Magister ludi

Nu ar trebui s ne mire faptul c, dup publicarea, n 1943, a capodoperei Das Glasperlenspiel/Jocul cu mrgelele de sticl (reluat acum la RAO, n monumentala vesiune romneasc* a lui Ion Roman, din 1970 i, mai apoi, din 2004), Hermann Hesse nu a mai scris nici un roman, dei a continuat s fie activ literar, cu eseuri i proz scurt, timp de nc aproape dou decenii. Jocul cu mrgelele de sticl, pentru care autorul a i primit Premiul Nobel trei ani mai trziu, n 1946, ncheie, simbolic, o "criz" ontologic, explorat epic de ctre Hesse n majoritatea romanelor sale anterioare, dar, cu precdere, n celelalte dou capodopere internaionale - cumva complementare, din perspectiv alegoric - Siddharta/Siddharta (1922) i Der Steppenwolf/Lupul de step (1927). nc din poeziile romantice i nuvelele publicate la sfritul secolului al XIX-lea, scriitorul german (devenit i cetean elveian n a doua parte a vieii) dezvluie - prin filiaiile subtile ale textelor sale - o natur scindat ntre nevoia recluziunii creatoare i impulsul irepresibil al participrii la tensiunile istoriei. nsi biografia lui Hesse st sub semnul acestei ambivalene: nscut ntr-o familie de misionari cretini, crescut, o vreme, n India i interesat de serenitatea spiritual buddhist, autorul lupt, ulterior, n primul rzboi mondial, ca voluntar n armata imperial. Se pare c structura sa moral de adncime a purtat mereu umbra unei fisuri ntre vita contemplativa i vita activa, iar dilema s-a transferat, insidios, spre marile lui personaje romaneti.

Ar fi de aceea inoportun s-l privim pe Joseph Knecht, protagonistul din Jocul cu mrgelele de sticl, separat de prefigurrile lui epice, Siddharta (din Siddharta) i, respectiv, Harry Haller (din Lupul de step). Ca i Knecht, cele dou personaje se afl ntr-o cutare patetic a identitii proprii. Dac Siddharta, un prin indian, i descoper, ultimativ, sinele (chiar numele lui sugernd, metaforic, n sanscrit, personalitatea iniiat - a "celui care a aflat sensul existenei" -, compunndu-se din siddha/aflat, obinut, descoperit i artha/sens, semnificaie, finalitate), Harry Haller revel o arhitectur psiho-moral convulsiv, suicidal n fond (Hesse nsui parcurge un episod similar n etapa retragerii sale n Elveia!), gsindu-i echilibrul doar pe coridoarele Teatrului Magic, sub ndrumarea saxofonistului Pablo, un guru primordial, travestit ns n aparenele modernitii. n ambele cazuri, "renaterea" eului etern (i real) - ntocmai ca n filozofiile orientale - nu poate avea loc dect dup ce sinele vechi (i fals) "moare" simbolic, disipndu-se pe palierele elementare ale existenei. Cltoria iniiatic a lui Siddharta l duce pe erou, la un moment dat, n zona plcerilor lumeti, neltoare, numai pentru a-i indica, epifanic, precaritatea condiiei umane, n timp ce manuscrisul introspectiv al lui Heller (manuscris ce trebuie vzut - i el - ca o parabol a unei cltorii autoscopice) eueaz ntr-o raionalitate rece i impersonal, menit s-i arate autorului su urgena (auto)inventrii emoionale (de altfel, lecia principal a lui Pablo pentru Harry este c Nirvana nu are cum s fie asumat dect printr-o dozare corect a emoiei i raiunii). Prin cei doi protagoniti, Hermann Hesse i argumenteaz interesul aproape obsesional pentru construcia unei personaliti absolute, construcie ce merge din interiorul biografiei nspre opera propriu-zis.

