€3I€=ăI Q

(g

CBT (S

T (S

T (SC

Cal (S

I (cnC(̂

H B U Q IE C ft POPORALA II „ A S O C IA T IU R II“8lgpşillpşHBaMBatBOEggsaw 8aaigs?R^;ri4\^/>^^f',̂ 3g2W 5aw w BBBW M B

Anul XV. Nr. 132. Decemvrie 1925.

B m n B B g g a g q

PttOCa x̂ N a ţ i o n a l a *

adunate de

ANDREIU BÂRSEANU,eu o biografie a fostului pre­

şedinte al „flstrei“.

Editura „Asociaţiunii", Sibiiu Strada Şaguna 6.08

P re ţu l 5 L e i.

gllliilillllllllililll!llllililllllllliltll!lllllililll!llllilill!lllllllllilillllllllilillUllliililllllhiil>llll№ ilillll|

1 „A S O C I A Ţ I U N E A pentru literatura f ] română şi cultura poporului român“ , f| Întemeiată la 1861. §

1 PREŞEDINTE DE ONOARE: II M. S. Regele FERDINAND l. jf§ Prezident aettu: s| Vasilie Goldîş. |1 Viee-prezident l.: Viee-prezident 11.: =I Dr. Oet. Russu. Dr. 6h. Preda. |ş eomitetul central al „Asoeiatiunti“ numără 50 de “ 5 fruntaşi dtn toate păturile soetetăfit româneşti, ş

| | E de datoria fiecărui bun I 1| | Român să sppijineaseă „Aso- S §| | eiaţiunea“ abonând publicaţiile § |1 1 ei şi insepiindu'se de membru. I Ii liiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii §H T a x e l e d e m e m b r u s u n t u r m ă t o a r e l e :

1 Membru fondator al Gasei Naţionale,J odată pentru totdeauna................... Lei 5000’— s1 Membru fondator al „Asoeiaţiunei“, Şş odată pentru totdeauna....................„ 1000"— “ş Membru pe uiaţă al „Asoeiaţiunei“, §\ odată pentru totdeauna....................„ 500‘— \= Membru aetiu al „Asoeiaţiunei“,anual „ 50'— s^ Membru ajut. al „Asoeiaţiunei“, anual „ 10’—iîlll!<|illl!l1!li|'l|||||lli|ilNI|IIM|'li||||l|i|il||||]lMril|||||||!lli|i||||||||i|illl|||l!i|Ul|||||ji|ilh|||||i|il!||l

Anul XV. Nr. 132. Decemvrie 1925

•9adunate de

ANDREIU BÂRSEANU,eu o biografie a fostului pre­

şedinte al „flstrei“.

Editura „Asociaţiunii", Sibiiu Strada Şaguna 6.

Via)a unui om eurat: Andreiu Bârseanu.

Lăsaţi-ne să ne despouărăm sufletul în zilele noastre de dihonie, ascultând ueşti şi gânduri despre uiaţa unui om într’adeuăratul înţeles al euuantului.

A fi „om“ în zilele de după răsboiu e greu lucru. Sunt prea multe ademenirile, e prea răspândită stricăciunea pe lume, ze­flemeaua, bătaia de joc spurcată, e prea îm­prăştiată, ea o pecingine, în tot locul — încât a te împotriui şi a sta drept în marea uijelie e o mare îndrăsneală, dar şi o douadă de suflet de aur.

Scriind rândurile de faţă ne apare îna­intea ochilor sufleteşti fostul cârmaci al „Astrei“ noastre, Andreiu Bârseanu, fiindcă de el este uorba, şi căutătura lui liniştită, ealdă, ne îndeamnă, chiar şi de după mor­mânt, să răspândim grăuntele de bun-simţ în pături cât mai largi.

Nu se poate, ne zicem, nu se poate ea ţăran român, care ua ceti această cărţulie, să nu priceapă cât de curată, cât de nobilă, eât de urednteă de lăudat a fost uiaţa fostului

l*

4

preşedinte al „Astrei“ noastre şi nu este eu putinţă ea zimbetul, râsetul curat, cunoştin­ţele frumoase din aceste pagini să nu prindă bine familiilor româneşti dela ţară.

Auem trebuinţă de sfetnici, acum, când par’eă toate iesmele iadului şi-au dat întâl­nire pe pământ — şi unul, care a ştiut ee a propouăduit, unul, care a cântărit uorba şi n’a aruncat-o, cum o aruncă atâţia în si­lele noastre, a fost Andreiu Bârseanu.

Trăim în epoca, în uârsta „democraţiei“. „Demos“ pe greşeşte însemnează popor. l)a-să-zieă: uârsta, în care poporul să aibă drepturi după urednieie în stat. Poporul lu­minat, poporul, care pricepe să conducă. Andreiu Bârseanu a fost un adeuărat de­mocrat. Nu unul, care-ţi uorbeşte uerzi şi uscate şi te îmbată eu apă rece, ei unul, care uorbeşte inimii tale — dar şi minţii tale, ea să doreşti eeeaee se poate dori.

Fireşte, „demagogii“, cei ee se bat în piept şi poartă poporul de nas eu euuinte umflate, au mai multă trecere într’unele pă­turi ale poporului, — dar timpul trece prin sită şi uorbele oamenilor şi ţăranul luminat recunoaşte, mai curând sau mai târziu, cari din cei ee i-au uorbit i-a urut binele: cel ee i-a împuiat urechile eu fel de fel de ba­zaconii, ori cel ee a uorbit eonştiinţii lui, omeneşte.

5

6

Cum ar fi şi putut fi altfel fiul de preot român din Dârstele-Braşouului, o comună fru- moaşă de lângă Braşou ? De mie şi-a înuăţat oehii să alerge uultureşte pe munţii din apro­piere şi ualea Timişului i-a deschis minuna­tele i poiene, eu tăpşanele de uerdeaţâ, în- uăţându-1 să se simtă btne în mijlocul na­turii, stând de uorbă eu ţăranii români .(

După ee a înuăţat carte lauestitul gimnaziu dela Braşou a pornit-o prin eele străinătăţi, la şcolile înalte dela Viena şi dela München.

Tinârul student român s’a întouărăşit eu alţi tineri de treabă. A fost numai ochi şi urechi. N’a lăsat ea timpul să şi-l petreacă în trândăuii, ei a luat la cunoştinţă tot ee poate da străinătatea bun.

In Viena a legat prietenii strânse eu ti­neri români din toate ţările locuite de ro­mâni. Acolo, la societatea „România Jună“, a tinerilor studenţi, erau pe atunci şi scrii­torii mari de mai târziu Emineseu şi l. Sla- uiei. „Junimea“ era o societate românească în laşi, a eelor uârstniei, societate condusă de Titu Maioreseu, un luceafăr al scrisului românesc. „Junimea“ aceasta a dat o luptă aprigă pentru literatura bună, pentru bunul simţ şi bunul cumpăt în priuinţa limbii. Cu Emineseu, eu Slauiei, eu alţii, a fost Andreiu Bârseanu eu trup, eu suflet pentru „Junimea“, trimiţând poezii, încă de pe atunci în reuiata, „Junimii“, în „Gonuorbiri literare“.

?

Ca să uedeţi ee poezii seria tinărul An- dreiu Bârseanu pe atunci e de ajuns să ti­părim aiei „ Imnul Unirii“. La un eoneurs de poezii între studenţii români din Viena a câştigat poezia aceasta premiul:

Pe-al nostru steag e scris unire,Unire ’n euget şi 'n simţiri,Şi sub măreaţa lui umbrire Vom înfrunta orice louiri. fleela n luptă grea se teme Ce singur e rătăcitor,Iar noi uniţi în orice uremeVom fi, uom fi înuingători. (Strofa 1.)

întors din Austria şi Germania A. Bâr­seanu s’a apucat de muncă. A înuăţat me­seria de profesor. Şcolile româneşti din Braşou, unde a înuăţat ea eleu, i-au deschis porţile. Dela 1881 până în 1886 a fost pro­fesor prouizor la gimnaziu, apoi a trecut la şcoala comercială românească, tot de acolo, unde a ajuns profesor de limba şi literatura română, de istorie şi de geografie. La şco­lile medii a fost eonreetor din 1889 până în 1891. Dirigent al şeoalei comerciale din 1891 până în 1893.

Anii aceştia nu spun nimic din sufletul pe care l-a pus A. Bârseanu ea profesor. Ge cerea An dreiu Bârseanu dela un ade- uărat profesor de istorie ? A spus-o lămurit într’o programă şcolară (a 22-a) a gimna­ziului din Braşou („Câteua obseruări eu pri- uire la propunerea studiului istoriei“), în 1885.

8

Iştopia trebuie să fie „conştiinţa nmenimiî (după pedagogul Kehr).

Bârseanu adaogă: „Istoria pe de o parte satis­face aeea nobilă curiozitate înăseută în fiecare om de a cunoaşte lucrurile din trecut, necazurile şi bu­curiile moşilor şi strămoşilor săi, fazele prin eari au trecut deosebitele întocmiri, întâmplările bune şi rele, eari au contribuit la progresul sau regresul (decă­derea) celor de mai ’naintea sa ; pe de altă parte, prin euidenfa, în care ne expune legătura între cauze şi efecte, prin numeroasele exemple de fapte bune şi rele, împreună eu rezultatele lor, prin modelele de caracter ee le prezentează pe fiecare pagină, prin uarietatea de situafiuni, în eare ne arată uiaţa deo­sebiţilor bărbaţi, ea lămureşte judecata, nobilează simfurile, întăreşte uointa, înlesneşte formarea carac­terului şi faee pe copil cunoscut eu deosebitele în­tâmplări şi peripeţii, la eari este expusă maja fie­cărui om“ (pg. 4).

Ce minunate însemnări 1 Latinul spunea : Historia — magistra uitae (Istoria — este dascălul uieţii). Andreiu Bârseanu subscrie această judecată pe de-a ’ntregul. Bl urea să găsească în istorie un fir roşu, răspun­suri la întrebările, eari se îmbie: pentruee s'a petrecut o faptă istorică aşa şi nu altfel? Şi răspunsurile acestea le găseşte în mo­ralitate, în iubirea faţă de deaproapele, în nisuinţa după lumină şi adeuăr a popoa­relor.

„Democratul“ A. Bârseanu se gândeşte şi la înuăţătorul dela sate, la ridicarea satelor, el, profesorul ţinut de neguţătorii români eu

dare de mână din Brqşou, şi serie astfel, în „Anuarul“ pomenit:

„...să tntrăm intp’o şcoală dela tară, unde înuăjătorul împărtăşeşte eu simtemânt şi inspiratiune simple po- uestiri din istorie. De-o săptămână întreagă aşteaptă copilaşii eu nerăbdare această oră. Acuma ei sunt eu totul cuprinşi de pouestirea îmbătătorului, ochii şi urechile lor sunt ajintite spre dânsul, în clasă dom­neşte o tăcere adâncă, răsuflul bieţilor băieţi par’eă a încetat. După cum este pouestirea. oehii lor se umple de strălucire sau lacrimi udă obrăjorii lor. Imediat ei sunt în stare a reproduce cele istorisite şi în această reproducere se arată euident impresiunea ce a produs-o pouestirea asupra inimei lor. Acestea suni, înuăţătorule, clipitele, în cari ai în mânile tale cheia sufletului şi inimei şcolarilor tă i ; deschide poarta, un câmp frumos şi roditor se 'ntinde înaintea ta, aruncă seminţe bune şi de bună seamă el ua da roduri însutite!“ (pag. 6—7).

După sdrunetnul sufletesc al lumii de astăzi n’arfi eu cale, cetitori dumniauoastră, ea dascălii şi profesorii de istorie să predea as//e/ istoria, căutând să tălmăcească ele­nilor pricinile marelui prăpăd şi să aducă lacrimi în oehii elenilor, dar şt încredere într'un uiitor mai bun, pentru toţi?

