau corul de farsoricontrolat de ni[te capelmai[tri narcisicip`n\ la psihoz\?

R\t\cind printre scrisori

Fire[te, temele pe care le contabilizeaz\epistolele semnate de Dan Petrescu s`ntextrem de diverse. La fel [i personajelelumii literare care le introduc. De aceea,nu voi aminti dec`t unele din „obiecteleepistemice“ de care se ocup\ cu maxim\voluptate autorul, mai precis, pe cele maisuculente. De pild\, acesta nu-[i ascundemirarea c\ poate cel mai slab dintre vo-lumele diaristice ale Monic\i Lovinescu,al cincilea la num\r, a fost decretat carteaanului `n 2003, de[i `ns\[i laureata sedeclara `n volum profund deziluzionat\ depresta]ia scriitorilor rom=ni, aceia[i carepremiau opul autoarei ce se „desp\r]ea“dezam\git\ de breasla lor.

Semn de nep\rtinitoare judecat\? Nu,ci doar indiciu al tradi]ionalei gudur\ri pel`ng\ „papesa“ exilului artistic rom=nesc,afirm\ Dan Petrescu… C\ci, `n definitiv,Jurnalul anilor 1990-1993 dezv\luie oMonica Lovinescu incapabil\ s\ seconsoleze cu marginalizarea (obiectiv\) aEuropei Libere dup\ c\derea comunismu-lui [i, implicit, cu sc\derea ponderei pecare instan]a sa critic\ o aveap`n\ atunci.Descoperim astfel o Monica Lovinescu„complet deformat\…, autoritar\…, into-lerant\ fa]\ de alte opinii dec`t ale sale…[i, de fapt, cu totul `n afar\ de realit\]ilerom=ne[ti“ (pp. 134-135), cu un gust lite-rar din ce `n ce mai discutabil, cu simpatiielocvent de suspecte [i partizane, manifes-t`nd inconsecven]e remarcabile (ce detesta`nainte ajunge brusc s\ valorizeze) [imerg`nd chiar p`n\ la a-[i bricola propriile`nsemn\ri, „adapt`ndu-le `n func]ie de ver-siunile ei de ultim\ or\“ (p. 137). Natural,nimeni nu se g`nde[te s\ [tirbeasc\ dinteribilele merite anterevolu]ionare alecronic\resei de la Radio Europa Liber\,`ns\ dispari]ia Cortinei de Fier a eliberat olume `n care scriitoarea parizian\ nu-[imai afl\ cu precizie locul. Iar dac\ aplau-dacii t`rzii din Rom=nia continu\ s\ periesoclul statuii sale pe motiv c\ „a[a d\bine“, acesta nu e tocmai semn de nor-malitate, ci marc\ a tembelismului gregarmade in Mioritzaland.

Pe acela[i ton acid comenteaz\ DanPetrescu volumul lui Andrei Ple[u, Despre`ngeri, op ultrapremiat [i ultramediatizat,care a reu[it, se pare, dup\ cum scriu unele

Arta fluieratului `n biseric\Petre BARBU, Blazare, roman,

Ia[i, Editura Polirom, 2005, prefa]\ deSanda Cordo[

Scriitor cunoscut cel pu]in din1995, de la publicarea romanuluiDumnezeu binecuv`nteaz\ America laNemira, Petre Barbu p\streaz\ `n ulti-ma sa carte aceea[i privire curioas\fa]\ de degradarea moral\ pre- [i post-decembrist\. ~l intereseaz\ pe acestautor feudele personale ale colocata-rilor demoniza]i de problema uneifr`nghii de rufe care le traverseaz\c`mpul vizual sau pur [i simplu de oprea lung\ [i prea intim\ convie]uire.Pentru unul dintre ace[tia, un ratat de41 de ani, p\strarea integrit\]ii com-plexului alimentar din spatele bloculuidevine o misiune pe care o `ndepline[-te cu fanatic devotament. Dac\ n-a[cunoa[te tipuri asimilabile personaju-lui, a[ crede c\ Barbu inventeaz\.

Cu toate acestea, fantasticul se`nfirip\ ceva mai t`rziu, spre sf`r[itulromanului, acolo unde violen]a insolu-bil\ a evenimentelor impune o astfelde dezlegare. Lungile reprize de cio-m\geal\ sau de `mpro[care cu zoaie a

invadatorilor complexului, ciocnirileagresive de coate la cozile formate `na[teptarea ajutoarelor de la UniuneaEuropean\, demasc\rile de crimesecuriste care duc la incendieri, toateacestea formeaz\ materia emo]ional\ auniversului uman construit de PetreBarbu. Dup\ a[a o aglomerare de re-sentimente, singura solu]ie este casursa discordiei s\ dispar\: e vorba decomplexul alimentar la care oameniise c\lcau `n picioare sub comuni[ti [ila care se `ntorc s\ se calce `n picioareatunci c`nd „Uniunea European\“ letrimite alimente expirate deja din anii’70. {i complexul dispare cu adev\rat,pornind ca o alt\ „plut\ de piatr\“ ladrum, ie[ind din ora[, dep\[ind c`tevacursuri de ap\ [i ajung`nd la mun]i,trec`nd grani]ele ]\rii la veciniimaghiari [i tot a[a spre Spaniac\p[unarilor.

Rezolvarea `n parabol\ a ceea ce seanun]a drept o fotografie cu multeumbre a lumii de azi nu ne izbe[te cao solu]ie foarte original\ literar. Para-bola, fie la nivelul unei scrieri `ntregi,fie la acela al unui episod romanesc,este prezent\ la majoritatea prozato-rilor interesa]i de subiectul Rom=nieicontemporane: Dan Lungu, BogdanSuceav\, Petru Cimpoe[u [i foartemul]i al]ii, [i fiecare dintre ace[tiareu[e[te s\ fac\ trecerea de la realis-mul fotografic la parabol\ foarte lin\,de nedetectat. Petre Barbu nu ocole[teruptura, `ncerc`nd probabil s\ exploa-teze surpriza cititorului [i entuziasmulsimpatetic al acestuia. ~ns\ proza rea-list\ (mai ales!) are multe capcane [inu se las\ at`t de u[or abandonat\.Blazare este, oricum, un roman meri-toriu, al c\rui loc `n galatarul prozei„de tranzi]ie“ este asigurat.

(D.M.)

BBUURRSSAA CC||RR}}IILLOORR

17Cronici din tranzi]ie

februarie 2005

gazete [i declar\ editorul s\u, s\ cuce-reasc\ interesul a zeci de mii de cititori din]ar\. Dincolo de faptul, cu totul `ndoielnic,c\ o carte despre f\pturile angelice ar ]inede cea mai ]ip\toare actualitate, dincolo decerta lips\ de relevan]\ a unei asemeneateme pentru insul de ast\zi (cred c\ o cartedespre Internet sau despre filosofia uneieduca]ii s\n\toase pentru copiii no[tri ar fimai necesar\), Dan Petrescu reclam\`nd`rjit proasta construc]ie a opului cupricina. {i are dreptate.

Volumul citat este, `ntr-adev\r, un a-mestec de cursuri pe tema aleas\ cu note [ifi[e de lectur\ din acela[i orizont, melanjagrementat cu r`nduri de conferin]\ ce a-ting acela[i univers. Impresia de neomo-genitate e una sup\r\toare, [i nici stilul,c`nd oral, dedicat cursan]ilor, c`nd studiat,adecvat public\rii, nu izbute[te s\ salvezevaga substan]\ a construc]iei. Erudi]iainvestit\ `n carte este impresionant\, daroricine cu acces la Internet [i cu prietenioccidentali genero[i poate `ncropi orice felde bibliografie pe o tem\ aleatorie. Abor-darea este descriptiv\ [i expozitiv\, fiindpractic vorba de o colec]ie de opinii aleautorit\]ilor teologice, literare [i filosoficedin domeniu, comentate c`nd cu jovialita-te, c`nd cu [arm. Argumenta]ia oferit\pentru a justifica alegerea acestei temeeste `n chip trist pueril\: de[i nu a v\zutniciodat\ `ngeri survol`ndu-i proximitatea,Andrei Ple[u este `ncredin]at de necesita-tea existen]ei unui demon personal po-zitiv, cam ca la Socrate, fiin]\ cu care po]iflec\ri [i cu care te po]i consulta `n chestiivitale. ~n fond, dac\ `mi amintesc bine oconfesiune a dlui Ple[u, f\cut\ pe vremeac`nd cursul de „Introducere `n angelolo-gie“ era pe rol, poezioara ~nger, `ngera[ulmeu l-a marcat definitiv pe autor, el `ncer-c`nd s\-[i argumenteze alegerea inclusivprin invocarea simpatic\ a acestei amintiridin `ndep\rtata sa copil\rie. {i dac\ tot s-aautoconvins c\ a[a e bine [i c\ `ngerii auun t`lc contemporan, atunci, din ra]iuni decentral\ validare teoretic\, autorul nu aezitat s\ apeleze la teoria corbinian\ a luimundus imaginalis, „teritoriu“ median,nici materie, nici spirit, „loc“ subtil al pri-virii exersate mistic. (A[a cum AndreiPle[u nu crede – m\car – `n benignitateapsihanalizei, `mi rezerv [i eu libertatea dea nu credita cu prea mul]i argin]i voca]iade mistic a domniei sale!) Iat\ aspectecam sub]iri pentru o mare carte, afirm\Dan Petrescu, [i nu cred c\ se `n[eal\.Pentru cititorul snob conteaz\ `ns\ numele(d\ bine, nu-i a[a, s\-i premiezi pe ceiafla]i, din diferite pricini, `n vog\!) [iconteaz\ [i eticheta (pentru unii, siglaHumanitas poate servi inclusiv la v`nzareaunor obiecte cu un caracter noneditorialpatent, s\ zicem efecte pentru pescari saupateuri cu ciuperci). A[a c\ succesul estegarantat, chiar [i `n cazul unor artefacterelative. {i ne mai pl`ngem c\ nu avem opia]\ de carte s\n\toas\!?

Nici cartea de diaristic\, intitulat\ eso-teric U[a interzis\ [i semnat\ de GabrielLiiceanu, alt best-seller b\[tina[, nu scap\aten]iei autorului Scrisorilor c\tre Liviu. Enormal s\ fie a[a c`nd volumul citat a fostpremiat p`n\ la tocire [i a ajuns s\ stea capild\ pentru neobositele desp\r]iri cu caredirectorul de la Humanitas nu ne iart\ deaproape trei decenii: ba de Noica, ba decriticii literari, ba de lichele, ba de limit\,ba de filosofie etc. Autorul este un ade-v\rat profesionist al declara]iilor de iubire(f\cute nitam-nisam, imprudent despontane, pe criterii aiuristice – de laPatapievici la Pruteanu, lista este lung\ –,din orice pozi]ie [i `n momente curatnepotrivite). El se dovede[te [i un neab\tutmagistru al `nt`lnirilor providen]iale, ur-mate consecvent de tragic-iubitoare des-p\r]iri, m\rturisite `n incontinente `nsem-n\ri diaristice ori `n bombastice r`nduriepistolare. Triumf\tor [i premiant `n maitoate registrele, Gabriel Liiceanu rateaz\`ns\ o singur\ performan]\: desp\r]irea depropriul s\u ego.

~n rest, `n afara „contempl\rii holbate aeului“, dup\ cum surprinz\tor [i inspirat

scrie Mircea Iorgulescu, citat voluptuos deDan Petrescu, mare lucru nu avem de aflatdin acest (alt!) jurnal al desp\r]irii defilosofie. Cancanuri, b`rfe, suspine, falsem\rturisiri, panseuri profunde ori de bunsim] urmate de obtuzit\]i patente sau debanalit\]i monumentale, critici mai multsau mai pu]in voalate, formule memora-bile alternate cu pagini plictisitoare, dez-v\luiri pe jum\tate, patetisme greu credi-bile, [i, peste toate, o monoton\ [i previzi-bil\ punere `n valoare a unicului referen-]ial `n care autorul Gabriel Liiceanu crede:el [i cu sine `nsu[i. Ce antrenorat spiritual,ce performan]e filosofice, ce nostalgie aP\ltini[ului, ce icoan\ a lui Noica, ce si-h\strie a primatului spiritual, ce metafizic\a venirii-`nc\-nevenitului? Dimpotriv\,literatur\ secund\, bine scris\, dar ne-conving\toare pentru c\ fic]iunea pe careo propune se `nv`rte `n jurul unui singurpersonaj, relativ [i el, ca [i lumea pe careo delecteaz\: discipolul-filosoful-p\rinte-le-profesorul-editorul-monarhistul-antico-munistul-scriitorul Gabriel Liiceanu…

R\sfoind savuroasele epistole literarec\tre Liviu, descop\r [i una cu caracterpanoramic. Este cea de-a XIV-a scrisoare,`n care Dan Petrescu trece `n revist\principalele evenimente ale anului 2002,`nt`mpl\ri, fire[te, nu suficient de bineconsemnate de presa noastr\ literar\ `nm\sura `n care aceste `nt`mpl\ri puteauderanja pe unii puternici (culturnici oripolitici) ai zilei. Dar care s`nt acestea,potrivit sagacelui nostru autor? De pild\,enormitatea, repede preluat\ `n suplimen-tul „LA&I“ de Dan C. Mih\ilescu, rostit\de un fran]uz anonim `n 1990, enormitatepotrivit c\reia, `n ciuda Cortinei de Fier,„la Bucure[ti se citiser\ [i se asimilaser\`nc\ de mult structuralismul, psihanaliza,tematismul, deconstructivismul, postmo-dernismul, c\ nume precum Bachelard,Jean-Pierre Richard, Wellek, Derrida,Lacan, Baudrillard [.a.m.d. fertilizaser\deja analiza literar\ rom=nesc\“ (p.94).M\i s\ fie, c`t de contemporani eram cuumanismul teoretic occidental - [i noi nuaflaser\m, pare s\ exclame hohotit DanPetrescu! Suspect`nd o asemenea gonflat\excelen]\ a litera]ilor b\[tina[i, autorulScrisorilor c\tre Liviu `i `n]elege `ns\substratul, c\ci acela[i Dan C. Mih\ilescu,prin entuziasmul ce-l afi[eaz\ fa]\ de unreprezentant al tinerei genera]ii de intelec-tuali precum C. B\dili]\, confirm\ alu-necarea-i din ce `n ce mai accentuat\ c\treprotocronism, c\tre un verde ideologicnonecologic, dar cu zdravene r\d\ciniinterbelice. De unde [i partizanatul s\umonoton fa]\ de figuri controversatepolitic ale extremei drepte rom=ne[ti caEliade, Cioran, Nae Ionescu etc.

