l.P. MONNINGER

@tkBucuregti

2018

Traducere din limba englezd qi noteCRISTINA JINGA

Prolog

Ziua acor ddrii diplomelor

Dintre tofi oamenii, tocmai mama ta este cea care reugeqte sioblini fotografia perfecti cu tine qi cu cele mai bune prietene ale tale,

in ziua absolvirii Colegiului Amherst din Massachusetts. Mama ta e

un dezastru notoriu in folosirea aparatului de fotografiat gi detestis[ i se ceari si faci o pozil, dar, canalizindu-gi intreaga energiemateriri, inainte ca virsta adulti si te desprindi de ea pentru tot-deauna, izbutegte acolo unde o intreagi rafald de instantanee digreg. Remarcabil, nu este unul dintre miile de instantanee pe care

le cer pirinfii, care si surprindi drumul spre sceni, nici cu voi,toate trei - tinere, avind toati viafa inainte, robele fluturind in adi-erea blindi din New England, stejarii verzi din Amherst suferind insoare, diplomele voastre false ridicate deasupra capetelor -, genulde fotografii obligatorii pretutindeni in ziua absolvirii. Nimic dintoate astea. Nici cea cu pirin{ii voqtri, sau cu veriqoarele mai mici ale

prietenei voastre Constance, care sunt imbricate drlguf in rochifede varS'. Nici fotografia inmdnirii diplomei, nici strdngerea de miniregizattr cu decanul facultilii, nici imortalizarea momentului final,cdnd studenlii aruncl in aer acele stupide tichii qi aproape c[ le scotochii oamenilor cu discurile lor frisbee.

E ceva deopotrivd mai neinsemnat Ei mai important de atit. E o

fotografie luati din profil, voi, tustrele, stind pe scaune pliante,

l0 /.P Monninger

cu chipurile ugor inil(ate pentru a-i arzi pe vorbitori, iar soareleflcindu-vi s[ mijili un pic ochii. Oamenii se prefac cd nu-l observipe fotograf, care se pregiteqte si le faci o pozd, dar in cazul de fali e

real. Mama ta a flcut fotografia ca un nipja, nici acum nu gtii cum,dar a prins-o pe Constance in prim-plan. Blondd ;i plind de speranfi,cu o expresie atAt de buni, de nevinovati, inc1t simli un nod in gAt

de fiecare datl c6nd te uifi la ea. Apoi Amy: brunet[ gi visltoare, dartotodatd sufletul distracfiei, pus[ pe glume, exuberantd si plini de o

energie nestlvilitd, cu limbajul ei deginlat, dar cu acea vegnici bun6-tate duioasi ce rimdne in spatele ochilor ei. Da, gi ea privegte in sus.

$i apoi tu. Te uili la fata aceea, imaginea ta, de zeci de ori, de

sute de ori, ca s[ vezi ce anume insufle[egte acel chip. Cine e aceastifat[, aceasti absolventi specializat[ in economie, doul veri la rAnd,stagiarl, fata pe care, la inceputul acestei toamne, o aqteapti o slujbiextravagantl, bInoas6, ca specialist in investilii bancare? Abia dacio recunoqti; s-a schimbat in aceqti ultimi patru ani, a devenit maiprofundl, probabil mai inleleapti, mai degrabi o femeie in loculfetigcanei de odinioari. in acelaqi timp, !i-e greu si te uili la ea, pentrucdiivezi vulnerabilitatea, punctele slabe, stridaniile. Tu eqti a treiain rdndul celor trei prietene, cea care face lucrurile pAni la capit, cea

obsedatd de control, cea care intotdeauna vei fi trimisl s-o impingi pe

Amy de la spate oriunde trebuie si ajungi ea, si conferi credibilitateinclinaliei diafane a lui Constance pentru frumusefe. Nuanla pdruluitiu e undeva la mijloc intre blondul lui Constance gi p[rul de vulpeal lui Amp tuga finali in orice combinalie pe care o alcituifi voi trei.Tu egti osatura cartilajului lor, gravitalia zborului lor.

