hoffmann urciorul de aur

8/12/2019 Hoffmann Urciorul de Aur

1/51


2/51


3/51

cucoanele. #i cind colo, #atana ma impinge in blestematul de cos cu mere, asa ca acuma

trebuie sa stau singur si sa-mi fumez tutunul igienic.

..&ici studentul &nselmus fu intrerupt in monologul lui de un murmur si de un

fosnet ciudat care se ridica chiar de linga el din iarba, apoi indata se auzi in crengile si

frunzele socului intinse deasupra capului lui. Parea, cind freamatul vintului serii printrefrunze, cind hirjoana de pasari care printre ramuri isi lovesc in zbor jucaus aripioarele.

&poi se auzi o soapta si un zumzet, parca florile ar fi zanganit ca niste clopotei de cristal.

&nselmus asculta mereu. #i deodata, nici el nu stiu cum, soaptele, freamatul si clinchetulse prefacura in vorbe domoale, pe jumatate stinse! "6sor si repede alunecind ... usor si

repede ne strecuram ... printre ramuri, printre flori, ne furisam si serpuim, ne avintam, ne-

ncolacim ... #urioara, surioara, avinta-te sclipind usoara ... usor si repede ... in sus ... in

jos ... #oarele de seara raze raspindeste ... vintul serii susuieste ... roua racoreste... florilecinta... Noi limbile le fluturam, cu florile si crengile cintam ... urind si stelele lucesc ...

trebuie sa ne scoborim ... usor si repede alunecind, surioara, serpuim, ne furisam, ne

strecuram, ne leganam, ne-ncolacim..."

#i vorbele fara sir urmau mereu. #tudentul &nselmus se gindi! "Nu-i nimicaltceva decit vintul serii care astazi sopteste cuvinte de neinteles. hiar in aceeasi clipa se

auzi, insa, deasupra capului sau ca un sunet de zurgalai de cristal. &nselmus se uita in sussi vazu trei mici serpoaice cu trup stralucitor de aur verde care se incolacisera pe crengi si

isi intindeau acum capetele catre soarele ce sta sa apuna. #i iar se auzira soaptele si

vorbele de adineauri si serpoaicele alunecau si se strecurau in sus si in jos printre frunzesi ramuri, si tot miscindu-se ele mereu, parea ca socul scutura mii de smaralde sclipitoare

printre frunzele intunecate. "&cestea sunt razele soarelui printre frunze", isi spuse

&nselmus, dar deodata clopoteii rasunara iar si el vazu cum o serpoaica isi intinse

capsorul spre el. #imti ca un curent electric prin toate madularele, cutremurat se uita insus si vazu cum doi ochi frumosi, albastri intunecati, il priveau plini de un dor nespus, asa

incit un sentiment nemaicunoscut de fericire adinca si de adinca durere ii umplu pina la

plesnire pieptul. #i in timp ce el plin de o arzatoare dorinta se uita mereu in cei doi ochifrumosi, clopoteii sunau tot mai puternic in dulci acorduri de flacari, in joc de mii de fire

aurii. #ocul stufos isi clatina crengile si spuse! "&i stat la umbra mea, mireasma mea te-a

invaluit, dar tu nu m-ai inteles. Limba ce-o vorbesc e mireasma, atunci cind dragostea oaprinde". %intul serii trecu si spuse! "/i-am mingaiat timplele, dar tu nu mai inteles.

Limba ce-o vorbesc este adierea, atunci cind dragostea o aprinde". 8azele soarelui

strabatura prin nori si lumina straluci ca in vorbe! "/e-am poleit cu aur fierbinte, dar tu nu

m-ai intels. Limba ce-o vorbesc e vapaia, atunci cind dragostea o aprinde."#i in timp ce se scufunda tot mai mult in lumina celor doi ochi frumosi, dorul lui

se facu tot mai mare, si tot mai arzatoare dorinta. /otul se agita si se framinta, ca trezit la

o viata vesela. +lorile imprejurul lui rispindeau miresme si parfumul lor era ca un cintecminunat a mii de glasuri de flaut si ecoul cintecului lor era dus pina departe de norii aurii

plutind in amurg. Dar cind cea din urma raza de soare disparu repede dupa munti si

amurgul isi arunca valul peste lume, o voce aspra si adinca striga, ca dintr-o maredepartare!

- 5ei, hei, ce-i sopotitul si fosnetul asta 4 5ei, hei, cine cauta razele dupa munte 4 ...

Destul soare si destul cintec $ ... 5ei, hei, prin frunze si iarba ... prin iarba si apa $ 5ei, hei

$ 9o ... o ... os $ ... 9o ... o ... os $..."

:


4/51

%ocea disparu ca in murmurul unui tunet indepartat si clopotele de cristal se

sfarimara intr-un dezacord strident. /otul amuti si &nselmus vazu cum cele trei serpoaice

se furisara sclipind prin iarba catre fluviu. u un fisiit usor se aruncara in 1lba sideasupra valurilor, acolo unde se scufundasera, se aprinse un foc verde care aluneca

piezis catre oras si se topi cu incetul.

Capitolul II

Cum studentul Anselmus fu luat drept $eat si ne$un. - Drumul peste El$a. % Aria de

$ra"ura a capelmaistrului &raun. - Coniacul lui Conradi si precupeata $rron#ata.

- Mi se pare ca domnul nu-i in toate mintile$ spuse o burgheza cumsecade care

intorcindu-se de la plimbare cu familia, se oprise acum cu bratele incrucisate si se uita laciudatele gesturi pe care le facea studentul &nselmus. &cesta cuprinsese in brate

trunchiul socului si striga mereu catre ramurile copacului!

- , numai o singura data mai stralucitti, voi, serpoaice mici si aurii, numai o data

sa mai aud glasurile voastre de zurgalai$ Numai o data uitati-va la mine, voi, ochi adincisi albastri, numai o data si dupa aceea pot sa mor de durere si de dor $

#i &nselmus, spunind acestea, ofta si gemea dureros din adincul pieptul si zgiltiiade zor si nerabdare socul care insa, in loc de raspuns, fosnea incet si usor

din frunze parind astfel ca-si bate joc de durerea studentului.

- Domnul asta nu-i in toate mintile, spuse cucoana, si lui &nselmus i se paru ca etrezit dintr-un vis adinc sau ca-i toarna cineva apa rece in cap ca sa se trezeasca brusc.

%azu acuma limpede unde era si isi aminti cum o vedenie ciudata il ademenise si il

facuse chiar sa vorbeasca singur. #e uita uluit la cucoana si isi lua de jos palaria cu gind

sa plece de acolo cit mai rcpede. /atal familiei venise in vremea asta si el mai aproape si,dupa ce pusese jos copilul pe care il dusese in brate, privise si ascultase cu mirare,

sprijinit in baston, ceea ce f

acea si spunea studentul &nselmus. 1l ridica pipa si tabachera pe care &nselmusle lasase sa cada si, dindu-i-le, ii spuse!

- Nu va tinguiti asa de cumplit in intuuneric, domnule, si nu mai speriati oamenii,

ca doar nu aveti nimic decit ca ati tras cam mult din paharel ... 1u zic sa va ducetifrumusel acasa si sa va culcati $

&nselmus se simti foarte rusinat si scoase un jalnic ah $

- 5aide, haide, spuse burghezul, linistiti-va, asta se poate intimpla oricui si de

Inaltare, daca bei de bucurie un pahar prea mult. &sa se intimpla chiar unui om al luiDumnezeu ... findca domnul e desigur student in teologie. Daca domnul imi da voie, mi-

as umple pipa cu tutun de-al dumisale, al meu s-a ispravit.

)urghezul spuse asta cind &nselmus toanai voia si-si bage in buzunar pipa sitabachera3 isi curata incet si tacticos pipa si incepu tot asa de incet sa si-o umple. iteva

fete venira si ele din urma si vorbeau acum in soapta cu cucoana si chicoteau uitindu-se la

&nselmus. &cestuia i se parea ca sta pe spini ascutiti si cuie inrosite. Indata ce-si luainapoi pipa si tabachera, pleca in fuga. /oate ciudateniile pe care le vazuse ii disparura

din minte si el isi amintea numai ca vorbise sub soc, in gura mare, tot felul de vrute si

nevrute, lucru care i se parea cu atit mai groaznic cu cit avusese totdeauna o adinca

antipatie fata de oamenii care vorbesc singuri. "#atana vorbeste in ei", spunea rectorul lui,

;


5/51

si asa credea si &nselmus. Ii era ciuda ca a fost luat drept un student in teologie beat, in

ziua de Inaltarea Domnului. /ocmai voia sa coteasca pe Pappelallee pe linga rede, crede, crede in noi $

?


6/51

#i lui &nselmus i se parea ca vede in refle* trei dungi de vapaie verzuie. Dar c

ind se uita posomorit in apa sa vada daca au sa rasara ochii cei fermecatori din

valuri, el isi dadea seama ca stralucirea apei venea numai de la ferestrele luminate ale caselor de pe mal. &nselmus sta tacut si in lupta cu sine insusi. Dar

directorul Paulmann rosti si mai tare!

- um te simti, domnule &nselmus 4#tudentul raspunse descurajat!

- &h, draga domnule director, daca ati sti ce lucruri minunate am visat eu cu oc

hii deschisi, adineauri sub un soc linga ")aia lui Line", nu mi-ati lua-o in nume de rau ca sint atit de distrat.

- &i $ ai $ Domnule &nselmus, il intrerupse directorul Paulmann, eu te-am crezut

totdeauna un tinar solid, dar sa visezi ... cu ochii deschisi sa visezi ... si

pe urma sa vrei sa te arunci, asa tam-nesam, in apa ... asta, te rog sa ma ierti, n-o fac decit oamenii nebuni ...

&nselmus fu foarte tulburat de vorbele tari ale prietenului sau. %eronica, fiica

cea mai mare a directorulul Paulmann, o fata frumoasa de saisprezece ani, spuse

!- Dar bine, tata, domnului &nselmus trebuie sa i se fi intimplat ceva deosebit s

i dumnealui poate crede numai ca era treaz pe cind in realitate a dormit sub socsi a visat tot felul de nebunii care i-au ramas in minte.

- #i, prea scumpa domnisoara, scumpe directore, lua cuvintul registratorul 5eerb

rand, nu s-ar putea oare ca cineva, chiar treaz fiind, sa se scufunde intr-o anumita stare de vis 4 Mi s-a intimplat si mie, intr-o dupa amiaza la cafea, stind

asa scufundat intr-o sumbra apatie, in clipele cind are loc de fapt digestia tru

peasca si spirituala, sa-mi aduc anunte ca printr-o inspiratie locul unui docume

nt pierdut si chiar ieri imi juca in fata ochilor deschisi o scriere titulara latina.

- &h, draga registratore, replica directorul Paulmann, dumneata ai avut totdeaun

a o aplecare catre Poeticis si cind ai asa ceva, repede cazi in fantastic si romantios ...

Lui &nselmus ii facu bine faptul ca ceilalti se interesau de el in situatia foar

te trista in care se gasea, cind putea fi luat drept beat sau nebun. #i, desi seposomorise nitel, observa acum intiia oara ce ochi frumosi, adinci si albastri

are %eronica, fara ca sa-si mai aduca aminte de ochii minunati pe care ii vazuse

in soc. De altfei, lui &nselmus ii pierise iarasi din minte aventura de sub cop

ac. #e simtea acum usor si vesel. Merse chiar atit de departe cu voia buna si cuindrazneala incit, la coborirea din barca, oferi aparatoarei sale %eronica mina

si cind ea isi atirna bratul ei de al lui, el o conduse pina acasa cu atita ind

eminare si cu atit de mult noroc ca nu aluneca decit numai o data si, fiindca acolo era singurul loc cu noroi din tot drumul, el stropi numal putintel rochia al

ba a %eronicai. Directorul Paulmann nu pierdu din vedere fericita schimbare a lu

i &nselmus, il indragi din nou si il ruga sa-i ierte vorbele tari pe care i le aruncase adineauri.