Tot a[a, Dan Petrescu nu uit\ s\ amin-teasc\ de caraghiosul lin[aj mediatic [icritic s\v`r[it `mpotriva c\r]ii ap\rute la

Paris [i semnate de Alexandra Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionescu:l'oubli du fascisme. Trois intellectuelsroumains dans le tourment du siècle. Elafirm\ cu juste]e: „…dar cazul Lavastineare ceva paradoxal, la urma urmei, datfiind c\ demonstra]ia de fond a c\r]ii… nueste afectat\ de incorectitudinile punctua-le, abundent [i vindicativ relevate decritic\“ (p. 95). Fire[te, de[i en passant,autorul nu uit\ s\ men]ioneze atacul ultra-conservator la adresa modernismului [ipostmodernismului reprezentat de dispu-tatul volum al lui H.-R. Patapievici, Omulrecent, sau expulzarea „cu lacrimi [i neao[e`njur\turi“ a celor doi tineri fluiera[i `nbiserica „Rom=niei literare“, Lumini]aMarcu [i Costi Rogozanu, a c\ror insur-gen]\ fa]\ de zeii textieri cultiva]i „din-totdeauna“ cu s`rg de critica noastr\sexagenar\ nu a fost pe placul tripleteiManolescu-{tef\nescu-Dimisianu. Etc.

Cartea, autorul, recep]ia

Cam a[a arat\ o parte din epistoleleadresate de Dan Petrescu celor doi Liviiie[eni. Tonul general, oricum, acesta este,unul extrem de acid [i r\zboinic, `ns\ evorba de o contonden]\ critic\ a[ezat\ [i`n]eleapt\, deloc isteric\, c`tu[i de pu]inmahalagist\ [i cancanier\, care denun]\imposturi [i retorici ce ar fi trebuit s\ cad\`n uitare dup\ Revolu]ie. {i pentru c\ nua[a au evoluat lucrurile autorul a ales s\demisioneze rapid din func]ia de secretarde stat la Cultur\ sub Andrei Ple[u (cel„demisionat“ de minerii lui Cozma `nseptembrie 1991), s\ scrie ce crede desprerealit\]ile litera]ilor rom=ni [i s\ ataceblocajele [i disfunc]iile restaura]ionistedin literatura noastr\ postdecembrist\.Scrisori c\tre Liviu este rezultatul uneiastfel de atitudini neconcesive, lucid-intelectuale [i sigur neafectate de tenta]iaparvenirii simbolice ori pecuniare. DanPetrescu este, astfel, `n noul mileniu, unuldintre pu]inii mae[trii rom=ni `n artafluieratului `n biseric\. Desigur, nu-mi faciluzii c\ aceast\ carte va c`[tiga simpatiacriticii ori adeziunea publicului intelec-tual. Ambele registre s`nt preocupate,deocamdat\, cu celebrarea altor staruripurt\toare de [lefuit\ etichet\… Pentru c\nu face parte din g\[tile literare, pe care letot contest\ de ani buni, Dan Petrescu seva vedea probabil boicotat fie prin t\cerepremeditat\, fie prin desfiin]are sofistic\,fie prin lin[aj de `njur\turi. Un lucru este`ns\ cert: cartea lui se cite[te cu marevoluptate, fiind scris\ cinstit [i de[tept, iarcei care s-au delectat cu jurnalele luiGoma au a g\si `n r`ndurile volumului defa]\ neb\nuite prilejuri de juisan]\.

Radu Tudor CIORNEI totul pero[u, Editura Vinea, Bucure[ti, 2004

Aproape de fiecare dat\ cînd des-chid un volum de poezie contempo-ran\, o fac plin de reticen]a [i neîn-crederea insuflate mie de postmoder-nitatea vremurilor noastre. Acela[ilucru mi s-a întîmplat [i cu volumulde debut al lui Radu Tudor Ciornei,totul pe ro[u, unul care, `mpotrivaideilor mele preconcepute desprefor]a poeziei contemporane, a reu[it s\m\ mi[te mai mult decît m\ a[teptam.

Poezia tîn\rului Radu TudorCiornei refuz\ o `n]elegere simplist\datorit\ grijei autorului pentru detalii,o grij\ uneori pl\cut-iritant\, alteoriobsesiv-chirurgical\. ~n alfabetul s\upoetic nu exist\ majuscule [i nicisemne de punctua]ie, cu excep]ia unorvirgule solitare, a unor parantezeexplicativ-`ncifrante: „eu s\ îi cer fru-mos iertare t\cerii/ (ea s\ m\ ierte defiecare dat\)“, a unor semne de între-bare, destul de multe, dar, de altfel,specifice unei vîrste poetice de debut(„unde e[ti, unde naiba e[ti poezie?“,„cum ar fi doamne/ s\ visezi c\ tenume[ti dumitru/ iar la primul cîntatal coco[ilor/ un nebun s\ te redenu-measc\ dumnezeu?“).

De[i volumul este eterogen, se potcontura ni[te teme [i chiar obsesiitematice r\spîndite în mai multe textecare uneori se completeaz\ unele pealtele. G\sim, astfel, mitul celui caretrece fiin]ele în Hades, fie în tr\darealui caron, fie în povestiri la gura visu-lui I. Caron este acel p\zitor al eter-nit\]ii pus în rela]ie direct\ cu timpul,aceasta reprezent`nd a doua tem\major\ a volumului totul pe ro[u. Unacomplex\, c\ci exist\ mai multe`n]elesuri posibile ale sale: un timp alorelor, o con[tiin]\ a timpului frag-mentat, a clipelor care refuz\ prezen]aaltor clipe (povestiri din casa ceasu-lui), un timp interior, ascuns, [i altulexterior, revelat: „de aceea cred c\exist\/ orele noastre ascunse privirilorcelor/ n\scute natural de ceas/ tic\itedin coasta primului surîs/ [i a mus-t\cioarei mele de licean“. Marile temes`nt concentrate în cîteva rînduri –via]\, moarte, dragoste, trecut, viitor:„am toat\ via]a în fa]\/ da mam\ amtoat\ via]a în fa]\/ [i mai am [i înspate/ tot via]\“ (alexandra).

De[i exist\ unele cli[ee, care ]inmai mult de un limbaj ce nu se inte-greaz\ discursului s\u („dus\ cu pre-[ul“, „vine poli]ia, ar trebui s\ îmi iamarfa“, „s\ ne b\gam [sic] picioa-rele“), se poate lesne discerne o liniesemantic\ ce cocheteaz\ cu misterul[i, pe alocuri, cu oniricul, dar care nueste desprins\ înc\ de realitate.

(M.D.)

BBUURRSSAA CC||RR}}IILLOORR

Secretele istorieiTIMPUL18

februarie 2005

George Dorian ST|NCIULESCU,Oratoriul ispitelor, Ed. Cristal-Concept, Ia[i, 2005, 82 pagini

Nu [tiam c\ fostul meu student dela psihologie este poet [i, de aceea, amfost luat oarecum prin surprinderec`nd mi-a `nm`nat, ceremonios, volu-mul de fa]\. Surpriza a fost, din ferici-re, pl\cut\. Nu am men]ionat inutilcaracterul ceremonios al `nm`n\riivolumului, pentru c\ aceasta este [i ocalitate, esen]ial\, a poeziei sale, tre-buie s\ recunosc una pu]in r\sp`ndit\`ntre tinerii autori ai momentului lite-rar actual. F\r\ `ndoial\, GeorgeDorian St\nculescu este `nzestratnatural pentru poezie, are ceea ce se

cheam\ talent nativ, dar este [i un omfoarte cultivat, inclusiv sub aspectulculturii poetice – a[ men]iona c\ [tiece este aceea utilizarea metrului antic,la nevoie! –, ceea ce-i permite s\-[icontroleze [i dirijeze eficient efuziu-nile lirice. De altfel, volumul nu este osimpl\ culegere aleatorie de poeme, cio construc]ie `n dou\ p\r]i `ncadratede un pre- [i un post-ludiu. Nu spun c\o construc]ie este neap\rat superioar\unei culegeri, dar c`nd construc]ia ereu[it\ – mai ales `n cazul unui debu-tant at`t de t`n\r! – parc\ am un motiv`n plus de satisfac]ie!

Deci mi se pare totul `n regul\? Nuam nimic de repro[at? Ba da, exactceea ce a[ repro[a [i poeziei pe care oscriam eu la v`rsta lui… [i chiar mait`rziu! Excesul de supraveghere! Eu,acum, a[ mai l\sa c\ma[a descheiat\din c`nd `n c`nd, a[ mai l\sa [i licen-]ele – de orice natur\! – la locul lor. {i,poate, excesul de formule str\ine – decare, iar\[i, nici eu n-am fost str\in `njune]e! – mai ales `n titluri. Dar toateacestea s`nt u[or de evitat `n volumeleviitoare. {i cum avem de-a face cu unautor inteligent, vor fi evitate.

~n acest spa]iu economic, nu amloc s\ citez nimic, pentru simplul mo-tiv c\ farmecul acestei poezii nu st\ `nformule – imagini, metafore – extrasedin `ntreg, ci `n `nsu[i `ntregul, fie c\ epoezia, sec]iunea sau `ntreaga cons-truc]ie. George Dorian St\nciulescueste un poet despre care vom maiauzi. De bine!

(L. A.)

BBUU

RRSS

AA CC

||RR

}}IILL

OORR

GABRIEL CATALAN

(continuare din num\rul anterior)

{i `n concluziile c\r]ii sale IstoriaBisericii Greco-Catolice sub regimulcomunist 1945-1989, C. Vasile reia ploco-nirea `n fa]a ierarhiei BOR, dovedind osubordonare mental\ (`n subcon[tient, m\-car) fa]\ de aceasta [i chiar o team\ patolo-gic\ de eventualele acuza]ii [i repro[uricare i s-ar putea aduce din partea ei, faptcare `l determin\ s\ se explice pentru abor-darea temei [i s\ se disculpe `n fa]a unorposibile suspiciuni ortodoxe (venite poatechiar de la redactorul [ef al edituriiPolirom [i lectorul c\r]ii, preotul ortodoxIoan Florin Florescu): „~n general, din do-cumente [i m\rturii se desprinde o rela]ieconflictual\ `ntre clerul clandestin [greco-catolic - n.n.] [i ierarhia BOR. […] Aaborda problema clandestinit\]ii greco-catolice nu este un act ostil BisericiiOrtodoxe, cum probabil cred unii istoriciforma]i `n anii na]ional-comunismului, ciun gest obligatoriu de recuperare a uneiistorii [i memorii ocultate. Aceste rezerve[nu e prea clar care s`nt rezervele - n.n.],coroborate cu nerezolvarea conflictuluipatrimonial care opune ast\zi cele dou\Biserici (BOR [i BUR) [i cu disputa `njurul atribuirii titlului simbolic de Biseric\na]ional\ [titlu care nu poate fi doar «sim-bolic» `ntr-o ]ar\ ca Rom=nia - n.n.], au a-fectat scrierea istoriei ecleziastice de dup\1945. Nu se poate spune `ns\ c\ suferin]eleortodoxiei sub regimul comunist au fostneglijate, recent fiind inaugurat\ opera deeditare a documentelor referitoare la isto-ria BOR `n intervalul 1945-1989“. Ultimafraz\ face trimitere la volumul I din BisericaOrtodox\ Rom=n\ sub regimul comunist1945-1958, publicat `n 2001 la Bucure[ti,lucrare lipsit\ total de o analiz\ critic\ [iobiectiv\ a subiectului, plin\ de documen-te selectate [i interpretate arbitrar, dup\cele mai convenabile norme pentru inter-esele ierarhiei ortodoxe [i ale autorilor –Cristina P\iu[an [i Radu Ciuceanu – cer-cet\tor [i respectiv director al InstitutuluiNa]ional pentru Studiul Totalitarismului,volum care merit\ o recenzie separat\ [i `ncare am reg\sit metoda comunist\ a cenzu-r\rii documentelor. Astfel, au fost cenzura-te: doc.45/p.108 – not\ informativ\ a luiMitic\ St\nescu din 20 I 1949 despre opi-niile critice exprimate de mitropolitul orto-dox al Ardealului, Nicolae B\lan, desprepatriarhul Justinian Marina [i vicarul s\u

de la Ia[i, Teoctist Ar\pa[u, din care a fostomis la publicare tot pasajul referitor laactualul patriarh, `n care se ar\ta c\: „TotNICOLAE B|LAN afirm\ c\ TEOCTISTAR|PA{U, care pretinde c\ a f\cut partedin mi[carea de rezisten]\ din Fran]a [i c\este un devotat membru de partid `nc\ dinilegalitate, este `n realitate un legionarcamuflat ca at`]ia al]ii, strecura]i `n PMR“– ANIC, Fond MAI/DGP, dos.76/1946,f.80 ([i/sau f.81) [i ASRI, Fond „D“,dos.9471, f.80 (publicat de noi integral `n„Evenimentul zilei“, nr.2609/19 I 2001,p.3, [i `n Mircea St\nescu, Organismelepolitice rom=ne[ti (1948-1965). Documen-te privind institu]iile [i practicile,Bucure[ti, Editura Vremea, 2003, p.178-179); doc.77/p.132-146 – not\ informativ\a Securit\]ii din 30 august 1949 privindactivitatea cultelor `n prima jum\tate aanului 1949, din care a fost scos lap.138/f.211 dosar urm\torul fragment:„Acesta [Teoctist Ar\pa[u – n.n.] a activat`n mi[carea legionar\, iar `n timpul rebe-liunii legionare a participat la distrugereaunei sinagogi din cartierul Antim; estecunoscut c\ a practicat homosexualitatea“– ASRI, Fond „D“, dos.7755, vol.3, f.201-226 (publicat de noi `n „Libertatea“, nr.3236/22 III 2001, p.1 [i 8-9) [i doc.80/p.153-163 - not\ informativ\ a Securi-t\]ii din 4 octombrie 1949 privind `ncadra-rea personalului clerical de c\tre patriarhulJustinian Marina, din care a fost scos lap.157/f.239 dosar acest pasaj: „Acesta[Teoctist Ar\pa[u – n.n.] a activat `n mi[ca-rea legionar\, iar `n timpul rebeliunii legio-nare a participat la distrugerea unei sinago-gi din cartierul Antim-Bucure[ti“. – ASRI,Fond „D“, dos.7755, vol.3, f.233-249 (pu-blicat de noi la p.146 din studiul Aspecteale rebeliunii legionare `n cartierul Antimdin Bucure[ti, ap\rut `n volumul DespreHolocaust [i comunism. Anuarul Institutu-lui Rom=n de Istorie Recent\, vol. I, 2002,Ia[i, Editura Polirom, 2003, p. 142-151 [i`n „Dorul“, revist\ lunar\ de cultur\ [i poli-tic\ editat\ `n Danemarca, nr. 163/ sept.2003, p.33 [i nr.165/nov.2003, p.37).

