gymnasium 2007 bis · 2017-08-04 · anul universitar începe cu măsurători antropometrice şi...

1

Nr. 11 Bis Anul VIII 2007

GYMNASIUM Revistă de educaŃie fizică şi sport

Revistă de strictă specialitate Facultatea de ŞtiinŃe ale mişcării, Sportului şi SănătăŃii, Bacău Responsabilitatea pentru conŃinutul ştiinŃific al articolelor şi pentru acurateŃea reprezentărilor iconografice revine în întregime autorilor. ISSN 1453-0201

3

CUPRINS

Autor Lucrare Pag. Tatiana DOBRESCU Ion CARP

Gimnastica aerobică, mijloc al lecŃiei de educaŃie fizică cu colective de studente

4

Gloria RAłĂ Bogdan Constantin RAłĂ

Obiectivele operaŃionale – achiziŃii în lecŃia de educaŃie fizică

14

Tatiana BALINT Roxana MIHĂILĂ

ImportanŃa curelelor de teren la altitudine medie în combaterea obezităŃii

24

Cătălin CIOCAN

Studiu cu privire la dezvoltarea vitezei prin metode specifice baschetului la o grupă de băieŃi

34

Jean-Michel LARDRY Comment expliquer les effets antalgiques du massage ?

42

Bogdan Constantin RAłĂ Studiu privind evoluŃia rezultatelor în probele atletice de aruncări pe plan naŃional şi internaŃional la seniori

50

Dana CIOCAN

Studiu privind sistemele de apărare folosite de echipele de seniori – divizia A

70

Marinela RAłĂ

EficienŃa kinetoterapiei în distrofia musculară Duchenne

78

Constantin ŞUFARU Raportul dintre procedeele de aruncare la poartă din repriza I faŃă de cele din repriza a II-a în jocul de handbal la nivelul juniorilor I

88

Nicolae-Lucian VOINEA Studiu privind conŃinutul şi eficienŃa apărării în linia a II-a, la o echipă de seniori

100

Christiane de REYNIER

La maladie est-elle une chance ou une fatalite ? 114

André MOREAU

La « réalité » est une illusion Le fond l’emporte sur la forme

119

5

GIMNASTICĂ AEROBICĂ, MIJLOC AL LECłIEI DE EDUCAłIE

FIZICĂ CU COLECTIVE DE STUDENTE

Tatiana Dobrescu Universitatea din Bacău

Ion Carp USEFS Chişinău

Cuvinte cheie: gimnastică aerobică, lecŃie de educaŃie fizică, studente Rezumat Lucrarea de faŃă îşi propune să concretizeze experienŃa acumulată pe parcursul a

patru ani privind conŃinutul şi particularităŃile acestor lecŃii şi să reprezinte rezultatele cercetării efectuate.

Ne-am propus următoarele ipoteze: se presupune că practicarea gimnasticii aerobice creşte eficienŃa lecŃiilor de educaŃie fizică cu studentele, contribuind la realizarea obiectivelor educaŃiei fizice în învăŃământ superior.

Urmărind dinamica dezvoltării forŃei şi mobilităŃii pe parcursul celor trei ani constatăm creşterea valorilor la toate probele, îndeosebi la forŃa abdominală şi a spatelui.

Introducere În ultimii 30-35 ani, sportul a devenit o parte importantă a vieŃii noastre

cotidiene. Ani la rând cercetătorii au demonstrat că sportul aduce beneficii organismului, atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere al sănătăŃii.

Anii ′80 au adus în prim plan un nou gen de activitate fizică, şi anume gimnastica aerobică, această activitate adunând în sălile de sport milioane de practicanŃi, la popularizarea ei având un rol foarte important actriŃa Jane Fonda. Actualitatea ideii de aerobic în zilele noastre coincide cu tendinŃa de a face mişcare, de a combate modul de viaŃă sedentar, în prezent existând diverse opŃiuni pentru mişcare aerobică, chiar şi pentru cele mai sofisticate gusturi. Gimnastica aerobică este practicată din ce în ce mai mult de către toate femeile de toate vârstele pentru efectele benefice ale acesteia asupra organismului: deconectare, îmbunătăŃirea funcŃiilor organismului, creşterea capacităŃii de efort, realizarea armoniei corporale. Începând cu anul 1993, când în cadrul UniversităŃii Bacău activitatea de educaŃie fizică la facultăŃile fără profil s-a organizat pe baza opŃiunilor studenŃilor pentru discipline sportive, marea majoritate a studenŃilor au preferat gimnastica aerobică.