- Da, adauga el, avem e*emple ca omului ii pot aparea adesea anumite fantasme, c

are il pot inspaiminta si chinui. Dar este o boala fizica la care sunt bune lipi

torile care, salva venia'(, se aplica la sezut, asa cum a demonstrat un invatat

@


7/51

ilustru, mort acuma.

#tudentul &nselrnus nu mai stia nici el acuma daca fusese beat, nebun sau bolnav

3 in orice caz, lipitorile i se pareau cu totul zadarnice fiindca eventualele fantasme pierisera cu desavirsire si el se simtea tot mai vesel pe masura ce izbut

ea sa fie mai curtenitor fata de frumoasa %eronica. a de obicei, dupa masa frug

ala, se facu muzica. &nselmus trebui sa se aseze la pian si %eronica incepu sa cinte cu vocea ei luminoasa si clara.

- #cumpa dumnisoara, spuse registratorul 5eerbrand, aveti o voce ca un clopot de

cristal $- )a asta nu, se trezi deodata spunind &nselmus. Nici nu stia cum i-a venit sa s

puna asta. /oti il privira mirati.

- lopote de cristal rasuna in soc minunat, minunat, continua &nselmus in soapta

.%eronica ii puse mina pe umar si zise!

- e spui, domnule &nselmus 4

#tudentul se insenina iarasi si incepu si cinte. Directorul Paulmann ii arunca o

privire sumbra. 8egistratorul 5eeerbrand puse pe pupitru un caiet de note si cinta o arie de bravura de capelmaistrul 2raun. &nselmus acompanie totul si un due

t pe care il cinta impreuna cu %eronica si care era compus de insusi directorulPaulmann, provoca o buna dispozitie generala.

#e facuse acuma destul de tirziu si registratorul 5eerbrand isi lua palaria si b

astonul. Directorul Paulmann se apropie misterios de el si ii spuse!- Nu vrei, scumpe registratore, sa-i spui domnului &nselmus, in sfirsit, ... cee

a ce am vorbit noi mai de mult ...

- u cea mai mare placere, spuse registtratorul 5eerbrand si incepu, dupa ce tot

i facura cerc in jurul lui, in chipul urmator!- 1ste aici un batrin ciudat si interesant despre care se spune ca ar practica t

ot felul de stiinte oculte. Dar cum astfel de stiinte nu e*ista, eu il consider

mai degraba un cercetator anticar si pe linga asta un chimist. %reau sa vorbescde prietenul nostru, arhivarul Lindhorst. 1l locuieste, dupa cum stiti, intr-o c

asa veche si retrasa si, cind nu e ocupat cu serviciul, il gasesti in biblioteca

sau in laboratorul lui, unde nu lasa pe nimeni sa intre. 1l are, pe linga multecarti rare, si o multime de manuscrise in buna parte cu litere arabe, copte sau

chiar cu semne care nu apartin nici unei limbi cunoscute. Pe acestea ar vrea sa

le dea la copiat si are nevoie de cineva care sa transcrie cu tus pe pergament

toate semnele, dar cu cea mai mare e*actitate si fidelitate. Lucrul trebuie facut la el acasa, sub supravegherea lui. opistul are masa gratis tot timpul lucrul

ui si Lindhorst il plateste cu un taler pe zi. Pe linga asta mai promite si un c

adou frumos daca copiile vor iesi bine. rele de lucru sint in fiecare zi de ladouasprezece la sase. Intre trei si patru e o pauza pentru odihna si masa. Incer

carile pe care le-a facut pina acum cu citiva tineri pentru copierea acelor manu

scripte au fost zadarnice si de aceea mi s-a adresat mie ca sa-i recomand un desenator priceput. 1u m-am gindit la d-ta, draga domnule &nselmus, flindca stiu ca

scrii foarte frumos si in acelalsi timp desenezi foarte bine cu penita. &sadar,

daca vrei, pe timpurile astea grele si pina vei capata un post, sa cistigi un t

aler pe zi si pe deasupra si cadoul, du-te miine la douasprezece punct la arhiva

A


8/51

r, a carui locuinta o cunosti desigur ... Dar sa te feresti sa nu faci pete de c

erneala3 daca pata cade pe copie, atunci trebuie neaparat sa iei totul iar de la

inceput, iar daca a cazut cumva pe original, Lindhorst e in stare sa te aruncepe fereastra, caci e un om minios.

&nselmus fu cuprins de o adinca bucurie cind auzi propunerea registratorului 5ee

rbrand, deoarece nu numai ca scria frumos si desena cu penita, ci chiar era o adevarata pasiune pentru el sa copieze caligrafii complicate si anevoioase. 1l mul

tumi prietenilor din tot sufletul si fagadui ca nu va intirzia a doua zi la amia

za. /oata noaptea, &nselmus nu vazu decit taleri de argint si auzi sunetul lor placut. ine poate lua asta in nume de rau unui biet om care, inselat in sperante

le lui de o soarta rea si capricioasa, trebuia sa economiseasca fiecare ban si s

a renunte la multe placeri pe care tineretea lui le rivnea 4

Dis-de-dimmeata el isi aduna creioanele, penele de corb, tusul chinezesc, pentruca, se gindea el, arhivarul nu poate gasi materiale mai bune. Inainte de orice,

&nselmus isi alese si isi puse deoparte capodoperele lui caligrafice si desenel

e, pentru ca sa le arate arhivarului drept o dovada ca e capabil sa indeplineasc

a cele cerute de acesta. /otul merse cit se poate de bine3 o stea deosebit de fericita parea ca-l ocroteste3 cravata fu innodata cum trebuie din prima data, nic

i o cusatura nu plesni si nici un ochi nu se rupse la ciorapii de matase neagra,palaria nu cazu in praf dupa ce fusese periata ... Pe scurt! la unsprezece juma

tate fi*, &nselmus, cu fracul lui verzui si cu pantalonii lui de atlas negru, cu

un sul de probe caligrafice si de desene in penita in buzunar, statea in cafeneaua onradi pe #chlossgasse si bea ... unul ... doua paharele de coniac fin - pe

ntru ca aici, se gindea el lovindu-se peste buzunarul inca gol, aici vor rasuna

in curind taleri de argint. u tot drumul lung pina in ulita singuratica pe care

se gasea casa straveche a arhivarului Lindhorst, &nselmus, cu putin inainte dedouasprezece, era in fata usii. #tatea si se uita la frumosul ciocan de bronz at

irnat la la usa. Dar cind, o data cu ultima bataie a orologiului de la


9/51

#arpete isi inalta capul si isi puse limba lunga si ascutita, de arama fierbinte

, pe pieptul lui &nselmus. durere sfisietoare sfarima pulsul vietii si ginduri

le lui pierira.ind isi veni iarasi in fire, statea culcat pe patul lui modest3 in fata lui sta

tea directorul Paulmann si spunea!

- Dar, pentru Dumnezeu, ce nebunii te-aai apucat sa faci, domnule &nselmus $apitolul III

%esti despre familia arhivarului Lindhorst - chii albastri ai %eronicai. - 8egi

stratorul 5eerbrand."- #piritul se uita peste apa iar apa se misca si vijii in valuri spumoase si se

rostogoli vuind in abisurile care isi deschisesera gurile negre ca s-o inghita

hulpav. a niste invingatori in triumf, stincile de granit isi ridicara capetele

crenelat incoronate ocrotind valea, pina cind soarele o lua la pieptul lui imbratisind-o, o mingiie si o incalzi cu razele lui asemenea unor brate fierbinti. &

tunci, mii de germeni, care dormisera in nisipul sterp, se trezira din somnul lo

r adinc si isi intinsera frunzisoarele si spicele lor verzi catre chipul tatalui

lor. a niste copii zimbitori in leaganul verde, florile se odihneau in muguripina cind si ele, trezite de soare, se desteptara si se impodobira cu razele pe

care soarele de dragul lor le colorase in mii si mii de feluri. In mijlocul vaii, insa, era un deal negru care se ridica si se lasa ca pieptul omului cind un do

r arzator il umple ... Din hauri negurile se ridicara si, adunindu-se in gramezi

dese, incercara sa acopere dusmanos fata parintelui. &cesta insa chema furtunacare trecu sub el imprastiindu-le si cind raza curata atinse din nou dealul cel

negru, rasari din el intr-un avint de bucurie un splendid crin rosu, deschizindu

-si petalele ca niste buze sa primeasca dulcile sarutari ale soarelui ... lumi

na stralucitoare patrunse in vale. 1ra tinarul Phosphorus. +loarea rosie il vazusi il ruga, cuprinsa de dragoste si de dor fierbinte!

- +ii al meu pe vesnicie, tinar frumos $ imi esti drag si voi pieri daca ma para

sesti./inarul Phosphorus raspunse!

- &l tau vreau sa fiu, floare frumoasa, dar tu atunci ca un copil rau iti vei pa

rasi mama si tata, nu-ti vei mai cunoaste tovarasele de joaca, vei vrea sa fii mai mare si mai frumoasa decit toti cei care astazi, ca semeni ai tai, se bucura

pentru tine. Dorul care acuma iti incalzeste marinimos toata fiinta, se va desfa

ce in sute de raze, te va chinui si te va framinta, caci simtirea va naste simtu

rile si cea mai mare voluptate ce-o aprinde scinteia pe care o arunc in tine este durerea fara nadejde in care tu pieri pentru ca sa rasari din nou in alta form

a ... #cinteia aceasta e gindul $

- %ai, se tingui floarea, nu pot eu oare sa fiu a ta in focul care arde in mineacum 4 Pot eu oare sa te iubesc mai mult decit acum si pot eu oare sa te privesc

ca acuma daca tu ma distrugi 4

&tunci Phosphorus o saruta si ea, ca patrunsa de lumina, se aprinse in flacari si din flacari se ridica o faptura straina care, luindu-si zborul repede, parasi

valea si pluti in spatiul nemarginit, fara sa-i mai pese de tovarasele de joaca

si de tinarul pe care-l iubise. &cesta plingea dupa iubita pierduta fiindca si p

e el numai dragostea de floarea cea frumoasa il adusese in valea pustie. #tincil

C


10/51

e de granit isi inclinau capetele cu mila in fata durerii lui Phosphorus. 6na di

n ele isi deschise sinul si din ea iesi in zbor, cu vuiet, un balaur negru si in

aripat care spuse!- +ratii mei, metalele dorm inauntru, dar eu sint mereu vioi si treaz si vreau s

a va ajut.

0burind incoace si incolo, balaurul prinse in sfirsit faptura care rasarise dinfloare, o aduse pe deal si o invalui cu aripile. #i floarea se ivi din nou, dar

gindul staruitor ii sfisie sufletul si dragostea fata de tinarul Phosphorus era

un chin mistuitor in fata caruia floricelele, care altadata se bucurasera de privelistea ei, invaluite acum de neguri otravitoare, se ofileau si mureau. Phospho

rus isi puse o platosa stralucitoare care scinteia in mii de raze colorate si se

lupta cu balaurul care lovea cu aripile lui negre in platosa, facind-o sa rasun

e limpede. #i, la sunetul acesta puternic, florile inviara si inconjurara in zbor, ca niste pasari de toate culorile, pe balaur ale carui puteri scazura si care

, invins, se-ascunse in adincul pamintului. +loarea cea rosie era zdrobita3 tina

rul Phosphorus o inlantui plin de dorinta fierbinte a unei iubiri celeste si int

r-un imn de mare bucurie, florile, pasarile si chiar stincile inalte de granit oslavira ca pe regina vaii."

- Imi dati voie, dar asta e emfaza orientala, scumpe domnule arhivar $ spuse registratorul 5eerbrand, si noi v-am rugat sa ne povestiti, asa cum faceti de obice

i, ceva din viata dumneavoastra atit de interesanta, de e*emplu ceva din aventur

ile dumneavoastra de calatorie, ceva adevarat.- 1i, cum asa 4 raspunse arhivarul, dar ceea ce v-am povestit este tot ce va pot

spune mai adevarat si, intr-o privinta, face chiar parte din viata mea. Pentru

ca eu sunt de bastina tocmai din valea aceea si floarea rosie, care a fost acolo

ultima regina, e stra-stra-stra-strabunica mea3 de aceea sint si eu print./oti incepura sa rida cu hohote.

