HRONICUL SI CANTECUL VARSTELOR

Lucian Blaga

BiografieLa data de 9 mai 1895 Lucian Blaga se naste în

Lancrãm, lângã Alba Iulia, fiind al nouãlea copil al unei familii de preoti. El va începe scoala în satul natal, dar va face scoala primarã în Sebes si liceul în Brasov. In 1909 dupã moartea tatãlui, familia se mutã la Sebes. De asemenea in 1910, Lucian Blaga debuteazã în ziarele arădene Tribuna, cu poezia ,,Pe țărm” , și în Românul, cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). Din 1914 pânã în 1917 urmeazã cursurile Facultatii de Teologie din Sibiu. In 1917 ia examenul de licentã în teologie. În toamnã îsi începe cursurile la Viena în vederea doctoratului. In 1920 isi ia doctoratul în filosofie la Facultatea de Filosofie din Viena. Din 1932 este secretar de presã si apoi consilier la Legatia Românã din Viena.

BiografieIn anul 1935 primeste premiul C. Hamagiu al

Academiei Române pentru activitatea dramaticã si poeticã din ultimii ani. In 1936 Lucian Blaga este ales membru al Academiei. In 1937 este transferat la Legatia Românã din Berna ca si consilier de presã.  In 1938 este numit ministru în Portugalia. In 1960 este internat în spital la Cluj. Pe 6 mai 1961 Lucian Blaga moare. Este înmormântat de ziua lui, pe 9 mai.

Hronicul si cintecul virstelor

A aparut la Bucuresti, Editura Tineretului, 1965, sub ingrijirea lui George Ivascu. Intitulat initial Amintiri, Hronicul si cantecul varstelor a fost scris de Blaga.

In anii 1945-l946, la cincizeci de ani, intr-o perioada de cumpana si recapitulare a infaptuirilor propriei vieti. Cartea reprezinta primul volum dintr-un proiect autobiografic mai larg, ramas nefinalizat, ce urmarea sa acopere intreg destinul scriitorului.

Cartea urmărește drumul lui Blaga de la venirea pe lume în 1895 și până la adevărata sa lansare din anii 1920-1921. Acest drum de la Lancrăm la Viena și înapoi în Transilvania e transpus într-o poveste alcătuită din bucuria copilăriei și descoperii, juxtapusă peste perioada maturizării și conștiinței de sine, ambele planuri creând un tablou general al vieții autorului.

Dintre cei nouă copii ai familiei Blaga, cărora le-a fost pusă la dispoziţie pe lângă o educaţie morală şi intelectuală de nivel înalt şi o îndrumare sistematică spre desăvârşirea ca oameni, Lucian, cel mai mic dintre ei, a fost şi cel mai receptiv la aceşti stimuli.

Deşi, spune Blaga:“Începuturile mele stau sub semnul unei fabuloase absenţe a

cuvântului […] în cei dintâi ani ai copilăriei mele cuvântul meu nu era – cuvânt”, încă din copilărie el a manifestat un interes deosebit pentru a învăţa cât mai multe lucruri, nu s-a abătut de la lecturi, dar în acelaşi timp a acumulat o solidă educaţie spirituală care din ce vom observa, i-a folosit la maturitate.

Începând şcoala primară cu predare în limba germană, la Sebeş-Alba, iar apoi continuând la liceul Andrei Şaguna din Braşov, ca elev la cursurile de zi sau ca privatist, Lucian Blaga a fost mereu un elev eminent, care făcea parte din elitele şcolare şi care a obţinut mereu calificative bune la toate disciplinele.

“Spre deosebire de alţi elevi, de odinioară şi de azi, Lucian Blaga a manifestat un interes deasupra mediei pentru învăţătură în totalitate, fiind deopotrivă atras de materialul informativ sistematizat în manualele şcolare şi de marile valori ale spiritului uman, descoperite în cărţile fundamentale ale omenirii.

Din septembrie 1917, Blaga a devenit studentul Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Viena. Facultatea de filosofie a venit natural în opţiunile sale în urma lecturilor şi gândirii adoptate până în acel moment.

Dacă e să vorbim însă de mâna destinului, atunci cu siguranţă ea a jucat un rol hotărâtor în alegerea Vienei, deoarece aici Lucian Blaga o reîntâlneşte pe Cornelia Brediceanu, care îi va deveni soţie şi care i-a inspirat primul volum de versuri.

Aceasta este doar o parte a vieții sale cuprinsă în roman, urmează bineînțeles referirile la teza de doctorat susținută la Viena, la războiul care le zdruncină familia, dar și foarte voalat, la povestea de dragoste dintre el și Cornelia Brediceanu, studenta la medicină, cu care are ocazia să se reîntâlnească în bibliotecile din Viena.

Apoi finalul romanului ne servește oarecum lecția debutului lui Blaga și a temerilor sale în ceea ce privește primul volum de versuri și de aforisme care în accepțiunea autorului nu se potriveau contextului politic al vremii și nici idealurilor românilor, dar cu ajutor nesperat și cu nemărginită apreciere tânărul Blaga întră ușor în vizorul celor mai mari învățați, cum ar fi Iorga sau Sextil Pușcariu, care nu erau doar niște minți strălucite ci și oameni cu mare influență în viața culturală a timpului respectiv.