"Dualitatea" creionrii lui Siddharta i Haller reprezint prototipul conturului psihologic "fracturat", preluat, n Das Glasperlenspiel, de Joseph Knecht. Romanul ofer premisa unei naraiuni de anticipaie, plasndu-i aciunea ntr-un viitor ndeprtat (Hesse ar fi menionat undeva secolul 25 ca timp de desfurare a evenimentelor din text!). n centrul Europei, exist, la vremea respectiv, o provincie autonom, Castalia, unde un Ordin auster al intelectualilor de elit a organizat un tip de societate asemntoare lumilor utopice, imaginate de renascentiti i iluminiti. Viaa n provincie este simpl, ascetic, neinvadat de tehnologiile industriale (pe care, n plin veac 25, le putem bnui teribil de avansate). Ordinul are dou activiti principale: s gireze educaia elitist pentru biei, adui aici n urma unei selecii riguroase i crescui n regim de internat exclusivist, i s pstreze nealterat "jocul cu mrgelele de sticl". Metafora "jocului" constituie nucleul "ideologic", aa-zicnd, al romanului lui Hesse. Descrierea sa - dei amnunit n text i suficient de explicit, ramificat de altfel pn n zilele noastre, n preocuparea constant a unor grupuri contemporane, care ncearc s dea o dimensiune concret "inveniei" lui Hesse, organiznd, periodic, campionate ale "mrgelelor de sticl"! - supune cititorul unor eforturi semnificative. n fond, "jocul cu mrgelele de sticl" sugereaz abstraciunea absolut, voluptatea fiinrii n raiunea pur, nealterat de nici o "impuritate" emoional ori instinctual. Juctorii lui Hesse aspir la o stare intelectual suprem, lipsit de orice constrngere existenial. Dac Ordinul este o elit a umanitii, atunci "juctorii cu mrgelele de sticl", n strduina lor de transformare a raionalitii n modus vivendi, devin o "elit a elitelor".

n universul vrfurilor, Joseph Knecht ajunge vrful prin excelen, fiind ales magister ludi, maestrul absolut al "jocului" (dei rdcina lud, n latin, poate trimite i la "coal", la un "maestru al iniierilor paideice", cum ar veni). Numele Knecht, "vasal", "servitor", "sclav", n german, nu trebuie s induc n eroare. Joseph se afl n slujba contemplaiei, el e un servitor al raiunii. Structura de Bildungsroman a lui Das Glaperlenspiel ni-l prezint pe protagonist - din copilrie pn la maturitate - parcurgnd, obedient, toate treptele din ierarhia Ordinului, inclusiv poziia suprem de "maestru al jocului". Virtuile sale intelectuale i morale snt indubitabile, ntreaga comunitate castalian, scindat ntre "tradiionaliti", precum Jacobus, i "inovatori", precum maestrul muzician, protectorul lui Knecht, acceptndu-l ca magister ludi. Problema, ca la Siddharta i Haller, vine dinspre Joseph care, se pare, nu poate avea credina puternic, a unui Jacobus de pild, n infaibilitatea Castaliei i se las, treptat, mcinat de erezii. Bunoar, el nu reuete s neleag moralitatea deciziei intelectualilor de elit de a tri izolai de iureul lumii, ntr-un "turn de filde", i de a nu se implica n universul, presupus mediocru, al semenilor lor. Pentru a amplifica dilema ontologic a lui Knecht, Hesse (ori, mai corect spus, cronicarul vieii lui Joseph, un membru al Ordinului, care reconstituie povestea eroului, sofisticat, academic, cu toate atributele istoricului neutru i impersonal) folosete un procedeu de caracterizare shakespearian - al "oglinzii rsturnate". Aa cum Hamlet "se vede" rsturnat n Fortinbras ("anti-eroismul" hamletian se citete, indirect, n "eroismul" prinului norvegian Fortinbras!), Joseph Knecht se reflect "convers" n traiectoria prietenului i colegului Plinio Designori. nzestrat intelectual ca i Joseph, acesta opteaz de timpuriu pentru vita activa, implicndu-se plenar i cu succes n lumea real i oferind "dublului" su castalian - cufundat n vita contemplativa - o variant existenial antitetic. Exemplul lui nu rmne fr ecou n contiina scindat a protagonistului, mpingndu-l ctre examenul ultim al iniierii - acela al negrii propriei condiii.

