hormoni curs

4
 1 GLANDA TIROIDĂ Prezintă 2 lobi uniţi printr -un istm şi are o greutate de 12 -25 de grame. Gl anda funcţionează din timpul vieţii intrauterine. Este formată din foliculi care conţin coloidul tiroidian (lichid cu vâscozitate crescută), celulele epiteliale şi  celule parafoliculare. Glanda secretă 3 hormoni –  triiodotironina (T3), tetraiodotironina sau tiroxina (T4) şi calcitonina. Sinteza hormonilor tiroidieni (T3, T4) se realizează în 4 etape:  1. captarea iodului în glandă şi oxidarea iodului la iod molecular sub acţiunea tiroperoxidazei. Iodul provine din alimente şi captarea acestuia în glandă este inhibată de tiocianaţii din alimente; 2. sinteza tiroglobulinei    are loc sinteza tiroglobulinei care este o glicoproteină şi conţine aproximativ 100 de resturi de tir ozină; 3. iodinarea resturilor de tirozină din structura tiroglobulinei, sub acţiunea iodinazei;  4. hidroliza tiroglobulinei iodurate    acesta trece prin pinocitoză în celulele epiteliale foliculare unde are loc procesul de proteoliză sub acţiunea TSH secretat de adenohipofiză. În urma hidrolizei rezultă cei doi hormoni T3 şi T4 care trec în sânge. Din hormonii sanguini 90% este T4 şi 10% este T3.  Din celulele glandulare hormonii tiroidieni trec în sânge unde se fixează pe globulina specifică (TBG tiroid binding globulin) şi în proporţie mai mică pe prealbumină, albumină; în  proporţie foarte mică (sub 0,5%) sunt liberi. Tiroxina prezintă afinitate maximă faţă de proteinele  plasmatice. Dintre cei doi hormoni activitate maximă prezintă T3, iar T4 prezintă durată maximă de acţiune.  La nivelul ţesuturilor T4 este transformat în T3 sub acţiunea deiodinazei, enzimă care este inhibată de glucocorticoizi, de stres şi în sarcină.  Hormonii tiroidieni sunt metabolizaţi prin deiodurare, dezaminare , decarboxilare, glucurono- şi sulfoconjugare şi în final metaboliţii se elimină pe cale renală.  Ef e cte biol ogice Hormonii acţionează prin controlul proceselor de transcipţie şi translaţie cu influenţarea sintezei de proteine datorită fixării pe receptor ul nuclear. Hormonii tiroidieni determină stimularea creşterii şi dezvoltării copilului cu stimularea osificării şi a creşterii în lungime şi dezvoltarea creierului. Deficitul va determina tulburări de dezvoltare, demielinizare şi întârziere mintală.  

Upload: popa-gabriela

Post on 23-Feb-2018

220 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

7/24/2019 Hormoni Curs

http://slidepdf.com/reader/full/hormoni-curs 1/4

 

1

GLANDA TIROIDĂ 

Prezintă 2 lobi uniţi printr -un istm şi are o greutate de 12-25 de grame. Glanda funcţioneazădin timpul vieţii intrauterine. 

Este formată din foliculi care conţin coloidul tiroidian (lichid cu vâscozitate crescută),celulele epiteliale şi celule parafoliculare.

Glanda secretă 3 hormoni –   triiodotironina (T3), tetraiodotironina sau tiroxina (T4) şicalcitonina.

Sinteza hormonilor tiroidieni (T3, T4) se realizează în 4 etape: 1.  captarea iodului în glandă şi oxidarea iodului la iod molecular sub acţiunea tiroperoxidazei.

Iodul provine din alimente şi captarea acestuia în glandă este inhibată de tiocianaţii dinalimente;

2.  sinteza tiroglobulinei  –   are loc sinteza tiroglobulinei care este o glicoproteină şi conţineaproximativ 100 de resturi de tir ozină; 

3.  iodinarea resturilor de tirozină din structura tiroglobulinei, sub acţiunea iodinazei; 4.  hidroliza tiroglobulinei iodurate  –   acesta trece prin pinocitoză în celulele epiteliale foliculare

unde are loc procesul de proteoliză sub acţiunea TSH secretat de adenohipofiză. În urmahidrolizei rezultă cei doi hormoni T3 şi T4 care trec în sânge. Din hormonii sanguini 90% esteT4 şi 10% este T3. 