In 1890 a apărut în Braşou, ea estras din a 26-a „programă“ a gimnaziului din Braşou, broşura „ Cincizeci de colinde, adunate de şcolari dela şeoalele medii din Braşou“.

A. Bârseanu nu leneuea timpul, în care era afară de ceasurile de şcoală. De da de lucru elenilor săi, să adune colinde, cântece

1«

poporale, cimilituri, balade, snoaue, poueşti şl colecţia aceasta de colinde este una din roadele bogate adunate în grânarul litera­turii româneşti.

Aici a stat tăria lui A. Bârseanu ea pro­fesor: în marea sa dragoste faţă de tine­retul şcolar. A nu şti răspunde lui A. Bâr­seanu la lecţii era o ruşine pentru eleu. Nu dojenea A. Bârseanu, ei se uita odată eu ochii săi buni şi blânzi, încât ai fi intrat în pământ de ruşine, li era lui ruşine de ruşinea ta. 0a să nu jigneşti pe omul acesta de aur îţi dedeai toate silinţele să-ţi îndrepţi greşala.

A. Bârseanu a fost totodată un conducător minunat la „ Societatea de lectură“ .Alergau să-l asculte şi alţi eleui, cari nu-i erau şcolari, fiindcă A. Bârseanu, şi dacă critica, arăta cum ar fi bine şi eâştigai pe urma criticei lui.

Una din eele mai îndrăgite cărţi ale po­porului nostru din Ardeal a fost şi este cartea „ Doine şi strigaturi din Ardea1‘. date la iueală de A. Bârseanu, împreună eu înuăţatul eeh, profesorul din Praga loan Urban-larnik.*

Cartea aceasta e una din eele mai pre­ţioase colecţii de poezii poporale. Poeziile au fost culese de eleuii prof. loan Mieu Mol- douan din Blaj. Poate să stea eu fală colecţia

*1 Ediţia întâi a apărat în Bucureşti în 1886, a doua tn Braşou, în editura Giureu; acum se iraf a/lâ îneâ numai eâteua exemplare, la librăria Giureu din Braşou.

11

lângă eoleetia lui Vasile Aleesandri şi G. Dem. Teodoreseu, unele din cele mal bune la noi.

Cetiţi în uoluroaşul de faţă eâteua din doinele şi strigăturile acestea. E mult bun- simţ, e multă sare în chiuiturile noastre. In cele mai multe a ocolit românaşul chiar şi umbra de bădărănie. Asta a fost icoana su­fletească a ţăranului nostru până înainte de răsboiu. Uiitorul ua hotărî dacă o apucăm la sate tot pe cărarea asta, a bunului simţ sau de începem să batem câmpii, să cântăm bădărănii, cari numai spre cinstea noastră nu ne seruese.

Ştia A. Bârseanu că uiaţa sufletească a unei societăţi ea cea românească trebuie să capete nutremânt, şi de aceea, afară de profesură, s ’a întrepus el ea tinerii şi tine­rele românce din Braşou să aibă ce ceti, ce juca (teatru de diletanţi) ce cânta, d. e. „Grai nou“ de Porumbeseu. Multe concerte de ale uestitului Gh. Dima le-a ajutat, scriind uersuri pentru note, sărind într’ajutor eu tra­duceri după euuinte streine (ca d. e. „Po- uestea rozei“ la muzica lui Sehumann). Ea iubileul de 25 de ani al gimnaziului din Braşou a scris textul la „Cantata“ lui Qh. Dima, în euuinte într’aripate, cari şi acum se cântă de foştii eleui ai şeoalei.

Aşa a ajuns A. Bârseanu „făuritor de caractere“, cum i-a spus aşa de frumos dl Dr. 1. Eupaş, în uorbirea «dela îngropăciune

12

(panegiric); profesor pentru eleui şi pentru societatea românească.

De prin Braşou a început să se înde­letnicească şi eu Asoeiaţiunea noastră. A ajuns directorul despărţământului Braşou şi eutriera satele, băgând ulagă; ţinea eonfe- rente foarte ascultate în oraşul Braşou — totdeauna plin de auânt şi de o modestie, totodată, aşa de binefăcătoare.

In 1905 a fost ales A. Bârseanu, cu multă însufleţire, uicepreşedinte al „Astrei“. In Braşou (1906), Bistriţa (190?), Şimleu (1908), Sibiiu (1909), Dej (1910), a condus, în lipsa preşedintelui, adunările generale.

Mii de ascultători s ’au lăsat străbătuţi de fiorii dragostei faţă de ce este sănătos ro­mânesc şi omenesc din uorbirile-program ale acestui conducător al „Astrei“. In uara anului 1911, la Blaj, a fost ales preşedinte al societăţii noastre. De atunci şi până la moarte a fost o podoabă a „Astrei“. Sub conducerea lut s'au lămurit multe din lu­crările ce erau şă se îndeplinească la „ Astra“. Dacă are în ziua de astăzi „Astra“ uaza ei aşa de mare în mijlocul nostru, este a se mulţumi, în mare parte şi lui Andreiu Bâr­seanu.

„Neamul acesta de iobagi“ uoia să-l ri­dice democratul Bârseanu şi iată cum uorbea el în această legătură de idei 1

13

„Poporul român, în năzuinţa sa de a se ridiea dtn întuneric la lumină, nu arare-ori a făcut întocmai ea Prâslea, eu singura deo­sebire, că bucata de carne n’a fost tăiată din coapsă, ei din pieptul său. Şi dacă istoria uiitoare ua fi în adeuăr nepărtinitoare, ua trebui să recunoască eu laudă aceste jertfe pline de abnegaţiune, aduse de poporul no­stru pentru înaintare prin înuăţătură... Ar fi un păcat strigător la cer — dacă am da ui­tării aceste jertfe şi dacă nu am căuta să întoarcem fratelui nostru dela tară aceea ce părinţii noştri au luat dela el, ea să ne poată creşte pe noi. De aceea între cărturarii no­ştri şi între săteni nu poate să fie nici o deosebire de interese, nici o deosebire de aspirafiuni. Cu toţii suntem fiii aceleiaşi fa­milii, uaza unuia este uaza tuturor, binele unuia este şi binele celuilalt, iar durerea orişicăruia din membrii familiei se răsfrâng asupra familiei întregi. Cu toţii am răsărit din aeeeaş tulpină, deşi unele ramuri au rămas mai jos, iar altele s ’au înălţat mai s u s ; toate însă se hrănesc din aeelaş suc dătător de mâţă, supt din pământ de aceleaşi rădăcini. Când aceste rădăcini se Dor putrezi sau se uor usca, întreg arborele este ameninţat eu peire“. Cuuinte de aur, de luat la inimă 1

Care a fost ţinuta lui A. Bârseanu ea conducător al culturii din Ardeal ? Profesorul

îrtuSţefr C; F^uit!8cu'Motru a postit euuinte adeuărate în diseursul dsale dela Academia Română (9 Iunie 1924), numindu-1 pe A. Bâr- seanu „un presimţitor, dintre eei mai lim­pezi“ a ee ua să zică cultură. Adăoga: „ge­neraţiile trecute au înţeles naţionalismul ea o credinţă isuorîtă din sentiment (simţe- mânt); generaţiile uiitoare uor înţelege na­ţionalismul ea o eonuingere politică înteme­iată pe ştiinţă“. Vrea se zică: o luptă eurată eu armele ştiinţii în mână, o întrecere no­bilă între, popoare spre o colaborare cinstită.** *

Andreiu Bârseanu auea încredere într’un uiitor mai bun pe seama neamului său. Nu înzadar s ’a îndeletnicit eu istoria şi nu în- zadar a fost pătruns de adeuărul că orice eăleare de lege omenească, orice batjoco­rire a drepturilor sfinte ale unui neam, la uiaţă — se răsbună amar, mai curând sau mai târziu.

Răsplata unei stăpâniri maştere faţă de milioane şi milioane de eetăţeni, cari n’au săuârşit alt păcat decât că s’au născut, din întâmplare, români, slouaei, croaţi, şuabi, a uenit, eu uârf şi îndesat — a fost răsplata binemeritată, fiindcă orbi şi surzi au fost conducătorii poporului dela cârmă. 0e sa- meni uei culege — ee dai ţi se ua da... după uorba poetului.

AndreiuBârseanu a aşteptat plinirea uremii, senin, eu conştiinţa liniştită. „Ne sbatem ea

4'4

15

peştele pe uscat“, seria în Noemurte 1917 unui cunoscut, „ferice de dta că nu uezi eu ochii toate aceste mizerii“. „Pe aici se ţin lanţ necazurile. Acum e la rând crearea gra­niţei culturale (maghiare)“.

Pe cine urea Domnul să-l piardă, ziceau romanii, îi ia mai întâi minţile. Aşa şi eu foştii stăpânitori: câtă ureme sângerau toate nea­murile monarhiei pe câmpurile de luptă, se pornea şi mai îndârjită lupta de stârpire a ee era românesc, eu legile lui Apponyi, iar ministrul Hegediis seria cărţi cum au să ne sugrume eeonomieeşte. Euptă-te române pentru patria maghiară 1

Dela „Astra“ împărţea Andrei Bârseanu carte românească întremătoare. Cărţi de ru­găciuni, mai eu seamă, fiindcă bieţii soldaţi români căutau un locşor de scăpare în mân­gâierile religiei faţă de prigoanele nemiloase. „Noi încă împărţim din cărticelele, pe eari le auem (la „Astra“). Am tipări şi altele nouă, dacă am auea mai multe mijloace materiale; în împrejurările de acum însă suntem eu totul sleiţi“. Aşa lupta „Astra“ în 1917, Faur.

A uenit ziua răsplăţii.Andreiu Bârseanu, bărbatul iubit de toată

suflarea românească, a putut să se bucure de zilele de ueselie obştească, ajungând în fruntea românilor din Sibiiu şi nu numai a celor dela Sibiiu.

18De câte ori se serba o zi însemnată, de

eâteori era uorba să se primească ureun oaspe strein, iubit, (de exemplu generalul Berthelot) de câte ori se simţea trebuinţa unui om, care să spună prin grai uiu eeeaee simţeşte mulţimea românească mai nobil şi mai sfânt — era ales AndreiuBârseanu. Graiul său liniştit, hotărît, apăsat, euuântul său lim­pede, căldura glasului său — te ţineau încă­tuşate în nişte prea plăcute câtuşi, îneât tre­buia să lauzi pe un astfel de conducător.

Pe lângă postul de preşedinte al „ Astrei“, post ocupat până la sfârşitul uieţii sale, a mai fost ales şi director regional al înuăţă- mântului secundar, apoi, în 1920, a fost ales senator în Senatul României (în cercul Albei- lulia); să mai amintim posturile de deputat sinodal şi eongresual, pe lângă acela de membru aetiu al „Academiei Române“, unde în 19 Mai 1919 a cetit, plin de auânt poezia sa mai lungă „Grăieşte marea“.

In 19 Aug. 1922 a închis ochii săi blânzi şi cuminţi pentru ueeii ueeilor. Zadarnice au fost îngrijirile unei soţii iubitoare. Cosaşul, care nu cruţă pe nimeni, a uenit să-l co­sească din mijlocul nostru.

Tot ce a auut românimea mai de samă a luat parte la durerea „Astrei“, din prilejul pierderii conducătorului ei. A fost o înmor­mântare eum rar s’a uăzut în Sibiiu. Toţi din toate părţile, foşti eleni, foşti profesori-

17

camarazi de catedră, toate clasele sociale, au uenit să aducă prinosul laudei şi recu­noştinţei acestui neobosit râspânditor de lu­mină şi de bunătate.

