Viaþa de familie

Hotãrâri ale Curþii Europene a DrepturilorOmului pronunþate în cauzele împotriva României

2

3

EDITURA UNIVERSITARÃBucureºti

Viaþa de familie

Hotãrâri ale Curþii Europene a DrepturilorOmului pronunþate în cauzele împotriva României

Coordonator: Roxana-Maria CãlinAutori: Dragoº Cãlin, Ionuþ Militaru, Mihaela Vasiescu,Lavinia Cîrciumaru, Lucia Zaharia, Paula-AndradaCoþovanu, Florin Mihãiþã, Cristina Radu, Cristinel Ghigheci,Victor Constantinescu, Alexandra Ghergheºanu, Vasile

Bozeºan, Beatrice Ramaºcanu ºi Alexandra Lãncrãnjan

4

Colecþia FILOLOGIERedactor: Gheorghe IovanTehnoredactor: Ameluþa ViºanCoperta: Monica Balaban

Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.) ºi inclusãde Consiliul Naþional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor ºi Certificatelor Universitare(C.N.A.T.D.C.U.) în categoria editurilor de prestigiu recunoscut.

© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate, nicio parte din aceastãlucrare nu poate fi copiatã fãrã acordul Editurii Universitare

Copyright © 2014Editura UniversitarãDirector: Vasile MuscaluB-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, BucureºtiTel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.roe-mail: redactia@editurauniversitara.ro

Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 CARTEcomenzi@editurauniversitara.roO.P. 15, C.P. 35, Bucureºtiwww.editurauniversitara.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiViaþa de familie : Hotãrâri ale Curþii Europene a Drepturilor Omului

pronunþate în cauzele împotriva României / coord.: Roxana-MariaCãlin; autori: Dragoº Cãlin, Ionuþ Militaru, Mihaela Vasiescu, ... -

Bucureºti : Editura Universitarã, 2014Bibliogr.ISBN 978-606-28-0134-2

I. Cãlin, Roxana Maria (coord.)II. Cãlin, DragoºIII. Militaru, IonuþIV. Vasiescu, Mihaela

34

DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/9786062801342

5

CUPRINS

Cuprins alfabetic .................................................................................. 7

Introducere ........................................................................................... 9

1. Cauza Ignaccolo-Zenide împotriva României .............................. 202. Cauza Pini ºi Bertani ºi Manera ºi Atripaldi împotriva României 273. Cauza Sabou ºi Pîrcãlab împotriva României ............................... 424. Cauza Monory împotriva României ºi Ungariei ........................... 485. Cauza Lafargue împotriva României ............................................ 546. Cauza Iosub Caras împotriva României ....................................... 667. Cauza Deak împotriva României ºi Marii Britanii ....................... 748. Cauza Amãnãlãchioai împotriva României .................................. 789. Cauza Costreie împotriva României ............................................. 9310. Cauza Fuºcã împotriva României ................................................. 11111. Cauza I.L.V. împotriva României ................................................. 11712. Cauza Dobrescu împotriva României ........................................... 12713. Cauza Raban împotriva României ................................................ 13914. Cauza Nistor împotriva României ................................................ 14615. Cauza Sbârnea împotriva României .............................................. 15716. Cauza M. ºi C. împotriva României .............................................. 16217. Cauza Bãlãºoiu împotriva României (nr. 2) ................................. 17518. Cauza Cristescu împotriva României ............................................ 18119. Cauza A.M.M. împotriva României ............................................. 18520. Cauza Karrer împotriva României ................................................ 19521. Cauza Mereuþã împotriva României ............................................. 202

6

22. Cauza Pascal împotriva României ................................................ 20823. Cauza Chernaþ ºi alþii împotriva României ................................... 22624. Cauza Hulea împotriva României ................................................. 24025. Cauza Knecht împotriva României ............................................... 24826. Cauza B. împotriva României (nr. 2) ............................................ 25727. Cauza Cârstoiu împotriva României ............................................. 26528. Cauza Bree împotriva României ................................................... 27529. Cauza Ostace împotriva României ................................................ 28330. Cauza M.P. ºi alþii împotriva României ........................................ 291