CondiŃiile materiale deosebite puse la dispoziŃie (sală de gimnastică, mochetă cu oglinzi, combină muzicală, televizor, video, casete de gimnastică aerobică) favorizează desfăşurarea acestei activităŃi la nivelul scanat.

Convinse de efectele benefice ale gimnasticii aerobice, studentele din anul II au optat în număr mare pentru practicarea acestei discipline în cadrul lecŃiilor de educaŃie fizică, chiar dacă acestea aveau un caracter facultativ în planul de învăŃământ.

Studiul efectuat la studentele de la facultăŃile fără profil pune în evidenŃă câteva

6

aspecte esenŃiale cu privire la contribuŃia gimnasticii aerobice la realizarea obiectivelor educaŃiei fizice în învăŃământul superior. Datele cercetării scot în relief interesul studentelor pentru aspectul lor fizic, printr-o activitate atractivă, dinamică, cu caracter dansant şi constituie argumente pentru practicarea gimnasticii aerobice în lecŃiile de educaŃie fizică cu studentele.

Lucrarea de faŃă îşi propune să concretizeze experienŃa acumulată pe parcursul a patru ani privind conŃinutul şi particularităŃile acestor lecŃii şi să reprezinte rezultatele cercetării efectuate.

Material şi metodă Ne-am propus următoarea ipoteză: se presupune că practicarea gimnasticii

aerobice creşte eficienŃa lecŃiilor de educaŃie fizică cu studentele, contribuind la realizarea obiectivelor educaŃiei fizice în învăŃământ superior.

Cercetarea s-a efectuat pe parcursul a trei ani universitari (2004-2007) pe un lot de 445 studente din anul I şi II, care au participat la lecŃiile de educaŃie fizică cuprinse în planul de învăŃământ. Ca metode am folosit observaŃia pedagogică, metoda testelor şi metoda statistico-matematică. Bateria de teste s-a aplicat la începutul şi sfârşitul fiecărui an universitar şi a cuprins 5 probe somatice (înălŃime, greutate, perimetrul toracic, perimetrul abdominal, perimetrul şoldului), o probă funcŃională (testul Rouffier) şi 4 probe motrice (săritura în lungime de pe loc, ridicări de trunchi din culcat cu picioarele îndoite, în 30 de secunde, ridicări de trunchi din culcat facial cu mâinile la ceafă, în 30 de secunde, îndoirea trunchiului înainte la banca de gimnastică.) Anul universitar începe cu măsurători antropometrice şi examenul somatoscopic al studentelor făcându-se recomandări pentru lucrul individual şi alimentaŃie corespunzătoare, în cazul în care sunt supraponderale. LecŃia, desfăşurată în totalitatea ei pe muzică, începe cu organizarea colectivului după care se efectuează programul de gimnastică aerobică. Pentru adaptarea treptată a organismului la efort, acest program progresează de la 30 la 50 minute. În partea a II a lecŃiei se realizează dezvoltarea calităŃilor motrice cu întreg colectivul şi individualizat. LecŃia se încheie cu exerciŃii pentru revenirea organismului după efort. Programul de gimnastică aerobică cuprinde exerciŃii de dezvoltare fizică armonioasă specific feminină, cu caracter de forŃă, de întindere, de relaxare, exerciŃii de coordonare, exerciŃii pentru educarea ritmicităŃii motrice, variante de mers şi alergare, exerciŃii din conŃinutul gimnasticii în ritm de jazz, paşi de dans modern. Nu trebuie să lipsească exerciŃii de târâre din aşezat cu diferite mişcări ale braŃelor pentru îndepărtarea Ńesutului adipos de pe coapse. Avem în vedere permanent, prelucrarea tuturor grupelor musculare şi articulaŃiilor, cu prioritate a celor deficitare şi a regiunilor corpului unde se depune Ńesutul adipos.

ExerciŃiile se execută la început într-un tempo lent pentru a fi corect însuşite şi a pregătii organismul pentru efort. Pe măsura adaptării la efort intensitatea creşte, ajungându-se la o intensitate medie. Când intervine oboseala, se execută mişcări de relaxare la tipul balansărilor, ducerilor de braŃe pe diferite direcŃii însoŃite.