Copleit de ndoieli, Joseph Knecht se retrage din postura de magister ludi, spre oroarea membrilor Ordinului, i decide s intre n societatea oamenilor obinuii, pentru a-i demonstra utilitatea. Prsete sferele utopice ale raiunii pure, pentru a construi - cu pathos nedisimulat - lucruri palpabile i robuste. ntr-o prim faz, hotrte s-l iniieze n tainele vieii spirituale pe tnrul Tito Designori, fiul lui Plinio. Totui, n orice act paideic, impactul este dublu direcionat, venind dinspre maestru ctre discipol i invers, dup principiul vaselor comunicante. Gradual, sub influena impulsurilor vitale puternice ale lui Tito, Joseph intr n spaiul instinctelor i emoiilor primare, autentice, pentru ale cror efecte secundare, el, castalian nnscut, nu are imunitate. n mod simbolic, atunci cnd ncearc s traverseze, not, un lac de munte, se neac. Sfritul "cronicii" naratorului e sec i abrupt. Knecht moare, lsnd n urm o oper neterminat, trecut n revist de istoric cu acribie de arhivar. Romanul se ncheie cu trei povestiri scrise de protagonist, populate de trei personaje semnificative: un pgn, un cretin i un buddhist. Hesse ne invit s vedem aici trei avataruri ale lui Knecht, toate aflate n cutarea disperat a desvririi spirituale. Mai mult, putem bnui c efortul cutrii rmne etern - datorit catacterului lui anistoric (el trece de la o religie la alta, mergnd dincolo de barierele cronologice ori dogmatice) - i universal - din unghiul naturii sale transculturale (se regsete practic n istoria oricrei comuniti umane). Magister ludi - ntocmai ca ntr-un mit sacrificial primordial - moare pentru a impune, n ultim instan, esena acestui adevr.

Ca-ntr-o pnz de pianjen (recenzie la cartea Jocul cu mrgele de sticl, de Hermann Hesse)

Hermann Hesse a fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatur n 1946. Printre crile sale cele mai cunoscute (recomandate) se afl Jocul cu mrgele de sticl, Lupul de step i Siddhartha. Cltoria spre Soare-Rsare. La editura RAO gsim traduse multe din crile sale.

Jocul cu mrgele de sticl O ncercare de biografie a lui Josef Knecht, magister ludi, mpreun cu scrierile postume ale lui Knecht aa cum scrie n introducerea crii, nu este deloc o lectur uoar. Dup primele pagini ale biografiei lui Josef Knecht m-am simit rtcit i m-a dus cu gndul la nefericitul Josef K. din Procesul.

Atmosfera s-a pstrat, deoarece m-am simit la fel de ncurcat cu ct am naintat n carte. Desigur, sunt i persoane care au devorat cartea n cteva zile, nerbdtoare s descopere ce se ntmpl. La mine nu a funcionat aa, recunosc, eram curioas s vd unde duce nedumerirea cu privire la multe aspecte, am ajuns la final i nu am descoperit ceea ce gseti n alte romane cu un singur sau mai multe fire narative, dar scrise ntr-o manier mai uor de neles.

Fiindc aceast carte nu te lmurete cu privire la nimic, este scris ntr-o manier teologic-filosofic, dac m pot exprima aa, limbaj intelectual, detalii interesante, dar care nu-i spun nimic la prima vedere, nu poi pune cap la cap ceva asta este i ideea, nu? Nimic nu e clar, dei totul pare simplu i limpede.

Tnrul Josef Knecht are onoarea de a fi vizitat ntr-o zi la coala sa din Eschholz, de magister musicae, pentru a fi ales s fac parte dintr-o societate nchis, la o coal de elit din Castalia locul unde se derula jocul cu mrgele de sticl. Dup muli ani, Knecht i va povesti elevului su c, atunci cnd a ieit din cldire, oraul i lumea i s-au prut mult mai schimbate i mai pline de farmec dect dac ar fi fost mpodobite cu drapele i cununi, cu panglici i focuri de artificii. Trise evenimentul chemrii, care pe bun dreptate poate fi numit o sfnt tain: nchipuirea vizibil i ademenitoarea deschidere a porilor lumii ideale, pe care tnrul lui suflet n-o cunoscuse pn atunci, dect, parte, din auzite, parte din visurile lui nflcrat (p.69)- peste ani de zile, viaa n nchisa Castalie i se va prea o povar.