7

CUPRINS ALFABETIC

1. Cauza A.M.M. împotriva României ............................................. 1852. Cauza Amãnãlãchioai împotriva României .................................. 783. Cauza B. împotriva României (nr. 2) ............................................ 2574. Cauza Bãlãºoiu împotriva României (nr. 2) ................................. 1755. Cauza Bree împotriva României ................................................... 2756. Cauza Cârstoiu împotriva României ............................................. 2657. Cauza Chernaþ ºi alþii împotriva României ................................... 2268. Cauza Costreie împotriva României ............................................. 939. Cauza Cristescu împotriva României ............................................ 18110. Cauza Deak împotriva României ºi Marii Britanii ....................... 7411. Cauza Dobrescu împotriva României ........................................... 12712. Cauza Fuºcã împotriva României ................................................. 11113. Cauza Hulea împotriva României ................................................. 24014. Cauza I.L.V. împotriva României ................................................. 11715. Cauza IgnaccoloZenide împotriva României ............................... 2016. Cauza Iosub Caras împotriva României ....................................... 6617. Cauza Karrer împotriva României ................................................ 19518. Cauza Knecht împotriva României ............................................... 24819. Cauza Lafargue împotriva României ............................................ 5420. Cauza M. ºi C. împotriva României .............................................. 16221. Cauza M.P. ºi alþii împotriva României ........................................ 29122. Cauza Mereuþã împotriva României ............................................. 20223. Cauza Monory împotriva României ºi Ungariei ........................... 4824. Cauza Nistor împotriva României ................................................ 14625. Cauza Ostace împotriva României ................................................ 283

8

26. Cauza Pascal împotriva României ................................................ 20827. Cauza Pini ºi Bertani ºi Manera ºi Atripaldi împotriva României 2728. Cauza Raban împotriva României ................................................ 13929. Cauza Sabou ºi Pîrcãlab împotriva României ............................... 4230. Cauza Sbârnea împotriva României .............................................. 157

9

INTRODUCERE

Dreptul la respectarea vieþii de familie este garantat, în principal,de art. 8 din Convenþie. Principiile degajate pe cale jurisprudenþialã dininterpretarea acestui text sunt completate de cele derivate din aplicareaprevederilor art. 12 din Convenþie (dreptul la cãsãtorie), art. 2 din PrimulProtocol adiþional la Convenþie (dreptul la educaþie) ºi ale art. 5 dinProtocolul nr. 7 adiþional la Convenþie (egalitatea soþilor).

Dreptul garantat de art. 8 nu este unul absolut, limitãrile saledovedindu-se conforme Convenþiei în mãsura în care sunt prevãzutede o lege naþionalã accesibilã ºi previzibilã, vizeazã îndeplinirea unuiinteres legitim (apãrarea securitãþii naþionale, a siguranþei publice,bunãstãrii economice a þãrii, apãrarea ordinii ºi prevenirii faptelor penale,protejarea sãnãtãþii sau a moralei, ori protejarea drepturilor ºi libertãþiloraltora) ºi constituie mãsuri necesare într-o societate democraticã.

Curtea a apreciat în ce priveºte noþiunea de viaþã de familie cãinstituþia familiei nu este un element fix nici pe plan istoric ºi nici peplan sociologic. Astfel a constatat cã intrã sub protecþia art. 8 relaþiiletradiþionale de familie adicã cele dintre soþi dintr-o cãsãtorie încheiatãconform legii naþionale, relaþia de filiaþie naturalã sau din adopþie,raporturile de afinitate, concubinajul heterosexual mai ales când se naºteun copil, dar ºi relaþiile de familie de facto între persoane care nu auoficializat relaþia.

