Historia Augusta

Este una din cele mai importante surse pentru Antichitatea Târzie, iar pentru perioada 117-284 fiind chiar singura în limba latină. Totuși după cum se va putea observa în continuare, aceasta este rodul unei mistificări de proporții, putem spune o ”impostură gigantică”. Titlul manuscriselor este ”Vieți ale feluriților principi și tirani de la divinul Hadrian până la Numerianus”(Vitae diversorum principum et tyranorum divo Hadriano usque at Numerianum), totuși o indicație pentru împăratul Tacitus, vorbim despre Scriptores Historiae Augusta. Titlul menționat mai sus va apărea odată cu ediția realizată de către Isaac Casaubon în 1603, Historia Augusta, acesta publicând o culegere de biografii realizate de o serie de șase autori de la sfârșitul secolului III și începutul secolului IV; putem menționa Aelius Spartianus, Iulius Capitolinus, Vulcacius Galicanus, Helius Lampridius, Trebellius Pollio și Flavius Vopiscus, autori ce nu apar în nici o altă scriere din epocă. Totuși începând cu 1889 și Herman Dessau s-au ridicat o serie de controverse, printre care și aceea că cei șase autori sunt fictivi. Astfel după contribuțiile lui R. Syme și Andre Chastagnol, printre alții, se poate spune că autorii sunt totalmente fictivi și că acești pretinși autori au primit nume convenționale ce fac trimitere la personaje din Iuvenal și mutații poitice operate de către Hadrian; se va menționa că vopiscus tradus din latină se referă la ”geamănul” care supraviețuiește fratelui său mort. Deci se poate spune că H.A. este munca unui singur biograf, mai degrabă ”impostor”, decât falsificator după cum îl definește Andre Chastagnol, fapt atestat și de o continuitatea narativă de neimaginat. Ronald Syme îl definește pe autorul anonim ca fiind mai degrabă un romancier decât un istoric. H.A. continuă biografiile suetoniene și se întinde din 117 până în 284, totuși, se poate observa că lipsesc biografiile lui Nerva și Traian și cele ale suveranilor din secolul III: Filip Arabul, Decius, Trebonianus Gallus și Volusianus (244-260); de asemenea lipsește și introducerea programatică, ce se afla probabil înaintea biografiei lui Nerva.

Revenind la autorul anonim putem observa că acesta a recurs la un trucaj, căci în biografia lui Aurelian justifică minciuna și impostura ca inerente artei istorice (H.A., Aurelian, 2, 1-2). Asupra datei redactării se pot observa unele probleme căci mai întâi spune că aceasta serie de biografii a fost redactată sub prefectura lui Iulius Tiberianus (H.A., Aurelian, 1, 1-2) deci între 303 și 304, ca mai apoi să susțină că H.A. este posterioară consulatului lui Furius Placidus, asumat în 343 (H.A., Aurelian, 15, 4).Așadar pentru o datare a lucrării se poate spune că aceasta nu este anterioară anului 392, reacția păgână a Nicomachilor și nici posterioara anului 410, cănd Alaric a jefuit Roma, deci undeva între 400 și 409. În genere, despre autor se mai poate spune că a fost un clarissim, un senator, și nu un grammaticus, un profesor; apoi faptul că acesta frecventa cercul cultural-politic al Nicomachilor și un admirator al lui Iulian.