Pe tot parcursul programului se dau indicaŃii privind reglarea respiraŃiei cu mişcarea, precum şi asupra funcŃionalităŃii exerciŃiilor în scopul conştientizării studentelor şi pregătirii lor pentru activitatea independentă. LecŃiile se desfăşoară fie sub conducerea profesoarei, fie după casete video adaptate nivelului de pregătire al grupei. În cadrul unui semestru realizăm 2-3 programe de gimnastică aerobică.

7

Acompaniamentul muzical trebuie bine ales în funcŃie de caracteristicile exerciŃiilor şi de preferinŃele studentelor. Pentru a nu interveni monotonia se introduc exerciŃii noi, combinări ale celor deja însuşite, iar muzica periodic este schimbată.

Dezvoltarea calităŃilor motrice o realizăm diferenŃiat în partea a doua a lecŃiei pe un fond muzical adecvat. La anul I folosim lucrul frontal, circuitul şi lucrul individual care la anul II constituie ponderea acestei părŃi din lecŃie.

Acest obiectiv vizează dezvoltarea supleŃei, a forŃei principalelor grupe musculare, iar în cadrul lucrului individual se pune accentul pe grupele musculare deficitare în scopul tonificării şi eliminării Ńesutului adipos.

Pentru dezvoltarea supleŃei folosim mijloace clasice şi metoda stretching, iar pentru dezvoltarea forŃei beneficiem de aparate moderne şi aplicăm metode step adaptată la banca de gimnastică. Faptul că studentele îşi verifică în fiecare lecŃie greutatea, având la dispoziŃie un cântar şi manifestă o preocupare deosebită pentru corectarea unor atitudini şi deficienŃe fizice, dovedeşte creşterea interesului lor pentru aspectul fizic. Liniştirea organismului după efort, se realizează pe o muzică adecvată, prin exerciŃii de postură şi de relaxare impuse de profesoară sau alese de studente. LecŃia se încheie cu recomandări pentru activitatea independentă a studentelor.

Analiza rezultatelor Rezultatele cercetării confirmă ipotezele lucrării constituind argumente pentru

folosirea cu precădere a gimnasticii în lecŃia de educaŃie fizică cu colectivele de studente. Din tabelul nr. 1 se constată îmbunătăŃirea morfoplastiei corporale prin diminuarea stratului de Ńesut adipos şi tonificarea musculaturii, modificări relevante de scădere în greutate, a perimetrului abdominal şi a perimetrului şoldului.

Tabel nr. 1

Datele prezentate în tabelul nr.2 relevă o creştere a elasticităŃii toracice confirmând contribuŃia gimnasticii aerobice la ameliorarea capacităŃii respiratorii. Rata de progresie de 28,23% la testul Rouffier arată o bună adaptare a organismului studentelor la efortul depus.

Greutate

P. abdomen P. şold An univ.

An studii

Ind stat

ÎnălŃime T1 T2 T1 T2 T1 T2

2004 2005

I X B 162,51 54,78 53,58 2,21

2005 2006

I X B 162,07 53,02 52,47 1,04

66,31 65,26 1,59

2006 2007

I X B 163,21 53,72 52,34 2,60

65,86 63,27 4,01

91,79 89 2,62

2005 2006

II X B 165,66

55,18 53,58 2,94

2006 2007

II X B 165,09

55,81 54,12 3,07

8

Tabel nr. 2 Elasticitate torace

Testul Rouffier ANUL

UNIVERSITAR AN

STUDII IND. STAT

T1 T2 T1 T2 2004-2005 I XB 10,23 7,52 11,03 2005-2006 I XB 7,47 12,70 8,27 2006-2007

I XB 9,13 29,75 12,32 12,17

28 , 23 9,16

2005-2006 II XB 10,80 6,10 11,48

2006-2007 II XB 8,39 1039 9,31

În afara de proba de lungime unde dispersia colectivelor este medie la celelalte probe colectivele sunt foarte omogene.

Rezultatele obŃinute în ultimul an al cercetării sunt superioare celorlalŃi ani şi credem că acest lucru datorează folosirii unor metode moderne.

Deşi mai mulŃi autori au studiat nivelul de pregătire fizică al studenŃilor, datorită schimbărilor periodice a probelor de control nu am găsit date pentru comparaŃie în literatura de specialitate. De aceea am echivalat media aritmetică obŃinută la fiecare probă cu valoarea notei acordate în programă pentru performanŃa respectivă.

Constatăm astfel, rezultatele echivalente notei 10 la ambele testări ale forŃei spatelui, note în majoritate între 8 şi 10 la testările forŃei abdominale şi mult mai slabe, nota 5, la testările iniŃiale şi 6,50 la testările finale, la săritura în lungime de pe loc. Acest lucru ne determină să punem un accent mai mare pe dezvoltarea detentei în activitatea viitoare.

