Houl de sruturi

n fiecare diminea, Lucia se abandona braelor de plastic ale scaunului din vagonul ce tia s legene ca nimeni altcineva.Zilnic, acelai vagon.Zilnic, acelai tren.Ora ase dimineaa nu era o or la care s trezeti o femeie pentru a o trimite s munceasc departe.Aa gndea Lucia.Fr s poat schimba ceva.Continua s intre n fiecare diminea devreme n gar cu faa descompus de somn pentru a ajunge la peronul pustiu.Punctual la ntlnire, trenul i ilumina cearcnele cu farurile de un galben nchis i oprea.Primul vagon.sta era vagonul pe care ea l alegea ntotdeauna.Se aeza pe un scaun la fereastr, n direcia de mers.Abandonndu-se braelor de plastic.Adormea.ntotdeauna.n timpul cltoriei de o or, era imposibil s nu adoarm cel puin zece minute.Aa era ea.Mergnd s munceasc departe.Pn n ziua cnd ncepu visul.Acelai vis, n fiecare diminea.Un om, un brbat, trecea nesimit prin vagon, n timp ce ea dormea, i o sruta tandru pe buze.Dup trezire, pe scaunul din tren, Lucia i amintea ce visase.La nceput i spuse: e doar un vis.Prea adesea se trezea ns cu buzele uscate.ncepu s cread c ceea ce visa se petrecea aievea.De fiecare dat, la trezire, privea cu atenie prin vagon, doar-doar l va descoperi pe cel care o sruta n timpul somnului.Vedea mereu aceleai fee trudite care nu erau, nu puteau fi ale lui.Ale celui care o sruta.ncepu s caute o explicaie.Se gndi c mecanicul de locomotiv prsea cabina automotorului i venea tiptil s o srute pe gur lsnd trenul fr control, dup care alerga napoi la scaunul lui.Imposibil.Niciun mecanic de locomotiv n-ar fi fcut asta.Poate era controlorul ce verifica biletele, se gndi c, privind-o n fiecare diminea, se ndrgostise de ea i de buzele ei.Puin probabil.Toi cltorii l-ar fi vzut srutnd-o.Totui, visul se repeta zilnic.i senzaia c fusese srutat, la fel.Uneori, la trezire, Lucia i lingea buzele ncercnd s descopere aroma hoului de sruturi.(Fragment din romanul DOMINOUL VISELOR de Albert Mure)