Acela[i stil de selectare [i cenzurare adocumentelor se reg\se[te `n volumul luiCristian Vasile, care se dovede[te un per-fect ucenic al celor de la INST. Personal[tiu c\ autorul a avut acces la mult maimulte [i mai importante ([i expresive) do-cumente de arhiv\ dec`t cele pe care le-aales pentru publicare cu inten]ia v\dit\ dea nu „deranja“ ierarhia BOR [i de a nu-[ipericlita rela]iile profesionale [i viitorulcarierei. Din cele 35 de documente publi-cate, 16 (din 3 dosare) s`nt din ArhivaConsiliului Na]ional pentru Studierea

Arhivelor Securit\]ii, 14 (din 7 dosare) dinArhiva Serviciului Rom=n de Informa]ii, 2(din 1 dosar) din Arhiva Ministerului Jus-ti]iei Direc]ia Instan]elor Militare, 1 (din 1dosar) din Arhivele Na]ionale IstoriceCentrale [i 1 (din 1 num\r) din „MonitorulOficial“. Din punct de vedere cronologic,cele 35 de documente s`nt `mp\r]ite astfel:1 din 1945, 2 din 1946, 7 din 1948, 3 din1949, 1 din 1950, 1 din 1951, 1 din 1952,1 din 1953, 3 din 1956, 1 din 1958, 1 din1962, 1 din 1964, 1 din 1968, 1 din 1971,1 din 1976, 1 din 1977, 1 din 1978, 1 din1979, 1 din 1981, 1 din 1982, 1 din 1985 [i3 din 1989.

Interesant este documentul nr.8 (p.72-74) – Raport al Legiunii de Jandarmi S\lajdin octombrie 1948 despre stadiul „uni-fic\rii“ biserice[ti, `n care este amintitprintre unii preo]i uni]i refractari fa]\ depolitica statului `n acest domeniu [i canto-rul Andreicu] Ioan din comuna Giurtelecul(Jurtelecul) Hododului, care la 10 octom-brie 1948, `n lipsa preotului unit Jude, af\cut slujba religioas\ [i a f\cut propa-gand\ `n biseric\ `mpotriva trecerii la orto-doxism, cer`nd poporului s\ nu semnezeadeziunile, fapt pentru care a intrat subsupravegherea Securit\]ii. Acest cantor separe c\ este tat\l actualului arhiepiscoportodox de Alba-Iulia, Andrei Andreicu],care se manifest\ [i azi `ntre ierarhii BORca unul dintre cei mai vehemen]i inamici aiuni]ilor.

Binevenit\ este nota 1/p.92 `n careautorul `[i m\rturise[te perplexitatea fa]\de afirma]ia episcopului ortodox or\deanValerian Zaharia, din Darea de seam\despre activitatea eparhiei sale `ntre 1951[i 1953 (doc.17, datat 1953, p.91-98), pri-vind vechimea poporului rom=n, n\scutortodox.

Semnificativ ni se pare documentul 22/p.108-111 (27 XI 1962 – Not\-Raport pri-vind ac]iunea informativ\ de grup „Epis-copul“) din care se poate vedea cum `lsupraveghea Securitatea pe episcopul IuliuHossu `n timpul deten]iei sale (D.O.) `nM\n\stirea Curtea de Arge[ [i `n M\n\sti-rea C\ld\ru[ani, c`t de diverse erau mijloa-cele de supraveghere (printre altele, cuexcep]ia fra]ilor s\i, to]i vizitatorii puteaudiscuta cu Iuliu Hossu numai `n prezen]astare]ului m\n\stirii), c\ exista o agentur\ aSecurit\]ii `n aceste m\n\stiri (agen]i, rezi-den]i, informatori), c\ rudelor lui IuliuHossu care-l vizitau (fra]ii [i un nepot) li sedeschisese un dosar de grup (nr. 116) [i c\ele au fost men]inute `n eviden]a operativ\activ\ la dosarul de problem\ nr. 889.

Deosebit de importante ni se par docu-mentele 34/p.128-133 [i 35/p.133-134,adic\ Raportul din 30 august 1989 cu-prinz`nd situa]ia operativ\ existent\ `nr`ndul elementelor ce au apar]inut fostuluicult greco-catolic (`n care se prezint\ o sta-tistic\ a clericilor greco-catolici urm\ri]i:586 identifica]i din care 110 prin dosare deurm\rire informativ\ [i mape de verificare[i 476 `n cadrul dosarului de problem\, ra-porturile ierarhiei greco-catolice cu cea ro-mano-catolic\ rom=n\ [i maghiar\, cu emi-gra]ia clerical\ rom=neasc\ [i cu Vaticanul,dar [i cu diferitele curente [i grup\ri greco-catolice interne, precum [i m\surile de inti-midare, destr\mare, neutralizare, dezbina-re, influen]are [i manipulare a lor) [i, res-pectiv, Memoriul adresat Pre[edinteluiRSR, Nicolae Ceau[escu, la 13 octombrie1989, de c\tre episcopii [i vicarii greco-catolici, `n care se solicit\ legalizarea cul-tului greco-catolic (prin invocarea art.30din Constitu]ia RSR [i a tezei XIV pentruCongresul XIV al PCR, `n care se procla-ma garantarea libert\]ii de con[tiin]\ [i `n-

Compromis, diletantism, mistificare [i diversiune `n editarea documentelorprivind Biserica Rom=n\ Unit\ cu Roma(Greco-Catolic\) `n perioada comunist\ (3)

19Secretele istoriei TIMPUL

februarie 2005

Dorin DOBRINCU, ConstantinIORDACHI (editori), }\r\nimea [iputerea. Procesul de colectivizare aagriculturii `n Rom=nia (1949-1962),cuv`nt `nainte de Gail Kligman,Katherine Verdery, Colec]ia „Docu-ment“, 504 p.

Cartea este rezultatul unui proiectde cercetare de anvergur\, ini]iat sicoordonat de dou\ cercet\toare dinStatele Unite ale Americii: GailKligman (profesor de sociologie laUniversitatea din California – LosAngeles) [i Katherine Verdery (profe-sor de antropologie [i director alCentrului pentru Studii Ruse[ti [i Est-Europene la Universitatea Michigan).

Lor li s-a ad\ugat un grup de 20 deantropologi, istorici, sociologi [i criti-ci literari din ]ar\, Statele Unite [iMarea Britanie. Printr-o abordareinterdisciplinar\, folosind documentede arhiv\ – multe inedite –, publica]ii,statistici oficiale, legisla]ie, m\rturiicutremur\toare ale celor care au tr\itinfernul acelor vremuri negre, autoriiau reu[it transpunerea unei perioadeimportante din istoria noastr\ recent\`ntr-o veritabil\ carte-document.

Lucrarea se distinge de alteabord\ri par]iale ale fenomenului printratarea `ntregului interval cronological campaniei de colectivizare (1949-1962), prin acoperirea unui spa]iugeografic amplu, la nivel na]ional,prin luarea `n considerare a unui nu-m\r mare de aspecte sociale [i politice[i prin integrarea lor `ntr-un contextteoretic [i istoric mai cuprinz\tor.Volumul trateaz\ `n premier\ procesulde colectivizare din Rom=nia `n toat\complexitatea sa, ca un fenomen cen-tral al instaur\rii regimului comunist,[i nu ca o simpl\ anex\ a urbaniz\rii [iindustrializ\rii. De[i cercetarea este `nprincipal de natur\ istoric\ [i sociolo-gic\, concluziile acestui volum au re-levan]\ [i pentru transform\rile con-temporane ale sistemelor de proprie-tate, `n special `n cazuri de dezintegra-re sau reconfigurare radical\ a rela]iilorde proprietate. Prin modul `n care estestructurat, prin numeroasele studii decaz, volumul este o lectur\ fundamen-tal\ pentru to]i cei interesa]i de eveni-mentele de istorie recent\, `n specialistoricii, sociologii [i politologii.

(E.P.)

BBUU

RRSS

AA CC

||RR

}}IILL

OORR

f\ptuirea deplinei egalit\]i `n drepturi a tu-turor cet\]enilor rom=ni, dar [i acuzarea u-nor preo]i ai BOR, depl`ng`nd starea BRU,„l\sat\ la discre]ia altei confesiuni“).

Trebuie s\ subliniem dou\ gre[eli (nu[tim dac\ s`nt ale editorului sau ale autoru-lui). Prima este la documentul nr.9 - Dis-cursul din 19 octombrie 1948 al premieru-lui Petru Groza `n fa]a Sf`ntului Sinod alBOR despre necesitatea re`ntregirii biseri-ce[ti (p.74-79), care ar face parte din fon-dul Pre[edin]ia Consiliului de Mini[tri –Stenograme, 1944-1959, dosar nr. 10, file-le 16-22. Gre[eala const\ `n omisiunea a-nului atunci c`nd se precizeaz\ num\ruldosarului, dar presupunem c\ este vorba dedosarul nr.10/1948. A doua eroare este maigrav\ deoarece lipse[te orice trimitere lavreun dosar, fond sau arhiv\ pentru docu-mentul nr.21 – Not\ informativ\ din 20august 1958, semnat\ de sursa „PopescuA.“ (pare-se cleric unit hirotonit `n 1949 –vezi p.105), despre preotul greco-catolicVasile Mare (p.105-107). Dup\ anonimiza-rea practicat\ `n textul documentului (vezicazul profesorului de matematic\ VasileDavid, cu care pr. Vasile Mare fusese vecin`n ora[ul Baia Mare – p.107), credem c\acest document provine din ArhivaCNSAS.

De o gravitate maxim\ este `ns\ modul`n care autorul a `n]eles s\ publice docu-mentul nr.19 – „12 septembrie 1956. Not\informativ\ a Securit\]ii privind atitudineaepiscopilor greco-catolici titulari fa]\ depropunerile de trecere la ortodoxie formu-late de unii reprezentan]i ai BOR“, semnatde sursa „Floric\“ [i provenit din ArhivaCNSAS, fond I, dosar 736, vol. I, filele180-182 (p.102-104). C. Vasile cenzureaz\f\r\ pic de scrupul deontologic documen-tul, elimin`nd din text toate numele per-soanelor care i-au vizitat pe cei trei episco-pi uni]i afla]i `n arest la m\n\stireaCiorog`rla, sub supravegherea Securit\]ii [ia Ministerului Cultelor: Alexandru Rusu,Iuliu Hossu [i Ioan B\lan. Dintr-o not\ desubsol afl\m doar c\ num\rul acestor per-soane era de 20, printre ele afl`ndu-se epi-scopul romano-catolic Marton Aron [ic\lug\rul unit Ioan Liviu Lelu]iu, iar dintextul documentului c\ doar 10 din ele auvorbit, restul mul]umindu-se numai s\ as-culte. Deci autorul practic\ discriminarea(confesional\), amintind doar pe cei doiclerici catolici, probabil singurii (clerici)catolici vizitatori. Mai jos, `n text, face onou\ discriminare, de data aceasta `ntre ceitrei clerici ortodoc[i c\rora episcopulHossu le-a spus: „Credin]a noastr\ estevia]a noastr\. Atunci c`nd ni se va luavia]a, atunci vom fi dezlega]i de credin]anoastr\“. Astfel, s`nt men]iona]i numaipreo]ii Al. Ionescu [i I. Florea (func]ionaride la Arhiepiscopia Bucure[tilor, din c`te[tim, primul era chiar vicar administrativarhiepiscopal), `n timp ce numele episco-pului care `i `nso]ea este secretizat `ntr-omanier\ similar\ procedurii Securit\]ii deieri [i de azi (inclusiv metehnelor ne[tiin-]ifice ale CNSAS), sub pretextul lipsei deimportan]\: „Am preferat s\ nu reprodu-cem numele prelatului. Importante nu s`ntat`t numele arhiereilor ortodoc[i supu[ifa]\ de puterea politic\, c`t fermitatea `ncredin]\ [i demnitatea episcopilor greco-

catolici“ (nota 3, p.102). Aruncarea `n de-rizoriu a unui at`t de important aspect[tiin]ific, sub str\vezii pretexte de menaja-re a unei `nalte fe]e biserice[ti ortodoxedemonstreaz\ o grav\ lips\ de profesiona-lism, dar [i de moralitate din partea luiCristian Vasile, care face at`t de mare cazde „obiectivitatea“ sa. De fapt, avem de-aface cu o `nc\lcare major\ a regulilor mini-me de publicare/editare a documentelor is-torice, cu o cenzurare nepermis\ a docu-mentului, datorat\ [i unei auto-cenzuri,care aminte[te de imoralitatea tipic\ isto-riografiei anilor '80, dar [i de recentulscandal al tratatului academic de Istoriarom=nilor, ale c\rui ultime volume s`nt `npreg\tire [i `n leg\tur\ cu care am aflat c\domnul Cristian Vasile a fost deja cooptatpentru a scrie capitolul despre culte dinvolumul IX privind anii 1919-1948, ceeace ne `ngrijoreaz\ profund. ~n ce prive[teidentitatea episcopului ortodox care perse-vera `n tentativa de a-i determina pe iera-rhii uni]i s\ treac\ la ortodoxie, `mbin`ndamenin]\rile cu promisiunile, probabil c\acesta era, a[a cum putem deduce din con-textul documentului - lucrurile se petrec laCiorog`rla, `n 1956, ceilal]i doi clericiortodoc[i fiind reprezentan]i ai Arhiepis-copiei Bucure[tilor - chiar vicarul patria-rhal Teoctist Ar\pa[u. Iat\ adev\ratul mo-tiv al la[it\]ii, diletantismului [i manipu-l\rii practicate de Cristian Vasile, de cares`nt responsabili [i editorul (inclusiv re-dactorul Mihai-Silviu Chiril\ [i redactorul[ef pr. ort. Ioan Florin Florescu) [i prefa-]atorul, Marius Oprea. ~n sprijinul identi-fic\rii episcopului anonimizat de C. Vasilecu Teoctist Ar\pa[u exist\ mai multe docu-mente datate 1948 din dosare aflate `n fon-dul Ministerul Afacerilor Interne/Direc]iaGeneral\ a Poli]iei din Arhivele Na]ionale(de exemplu nota din 8 decembrie 1948semnat\ conspirativ „Nicu“, aflat\ `ndosarul nr. 75/1946, la fila 407, `n care semen]ioneaz\ „[…] vizita pe care I.P.S.S.JUSTINIAN, `nso]it de ArhimandritulTEOCTIST AR|PA{U dela MitropoliaMoldovei, a f\cut-o `n 4 Decembrie laDragoslavele pentru a sta de vorb\ cu iera-rhii greco-catolici“) [i lucr\ri memorialis-tice (Alexandru Ra]iu, Biserica furat\,p.22-23 [i Persecu]ia Bisericii Rom=neUnite, p.83), care atest\ faptul c\ patriar-hul Justinian Marina l-a trimis sau l-a `n-so]it de mai multe ori `n misiuni similare`mpotriva clericilor uni]i pe Teoctist, m`nasa dreapt\, care era arhimandrit, exarhulm\n\stirilor [i loc]iitor al mitropolituluiMoldovei `n 1948, fiind numit vicar patria-rhal `n 1950, dar [i m\rturiile scrise, intitu-late Credin]a noastr\ este via]a noastr\, decur`nd publicate (decembrie 2003) la Clujde Casa de Editur\ „Via]a Cre[tin\“, aleprincipalului protagonist al episodului des-cris `n documentul datat 12 IX 1956, epi-scopul unit Iuliu Hossu, care aminte[te [ipe al]i ierarhi [i clerici ortodoc[i care-lvizitau pentru a-l for]a s\ apostazieze (deexemplu, episcopul Nicolae Colan deCluj). Astfel, la p.438-439 din volumul `ncare au fost publicate `nsemn\rile sale, car-dinalul Iuliu Hossu vorbe[te despre vizitape care episcopul vicar patriarhal TeoctistAr\pa[u [i vicarul administrativ alArhiepiscopiei Bucure[tilor Alexandru

Ionescu i-au f\cut-o la 14 august 1956,c`nd l-au anun]at pe el [i pe episcopul IoanB\lan c\ episcopul Alexandru Rusu nu seva mai `ntoarce de la Bucure[ti dup\„audien]a“ de la Ministerul Cultelor, ci vafi mutat la M\n\stirea Coco[ din jude]ulTulcea, iar ei doi vor fi de asemenea sepa-ra]i, cer`ndu-i lui Hossu s\-[i aleag\ om\n\stire de l`ng\ Bucure[ti unde s\-[icontinue deten]ia sub forma domiciliuluifor]at. De altfel, episcopul vicar patriarhalTeoctist Ar\pa[u este un personaj malefic,permanent prezent `n paginile „memorii-lor“ episcopului-martir Iuliu Hossu, de la`nceput (Dragoslavele, 3 decembrie 1948:p.141-144) p`n\ la sf`r[it (C\ld\ru[ani,prim\vara 1959: p.463).