Curtea a extins protecþia oferitã de art. 8 din Convenþie ºi asuprapotenþialelor relaþii de familie care se pot dezvolta între un copil nãscutîn afara cãsãtoriei ºi pãrintele sãu biologic iar în cauza Pini ºi alþii c.României (hotãrârea din 22 iunie 2004), Curtea a statuat cã o viaþã defamilie proiectatã, doritã, ar putea, în circumstanþe speciale, sã cadãsub protecþia art. 8 din Convenþie, mai ales atunci când imposibilitatea

10

stabilirii relaþiilor de familie efective nu poate fi imputatã reclamantului.Curtea a constatat, în final, cã, deºi nu poate fi vorba în speþã de o viaþãde familie pe deplin stabilitã, având în vedere absenþa coabitãrii ºi aunor legãturi de facto suficient de strânse între reclamanþi ºi fiicele loradoptive, atât înainte, cât ºi dupã pronunþarea deciziilor de încuviinþarea adopþiei, acest fapt nu este imputabil reclamanþilor, care, alegândminorele pe baza unei simple fotografii, fãrã sã existe contacte veritabilecu acestea în vederea pregãtirii lor pentru adopþie, nu au fãcut altcevadecât sã urmeze procedura stabilitã în materie de statul român. În plus,aºa cum rezultã din probele existente la dosar, reclamanþii s-auconsiderat tot timpul pãrinþii minorelor ºi s-au comportat mereu ca atarefaþã de ele, folosind singura cale ce le era deschisã, ºi anume,trimiþându-le scrisori, scrise în limba românã. Curtea a considerat cã oastfel de relaþie, având la bazã o adopþie legalã ºi realã, poate ficonsideratã ca suficientã pentru a beneficia de protecþia prevãzutã deart. 8 din Convenþie. În ce priveºte însã respectarea art. 8, Curtea anotat cã refuzul de a pleca în Italia pentru a fi alãturi de pãrinþii loradoptivi, exprimat în mod constant de cãtre minore dupã împlinireavârstei de 10 ani, prezintã o importanþã deosebitã. Or, împotrivireaconºtientã a copiilor cu privire la adopþie face improbabilã integrarealor, într-un mod armonios, în noua familie adoptivã. În lumina celor demai sus, Curtea a considerat cã autoritãþile naþionale au putut aprecia,în mod legal ºi temeinic, cã, în ciuda aspiraþiilor legitime alereclamanþilor de a întemeia o familie, dreptul acestora la dezvoltareade relaþii cu minorele adoptate este limitat de interesul copiilor. Înconcluzie, art. 8 din Convenþie nu a fost încãlcat.

În ce priveºte viaþa de familie proiectatã, se remarcã situaþia dincauza M.P. ºi alþii c. României (hotãrârea din 15 aprilie 2014), ce sereferã la conceperea unui copil. Curtea a notat neîncãlcarea art. 8 dinConvenþie, aplicabil situaþiei de fapt în mãsura în care se referã la dorinþapãrinþilor de a concepe un copil care sã nu fie afectat de o boalã geneticã,aceastã alegere fiind o formã de exprimare a vieþii lor private ºi defamilie. Instanþele naþionale au reþinut încãlcarea drepturilorreclamanþilor de a face o alegere în cunoºtinþã de cauzã pentru a pãstrasau nu copilul, cauzatã de neglijenþa medicalã imputatã medicului. Þine

11

de marja de apreciere a statului sã interpreteze legislaþia internã relevantãºi sã stabileascã pe cale de consecinþã suma care urmeazã sã fie acordatãcu titlu de despãgubire, astfel încât sã aibã legãturã cu prejudiciul suferit.

În ce priveºte protecþia vieþii de familie între pãrinþi ºi copii, Curteaa apreciat cã art. 8 implicã dreptul unui pãrinte la mãsuri efective dinpartea statului care sã îl reuneascã pe el ºi pe copilul sãu(Ignaccolo-Zenide c. României, hotãrârea din 25 ianuarie 2000). Înaceastã cauzã, Curtea a plecat de la principiul necesitãþii reunirii familieimaterializat în dreptul pãrintelui de a beneficia de mãsuri adecvate dinpartea statului pentru a fi alãturi de copilul sãu. Acelaºi principiu estevalabil ºi atunci când este vorba, de relaþiile dintre un copil ºi buniciisãi, cu atât mai mult cu cât în favoarea acestora din urmã a fostpronunþatã o hotãrâre judecãtoreascã prin care le era recunoscut dreptulde a avea contact cu copilul (Nistor c. României, hotãrârea din 2noiembrie 2010).

În vederea asigurãrii efectivitãþii sale, art. 8 din Convenþie înglo-beazã ºi o laturã proceduralã, cerinþe specifice materiei impunându-sea fi satisfãcute la nivel naþional.