Din celulele glandulare hormonii tiroidieni trec în sânge unde se fixează pe globulinaspecifică (TBG tiroid binding globulin) şi în proporţie mai mică pe prealbumină, albumină; în

 proporţie foarte mică (sub 0,5%) sunt liberi. Tiroxina prezintă afinitate maximă faţă de proteinele plasmatice.

Dintre cei doi hormoni activitate maximă prezintă T3, iar T4 prezintă durată maximă deacţiune. 

La nivelul ţesuturilor T4 este transformat în T3 sub acţiunea deiodinazei, enzimă care esteinhibată de glucocorticoizi, de stres şi în sarcină. 

Hormonii tiroidieni sunt metabolizaţi prin deiodurare, dezaminare, decarboxilare,

glucurono- şi sulfoconjugare şi în final metaboliţii se elimină pe cale renală. 

Efecte biologice

Hormonii acţionează prin controlul proceselor de transcipţie şi translaţie cu influenţarea

sintezei de proteine datorită fixării pe receptor ul nuclear.Hormonii tiroidieni determină stimularea creşterii şi dezvoltării copilului cu stimulareaosificării şi a creşterii în lungime şi dezvoltarea creierului. Deficitul va determina tulburări dedezvoltare, demielinizare şi întârziere mintală. 

7/24/2019 Hormoni Curs

http://slidepdf.com/reader/full/hormoni-curs 2/4

 

2

La nivelul metabolismului hormonii determină stimularea catabolismului cu producerea deenergie şi căldură. 

La nivelul metabolismului determină: -  creşterea consumului de oxigen prin stimularea proceselor de respiraţie celulară, -  creşte sinteza enzimelor implicate în reacţiile catabolice, -  creşte glicoliza şi lipoliza cu eliberarea de acizi graşi care vor fi utilizaţi ca surse de energie. 

La nivel general determină reducerea în greutate. 

Influenţează funcţionarea altor glande endocrine –   astfel stimulează sinteza de insulină,dezvoltarea şi secreţia la nivelul gonadelor. 

 Reglarea secreţiei  -  în funcţie de concentraţia plasmatică a celor doi hormoni 

-  aportul de alimente –  în condiţii de inaniţie scade sinteza hormonilor tiroidieni - 

aportul de iod –  aportul redus de iod reduce sinteza, dar glanda tiroidă creşte în dimensiuni -  adrenalina –  creşte sinteza de T3 şi T4 

mediul extern –  în condiţii de frig este stimulată sinteza de TRH la nivelul hipotalamusului caredetermină creşterea sintezei de TSH la nivelul adenohipofizei şi în final sinteza hormonilortiroidieni

-  aportul de tiocianaţi prin alimente determină blocarea transportului şi a utilizării iodului lanivelul glandei tiroide.

Tulburări ale metabolismului   Hipotiroidism

Cauze

-  deficit alimentar de iod –  ca urmare cr eşte volumul glandei tiroide cu apariţia guşei -  expunerea la I131  –   acest izotop prezintă afinitate pentru glandă, dar nu este activ biologic

deoarece hormonii nu sunt sintetizaţi în formă activă 

-  deficit de TRH şi /sau TSH prin afectarea hipotalamusului şi /sau a hipofizei

-  tiroidită 

 postpartum –  datorită afectării deiodinazei -  afectare genetică a sintezei –   se transmite autozomal recesiv  –   în foarte multe ţări esteobligatorie testarea la naştere şi administrarea de tiroxină pentru a evita apariţia cretinismu lui

tiroidian

Simptomatologie

-  hipotonie, intoleranţă la frig, depresie, guşă, creştere în greutate, retenţie hidrică, bradicardie;cretinism dacă deficitul s-a instalat în timpul vieţii intrauterine. 