Partea de „M\rturii“ – interviuri de is-torie oral\ realizate [i apoi transcrise deautor – pare a fi cea mai armonioas\ [i maiinteresant\ din tot volumul, cu at`t maivaloroas\ cu c`t intervieva]ii au v`rste`naintate, fiind spre apusul vie]ii (de altfel,ieromonahul Vasile Mare, care a acordatautorului cel mai lung [i mai consistentinterviu a trecut `n lumea celor drep]i la 6II 2004, iar preotul Eugen S`rbu a decedatla 5 V 2004). Este vorba despre interviuricu 4 persoane venerabile de confesiunegreco-catolic\: 2 clerici – preo]ii VasileMare (protopop de Bucure[ti dup\ 1990,interviu din 13 VIII 2002, p.137-167) [iEugen S`rbu (preot la Capela Sf`nta Anadin cimitirul Bellu catolic dup\ 1990, in-terviu din 4 IV 2000, p.168-176) – [i 2femei credincioase practicante – OanaSeceleanu (fiic\ spiritual\ a monsenioruluiVladimir Ghika, interviu din 27 X 2000,p.177-189) [i Nina B\rbu[ (n\scut\ Anca,nepoata preotului [i canonicului unit IoanAnca din eparhia de Baia Mare, interviudin 27 III 2002, p.190-202). Valoarea deo-sebit\ a acestor interviuri st\ `n complexi-tatea [i `n cursivitatea lor, fiecare dezv\-luind nu doar experien]ele personale dinanii comunismului, ci [i evolu]ia comu-nit\]ilor, grupurilor [i persoanelor consa-crate sau laice greco-catolice pe care lecuno[tea (parohiile catolice din Bucure[ti,Baia Mare, Bord, Blaj, [colile [i congre-ga]iile catolice din Blaj, Cluj, Oradea [iBucure[ti, Institutul „Sf`nta Maria“, Insti-tutul „Notre Dame de Sion“, ASTRU, ar-hivele [i bibliotecile greco-catolice, epi-scopii [i canonicii greco-catolici [i romano-catolici, card. Josef Slipyj, pr. Werenfriedvan Straaten, pr. Georges Schorung, pr.Clement Gatti, mons. Vladimir Ghika,Lidia Gavrilescu, Zenovie P`cli[anu, HoriaCosmovici, Gabriela Banciu Dumitrescu,Mircea O[ianu, fra]ii Nicu [i Dorin Marcu,pr. {tefan D. Berinde, mons. OvidiuB`rlea, mons. Pamfil C`rna]iu, Gh. Cosma,episcopul Vasile Cristea, sora Ionela =Maria Cotoi, pr. Bob = Agenor Danciul[.a.). ~n aceast\ privin]\, `n ciuda c`torva`ntreb\ri, comentarii [i insisten]e mai pu]ininspirate sau chiar nepotrivite, putemspune c\ C. Vasile reu[e[te s\ `nchege ni[tedialoguri dinamice [i foarte pre]ioase `ndetalii semnificative pentru subiectul cer-cetat, fapt pentru care merit\ felicitat,aceast\ sec]iune a volumului s\u fiind ceamai bine realizat\.

Totu[i, exist\ mai multe semne de `ntre-bare asupra modului cum au fost realizate[i transcrise interviurile deoarece autorul arecunoscut fa]\ de noi c\ „le-a stilizat“, a-dic\ le-a prelucrat [i nu le-a publicat exact,`n forma original\ [i complet\, deci le-aselectat [i le-a modificat prin ad\ugiri oriomisiuni de pasaje, ceea ce iar\[i este o do-vad\ de lips\ de profesionalism sau deinten]ie de manipulare a cititorilor, fapt cene-a fost semnalat chiar de preotul EugenS`rbu, unul din intervieva]i, care mai sus-]ine c\ domnul Cristian Vasile l-a `nregis-trat f\r\ acordul s\u [i c\ a introdus unelefraze/informa]ii pe care nu le-a rostit.

Prin urmare, pe baza tuturor celor ana-lizate, putem conchide c\, `n ciuda nume-roaselor p\r]i reu[ite [i a unor importantenout\]i de informa]ie istoric\, analiza [iinterpret\rile lui Cristian Vasile denot\ celpu]in la[itate [i superficialitate, dac\ nuchiar mistificare [i manipulare.

Est-VestTIMPUL20

februarie 2005

RADU ANDRIESCU

Cu toate diferen]ele dintre Noul Val,Genera]ia Beat sau Tinerii Furio[i ai MariiBritanii, r\m`ne ca tr\s\tur\ comun\ atitudi-nea rebel\, „protestul `mpotriva uneisociet\]i caste“1, iar aceast\ apropiere, lanivel de atitudine, sau de idei cu valoarecoagulant\, mai cur`nd dec`t la nivelul teh-nicilor narative - sau pornind de la variiconsiderente de ordin stilistic - este scoas\`n eviden]\ de mai to]i scriitorii intervieva]ide Inger Thorup Lauridsen [i Per Dalgaard2.Astfel, Gary Snyder vede `n Genera]ia Beat– ca fenomen social [i politic, nu neap\rat cafenomen estetic, adic\ poezia expansiv\,whitmanian\, practicat\ de Corso oriGinsberg – o `ncercare de a transcende„confruntarea dualist\ supra-simplificat\ acapitalismului monolotic [i a comunismuluimonolitic“3, tipic\ perioadei premerg\toarecelui de-al doilea r\zboi mondial, prin adop-tarea unei „a treia c\i“, posibilit\]i `n acestsens oferindu-le fie o perspectiv\ anarhist\,fie una budist\.

~n ceea ce prive[te tr\s\turile definitoriiale poeziei Beat, Snyder pune din nou pelocul doi considerentele de ordin estetic saustilistic, aduc`nd ̀ n prim-plan un set de valo-ri `n jurul c\rora s-a coagulat `ntreaga filo-zofie a acestei poezii. Printre aceste valori,cea mai persistent\ `n poezia Beat4 esteinteresul pentru natur\ [i pentru mediul`nconjur\tor.

~n ceea ce prive[te identificarea unorcaracteristici ale poeziei Genera]iei Beat, arfi o gre[eal\ s\ se caute esen]a sa `ntr-uncatalog de tehnici literare. La noi au fostfoarte mult exagerate anumite aspecte desuprafa]\, fiind `n acela[i timp trecute cuvederea diferen]ele importante dintre poe]iiBeat. Gary Snyder, scriitor Beat important,dar care `[i precizeaz\ `ntotdeauna foarteclar elementele care-l individualizeaz\ `ncadrul mi[c\rii, ia distan]\ fa]\ de una dintrecele mai spectaculoase modalit\]i Beat de apune g`ndurile pe h`rtie: scrierea spontan\.Teoretizat\ [i practicat\ de Jack Kerouac at`t`n poezie (un exemplu cunoscut este cel alvolumului Mexico City Blues5) c`t [i ̀ n proz\(dactilograma original\ a romanului On theRoad6 este un sul lung de h`rtie care-i per-mitea lui Kerouac s\ scrie `ntr-un ritmsus]inut, f\r\ a mai fi nevoit s\ schimbe coli-le de h`rtie `n ma[ina de scris) sau deGinsberg, mai ales atunci c`nd a scris, `ntrans\ „[amanic\“, indus\ de mescalin\,prima parte a poemului Howl7. Din punctulde vedere al lui Gary Snyder, `ns\, sponta-neitatea nu folose[te la nimic atunci c`ndvrei s\ lucrezi cu ad`ncurile subcon[tientu-lui. Spontaneitatea nu te duce mai jos deunul sau doi centimetri sub suprafa]a lucru-rilor, spune el8. Cu toate acestea, numele s\uapare de multe ori al\turi de cel al luiGinsberg `n liste omogenizante, care com-pacteaz\ un fenomen cultural cu nuan]edeloc neglijabile.

Pe de alt\ parte, la noi, MirceaC\rt\rescu, atunci c`nd caut\ r\d\cinile poe-ziei lunediste `n mi[carea Beat, afirm\ c\„Frecventarea beatnicilor (mai cu seam\ apoeziei lui Ginsberg - ale c\rui poeme vizio-nare Howl [i Kaddish au marcat evident liri-ca unor poe]i din «Cenaclul de luni», dar [ia lui Corso, Ferlinghetti sau Snyder) a dus lapreluarea multor tr\s\turi de tehnic\ literar\[…]“9. Se vede clar c\, dac\ Noul Val alpoeziei ruse s-a dezvoltat `n paralel cu poe-zia Beat, practic independent, dar privinddin partea cealalt\ a oglinzii (sau a Cortineide Fier), `mp\rt\[ind un set de valori mora-

le [i etice cu aceasta, optzecismul rom=nesca recuperat cu c`teva decenii mai t`rziu, f\r\nuan]\ri utile, tehnicile literare ale poe]ilorBeat. Valorile [i atitudinea rebel\ au r\mas,totu[i, `n penumbr\.

Coeziunea Genera]iei Beat, ca grup lite-rar, nu era at`t de pronun]at\ cum p\rea de ladistan]\. Un fel de „disident“ Beat esteMichael McClure, care nu a f\cut parte dinnucleul central al Genera]iei Beat [i nicim\car nu se considera Beat, la vremeaaceea. Accepta `ns\ ideea c\ ar putea fi partea unui fenomen mai general, o muta]ie lanivelul con[tiin]ei care a avut loc atunci [icu care se putea identifica [i el. Dar un ase-menea fenomen nu poate fi considerat doarizolat, `n rela]ie cu grupul de la SanFrancisco. El trebuie extins [i la poe]ii dinjurul revistei Black Mountain – Duncan,Creeley, Olson. Pe plan social, ca [i GarySnyder, McClure consider\ c\ cea maiimportant\ contribu]ie a fenomenului Beat afost `n sfera mediului `nconjur\tor – ocon[tientizare a importan]ei acestuia. A fost`ntotdeauna mai cunoscut [i mai des discu-tat activismul politic legat de r\zboiul dinCoreea, sau de R\zboiul Rece. Cu toateacestea, sus]ine McClure, cele mai clare afi-nit\]i – sau prietenii durabile – s`nt de g\sit`ntre scriitorii Beat [i biologii sau, `n genere,persoanele care s`nt preocupate, [i azi, demediul `nconjur\tor.

C`t prive[te discu]ia noastr\ – compara]iadintre Noul Val al poeziei ruse [i poeziaBeat - este de re]inut faptul c\ ceea ce apro-pie cele dou\ mi[c\ri, mult mai mult dec`tposibilele `ngem\n\ri stilistice, este tocmaicoagularea unei „genera]ii“ poetice `n jurulunor valori, sau, dup\ cum spune Aksionov,o anumit\ atitudine rebel\ care i-a caracte-rizat pe poe]ii ru[i [i pe cei americani ai per-ioadei, acel „protest `mpotriva unei societ\]icaste“, fie c\ era vorba de modelul stalinist,fie de cel propus `n 1950 de senatorul deWisconsin, Joseph McCarthy – cei doiIosifi, am putea spune (Iosif Visarionovici [iJoseph McCarthy), care au readus secolulXX `n cel mai `ntunecat [i mai intolerant EvMediu.

Este `ns\ greu de crezut c\ cele dou\falange ale tinerilor rebeli de la jum\tateasecolului, desp\r]ite de un ocean [i de ocul-tarea aproape total\ a literaturii „celuilalt“,erau con[tiente, `n anii '50 sau la `nceputulanilor '60, de existen]a unui echivalent `n„cealalt\“ cultur\. Prozatorul Andrei Bitovspune `ntr-un interviu c\ scriitorii Beat leerau practic necunoscu]i la acea vreme, iardeschiderea literar\ a Noului Val s-a f\cutspre „Genera]ia pierdut\“ a literaturii ameri-cane [i nu spre Beat. Era [i normal s\ se`nt`mple a[a, av`nd `n vedere c\ ace[tia erauscriitorii americani care `ncepeau s\ fietradu[i la sf`r[itul anilor '60. Dup\ cumspune Bitov, Hemingway [i Remarque audevenit „contemporanii lor de suflet“10. Ei,poe]ii [i prozatorii Noului Val rus, se identi-ficau, practic, cu genera]ia – biologic\ [icultural\ – anterioar\, [i nu aveau informa]iidespre congenerii lor adev\ra]i de pesteocean. M\rturia lui Bitov are, f\r\ `ndoial\,o valoare general\, chiar dac\ el a locuit [i ascris `n Leningrad, metropol\ a c\rei atmos-fer\ cultural\ era diferit\ de cea dinMoscova. Ideile, spune tot el, circul\ greu`ntr-o ]ar\ at`t de mare. Dar raportarea lagenera]ia anterioar\ de scriitori americaniapare [i `n alte m\rturii.

De aceea[i p\rere, spre exemplu, este [iAnatoli Gladilin, care a fost puternicinfluen]at de Dos Passos. El l-a descoperitc`nd avea doar 19 ani, `n '54. Mai devremede acea dat\ oricum i-ar fi fost absolut inac-cesibil, at`t lui c`t [i cititorului rus ̀ n general,singurul loc unde l-ar fi putut g\si fiind osec]iune cu acces limitat a Bibliotecii Lenin.C`t despre influen]a congenerilor beatniciasupra lor, nici Gladilin nu vede cum ar fifost posibil\. {i din punctul s\u de vedere,ceea ce-i apropia era un set de idei `n carecredeau [i care circulau la acea vreme, `nspecial ideea de revolt\, idee care era multmai greu de exprimat `n contextul politicsovietic dec`t `n cel american. Ceea ce-[idorea, ca prozator, Gladilin era s\ poat\ reda

`n c\r]ile sale modul de a vorbi al tinerilorde atunci din marile ora[e, iar acest lucru eraaproape imposibil.