Istooit de boală zăcea în catedrala or­todoxă din Sibiiu, în sicriul său, şi se pe­rindau pe dinaintea trupului său neînsufleţit mii şi mii de tineri şi bătrâni, eu lacrimi în ochi. Ghiar şi după ce a închis ochii parcă da sfatul respieat: fiţi oam enii nu uă certaţi 1 Lucraţii

Rândurile acestea urem să le încheiem eu un amănunt, care nu e nuipai un amă­nunt, ei este eeua de căpetenie îh caracterul lui Andreiu Bârseanu. Ni l-a pouestit uăduua lui Bârseanu.

Era pe uremea „reuoluţiei“. Austro-Un- garia se dase de mal. Se reuărsau de pe frontul italian zecile de mii de soldaţi, ea ualurile unei mări şpumegoase şi nu mai era în ţară cine să poruncească.

Şi în Sibiiu jucau şi ehieoteau soldaţii de bucurie că au seăpat de domnia streină: cehii trimişi la noi să ne sparie eu arma şi românaşii întorşi pe la uetrelelor. Multe soiuri de oameni sunt! Au pornit-o eu toţii pe stră­zile Sibiiului, să „demonstreze“. Talazurile reuoluţiei ajunseseră şi până aici.

Intr’o fereastră se afla un maghiar. Domn, care nu se putea da împăcat eu gândul, că

2

18

„Ualahul“ atât de urgisit cere şi el libertate. Apăruse domnul de maghiar în „disz-ma- gyar“, în haine de paradă, eu eeapraauri şi priuea dispreţuitor la mulţimea de pe stradă. Cum au priuit nemeşii biata „plebe“, atâtea ueaeuri, de a ajuns mai apoi cuţitul la os.

Mulţimea fremăta. Un chibrit de ai fi aprins şi ar fi luat foc. Prea era mare în- drăsneala celui orbit de patimă, a aceluia, care şi-a săpat singur mormântul patriei eu orbirea sa păcătoasă!

In clipele aeelea de răsmerită era pri­mejdie ea mulfimea de români să nu să în­tărite şi să săuârşeaseă moarte de om. Câtiua au şi pornit-o în sus, pe trepte, să-l dăscălească pe trufaşul încrezut.

Atunci a sărit într’ajutor Andreiu Bârseanu. Voia să scape de o uărsare de sânge nu numai pe cel eu „disz-magyar“, ei încă pe mulţi alţii. S ’a pus în capul mulţimii şi i-a grăit cum el a ştiut mai la inimă şi mai frumos, i-a spus că moartea de om nu este lucru creştinesc, că eu atât ne ridicăm în ochii streinilor eu cât ne păstrăm cumpătul — şi aşa s ’a potolit mulţimea, mulţumindu-se eu eâteua fluierături şi sudalme.

Şi Andreiu Bârseanu a fost unul din aceia, deci, cari au luptat din răsputeri să nu se perse sânge omenesc, „Beuoluţia“ din 1918

18

în Ardeal a fost una din cele mai puţin sângeroase, spre cinstea poporului ro­mânesc.

A. Bârseanu ne-a arătat calea ce trebuie bătătorită. „Lucraţi“, ne-a lăsat el moştenire, „lucraţi! Ginstiţi-uă întreolaltă! Lăsaţi să uorbeaseâ omul din uoi! Fiţi oamenii“

Spuneţi altă cărare, care să ne ducă la luminiş în ziua de astăzi....

Aducem şi pe calea aceasta mulţumitele noastre institutului d e editură şi librăriei 10AN CIURCU din Braşov, pentru bună­voinţa cu care ne-a dat voie să reproducem din cărţile tipărite în editura sa.

2*

Chiuituri.De n’ar fi ochi şi sprâncene, N’ar mai fi păcate grele... Dar ochi şi sprâncene sunt, Ş i păcate pe pământ.Ochii ş i sprâncenele,Alea fac păcatele1

* %Măi bădiţă, strugur bun, Te-aşi mânca ş i nu mă ’ndur, Te-aş lăsa şi te-i usca,Ş i inima m’o dureai

*Ce mi-i drag nu mi-i urît, De-ar fi ca negru pământ.Ce mi-i urât nu mi-i drag,De-ar fi cât caşul de alb.

*Unde şed e urâtul,S e ’negreşte pământul;Un şade dragostea,S e ’nuerzeşte pajiştea.

Pentru ochi ca murele, Ocolesc pădurile;

Pentru sprâncene ’mbinate, Umblu ţara jumătate Ş i Moldova-a treia parte; Pentru ochi ca sfântul soare,Umblu noaptea pe răzoare,

*Foaie verde aluniţă,Cât am trăit p e lumifă,N’am văzut verde frunzuţă Ca la mândra ’n grădinuţă; Cât o ninge, cât o plouă,Ea e tot mândră şi nouă,Cât o ninge ş ’o brumează Ea e tot mândră şi creaţă,Ca şi mândra mea isteaţă.

*Tătăişă, draga mea,Nu te tare supăra,Că mândră ea dumneata Nu-i nime, câtu-i lum ea;Ş i câtu-i satul de mare Nu-i casă c ’a dumnitale,

Ea fereştiCu flori domneştii

*Hai, mândro, să ne iubim, C’amândoi ne potrivim,

Ş i la ochi ş i la sprâncene, Ca doi porum başi Ia pene, Ş i Ia och i şi la uitat,Ca doi porumbi Ia sburat.

Lung e drumul Clujului,Dar mai lung al dorului;AI Clujului s e sfârşeşte,Al dorului mă topeşteI

*Foaie verde p e şindile,Cântă cucul de trei s ile ;Eu gândeam că-mi cântă mie, Da el cântă a pustie După biata c iocârlie ;Ş ’aşa cântă de eu je le

f De stă Oltul şi nu mere,Ş ’aşa cântă cu căldură De stă Oltul şi nu cură...Taci, cuce, nu mai cânta,Că tu ’mi opreşti alvia,Ori să taci, ori să răspunsi, Aşa jalnic de c e cânţi?Ori ţi-e foam e, ori fi-e sete Ori ţi-i dor de codru verde?

— Nici mi-i foam e, nici mi-i sete, Nici mi-i dor de codru verde;Ci mi-i dor d e ciocârlie.Că mi-a fost dragă soţie l

*De aici până ta Braşeu Nime nu-i străin ca eu,Numai mirla din pădure;Dar ş i mirla din pădure Are pe unul anume,Pe cucul cu pene sure.Cându-i mirla mai beteagă,Vine cucul ş ’o întreabă:— Rău ţi-e ţie, surioară,Rău ţi-i ţie, negrişoară?— Nu mi-i rău, dar o să mor,Că de mult mă arde-un d or;Nu mi-i rău, dar mă topesc,Când în mine mă gândesc,Că asi-mâne voi muri Ş i nime nu m o je lii— Te-oi je li cu, soră dragă,Ş ’oi sbura din craeă ‘n cracă.Oi sbura din viţă ’n viţăŞi te-oi jeli eu credinţă;Ş ’oi sbura din fag în fag Şi mi te-oi je li cu drag i

Vai de mine, e e să fac? Floarea cea de mac.Că n’am pe nimenea drag, Floarea cea de mac.Să-mi puie mână Ia cap, Floarea cea de mac.Să mă ’ntrebe de c e sac, Floarea cea de mac.Eu sac boală nebolită,Frunsă de răchită,Boală ne mai isprăvită,Frunsă d e răchită.Vin ciungări s ’o ciungărească, Floarea cea dom nească.Pe mini să mă mântuiască. Floarea cea dom nească.Ei atunci or ciungări,Floarea dintre vii,Când or fa c e juguri muguri. Floarea dintre pluguri,Ş i restele vişinele,Lacrim e si je le l

*

Cine joacă şi nu strigă, , Face-i-s'ar gura strâmbă,

C’aşa-i joeu rom ânesc Cu strigăt ardelenesc,Când Yauz mă ’n veselese!

*Strigă, strigă, să s e strângă Fetele din valea lungă,Ca oiţele la strungă;Toată ziua să jucam,Seara să te sărutăm!

*Foaie verde trei bujori,Aveţi grijă, măi feciori... lată vine-a mea drăguţa Cu cătrinţa cu zăluţă;Aveţi grijă s ’o jucaţi,Numai să n’o sărutaţi/Mână, mână m ăi/

*Păsaruică d e pe culme, lartă-mă, mândro, d e glum e: Că nu-i om să nu glumească,Ş i să nu păeătu iaseăl

*De-aici pân' la Făgăraş, Nu-mi trebuie ceteraş ; Ceteraş e gura mea Şi-mi pot z ice când oi vrea.

Uiu, iu, până ce-s uiu,D ac’oi muri, mort să fiul Uiu, iu, că ş i’n mormânt,Eu tot trebuie să cânţi

*Zi, ţigane, până mâne,Că mândruţii-i pare b in e; Zi, ţigane, zi drăguţ,Pân ce-o i rămânea desculţ

*Uşurelu-s uşurel,C am mâncat carne de miel Ş i costiţă de purcel;Da şi mândra-i uşurea,C a mâncat carne de meaŞ i costiţă de purcea 1

*Vai de mine, c e să fac,Că toate fetele ’mi plac... Nevestele moarte ’mi fac. Moarte ’mi fa c neuestele. Dar mă ’nvie fetele,Ş ’aşa ’mi duc eu zilele 1

*Uiu, iu, mi-am luat seamă; Epuraşu’i bun de zeamă,

Bpupoaica d e friptură...B elea de ţucat în gură/

*Foae verde trei alaee,Fă-mă, Doamne, c e mi-i face , Fă-mă, Doamne, lemn de tufă, Să mă taie mândra furcă,Să mă ducă ’n şezătoare,Să mă ţie ’n brăţişoarel

*

— Mândră, buze marmanzii, Dar pe-a cui seam ă Ie ţii?— Dară şi pe-a dumitale,De-i avea bună purtare I

*Mândra mea, mândră de domn,Nu mă drăgosti prin som n;Când gândesc să dorm mai bine,Tu te drăgosteşti eu m inei

*Zis'a maica să mă ’nsor,Să-i aduc un ajutor,S ’o mai dea de cei cuptor...

Câte-odată S i de vatră/t

Trandafir cu patru fire,M’a făcut maica p e mine Să fiu doftor de c o p ile :Pe câte le-oi doftori,Prea frumos mi-or mulţumi, Ba nu dau leacuri amare, Să fie cu supărare,Ci tot buse rumeioare,Care plac la feţişoarei

*M ân-o, măi, că n’are boi, Numai ochii am ândoi;Mân-o, măi, că n’are vaci, Numai ochii ce i bărnaci.Nu căta la bogătate,Ci la sprâncene ’nghinate 1

*Pentr’un pic de sărutat Toată noapte-am tremurat; Când am fost la sărutat, Bună palmă-am căpătat...Dale-o, Doamne, c e păcat 1

*Bate-mă, Doamne, să sac Intr’o grădină cu mac,Cu mândra pe după ca p ;

Bate-mă, Doamne, să mor Intr’o grădină cu flori,Cu mândra de subsuori, Bate-mă, Doamne, să peiu Intro grădină cu tei,Cu fruntea p e sânul e il

*Fă-mă, Doamne, ţintă ’n grindă, Să văd mândra cum s e schim bă Fă-mă, Doamne, ţintă ’n poartă,Să văd mândra cum s e poartă 1

*Săracele fetele 1 Dulce-i gura, p la ce -le ;De le-ai da cu linguraŞ i ’ncă nu le-ai sătura l

*Mândruţă, bu zele tale,Ştiu că nu-s mărgăritare,

Că-s de p ie le ;Ca ş ’a m ele;

Buze moi ş i subţirele...Hai, să ne ţucăm cu e l e 1

--- Nevastă cu pânză tură,Treci Murăşul şi-mi dă gu ră•

— Gura mea e măsurată Ş i pentru altul păstrată,Си сори morariului.Pe seam a bărbatului!