Reexaminând de cele mai multe ori, ea însãºi, dosarul cauzei, Curteaanalizeazã în principal motivarea hotãrârii instanþei naþionale, urmãrinddacã aceasta s-a aplecat în mod concret asupra tuturor aspectelorînvederate de pãrþi. Fãrã a ignora importanþa motivãrii oricãrei hotãrârijudecãtoreºti, în domeniul relaþiilor de familie, aceastã garanþieproceduralã capãtã însemnãtate sporitã. În cauza Amãnãlãchioai c.României (hotãrârea din 26 mai 2009), Curtea a reþinut caracterulcontradictoriu al hotãrârilor judecãtoreºti pronunþate la nivel naþionalcare l-au pus în final pe reclamant în imposibilitatea menþinerii uneirelaþii de familie cu copilul sãu. Curtea a concluzionat încãlcarea art. 8din Convenþie pe motiv cã autoritãþile statului (administrative ºijudiciare) nu au luat mãsurile legale rapide care se impuneau pentru aasigura reclamantului posibilitatea concretã ºi efectivã de a obþineînapoierea minorei în vârstã de ºase ani, rãmasã la bunicii materniîmpotriva voinþei tatãlui.

În cauza A.M.M. c. României (hotãrârea din 14 februarie 2012),s-a constatat încãlcarea art. 8 din Convenþie ca urmare a deficienþelor

12

de procedurã în ce priveºte lipsa de asistenþã efectivã a minorului ºiprotejarea intereselor acestuia din partea reprezentantului legal ºi aautoritãþii tutelare, care nu au fost remediate de instanþele de fond, deºis-a dispus în acest sens de cãtre instanþa superioarã ºi nerespectarea decãtre instanþele naþionale a justului echilibru dintre interesul minoruluiîn a-i fi stabilitã paternitatea ºi dreptul pârâtului de a nu compãrea înfaþa instanþei ºi nici de a se supune testului ADN, prin menþinereadeficienþelor de procedurã în contextul cãrora au pronunþat hotãrârile.

În cauza Brée c. României (hotãrârea din 3 decembrie 2013), Curteaa respins plângerea întemeiatã pe art. 8 din Convenþie, privit separat ºiîn combinaþie cu art. 14 din Convenþie, privind nerespectarea dreptuluipãrintelui de a avea legãturi personale cu copilul, discriminarea pe criteriide cetãþenie ºi domiciliu în exercitarea acestui drept, ºi neîndeplinireaobligaþiilor pozitive ale autoritãþilor, analizând aspectele de fapt ºiconcluzionând cã plângerea este vãdit nefondatã. Discriminarea, dinperspectiva art. 8 din Convenþie, a fost însã reþinutã în cauza Hulea c.României, Curtea constatând încãlcarea dreptului prevãzut de Convenþieca urmare a refuzului autoritãþilor naþionale de a-i acorda reclamantuluiconcediu parental pe motiv de apartenenþã la sexul masculin, cu toatecã era angajat al armatei.

Durata procedurilor judiciare având ca obiect reglementarearelaþiilor familiale trebuie sã fie una rezonabilã în raport de specificulacestor cauze. Astfel, în cauza Sãileanu c. României (hotãrârea din 2februarie 2010), Curtea a apreciat cã o duratã de 5 ani pentru soluþionareaunei cereri de divorþ, nu poate fi apreciatã ca fiind rezonabilã faþã demiza litigiului, luând în considerare ºi faptul cã la finalul acesteia,instanþele naþionale s-au declarat necompetente sã soluþioneze cauza.În cauza Deak c. României (hotãrârea din 3 iunie 2008), art. 6 dinConvenþie din perspectiva duratei nerezonabile a procedurii civile afost constatat încãlcat din cauza duratei procedurilor iniþiate în temeiulConvenþiei de la Haga privind aspectele civile ale rãpirii internaþionalede copii, ce trebuiau sã se desfãºoare cu o celeritate specialã.

Costurile unor asemenea proceduri sunt luate în considerare deCurte în verificarea îndeplinirii sau nu a obligaþiilor pozitive ale statuluide respectare efectivã a vieþii de familie. Astfel, în cauza Iordache c.