R\m`n`nd cu discu]ia la Anatoli Gladilin,este interesant de v\zut `n ce fel explic\ elrecuren]a temei c\l\toriei `n proza NouluiVal, recuren]\ care i-a intrigat pe cei ce au`ncercat s\ g\seasc\ paralelisme `ntreGenera]ia Beat [i proza rus\ a deceniilor[apte [i opt. Gladilin spune c\ temac\l\toriei a fost `ncurajat\ de politica revis-tei Tineretul. Chiar dac\, `n principiu, ac\l\tori este o manifestare a libert\]ii indivi-duale ([i probabil c\ `n aceast\ lumin\ tre-buie pus [i celebrul roman al lui Kerouac,On the Road), au existat [i ra]iuni mai prag-matice care au f\cut ca junii prozatori ru[i s\fie foarte interesa]i de aceast\ tem\. Erau[or, sus]ine Gladilin, s\ ob]ii, la aceavreme, o mie de ruble pentru o c\l\torie `nscopuri creative, pentru a „merge `n popor“,aparatul birocratic put`nd astfel sus]ine c\„sprijin\ tineretul“. ~n plus, cum `n vremelui Stalin era nevoie de un pa[aport specialpentru a te deplasa `n interiorul grani]elor]\rii, asemenea ocazii de a c\l\tori relativliber `nsemnau foarte mult pentru tineriiscriitori.

C`t despre c\r]ile congenerilor care ar fiputut s\-i influen]eze, c\ e vorba de temac\l\toriei sau de alte teme, ele au ap\rut `nrafturile libr\riilor ruse[ti doar dup\ ce texteimportante pentru Noul Val, cum ar fi Unbilet c\tre stele, al lui Aksionov, fuseser\deja scrise. Dar, cu toate c\ Un bilet c\trestele, carte care avea s\-l propulseze peAksionov `n fruntea Noului Val, a ap\rut`nainte ca Salinger s\ fie tradus `n limbarus\, iar prozatorul rus nu [tia limbaenglez\, el a fost acuzat c\ l-ar fi plagiat peSalinger, ceea ce arat\ `n ce m\sur\ dez-volt\ri paralele ale unor culturi cu un fundalsocial [i istoric diferit pot ajunge s\ se inter-secteze stilistic sau tematic, sau ca atitudine,f\r\ ca arti[tii `n[i[i s\ fie con[tien]i de acestlucru.

Nici unul dintre scriitorii ru[i sau ameri-cani intervieva]i de Inger Thorup Lauridsen[i Per Dalgaard nu a putut da un r\spunscategoric la motivele pentru care s-au pro-dus toate aceste paralelisme. Un elementclar ar putea fi conjunctura ap\rut\ dup\ celde-al doilea r\zboi mondial. Un altul, maiales `n viziune poe]ilor americani Snyder [iMcClure, ar fi dorin]a de a zgudui un sistemmonolitic, cel capitalist, `n Statele Unite, celcomunist, `n Uniunea Sovietic\11. Gladilinafirm\ c\ un motiv ar fi putut fi [i faptul c\via]a `n Uniunea Sovietic\ a `nceput atuncis\ se apropie, chiar dac\ numai `ntr-o foartepalid\ m\sur\, de cea din ]\rile „civilizate“.

Oricare ar fi motivul, rezultatul a fost c\literatura rus\ a avut `n anii '60, prin NoulVal, o excelent\ punte de leg\tur\ `ntreavangardele primelor decenii ale secolului,acel fabulos prim val de poe]i [i prozatorihot\r`]i s\ mi[te literatura rus\ ([i nu numai)din temelii, [i cel de-al Treilea Val al poezieiruse, respectiv poezia anilor '80. Aici a[vedea o diferen]\ foarte mare `ntre expe-rien]a rus\ [i cea rom=neasc\. Scriitoriino[tri au `nceput doar `n anii '80 s\ prospec-teze din nou teritorii aproape cu totul dateuit\rii, l\sate `n paragin\. O alt\ diferen]\ arconsta `n faptul c\ apropierea de poeticilealternative americane ale anilor '60 s-a pro-dus t`rziu [i doar prin intermediul unor c\r]isau al unor poeme-etalon, nu [i la nivelinteruman, a[a cum s-a `nt`mplat cu poe]iiru[i ai anilor [aizeci, care i-au cunoscutdirect, chiar s-au `mprietenit, cuFerlinghetti, Ginsberg, Corso sau Snyder.A[a se explic\ poate de ce gradul de concep-tualizare al poeziei ruse din anii '80 a fostmai pronun]at dec`t la optzeci[tii no[tri.Chiar dac\ direc]iile `n care a pornit poeziarus\ a deceniului nou\ (metarealism,conceptualism – varianta rus\ –, prezentismetc.) au fost, luate `n am\nunt, altele dec`tdirec]iile din poezia american\, se poatespune c\ sentimentul unei stranii ̀ ngem\n\ri`ntre cele dou\ literaturi persist\, [i este cutotul altceva dec`t apropierile superficialedintre poezia lunedist-optzecist\ [i poeziapostmodern\ american\ a ultimei jum\t\]i

de secol, apropieri care nu trec mai departede epidermic, respectiv de tehnicile literare.

O ultim\ problem\ care ar merita luat\ `ndiscu]ie atunci c`nd s`nt comparateGenera]ia Beat [i Noul Val ar fi legitimitateaunor poe]i sovietici „pentru export“, cum aufost Evtu[enko sau Voznesenski. A[a cumar\ta [i Ferlinghetti `n interviul pe care l-aacordat, la r`ndul s\u, lui Lauridsen [iDalgaard12, cei doi poe]i ru[i locuiau ̀ n apar-tamente sau case foarte confortabile, astfel`nc`t „nu mai erau chiar oameni ai str\zii `nmomentul `n care am ajuns noi acolo, `n1967“13. De altfel, mai t`rziu, `n anii '80 [i'90, cei doi poe]i au fost contesta]i de gene-ra]iile mai tinere. La `nceputul anilor '80,apare `n Statele Unite o antologie a poezieiunderground ruse14 `n care cei doi s`nt vehe-ment critica]i, iar poe]i mai pu]in cunoscu]i,cum ar fi Eduard Limonov, Gleb Gorbovski,Mihail Eremin, Stat Krasovi]ki etc. s`ntnumi]i „adev\ra]ii beatnici ru[i“15. ~n fond,la nivel de poetici, ace[ti reprezentan]i defrunte ai Noului Val se apropie mai mult deMaiakovski dec`t de dezvolt\rile ultimilordecenii din poezia interna]ional\. R\m`n,atunci, ca principale puncte care-i apropiede Genera]ia Beat, perioada `n care auizbucnit `n literatur\, cu toate implica]iilesociale [i istorice pe care le-a avut, [i faptulc\ se adresau unui public foarte numeros, eifiind – la fel ca [i avangardi[tii primelordecenii ale secolului trecut – adev\ra]ioameni de spectacol.

Oricum, chiar dac\ azi s`nt contesta]i [iprivi]i ca poe]i v`ndu]i regimului sovietic,impactul pe care l-au avut `ntr-un momenttulbure al uria[ului imperiu ne permite s\afirm\m, `nc\ o dat\, c\ Noul Val a fost obun\ punte de leg\tur\ `ntre avangardele`nceputului de secol XX [i poeticile post-moderne ale ultimelor decenii. Poate uncuv`nt mai greu [i mai ap\sat, prin ironia [isatira pe care au dezvoltat-o, l-au avut despus prozatorii, `ncep`nd cu Gladilin `n195616 [i, `ntr-un fel, termin`nd cu Aksionov,`n 196817. Dar rolul „metafori[tilor“ anilor'60, dup\ cum `i nume[te Mihail Epstein, `ntraseul poeziei ruse contemporane nu a fost,`n nici un caz, unul neglijabil.

1 Aksionov `n The Beat Generation and theRussian New Wave, p. 59.

2 The Beat Generation and the Russian NewWave, Ardis Publishers, Ann Arbour, Michigan,1990.

3 Op. cit.4 Ea a fost, de altfel, [i unul din mobilurile

importante ale protestelor poe]ilor Beat,r\m`n`nd p`n\ azi o constant\ a liricii americane.

5 Jack Kerouac, Mexico City Blues, GrovePress, New York, 1959.

6 Jack Kerouac, On the Road, Viking Press,New York, 1957.

7 Manuscrisele dovedesc totu[i c\ Ginsberg`[i revedea textele, chiar [i acea celebr\ prim\sec]iune a poemului, oper`nd unele modific\ri [ianul`nd, astfel, `ntreaga teorie a „scrierii sponta-ne“.

8 The Beat Generation…9 Mircea C\rt\rescu, Postmodernismul

rom=nesc, p. 374.10 Bitov, `n The Beat Generation and the

Russian New Wave, p. 85.11 Voznesenski, pe de alt\ parte, are o teorie

mult mai poetic\. Acest lucru, spune el, a fostscris `n stele [i prev\zut de astrologi.

12 The Beat Generation and the Russian NewWave, pp. 134-150.

13 Op. cit., p. 139.14 Konstantin . Kuzminski, Gregory L.

Kovalev, The Blue Lagoon Anthology ofModern Russian Poetry, vol. 1, Blue Lagoon,Texas, 1980.

15 Nici beatnicii americani nu s`nt scuti]i decritici `n aceast\ antologie, acuza cea maiimportant\ fiind faptul c\ s-au `mburghezit.

16 Cronica timpurilor lui Viktor Podgurskieste volumul care, dup\ p\rerea autorului, a [imarcat apari]ia Noului Val `n 1956. Trei ani mait`rziu va publica un alt roman important pentruNoul Val, Fum `n ochi.

17 Este vorba de volumul publicat `n traduce-re englez\, sub titlul Surplussed Barrelware(Ardis Publishers, 1985).

Noul Val al poeziei ruse [i poe]ii Beat (II)

21Est-Vest TIMPUL

februarie 2005

CERASELA NISTOR

Ambasada Rom=niei din Ottawa g\z-duie[te o expresiv\ colec]ie de icoane (ce-le mai multe pe sticl\) semnate de artistamontrealez\ Ofelia Arma[u. Expozi]iaaduce `n fa]a privitorilor un universfamiliar, conturat `n tu[e naive, care`mbin\ scene [i personaje de pe t\r`mulbiblic (Cina cea de Tain\, ~nvierea,Bunavestire, Sf. Nicolae, Sf. Gheorghe,Sf`nta Treime etc.) cu elemente de tradi]ierom=neasc\. Interesante s`nt [i tripticele,care rezum\ diferite fragmente biblice cu-noscute `ntr-o interpretare cromatic\ ab-solut particular\. A da via]\ chipurilor desfin]i, `n fa]a c\rora oamenii se `nchin\ [i-[i pun `n g`nd dorin]ele `nc\rcate de spe-ran]\ e un act de curaj. De aceea, OfeliaArma[u nu alege la `nt`mplare chipurilecare vor `nsufle]i icoanele. ~nainte de a le„convinge“ s\ ajung\ pe lemn sau sticl\,`ncearc\ s\ le cunoasc\, s\ creeze un fel defamiliaritate cu personajele biblice. A[zice c\ pe unele chiar le-a „convins“ de-abinelea, `ntruc`t multe din icoane `nf\]i-[eaz\ personaje care te duc cu g`ndul lamitologia rom=neasc\. A-i oferi Sfintei

Maria straiele unei ]\r\nci rom=nce, a o`mpodobi cu o aur\ `n care bun\tatea [ic\ldura sentimentului matern transpar din-colo de culoare e o `ncercare care i-a reu[itartistei. Cu spice de gr`u sau cu flori detrandafiri, chipul bl`nd al acesteia e parc\mai aproape de lumea noastr\ a mirenilor.De altfel, personaje istorice rom=ne[ti(cum ar fi Neagoe Basarab) s`nt `nsufle]itede lemnul vechi, care, la r`ndul lui, are opoveste. Adesea, el se reg\se[te pe masaartistei la cap\tul unei lungi c\l\torii,venind din Rom=nia. Ajuns aici, suport\„supliciul“ de a primi culoare si formecare `nc`nt\ ochiul.

Un univers aparte

Artista m\ plimb\ prin casa ei [i amsentimentul, nedefinit, de a m\ reg\si caun turist `ntr-o sal\ de muzeu. Dac\ n-ar fifotoliile acoperite cu velin]e rom=ne[ti [isamovarul de alam\ din col], m-a[ credechiar `ntr-o sal\ cu exponate; de aceeapoate [i `ncerc s\ nu vorbesc, c\ci simt dince `n ce mai mult c\ trebuie s\-mi p\strezlini[tea, `nc\rcat\ de emo]ie.

Multe lucr\ri, de diferite forme, mi sederuleaz\ prin fa]a ochilor. Dac\ am `n-

cercat s\ surprind un stil, ei bine, nu amreu[it. Pentru c\ artista picteaz\ cu sufle-tul, nu urmeaz\ „canoane“ ale unei [colisau ale unui curent `n artele plastice. Ceeace-i aduce bucurie [i `nc`ntare este s\picteze toate aceste fragmente [i chipuriprin percep]ia proprie. {i nu s`nt doaricoane aici, ci [i schi]e, crochiuri, m\rturiiale unei treceri prin spa]ii r\mase dragiamintiri.

Maica Domnului `n straie rom=ne[ti

Tenta naiv\, specific\ icoanelor pesticl\, `mbinat\ cu elemente ce ]in de tra-di]ia rom=neasc\ (de exemplu, `ntr-oicoan\, Maica Domnului este `mbr\cat\ `nie), fac din lucr\rile Ofeliei Arma[u un u-nivers aparte. Pe l`ng\ studierea `ndelung\a tuturor materialelor de lucru [i a mij-loacelor de redare artistic\, se adaug\ la`ntreaga chibzuial\ [i un timp `ndelungatde munc\, `n care actul crea]iei `n sine `[iuit\ durata. ~n toate cele 42 de icoane aleartistei am g\sit c`te o poveste. Spuse cumodestie [i cu glas [optit de artista care i[iascunde cu frumuse]e [i gra]ie feminin\v`rsta. Reu[esc cu greu s\ aflu de la eafragmente despre via]a ei, copil\riapetrecut\ `n vecin\tatea familiilor Vlahu]\si Ha[deu, care se pare ca i-au marcattraseul spiritual. Dup\ 17 ani pe p\m`ntcanadian, Ofelia Arma[u g\se[te c\ a pictachipul lui Dumnezeu, `n fa]a c\ruiaoamenii s\-[i spun\ dorin]ele, `mplinirile[i p\surile inimii, a `nf\]i[a chipul MaiciiDomnului [i pe al M`ntuitorului IsusHristos, icoanele celor pe care `i purt\m `ninim\ [i `n g`nd cu noi, `n aceast\ c\l\toriela cap\t de lume, dezv\luie o trud\, dar [io ardere, ca un proces purificator, la cap\-tul c\ruia reg\sim bucuria [i `mplinirea dea participa la aceast\ lume printr-un actcreator. ~ntr-un gest spontan, dar nu lipsitde originalitate [i entuziasm, OfeliaArma[u reu[e[te s\ emo]ioneze [i s\impresioneze printr-o art\ `n care doard\ruirea [i emo]ia r\m`n st\p`ne.