Aa s-a dus Josef, cu inima deschis, la Waldzell, locul unde se studia jocul cu mrgele de sticl, unde foarte rar aveau acces cei strini, elitele trind i studiind aici. Studenia i-a petrecut-o dezbtnd cu un coleg din Provincie, Plinio Designori el venea din lumea normal, a greelilor, a familiei, a speranelor pierdute, a decderii lucruri neacceptate de intelectualii de la Waldzell. Cnd a absolvit, s-a ndeprtat de Designori care s-a ntors n lumea lui, strin de nchisa i recea Castalie, dar cei doi aveau s se rentlneasc muli ani mai trziu cnd Josef Knecht ajunsese magister ludi.Crescnd ncet, ncet, Josef este caracterizat ca un om deschis, asculttor, cu care-i face plcere s vorbeti, intelectual, asculttor. Cu ajutorul a doi-trei oameni din viaa lui precum magister musicae, care-l recrutase cnd era tnr, Fratele mai mare din dumbrava bambuilor unde studiaz I-Chang-ul i pater Jakobus pentru care nutrete o adevrat prietenie, Josef Knecht trece prin multe stadii, ceea ce-i d un atu fa de ceilali membrii ai elitei Castaliei. Prin urmare este ales n funcia de magister ludi al jocului mrgelelor de sticl la o vrst tnr comparativ cu predecesorii si. l va avea aproape i pe Tegularis, un vechi prieten, i al doilea din viaa sa, dup Designori. Prieten e prea mult spus, Knecht se vede nevoit s rup legturile de prietenie cu fotii si camarazi din cauza funciei.

Observai c nu am spus mare lucru despre jocul cu mrgele de sticl. Pentru c nici nu exist o descriere, doar vagi frnturi. Knecht deschise pianul, se aez n faa lui, se convinse c e acordat i cnt un andante de Scarlatti, pe care n acele zile l pusese la baza unui exerciiu de joc cu mrgele de sticl. Apoi fcu o pauz i, pentru c l vedea pe biatul atent abandonndu-se, ncepu s-i explice n puine cuvinte cam despre ce e vorba ntr-un asemenea exerciiu de joc cu mrgele de sticl, descompuse muzica n elementele ei, nfi cteva din modalitile de analiz utilizabile i lmuri calea de urmat pentru tlmcirea muzicii n ieroglifele jocului (p. 389) aici aflm puin despre acest joc misterios, cnd Josef, ajuns la o vrst cnd vrea s se retrag din funcia de magister ludi- lucru pe care nu-l mai fcuse nimeni pn atunci fiindc nimeni nu-i imagina c ar pleca vreodat din Castalia n lumea pgn se pregtete s-l educe pe Tito, fiul prietenului su de demult, Plinio Designori.

La finalul crii mai citim poeme semnate de Knecht, plus trei biografii scrise de acesta: Aductorul de ploaie, Duhovnicul i Biografie indian cu aceeai moral ca i prima parte despre ce e vorba, v las s aflai singuri.

Deoarece fiecare cititor vede altcumva acest roman intrigant, m-am abinut s spun prea multe deoarece prerile mele nu cred c se vor potrivi cu ale niciunuia. Pot da un sfat: chiar dac pare foarte greu (pentru unii), cartea trebuie citit pn la final i apoi meditat la ea. Asta dac vrem s nelegem ceva din acest roman complex una dintre crile care i-au adus Premiul Nobel lui Hesse.