Un singur moment in patru ani. Capteaz[ totul. in citeva sdp-

timAni, toate trei vefi fi in Europa pentru ceea ce se numegte, de

obicei, marele tur;vefi cdlitori gi vefi fi formidabile str[betand terilebltrinului continent, dar deocamdati, in clipa asta, toatd lumea e a

voastri. Iar mama ta a vLatt gi a surprins asta, iar tu nu te po{i uitanici micar o dati la fotografia aceasta fird si gtii ci toate cele treiinimi ale voastre sunt inlinluite, ci intr-o lume nebuni fiecare dintrevoi are alte doui lucruri - pure gi nemirginite - pe care poate contapentru ziitta de azi gi pentru fiecare zi ce va urma.

Harta care md duce la tine

Acesta este ultimul mare minut dinainte ca el si intre in viafa ta,dar tu nu gtii asta inci, nu po(i gti. Mai tirziu, totugi, vei incerca sl-1iinchipui unde era el exact in momentul acesta, cAnd s-a intors $i ainceput si cdlitoreasci spre tine, gi tu spre el, gi cum lumea din jurulvostru, al amindurora, n-a observat nimic. Viefile voastre nu vormai fi aceleagi, dar in minutul acela totul era suspendat in agteptare,

totul plutea in aer, intreaga soartl, si sansa, ;i tot ce e ineluctabil.Iack, Jack al tdu, marea ta dragoste.

11

PARTEA INTAI

Amsterdam

Il

(

I

l

Capitolul 1

Adevirul este ci nimic din ceea ce a urmat nu s-ar fi intdmplat

dacl trenul spre Amsterdam n-ar fi fost aglomerat. Era genul acela

de aglomeralie insuportabili, cind toati lumea e disperati dupispaliu, e enervati ci trenul e ticsit de oameni de nu ai loc si arunci

un ac, aEa ci am stat cu capul in jos, odati ce mi-am gisit un loc, 9i

am incercat s[ nu-rni ridic ochii. Citeam Fiesta, ceea ce e un cligeu,

desigur - proaspita absolventi de facultate citind Hemingwav, inprima ei cilitorie in Europa, inso{iti de cele doui prietene ale sale -,dar nu-mi pisa. Deja le flcusem pe Constance 9i pe Amy si bea cafea

gi coniac la Les Deux Magots, qi mi plimbasem pe Malul Sting dinParis, qi stitusem singur[ cu porumbeii in Grddinile Luxembourg. Nu

mi mai dideam dusi din Paris. Nu voiam si-i pirisesc bulevardele

largi, oamenii care jucau bile in Tuileries, cafenelele, cafelele tari,haioasele claxoane de pe scutere, picturile gi muzeele Ei copioasele

cr\pes. Nu voiam si pirisesc primele ceasuri ale dimine$lor, cAnd

angajafii de la cafenele miturau pavajul qi-l spilau cu furtunuri negre

9i api argintie; nici serile, de altfel, cind uneori simfeai miros de fum

sau de castane, iar bitr6nii cu undile lungi stiteau pe sciunelele lorcu trei picioare qi iqi aruncau cdrligele cu momeli in Sena. Nu voiam

s[-i plrisesc pe vdnzitorii de cir{i de pe malul fluviului, cu tarabele

lor mucegiite infesate cu tomuri vechi, ingilbenite, nici pe pictoriipeisagigti care veneau qi igi intindeau uleiurile pe pdnzele lntinse, in

incercarea de a surprinde ceea ce nu putea fi niciodati surprins, ci

18 l.P Monninger

numai sugerat, preschimbat intr-o fantomi a oragului real. Nu voiamsi pirisesc Shakespeare & Co., librdria englezeascd, ecoul, lungul ecoual lui Hemingway gi al lui Fitzgerald, al scildatului nocturn in fdntinade la Ritz, sau al lui |oyce cel cu strabism ron{iind prin proza lui caun goarece flimAnd. Nu voiam si pdrisesc nici garguiele, cu ochiilor de piatrl, surprinzitori, vigilenfi, supraveghind de pe catedrale,de pe Notre-Dame gi de pe o suti de alte biserici, gi cu felele lor albeuneori mdnjite de misterioase dAre negre, de parcl piatra ar fi pututavea lacrimi pe care le v[rsa peste secole.