Concluzii 1. Considerăm că eşantionul cercetat este reprezentativ pentru Universitatea

Bacău, deoarece 90 % dintre studente au optat pentru gimnastica aerobică. Acest lucru confirmă valabilitatea aprecierilor ce se desprind din analiza rezultatelor obŃinute.

2. ÎmbunătăŃirea substanŃială a capacităŃii respiratorii şi de efort este rezultatul unei corespunzătoare dirijări a dinamicii efortului ilustrând concordanŃa între conŃinutul activităŃii şi reacŃia organismului studentelor.

3. Urmărind dinamica dezvoltării forŃei şi mobilităŃii pe parcursul celor trei ani constatăm creşterea valorilor la toate probele, îndeosebi la forŃa abdominală şi a spatelui Rezultatele obŃinute la testările iniŃiale din anul I la săritura în lungime de pe loc, de nivelul notei 5, evidenŃiază faptul că în ciclul liceal nu se acordă destulă atenŃie dezvoltării la eleve a forŃei explozive a membrelor inferioare.

4. Creşterea atractivităŃii lecŃiilor prin caracterul de dans, varietatea mijloacelor în strânsă legătură cu muzica modernă.

5. Mărirea interesului studentelor pentru aspectul fizic prin conştientizarea asupra funcŃionalităŃii exerciŃiilor şi de aici motivaŃia pentru practicarea independentă a acestora.

6. Efectele benefice al gimnasticii aerobice au condus la opŃiuni ale studentelor din anul II, care au educaŃia fizică facultativ în planul de învăŃământ, precum şi a studentelor din anii superiori pentru care am organizat lecŃii de gimnastică aerobică în

9

cadrul clubului de recreere studenŃesc. 7. Rezultatele cercetării confirmă ipotezele lucrării, constituind argumente pentru

folosirea cu precădere a gimnasticii aerobice în lecŃiile de educaŃie fizică cu colectivele de studente.

BIBLIOGRAFIE 1. Dobrescu T, Constantinescu E., 2006, - Gimnastica – concepte teoretice şi aplicaŃii

practice, Editura Tehnopress, Iaşi; 2. Macovei S., 2003, Gimnastica aerobică de întreŃinere – ghidul specialistului, FRST,

Bucureşti; 3. Stănescu G., 1990 - "Youth, health, beauty", Editura Sport-Turism, Bucureşti; 4. *** -"Future fitness in U.K.", March l992, "Original tap program".

10

AEROBIC GYMNASTICS, A MEANS OF THE PHYSICAL EDUCATION LESSON

IN FEMALE STUDENTS GROUPS

Tatiana Dobrescu University of Bacău

Ion Carp USEFS of Chişinău

Keywords: aerobic gymnastics, physical education lesson, female students Abstract This paper sets to concretize the accumulated experience over four years of

research regarding the content and particularities of these lessons and to present the results of the research.

We aim to demonstrate the following hypothesis: we presume that the practice of aerobic gymnastics increases the efficiency of physical education lessons with female students, contributing to the accomplishment of academic physical education aims. Following the dynamics of strength and mobility development during the three years of research, we can see an increase of values in all drills, especially in abdominal and back strength. Introduction

In the last 30-35 years, sports have become an important part of our everyday life. For years the scientists have proven that sports bring benefits to the body, both for the exterior, aesthetic side, as well as for the health.

The 80’s have brought in the limelight a new kind of physical activity, the aerobic gymnastics, this activity bringing millions of people in the gymnasiums, having been made popular by the actress Jane Fonda. The importance of aerobics today coincides with a tendency toward an active lifestyle, against a sedentary lifestyle, at present time existing different options for aerobic movement, even for the most sophisticated tastes. The aerobic gymnastics are practiced more and more by women of all ages, for the beneficial effects it has on the body: relaxing, improving bodily functions, increasing effort capacity, accomplishing a corporal harmony. Starting with 1993, when in the University of Bacău the physical education activity in non-sportive faculties was organized on the basis of student choice, the great majority of students opted for aerobic gymnastics.

The special conditions offered (gymnasium, mirrors, stereo CD player, television set, video-player, aerobic gymnastics video-cassettes) favor the development of this activity at a scanned level.

Convinced by the beneficial effects of aerobic gymnastics, the second year female students opted in a large number for practicing this discipline during physical education lessons, even if these lessons were optional, in their faculties’ curriculum.