Emilia ZinelHermann Hesse, Jocul cu margele de sticla, trad. Ion Roman, RAO, 2006Pierre Bayard explica in cartea lui de ce conteaza mai mult sa stii sa situezi o carte la locul corect printre celelalte carti, decit s-o citesti de la cap la coada. Fara s-o fi citit, stiam absolut tot ce era necesar sa stiu despre Jocul cu margele de sticla, sint convinsa. Dar nu, am tinut sa ma lamuresc personal, sa experimentez pe pielea mea aceasta Capodopera. Am trait, deci, la prima mina, experienta celor 600 si ceva de pagini pline de veneratie, traditie, autoritate, valoare, demnitate, distinctie, aristocratie, transcendenta, ierarhie, un adevarat tezaur spiritual. Cu cel putin 20 de ani prea tirziu, din pacate, deoarece aproape mi-a ucis neuronul. Ehei, sa fi fost eu tinara si in puteri, dornica de Cunoastere si de Elevatie, ca in adolescenta mai stii? poate imi placea Actiunea se petrece in Castalia, Provincia Pedagogica, in perioada de dupa ce omenirea a scapat de epoca foiletonistica. Crema cremelor se aduna acolo ca sa se dedice intretinerii Tezaurului Spiritual al omenirii. Persoanele alfa +, ca sa ma iau tot dupa Huxley, de-o parte, epsilonii de alta parte. Alfa se delecteaza cu muzica la harfa, yoga, feng shui, astrologie si alte mari fineturi (bine, sint rea, de fapt in primul rind cu muzica, latina, gramatica si matematica), epsilonii, in cercul lor strimt, se delecteaza si ei, probabil, cu ale lor placeri vulgare si animalice, dar despre ei nu scrie-n carte. Jocul cu margele de sticla e suprema activitate a desteptilor din Castalia un fel de muzica fara sonor, in loc de note sint formule extrase din marile Capodopere ale diverselor stiinte si arte. Se termina prost, normal, cel putin pentru Magister Ludi, seful jucatorilor cu margele de sticla, Joseph Knecht, caruia ii vine mintea la cap intr-un final si se duce in lumea in care traiesc cei de la beta in jos. Daca avea maxim 200 de pagini era perfect pentru mine si familia mea (imi ajungeau si 100 de pagini, de fapt). M-a exasperat, recunosc, chiar daca e evident ca e o Capodopera. Castalia e un concept de neuitat, intr-adevar, romanul e de neuitat, problematica abordata e una care n-o sa-si piarda niciodata atractivitatea si actualitatea. Dar. Poti sa mori prin hipoxie cerebrala citind, pe atitea si atitea pagini, ode aduse Spiritului. La ultimul capitol, care e scris de altcineva decit de naratorul din celelalte, speri intr-o cit de mica schimbare de stil n-o sa vezi, nu exista nici o diferenta. Drept incheiere (doar nu sint obligata sa si scriu despre cartea asta, dupa ce ca am citit-o!) am ales la intimplare trei numere cuprinse intre 21 si 635, am deschis la paginile respective si am ales trei citate, pentru cei care n-au citit romanul. Paginile sint: 37, 212, 452.1. Constiinta culturala a invatatilor s-a refugiat in cercetarile si metodele de predare a istoriei muzicii, deoarece aceasta stiinta a atins punctul culminant tocmai atunci, si chiar in mijlocul lumii foiletonistice doua seminarii devenite celebre cultivau intr-un grad inalt o metoda de lucru exemplar de pura si de scrupuloasa.2. Aceasta invitatie il introduse pe Knecht, prima data vizibil pentru toata lumea, in cercul cel mai restrins al candidatilor la posturile inalte si ridica intre el si media jucatorilor de elita o bariera sensibila imediat, de care isi dadu si el foarte bine seama, acum cind intelegerea lucrurilor i se ascutise.3. Dar cum ajunsese omul acesta stimat, unul dintre stilpii ierarhiei, aici? Cum putea el sa-si sprijine pe regulile scrise pasul pe care-l facea si care raminea oricum o dezertare, cita vreme existau totusi sute de alte legaturi nescrise, nu mai putin sacre si de la sine intelese, care trebuiau sa i-l interzica?Pai, dupa ce ai trait citeva decenii intr-o lume exemplar de pura si de scrupuloasa, ai inaintat in ierarhia ei pina in virf, dincolo de bariera care te separa pina si de elita (restul lumii nici nu se mai vede de la inaltimea aia), cum dracu sa nu te-apuce amocul si sa dezertezi? Magister Ludi e si el om, totusi. E adevarat, si mie mi-ar placea sa traiesc in Castalia, cam ca Tegularius, prietenul labil, nervos si fara respect pentru autoritate al lui Knecht. Sa-mi dea cineva tot ce-mi trebuie si sa nu-mi ceara ni-mic in schimb, sa pot sa ma joc cit vreau eu cu margelele de sticla care sint cartile. Aaa pardon! Ca sa vezi, nu ca mi-ar placea, chiar imi place Incheiere la incheiere:Do what you will this lifes a fiction,And is made up of contradiction. William Blake. P.S. Cred ca postul asta n-are sanse sa fie inteles ca lumea. Asa ca, nemuritoare si rece, n-o sa raspund la comentariile nervoase. Pentru cei care vor chestii mai serioase si mai profunde despre Jocul cu margele de sticla: terminati, bre, cu globurile astea, puneti si voi mina pe carte comentarii