- Da, da, rideti cit vreti, continua arhivarul Lindhorst, ceea ce eu v-am povest

it, in linii de altfel foarte sumare, voua vi se poate parea absurd si nebunesc,si cu toate acestea nu e de loc absurd, nici macar alegoric, ci e literalmente

e*act. Dar daca as fi stiut ca splendida poveste de dragoste, careia ii datoresc

si nasterea mea, are sa va placa asa de putin, v-as fi povestit alte lucruri noi pe care mi le-a spus fratele meu cind a venit ieri si ma vada.

- um 4 il intrebara toti din toate partile. &veti un frate, domnule arhivar 4 6

nde e 4 6nde sta 4 1 tot in serviciui statului, sau studiaza pentru el 4

- Nu, raspunse arhivarul, rece si calm,, luind o priza. & apucat pe un drum gresit si a plecat la balauri.

- um ati spus, scumpe domnule arhivar - lua cuvintul registratorul 5eerbrand -

la balauri 4- Da, la balauri, continua Lindhorst. DDe fapt a facut asta din disperare. #titi

, domnii mei, ca tatal meu a murit acum de curind, sunt cel mult trei sute optze

ci si cinci de ani de atunci, din care pricina port inca doliu. /ata, al carui favorit eram, mi-a lasat mostenire un oni* splendid, pe care si fratemeu voia sal

aiba numaidecit. Ne-am luat la cearta linga trupul tatalui meu intr-un chip ne

permis, pina cind raposatul si-a pierdut rabdarea, a sarit in sus si l-a dat afa

ra pe frate-meu. &sta l-a suparat rau pe frate-meu si de aceea a plecat imediat


11/51

la balauri. &cum sta intr-o padure de chiparosi in /unis. Pazeste aoolo un diama

nt mistic vestit, dupa care umbla un ticalos de necromant care s-a mutat intr-o

locuinta de vara in Laponia. De aceea frate-meu nu poate lipsi de acasa decit numai pe cite un sfert de ceas, adica tocmai cind necromantul isi pliveste in grad

ina straturile cu salamandre, si numai atunci vine pe la mine sa-mi povesteasca

in graba ce se mai intimpla nou pe la izvoarele Nilului.&scultatorii incepura din nou sa rida cu hohote dar studentul &nselmus se simti

foarte tulburat si nu se putea uita in ochii neclintiti si gravi ai arhivarului

Lindhorst, fara sa i se cutremure tot sufletul, el singur nu pricepu pentru ce.Mai ales vocea aspra dar ciudat de metalic rasunatoare a arhivarului avea pentru

el ceva patrunzator care il facea sa se infioare. #copul pentru care registrato

rul 5eerbrand il luase cu el la cafenea nu parea ca va putea fi atins astazi. Du

pa aventura aceea din fata casei arhivarului Lindhorst, &nselmus nu mai putuse fi convins sa faca inca o data vizita. Dupa convingerea lui adinca, numai intimpl

area il scapase, daca nu de moarte, dar cel putin de primejdia de-a innebuni. Di

rectorul Paulmann tocmai trecea pe strada cind &nselmus zacea fara cunostinta in

fata usii si o baba care isi lasase jos cosul cu mere si cu placinte se invirtea pe linga el. Directorul Paulmann chemase repede o litiera si il dusese la el a

casa.- Poate oricine sa gindeasca despre minne ce va vrea, spunea &nselmus3 poate sa

ma creada nebun sau nu, dar eu atita stiu! pe ciocanul de la usa rinjea blestema

ta de babornita de la Poiana Neagra. e s-a mai intimplat dupa aceea, despre asta vreau mai bine sa nu va vorbesc3 dar daca m-as fi trezit din lesin si as fi va

zut in fata mea pe afurisita aceea de precupeata 'pentru ca baba care era linga

mine nu era alta decit ea(, atunci m-ar fi lovit pe loc damblaua sau as fi inneb

unit./oate insistentele, toate argumentele rationale ale, directorului Paulmann si al

e registratorului 5eerbrand nu servira la nimic si chiar blonda %eronica nu izbu

tea sa-l smulga din starea de melancolie in care cazuse. /oti il credeau initr-adevar bolnav de nervi si se gindeau cum sa-l distreze. 8egistratorul 5eeibrand f

u de parere ca pentru aceasta nimic nu era mai nimerit decit lucrarea de la arhi

varul Lindhorst, si anume copierea manuscriselor. /rebuia numai gasit prilejul bun pentru a-l face cunoscut pe &nselmus arhivarului, si cum registratorul 5eerbr

and stia ca acesta se ducea in fiecare seara la o anumita cafenea, il invita pe

student sa bea un pahar de bere si sa fumeze o pipa in cafeneaua aceea in fiecar

e seara, pe socoteala lui, a registratorului, pina cind are sa faca cunostinta intr-un chip sau altul cu arhivarul si se va intelege cu el in privinta copierii

manuscriselor, lucru pe care &nselmus il primi eu recunostinta.

- Dumnezeu are sa-ti multumeasca, scumppe registratore, daca ai sa-l faci iarasirezonabil pe baiatul asta, spuse directorul Paulmann.

- Dumnezeu are sa-ti multumeasca, repetta si %eronica ridicindu-si cucernic ochi

i catre cer si gindindu-se ca si acuma studentul &nselmus e un tinar foarte dragut, chiar daca nu e rezonabil $

ind arhivarul Lindhorst, cu palaria si cu bastonul in mina, voia tocmai sa se i

ndrepte spre usa, registratorul 5eerbrand lua repede de mina pe &nselmus si, ies

ind inaintea lui Lindhorst, ii spuse!


12/51

- #cumpe domnule arhivar, iata pe studeentul &nselmus care e foarte priceput in

caligrafie si desen si care ar vrea sa copieze manuscrisele rare ale domniei-voa

stre.- Imi pare foarte bine, raspunse repedee arhivarul, isi viri in cap tricornul si

, dind la o parte pe registratorul 5eerbrand si pe studentul &nselmus, iesi zgom

otos pe usa, asa incit cei doi ramasera uluiti uitindu-se la usa pe care el le-otrintise in nas, asa de tare ca-i zanganira titinile.

- e batrin ciudat $ spuse registratoruul 5eerbrand.

- )atrin ciudat, il ingina studentul &nnselmus in timp ce simtea cum un fior degheata ii trece prin vine asa ca era aproape sa se prefaca in statuie.

/oti ceilalti insa risera si spusera!

- &rhivarul a fost astazi iarasi rau diispus, dar maiine cu siguranta ca e linis

tit si nu scoate un cuvint, ci se uita numai la fumul pipei sau citeste ziarele.Nu trebuie sa i-o luati in seama.

- &sa si este, isi spuse studentul &nseelmus, cine ia in seama asta 4 N-a spus o

are arhivarul ca ii pare bine ca vreau sa-i copiez manuscrisele 4 #i 5eerbrand,

de ce i-a iesit in cale cind el tocmai voia sa plece. Nu, nu, in fond, e un om simpatic arhivarul Lindhorst, si uimitor de liberal, numai cam curios si vorbele

lui ciudate ... Dar ce-mi pasa mie de asta 4 ... Miine la douasprezece fi* ma duc la el, chiar daca s-ar opune o suta de precupete bronzate.

EEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE

'( - salva venia - "+ie-mi iertat 'lat.(" a p i t o l u l I%

Melancolia studentului &nselmus. - glinda de smarald. - um arhivarul Lindhorst

a zburat in chip de soim si studentul &nselmus n-a intilnit pe nimeni.

&s vrea sa te intreb, cititorule, daca n-ai avut in viata ta ceasuri, ba chiar zile si saptamini, in care indeletnicirile tale obisnuite sa-ti stirneasca o adev

arata nemultumire si cind tot ce pina atunci ti se paruse important si pretios d

e pastrat in suflet si-n minte, sa-ti apara acuma nemernic si nerod. /u singur nu mai stiai atunci ce ar trebui sa faci si incotro sa te indrepti. Inima iti era

plina de nelamuritul sentiment ca undeva si la un anume timp, trebuie implinita

o dorinta care intrece cercul oricaror placeri terestre, o dorinta pe care spiritul, ca un copil timid si tinut din scurt, nu indrazneste s-o rosteasca3 si in

dorul acesta de acel necunoscut care pretutindeni unde mergeai te invaluia ca un

vis aromitor cu chipuri stravezii pe care o privire mai tare le destrama, tu er

ai mut fata de ceea ce te inconjura. /e furisai cu tulburi priviri ca un indragostit fara speranta si tot ce vedeai ca fac si lucreaza oamenii in invalmaseala l

or, nu-ti stirnea nici durere, nici bucurie, ca si cum n-ai mai fi facut parte d

in lumea aceasta. Daca, iubite cetitor, te-ai simtit astfel vreodata, atunci cunosti din proprie e*perienta starea in care se afla studentul &nselmus.

De altfel, as dori ca sa fi izbutit chiar de pe acum, iubite cititor, sa-l fac p

e &nselmus sa traiasca in fata ta. aci intr-adevar, in noptile mele de veghe pecare le intrebuintez ca sa scriu povestea lui ciudata, mai am de istorisit atit

ea minunatii care, ca o aparitie fantomatica inalta in azur viata zilnica a oame

nilor obisnuiti, incit ma tem ca pina la sfirsit tu n-ai sa crezi nici in studen

tul &nselmus, nici in arhivarul Lindhorst, ba ai sa capeti oarecare nedrepte ind

7


13/51

oieli chiar fata de directorul Paulmann si de registratorul 5eerbrand cu toate c

a acesti respectabili domni se plimba si acum prin Dresda. Incearca iubite citit

or, in tarimul de basm plin de minuni splendide pe care il evoca deopotriva o mare bucurie si o adinca spaima, acolo unde zeita severa isi desface valul asa inc

it ii putem zari fata - dar in privirea ei grava de multe ori un zimbet straluce

ste si acesta e gluma amagitoare care se joaca cu noi in mii de vraji tulburatoare la fel cum o mama se joaca cu copiii ei - in tarimul acesta pe care spiritul

ni-l deschide atit de des, cel putin in vis, incearca deci, iubite cititor, sa r

ecunosti figurile cunoscute care zilnic, cum se zice in viata obisnuita, roiescin jurul tau. %ei vedea atunci ca acel minunat tarim e mai aproape de tine decit

credeai, lucru pe care tocmai ti-l doresc eu acum din tot sufletul si pe care m

a silesc sa ti-l arat cu prilejul ciudatei istorii a studentului &nsehnus.

&sadar, cum am spus, &nselmus, din seara aceea cind il vazuse pe arhivarul Lindhorst, cazu intr-o visatoare melancolie care il facea nesimtitor fata de orice al

ta atingere e*terioara cu viata obisnuita. 1l simtea cum ceva necunoscut se fram

inta in suflerul lui pricinuindu-i durerea aceea plina de voluptate care este do

rul si care fagaduieste omului o alta e*istenta mai inalta. Placerea lui cea maimare era ca putea sa rataceasca singur prin lunci si prin paduri si cind, desfa

cut parca de tot ce-l lega de viata lui saraca, putea sa se regaseasca oarecum pe sine insusi numai in contemplarea imaginilor de tot felul care se inaltau in s

ufletul lui. &sa se facu ca intr-o zi, intorcindu-se acasa de la o plimbare lung

a, el trecu pe linga socul acela miraculos sub care odinioara, cuprins parca devraja, vazuse atitea ciudatenii. #e simti atras in mod straniu de pajistea pe ca

re o cunostea. Dar, de-abia se intinse jos si tot ce vazuse el atunci ca intr-un

e*taz celest si fusese alungat din sufletul lui ca de o putere straina pluti di

n nou in fata ochilor lui in culorile cele mai vii, ca si cum ar fi vazut totula doua oara. 1l avu inca si mai clar decit atunci impresia ca ochii frumosi si a

lbastri erau ai serpoaicei de aur verde care se apleca din mijlocul socului si c

a sunetele acelea minunate ale clopotului de cristal care il umpleau de voluptate si e*taz ieseau din rasucirile trupului ei mladios. a si atunci, la Inaltare,

el imbratisa socul si striga catre crengi si frunze!