Icoanele Ofeliei Arma[uau chipuri rom=ne[ti

„?“ALEXANDRU & MIHAIL

VAKULOVSKI

c`ntecel (de cibernaut)de Romulus Bucur

scotocitam internetul

scuturatca pe o p`nz\ de p\ianjen

`n care s-ar fi prinsnumele t\u

m-am r\t\cite sear\e lini[te ([tiu la ce fac aluzie)

[i melancolies`nt

«mai lipsit de ap\rareca o frunz\»

La ce face aluzie?

Dan Masca (33 ani, directorwww.reea.net): Nu am nici cea mai vag\idee. S`nt lipsit de imagina]ie la ora16:30 `n 13 Mai 2004. Poate caut\ opagin\ web f\cut\ `n Flash [i care avea oanima]ie ce `l f\cea s\ fie nelini[tit...Poate nu.

Emilia Visan (49 de ani, galerist\):S-a r\t\cit de fiin]a iubit\, de fr`nc\tateasufletului s\u, de cea care-i vede `ncoro-narea [i lini[tea [i speran]a [i bucuria dea fi.

Horea Poenar (n. 1973, asistentuniv.): S`nt dou\ temeri pe care le am. ~nI r`nd, dac\ a[ r\spunde la `ntrebare, a[preciza `n principal la ce fac eu aluzie, [iatunci chestionarul ar fi `n I r`nd un modde a vorbi, caracteriza [i ironiza recepto-rul. E evident, `ntr-o epoc\ (`nc\) a re-ceptorului, lucrul n-ar ar\ta prea bine.Mai e `nc\ o temere: dac\ sensul poezieilui R. Bucur ar fi descoperit\ aluziei lacare trimite, atunci poezia e proast\ [itimpul nostru risipit.

Lilia Colun (24 de ani, asistent\medical\): La coasta lui Adam.

Zinaida Nastasiu (50 de ani, profe-soar\): La singur\tate.

Viorel Ciama (25 de ani, informati-cian): Nu [tiu. P\i la ce face aluzie?

Andreea Ciocanu (16 ani, elev\): Eo aluzie „fin\“ `n stilul anun]urilor matri-moniale: s`nt singurel [i disponibil, sexy[i r\u, nu? S\-[i refac\ via]a pe chat!!!

Florin Paraschiv (24 de ani, tehnore-dactor la editura „Paralela 45“): P\i lace? E lini[tea izol\rii sociointernautice aizol\rii virtualizate.

Alexandru Mu[ina (n. 1954, patron& poet): N-am cum s\-mi dau seama,pentru c\ eu nu-s „cibernaut“. Mai mult,esen]a „cibernautului“, cred, este o nou\form\ de autism, `n care – av`nd senza]iac\ dialoghezi cu „computerul“ (cel maibun prieten al meu, vorba lui I.B.L.) –vorbe[ti de fapt de unul singur, ca uncopil sau un b\tr`n care a dat `n minteacopiilor. Subtil, de[i „cibernaut“, R.B.accentueaz\ tocmai aceast\ dimensiuneonanist\, de „autocomunicare“: „[tiu lace fac aluzie“. Dac\ [tie, s\ fie s\n\tos,nu-i treaba mea, ca orice om civilizat,trec mai departe [i m\ fac c\ nu v\d, nuaud. Altminteri...

Romulus Bucur, autorul: La omul]ime de lucruri – aluzia e modul meuprincipal de expresie. La Mazilescu, lamine, la o iubire at`t de `ndep\rtat\ (dintoate puncte de vedere) `nc`t devinevirtual\, numai bun\ de pulverizat [ipres\rat prin toate col]urile internetu-lui. {i, ca lucrurile s\ fie c`t mai clare,`mi pui poza dedesubt [i, dintr-omi[care, transform totul `n fic]iune. ~naluzie. La ce?

Un plasticianrom=n expunepe Broadway

Plasticiana timi[orean\ CameliaCri[an Matei este printre pu]inii ro-m=ni care au lucr\ri expuse `n galerii-le americane de art\. Aceast\ perfor-man]\ s-a petrecut dup\ ce expozi]iaei de uleiuri, „Metafizica moralei“, a„poposit“, `n decembrie anul trecut,pe simezele Galeriei „East-West“ dincadrul Institutului Cultural Rom=n dela New York. Surprin[i de calitateatablourilor rom=ncei, reprezentan]ii adou\ importante galerii – MonserratGallery [i Chelsea Salon – auinvitat-o pe pictori]\ s\ expun\ peBroadway, acolo unde ele `[i auspa]iile. Astfel, dup\ ce `ntre 6 [i 22ianuarie o parte dintre lucr\riletimi[orencei au putut fi privite `nMonserrat Gallery, din 12 ianuarie [ip=n\ la sf=r[itul anului `n curs,Chelsea Salon va expune 40 detablouri ce poart\ semn\tura CamelieiCri[an Matei.

Artista s-a n\scut `n 1954, `nora[ul Dej. ~n 1979 a absolvitAcademia de Arte Frumoase „IoanAndreescu“ din Cluj-Napoca. ~ntre1986-1989 s-a specializat `n restaura-re, la Muzeul Na]ional de Art\ dinBucure[ti, specializare pe care acontinuat-o `n 1992, 1994 [i 1995 laViena. Este restaurator la sec]ia deArt\ a Muzeului Banatului. Membrual Uniunii Arti[tilor Plastici din 1990.

A expus, din 1978 [i p=n\ ast\zi, `n]ar\ (Cluj-Napoca, Timi[oara, Bucure[tietc.) [i `n str\in\tate (Germania,Belgia, Japonia, Italia). Lucr\ri aleCameliei Cri[an Matei se g\sesc `nmuzee [i `n colec]ii particulare dinGrecia, Polonia, Germania, Canada,Olanda, USA, Elve]ia, Austria,Fran]a, Ungaria, Italia, Rom=nia etc.

Am\nunte [i imagini se pot ob]inela adresa www.cameliacrisanma-tei.com sau la telefonul artistei –0744618994.

Pentru conformitate,

ROBERT {ERBAN

CORESPONDEN}| DIN CANADA

februarie 2005

22 AccenteTIMPUL

MIHAI DASC|LU

De[i filmele sau spectacolele de teatruromâne[ti nu sînt prea adesea bazate pe unfapt real, textul lui {tefan Caraman, Mor]i[i vii, porne[te, totu[i, de la o astfel de po-veste real\: violarea unei femei aflate înmoarte clinic\, de c\tre un personaj caretr\ie[te într-o lume a sa, o lume cu reguliproprii, un individ cu o conduit\ mult preapersonal\, una care nu d\ socoteal\ decîtpropriei con[tiin]e. În spectacol, acestaeste Maler, student la medicin\ care-[ipetrece nop]ile la morg\ avînd grij\ delini[tea [i demnitatea mor]ilor.

Acest spectacol nu este unul obi[nuit,nici nu se vrea unul, din trei motive. ~nprimul rînd este tema, subiectul, care,prin vulgaritatea unui simplu aspect devia]\, poate provoca repulsie. Nimic nueste mai dezgust\tor decît un degeneratcare, într-o noapte, „c\l\re[te“ (termenulautorului) cadavrul unei tinere femeimoarte prin [trangulare dup\ un viol!Urm\rit cu un ochi critic care vrea s\ `n-]eleag\ spectacolul se dezv\luie în toat\splendoarea sa. Maler, interpretat deDumitru N\stru[nicu, exprim\ spaimele,fiec\rui individ, groaza care înv\luiefiin]a în fa]a spectacolului mor]ii. El estecel care red\ demnitatea mor]ilor c\s\pi]ide la morg\ tocmai prin discu]iile pe carele poart\ cu fiecare, prin dansul pe care-lacord\ r\posatelor doamne, prin confe-siunile c\tre cele patru corpuri dezmem-brate [i aflate în descompunere. Toateacestea pîn\ într-o zi cînd apare femeiamult a[teptat\, Cameea (jucat\ deNicoleta Lefter), cea care zace întins\ pemasa de autopsie, f\r\ ca cineva s\-[ipoat\ da seama c\, de fapt, se afl\ înmoarte clinic\. Maler ini]iaz\ un delirantritual de nunt\ care culmineaz\ cu cvasi-violul (dac\ decedata nu a avut bun\vo-in]a s\ spun\ nici da nici nu!) de dup\ceremonie. Cameea î[i revine [i încearc\s\-[i uite trecutul, via]a. Dar, pentru a-lputea iubi pe Maler. G\sim aici o meta-for\ a mor]ii ca uitare de sine, uitare atrecutului, desprinderea de tot ceea ce aînsemnat via]\. Este ceea ce Maler nuîn]elege de vreme ce rememoreaz\ moar-

tea mamei sale [i iscode[te trecutulcadavrelor care-l înconjoar\. El este multprea viu pentru ca s\ poat\ con[tientizamoartea. Este un Frankenstein, degene-rat care-[i refuz\ condi]ia de muritor [inu îndr\zne[te s\ redea p\mîntuluitrupurile lipsite de via]\. Finalul aduce înfa]a scenei fiecare personaj, care arat\ cudegetul cîte un cadavru. E semn c\ piesas-a sfîr[it, c\ asemenea celor ar\ta]i vomajunge fiecare. E un fel de: „C\l\torule,cum e[ti tu/ Am fost [i eu,/ Cum sînt eu/Vei fi [i tu“, ca în acele inscrip]ii pe carela vedem pe cîte o cruce din mun]i, dup\ce am urcat din greu o pant\ abrupt\ [isîntem bucuro[i c\ am reu[it. Oricîtetertipuri vom inventa pentru a alungaspaima de moarte (singurul element viudin noi, de altfel) tot în p\mîntul, sprecare ne îndeamn\ {efan Caraman s\ neuit\m, vom ajunge.

~n al doilea rînd, spectacolul este neo-bi[nuit din cauza viciului limbajului tri-vial. Cele mai explicite cuvinte, cele cucare DEX-ul, în pudoarea lui, nu vrea s\-[i degradeze paginile, sînt evitate uneoriprin „anumite“ zgomote. Piesa abund\ întermeni impudici, dar numai harul auto-rului [i jocul actorilor salveaz\ limbajulde la ridicol [i artificial. Dimpotriv\,bine `ntrebuin]at\, vulgaritatea este osurs\ inteligent\ de umor: „...cînd mi sescoal\ mie! Scuza]i, domni[oar\!“, spuneun personaj. Iar domni[oara, candid\:„Ei... dac\ e din cauza mea... V\ scuz“.Uneori, la început, presupu[ii actori carear trebui s\ prezinte aceast\ pies\radiofonic\ refuz\ ei în[i[i vulgaritatea,în care, mai apoi se integreaz\ mult preabine. Limbajul articulat este pe locul aldoilea în piesa lui Caraman. Mai impor-tant este ceea ce se afl\ dincolo de vulga-

ritate: o spaim\ continu\, teama de cevanedeslu[it, de ceva necunoscut, iar oricefobie, de orice fel, nu poate avea caobiect decît moartea.

Un al treilea aspect care poate da [imai mult sens piesei este expozi]ia defotografie a lui Adrian Cuba, cea care teîntîmpin\ înainte de a intra la spectacol.Expozi]ia reprezint\ contextul spectaco-lului, iar ceea ce surprind fotografiileeste tocmai atmosfera spectacolului. Ori-cum mesajul ambelor metafore artisticer\mîne acela[i: cel al mor]ii, redateprintr-o sal\ de morg\ în care contrastuldintre alb [i negru este eviden]iat ba deun satîr gri, ba de o g\leat\ ro[ie. Dublaexperien]\ `nseamn\ o ad`ncire a unuisingur act de con[tiin]\: publicul devine`n acela[i timp captiv al fotografiilor,captiv al spectacolului, captiv al mor]ii.

Spectacol cu vii [i mor]i la Ateneul din T\t\ra[i

GELU VLA{IN

Vre]i o vacan]\ de neuitat?! Vre]i ovacan]\ exotic\, incitant\, interesant\ a[acum n-a]i mai v\zut/auzit/`nt`lnit?! Lua]i-v\ pe urmele lui Don Quijote R\t\citorul[i-o s\ descoperi]i ultima frontier\: Conilde la Frontera – o localitate andaluz\situat\ la vreo 40 de km de Cadiz, pemalul Oceanului Atlantic, `n apropiereaGibraltarului.

Plecarea din Madrid – sta]ia de auto-buze Mendez Alvaro, cu liniile Socibus,p`n\ `n Cadiz. Pre]ul unui bilet dus-`n-tors, 35 de euro. Durata c\l\toriei: apro-ximativ 7 ore. Condi]iile de transport:excelente. Exist\ leg\tur\ din Cadiz spreConil de la Frontera din or\ `n or\.

Imaginile se deruleaz\ cu repeziciuneprin fa]a ochilor. C\su]e rustice, foarte`ngrijite, albe, construite `n stil oriental,f\r\ acoperi[, cu terase `mpodobite cuvegeta]ie exotic\. Pretutindeni `nt`lne[tipalmieri [i cactu[i, foarte multe flori deun colorit impresionant, miros de pe[tepr\jit, str\du]e `nguste, localnici foarteospitalieri. O ambian]\ extrem de primi-

toare, un aer oceanic proasp\t [i puternic,o senza]ie de alt\ lume – `n sensul frumosal cuv`ntului. Aterizez pe o str\du]\scurt\ [i cochet\, la vreo 50 de metri deplaj\ – Calle Extramuros 24. ~n curteainterioar\, m\ `nt`mpin\ un imens arboreexotic. Tanti Juani m\ salut\ de la etajul 2[i `mi ureaz\ bun venit. Gata! DonQuijote R\t\citorul porne[te `n explora-rea `mprejurimilor.

Situat `n perimetrul a[a-numitei coastegaditane Costa de la Luz, Conil de laFrontera are o suprafa]\ de 88 de kmp\tra]i [i o popula]ie de peste 17.000 lo-cuitori, av`nd ca principale ocupa]ii co-me]ul [i turismul. Restaurantele, barurile,magazinele cu obiecte artizanale `mp`n-zesc pur [i simplu str\zile incredibil de`nguste, situate `n pant\ – o adevarat\`nc`ntare pentru excursioni[ti. Parohia deSanta Catalina – sec XVII, Iglesia de laMisericordia – 1779, Capela del EspirituSanto – sec. XVII, Iglesia de Ntro. PadreJesus Nazareno – 1715, Torre de Guzman– secolul al XIV-lea, Las Torres – Vigias,Puerta de la Villa, s`nt doar c`teva dintrereperele istorice ale localit\]ii.

Impresionante sunt interioarele case-lor, cu renumitul patio andaluz – curtea

interioar\, o adev\rat\ bijuterie: flori detoate nuan]ele `mpr\[tiate `n toatecol]urile posibile, arbu[ti exotici – `n spe-cial palmieri, o `ntreag\ panoplie decactu[i, ceramic\ pictat\, gresie, sc\ri]ecare duc la terasa de pe acoperi[.Majoritatea caselor te `nt`mpin\ cu u[ilede la intrare deschise. O imagine de ospi-talitate extrem\, `nt`lnit\ [i la noi `n ]ar\,mai ales `n zona Maramure[ului. Renu-mite s`nt localuri precum: El Castillo, ElPunto, Portillo, Quintanale, Cabalache,La Cantina unde po]i s\ te delectezi cudelicioase meniuri bazate exclusiv peproduse de pesc\rie: gambas plancha,gambas al ajillo, langostinos cocidos,tortillas de camarones, mero a la marine-ra, calamares rellenos, atun encebollado,cipirones al ajillo, pulpo alinada, pun-tillitas fritas, chocos fritos, boquerones,paella de mariscos sau renumitul gazpa-cho andaluz.