O vorba bun o sa ncerc eu s pun. L-am citit acum vreo 2 ani i , dei memoria mea nu a fost nicicnd prea performant, atmosfera rarefiat a crii stiu c persist i face i acum corp comun n mine cu toate miturile cerebrale de la Platon incoace, pn pe la Pltiniul autohton. Btw, cand htrul Steindhart vruse s releve gaunoenia viziunii despre cultur marca Liiceanu, asemuise depreciativ modelul paideic taman cu Castalia.Cci asta e miza acestei cri: de la ce punct ncolo tritul exclusiv n spirit nseamn netrit?

Comentariu nervos. Asta se numete a recenza o carte despre care, Fara s-o fi citit, stiam absolut tot ce era necesar sa stiu despre Jocul cu margele de sticla, sint convinsa?

Cu formule liceale de genul aciunea se petrece? i dezvluirea rnjind a coninutului, a deznodmntului?

Eu propun consideraii i mai zglobii, i mai succinte, i foarte cool, de altfel, de genul: pr, pff, ah i oh. i gata recenzia.

@uv Din pacate, nu am cartea la indemina sa iti dau niste citate exacte, insa pot sa iti spun asa: in vremurile glorioase ale literaturii romantice, ma infioram de goticula si dracula situatiilor si mi se parea profund si filozofic. Dupa care am mai cumparat carti si am vazut ca o buna parte dintre aceste chestii functioneaza ca o reteta de scris si am ris la Lupul cu pricina. Locuri comune, filozofii de doi bani, un soi de Coehlio mai de dreapta, asa, ca Hesse e mai individualist. Pina si titlul e o mizerie de loc comun stupid. Lupul de stepa, Lupul de mare, lupul singuratic, Dansind cu lupii, lupu lu peste prajit. Un bou lupu asta, no, asta cred eu, ce sa-i faci.

@ cristian sirb ai dreptate, nu se numeste a recenza se numeste a spune cum mi-a placut sau nu, ce chef am sa scriu despre ea sau nu. si te rog sa ma crezi ca stiam o gramada de lucruri despre carte inainte s-o citesc, nu e tocmai un roman politist pe care mi l-a recomandat o prietena felicitari pt ca ti-ai dat seama ca formula respectiva e de liceu :)))))))))))))))))

pacat ca ai judecat cartea asa. mie personal mi se pare o capodopera. Stilul, atmosfera sunt geniale. Tias recomanda sa incerci sa scrii si tu 600 de pagini despre acelasi subiect cu aceeasi arta. lectura e departe de a fi chinuitoare. Cartea, cei drept, ridica niste impedimente, dar nu indeajuns de mari de a fi considerata citirea ei o corvoada.

reveniti dupa ce absolviti un curs de reading comprehension nu e un moft