- , inca o data serpuieste si te leagana si te mladiaza printre crengi si frunze, tu, dulce serpoaica mica si verde, ca sa te mai pot privi o data $ Mai uita-t

e la mine o data cu ochii tai frumosi $ /e iubesc si am sa mor de tristete si de

durere daca nu mai vii $

Dar totul ramase nemiscat ca mai inainte si ca si atunci, numai socul fosni abiasimtit din frunze si din crengi. Lui &nselmus insa i se paru ca stie acum ce an

ume se framinta in sufletul lui si ce-i sfisie inima cu chinul unui dor nemasura

t.- e oare poate fi altceva, spuse el, decit ca te iubesc din tot sufletul pina l

a moarte, frumoasa serpoaica de aur, si ca fara tine nu pot trai si ca voi muri

de deznadejde daca nu te mai vad si nu te am ca iubita a inimii mele ... Dar eustiu ca ai sa fii a mea si atunci are sa se implineasca tot ceea ce mi-au fagadu

it visurile mele din alte lurni mai frumoase ...

&nselmus se ducea acuma in fiecare seara, cind soarele isi imprastia aurul peste

fruntea copacului, sa stea sub soc, chemindu-si dintre crengi si frunze, cu gla

:


14/51

s de jale adinca, iubita, serpoaica de aur verzui. ind tocmai facea asta intr-o

seara ca de obicei, un barbat slab si inalt, infasurat intr-o larga redingota c

enusie, rasari deodata in fata lui si spuse privindu-l cu ochii lui mari si stralucitori!

- e-i asta 4 ine tot se tinguie si geeme aici 4 1i, dar e domnul &nselmus care

vrea sa-mi copieze manuscrisele $%ocea aceasta sperie pe student. 1ra aceeasi voce care atunci, la Inaltare, stri

gase! "5ei, hei $ e-i soapta si murmurul asta 4"

De mirare si de spaima nu putu scoate un cuvint.- e ai, domnule &nselmus 4 continua arhivarul Lindhorst 'caci el era barbatul i

n redingota lunga(3 ce vrei de la copac si de ce n-ai venit la mine sa-ti incepi

lucrul4

Intr-adevar, &nselmus tot nu se putuse hotari sa se mai duca o data la arhivarulLindhorst, desi in fiecare seara isi facea curaj pentru a doua zi. &cum insa, c

ind isi vazu visurile frumoase sfarimate si, sfarimate chiar de aceeasi voce dus

manoasa, care ii rapise si data trecuta iubita, el fu apucat de un fel de deznad

ejde si izbucni!- Puteti sa ma luati drept nebun sau nu, domnule arhivar $ putin imi pasa, dar e

u la Inaltare am vazut aici pe copacul acesta serpoaica de aur ... ah $ iubita vesnica a sufletului meu si ea a vorbit cu mine in sunete de clopot de cristal, d

ar dumneavoastra ... dumneavoastra, domnule arhivar, ati strigat de peste apa gr

oaznic ...- um asta 4 dragul meu, il intrerupse arhivarul in timp ce, zimbind ciudat, lua

o priza de tabac.

&nselmus simti cum i se usureaza inima cind izbuti sa inceapa vorba despre ciuda

ta lui aventura si avu impresia ca bine a facut ca l-a invinuit pe arhivar ca ela fost cel care strigase atunci din departare. #e reculese si vorbi!

- )ine, am sa povestesc tot ce mi s-a iintimplat atunci in seara aceea si dupa a

ceea veti putea sa spuneti si sa credeti despre mine ce veti vrea.1l povesti toata ciudata intimplare, de la nefericitul pas in cosul cu mere pina

la fuga peste apa a celor trei serpoaice de aur verde si cum lumea l-a luat dre

pt beat sau nebun.- /oate acestea, isi incheie vorba &nseelmus, le-am vazut cu adevarat. In adincu

l inimii mele rasuna si acum limpede vocile care au vorbit cu mine. N-a fost de

loc un vis si, chiar de-as muri de dragoste si chin, eu cred in serpoaicele de a

ur desi, ghicesc dupa zimbetul dumneavoastra, domnule arhivar, ca considerati aceste serpoaice drept un produs al inchipuirii mele infierbintate si e*altate.

- )a de loc $ raspunse domol arhivarul.. #erpoaicele aurii pe care le-ai vazut i

n soc, domnule &nselmus, erau cele trei fete ale mele si e clar acuma ca dumneata te-ai indragostit de ochii albastri ai celei mai mici, pe care o cheama #erpen

tina. &m stiut asta de altfel chiar de atunci, de la Inaltare, si din pricina ca

sopotitul si zanganitul ma cam deranjau de la lucru, am chemat fetele acasa sile-am spus sa se grabeasca fiindca soarele tocmai apunea, mai ales ca destul cin

tasera si bausera raze.

&nselmus avea impresia ca i se spune acum in vorbe clare ceea ce el banuise de m

ult si, cu toate ca i se parea ca socul, zidul, pajistea si toate lucrurile din

;


15/51

jurul lui incepeau sa se invirteasca, el se reculese repede si voi sa spuna ceva

, dar arhivarul nu-l lasa sa vorbeasca, ci isi scoase manusa de la mina stinga s

i, aratind studentului piatra minunat de scinteietoare a unui inel, spuse!- Priveste aici, domnule &nselmus, cred ca ai sa te bucuri de ce ai sa vezi.

&nselmus privi si - o, minune $ - piatra imprastie ca dintr-un focar raze in toa

te partile si razele se inchegara intr-o limpede oglinda de cristal in care, curasuciri ciudate, cind alungindu-se una pe alta, cind incolacindu-se intre ele,

cele trei serpoaice aurii dansau si sareau. #i cind trupurile lor mladioase se a

tingeau, scinteind in mii de nuante, acorduri ca de clopote de cristal rasunau si cea mai mica isi intindea plina de dor capsorul din oglinda si ochii aibastri

intunecati vorbeau!

- Ma cunosti tu 4 ... rezi tu in mine,, &nselmus 4 Numai in credinta e iubirea

... Poti tu iubi 4- , #erpentina, #erpentina $ striga &nselmus in e*taz, dar arhivarul Lindhorst

sufla repede peste oglinda, razele se intoarsera in focar cu un pocnet electric

si in mina lui nu mai stralucea acum decit un mic smarald peste care arhivarul i

si puse manusa.- &i vazut serpoaicele de aur, domnule &nselmus 4 intreba arhivarul Lindhorst.

- , da, raspunse studentul. &m vazut-o si pe #erpentina.- 2ata, urma arhivarul. Destul pentru astazi. De altfel, daca te hotarasti sa vi

i sa lucrezi la mine, poti s-o vezi pe fiica-mea cit de des, sau mai degraba am

sa-ti ofer aceasta multumire atunci cind ai sa lucrezi cum trebuie, adica sa copiezi fiecare caracter cu cea mai mare e*actitate si claritate. Dar vad ca nu vre

i sa vii, cu toate ca registratorul 5eerbrand m-a asigurat ca ai sa vii in curin

d, din care pricina te-am si asteptat degeaba citeva zile.

Imediat ce arhivarul porneni numele lui 5eerbrand, &nselmus avu din nou impresiaca sta intradevar cu picioarele pe pamint, ca el este cu adevarat studentul &ns

elmus si ca omul din fata lui e arhivarul Lindhorst. /onul indiferent cu care ac

esta vorbea, in strident contrast cu ciudatele aparitii pe care el ca un adevarat necromant le evoca, avea ceva inspaimintator care sporea si mai mult prin priv

irea ascutita a ochilor scinteietori, sclipind in orbitele ciolanoase ale fetii

slabe si zbircite ca din niste cutiute. Pe &nselmus il cuprinse acelasi sentiment tainic care il napadise si atunci la cafenea cind arhivarul povestea atitea na

zdravanii. Isi veni in fire cu greuate si cind arhivarul il intreba inca o data!

"1i, de ce n-ai venit pe la mine 4", el nu se putu opri sa povesteasca tot ce i

se intimplase in fata usii.- Draga domnule &nselmus, spuse arhivarul cind studentul isi sfirsi povestirea,

draga domnule &nselmus, eu cunosc pe precupeata de care vorbesti. 1 o fiinta fat

ala care imi face tot felul de pozne. +aptul ca s-a bronzat pentru ca in chip deciocan la usa mea sa-mi alunge musafirii care-mi sunt simpatici este intr-adeva

r prea din cale afara si nu se poate permite. #cumpe domnule &nselmus, miine la

douasprezece cind vii la mine si observi iarasi ca rinjeste si hiriie, toarna-i,te rog, pe nas citeva picaturi din licoarea aceasta si totul are sa fie cum nu

se poate mai bine. #i acuma, la revedere, domnule &nselmus. 1u merg cam repede s

i de aceea nu te invit sa te intorci cu mine in oras. La revedere, pe miine la d

ouasprezece.

?


16/51

&rhivarul dadu lui &nselmus o sticluta cu o licoare galbena in ea si pleca reped

e, asa de repede incit, in intunericul care incepea sa se lase, parea ca plutest

e mai mult decit merge. &junsese acuma aproape de


17/51

si cind am cintat duetul impreuna, s-a uitat la mine cu niste priviri care m-au

patruns pina in inima ... Da, da, ma iubeste ...

%eronica se lasa leganata - cum e obiceiul tuturor fetelor - de dulci visuri deviitor. 1ra doamna consiliereasa, locuia intr-o strada frumoasa pe strada Palatu

lui sau in Piata Noua sau pe Moritzstrasse ... Palaria dupa ultima moda si salul

cel nou turcesc ii stau admirabil ... #e vedea luindu-si cafeaua cu lapte in balcon, dind ordine bucataresei! "Dar te rog sa nu-mi gresesti mincarea - e mincar

ea preferata a domnului consilier". /ineri eleganti trec prin fata casei si ea i

i aude spunind! "e delicioasa femeie e doamna consilier$ e bine-i sta boneta de dantela $ " - Doamna consilier Fpsilon trimite valetul si intreaba daca doamna

consilier ar vrea sa mearga astazi la ")aia lui Line". - "Imi pare foarte rau,

dar sint invitata la ceai la doamna prezident 0 ..." #i iata ca vine si domnul

consilier aulic &nselmus, care a plecat dis-de-dimineata dupa treburi! e imbracat dupa ultima moda.

- 6ite ca e deja zece $ spune el, - scootindu-si ceasul cu repetitie si sarutind

u-si nevasta. e mai faci tu, nevestica draga 4 #tii ce ti-am adus 4 continua el

cu un ton glumet si scoate din buzunarul vestei niste cercei admirabill, lucrati dupa ultima moda, si ii atirna %eronicai la urechi, in locul celor de pina acu

m.- , ce cercei frumosi, e*clama %eronica si sare de pe scaun ca sa-si contemple

cerceii in oglinda.

- 1i, ce inseamna asta 4 spune directorul Paulmann, care, scufundat in icero Deofficiis7, cit pe ce era sa-i cada cartea din mina3 ce, ai crize ca si &nselmus

4

Dar tocmai atunci, studentul &nselmus care, impotriva obiceiului sau, nu se arat

ase pe aici citeva zile, intra in odaie, spre spaima si uimirea %eronicai. +iindca, intr-adevar, avea ceva schimbat in toata infatisarea lui. 1l spuse, cu un to

n hotarit, care nu era in obiceiul lui, ca viata lui are acum cu totul alte nazu

inte, ca i s-au deschis perspective splendide. Directorul Paulmann, gindindu-sela vorbele misterioase ale registratorului 5eerbrand, fu inca si mai uimit si nu

putu sa scoata nici un cuvint cind studentul &nselmus, dupa ce vorbi ceva despr

e lucrul lui urgent la arhivarul Lindhorst si saruta cu eleganta indeminare mina%eronicai, o zbughi pe usa afara.