Plaja este imens\ [i s\lbatic\ `n acela[itimp, cu mici golfuri tocmai bune pentrupracticat nudismul, cu nisip foarte fin, cuscoici mari [i pietre ciudate. Cu o istoriecare se pierde undeva prin timpurile feni-cienilor, cu legenda lui Hercule circul`nd`ntre b\[tina[i, cu invaziile bizantine [i

vizigote, cu o arhitectur\ predominantmusulman\, Conil de la Frontera esterenumit\ [i datorit\ partidelor de pescuit,mai ales pentru pe[tele ton. La `nceputulsecolului al XVI-lea popula]ia era dec`teva sute de locuitori, pentru ca, `n fina-lul secolului al XVIII-lea, s\ ajung\ la4000.

Ast\zi, localitatea Conil de la Fronteraeste cunoscut\ pentru serviciile turisticedeosebite, pentru plaja foarte bine situat\[i, normal!, pentru pre]urile practicate –mult mai sc\zute dec=t `n alte zone turis-tice similare. Asta [i datorit\ faptului c\majoritatea locuitorilor practic\ turismulrural, oferindu-[i spre `nchiriere proprialocuin]\. Pre]ul unei camere, dotat\ cutoate facilit\]ile, este `ntre 20 [i 40 deeuro pe zi, `n func]ie de perioad\. Unmeniu poate costa `ntre 9 [i 17 euro, iar oexcursie p`n\ `n Tanger, `n jur de 50 deeuro. Dincolo de orice `nchipuire, Conilde la Frontera este o ultim\ frontier\ lacare viseaz\ orice muritor. Chiar [i muri-torul/nemuritor, Don Quijote R\t\citorul– care [i-a v\zut `n cele din urm\ `mpli-nit visul. Conil este o splendoare a natu-rii, un loc fascinant [i exotic, o destina]iepe care n-ar trebui s-o rateze nimeni.

Conil de la Frontera – Ultima frontier\VACAN}ELE SCRIITORULUI

februarie 2005

23AccenteTIMPUL

ALEX ACIOB|NI}EI

Arta marelui ecran exist\ numai pentrua-[i c\uta `n permanen]\ motive de a seoglindi `n ochii publicului. Nu r`de]i! Nus`nt vorbe `n v`nt. ~n anul 1927 `nc\ maiexistau jurnali[ti care, `ntreba]i despre vii-torul cinematografiei, afirmau z`mbind:„Nu va rezista! Tot teatrul…“. De aceeafilmul, pentru a dep\[i faza experimental\sau de loisir ieftin a fost obligat s\ pun\accentul pe subiecte tipice anumitor cate-gorii de public, nepermi]`ndu-[i subtilita-tea scenariilor de teatru. Era, de altfel, sin-gurul moment din istoria artelor c`nd sce-na b\tea ecranul. Ulterior, publicul obi[-nuit cu povestea alb-negru a p`nzei din`ntuneric avea s\ pretind\ totul, s\ modifi-ce tendin]ele multor produc\tori conserva-tori care preferau obi[nuitul spirituluiartistic temerar. „Rodarea“ publicului decinema impunea o dezghe]are a obi[nuitu-lui, o varietate a canoanelor [i un altfel deraport `ntre iluzia de pe pelicul\ [i zbateri-le estetice ale creatorilor s\i intimi. ~n ciu-da acelor opinii marginale care prevedeaumoartea filmului, noua art\ `[i consumanestingherit\ adolescen]a `n sur`sul vede-telor de ocazie sau profesionalizate, `n ne-oanele titlurilor de pe bulevard [i `n[ampania premierelor. Apari]ia unor ge-nuri noi valida filmul ca art\ versatil\ [iomniadaptat\, propun`ndu-i un viitor multmai profund `n sensuri dec`t [i-ar fi putut`nchipui chiar [i unii dintre cei mai rutina]irealizatori.

De[i `ncepuse s\ `nfloreasc\ genul fil-mului de for]\, cu urm\riri, suspans [i cri-me (denumit mai t`rziu film noir), filmulde dragoste – sub toate formele sale demanifestare – con]inea `n structura sa acelelement de persisten]\, mai ales c\ sf`r[itulanilor `20 transform\ pove[tile simple `nveritabile acte de introspec]ie. Un regizorfrancez de origine rom=n\, FernandGabriel Ro[ca, angajat al casei pariziene„Iris-Film“, [i-a propus pentru 1927 unproiect realizat `mpreun\ cu regizorulbucure[tean Ion Niculescu-Brun\. Viitoa-rea co-produc]ie rom=no-francez\ Drumuliert\rii (difuzat\ `n Fran]a sub titlul LeCalvaire) reunea actori celebri din ambelecinematografii. Maria Ciucurescu, MarcelEnescu sau Romuald Bulfinsky (`n rolulfilantropului M\gureanu) se potriveauexcelent pe ecran cu prestigio[ii Fabre,Marcya Capri, Paul Menant sau GineAvril. Jucau dup\ un scenariu bine elabo-rat de Ion Niculescu-Brun\, d\ruind cine-matografiei europene un nou succes. Pro-iectat prin anii `30 [i la unul dintre cine-matografele din Moscova, filmul Drumuliert\rii a fost foarte bine primit de public,de[i presa cultural\ sovietic\ a consideratc\ „produc]ia celor doi regizori capitali[tiavea o prea pronun]at\ not\ mistic\; su-biectul – continua gazeta moscovit\ –ducea publicul spre sensuri gre[ite aleinterpret\rii realit\]ii [i rela]iilor dintreoameni“. …{i astfel adev\rul artistic do-b`ndea nuan]e diferite, ca [i `n prezent, `nfunc]ie de adev\rul celor ce gireaz\ via]aunei societ\]i.

Subiectul – `nfierat de criticii sovietici,care vedeau la acea vreme `n Rom=nia [iFran]a exponente ideale ale decaden]ei ca-pitaliste – se articula pe rela]ia disfunc]io-nal\ dintre un pescar [i so]ia lui. ~n comu-na maritim\ Martigues, din Fran]a, uncuplu se certa `n permanen]\, b\t\ile [iinjuriile dintre cei doi indign`ndu-i pe to]ivecinii. Traiului tihnit de alt\dat\ [i petre-cerilor consumate `n armonie le luaser\locul b\nielile, temerile, alcoolul [i delirulisteriei. So]ia pescarului devenise o be]iv\`nveterat\ care `ncerca adeseori s\-[i ucid\so]ul. La o `nc\ierare `n miezul zilei, pes-carul `[i ucide so]ia, dar nu-[i pierde liber-tatea, deoarece tribunalul stabile[te c\ ac-]iunea sa a fost `n legitim\ ap\rare. Totu[i,

`ncep remu[c\rile [i lor li se adaug\ co[ma-rurile. Fantoma so]iei pare c\-l urm\re[tepeste tot amenin]`ndu-l cu dezv\luirea u-nui adev\r nedeslu[it. ~nnebunit, omul `[iuit\ me[te[ugul [i se autodistruge, pierz`n-du-[i casa [i dreptul de proprietate asupraterenului din jurul ei. Chinuit de co[maruri[i g`nduri confuze, `[i p\r\se[te copiii [i seexileaz\ departe de ]ara lui. Tot vagabon-d`nd, s\rind dintr-un tren `ntr-altul, ajun-g`nd s\ cer[easc\ prin g\rile Europei, setreze[te `n Rom=nia. La Bucure[ti, `nnop-teaz\ la un azil de s\raci, urm`nd ca a douazi s\ re`nceap\ a cer[i. C`nd s\ ias\ pe stra-d\ pentru a-[i c`[tiga p`inea, d\ de unul din`nst\ri]ii Bucure[tiului, patronul M\gurea-nu. Acesta este cucerit de expresia omuluicare avusese un destin at`t de crunt [i,`nduio[at, `l angajeaz\ ca servitor `n casasa. Fidelitatea servitorului se dovede[tedin plin atunci c`nd, `ntr-o `mprejuraretensionat\, reu[e[te s\-l salveze pe filan-tropul s\u rom=n de la moarte.Recunosc\tor, M\gureanu `i d\ fostuluipescar banii necesari pentru a-[i re`ncropio gospod\rie [i `i cump\r\ un bilet de trenpentru a-l retrimite `n Fran]a. Ajuns dinnou `n comuna de l`ng\ mare, fostul pescar`[i reg\se[te fiii, deveni]i adolescen]i, [i lecap\t\ iertarea. Peste un timp, la nunta fiu-lui cel mare, are loc o alt\ `nc\ierare, iarpersonajul principal, vr`nd s\-i despart\, sebag\ `ntre ei. Neatent [i sl\bit de at`teanecazuri, este grav r\nit la un picior, ran\f\r\ leac – spun doctorii. ~ns\ minuneavindec\rii se `nt`mpl\: dus la Lourdes(localitate francez\ de pelerinaj religios),b\tr`nul pescar `[i recap\t\ s\n\tatea. Unscenariu bun c\ruia i s-au ad\ugat imaginiexcelente, la baza lor st`nd dou\semn\turi: Bress [i Tudor Posmantir.

Tot pe ecranele cinematografelor bucu-re[tene „Trianon“ [i „Capitol“, sf`r[itulanului 1927 avea s\ aduc\ o produc]ie acunoscutei case rom=ne[ti de film„Soremar“.

Doi dintre marii actori rom=ni ai timpu-lui – Ion Livescu [i Ion Petrescu – deschi-deau distribu]ia unui film de referin]\:Simfonia dragostei, `n regia lui Ion {ahi-ghian. Dup\ succesul cu N\b\d\ileCleopatrei (1925), {ahighian se re`ntorse-se la regia de teatru, abandon`nd pentru untimp proiectele cinematografice. ~ns\, unmoment prielnic de inspira]ie – prin redac-tarea scenariului – [i o ocazie financiar\deloc de neglijat – prin interesul casei„Soremar“ pentru acel scenariu – l-au de-terminat pe Ion {ahighian s\ se re`ntoarc\pe platoul de filmare. {i cum s\ nu fie`ncurajat de noul demers din moment ce

„Soremar“ `i punea la dispozi]ie tote uti-lit\]ile studioului vienez „Vita-Film“?Acel studio – unul dintre cele mai perfor-mante pentru anii `20 – dispunea de 12cl\diri [i posibilit\]i de travelling foarteavansate. Platourile exterioare pe care semontau decorurile scenelor ce urmau a fifilmate `n aer liber, pe platforme rulante,puteau s\ fie mi[cate dup\ b\taia soarelui[i se `ntindeau pe o suprafa]\ de 20 000 m².Colabor`nd cu c`]iva tehnicieni austriecide valoare, regizorul Ion {ahighian crea oproduc]ie foarte bine g`ndit\ ale c\rei re-surse semantice se pretau perfect pe toategenurile de public. Actorul bucure[teanAlexandru Critico, `ntr-un rol de mai mic\importan]\, a reu[it s\ impresioneze spec-tatorul printr-o mimic\ bine coordonat\ [iun fizic adaptat ecranului. De[i t`n\r laacea vreme [i neexperimentat cu jocul `nfilm, Critico reu[ea (un lucru extrem deimportant `n actoria) s\ transmit\ unadev\r. Adev\rul (creat de scenariu [i asu-mat prin corelarea atributelor rolului cumodula]ile gestuale ale actorului) tr\da untalent fin, ata[at unei figuri imberbe [iclare. Nimic din gesturile actorilor nu maiaminte[te de perioada copil\riei filmuluimut, c`nd gesturile erau largi [i excesiv dedemonstrative. Aceast\ pelicul\, Simfoniadragostei, marcheaz\ unul din punctele detranzi]ie de la filmul mut la filmul sonor alanilor `30. Arti[tilor rom=ni li s-au al\turatc`]iva arti[ti austrieci (pelicula Simfoniadragostei nefiind totu[i o coproduc]ierom=no-austriac\). Al\turi de rom=ni,jucau celebrele Vivian Gibson, Grit Haid,Barbara Salvotti [i Klementine Plessner,urmate, pe lista distributiei, de mai t`n\rulIoseph Roth. Ac]iunea se petrecea `ntr-unmare ora[ din Rom=nia unde tr\ia un pic-tor complet dedicat crea]iei sale. Majorita-tea criticilor de art\ `l socoteau o real\ pro-misiune [i fiecare vernisaj p\rea un triumf.{i totu[i, `ndr\gostindu-se de o femeie su-perb\ dar cu un caracter contradictoriu,pictorul se pierde cu timpul fiind `nfr`nt deanturajul amantei sale, zdrobirea sa afec-tiv\ [i social\ f\c`nd din titlul filmuluiexact ce [i-a dorit regizorul: o ironieamar\. Drama Simfonia dragostei a bene-ficiat de cadre luminoase, panoram\ri fan-tastic de vii, realizate de operatorul MaxNekut, iar succesul filmului a fost de rezo-nan]\ interna]ional\, `n Italia, Germania [iAustria Simfonia dragostei difuz`ndu-secu casa `nchis\. A[a se termin\ anul cine-matografic 1927. Urm\torul an va `nsem-na pentru ecranul rom=nesc `nceputul unuiciclu ascendent ce nu va mai purta delocamprenta ezit\rilor sau anumitor stagn\rispecifice epocii 1905 – 1927.

Filmul rom=nesc `ntre 1905 – 1948 (20)~ncepe sf`r[itul filmului mut

Educa]ie „la m\tur\“

GEORGE ONOFREI

Peste 70% dintre rom=ni au cariidentare. O veste [ocant\? Nu [i pentrub\tr`nii obi[nui]i mai degrab\ cucenu[a printre din]i dec`t cu Blend-a-med-ul sau cu Colgate. Peste 75%dintre elevii boto[\neni vor s\ emigre-ze, potrivit unui sondaj efectuat deInspectoratul {colar Jude]eanBoto[ani. Cifre exagerate? Nu e delocvorba despre o eroare statistic\ pentruni[te tineri dezam\gi]i c\ familia nu lepoate oferi nimic [i c\rora Rom=nia lepute `ngrozitor. De altfel, pentru astanu trebuie dec`t s\ treac\ pe l`ng\ tom-beronul din spatele blocului.