The study of the students from no-sportive schools put some highlights on key aerobic gymnastic contribution to the objectives of education in physical education. The

11

research was based on interest relief for students their physical appearance through an attractive, dynamic, with dancing and the reasons for practicing aerobic gymnastic lessons in physical education with female students.

This paper sets to concretize the accumulated experience over four years of research regarding the content and particularities of these lessons and to present the results of the research.

Material and method We are set to demonstrate the following hypothesis: we presume that the practice of aerobic gymnastics increases the efficiency of physical education lessons with female students, contributing to the accomplishment of academic physical education aims.

The research was conducted over three academic years (2004-2007) on a group of 445 female first and second year students that participated at the curricular physical education lessons. As methods we used the pedagogical observation, test method, and the statistical-mathematical method. The battery of tests was applied at the beginning and the end of each academic year and was comprised of 5 somatic tests (height, weight, thoracic perimeter, abdominal perimeter, hip perimeter), a functional test (Rouffier test) and 4 motor tests (crouch long-jumping, lifting the core lying down, bended knees, in 30 de seconds, lifting the core lying down on your face hands behind your head, in 30 de seconds, bending the core forwards in the gymnastics bench). Academic year begins with anthropometric measurements and somatoscopic examination of students making recommendations is to work individually and proper diet, if they are overweight. Lesson, conducted in the whole musical, begins with the team after which the program of aerobic gymnastics. To adapt gradually to the effort, this program progresses from 30 to 50 minutes. In the second part of the lesson, skills development is achieved by driving the team and individually. Lesson concludes with exercises for the comeback effort after.

Program includes aerobic gymnastics exercises harmonious physical development of female-specific, with force, stretching, relaxation, coordination exercises, exercises to educate the motor rhythm, variations and race walking, gymnastic exercises on jazz rhythm, steps modern dance. You should not miss exercises seated creep of the various movements of the arms for removal of adipose tissue on the thighs. We have the ongoing process all the muscle groups and joints, covering the poor and the body regions where adipose tissue is deposited.

The exercises begin in a slow tempo in order to be properly learned and to train the body for the effort. As adaptation to exercise intensity increases to reach average intensity. When fatigue occurs, run movements relaxing swing type, bearing the arms of different directions with.

Throughout the program are given guidance on regulation of breathing with movement, and the functionality awareness exercises in order and prepare their students for self-employment. Lessons are conducted under the leadership of either teacher or adapted after videotapes of the training group. During a semester, we 2-3 do aerobic gymnastics programs.

The musical accompaniment must be chosen well, according to exercise

12

characteristics and students’ preferences. In order to avoid monotony, we introduce new exercises, combinations of the learned ones, and periodically change the music.

The development of motor qualities is realized in a different manner, in the second part of the lesson, on an adequate musical fond. At first year students we use the frontal work, the circuit and the individual work, which constitutes most of the lesson for the second year students.

This objective aims to develop flexibility, strength major muscle groups and work within the individual focus on poor muscle groups in order to eliminate adipose tissue.

To develop flexibility through stretching and classical method, and for the development of force we have modern equipment and methods we apply step adapted physical bank. That students check their weight every lesson, with a lightweight and manifest a special concern for the correction of physical deficiencies and attitudes, shows increased interest for their physical appearance. Relaxing the body after exercise is done on a proper music through exercises and relaxation posture imposed by the teacher or chosen by students. Lesson concludes with recommendations for self-employment of students.

Results analysis The results of the research confirm the working hypotheses, being strong

arguments for the use of aerobic gymnastics in the physical education lesson with female students.

In table 1 we can see an improvement in the corporal morphoplasty through a decrease of adipose tissue and muscle strengthening, relevant modifications of weight loss, of the abdominal and hip perimeters.

Table 1

Data presented in table 2 reveal an increase of thorax elasticity, confirming the

contribution of aerobic gymnastics to the improvement of breathing capacity. The 28.23% progression rate in the Rouffier test shows a good adaptation of the female students’ bodies at the effort.