*Mândra, care joacă bine, Mă învaţă ş i p e mine: Mândra, care joacă rău, îmi strică şi mersul meu. Dragă, d e nu ştii juca.Vremea n’o mai încurca!

*La mândruţa jucăuşă E gunoiul după uşă ;La mândruţa ’n jo c bărbate Curtea nu e măturată;La mândruţa ’n jo c voinică,Spală oala tu, pisică 1

*Eu la joc, mândra la joc, Mălaiul de Joi la foc.Cu mândruţă jucăuşă Manei mălaiul tot cen u şă!

Uiu, iu, mândruţa mea.A m i ее %h:e lumea;

Că te culei seara cu soare Şi te sco li in prânsu mare, Cându-i ciurda ’n săcăfoare Ş i soa re le pe răzoară. Dragă, schimbă-ţi purtarea. Dacă orei să fii a mea 1

VBate, Doamne, p e lelea, De ce ş'o pierdut cheia, C’a răm as Iada ’ncuiatăŞi ea umblă neschim bată!

*Floricică floricea,Mandră mândruleana mea, De frumoasă eşti frumoasă, Ş'ai fi bună de mireasă,Dar te strică guriţa,C a p umblă ca m eliţal

*B adea ’nalt cat un cireş, Mândra cât un fe d e le ş ; B adea ’nalt cat o prăjina, Mândruţa-i toată ’n ţărână. Mă mir c e s e mai iubesc,CS nici când nu să ‘ntâluesc

P lace’mi fata sărăcuţă,Că umblă vara desculţă Ş i iarna cu opincuţă;Dar cu fata de bogat Totdeauna eşti mustrat:Să-i cumperi cism e de capră, Că altele s e tot crapă

S i de oaie7

S e tot moaie,Ş i de ţap îi sar în c a p !

" " " li ...

Colindă.Noi umblăm,Să colindăm

P’astă loapte ’ntunecată Ş i zăpadă neeălcată;

Noi umblăm,Să colindăm

Şi zăpada s ’o că lcăm ;Că azi s ’a născut Christos, Domnul cel prea luminos,

Şi umblând Şi tot umblând,

Ne 'ntâlnim cu Dumnezeu,Cu vestmântul mohorit,Lung din c er până ’n pământ; Şi pe ’ntinsul hainelor Şi ’mprejurul poalelor,Luceau stele mărunţele,Mai in sus mai mititele,Mai in jo s mai măricele,Şi p e cei doi umerei Luceau doi lu ceferei:Lucea luna cu lumina Şi soarele cu căldura.Cruce ’n stânga eă-i lucea,Iar in dreapta mai ducea, Ducea verde bosioc,Floricică d e n oroc;Bosiocul fetelor,Măghiran nevestelor,Tămâiţă babelor,Bulg de aur junilor Şi crucea bătrânilor.Ş i noi tare ne~am mirat Şi prin lume c ’am plecat,

Taina s'o istorisim,Minunea s ’o povestim.Ş ’aeum bine-am nemerit,La casă de om cinstit,Tot cu feţi ş i fete mari

De ’nsurat,De măritat,

Că e siua lui Crăciun,Lui moş Crăciun cel bătrân. Rămâi, om bun, sănătos,Ca un trandafir frumos,C’ai fost gazda lui Christos : Rămâi casă sănătoasă,Ca un păhărel fru m oasă!

......

închinare cu paharul.Feciorul.

— Eu îţi închin cu păharul, Dumnezeu fie cu darul,Dar într’astă beutură Este ş'o cimilitură,Ş i cimilitura mea Zice, zău, mândruţ’ a ş a :

36Că pe malul Nistrului, Nistrului, adâncului,Este-un păltinaş de aur Cu ur’o noua pui de graur;

Ciripesc,Vorovesc,

Cum să seoaţă, cum să fie Cei bani de vămeşie?...Vor trece Nistru,Să prade Pistru De sale, de inele,De copile frumuşele.Frunză, frunzuţă,Să trăieşti dragă mândruţă l

Fata,

— Troscoţel d e lângă cale, Voie bună dumitale. Păsăruiea rugului Pe coarnele plugului

Ciripeşte,Voroueşte,

Dumitale ’ţi mulţămeşte /

■ЧИР. 3*

Snoaue

îl rade de pomană.

lin ţigan se duse la un bărbier şi-l rugă - să-l radă de pomană, eăei n’are bani să-i plătească.

„Bine“, răspunse bărbierul, „aşează-te numai pe scaun!“... In gândul său însă zise: „Noa, lasă, eioroiule, că mi-i pomeni tu, câte zilişoare uei auea!“

Şi unde nu mi-şi începu hoţul de bărbier să-l rază pe bietul ţigan, fără săpun şi e’o ţaslă de brieiu, mai rău decât o eusture ru­ginită.

Ţiganul sta să înnebunească de durere, dar nu zicea nimic, deoarece ştia, eă-i de pomană.

Tocmai când se chinuia bietul haramin mai înfricoşat, s ’aude în curtea bărbieriei un câne ehilălăindu-se aşa de tare, încât îţi lua auzul.

37„Ce-o fi eu cânele cela, măi, Stănieă?“

întrebă bărbierul pe-un băiat din bărbierie, ee aşeza la o parte nişte lucruri.

Da ţiganul :„De bună seamă îl rade şi pe el eineua

de pomană'.“

Păţania Ţiganului.„Mă drumăi pe-un dus şi mă eătăni cu

trei întâlnite. De ’ndărăt mă ’nfrieai în întoarsa. Mă drumăi pe alt dus şi mă băbii la o in­trată. Intrata plăcinta nişte făcute, şi-mi lo- păţi ure-o câteua date peste spate. Apoi mă căpri la nişte mânate. Poteeai pe-o apucată, mă pădurii într’un ajuns, mă eostii pe-o suită; un uenit a upit şi căpri două luate. Mă eosti pe-o eoborîtâ-n jos ş'ajunsei la uia eu parii noi şi eu strugurii moi. Ueni păzitorul uiei e’un par de claie, ea pe mine să mă spaie. Eu luai unul de uiă, ea la mine să nu uie. El uine către mine; eu mă duc eătră el. Eu mă mâniu, dar el a fost mânios de-acasă. Eu m’apropiu de el; el s ’apropie de mine, ş ’aşa-i dau una, de-mi sar stele uerzi din ochi şi’ndată mă trezesc a treia zt. Eu îl prind pe el de iarbă; el mă prinde pe mine

3«

de barbă. Şi eu trag şi el trage... Deatunei n’am mai pus brieiu-n barbă, dar nici el n’a mai pus eoasa-n iarbă!“

Acum mai s ică şi altul]„Măi Ţigane, mânearea-i e a ş ? “— Cât de urăşmaş!„Dar urdă?“— Cât de multă!„Dar Jintiţă?— Zeee tigăiţe!„Da eu oile t’ei duce, să le păzeşti?“

Acum mai zică şi altul, eă eu am zis destule!

Neam de neamul meu.

Doi săraci se certau înaintea unei bi­serici în chipul următor:

„Da, lasă-mi locul, măi, şi du-te la pă­catele!“

— Da de ce să ţi-1 las, eă doară n’ai uenit tu mai de dimineaţă!

„Ce umbli să mi te pui împotriuă, tu, sărac de ieri de-alaltăieri, când neam de neamul meu a fost tot eolduş de mâna întâiu?“

38

Serm is părinte 1Un Ţigan auzi odată pe nişte domni zi-

eându-şi unul altuia: servus*). Asta era la oraş.

Când se întoarse acasă, se duse la popa şi-i întrebă, ce însemnează uorba aceasta ciudată.

Sfinţia sa îi răspunse:„Când îţi zice eineua seruus, să ştii, că

nu e lucru puţin. Este întocmai ea şi când ţi-ar da 5 zloţi de argint“.

— Bine, părinte, îţi foarte mulţămese! grăi Ţiganul şi, poftind „seara bună“, se în­dreptă spre bordeiul lui.

Peste ure-o două, trei săptămâni se în­tâmplă, că muri mama Ţiganului.

Bietul Bolboaeâ îl rugă pe părintele, să facă îngropăciunea cât mai frumoasă, că apoi ua potriui el, cum ua fi mai bine.

Sfinţia sa în adeuăr şi făcu o îngropă­ciune ea la un împărat. Puse pe erâsnie să tragă toate clopotele, scoase Heruuimii şi Serafimii, ba chiar şi predică spuse, numai şi numai să iasă eeua de cheltuială.

*) Uorbă latinească; însemnează : Sluga duitritale!

40

Ştia, uezi, părintelui, eă Ţiganul nu e d'âia lipiţi pământului, ei eă are şi el câte eeua la bordeiul lui.

După înmormântare Ţiganul intră în bi­serică după părintele şi-l întrebă, eât îi este dator..

„Zece zloţi de argint, fătul meul“ răs­punse Sfinţia sa.

— Apoi bine, părinţele, să mă plătesc de-aeum, eăei nu-mi place să rămâi dator nimănui. Pofteşte!...

Ginstia sa şi întinse palma, ea să-i nu­mere Ţiganul hârtiile.

In loc de hârtii însă, Faraonul îl apucă de mână şi zise de trei ori:

„Seruus, părinte!... seruus!... şiîne'odată seruus!... Asta să fie pe de-asupra.“

— Ce comedii sunt astea, măi eioroiule?... Doar nu ţi-s toate caprele acasă?

„Da de ce să nu-mi fie, cinstite părinte?... N’ai zis singur, mai când era, eă un seruus plăteşte eât 5 zloţi de argint ?... Doi seruus sunt 10 zloţi, eheltueala înmormântării şi încă un seruus, fac tocmai 15. Ua să zică: 5 hârtii au trecut dela mine!“

41

Ţiganul cu balmoşul.

Un Ţigan se duse la o stână şi se rugă de baeiu să-i dea şi lui eeua de-ale gurii. Baciul îi dete nişte balmoş. Ţiganului îi plăcu această mâncare, şi-l întrebă pe baeiu, cum îi zice. Baciul îi spuse, eâ-i zice talmoş- balmoş.

,Noa, de-ahăsta o să-i spui eu Gheor- ghinei mele să-mi facă!“

Pornind spre casă, Ţiganul nostru, ea să nu-şi uite numele mâncării, ţinea una tot: talmoş-balmoş, talmoş-balmoş, talmoş-bal- moş.

Aşa, eu talmoş-balmoş, ajunse el până la o uale din apropierea satului.

Peste uale nu era punte şi astfel Faraonul trebui să saie peste dânsa. Dar, lucrul naibei!... în săritura lui îşi uită ea pământul numele, ee-l zisese până acuma de atâtea-ori.

„Da oare cum Haphanghelul îi zicea?“ se întreba eu necaz bietul eioroiu.

„Păpară?... Doamne fereşte!... Chisăliţă... Nici atâta! — Bi comédie eu coarnei... Cum mama hăluia să uit eu aşa de lesn e?“

42

Se mai gândeşte el Faraonul, se mai răsgândeşte, până când în sfârşit ee soco­teşte el în ereerii lui ăi ţigăneştii

„Când ştiam, ee ştiam, eram dincolo de hastă oale blestemată. Gum am sărit, am şi prostit... Hai să ne rămăşim, că ee caut eu e colea în părăul“

Şi unde nu mi-ţi îneepu Ţiganul să caute prin apă, de gândeai, că cine ştie ee comori a pierdut.

Pe când căuta el aşa, iată că trece pe acolo un car eu nuntaşi. Unul dintre dânşii îl întrebă, că ee caută.

„Un lucru m are!“— Ce fel de lucru, măi Ţigane?„Un lucru, de nu l-aş da pe-un bulgăr

de aur cât capul miresei de m are!“Nuntaşii, auzind aceasta, se dădură eu

toţii jos din car, îşi răsfrânseră mânecile şi începură să caute şi ei alăturea eu Ţiganul.