Se zice c[ nu po{i pirdsi niciodatd Parisul; ci mai degrabl el tepirlsegte, daci alege sI faci asta.

Am incercat sI iau Parisul cu mine. ln Paris, am citit Sdrbdtoareacontinud, qi Adio, arme, gi Moarte dupd-amiazd. Le aveam pe toatepe i-Pad, un fel de biblioteci Hemingway in miniaturi portabili,astfel ci, degi cilitoream cu Amy gi cu Constance, cilltoream, deasemenea, gi cu Hemingway.

Aqadar, citeam. Era tirziu. Eram in Europa de doui slptlmdni qijumitate. Eram in drum spre Amsterdam. Constance adormise lingimine - ea citea Vielile Sfin{ilor qi fbcea propria cildtorie spirituali,intenfionind si lectureze gi si viziteze tot ce putea despre sfinfi, s5

vadi fiecare statuie sau reprezentare a sfinfilor, ceea ce ii satisfhceapasiunea ei speciali qi ii oferea informalii pentru subiectul tezei deabsolvire, hagiografia -, iar Amy igi intorsese capul peste scaunuldin spatele meu gi incepuse si converseze cu un polonez pe numeVictor. Tipul mirosea a sardine qi purta o jachetd ponosit[, dar Amyimi tot dldea coate cind el zicea cdte ceva care ei i se pirea drigu!, iarvocea ei cipitase acele inflexiuni melodioase, de flirt, care sugerau ciagi{ase un tip qi il prinsese in mreje. Victor era chipeg qi fermecitor,iar vocea lui il fbcea si semene vag cu Dracula, iar Amy, din cdte amvizut eu, igi fhcea sperante.

Aga st[teau lucrurile cdnd a apirut fack.

i

- Tii ista, te rog? a intrebat el.

Nu mi-am ridicat o'C{:ii. N-am inteles ci mie mi se adresa.

Harta care md duce la tine 19

- Domnigoari? a insistat el.

Apoi a impins un rucsac in umirul meu.

M-am uitat in sus. L-am vizut pe fack pentru prima oar6'

Ochii ni s-au intilnit qi au rimas aga.

- Ce? am intrebat, conqtienti ci unul din noi ar fi trebuit s6-9i

intoarci privirea pini acum.

Era splendid. Chiar mai mult dec6t atit. in primul rdnd, era inalt,

probabil un metru nou[zeci, qi bine fbcut. Purta o jacheti sport olivgi jeanqi, iar felul in care ii venea aceasti linuti o ficea si arate ca

una dintre cele mai interesante finute vestimentare Pe care s-ar figAndit cineva s-o poarte. Nu gtiu din ce motiv, avusese nasul spart

cu mult timp in urmi qi i se vindecase in formi de apostrof. Avea

din{i frumoqi qi un zimbet ce incepea cu gropife inci dinainte de

a-qi da el insuqi seama ci va zdmbi. P[rul lui era negru gi cre!, dar

nu afro, ci doar cdrlionlat ca al unui poet de alt[dat[. I-am remarcat

gi miinile, de asemenea; erau mari qi grele, de parcl nu s-ar fi dat

in llturi si le puni la munci, qi imi amintea - doar pu[in, pentru

ci suna prea caraghios s-o recunosc chiar fali de mine insimi - de

Hugh )ackman, teribilul Wolverine. Tipul plrea neplsltor - un cuvintoarecum forlat, totugi, foarte expresiv -, genul de birbat care i1i spune

din priviri ci a prins gluma, ci e in reguli, ci n-o ia in serios, dar cise aqteapti si intri in joc. Care si fi fost gluma respectivi sau ce rolavea in viala ta nu era foarte clar, dar a reuqit si-mi ridice colprilegurii intr-o urmi de zimbet. Am detestat faptul c[ imi smulsese acel

suris, chiar gi unul reflex, qi am incercat'si mi uit in joi, dar ochiilui nu mi-au dat voie. Mi fixa cu insisten![, jovialitatea jucAndu-i inspatele privirii, gi n-am putut rezista si aud ce mai voia.