- 1ra chiar consilierul aulic, murmura %eronica. #i mi-a sarutat mina fara sa se

impiedice si fara sa ma calce pe picior cum face de obicei ... m-a privit foart

e gales ... hotarit ca ma iubeste ...%eronica se lasa iarasi purtata de visuri. /otusi, parca o faptura dusmanoasa se

strecura mereu printre imaginile placute ale vietii ei de doamna consilier. #i

faptura aceea rinjea sarcastic si spunea!- /oate acestea sint fleacuri si minciuni, fiindca &nselmus n-are sa fie nicioda

ta consilier aulic si nici barbatul tau n-are sa fie. 1l nu te iubeste, cu toate

ca ai ochi albastri si o talie zvelta si miini fine.6n fior rece strabatu sufletul %eronicai si o groaza, adinca sfarima multumirea

cu care mai adineauri se vazuse cu boneta de dantela si cu cercei scumpi. Ii ven

ira lacrimi in ochi si isi spuse!

- Da, asa este, el nu ma iubeste si n-am sa fiu nici-odata doamna consilier $

A


18/51

- +leacuri romantioase, fleacuri romantioase $ spuse directorul Paulmann si, lui

ndu-si palaria si bastonul, iesi minios.

- &sta mai lipsea $ suspina %eronica sii isi varsa necazul pe sora ei mai mica,fata de doisprezece ani, care tot timpul lucrase linistita la gherghef.

#e facuse acum trei dupa amiaza, tocmai vremea sa deretice prin casa si sa prega

teasca masa pentru cafea. Domnisoarele ster isi anuntasera vizita.Dar, de dupa fiecare sertar pe care %eronica il tragea, de dupa caietele de note

pe care le lua de pe pian, de dupa fiecare ceasca sau cafetiera pe care o lua d

e pe bufet, faptura aceea sarea ca un spiridus si rinjea sarcastic, dadea cu tifla cu degetele ei subtiri de paianjen si spunea!

- N-are sa fie sotul tau - n-are sa fiee sotul tau $ #i cind lasa toate la o par

te si fugea in mijlocul odaii, un nas enorm iesea de dupa soba si fornaia si sfo

raia!- N-are sa fie sotul tau $

- /u n-auzi si nu vezi nimic 4 intreba %eronica pe sora-sa, stind nemiscata de s

paima in mijlocul odaii.

De la gherghef, fetita se uita la ea foarte serioasa si linistita si o intreba!- Dar ce ai astazi, %eronica 4 /rintesti loate lucrurile. 5ai sa-ti ajut si eu.

Dar tocmai atunci intrara rizind prietenele care fusesera invitate, si %eronicaisi dadu seama ca ea luase soba drept o faptura omeneasca si scirtiitul usii rau

inchise drept vorba dusmanoasa. uprinsa de o spaima adinca, ea totusi nu se pu

tu reculege atit de repede incit prietenele sa nu observe incordarea ei neobisnuita, vizibila chiar in paliditatea ei si in privirea ei ratacita. Intrerupid ves

tile vesele pe care voiau sa i le spuna, ele o intrebara ce i s-a intimplat. %er

onica trebui sa marturiseasca ca o napadisera ginduri ciudate si ca deodata, ziu

a namiaza mare, o apucase o spaima de fantome pe care n-o avea de obicei. 1a povesti cum un omulet marunt o intimpinase mereu de prin toate ungherele casei, riz

ind de ea si facindui semne. Domnisoarele ster incepura sa se uite speriate pri

n colturi. +rancesca intra, aducind cafeaua, si atunci, toate trei, luindu-si seama, risera de propria lor prostie.

&ngelica, cea mai mare dintre domnisoarele ster, era logodita cu un ofiter care

era pe front si despre care nu mai avea de mult nici o veste, asa ca se intrebadaca nu cumva e mort sau e grav ranit. &sta o mihnise mult pe &ngelica, dar ast

azi era foarte vesela si zburdalnica, ceea ce o mira pe %eronica si o facu sa-si

e*prime fara inconjur mirarea.

- Draga mea, spuse &ngelica, crede-ma ca il port mereu pe %ictor in sufletul meusi in gindurile mele. Dar tocmai de asta sint asa de vesela ... , Doamne $ sun

t asa de fericita $ Pentru ca %ictor al meu e sanatos si in curind am sa-l revad

, cu grad de capitan si cu pieptul plin de decoratiile pe care si le-a cistigatcu vitejia lui. Nu-mi scrie fiindca a fost ranit la bratul drept, dar nu prea gr

av, de o lovitura de sabie a unui husar dusman3 nu mi-a trimis nici o veste deoc

amdata penru ca regimentul lui a fost mereu in mars si el n-a vrut, desi ranit,sa-si paraseasca postul. Dar asta-seara are sa capete permisie sa plece incoace

si in momentul in care are sa se urce in trasura are sa primeasca inaintarea lui

la gradul de capitan.

- Dar de unde stii tu toate astea 4 intreba %eronica.

B


19/51

- #a nu rizi de mine, draga mea, urma &ngelica. De altfel, daca rizi, nu te temi

oare ca, drept pedeapsa, ai sa-l vezi iar pe omuletul de dupa soba 4 /rebuie sa

-ti spun ca nu ma pot deslipi de credinta in anumite lucruri misterioase, fiindca ele au aparut de multe ori in viata mea, ca sa zic asa. in carne si oase. Mai

ales, nu mi se pare de loc asa de ciudat si de necrezut cum li se pare altora ca

e*ista oameni care au darul profetiei, un dar pe care ei stiu sa-l practice prin mijloace infailibile.

1ste aici in tirg o femeie batrina care are acest dar in cel mai mare grad. 1a n

u ghiceste, ca altele de soiul ei, in carti, in plumb topit sau in cafea, ci, dupa anumite pregatiri, la care ia parte si persoana respectiva, apare intr-o ogli

nda de metal slefuit o invalmaseala de tot felul de figuri si chipuri. 1a le lam

ureste si scoate din ele raspunsul la intrebare. &m fost ieri seara la ea si am

capatat vestile acestea despre %ictor si am toata increderea ca sunt adevarate.%orbele &ngelicai aruncara in sufletul %eronicai o scinteie care ii aprinse gind

ul sa intrebe pe batrina despre &nselmus si despre sperantde ei. &ngelica ii spu

se ca pe batrina o cheama doamna 8auerin, locuieste intr-o strada laterala pe li

nga #eetor, primeste numai martea, miercurea si vinerea de la sapte seara, toatanoapea, pina la rasaritul soarelui si ii place sa vii singur.

&stazi era tocmai miercuri si %eronica se hotari sa se duca la prezicatoare, subprete*t ca insoteste acasa pe domnisoarele ster. &sa si facu. Indata ce, la po

dul 1lbei, isi lua ramas bun de la prietene, care locuiau in Neustadt, pleca cu

pasi inaripati spre #eetor si ajunse in strada laturalnica si ingusta care ii fusese descrisa si la capatiiul careia zari casuta rosie in care locuia doamna 8au

erin. ind ajunse in fata usii, %eronica nu-si putu opri un sentiment de teama,

chiar un tremur launtric. Isi stapini intsa emotia si, cu toata repulsia launtri

ca, trase cordonul soneriei. 6sa se deschise si ea bijbii prin intuneric pina lascara care ducea la etaj, asa cum ii indicase &ngelica. %azind ca nu se arata n

imeni, %eronica striga in vestibulul pustiu!

- &ici sta doamna 8auerin 4In loc de raspuns, se auzi atunci un mieunat lung si un motan mare si negru trec

u prin fata ei, grav, cu spinarea incovoiata si fluturindu-si coada, pina ajunse

la usa, care, la un al doilea mieunat, se deschise.- & $ ai si venit, fetito $ Intra, intra. %orbele acestea fusesera spuse de o fi

inta al carei aspect o pironi pe loc pe %eronica. 1ra o femeie inalta, slaba si

imbracata in niste zdrente negre. ind vorbea, barbia ascutita ii tremura, gura

fara dinti, umbrita de nasul coroiat si ciolanos se strimba intr-un rinjet si ochii stralucitori de pisica aruncau scintei prin ochelarii grosi. De sub basmaua

colorata care ii acoperea capul, ieseau fire de par negru si tepos. Dar, ceea ce

dadea acestei fete urite un aspect si mai ingrozitor erau doua dire de arsura care se intindeau de la falca stinga pina la radacina nasului. %eronicai i se tai

e suflarea si strigatul care era sa-i scape se prefacu intr-un suspin adinc, cin

d mina ciolanoasa a babei o apuca si o trase in odaie. &ci era o mare agitatie si framintare. 1ra o invalmaseala de guitaturi, ciriituri, miorlaituiri si piuitu

ri. )aba batu cu pumnul in masa si striga!

- /acere, ticalosilor $

#i atunci maimutele se catarara scheunind pe pologul patului si porcusorii de In

C


20/51

dia fugira dupa soba si corbul filfii din aripi in fata oglinzii rotunde3 numai

motanul cel negru, ca si cum vorbele de mustrare nu l-ar fi privit pe el, ramase

linistit in jiltul pe care sarise imediat dupa ce intrase in odaie. ind totulse linisti, %eronicai ii veni inima la loc. Nu-i mai era asa de teama ca in vest

ibul si chiar baba nu-i mai parea asa de groaznica. &bia acum se uita imprejurul

ei prin odaie. De tavan atirnau tot felul de animale urite impaiate3 pe jos erau tot felul de unelte necunoscute si ciudate si in camin ardea un foc albastru s

i saracacios care numai din cind in cind piriia aruncind scintei galbene. #i atu

nci se auzea un fisiit pe sus si lilieci hidosi zburau incoace si-ncolo cu chipuri omenesti schimonosite de ris3 si citeodata flacara se ridica pe zidul negru d

e funingine si atunci rasunau sunete tinguioase si urlete ascutite, asa incit %e

romca se simtea cuprinsa de spaima si de groaza.

- Da-mi voie, domnisoara, spuse baba riizipnd, lua o maturica, o inmuie intir-ocaldare de arama si stropi caminul. +ocul se stinse, odaia se intuneca, parca sar

fi umplut deodata de fum negru. Dar baba, care se dusese intr-o camaruta de-a

laturi, se intoarse de indata cu o luminare aprinsa si %eronica nu mai vazu nici

animalele, nici uneltele de pe jos. 1ra acum o odaie obisnuita, saracacios mobilata. )aba se apropie de %eronica si ii spuse cu o voce scirtiita!

- 1u stiu ce vrei de la mine, fetito. %rei sa afli daca ai sa te mariti cu &nseimus cind are sa fie consilier.

%eronica incremeni de mirare si de spaima, dar baba urma!

- /i-am spus toate astea acasa la papa cind era ceainicul in fata ta pe masa. 1ueram ceainicul, nu m-ai cunoscut 4 &sculta, fetito $ Lasa-l incolo pe &nselmus,

e un om uricios si rau. L-a lovit pe baietasul meu cu piciorul in fata, pe baie

tasul meu drag, marul cel mic cu obrajii rosii care, cind il cumpara cineva, sar

ea repede din buzunarul cumparatorului si venea iar la mine in cos. &nselmus e prieten cu batrinul, alaltaieri mi-a turnat pe fata blestematul de auripigment ca

era cit pe ce sa ma orbeasca, uite urmele arsurii, fetito $ Lasa-l incolo, lasa

-l $ ... Nu te iubeste pe tine, iubeste pe serpoaica de aur verde si n-are sa ajunga niciodata consilier pentru ca s-a bagat in slujba la salamandre si vrea sa

se-nsoare cu serpoaica verde. Lasa-l si nu te mai gindi la el $

%eronica avea o fire hotarita si solida, asa incit isi invinse repede teama si,dindu-se cu un pas inapoi, spuse cu un ton hotarit!