Găutară ei cât eăutară, până când unul dintre dânşii, uăzând că ijiai toţi s ’au umplut de apă, zise eătră ceilalţi:

„ Da lâsaţi-l la naiba Faraon, că o’aţi făcut hainele talmoş-balmoş!“

43

— Ahăla-i, drăguţă, ahăla, strigă eio- roiu, plin de bucurie la auzul acestor euuinte.

„Ce ahăla, măi eornuratule?“- - Ahăla, care ziseşi, Românieo!Uăzând nuntaşii, că Ţiganul i-a păcălit

se puseră pe el şi-i deteră o bătaie atât de straşnică, încât de a doua oară îşi uită nu­mele mâncării.

Sosind acasă, cum intră pe uşă îi şi strigă Gheorghinei:

„Să-mi faci, fă, de-ahaia, că de nu e uai de zilişoarele tale!“

— Ce fel de-ahaia, Râpo?„De-ahaia, de eare-am mâncat la stâna

lui Colibăl“— Da cum îi zice, rogu-te?„Las’, eă ţi-oiu arăta eu, cum îi zice!“Si unde nu mi-ţi începu nebunul de eio-

roiu s’o cârpească pe biata Ţigancă, de gândeai, că atâta-1 e şi mai multe nu.

Pe când o bătea el aşa, iată că un purdel se scoală de pe uatră şi-i zice:

„Mă, dado, da las-o la păcatele, e'o faci talmoş-balmoş! “

— Noa de-ahăla să-mi facă! răspunse Tartorul, contenind cu bătaia.

44

De-i sfântă, sfântă s ă fie.Un Ţigan căpătă, nu ştiu dela cine, un

fagur de miere, şi cum îl căpătă, începu să sugă din el eu lăcomie. Din întâmplare în fagur se rătăcise o albină, care ajungând în gura Ţiganului, îl înţăpă sdrauăn în limbă. Ţiganul de durere aruncă fagurul cât colo şi începu să înjure albina, cum îi uenla la gură.

„Nu înjura, măi cioară!* zise un Român, ce trecea pe acolo. „Nu ştii tu, că albina-i sfântă?*

Da Ţiganul:„De-i sfântă, sfântă să fie,Da de limbă nu mă jie;G'o strâng eu dinţii,D'o uede sfinţii 1“

Lungeşte-i Doamne, boalele.Băiatul unui Ţigan era bolnau. Ca să-l

mai mângâie, tată-său îl întrebă:„Ce-ai mânea tu acum, dragul tetii?“— „Aş mânea plăcinte!“— „Va! bune-s, Doamne sfintei...D’ar fi cât de măricele,Ţi-ar ajuta tetea la ele! —

45Şi ee-ai mai mânea, puiul tetti?“— „Da un pie de carne friptă]“— „Aoleo, carne friptă,Intro frigare ’nfiptăl...Dar unde-i, Doamne, friptura,Să-şi ungă şi tetea guraî —Şi ee-ai mai mânca, bobocul tetii?“— „Da un pie de lapte groşi“— „Lapte gros d’ăl unsuros,De sboară pe gât în jo s !...Ţi-aş da!... Da unde-s oile,0ălca-le-ar neuoile?“ —„Şi ee-ai mai mânea, spune?“— „Aş mânea nişte eăpşune!“— „Lungeşte-i, Doamne, boalele,Pân’or creşte eăpşunele!“

Rugăciunea daneeilop.

Sfinte apostole, dada slăninei, duhul un- turei, părintele barosului şi al ilăului, nu ne duce, Deula, în eale de pieioroage, e’ai tăi sunt muşchii şi rărunchii şi eârnaţii şi ear- taboşii!... Talarişea pişcă, oeinaşca taşea, chichirez bucata, că uerzele-s gata, Baran- ghina, baranghina, hau, hau, angliuş morel

46Pe unu ea pe ălălalt.

Un om se’ntâlneşte eu un flăcău din ue- stitul sat al Proştenilor şi-l întreabă:

„De unde eşti, uoinieel“— Dela noi.„Şi eum te ehiamă?"— Ca pe tata.„Da pe tată-tău?“— Ca pe mine.„Da pe amândoi eum uă ehiamă?“— Pe unu ea pe ălălalt.

Nu«i e bine uaeii.Un biet om auea şi el o uăeuţă în ciurda

satului. Intr’o zi se duce la loeul unde pă­ştea ciurda, ea să uază, ee-i mai faee uă- eufa, care era aproape singura lui auere.

Neuastă-sa şi eu un băiat al lor, de ureo şapte-opt ani, îl aşteptau acasă, doritori să afle ee mai faee drăguţa lor Plănană, pe eare n’o mai uăzuseră de patru săptămâni şi mai bine. Băiatul, mai eu seamă, plin de nerăb­dare, îşi arunea mereu ochii pe fereastră, să oadă, eând s’o întoarce tăieuţu’ dela pă­dure, eu ueste dela Plăuana.

VJ

In sfârşit tăieuţu’ intră pe poartă, dar nu eu uoiă bună, eutn plecase, ei neeăjit până dincolo, pentrucă sărmana oăeuţă se bolnă- uise şi dăduse ortul popii.

Băiatul se întoarse spre mă-sa, să-i spute, eă tăieuţu’ se întoarce din pădure.

„Mamă“, zise el, „nu-i e bine uaeit, eă se întoarce eu pielea ei în băţ!“

Tiu, tiu, tiu!...

lin flăcău se ’nsurase şi luase de ne- uastă o fată, n’oiu zice urîtă, dar nici tocmai frumoasă. Cusurul ei cel mai mare era, eă auea la gât un puiu de guşuliţă, ştii colea, ea un eimpoiaş, ş’afară de asta era şi cam mândră de ureehi. Pe semne o fi lăeomit şi el la bani ori la uite, uorba cântecului:

Dai sărace sutele,Cum mărită muteiel...

Destul, eă aeuma omul nostru era eu easă şi eu masă. lntr’o Duminecă însurăţeii hotărăsc să cerceteze pe naşii lor, cari lo­cuiau în alt sat, aşa, cale de două ceasuri şi mai bine. Şi ea să nu meargă eu mâna goală, ei să ducă eeua plocon (cinste) ace­

48

lora, cari le-au ţinut făcliile la cununie, — după cum face toată lumea de omenie, — luară eu dânşii o cocă mare de făină de grâu şi o ploscă de uin. Bărbatul înjugă boii la car, neuasta se sui în car cu plo­conul lângă ea, iar el se puse pe proţap, şi drum bun şi cruce, ajută!

Merseră ei, cât merseră, bărbatul fluie­rând şi strigând la boi, neuasta moţăind în car, până când dela o ureme Catrinei i-se făcu foame şi neauând alteeua de mâncare, începu să rupă şi să îmbuce din coca gă­tită pentru naşi. Rupe odată, rupe de două ori, până când în cele din urmă i-se făcu şi sete şi începu a înghiţi din când în când din plosca de lângă ea. Bărbatul, auând grija boilor, nu băgă de seamă ispraua, ee-i face odorul de neuestieă.

In sfârşit, ajung ei în satul naşilor, s ’a- propie de casa lor şi bărbatul se uită după plocon. Când colo nici urmă de cocă şi plosca uşoară de toi. Ingrijat bărbatul în­treabă :

„Unde-i coca, tu neuastă?“— Cloea ?...„Coca, tu, eoeal... N’auzi?“

— Popa?...„Ba dracul... Ceea, surdoI... Aia mare

şi rotundă ea o roatăl“— Aia ea o roată?„Aia!“— Am mâneai-o toată!Bărbatul sta sâ-şt iasă din piele de

necaz. Ar fi luat-o bucuros de eonetu, da-i era de oamenii ee treceau pe uliţă. 0 în­trebă deci mai departe.

„Da eu plosca ee-ai făeut, toanto?“— Cloşca?...„Nu eloşea, tul... Plosca!“— Muscal...„Auzi co lo : musca... Mânea-te-ar mu­

ştele de uie, să te mănânce 1... Plosca, tu, negreblâto, plosca!... Aia mare şi crăcă­nată!“

— Aia mare şi băreănată?... Tiu, tiu, tiu!... Am băut-o toată!

Trei uoiniei.Acum zice, că erau odată trei uoiniei,

da uoiniei, nu glumă. Numai de! ca toată lumea, aueau şi ei câte un cusur. Anume, să fte eu iertare, unul era mucos, altul era

§0râios şi al treilea păduchios. Dar altfel, cum am spus, tus-trei erau uoiniei, uoiniei dela roată. Intr’una din zile nu ştiu cum s’a în­tâmplat că tus-trei se întâlniră la un loc. Pe semne s ’or fi dus şi ei la o gură de palin- euţă, ea toată lumea de omenie şi gustărind din apa sfinţită a jupanului Herşeu, înce­pură să spuie unul una, altul alta,... ştiţi, ea oamenii necăjiţi, când uoese să mai răsufle. Ş i cum stau ei de uorbă, nu ştiu cum s ’o fi făcut, că păduchiosul dintr’odată simţi, că par’eă-l gâdilă eeua pe spinare.

Ce să facă bietul om 1... Ar fi orut să se searpine niţel, ea să mai scape de gâdili- iură, dar îi uenia parcă nu ştiu cum, să-i simţă touarăşii slăbiciunea. In cele din urmă, uăzând, că puişorii de pe spinare nu-l mai slăbesc cu dragostea, se făcu că schimbă oorba, ce o aueau tus-trei până acum, şi unde nu-mi începu a pouesti: „Hei, dragii mei ş’ai lui Dumnezeu, să fi uâzut uoi, când era tata în puterea lui ş ’auea colea pămân­turi, nu ea acum, de când a mai scăpătat... unde nu ieşiam amândoi la câmp eu coasa pe umere, şi cum ajungeam la holde, unde nu ne puneam cu toată nădejdea pe lucru.

51şi horşo, horşo, de dimineaţa până seara, de-ţi era mai mare dragul să te uiţi la noii“... Şi pouestind aşa, ea să înţeleagă mai bine touarăşii, începu a da din mâni şi a suei din spate, ea omul, care coseşte. Cu asta gâdi- litura mai încetă.

Dar acum râiosul se simţia nu ştiu cum şi. ar fi urut să se searpine şi el un pic, fără să bage de seamă touarăşii, cum e calea pe uale.

„Nu-i uorbă“, începu el; „o fi fost şi tată-tău gazdă în uremea lui, dar ca taica, mai ba. Taica, Dumnezeu să-l odihnească, auea auere, nu numai aşa. Era bogat, măi, ş ’auea atâtea pământuri, că de-abia le putea răsbi patru pluguri eu câte două păreehi de boi. Par’eă uăz ş’aeuma, cum ieşeam la arat în zori de zi şi haide hail trăgeam la brazde, când în sus, când în jos, tot aşa şi iar aşal...“ Şi, fireşte, ea să le arete mai lămurit touarăşilor, trăgea eu unghiile în toate părţile trupului, de era aproape să-şi facă cămaşa tot bucăţele.

Acum ueni rândul mucosului. Bl, ea să se poată şterge la nas, şe^pjljw între cei-

4*

52lalţi doi, şi dând mai întâi eu o mânecă şi apoi eu cealaltă pe la nas, zise:

„Şi tu minţi; şi tu minţi, numai eu spui drept!“

Muierea eu hainele de m ătase.Un om auea o neuastă nu tocmai în toate

minţile. Nu era ea smintită de tot, dar niet eu mintea întreagă. Era cam sărită, sau, cum se mai zice, îi mai lipsia o doagă sau o Sâm­bătă.

Intr’una din zile nu ştiu cum se întâmplă, că omul nostru, lucrând în câmp, găseşte pe moşia stăpânu-său — era pe uremea iobă- giei — o oa^ă plină eu bani. El ia oala, o ascunde şi, pe ’nserat, se ’ntoaree eu ea acasă, fără să-l uadă eineua. Acasă însă îl uede neuasta, cum scoate banii din oală, îi numără şi apoi se duce să-i aseunză undeua. Ea îl întrebă de unde are banii, şi el trebui să-i spuie, unde şi cum i-a găsit. Destul, că neuasta ştia acum, că bărbatu-său a găsit o oală eu bani pe moşia domnului.