13

României (hotãrârea din 14 octombrie 2008), Curtea Europeanã a reþinutcã deºi suma stabilitã în sarcina reclamantului cu titlu de taxã judiciarãpãrea nesemnificativã (9 lei), totuºi trebuia luatã în considerare situaþiasa particularã, respectiv starea de detenþie, faptul cã depindea deresursele financiare pe care ceilalþi membri ai familiei sale i le puteauoferi, precum ºi de miza deosebit de importantã pentru acesta aprocesului pe care l-a demarat (stabilire legãturi personale cu copilulsãu).

Caracterul pur formal al anchetelor sociale efectuate în cursulprocesului ce implicã tranºarea raporturilor de familie poate duce la oîncãlcare a art. 8 din convenþie, având în vedere cã instanþa europeanãeste deosebit de sensibilã la eforturile concrete ale autoritãþilor în tratareaacestui gen de cauze În cauza M. ºi C. c. României (hotãrârea din 27septembrie 2011), s-a reþinut încãlcarea art. 3 ºi 8 din Convenþie înprivinþa celui de-al doilea reclamant, întrucât autoritãþile statului nuºi-au îndeplinit obligaþiile pozitive care le revin pe tãrâmul acestorarticole ºi nu au efectuat o anchetã efectivã aptã sã stabileascã în modeficient faptele ºi sã ducã la sancþionarea tuturor formelor de abuz sexual.

În relaþia pãrinte-copil s-a notat ca o ingerinþã în viaþa de familiescoaterea minorului de sub ocrotirea pãrinteascã ºi plasarea sa în grijastatului care trebuie conceputã ca având un caracter temporar, autoritãþileurmând a fi preocupate în mod constant de reunirea copilului cu familiasa. În cauza M.B. c. României (nr.2) (hotãrârea din 19 februarie 2013),statul român a fost condamnat în temeiul art. 8 din Convenþie având învedere cã sub aspectul nerespectãrii garanþiilor procesuale referitoarela internarea medicalã forþatã ºi dispunerea mãsurii plasamentuluicopiilor minori aparþinând unei persoane faþã de care s-a dispus aceastãinternare.

În privinþa drepturilor cuvenite pãrinþilor ulterior separãrii lor înrelaþiile cu minorii Curtea a analizat în anumite cauze respectarea ºiasistenþa acordatã de autoritãþi în ce priveºte programul de vizitare aminorului care trebuie sã fie apt sã-ºi atingã scopul, respectiv menþinerearelaþiei de familie.

În cauza Dobrescu c. României (decizia de inadmisibilitate din 31august 2010), referindu-se la particularitãþile speþei, Curtea a apreciat

14

neîncãlcarea art. 8 din Convenþie, reþinând cã un program de vizitarede douã ore pe sãptãmânã reprezintã o ingerinþã proporþionalã înexercitarea dreptului reclamantului la respectarea vieþii sale de familie.Autoritãþile naþionale au luat în considerare vârsta foarte fragedã acopilului (3 ani), programul regulat de viaþã al acestuia ºi consecinþelepe care schimbãrile acestui program le-ar putea avea asupra sa. În cauzaNistor c. României (2 noiembrie 2010), Curtea a stabilit cã hotãrârileinterne care stabileau programul de vizitare al reclamanþilor la opt orepe sãptãmânã reprezintã o ingerinþã în exercitarea dreptului lor larespectarea vieþii de familie dar, aceasta respectã paragraful 2 alarticolului 8 din Convenþie. S-a reþinut în cauzã încãlcarea art. 6 par. 1din Convenþie, ca urmare a nepunerii în executare a unei hotãrârijudecãtoreºti pronunþate pe calea ordonanþei preºedinþiale, prin care sestabilea un program de vizitare a minorului, în favoarea reclamanþilor.