 Hipertiroidism

Cauze

-  autoimun  –   organismul sintetizează anticorpi faţă de receptorii pentru TSH, dar aceştia sunt

suprastimulaţi şi determină hipersecreţie de T3 şi T4; afecţiunea este denumită boala Grave(Basedow)

-  adenom tiroidian

-  expunere excesivă la iod 

7/24/2019 Hormoni Curs

http://slidepdf.com/reader/full/hormoni-curs 3/4

 

3

Simptomatologie

-  hipertonie, intoleranţă la cald, scădere în greutate, tahicardie, palpitaţii, iritabilitate, insomnie,

exoftalmie, transpiraţii, tremor, oboseală, transpiraţii, hipomenoree, guşă multinodulară toxică(datorită expunerii excesive la iod) 

GLANDELE PARATIROIDE

Sunt patru glande dispuse postero-lateral faţă de glanda tiroidă şi produc hormonul paratiroidian (PTH).

Este sintetizat sub formă de pre-pro-hormon (115 aa), din care prin proteoliză se eliberează pro-hormonul (90 aa) şi apoi hormonul care conţine 84 de aminoacizi. Dintre aceştia act ivitatea

 biologică este imprimată de primii 34 de aminoacizi. 

Efecte biologice

Hormonul acţionează prin stimularea adenilat ciclazei şi creşterea concentraţiei AMPc lanivel celular.

-  sânge  –   determină hipercalcemie intensă şi de lungă durată şi hipofosfatemie; nu determinăcreşterea concomitentă a calcemiei şi a fosfatemiei pentru a preîmtâmpina precipitarea calciului

la nivel sanguin,-  oase –  demineralizare cu creşterea activităţii osteoclastelor, reducerea activităţii osteoblastelor,

degradarea matricei osoase; determină creşterea fosfatazei alcaline. Ca efect final va determinademineralizare osoasă cu osteoporoză, fracturi, resorbţie osoasă (la exces), dureri osoase, 

renal  –   determină reabsorbţia calciului şi magneziului, inhibă reabsorbţia fosfatului,  creştesinteza de 1,25-dihidroxi-vitaminelor D,

intestinal –  creşte reabsorbţia calciului. 

 Reglarea secreţiei  

În funcţie de concentraţia calciului plasmatic 

-  hipocalcemie –  este stimulată secreţia 

hipercalcemie –  este inhibată secreţia 

Tulburări ale secreţiei  -  hiposecreţie –  determină reducerea sintezei formei active ale vitaminelor D, reducerea absorbţiei

intestinale a calciului, reducerea activităţii osteoclastelor, reducerea calcemiei cu tetanie,creşterea excitabilităţii neuro-musculare,

-  hipersecreţie –  creşte absorbţia calciului la nivel digestiv, creşte reabsorbţia calciului la nivelrenal, este stimulată sinteza de derivaţi dihidroxilaţi ai vitaminelor D, determină osteoporoză,fracturi, dureri osoase.

În prezent nu există medicamente care să reverseze efectele excesului şi trebuie îndepărtatăglanda (sau glandele) în caz de hipersecreţie. După îndepărtarea glandei procesul de mineralizareeste mai lent decât procesul de demineralizare.

În cele mai multe cazuri este afectată una din cele 4 glande, doar în 3-4% din cazuri sunt

afectate toate glandele.

Proteine cu acţiune asemănătoare PTH sunt responsabile în condiţii fiziologice de resorbţiaosoasă care are loc în procesul de apariţie a dinţilor de lapte. 

GLUCAGON

Este un polipeptid format din 29 de aminoacizi şi în general în plasmă la un individ sănătosconcentraţia glucagonului este mai mică decât cea a insulinei. 

Efecte biologice

Hormonul acţionează prin stimularea adenilat ciclazei şi creşterea concentraţiei AMPc lanivel celular.

7/24/2019 Hormoni Curs

http://slidepdf.com/reader/full/hormoni-curs 4/44

-  metabolismul glucidic  –  creşte glicogenoliza, gluconeogeneza şi reduce glicoliza, efectul finaleste de creştere a glicemiei (efect hiperglicemiant), 

-  metabolismul lipidic  –  creşte lipoliza, se eliberează acizi graşi care vor fi utilizaţi ca sursă deenergie în detrimentul glucozei, iar glicerolul va fi utilizat pentru sinteza glucozei.

 Reglarea secreţiei  -  în funcţie de concentraţia glucozei sanguine –  reducerea glicemiei determină creşterea sintezei

şi a eliberării hormonului în timp ce creşterea glicemiei inhibă sinteza şi eliberarea hormonului -  efortul fizic intens determină stimularea eliberării pentru a mobiliza eliberarea glucozei din

depozitele hepatice şi musculare de glicogen