Ea ureo două-trei zile, când bărbatul se gătia de târg, ea să cumpere cele de lipsă pentru casă, ee-i trăsneşte prin cap proeopsitei de neueste?... „Bărbate, aeum^ai bani destuii ...să-mi cumperi haine de mă­tase, ea la o jupâneasă]“

53

Inzadar îi spuse bărbatul, eă hainele de mătase nu sunt de nasul lor, înzadar încercă el în toate chipurile s'o domolească. Ne- uasta ţinea una: „Să-mi cumperi haine de mătase, ea la o jupâneasă, eă dacă nu, te spui domnului e’ai găsit pe moşia lui o oală eu ban ii“...

Ce să facă bietul om. eă uedea, eă eu nebunul n’o scoate la cale aşa de uşor!... li făgădui în eele din urmă, eă-i ua eumpăra hainele dorite, şi apoi plecă la târg.

Bl târgui mai de-ale mâncării, mai eâ- teua seule pentru casă, şi, nimerindu-i-se, cumpără o uaeă eu uitel şi eâţiua pureelaşi, să-i ţâie pe lângă casă şi să-i îngraşe. In cele din urmă cumpără şi o găleată de ouăs, o puse în carul unui ueein, luă uaea şi purceii de dindărăt şi se întoarse acasă.

Nici nu puse bine piciorul în prag şi neuasta îl întrebă: „Bărbate, eumpăratu-mi-ai haine de mătase, ea la o jupâneasă?“

„Ţi-aş fi cumpărat, neuastă dragă, e’am şi întrebat de ele. Dar tocmai când să mi le arete boltaşul, s’aude prin târg, eă uin Turcii, şi m’am grăbit să mă întorc acasă, să nu care eumua să te fure, ori să-fi facă ureu răul“

„Aoleo, Turcii 1... strigă neuasta, înspăi­mântată. „Ăseunde-mă undepa, să nu eumua să dea peste mine şi să mă omoare 1“

Bărbatul săpă o groapă în mijlocul curţii, o ascunse pe neuasta în ea, îl dete mâncare

‘ şi apă de beut pe trei zile, apoi acoperi groapa eu o leasă de nuiele. După aceea şiretul de bărbat luă sacul eu ouăs, îl de­şertă împrejurul gropii şi adună toate gâştele de pe pajişte la el în eurte.

După trei zile el luă leasa de pe groapă, işi scoase neuasta şi o întrebă:

„ Auzit-ai, cum te căutau Turcii, neuastă?“„Auzit, zău“, răspunse neuasta, mulţă-

mind lui Dumnezeu, e’a scăpat-o dintr'o pri­mejdie aşa de mare, .i-am auzit, cum um­blau prin eurte deeolo până colo, şi mă strigau pe nume: Ano, Ano, Ano!“

Va să zică, asta ar fi trecut, cum ar fi trecut.

Nu peste mult însă bărbatul se duse din nou la târg şi neuasta iară cu gura pe capul lui: „Bărbate, să-mi cumperi haine de mătase, ea la o jupâneasă, că dacă nu, e rău de tine!“

Bărbatul se duse în oraş, cumpără lu­crurile de cari auea trebuinţă şi afară de aceea cumpără şi un sac mare plin eu eo- urigi.

Neuasta, ea şi mai ’nainie: „Bărbate, eumpăraturmi-ai haine de mătase, ea la o jupâneasă?“

„Am întrebat de ele, neuastă dragă“, răspunse bărbatul „ şi boltaşul mi le-a şi arătat.

Gând sâ intrăm însă la tocmeală, aud uor- bindu-se printre oameni, eă la noapte o să plouă eourigi, şi ea să nu-i adune alţi oa­meni de prin curtea noastră, m’am grăbit să mă întore acasă*.

Neuasia mai dondăni, eâi mai dondăni, până când în cele din urmă, fiind târziu, se culcă. Bărbatul ieşi frumuşel afară, împrăştiă eom igii prin curte, pe casă, prin grădină şi apoi se întoarse în casă şi se culcă şi el.

Dimineaţa bucuria neuestii, când găsi eourigii pe afară 1 Cu asia-şi mai uită eâteua sile de haine; dar la săptămâna, când să plece bărbatul la târg, ea iară: „Bărbate, să-mi cumperi haine de mătase, ea la o ju- pâneasă, că dacă nu, e uai ş ’amar de tine!“

Ce era să mai facă bietul om, uăzând că neuestii nu-i mai ies din cap gărgăunii eu hainele de mătase!.,. îşi încercă norocul încă odată,

Seara, când se întoarse dela târg, spuse neuestei, eă şi intrase la toemeală eu boi- taşul pentru hainele de mătase, când a auzit larmă mare prin târg şi, uitându-şe, de unde uine larma, a uăzut un lucru, de care s’a îngrozit.

„Domnul nostru“, zise el, „furase un eârnaţ dela un măcelar şi acum îl purtau prin târg eu eârnaţul legat de nas... Văzând aceasta, mi s'a făcut ruşine de ruşinea stă­pânului nostru şi-am fugit acasă“.

58

Se prinse şi minciuna asta, şi acuma bărbatul gândea, că doar, doar o mai uita neuasta de blestematele de haine. Ţi-ai găsiţi... Ba sta mereu de capul lui şi-l ei- eălea: să-i cumpere haine de mătase, ca la o jupâneasă, că dacă nu, îl spune domnului, c ’a găsit oala cu bani.

Azi aşa, mâne aşa, până când în cele din urmă bărbatul îşi ieşi din sărite şi-i spuse uerde neuestei să-l lase în ,paee eu hainele de mătase, că nu le cumpără. Şi ca să aibă uorbele mai multă putere, îi arătă şi pumnul ş i o ameninţă, eă dacă nu ua înceta eu cleăliturile, nu-i ua umbla tocmai bine. Atâta-i trebuia neuestiil

Uăaând, eă bărbatul a purtat-o numai cu uorba şi acum o şi ameninţă, îndată şi plecă la domnul şi-i spuse, eă bărbatu-său a găsit pe moşia lui o oală cu bani, pe care a ascuns-o fără să-i spuie lui nimic.

„Gând a găsit bărbatu-tău banii?“ o în­trebă domnul.

„Gând auuenit Turcii“ răspunse neuasta.„Când a fost asta?“ întrebă domnul cu

mirare.„Gând au plouat eourigi“.„Da când au plouat eourigi, tu, proasto ? “

întrebă iarăşi domnul, încruntând din sprân­cene.

„Ştii, când furaseşi eârnaţu’ dela măcelar şi te-au purtat prin târg cu el legat de nas 1“

5?

Stăpânul uăzu, eă muierea, ee uenise să pâraseă .pe bărhatu-său, rt’are toţi boii aeasă, şi aşa n’o mai ascultă, ei o dete pe uşe afară.

Astfel omul noslru rămase şi eu oala eu bani şi eu muierea, dar fără haine ide mătase, ea la o jupâneasă.

Din „Călătoria lui Stanley prin Afriea centrală“.

In 1886 a apărut pentru întâia dată cartea înti­tulată astfel, în traducerea „profesorului din Braşou“ Andr. Bârseanu, (tipogr. fllexi). „In lipsa cea mare ee o auem de cărţi lucrate anume pentru tinerime, o mică bibliotecă de scrieri, eu deosebire de cuprins istorie şi geografie, cred, eă nu ar fi de prisos“, se ria . fl.-B. în prefaţă şi alegea, ea întâie carte, aceste însemnări ale uestitului călător englez Henry M. Stanley (citeşte Stenii), în prelucrarea pentru tinerime a lui R. Roth.

Bine a fost Stanley ? Un englez eu numele James Romland, născut în 1840, ajuns ea copil de trei ani într’un orfelinat, crescut acolo până la uârsta de 13, apoi ucenic într’o eorabie, apoi în America de nord, în casa unui neguţător bogat, eu numele Stanley. Luat ea copil de suflet, în urma deşteptăciunii şi sârguinţii sale, după moartea lui Stanley ia parte la răsboiul de „seeeesiune“, călătoreşte mult (Turcia, flzia mică), ajunge corespondent al unui mare ziar american, eare-1 trimite să caute pe călătorul Liuingstone (Li-

fif!

uingtfin), în 1880, căruia 1 s'a pierdut urma. Stanley pleacă, e de fată la deschiderea uestitului eanat de Suea, intră în Persia, străbate India, ajunge în Zan- zibar. eu 200 de bărbat! pleacă în lăuntrul Afrieei.

După nespus de mari greufăji găseşte pe Ei- uingstone (3 Noemurie 1871), în Ugigi, lângă laeul Tan- Uaniha.

Descrierile de eălătorie ale lui Stanley au fost cetite eu foarte mare interes de cetitorii gazetei ame­ricane şt nu numai de ei, et de toată lumea cetitoare de pe atunci. Era uorba de ţinuturi pe unde n’a umbtat picior de alb şi de popoare sălbatice necunoscute.

lată o carte, şi-au spus înuăta{ii şi oamenii şeoalei, o carte, eare îji deschide ochii şi îţi arată ţinuturi ne­cunoscute, care te faee cunoscut eu curajul unei eete de oameni, cari ureau să descopere pe seama ome­nirii popoare înnapoiate şi să le ridice— iată o lu­crare, ce merită să fie pusă în mânile tineretului şi în mânile oamenilor mari chiar, dacă cer nutremânt sufletesc urednie. In locul „romanelor" şi nuuelor eu deteetiui şi eu tâlhării de codru mare — mai bine o carte, ee te înalfă şi-fi arată greutăţile ee le înuinge un om pe drum spre un ideal, spre o Jintă mai înaltă.

Păcat eă lucrarea aceasta a lui fl. B. nu se mai află de uânzare. Librăria Ciureu se bate eu gândul să o tipărească din nou.

Ascultaţi eâteua pagini din cartea, aceasta mi­nunată;

In dimineaţa zilei de 3 Aprilie, tocmai când Stanley, după o noapte petrecută în linişte, uoia să plece mat departe, îi ieşi

înainte în sânul BuUa o solie a împăratului Mtesa compusă din şase luntri pline eu oa­meni. Această solie îi aduse salutări din partea domnitorului şi-i împărtăşiră, că Mtesa doreşte din toată inima să-l uadă pe omul alb. Când conducătorul soliei, un bărbat tinăr şi bine făcut, eu numele Magassa, zări oaşul călătorilor noştri, deodată îşi puse pe eap o înuălitoare lucrată din mărgele şi îm­podobită eu pene de cocoş, se încinse dela brâu în jos eu o piele albă şi păroasă de ca­pră, iar pe umeri luă un uestmânt roşu închis.