- fii, te rog, ista pAni mi urc eu? m-a intrebat, intinz6'ndu-midin nou rucsacul.

Ochii i-au rimas afintili asupra mea.

- Unde si te urci?

- Acolo. in suportul de bagaje. O sd vezi.

Mi-a pus rucsacul in poali. Iar eu am gdndit: ,,Ai fi putut si-l pui

pe interval, biiete Wolverine". Dar apoi l-am vlzut cum iqi desface

sacul de dormit, aqezAndu-l pe locul pe care il eliberase in suportul

20 l.P Monninger

de bagaje devizavi de mine, gi a trebuit si-i admir indeminarea.De asemenea, a trebuit s6-i admir posteriorul qi trapezul, iar cinda intins mAna dupi rucsacul lui, mi-am cobordt privirea, cu ruginegi vinovi(ie.

- Mersi, a zis el.

- Nici o problemi.

- |ack, a zis.

- Heather, am rdspuns.A zimbit. $i-a pus rucsacul pe suportul pentru bagaje in chip

de perni gi apoi s-a urcat. Pirea prea mare ca si incapi acolo, dars-a inghesuit, dupi care a scos o chingi elastici gi a legat-o in jurulsuportului, ca si nu cadi de acolo cdnd trenul cotea la vreo curbi.

S-a uitat la mine. Ochii ni s-au intdlnit din nou si au rimas asa.

- Noapte bun6, a qoptit el.

- Noapte buni, i-am rispuns.

Capitolul 2

Suni ciudat, dar po(i deduce o grimadi de lucruri din felul cum

arati o persoani cind doarme. Cumva, e un studiu la care m[ dedau.

Uneori, fotografiez diverse persoane dormind, iar Constance numeqte

aceste fotografii seria mea de tablouri nocturne. in orice caz,l-amprivit pe )ack in secvenfe scurte, ca de film, pentru c[ trenul gonea

neintrerupt, gi luminile de afarl ii luminau doar din cind in cindfa[a. Dupi expresia pe care o are cind doarme, poli sd-!i dai seama

dacl cineva este pesimist sau nu, sperios sau curajos, genul de clovn

sau genul de om serios.

|ack dormea linigtit, intins pe spate; avea niEte gene dese -foarte stufoase, ca de omidi -, $i, la ristimpuri, ii vedeam ochiimiqcindu-i-se pe sub pleoape in ciclul REM. Buzele ii erau intredes-

chise, astfel cA ii puteam z[ri sclipirile din{ilor, gi bralele ii stiteau

incrucigate pe piept. Era un birbat frumos, qi in doui rAnduri m-am

ridicat si-mi dezmorlesc oasele, profitAnd de asta ca si arunc privirifurige la el in timp ie luminile intermitente il prefbceau intr-un filmalb-negru, o secvenfi parci dintr-o peliculi de Fellini'

inci il priveam cdnd mi-a sunat telefonul. Era Mamozaurus.

- Pe unde umbli fata mea aventurieri acum? a intrebat mama,

cu vocea ei matinal[.Mi-am inchipuit-o in bucitiria noaStri din New |ersey, hainele

din ziua respectivi agteptdnd-o atirnate pe un umerag, la etaj, in

22 l.p Monninger

timp ce ea iqi bea cafeaua gi igi mininci, pe o farfurioari, micurdejun {Iri carbohidrati,

- in trenul spre Amsterdam, mami.- Oh, ce palpitant! A{i plecat din paris. Ce mai fac fetele?-Bine, mami. Tu unde eqti?

- Acasi. Tocmai imi beau cafeaua. Tata e plecat pentru vreo doudzile la Denvei cu treburi. M-a rugat sL te sun pentru c[ am primit otoni de scrisori, pe numele tiu, de la Banca Americii. par sd fie de laresurse umane - qtii tu, asigurare, planuri de sinitate, dar binuiesccd pe unele dintre ele trebuie si le citegti cu aten{ie.

- o si ajung gi la ele, mamd. Deja am vorbit ra telefon cu cei dela resurse umane.