În materia hotãrârilor judecãtoreºti care consacrã un drept de vizitãîn favoarea pãrintelui, interesul personal al acestuia se întregeºte cu celgeneral, de asigurare a prestigiului justiþiei, al securitãþii ºi siguranþeicircuitului civil, principii ce impun un rol activ susþinut al autoritãþilorîn vederea ducerii la îndeplinire a dispozitivului. Obligaþia autoritãþilornaþionale de a lua mãsuri în vederea punerii în executare a hotãrârilorjudecãtoreºti pronunþate în materia dreptului familiei, nu este unaabsolutã sau instantanee, deoarece, uneori, reunirea unui pãrinte cu copiiisãi care trãiesc de mai mult timp împreunã cu celãlalt pãrinte nu poateavea loc imediat ºi necesitã mãsuri preparatorii. S-a statuat cã obligaþiaautoritãþilor de a pune în executare o hotãrâre pronunþatã în aceastãmaterie este una de diligenþe ºi nu de rezultat. Prin urmare, circumstanþeexcepþionale, relative la situaþia de fapt, pot justifica o neexecutare înacest domeniu.

În ce priveºte „circumstanþele de fapt excepþionale” care potdetermina autoritãþile sã respingã o cerere a pãrintelui de restituire aminorului asupra cãruia îi sunt recunoscute drepturile pãrinteºti, Curteaa apreciat cã simpla oportunitate ca minorul sã poatã fi crescut într-unalt cadru, mai adecvat educaþiei ºi confortului sãu psihic, nu poatejustifica în sine, deplasarea ºi ulterior menþinerea acestuia un timpîndelungat, departe de pãrinþii sãi naturali. Acolo unde existã legãturi

15

de familie iar refuzul returnãrii minorului este determinat exclusiv dedurata lungã de timp pe care acesta a petrecut-o în grija altor persoaneºi implicit de acomodarea acestuia cu noua viaþã, autoritãþile statuluiau obligaþia de a acþiona în sensul încurajãrii reluãrii relaþiilor de familieiniþiale ºi nu a menþinerii pe o duratã din ce în ce mai lungã a separaþieiîn fapt (Amãnãlãchioai c. României, hotãrârea din 26 mai 2009).

În privinþa mãsurilor luate de autoritãþi în vederea executãriidreptului de vizitã, Curtea a apreciat cã natura ºi amploarea acestoradepind de circumstanþele fiecãrei speþe ºi de cooperarea tuturorpersoanelor implicate.

Recurgerea la „auxiliarii justiþiei” - specialiºtii în asistenþã socialãºi psihologie este deosebit de importantã pentru pregãtirea ºi facilitareareluãrii relaþiilor familiale traumatizate de un divorþ. În cauza Costreiec. României (hotãrârea din 13 octombrie 2009), s-a reþinut caracterulineficient al rapoartelor de anchetã socialã întocmite în cauzã, întrucâts-au limitat la a reda o situaþie de fapt, formulând recomandãri cucaracter general fãrã a propune vreo mãsurã concretã, iar asistenþiisociali nu au întreprins nicio întâlnire cu minorele pentru a le pregãtipentru reîntâlnirea cu tatãl lor. S-a constatat încãlcarea art. 8 dinConvenþie prin nedepunerea de autoritãþile competente a unor eforturirezonabile pentru a facilita legãturile periodice dintre reclamant ºi celedouã fiice ale sale dispuse prin hotãrâri judecãtoreºti ºi prinnesancþionarea mamei minorelor pentru împiedicarea reclamantului dele vedea pe minore ºi refuzul de a respecta hotãrârile pronunþate.

Totuºi în cauza Cârstoiu c. României (hotãrârea din 7 mai 2013),Curtea a reþinut neîncãlcarea art. 8 din Convenþie, constatând dinperspectiva participãrii la executarea hotãrârii judecãtoreºti de stabilirea programului de vizitã, cã autoritãþile au reacþionat prompt ºi eficient,Autoritatea pentru Protecþia Copilului oferind o asistenþã activãreclamantului în încercãrile de a se reuni cu copilul sãu.

De asemenea, Curtea a statuat cã nu se poate pretinde autoritãþilorsã punã în executare o hotãrâre având ca obiect dreptul de vizitã al unuiminor, în absenþa fizicã a creditorului, respectiv doar prin concursulexecutorului judecãtoresc sau al poliþiei (Nistor c. României, hotãrâreadin 2 noiembrie 2010, ºi Fuºcã c. României, hotãrârea din 13 iulie