Dupăee Magassa sosi lângă luntrea că­lătorilor noştri, sări într’ânsa, îngenunehiă* înaintea lui Stanley şi uorbi astfel:

„Kakaba (împăratul) mă trimite la tine, ea să te salut în numele său. Bl este sigur, că o să oii să-l cercetezi, şi spre seopul acesta, ea să fie mai aproape de lac, şi-a mutat tabăra în Usauara. El nu ştie din ce ţară oii, dar eu am la ’ndemână un cu­rier, carele nu se ua opri eu luntrea sa, până când nu oa fi dus lui Kakaba deslu­şirile de lipsă. Mama lui (a lui Kakaba) a uisat într'una din nopţile trecute, că pe Nganza a uenit la noi un om alb. A doua zi a istorisit acest ois lui Kakaba şi iată acum uisul s’a împlinit. Dă-mi răspunsul' euuenit, ea să-l pot trimite pe omul meu cât mai în grabă 1“

Stanleg dădu eu bucurie ascultare acestei cerinţe. Bl încredinţa pe Magassa, că se oa

5fl

80

folosi eu plăcere de ospitalitatea domnului său. Când sosiră împreună la satul Kadzi, solul lui Htesa porunci, indigenilor:

„Aduceţi junei, oi şi capre, lapte şi cele mai gustoase din bananele uoastre; aduceţi ulcioare mari eu maramba*) şi daţi omului alb şi soţilor săi să se ospăteze şi să simtă ospitalitatea ţărei Uganda 1... Se euuine oare. ea un alb să se înfăţişeze înaintea lui Ka- haba eu stomacul gol?... Vedeţi cât de pa­lizi şi de slăbiţi sunt obrajii lui 1... Să uedem, n’o să-l primim noi mai bine, decât ori şi unde, pe unde a trecut până acum?“

Această poruncă a fost ascultată la mo­ment şi în curând se întinse înaintea lui Stanleg şi a soţilor săi o masă, cum nu mai uăzuse de multă ureme. Se înţelege, că na- uigatorii noştri nu aşteptară multă rugăminte, ei se ospătară după pofta inirnei.

Isprăuind eu ospăţul, călătorii noştri, în­soţiţi de luntrile lui Magassa, se îndreptară spre Usauara, tinde „Maiestatea sa“ uenise la uânat şi unde hotărîse să petreacă câtăua ureme.

In 5 Aprilie înainte de amiazif când flo­tila era departe de Usauara de ureo 3 ehi- lometri şi jumătate, Stanleg uăzu pe ţărmu- rele de dinaintea sa o mare mulţime de oa­meni. Ceua mai încolo Magassa porunci

*) lin {el de uin.

celor 12 din oamenii săi, cari erau înarmaţi cu arme cu Joc, să puşte. Stanley uăzu, cum după acest semn mulţimea de pe ţărmure se desparte în două linii lungi şi dese, în fruntea cărora se aşezară mai mulţi bărbaţi îmbrăcaţi în uestminte roşii, negre şi albe ea zăpada. Gând Stanley şi escorta sa se apropiară de marginea laeului, se auziră mai multe salue. La debarcare se sloboziră deodată ureo două până la trei sute de muschete (puşti).

„Timpane numeroase“, istoriseşte Stan­ley, „ne salutară în modul cel mai sgomotos; steaguri şi steguleţe fâlfăiau, cei adunaţi scoteau eu toţii din piepturile lor strigăte de bucurie. — Plin de mirare din cauza acestei primiri pompoase şi sărbătoreşti mă îndreptai spre stindardul cel mare. Lângă acesta se afla un om tinâr şi mititel, într’un uestmânt lung şi roşu, sub care se uedea o haină albă, curată, de bumbac. Magassa, care se grăbise eeua mai ’nainte, îngenunehia îna­intea acestui tinăr şi întoreându-se spre mine, îmi dete să înţeleg, că dânsul e „katekirul (prim-rninistrul) împăratului“.

Stanley se plecă înaintea katekirului, iar acesta se plecă şi mai tare înaintea lui. După aceea dădură mâna eu el mai multe alte căpetenii, şi-l felicitară pentru buna so­sire. După aceste salutări călătorul nostru, însoţit de o mare mulţime de curioşi, fu condus la coliba cea nouă, destinată pentru dânsul.

82O adeuărată ploaie de întrebări i se

adresară din toate părţile. * Cu toţii începură să mă î n t r e b e z i c e Stanley, „despre aflarea sănătăţii, despre călătoria mea şi despre scopul ei. despre Zanzibar, despre Europa şi locuitorii săi, despre mare şi eer, despre soare, lună şi stele, despre îngeri şi draci, despre mediei, preoţi, artişti şi meşteşugari, eu un euuânt, ea reprezentant al seminţiei, eare „ştie toate“, fui supus la un examen minuţios, şi după o oră şi zece minute neo­bosiţii examinatori declarară eu unanimitate, eă am „trecut examenul“ într’un mod mul- ţămitor. Unii dintre ei alergară de-a dreptul la Kakaba şi-i împărtăşiră, eă omul alb este un geniu, eare ştie toate şi este grozau de eomplezant şi de uioi. Auzind acestea Kakaba, după eum mi s ’a spus, a început să-şi frece manile eu mulţămire, ea şi când ar fi dat de ureo comoară“.

Ca semn, eă este mulţămit eu dânsul, puternicul domnitor trimise lui Stanley patru­sprezece boi graşi, şasesprezeee capre şi oi, o sută legături de banane, trei duzine de găini, patru uase mari de lemn, eu lapte, patru coşuri (corfe mari) de cartofi, cincizeci ştulee de popuşoiu, eu boane încă neîntărite, douăzeci ouă proaspete şi zece ulcioare pline eu maramba. Paharnicul, eare aduse toate aceste lucruri din partea domnului său, zise eătră călătorul nostru, eare rămăsese surprins;

„Kakaba salută prin mine pe prietinul său, care a uenit aşa de departe, ea să-l cerceteze. Kakaba nu poate Dedea faţa prie­tinului său, până ce acesta nu ua fi ospătat şi nu ua fi săturat. Kakaba m’a trimis pe mine, selauul său, eu aceste puţine lucruri la prietinul său, e a . să mănânce, şi pe la clasul al nouălea, dupăee prietinul său se ua fi odihnit, ua trimite Kakaba soli, eari să-l poftească, să uie înaintea sa“.

Stanley mulţâmi pentru atenţiunea do- uedită, în euuinte călduroase, dar totodată de loc umflate. Soţii săi nu-şi puteau ascunde bucuria, ce o simţeau, pentru marinimosi- tatea lui Kakaba. Şi, ce e drept, nici nu era lueru puţin, deoarece fiecăruia i se uenia câte un bou întreg, ne-mai-soeotind celelalte daruri. Ei erau siguri acum, că uor auea un răstimp de odihnă şi de traiu bun. Aceasta îi făcea de tot ueseli.

Cu dispreţ priuiau Vaganda pe călăuzul lui Stanley din Usukuma, pe părosul Saramba. îmbrăcat numai într’o piele de capră mâz­gălită, ce e drept, el se şi deosebia mult de locuitorii din Usauara, eari erau îmbră­caţi curat şi frumos. Din cauza aceasta Va­ganda nu se puteau stăpâni a nu-şi bate joc de bietul om, şi anume aşa de tare, încât trebuia să audă şi sărmanul Saramba.

„Din ce ţară“, întrebă unul, „uine urîtul ăsta?“

64

„Să nu eumua săd împingă păcatele să dea faţă eu Kakaba“, zicea al doilea, „căci de bună seamă o păţeşte 1“

„Nespălatul ăsta nu plăteşte mai mult decât o capră 1“, obserua al treilea.

„Ge capră?“, adause un al patrălea. „Bu n'aş da pe el nici chiar o banană putredă!“

Din norocire asemenea expresiuni nu-l prea scoteau din sărite pe Saramba, al cărui spirit nu prea eră de speriat.

Intr’aeeea Stanley şi soţii săi se pregă- tiau să se prezenteze înaintea împăratului din Uganda într'un mod cât se poate mai demn. Pe la ceasul al nouălea ueniră doi pagi, cari aueau să conducă pe străini îna­intea lui Mtesa. De-a dreapta şi de-a stânga lui Stanley mergeau eâte cinei din oamenii săi, înarmaţi eu puşti sistem Snider.

„Palatul“ domnitorului se afla la capătul unei strade late şi nu tocmai lungi. „Mo­narhul“ şedea pe un tron îneunjurat de o mulţime de căpetenii şi de slujbaşi. Ea so­sirea lui Stanley dobaşii începură să bată eu putere în dobele lor, împăratul şi toţi eeialalţi se ridicară şi păşiră înainte, spre cei ce se apropiau.

Kakaba era un bărbat înalt şi useăţiu. Doi ochi mari şi neliniştiţi, întocmai ea două flăcări, străluciau în faţa sa netedă, plăcută şi înţeleaptă. Coloarea feţei sale era eafenie închisă, pielea se părea de tot netedă şi moale. Bl purta pe de-asupra un uest-

65tnânt negru de lână, sub eare se uedea o cămaşă albă, încinsă eu o cingătoare de aur.

Cu toată inima îl strânse el pe Stanley de mână, şi priuindu-l eu băgare de seamă îl pofti să şadă. Stanley încă se uită eu bă­gare de seamă la bărbatul, eare-i dăduse găzduire.

Mtesa spuse, că Stanley este mai tinăr ea Speke*), dară mai bine îmbrăcat decât acesta. Stanley era eonuins, că eu aeest principe ua putea să trăiască în bune rela- ţiuni.

Speke şi eeialalţi călători, cari făcuseră cunoştinţă eu Mtesa, îl deseriseseră ea pe un tiran fără inimă, aplicat la omorurile cele mai grozaue. In tinereţea sa poate că Mtesa ua fi şi fost astfel. Sehimbirea spre bine auea să o mulţămeaseă silinţelor unui biet musulman eu numele Muley bin Salim, eare l’a iniţiat pe dânsul împreună eu poporul său în înuăţăturile Islamului. In chipul acesta din tiranul de mai ’nainte se făeu un prin­cipe moral, silitor; un principe, eare căuta din răsputeri să ridice şi să nobiliteae po­porul său.

„In el uăd eu“, zice Stanley, „lumina, care ua depărta întunereeul, în eare se află

*) lohn Hanning Speke (ceteşte: Spik) a fost un călător uestit englez. Bl a descoperit mai întâtu (31 Iulie 1838) lacul Victoria, f 1864.

5

aceste regiuni. — La Mtesa uăzui mai bine de trei mii soldaţi pe jumătate eiuilizaţi. Văzui ureo sută de căpetenii, cari stau cam pe aceeaşi treaptă de cultură eu locuitorii din Zanzibar. Ei sunt îmbrăcaţi în uestminte bo­gate şi sunt înarmaţi întocmai ea aceştia. Am admirat gradul cel mare de rânduială, la care poate ajunge o astfel de ţară pe ju­mătate eiuilizată“.

In dimineaţa zilei de 7 Aprilie împăratul, însoţit de o armată întreagă de păzitori, pagi, stegari, dobaşi, trâmbiţaşi, căpetenii, ete. precum şi de două sute femei din haremul său, se îndrepta spre ţărmurele lacului. Când ajunse în dreptul locuinţei lui Stanley, tri­mise Mtesa la călătorul nostru pe un om al său, ea să-l ehieme la dânsul.

Stanley se îmbrăcă eu hainele sale cele mai bune, luă eu sine pe doi din soţii săi, cărora le dete câte o puşcă, şi merse la ţărmure. Mtesa îl primi în modul cel mai prietinese. El spuse eeua în taină unui paj al său, care se depărtă în grabă. Curând după aceea se iuiră dintr’un sân dtn apro­piere patruzeci de uase de tot bine făcute şi de coloare eafenie deschisă, eu ureo 1200 ostaşi. Fiecare din aceste uase îşi auea că­pitanul său, iară întreaga flotilă sta sub un admirai. Mtesa făcu în onoarea călătorului nostru o reuistă asupra trupelor sale de marină.

66

67

Sfârşirtdu-se reuista, Mtesa porunci unui căpitan, să caute ureun crocodil sau ureun hipopotam. După un pătrar de oră căpitanul raportă că la ureo două sute de metri de acolo doarme un crocodil, eeua mai mie pe o stâncă.

„Ei, Stârnii “, zise domnitorul, uoind să cunoască dibăcia oaspelui său, „arată fe­meilor mele, cum ştiu să puşte oamenii albi! “

Stanley se pregăti îndată să dea ascul­tare acestei prouoeări. El merse eeua mai aproape de crocodil, îşi luă puşca, o puse la ochi şi, ca să nu păţească ureo ruşine, îşi dete toate silinţele, ea să ţintească cât mai corect. Glonţul pătrunse chiar în capul animalului, care fu sdrobit eu desăuârşire. In ehipul acesta Mtesa şi toţi eeialalţi se în­tăriră şi mai mult în credinţa, că albii sunt nişte ţintaşi foarte buni.