- )abo $ eu am auzit de darul pe care-ll ai de a vedea in viitor si de asta am v

enit3 voiam, desi poate sint prea curioasa si prea grabita, sa stiu de la dumnea

ta daca &nselmus pe care il iubesc si il pretuiesc are sa fie al meu vreodata. Daca in loc sa-mi indeplinesti dorinta, vrei sa ma necajesti cu flecareala dumita

le caraghioasa, atunci gresesti, pentru ca eu n-am vrut decit ceea ce stiu ca oa

menii de felul dumitale pot sa dea. +iindca, dupa cum se pare dumneata imi stiigindurile mele cele mai ascunse, atunci ti-ar fi fost foarte usor sa-mi dezvalui

multe lucruri care acuma ma chinuiesc si ma framinta. Dar dupa toate calomniile

dumitale caraghioase despre &nselmus, nu mai vreau sa mai aflu nimic de la dumneata. )una seara $

%eronica voi sa plece. &tunci baba cazu in genunchi plingind si spuse, apucind-o

pe fata de poalele hainei!

-%eronico, n-o mai cunosti tu pe batrinna Liza care te-a purtat in brate si te-a

7


21/51

ingrijit si te-a dezmierdat 4

%eronicai nu-i venea sa-si creada ochilor. 1a recunoscu pe fosta ei dadaca cu fa

ta, bineinteles, desfigurata acum de virsta si mai ales de arsuri. 1a disparusecu multi ani in urma din casa directorului Paulmann. )aba avea acum alta infatis

are decit adineauri3 in loc de basma pestrita, purta acum o boneta respectabila

si in loc de zdrentele negre un capot inflorat, asa cum umbla imbracata si altadata. #e ridica de jos si luind-o in brate pe %eronica, continua sa vorbeasea!

- e ti-am spus eu tie poate sa-ti para caraghios si fara rost, dar din pacate a

sa este. &nselmus mi-a adus multe necazuri, dar fara voia lui. & cazut acum in miinile arhivarului Lindhorst si arhivarul vrea sa-l insoare cu fiica-sa. &rhivar

ul e cel mai mare dusman al meu si ti-as putea spune despre el o multime de lucr

uri, dar tu nu le-ai pricepe sau te-ai speria grozav. fi el om destept dar si

eu sint femeie desteapta. &sta e $ ... %ad acum ca &nselmus ti-e drag si de aceea vreau sa te ajut din tot sufletul sa ajungi fericita si sa te mariti dupa plac

ul inimii.

- Dar spune-mi, Liza, pentru numele luii Dumnezeu $ ... o intrerupse %eronica.

)atrina, la rindul ei, o intrerupse!- Da, da, fetito $ #tiu ce vrei sa spuii, am ajuns ce sunt, pentru ca asa trebui

a sa ajung, nu puteam altfel ... &aa $ 1u cunosc mijlocul care poate sa-l vindece pe &nselmus de dragostea lui nebuneasca pentru serpoaica verde si sa-l aduca i

n chip de consilier in bratele tale. Dar trebuie sa ma ajuti si tu.

- #pune repede, Liza, sopti %eronica. IIl iubesc asa de mult pe &nselmus $- 1u te cunosc, continua batrina, si stiu ca esti o fata inimoasa. Degeaba voiam

eu sa te sperii ca e lupul la usa si sa te fac sa te culci, ca tu imediat desch

ideai ochii sa vezi lupul3 te duceai noaptea in fundul casei fara luminare si te

imbracai cu halatul de baie al tatei ca sa sperii copiii vecinului. &sa ca, daca vrei cu tot dinadinsul sa invingi, prin mestesugul meu, pe arhivarul Lindhorst

si pe serpoaica verde, daca vrei sa-l vezi pe &nselmus consilier si sa-l iei de

barbat, atunci uite ce sa faci! sa te furisezi de acasa in noaptea in care aresa fie echino*ul, pe la unsprezece, si sa vii la mine. %om merge impreuna la ras

pintia care taie cimpia de la marginea tirgului. %om pregati cele de trebuinta.

/oate ciudateniile pe care poate ai sa le vezi nu trebuie sa te sperie. #i acuma, fetito, noapte buna, du-te ca te asteapta tata la masa $

%eronica pleca repede cu hotarirea de-a veni neaparat in noaptea echino*ului, fi

indca, se gindea ea! "Liza are dreptate, &nselmus e prins in laturi ciudate, dar

il scot eu din ele si il numesc al meu pe vesnicie3 al meu este si ramine mereu, consilierul aulic &nselmus $"

apitolul %I

2radina arhivarului Lindhorst si citiva zeflemisti. - 6rciorul de aur. - ursivaengleza.

araghioase mizgalituri. - Printul duhurilor.

- #e prea poate, isi spuse studentul &nselmus, ca, si coniacul suprafin pe carel-am baut cam lacom la Monsieur onradi sa fi provocat toate vedeniile absurde c

are m-au speriat in fata portii arhivarului Lindhorst. Iata de ce astazi nu beau

nimic si vreau sa infrunt orice necaz mi s-ar putea ivi.

a si atunci cind se pregatise pentru prima lui vizita la arhivar, &nselmus isi

7


22/51

aduna desenele si lucrarile de arta grafica, penitele de tus si penele de corb.

/ocmai voia sa iasa cind dadu cu ochii de sticluta cu licoare galbuie pe care o

primise de la arhivarul Lindhorst. &tunci ii venira din nou in minte, in culorivii, ciudatele aventuri pe care le traise, si un sentiment adinc de voluptate si

de durere ii strapunse inima. +ara sa vrea, el e*clama cu glas jalnic!

- Nu ma duc eu la arhivar numai ca sa te vad pe tine, #erpentina 4In clipa aceea avu impresia ca iubirea #erpentinei ar putea fi pretul unei munci

grele si primejdioase pe care el trebuia s-o faca si munca asta nu putea fi alt

a decit copierea manuscriselor lui Lindhorst. 1l era convins ca, chiar de la intrarea in casa sau chiar inainte de a intra, i s-ar putea intimpla tot felul de l

ucruri ciudate, ca si data trecuta. Nu se mai gindi la coniacul lui onradi si b

aga sticluta in buzunar, cu gind sa procedeze intocmai dupa prescriptia arhivaru

lui, daca cumva precupeata bronzata are sa mai indrazneasca sa rinjeasca la el.#i intr-adevar, nasul ascutit se ridica iarasi si ochii de pisica stralucira din

nou de pe ciocanul de batut in usa in clipa cind, la douasprezece, el voi sa-l

apuce si sa bata. &nselmus, fara sa mai stea mult pe ginduri, turna licoarea pes

te chipul fatal, care imediat se netezi si se lustrui, prefacindu-se in metal stralucitor.

6sa se deschise, clopotele rasunara dulce prin toata casa! cling - cling ... tinere ... sari ... sari ... usor ... usor ... cling - cling ...

&nselmus urca linistit scara larga si frumoasa si respira cu placere mireasma de

mirodenii rare care plutea in toata casa. In vestibul se opri nehotarit, fiindca nu stia la care dintre multele usi sa bata. &rhivarul Lindhorst, intr-un halat

larg de damasc, iesi atunci si ii spuse!

- &, imi pare bine, domnule &nselmus, ca in sfirsit te-ai tinut de cuvint. %ino

cu mine sa te duc in laborator.Lindhorst o lua repede inainte, pina in fundul vestibulului vast si deschise o m

ica usa laterala care dadea intr-un coridor. &nselmus il urma linistit. Din cori

dor intrara intr-o sala sau mai bine zis intr-o sera splendida, deoarece de amindoua partile, inaltindu-se pina in tavan, erau o multime de flori minunate, ba c

hiar copaci mari cu frunze si flori foarte ciudate. lumina magica, orbitoare,

se imprastia in toate partile fara sa stii de unde venea, fiindca nu se zarea nici-o fereastra nicaieri. ind &nselmus se uita la copaci si la flori, i se paru

ca lungi alei se intind printre ele, pina departe in penumbra chiparosilor desi,

straluceau bazinuri de marmura din care stranii figuri se ridicau, imprastiind

raze de cristal care cadeau plescaind in luminoase potire de crin. iudate glasuri sopteau prin padurea cu plante miraculoase si arome minunate pluteau pretutin

deni.

&rhivarul disparuse si &nselmus zari in fata lui numai o tufa uriasa de crini rosii infocati. 1l statea incremenit de vraja, ametit de tot ce vedea si de aromel

e dulci ale gradinii de vis. #i, deodata, se auzira risete si chicote si voci us

oare care spuneau!- Domnule student, domnule student, de unde vii 4 De ce te-ai imbracat asa de fr

umos, domnule &nselmus. Nu vrei sa stai o data de vorba si cu noi, sa povestim c

um bunica a spart oul cu sezutul si cum iuncherul si-a patat vestonul de gala 4

#tii acum aria noua pe care ai invatat-o de la papa #tarmatz, domnule &nselmus 4

77


23/51

... &i o mutra foarte caraghioasa, cu peruca de sticla si cizme de hirtie de sc

risori.

2lasurile chicoteau din toate partile ... si chiar linga &nselmus, care abia acuin isi dadu seama ca o multime de pasari de toate culorile il inconjurau si ride

au de el. #i tot in clipa asta, tufa de crini rosii veni spre el si &nselmus vaz

u ca era arhivarul Lindhorst, al carui halat inflorat cu rosu si galben il facuse sa se insele.

- #cuza-ma, draga domnule &nselmus, spuse arhivarul, fiindca te-am facut sa aste

pti, dar m-am dus sa vad ce-mi face cactusul care la noapte trebuie tocmai sa infloreasca. 1i, cum iti place gradinita mea 4

#tudentul raspunse!

- , Doamne, nemaipomenit de frumos e aici, numai pasarile astea prea isi rid de

mine $- e-i vorbaria asta 4 striga arhivarull catre copaci. &tunci un papagal mare si

cenusiu veni filfiind din aripi si se aseza linga arhivar pe o creanga de mirt.

Privindu-l foarte serios si grav prin ochelarii asezati pe ciocul lui incovoiat

, el cirii!- #a nu va suparati, domnule arhivar, baietii mei, zburdalnici cum sint, s-au ap

ucat iar de joaca, dar si domnul student e vinovat fiindca ...- Destul, destul, il intrerupse pe batrin arhivarul, ii cunosc eu pe strengarii

astia dar si dumneata ar trebui sa-i mai tii putin in friu ... 5ai sa mergem, do

mnule &nselmus $&rhivarul il duse prin alte multe odai ciudat impodobite, asa incit studentul ab

ia putea sa se tina dupa dinsul, uitindu-se in fuga la toate mobilele frumoase,

cu forme bizare, si alte lucruri necunoscute de care era plina casa. In sfirsit

intrara intr-o incapere mare in care arhivarul se opri ridicind privirile in sus. &nselmus avu timp sa se desfateze cu privelistea minunata pe care o oferea orn

amentatia simpla a acestei odai. Din peretii azurii ieseau tulpinele bronzate al

e unor palmieri inalti care isi bolteau pe tavan frunzele lor colosale, stralucitoare ca niste smaralde. In mijlocul salii, pe capetele a trei lei egipteni turn

ati in bronz intunecat, era intinsa o lespede de porfir pe care era asezat un si

mplu urcior de aur. ind zari urciorul &nselmus nu-si mai putu lua ochi de la el. Pe aurul neted si stralucitor parea ca tot felul de figuri se joaca in mii de

refle*e ... #e vedea si pe el insusi cu bratele dornic deschise ... stind ling s

oc $ ... #i #erpentina se legana prin crengi, privindu-l cu ochii ei frumosi. &n

selmus fu cuprins de un e*taz nebun.- #erpentina $ #erpentina $ striga el. &rhivarul Lindhorst se intoarse repede sp

re el si spuse!