Iar familia chiar nu-i poate ajuta cumare lucru pentru c\ e mai tot timpul`n formul\ incomplet\. Numai de lamine din bloc au plecat `n c\r\u[ieprin Italia [i Israel vreo cinci domni [ialte trei doamne. Exist\ cazuri `n careambii p\rin]i se duc s\ munceasc\ peaiurea, `n timp ce odraslele r\m`n,teoretic, la buchea c\r]ii aici, `nRom=nia. Adic\ `n ]ara care continu\s\ fie m`ndr\ de faptul c\ `n propriab\t\tur\ elevii studiaz\ pe br`nci.Dovada cea mai bun\: droaia de olim-pici. Un profesor de matematic\ de laColegiul „Costache Negruzzi“ dinIa[i spunea `ntr-un interviu c\, f\r\excep]ie, cei mai buni elevi ai s\i auajuns profesori sau programatori laamericani. Dasc\lul ie[ean ar trebui s\stea lini[tit, at`ta vreme c`t un fostministru al educa]iei (desigur c\ des-pre doamna Andronescu este vorba) adeclarat r\spicat c\ nu vede nici unpericol `n „emigrarea creierelor“ [i c\este convins\ c\ se vor `ntoarce `napoicu mult\ experien]\. Mult mai pesi-mi[ti, profesorii de la catedr\ cred c\munca lor a fost, pe undeva, `n zadar:le-au dedicat celor mai buni elevi ore`ntregi din timpul lor liber pentru ca,`n final, ace[tia s\ pun\ um\rul laProdusul Intern Brut al Statelor Unite.

Politica educa]ional\ din ultimiiani s-ar putea traduce printr-un autismgeneralizat. Trecerea de la Marga laAndronescu [i apoi la Athanasiu n-a`nsemnat dec`t c`rpeal\, schimbareaschimb\rii [i rectificarea modific\ri-lor. Speran]a e acum la ministrulMiclea, care a [i `nceput reforma `ndomeniu, a[a cum a aflat de la Jurnalo ]ar\ `ntreag\. Cum s-ar fi putut `n-f\ptui mai bine reforma dec`t prinexternalizarea serviciilor de cur\]enie,sc\p`nd bugetul de stat de povarac`torva mii de femei de serviciu.Acestea au fost `ndrumate s\ ia `npiept economia de pia]\ [i s\-[i fac\„sereleuri“.

{{UUTT {{II ZZBBOORR

februarie 2005

24 Flash

Colegiul de redac]ie:

{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Emil Brumaru, Al. C\linescu

Liviu Leonte, Paul Miron,

Dan Petrescu, Alexandru Zub.

Coresponden]i externi:

J. W. Boss (Amsterdam)Cerasela Nistor (Montreal)

William Totok (Berlin).

Bogdan Suceav\ (Los Angeles)

Mihai Vacariu (Adelaide)

Redactor [ef:

Gabriela Gavril

Redactori:

Alex Aciob\ni]eiRadu AndriescuMichael Astner

{erban Axinte (secretar general de redac]ie)

Mihai Dasc\lu

Gabriela Haja

Doris Mironescu (redactor [ef adjunct)

Lucian Dan Teodorovici

Colaboratori:Radu Pavel GheoFlorin L\z\rescuMircea P\duraruCristian P\tr\[coniuFlorin }upuCristian Dumitriu (tehnoredactor)Diana Cristina Go[man (tehnoredactor)Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Adresa redac]iei:

Ia[i, B-dul Carol I, nr. 3-5Casa Conachi, cod 700506

www.timpul.roE-mail: timpul@yahoo.com ISSN 1223-8597Nr. catalog Rodipet 4624

Revist\ editat\ de:Viitorul Rom=nesc [iFunda]ia Cultural\ „Timpul“

Fondatori:Liviu Antonesei (pre[edinte)Gabriel Cucuteanu (director general)

TIMPUL

REVISTA APARE CU SPRIJINUL CONSILIULUI LOCAL IA[I

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n paginile revistei apar]ine autorilor

Abera]ii, fundamentalisme,poseda]i, competen]idispera]i [i maternit\]inevrotice

Jurnalul Literar, nr. 13-16/iulie-august 2004, divagheaz\, cu o ironie `n-doielnic\ (`n cel mai bun caz), sub pana luiMihai Neagu Basarab, astfel: „Am auzitc\, prin 1936, Nae Ionescu [i cu asisten]iilui, c`nd aflau c\ un comunist urma s\ fieeliberat de la Doftana, mergeau acolo [ic`nd acesta ie[ea pe poarta `nchisorii, `l`mpu[cau, adic\ func]ionau ca un plutonde execu]ie al judec\]ii lui Dumnezeu [i-aneamului, care transformau orice du[maninten]ionat al Rom=niei `n pierderecolateral\. Or, printre asisten]ii lui NaeIonescu era [i Mircea Eliade. Singurulcare refuza s\ participe la aceste execu]ii,dar numai c`nd era vorba despre uncomunist evreu, era Mihail Sebastian. (...)Execu]iile de la Doftana s`nt un faptcunoscut de foarte pu]in\ lume p`n\ a-cum...“ (p. 11). Poate c\ m\car Dl. NicolaeFlorescu, redactor-[ef al publica]iei pa-seisto-legionaroide de sub egida Minis-terului Culturii [i Cultelor, s\ fi fost lacurent, nu?

Nemuritoarele capodopere Jurnalulde la P\ltini[ [i Despre limit\, de GabrielLiiceanu, se pot acum consulta [i desc\rcade pe Internet, de la Pagina Romaniei Na-tionaliste - Centrul de Documentare Le-gionara (rubrica Noica-Cioran-Eliade),sau de la http://pages.prodigy.net/nnita/al-te_carti2.htm, unde se pare c\ le era de labun `nceput locul.

Cam de pe la nr. 766 al revistei 22,numele lui Horia-Roman Patapievici adisp\rut din caseta redac]ional\, unde fi-gura printre rubricarzi; s\ fie de vin\ oareo cronic\ tardiv\ semnat\ de CarmenMu[at `n nr. 762, cu referire la cartea luiCiprian {iulea, Retori, simulacre, impos-turi (Compania, 2003), `n care Omul re-cent patapievicios era tratat cam f\r\menajamente? Poate, mai cu seam\ c\ D-na Mu[at (& asocia]ii ?) `l g\sea(u) peCiprian {iulea „un intelectual autentic, alc\rui program intelectual declarat este cri-tica avatarurilor contemporane ale forme-lor f\r\ fond“. S-ar `n]elege, nu-i a[a, c\`nsu[i Dl. Patapievici ar promova formef\r\ fond `n chiar zilele noastre, astfel c\recenta sa numire ca director al Institu-tului Cultural Rom=n (da, `n locul ce p\reamenit pe vecie lui Augustin Buzura) s-ara[eza `ntr-o lumin\ nu tocmai convena-bil\. ~ns\ al doilea cal de b\taie al luiCiprian {iulea `n cartea numit\, opus luiPatapievici, nu era altul dec`t Ion BogdanLefter; or, Dl. Lefter a surprins lumeanoastr\ cultural\ retr\g`ndu-se, `mpreun\cu al]i patru colegi, din redac]ia Observa-torului cultural, f\r\ nici o explica]ie; va fisocotit el c\ e cazul s\ pun\ punct unor

forme f\r\ fond? Cum rela]ion\m a[adartoate aceste fenomene de aparen]\ enig-matic\? Ipoteza de lucru pe care o propunar fi urm\toarea: descurc\re] pare noulnostru pre[edinte, Dl. Traian B\sescu, `nmulte privin]e, dar mai pu]in `n chestiunilelegate de cultur\, unde preferin]ele sale se`ndreapt\ `nspre reactivarea unor figuri`nvechite `n rele, precum Octavian Paler,Andrei Ple[u [i o liot\ de popi pe care nu-i mai `n[ir aici. Mai departe, dac\ ne vomaminti c\ firma de avoca]i care i-a c`[tigatD-lui Ple[u un proces `mpotriva luiGabriel Andreescu nu este alta dec`tMu[at & Asocia]ii, care sponsorizeaz\ [iObservatorul cultural, parc\ `ncepem a`ntrez\ri la mijloc m`na angelic\ aproasp\tului consilier preziden]ial AndreiPle[u care, dintr-o comod\ [i strategic\pozi]ie de culise, pare a-[i fi jurat `n barb\s\ ne arate el nou\ ce `nseamn\ cu adev\-rat un „grup de presiune“ [i un „boier almin]ii“... Bref, prev\d un oarece tsunamicultural care-i va m\tura pe to]i cei ce nupractic\ (de soi r\u ce s`nt, nu de altceva)c`ntatul pe lira p\ltini[ean\, aduc`ndu-i lasuprafa]\ pe c`nt\re]ii cei buni, ortodoxis-to-heideggerianizan]i. A[tept deci cu`ncredere bombardarea `n posturi culturale([i chiar politice) [i a unor CristianB\dili]\, Toader Paleologu, Papahagi-junior, Cazaban-junior etc.

Uite c\ abia profetizai cele de maisus, c\ [i citesc `n interviul luat lui CristianB\dili]\ de Claudiu T=rziu, `n Cotidianuldin 1 februarie a.c., vestea iminentei`nfiin]\ri a unui Institut de {tiin]e aleReligiei la Bucure[ti, sub luminataconducere a D-lui B\dili]\, desigur, ceeace ridic\ num\rul institu]iilor noastre cul-turale recent trecute la fundamentalismdeja la dou\ (prima fiind ICR, av`ndu-l peDl. Patapievici cu o m`n\ pe timon\ [i cea-

lalt\ pe Biblie). Dar Institutul de {tiin]eale Religiei `l va avea ca „fondator pro-priu-zis“ [i „`nger p\zitor“ pe AndreiPle[u, astfel c\ ezit\rile `n alegerea unuinume care s\-l patroneze (s-a vorbit `nacest sens de Mircea Eliade sau de IoanPetru Culianu) se rezolv\ de la sine: Insti-tutul s-ar putea numi, foarte firesc, „Ple[u& B\dili]\“, c\ci, spune intervievatul D-lui T=rziu, „dac\ lui Eliade i se repro[eaz\legionarismul din tinere]e, s\ nu se uite c\[i Culianu a fost membru PCR `n june]e“.C\ [i Ple[u a fost membru PCR, nu e oproblem\ – doar avem de-a face cu un„profesionist al ]inerii Antihristului dinmine `n fr`u“, ne `ncredin]eaz\ Dl. B\dili]\,chinuit de demoni ([i de Barb\neagr\)cum `l [tim.

De-a dreptul captivante s`nt apeluriledin ce `n ce mai insistente, ca s\ nu zicdisperate, ale lui Valentin Nicolau la de-politizarea SRTv pe care, din nenorocire,o mai conduce `nc\, de[i are aerul c\ arvrea s\-[i sacrifice postul pe altarul inde-penden]ei nefericitei institu]ii (v. interviuls\u din 22, nr. 772, pp. 12-13: „Esen]ialeste ca aceast\ institu]ie s\ fie decuplat\politic prin legea care o guverneaz\“ etc.).Fost pre[ al guvern\rii PSD, sub care n-ascos nici o silab\ `n sensul vreunei des-prinderi politice de patronii s\i, Dl.Nicolau se arat\ dintr-o dat\ gata s\ gustedin deliciile neat`rn\rii ! Uimitor! (Cel\laltfidel ecou al PSD, [i mai servil dac\ sepoate, Drago[ {euleanu, [eful Radiodifu-ziunii, pare mai re]inut totu[i.) Dar oare nuconvine asta [i PSD, `n actualele condi]ii,anume o televiziune public\ pozi]ionat\ `nafara intereselor guvern\rii D.A., eventualtot sub controlul PSD, deja rodat? Hm.Alt\ exigen]\ clamat\ de Valentin Nicolaupe neprevenite este aceea a competen]ei:s\ intre `n televiziune, altfel zis, numai

persoane competente `n domeniu. Rezon,dar Dl. Nicolau ce competen]\ avea ca te-least `n momentul c`nd Adrian N\stase arenun]at la pre]ioasele sale sfaturi [i l-auns, din consilier ce-i era (naiba [tie `n ce,exact, specializat), p.-d.g. al SRTv? Geo-log de forma]ie (a se `n]elege [ef de echip\s\p\tori `n mun]i), Dl. Nicolau tocmaitrecea, la momentul 1989, de la v`nzareade m\r]i[oare de produc]ie proprie laaceea de ziare, iar ca patron al EdituriiNemira s-a distins prin punerea acesteiape butuci, gra]ie unei dib\cii managerialecare l-a aruncat brusc `n bra]ele v`n\-torului de mistre]i Adrian N\stase. A[a c\eu unul l-a[ men]ine acum `n post cucondi]ia s\ apar\ ca balerin pe miculecran, la o or\ de v`rf [i de [apte ori pes\pt\m`n\, indiferent pe ce muzic\ ar maipirueta domnia sa.

Fenomenul Adriana Iliescu, femeiacare a n\scut un copil viu la v`rsta de 67 deani, a agitat spiritele societ\]ii noastrepeste poate. Desigur, cazul a [i fost anexatideologic de `ndat\, spre pild\ de MihaelaMiroiu, pre[edinta Centrului de Dezvol-tare Curricular\ [i Studii de Gen FILIA(sic!), care publica un apel „~mpotrivadiscrimin\rii“ `n Observator cultural (nr.256, p. 3), unde, `n bun\ linie feminist\,acuza faptul c\ mamei sexagenare i secontestase legitimitatea moral\ a asum\riimaternit\]ii numai [i numai pe conside-rente de gen, adic\ pentru c\ e femeie;b\rba]ilor v`rstnici care fac copii nu li seimput\ nimic! {i aici, exemplific`ndcurajos, D-na Miroiu `i incrimineaz\ peNicolae Manolescu [i pe Anthony Quinn,ambii ta]i dup\ ce `mpliniser\, respectiv,60 [i 80 de ani. Ei bine, dac\ D-na Miroiuva admite c\ Adriana Iliescu e repugnant\[i p`n\ la urm\ monstruoas\, voi admite [ieu acela[i lucru despre Manolescu [iQuinn. Cu toate astea, import\ s\ distin-gem bine `ntre b\tr`neii libidino[i, fiindc\– ne l\mure[te Iulia Popovici `n 22, nr.777, p. 11 – `n realitate Adriana Iliescu afost doar mam\ purt\toare, c\ci game]ii, `ncazul ei, proveneau din dona]ii anonime,ea nef\c`nd altceva dec`t s\ suporte untratament hormonal vreme de 10 ani (!),ca s\ ob]in\ inversarea efectelor menopau-zei, s\ ocupe 30 (!) de speciali[ti „de v`rf“`ntru aceasta [i s\ cheltuiasc\ 5.000 deeuro – pe scurt, avem de-a face cu o ade-v\rat\ fixa]ie pe realizarea unei maternit\]icu orice pre]. Cu alte cuvinte, AdrianaIliescu a simulat concep]ia, de dragul de ana[te [i astfel – precum declara d`nsa – ase... m`ntui! Dar m`ntuit\ au ba cu ajutorulmedicului Bogdan Marinescu, nu li s-ar firecomandat oare celor doi deopotriv\,`nainte de a purcede ei la treab\, un micexamen psihiatric?

~n loc de (provizorie) concluzie,nimic mai nimerit ca judecata lui JoaquínGarrigós, traduc\torul infatigabil alscrierilor lui Mircea Eliade `n spaniol\:„Ceva pu]e[te `n Rom=nia...“ (cf. JurnalulLiterar, nr. 17-20/septembrie-octombrie2004, p. 7).

Al. Nicky Simianu(fiu natural al mistre]ului Adrian

cu m\tu[a Adriana)

Sarcofagul de h`rtie