Mtesa nu rămase în Usauara decât numai eâteua zile; In 10 Aprilie el se întoarse la re­şedinţa sa obicinuită, Rubaga. Stanley fu în- uttat să uină şi el aici, eeeaee călătorul no­stru şi făcu eu cea mai mare plăcere.

„Drumul“ istoriseşte Stanley, „tocmai fu­sese îngrijit pentru exeursiunea Maiestăţii sale. El era lat de opt picioare şi ducea prin giungle, grădini, păduri şi câmpuri. Pri- uirea asupra frumoaselor ţinuturi, asupra dealurilor nu tocmai înalte şi asupra paşni­cului lac, aspectul tamarinzilor şi al eopa-

5*

eilor de gummi uriaşi, pădurile estinse de banani îţi umpleau sufletul de ueselte. Aci ne urcam pe uârful unor uerzi coline, de unde aueam priueliştele cele mai încântătoare, aci ne scoboram în uăi tăinuite sau ne cu­fundam în sinul codrilor uriaşi.

Din distanţă în distanţă se uedeau şer­puind păraie eu apă limpede ea lacrima. Foile arborilor erau de o uerdeaţă încântă­toare, cerul părea mai azuriu deeât de obieeiu, iară căldura, deşi destul de mare, era do­molită de curentul de aier, ce uenia de eătră munţi, precum şi de umbra frunzişulului de pe marginea drumului“.

După o cale de trei ore — era tocmai la unu după amiazi — zări Stanley şi eu soţii săi, de pe uârful unui deal înalt, capi­tala, care era alcătuită dintr’o mare mulţime de eolibi de formă rotundă. In mijlocul ace­stora se ridica o clădire uriaşă, întocmai ea o şură. Era „palatul“ împăratului. „Oraşul“ era îneunjurat eu un gard de trestie şi auea mai multe întrări. Priuirea de sus, de pe deal, era de toată frumos.

Pe când Stanley admira poziţia capitalei, despre care e uorba, iată că ueni un paj al lui Mtesa, care, îngenunchind înaintea lui, îi împărtăşi, că stăpânul său l-a trimis, să-i arete locuinţa, ee-i era destinată. Această locuinţă se afla în mijlocul unei grădini de pisangi şi auea forma unui cort. Priuirea

69

dintr’ânsa era destul de frumoasă, şi, deşi auea în lungime numai şase metri, totuş era destul de încăpătoare. Nu departe de loeu- inţa lui Stanley erau cele trei eolibi destinate pentru oamenii săi. Intr’un colt al gradinei, ee o împrejmuia, se afla un grajd pentru boi şi capre.

In această „uilă“ a sa şi în societatea bunilor Vaganda şi a mărinimosului lor prin­cipe, Stanley se simţia de tot bine. Numai grija de soartea soţilor săi lăsaţi în llsukuma îi turbura din când în când eiasurile uesele petrecute la curtea lui Mtesa.

Nu mult după sosire călătorul nostru fu ehiemat la palatul împărătesc. înainte de a ajunge la locuinţa făcută din trestie şi paie, el trebui să treacă prin mai multe curţi. „Palatul“ este înalt şi spaţios, el are odăi din destul pentru femeile lui Mtesa şi pentru garda sa. Curţile sunt asemenea mari şi eurate.

Stanley auu oeaziune a eonueni încă de multe ori eu puternicul domnitor. La aceste întâlniri el aduse uorba de repeţite ori despre înuăţăturile creştineşti şi căuta a îndupleca pe Mtesa să primească aceste înuăţături. Bl îi descrise pe scurt uiaţa Mântuitorului Hristos, eare a pătimit pentru întreaga ome­nire, fără deosebire de albi sau de negri, ţi arăta diferinţa între înuăţăturile lui Hristos şi ale lui Mohamed, şi-i traduse cele zece po-

70runei- Mtesa şi căpeteniile din jurul său as- eultau cu cea mai mare băgare de seamă. Cu toţii se bucurau, că au auut prilej de a auzi aceste frumoase înuăţături.

întruna din zile îi împărtăşi împăratul lui Stanley, că a doua zi Da sosi la curtea sa un alt alb.

„Alb ea mine sau Turc?“, întrebă Stanley plin de mirare.

„Alb ea tine!“ răspunse Mtesa.„Nu, aceasta este eu neputinţă!“ eselamă

călătorul nostru.„Uei uedea!“ adause împăratul. „Dine

din Masr (Cairo)“.„Minunat “ zise Stanley. „De eumua Da

fi oreun alb ea mine, să şti că o să mai rămân la tine încă nreo patru, cinei zile“.

Se făcură în grabă pregătiri pentru pri­mirea celui aşteptat. La aceste primiri Stanley fu întrebat de sfat de repeţite ori.

„Aşează-ţi trupele în linie, în curtea pa­latului“, îl sfătui el pe Mtesa ; „poruneeşte-le să prezenteze armele şi îndată ce ua fi in­trat oaspete în curte, să îneeapă tobele a bate şi surlele a suna“.

„Foarte bine!“, zise Mtesa. „Dar niscai salue să nu dăm, Stârnii?“

„Da, să se dea“, răspunse acesta, „dar numai atunci, când tu Dei da mâna eu străinul.“

Împăratul fu foarte mulţămit eu aceste informaţiuni. Străinul fu primit în modul cel

?1mai sărbătoresc, în tocmai cum fusese Stanley eu eâteua zile mai 'nainte.

Noul oaspe era colonelul francez Linant de Bellefonds, membru al expediţiunei con­duse de Gordon, care pornise din Gairo. Bucuria, ce o simţiră cei doi călători, când se uăzură laolaltă aşa de pe neaşteptate, tocmai aici în mijlocul Afrieei, nu se poate descrie. Stanley se bucura de întâlnirea eu Linant şi din motiuul, eă acesta auea eu sine o mulţime de lueruri de mâncare excelente, ea d. e. eonserue de enrne, pastete, eârnaţi, sardele, biseuite, zahăr, cafea, cacao, şoeo- ladă, eeaiu, ete.

Sprijinit de eolegul său în silinţele de a duce pe Mtesa la creştinism, Stanley pomeni încă adeseori despre principiile predicate de Mântuitorul Hristos. împăratul dete as­cultare eu cea mai mare eulauie euuintelor oaspeţilor săi. Stanley se eonuinse, eă mi­sionarii creştini ar auea în imperiul lui Mtesa succesele cele mai frumoase.

077(1 to. VI. 1028

Librăria CIUR CU din Braşoumai are de uânzare din scrierile lui

ANOREIU BÂRSEANUurmătoarele:

„Din traista lui Moş Stoica“, o sută şi una de snoaue populare, adunate de Sandu Pungă-Goală, dascăl şi fecior de popă. P r e ţ u l .......................................22 Lei.

o o o o o o o O O O 0 0 0 ©®00

„Doine şi strigături din Ardeal“, numai în ediţie de lux, în legătură fină (eâteua exemplare) preţul . . . . . 120 Lei.

o q o o o o o O O O o o o o ° o °

Celelalte lucrări nu se mai află de uânzare.

„Călătoria lui STANLEY“poate eă ua apărea în curând.

Scrieţi pentru cele două cărţi la :

L ib ră ria „CIURCU“ Braşov.

ailinilinillllliliiniUllililllllll1ilillllllllilillllllllilillllllllllllilillllllllilillllllllililllllllltlillHIIIMlilUII£3 ş

întemeiată la 1861 de marii metropoliţi Andreiu ? H Şaguna dela Sibiiu şi Alex. Sterea-Şulufiu dela §f \ Blaj, de fruntaşii neamului nostru de atunci: Tim. ş* § Gipariu, Qeorge Barifiu, Axente Seueru, eau. I. Puş- 1 = eariu, baron Vasile Pop, Dr. I. Rafiu, laeob Bologa = ă ş. a. eu scopul de a înainta eultura poporului j| ? român prin tipărire de eărfi bune şi folositoare, = ş a înfiinfat şi ua înfiinfa şi susfinea biblioteci po- £ % porale în fiecare comună, biblioteci regionale în ş J fieeare centru de despărţământ şi o bibliotecă ? ş mai mare centrală; a întemeiat şi ua întemeia şi ş 3 susfinea muzee regionale în centrele despărfă- 3 J§ mtntelor, pe lângă un mare Muzeu Central; a ri- § = dieat şi ua ridica şi susfinea case naţionale în = M toate comunele româneşti; a aranjat şi ua aranja j2 expozifii etnografice (de porturi, de jocuri nafio- & ş nale etc.), de agricultură, de grădinărit, pomărit, £ ^ de copii, industriale, artistice ş. a .; a finut şi ua = ŢŞ finea eonferinfe şi prelegeri populare; a acordat ? = şi ua acorda premii şi burse (stipendii); a în- | 4j fiinţat şi ua înfiinţa bănci populare, eooperatiue Ş = ş. a.; a instruit şi ua instrui pe analfabeţi (pe = J eeiee nu ştiu ceti şi serie). „Asoeiatiunea“ e = M împărjită în despărfăminte (cercuri), iar ace- 3 = stea în comune sau agenturi. 4 persoane pot =3 face o agentură şi cere prin directorul despăr- “ş fământului o bibliotecă dela 3

1 Abonaţi publicaţiile „Asoeiaţiunei“ l =

j „ T R A N S I L V A N I A “ f1 Cea mai veche revistă românească din Ardeal gj j Apare lunar. !§1 Costul abonamentului anual: == pentru membrii „Asociafiunii“ . . . . 100 Lei =3 pentru nem em bri....................................... 200 Lei 3jilllllililll[lll|lll>lllllll|l'|lllllll|l|llll|llli|illl|||lli|illl|||||||lli|iill!||l|i|ii|||i||H|ill|||!iii|i|l||||lli|ill!inH

Abonaţi-Yă la „Biblioteca Poporală“ .U l t i m i i n u m e r i c o n ţ i n u r m ă t o a r e l e :

Nr. 126. Lueă — minte slabă şi alte poDestiri pentru popor de loan Pop-Reteganul.

Nr. 127. eum să ne îngrijim uiţa de niie şi uitele, sfaturi practice de l. A. şi P. şi loan Zamfir eseu.

Nr. 128. Hârtia de-o sută (Alberto), pouestire de Edmondo de Amieis, tălmăcire de D-na Şt. BindeL

Nr. 129. Al doilea preşedinte al „Asoeiaţiunii“ Uasile L. baron Pop 1819—1875, de Dr. llte Dăianu prot., membru al seef. ist

Nr. 130. Calendarul „Asoeiafiunii“ pe anul 1926, întocmit de Horia Petra-Petrescu.

Nr. 131. Duşmanii omului. (Vrăşmaşii sănătăţii şi ai auerii) sfaturi practice de loan Pop-Gâmpeanu.

Nr. 132. Snoaue, chiuituri, poueştiri, adunate de Andreiu Bârseanu, eu o biografie a fostului preşedinte al „Astrei“.

'Ú Cea mai răspândită publieaţiune poporală

Ţ ţ

I „BIBLIOTECA POPORALA | | x A ASOCIAŢIUNEI“ |!f epngrijită-de secretarul literar’al „Asoetafiunei“. H y eu sprijinul celor mai buni scriitori pentru popor. |J= C o s t u l a b o n a m e n t u l u i a n u a l : y

y pentru membrii „Asoeiaţiunei“ . . . . 50 Lei p T= pentru nem em brii...................................... 70 Lei st| Adresa: „ASOCIAŢIONEA“ Slbiin, Strada Şaguna 6. |

T ip ografia rD aeia T p aian ău, S ib iu .“