- e vrei sa spui, draga domnule &nselmus 4 Mi se pare ca o chemi pe fiica-mea.1 tocmai in cealalta parte a casei, in odaia ei3 acuma are ora de pian. 5ai sa m

ergem mai departe $

&nselmus il urma, aproape in nestire. Nu mai auzea si nu mai vedea nimic. In sfirsit, arhivarul il apuca strins de mina si spuse!

- &m ajuns $

&nselmus se destepta ca dintr-un vis si vazu ca se gaseste intr-o odaie inalta p

lina de jur imprejur cu dulapuri de carti si care nu se deosebea de alte bibliot

7:


24/51

eci si camere de lucru obisnuite. In mijloc era o masa de scris cu un fotoliu li

nga ea.

- &ceasta, spuse arhivarul Lindhorst, eeste deocamdata camera dumitale de lucru.Daca in viitor vei lucra si in cealalta sala de biblioteca, albastra, acolo und

e ai chemat-o pe fiica-mea - asta inca nu stiu. #i acuma as vrea sa ma conving s

i eu daca intr-adevar poti sa indeplinesti lucrul dumitale asa cum vreau si cumam eu nevoie.

&nselmus, plin de incredere, isi scoase din buzunar desenele si foile scrise, nu

fara o adinca multumire de sine si convins ca va uimi pe arhivar cu talentul lui neobisnuit. &rhivarul, abia se uita la prima foaie, un manuscris cu o foarte e

leganta caligrafie engleza, si incepu sa zimbeasca ciudat, clatinind din cap. +a

cu acelasi gest si la toate celelalte foi, asa incit lui &nselmus i se urca sing

ele la cap si cind zimbetul arhivarului deveni ironic si dispretuitor, el izbucni suparat!

- Domnul arhivar nu pare tocmai multumiit de modestele mele talente.

- Draga domnule &nselmus, spuse arhivarul Lindhorst, dumneata ai intr-adevar dis

pozitii minunate pentru arta caligrafica, dar deocamdata vad ca trebuie sa ma bizui mai mult pe sirguinta si pe rivna dumitale decit pe indeminarea dumitale. Da

r poate ca asta e si din pricina materialelor proaste pe care le folosesti.&nselmus vorbi atunci despre mestesugul lui recunoscut de toata lumea, de tusul

chinezesc si de penele de corb foarte bune. Lindhorst ii intinse foaia cu caligr

afia engleza si spuse!- 9udeca si dumneata singur.

&nselmus ramase ca lovit de trasnet cind vazu cit de urit parea manuscrisul lui.

Nici o rotunjime in trasaturi, nici o linie bine trasa, nici o proportie intre

minuscule si majuscule, ba chiar de multe ori rindurile care pareau de bine de rau mai izbutite erau stricate de niste mizgaleli scolaresti si uricioase.

- #i pe urma, continua arhivarul, tusull dumitale nu e durabil.

1l isi muie degetul intr-un pahar cu apa si atinse usor literele care disparurafara sa lase mci o urma. &nselmus avu impresia ca un monstru il stringe de git s

i nu mai putu scoate o vorba. 8amase asa cu nenorocita de foaie in mina. &rhivar

ul incepu sa rida si spuse!- Nu te necaji de asta, draga domnule &nselmus. e n-ai putut sa faci pina acum,

ai sa izbutesti poate mai bine aici la mine, si, afara de asta, aici ai sa gase

sti un material mai bun decit acela pe care l-ai avut pina acum. Incepe linistit

si lucreaza $&rhivarul aduse un lichid negru care raspindea un miros cu totul particular, nis

te pene ciudat colorate si foarte ascutite si o foaie deosebit de neteda si de a

lba, apoi scoase dintr-un dulap un manuscris arab. Imediat ce &nselmus incepu salucreze, arhivarul parasi odaia. &nselmus mai copiase de multe ori scriere arab

a, asa ca prima lui lucrare la arhivar nu i se paru grea.

"um au ajuns mizgalelile in caligrafia mea engleza numai Dumnezeu si cu arhivarul Lindhorst stiu, isi spuse el. Dar ca nu sint de mina mea - asta pot sa jur".

u fiecare cuvint scris fara gres pe pergament, curajul lui crestea si, o data c

u el, si indeminarea. Penele mergeau de minune si cerneala cea misterioasa curge

a neagra ca smoala si lunecoasa pe pergament. u cit lucra cu mai multa atentie

7;


25/51

si sirguinta, cu atit se simtea mai bine aici, in singuratatea acestei odai. /oc

mai se deprinsese bine cu lucrul, pe care spera sa-l duca la bun sfirsit, cind a

rhivarul, la ceasurile trei, il chema la masa in odaia de alaturi. Masa fu foarte buna. &rhivarul, foarte bine dispus, il intreba pe &nselmus despre prietenii l

ui, despre directorul Paulmann si registratorul 5eerbrand si povesti, mai ales a

les despre acesta din urma, tot felul de lucruri amuzante. %inul vechi de 8in iiplacu mult lui &nselmus si il facu mai vorbaret decit era de obicei. La patru s

e scula de la masa ca sa se duca la lucru si aceasta punctualitate placu arhivar

ului. Daca inainte de masa copierea semnelor arabe reusise, acuma lucrul mergeasi mai bine. 1l insusi nu putea pricepe repeziciunea si usurinta cu care putea s

a imite trasaturile incilcite ale scrierii straine. I se parea tot timpul ca din

fundul sufletlui o voce ii sopteste in chip foarte lamurit! ", ai putea tu oar

e sa lucrezi asa daca n-ai purta-o pe ea in cuget si in simtire, daca n-ai credein ea si in dragostea ei 4"

#i atunci, incet de tot, ca intr-un domol clinchet de cristal, se auzi o soapta

prin odaie!

- &proape sunt de tine ... aproape ... aproape ... te ajut... fii curajos ... fii tare, dragul meu &nselmus ... Ma straduiesc si eu cu tine ca sa poti sa fii al

meu $#i auzind, intr-un adinc e*taz, aceste sunete, semnele necunoscute i se pareau m

ai usor de inteles ... aproape nici nu mai trebuia sa se uite in original ... pa

rca literele ar fi fost deja scrise in linii subtiri pe pergament, asa ca el nuavea nevoie decit sa le ingroase. Lucra asa, invaluit de dulci sunete, ca de un

suflu molcom si plapind, pina cind ceasul batu sase si arhivarul Lindhorst intra

in odaie.

1l se indrepta, zimbind ciudat, spre masa. &nselmus se ridica tacut in picioare.&rhivarul il privea mereu tot cu aceeasi e*presie ironica dar, imediat ce se ui

ta la copia manuscrisului, zimbetul pieri facind loc unei seriozitati adinci si

solemne care care ii incorda toti muschii fetei. urind, el nu mai paru acelasi.chii care adineauri aruncau foc in priviri se uitau acum cu o nesfirsita blind

ete la &nselmus, o usoara roseata colora obrajii palizi si, in locul ironiei car

e ii stringea de obicei gura, buzele gratioase si pline voiau parca sa se deschida pentru o cuvintare inteleapta si patrunzatoare de suflet. Intreaga lui faptur

a parea mai inalta si mai demna, halatul larg ii atirna ca o mantie regala in fa

lduri largi pe umeri si pe piept si printre buclele albe, deasupra fruntii inalt

e si limpezi, se incolacea un cerc de aur, subtire.- /inere, incepu arhivarul cu un ton soolemin, am aflat, inca inainte ca tu sa b

anuiesti, toate legaturile tainice care te leaga de ceea ce mie imi este mai scu

mp si mai sfint. #erpentina te iubeste si un destin ciudat, ale carui fire fatale sint toarse de forte vrajmase, se va implini cind ea va fi a ta si cind vei pr

imi neaparat ca zestre urciorul de aur, care e proprietatea ei. Dar fericirea ta

intr-o viata mai inalta va reusi numai dintr-o lupta. Principii potrivnice te ataca si numai forta launtrica cu care te vei impotrivi atacurilor te poate scapa

de rusine si de pieire. Lucrind aici, tu iti faci ucenicia. redinta si cunoast

erea te vor duce la tinta apropiata daca vei starui in ceea ce ai trebuit sa inc

epi. Poart-o adinc in suflet pe ea care te iubeste, si vei contempla atunci minu

7?


26/51

nile splendide ale urciorului de aur si vei fi fericit mereu ... Mergi sanatos a

cuma $ &rhivarul Lindhorst te asteapta miine la douasprezece ... Mergi cu bine $

&rhivarul il impinse usor pe &nselmus spre usa, pe care apoi o inchise. &nselmusse trezi in odaia in care statuse la masa si a carei singura usa dadea in vesti

bul. 6luit de toate aceste initimplari minunate, el ramase pe loc in fata portii

. fereastra se deschise deasupra capului si el se uita in sus.1ra arhivarul Lindhorst3 era acelasi batrin in haina cenusie asa cum il cunoscus

e intotdeauna. &rhivarul ii spuse!

- La ce te tot gindesti, draga domnule &nselmus 4 #e vede ca literele arabe nu-ti mai ies din minte. #aluta din parte-mi pe directorul Paulmann, daca te duci cu

mva pe la el si vino iar miine la douasprezece fi*. norarul pentru astazi e in

buzunarul drept al vestei.

- &nselmus gasi intr-adevar in buzunar talerul de argint, dar nu se bucura de loc.

"e are sa iasa din toate astea, isi spuse el, nu stiu. Dar, oricite amagiri si

vedenii absurde m-ar inconjura, #erpentina traieste si dainuieste in sufletul me

u si mai bine mor decit sa renunt la ea, fiindca stiu ca gindul in mine e eternsi nici un principiu potrivnic nu-l poate nimici ... Dar este gindul altceva dec

it iubirea #erpentinei 4" a p i t o l u l %II

um directorul Paulmann isi scutura pipa si se duse la culcare. - 8embrandt si )

reughel infernalul. - glinda magica si reteta doctorului 1cstein pentru o boala necunoscuta.

In sfirsit, directorul Paulmann isi scutura pipa si spuse!

- red ca e vremea sa mergem la culcare.

- Desigur, raspunse %eronica, foarte ingrijorata fiindca vazuse ca tatal ei nu mai pleaca si ceasul batuse de mult zece. Imediat ce directorul se duse in odaia

lui de culcare si imediat ce rasuflarea apasata a +ranciscai fu o dovada ca a ad

ormit de-a binelea, %eronica, care se culcase si ea de forma, se scula incetisor, se imbraca, isi puse o mantie pe umeri, si se strecura afara din casa.

Din clipa cind %eronica fusese la batrina Liza, ea il vedea mereu pe &nselmus in

fata ochilor si nici ea singura nu stia cum, dar i se parea ca o voce straina in sufletul ei ii spunea mereu si mereu ca impotrivirea lui e din cauza unei pers

oane dusmanoase care il tine strins legat cu legaturi pe care ea %eronica, le va

putea sfarima prin mijloacele tainice ale unei arte magice. Increderea ei in ba

trina Liza crestea in fiecare zi si chiar si impresia de mister si de spaima sesterse, asa incit toaia ciudatenia relatiilor ei cu batrina ii aparea acum ca ce

va neobisnuit si romanesc, care tocmai o atragea mai mult.

Iata de ce era hotarita sa incerce aventura din noaptea echino*ului, chiar cu primejdia de a i se descoperi lipsa de-acasa si de-a avea tor felul dc neplaceri.

In stirsit, acuma sosise fatala noapte in care batrina Liza ii fagaduise ajutor

si mingiiere. %eronica, deprinsa deja cu gindul plimbarii nocturne, se simtea curajoasa. /recu repede pe strazile pustii, fara sa ia seama la furtuna care vijii

a in vazduh si care ii arunca stropi grosi de ploaie in fata. u sunete grele si

scirtiitoare, orologiul de la


27/51

auntru!

- &i si venit, fetito 4 &steapta numai putin. #i imediat baba aparu in usa cu un

paner in mina si cu motanul linga ea.- 5ai sa mergem si sa facem tot ce trebuie si se poace face in noaptea asta care

e prielnica lucrului.