- Asculti, eu sunt doar intermediarul. Tata are metodere lui, doargtii. Lui ii plac lucrurile ficute ca la carte, qi tu o si lucrezi pentruprietenul lui.

- - $tiu, mami, am spus eu, dar nu m-ar fi angajat dacd nu m_arfi crezut in stare si mr descurc cu cerinfere po.=t.rroi. Am absolvitcu A- la Amherst qi mi s-au oferit inci trei posturi in afari de ista.Vorbesc francezl,gi un pic japoneza,qi scriu destul de bine, gi am fostcapabili si glsesc un interviu cind am avut nevoie, gi...

- Binein[eles, m-a intrerupt mama, pentru c6 gtia lucrurile astea,qtia totul, qi eu ii vorbisem intr-un stil defensiv dogmatic. Bineinfeles,scumpo. N-am vrut sI sugerez nimic altceva.

Am tras addnc aer in piept. Am incercat si fiu carmi cdnd amvorbit din nou.

- $tiu cr trebuie si fie ceva harfogiraie, dar o si-mi rezerv timppentru asta inainte s[ incep lucrul, in septembrie. Transmite-i tateisi nu-qi facigriji. Totul o sr fie bine. situafia e sub control. $ti!i cnsunt genul care nu neglijeazi astfel de lucruri. Nu e nevoie si seingrijoreze. Inainte de orice, sunt un pic obsedati de detarii.

- $tiu, iubito. Binuiesc ci tatil tiu e pu(in nehotirat, atita tot. vreasr strdba{i Europa, dar totodati gtie ci slujba asta e foarte importanti.Domeniul investi(iilor bancare, scumpo, este...

- Am in{eles, maml, am spus, parci imagindndu_mi capul ei deT. rex ridicdndu-mr incet de la pimdnt, in timp ce eu dau din picioare.

Harta care md duce.la tine 23

Am schimbat subiectul gi am intrebat de pisoiul meu. Ce mai face

Domnul Brebenoc?

-Nu l-am vizut in diminea[a asta, dar e pe-aici pe undeva. E foarte

anchilozat qi are nigte umflituri, dar incl mindnci.- ii dai un pupic din partea mea?

- Ce-ar fi daci l-aq ingriji din partea ta? E mizerabil, scumpo.

Doar mizerabil, plus ci mi ingrijoreaz[ ce are pe piele.

- MamI, e in familia noastri de cincisprezece ani.*Crezi ci nu gtiu asta? Eu sunt cea care l-a hrinit si l-a dus la

veterinat gtii?

- $tiu, mamd.lmi inchid iPadul. Nu-mi place si-mi vid fala reflectati in sticll

cind vorbesc la telefon. Oare chiar m-am enervat pe mama din cauza

pisoiului in timp ce stau intr-un tren in drum spre Amsterdam? SunIa ficneall. Din fericire, Amy mi-a venit ln ajutor, ridicAndu-se gi

trecind pe lingi mine. $i-a migcat sprAncenele intr-un mic semnal.

Victor, am observat, o urma pe interval spre nu se qtie unde. Polonia

era pe cale de a fi cuceriti.

- Uite, mam[, ne pregitim s[ intrim in Amsterdam, am inventateu. Trebuie si-mi string lucrurile. Spune-i tatei c[ o si mi ocup de

documente de indat[ ce ajung acas6. Promit. Spune-i s[ nu-gi faclgriji. Le-am scris pe e-mail celor de la birou gi sunt gata si incepin septembrie. Totul este in reguli. Chiar par ferici(i si mi aibl inechipi gi sunt bucuroqi ci fac excursia asta. M-au incurajat s-o fac,

mai fii minte, pentru cd gtiu c-o si muncesc pe br0nci cind o si incep.

- Bine, scumpo. Tu egti gefa. Ai grijl de tine, bine? Promi[i? Te

iubesc. Le imbri{igez gi pe fete.

- Le transmit, maml. Te iubesc.

Legitura s-a lntrerupt. Mamozaurus s-a rostogolit inapoi in Epoca

|urasicului, picioarele ei llsdnd urme addnci in piatra duri pe unde

a c[lcat. Am inchis ochii gi am incercat si' dorm.