#punind acestea, baba, cu mina ei rece, apuca pe %eronica de brat si ii dadu sapoarte panerul greu, in timp ce ea lua o caldare, niste pirostrii si o sapa. in

d ajunsera in cimp, nu mai ploua dar vijelia sufla si mai tare, urlind cu mii de

glasuri prin vazduh. tinguire groaznica si sfisieioare se revarsa din nouriigrei si negri care se ingramadeau cu repeziciune pe cer si invaluiau totul intrun

intuneric adinc. )aba margea repede inainie si striga cu glas strident!

- +a lumina, fa lumina, baiatule $

#i-atunci, deodata, in fata lor serpuira si se incrucisara fulgere albastre si %eronica vazu cum motanul sarea in fata lor, imprastiind scintei care pocneau. #i

cind vijelia se mai potoli putin, ea auzea tipetele lui cumplite. 8asuflarea i

se opri in piept si parca gheare reci de gheata ii inclestara inima. Dar ea isi

invinse repede spaima si, agatindu-se cu putere de baba, spuse!- #a facem tot ce trebuie facut si fie ce-o fi$

- &sa, bine, fetito, raspunse baba3 fii hotarita si eu am sa-ti dau ceva frumossi pe deasupra si pe &nselmus.

In sfirsit, baba se opri si spuse!

- &m ajuns.&poi sapa o gaura in pamint, turna carbuni in ea si aseza deasupra pirostriile p

e care puse caldarea. 1a insoti toate acestea cu miscari ciudate, in timp ce mot

anul tot umbla imprejurul ei. Din coada lui ieseau scintei care formau un cerc d

e foc. arbunii incepura sa arda si sub pirostrii tisnira flacari albastre. %eronica trebui sa-si scoata mantia si voalul si sa se aseze jos linga baba care ii

lua miinile si i le strinse cu putere, privind-o pe fata cu ochi scinteietori.

iudatele obiecte pe care baba le scosese din paner si le aruncase in caldare sicare n-ai fi putut spune daca erau flori, metale, ierburi, animale, incepura sa

fiarba si sa clocoteasca. )aba o lasa pe %eronica si lua o lingura de fier cu ca

re incepu sa amestece fiertura si spuse %eronicai sa se uite in caldare si sa segindeasca mereu la &nselmus in tot acest timp. Mai arunca in caldare metale str

alucitoare si o suvita de par pe care si-o taiase %eronica din crestetui capului

si un inel pe care ea il purtase multa vreme. )aba, facind acestea, rostea vorb

e neintelese care rasunau strident in noapte iar motanul, alergind mereu incoacesi-n colo, scheuna si miorlaia ...

&s vrea, cetitorule, ca in noaptea de douazeci trei septembrie sa te fi aflat in

drum spre Dresda. La ultima statie, cind tocmai se lasa noaptea, ti s-a spus zadarnic ca ar fi mai bine sa ramii. 5angiul prietenos ti-a spus ca afara ploua si

e prea mare vijelia si ca de altfel nici nu e bine sa mergi asa prin intuneric

in noaptea echino*ului. Dar tu n-ai luat in seama asta si te-ai gindit foarte just! Platesc surugiului un taler bacsis si pe la unu, cel mai tirziu, sint in Dre

sda, unde, la "Ingerul de aur" sau la "oif", sau la "rasul Naumburg" ma asteap

ta o masa buna si un pat moale. Mergind acum prin intuneric, zaresti deodata in

zare o lumina care pilpiie ciudat. &juns mai aproape, vezi un cerc de foc in mij

7A


28/51

locul caruia doua fapturi stau linga o caldare din care ies aburi grosi si raze

si scintei rosii. Drumul trece drept prin foc, dar caii sforaie si tropaiesc si

se ridica in doua picioare, surugiul injura si da cu biciul in cai, insa acestianu se urnesc din loc. +ara sa vrei, tu sari din trasura si te repezi citiva pas

i inainte. &cuma vezi bine pe fata frumoasa si zvelta care sta in genunchi, in h

aina subtire si alba, de noapte, linga caldare. +urtuna i-a desfacut cozile si parul lung si castaniu flutura liber in vint. +ata ei de inger frumos e luminata

de locul orbitor care arde sub pirostrii cu flacari mari. Insa de spaima care a

inghetat-o, fata aceasta e galbena de moarte si in privirea ei fi*a, in sprincenele ridicate, in gura care zadarnic se deschide pentru un strigat de groaza ce n

u poate iesi din pieptul innabusit de teroare, tu vezi spaima si groaza ei. 1a i

si inalta miinile mici, impreunate spasmodic, ca si cum ar chema rugator ingerii

de paza ca s-o apere de monstrii infernului care, ascultind de vraja puternica,vor aparea in curind $ ... 1a sta in genunchi, nemiscata ca o statuie de marmor

a. In fata ei, ghemuita la pamint, sta o femeie inalta si slaba, cu fata de aram

a galbena, cu nas coroiat si ascutit si cu ochi stralucitori de pisica. De sub m

antia neagra care o invaluie, ies bratele ei ciolanoase si goale si, amestecindinfernala fiertura, ea ride si striga cu voce croncanitoare in mijlocul furtunii

care vijiie si urla ... 1u cred, iubite cititor, ca oricit de curajos ai fi, lavederea acestui tablou rembrandtian sau brueghelian care a aparut acum in viata

, ti s-ar fi ridicat parul in virful capului de groaza. Dar privirea ta nu se pu

tea desface de fata prinsa in acest virtej infernal si curentul electric care iti cutremura nervii si fibrele a aprins repede ca fulgerul in tine, gindul indraz

net de-a infrunta fortele misterioase ale cercului de foc3 groaza ta s-a topit i

n el, chiar gindul insusi a incoltit in aceasta groaza si in aceasta spaima, ca

un produs al lui. /i se parea ca esti tu insuti unul din ingerii pazitori la care se ruga fata in spaimele mortii, si ca trebuie sa scoti pistolul din buzunar s

i s-o impusti pe baba. Dar in timp ce te gindeai la asta, ai strigat tare!

"5ei, ce-i acolo 4" sau "e faceti aici 4" #urugiul a sunat cu putere din corn,baba s-a rostogolit in fiertura ei si totul a disparut deodata intr-un fum gros

... N-as putea spune daca tu ai fi gasit-o pe fata pe care o cautai acum dornic,

prin intuneric, dar vrajitoriile babei le-ai spulberat si ai dezlegat vraja cercului magic in care %eronica se bagase cu atita nesocotinta ...

Insa nici tu, cititorule, nici altcineva n-a mers pe drumul acela, la douazeci s

i trei septembrie, in noaptea aceea vijelioasa si prielnica vrajilor si %eronica

trebui sa astepte linga caldare, cu spaima, pina cind totul avea sa se ispraveasca. 1a auzea cum vijiia si urla in jurul ei, cum tot felul de glasuri uricioase

behaiau si macaiau laolalta, dar ea nu-si deschise ochii fiindca simtea ca priv

elistea de groaza si de scirba din jurul ei ar prabusi-o intr-o nebunie fara leac, nimicitoare. )aba nu mai amesteca in caldare, fumul se facu tot mai subtire s

i tot mai subtire si, in sfirsit, nu mai ramasese decit o usoara flacara albastr

a pe fundul caldarii. )aba spuse!- %eronico, fetito, uita-te in fund .... ce vezi tu 4 ce vezi 4

Dar %eronica nu putu sa raspunda, cu toate ca i se parea ca tot felul de figuri

nelamurite se invirteau in caldare. hipurile apareau tot mai limpede si deodata

iesi din fundul caldarii si studentul &nselmus care o privi prietenos pe %eroni

7B


29/51

ca si ii intinse miinile.

1a striga!

- , &nselmus $ ... &nselmus$)aba deschise repede caneaua caldarii si din caldare curse suierind si pocnind,

metal topit intr-o forma asezata alaturi. &poi baba sari in picioare si incepu s

a tipe, sarind intr-una de jur imprejur cu gesturi salbatice!- &m ispravit lucrarea $ iti multumesc,, baiete $ &i facut de straja $ ... 5u $

hu $ uite-l ca vine. Musca-l tare, musca-l bine $

&tunci un vijiit puternic se auzi in aer, ca si cum un vultur urias s-ar fi repezit cu vuiet spre pamint, lovind cu aripile. voce cumplita se auzi!

- 5ei $ hei $ ticalosilor $ s-a ispravit acum ... s-a ispravit. Plecati acasa.

)aba se prabusi urlind la pamint si %eronica isi pierdu orice cunostinta ...

ind isi veni din nou in fire, era ziua. 1a zacea in pat si +rancesca statea infata ei cu o ceasca de ceai fierbinte, spunind!

- Dar spune-mi ce-i cu tine, %eronica 44 De-un ceas si mai bine stau linga tine

si tu nu te misti, ci numai gemi si iar gemi ca m-a apucat spaima. /ata nici nu

s-a mai dus azi la scoala si trebuie sa vina acuma cu domnul doctor.%eronica lua ceaiul fara sa raspunda. &poi, in timp ce sorbea din ceasca, imagin

ile groaznice de asta-noapte ii aparura iarasi vii in fata ochilor."are va sa zica n-a fost decit un vis urit ... um 4 N-am fost eu ieri seara la

batrina Liza 4 N-a fost ieri 7: septembrie 4 ... Dar desigur ca m-am imbolnavit

inca de ieri si tot ce-am vazul a fost numai o inchipuire de-a mea si m-am imbolnavit numai din pricina ca m-am gindit la &nselmus si la baba aceea ciudata car

e spunea ca e Liza si care desigur ca voia numai sa ma ademeneasca ... "

#ora mezina, care in vremea aceasta iesea din odaie, se intoarse in mina cu mant

ia %eronicai, uda toata.- Ia uite, %eronica, spuse fetita, ce-a patit mantaua ta $ &zi-noapte, furtuna a

deschis fereastra si a rasturnat scaunul pe care era intinsa mantaua3 desigur c

a a plouat inauntru si de aceea e asa de uda.%eronica isi simti inima grea fiindca vedea ca n-a fost un vis si ca ea s-a dus

intr-adevar la baba. spaima cumplita o cuprinse si trupul i se scutura de febr

a. Dirdiind, ea isi trase plapuma peste dinsa dar simti deodata ca ceva tare o apasa pe piept. Puse mina si i se paru ca e un medalion. ind sora-sa iesi din od

aie, scoase obiectul acela si vazu ca e o oglinda de metal lucios, mica si rotun

da.

- &sta e un dar de la baba, e*clama ea.. 8aze de foc pareau ca tisnesc din oglinda si o strapungeau pina in fundul sufletului, incalzindu-i-l. +ebra trecuse si

ea era cuprinsa acum de un sentiment de sanatate si de tihna. 2indurile i se ind

reptara iarasi spre &nselmus si, cind se gindea mai mult la dinsul, el ii zimbeaprietenos din oglinda ca o miniatura vie. Dar, in curind i se paru ca nu mai ve

de portretul ci chiar pe &nselmus in carne si oase. #tatea intr-o odaie inalta s

i ciudat mobilata si scria de zor. %eronica voia sa se duca la el, sa-l bata peumar si sa-i spuna! "Domnule &nselmus, uita-te aici, eu sunt$ Dar asta nu se put

ea fiindca i se parea ca in jurul lui e un cerc de foc si cind %eronica se uita

mai bine vazu ca nu erau decit niste carti groase cu muchii aurite. In sfirsit,

ea izbuti sa-l priveasca in ochi. 1l se uita la dinsa si abia intr-un tirziu par

7C


30/51

u ca o recunoaste si in fine zimbi si spuse! "& $ dumneata esti, domnisoara Paul

mann 4 Dar de ce, ma rog, citeodata apari ca o serpoaica 4" La vorbele acestea s

tranii, %eronica incepu sa rida. &tunci se trezi dintr-un vis adinc si ascunse rcpede oglinjoara cind directorul Paulmann si doctorul 1cstein veni linga pat, l

ua pulsul %eronicai, statu asa multa vreme scufundat in adinci meditatii, apoi s

puse!- &

hoffmann urciorul de aur

Documents