Weight

Abdomen P. Hip P. Ac. year

Yr. of study

Ind. stat

Height

T1 T2 T1 T2 T1 T2 2004 2005

I X B 162.51 54.78 53.58 2.21

2005 2006

I X B 162.07 53.02 52.47 1.04

66.31 65.26 1.59

2006 2007

I X B 163.21 53.72 52.34 2.60

65.86 63.27 4. 01

91.79 89 2.62

2005 2006

II X B 165.66

55.18 53.58 2.94

2006 2007

II X B 165.09

55.81 54.12 3.07

13

Table 2

Thorax elasticity Rouffier Test ACADEMIC YEAR

YR. OF STUDY

IND. STAT T1 T2 T1 T2

2004-2005 I XB 10.23 7.52 11.03 2005-2006 I XB 7.47 12.70 8.27 2006-2007 I XB 9.13 29.75 12.32 12.17

28 . 23 9.16

2005-2006 II XB 10.80 6.10 11.48

2006-2007 II XB 8.39 1039 9.31

Except for the length drill, where the groups’ dispersion is average, in other drills, the groups are very homogenous.

The results obtained in the last year of the research are superior to other years and we believe that this is due to the use of modern methods.

Although several authors have studied the physical training of students, due to periodic changes of the control samples we did not find data for comparison in the literature. That is why we equated the arithmetic mean obtained from each sample with the note in the syllabus for the performance.

Thus, we can see results similar to grade 10 at both back strength tests, grades between 8 and 10 at abdominal strength tests and much weaker, grade 5, at the initial tests and 6.50 at final tests, in crouched long-jumping. This determines us to put a higher emphasis on developing the springiness in future activities.

Conclusions 1. We think that the group that was studied is representative for the University

of Bacău, because 90 % of the female students opted for the aerobic gymnastics. This confirms the truth in the appreciations from the obtained results.

2. The substantial improvement of respiratory and effort capacity is the result of a careful direction of effort dynamics, illustrating the connections between activity content and body reactions in female students.

3. Following the dynamics of strength and mobility development during the three years of research, we can see an increase of values in all drills, especially in abdominal and back strength. The results obtained at the initial tests, in the crouch long-jumping, of grade 5, highlights the fact that during high-school there is not enough emphasis on developing the explosive force in inferior limbs at female students.

4. Increasing the attractiveness of the lessons through dancing, the variety of means being in tight connection with modern music.

5. Increasing the female students’ interest towards physical appearance by making them conscious on the functionality of exercises, hence the motivation for independent practice.

6. The benefic effects of aerobic gymnastics lead to options of second year female students, who have the physical education in the curriculum, as well as of the higher year female students, for whom we have organized aerobic gymnastics lessons in the students’ club.

14

7. The results of the research confirm the initial hypothesis, constituting arguments for the use of aerobic gymnastics in physical education lessons with female students.

BIBLIOGRAPHY 1. Dobrescu T, Constantinescu E., 2006, - Gimnastica – concepte teoretice şi aplicaŃii

practice, Editura Tehnopress, Iaşi; 2. Macovei S., 2003, Gimnastica aerobică de întreŃinere – ghidul specialistului, FRST,

Bucureşti; 3. Stănescu G., 1990 - "Youth, health, beauty", Editura Sport-Turism, Bucureşti; 4. *** -"Future fitness in U.K.", March l992, "Original tap program".

15

OBIECTIVELE OPERAłIONALE – ACHIZIłII ÎN LECłIA DE EDUCAłIE FIZICĂ

Gloria RaŃă

Bogdan RaŃă Universitatea din Bacău

Cuvinte cheie: obiective operaŃionale , cognitive, psihomotorii, afective, sociale,

morale, estetice Abstract: Obiectivele operaŃionale stabilite, pentru temele abordate în lecŃia de

educaŃie fizică şi antrenament sportiv, constituie achiziŃii realizate în plan comportamental la sfârşitul acesteia. Ele vizează aspectele formative ale personalităŃii umane în dimensiunea cognitivă, psihomotorie, afectivă, socială, morală şi estetică. Se formulează prin anumite verbe de acŃiune care să redea cât mai fidel rezultatele învăŃării sub forma comportamentului obiectivat, puse la modul conjunctiv şi urmate de un complement.

DefiniŃia obiectivelor operaŃionale Obiectivele unei activităŃi, ale unei acŃiuni, constituie de fapt finalităŃi vizate a fi

realizate. În funcŃie de nivelul finalităŃilor, mai îndepărtate sau mai apropiate, ele pot fi finale, intermediare şi operaŃionale. La fel ca în toate disciplinele de învăŃământ, şi în educaŃie fizică, activitatea programată vizează îndeplinirea unor obiective: finale (generale), cadru ( ce derivă din cele finale, dar sunt specifice unor cicluri curriculare), de referinŃă (derivă din cele cadru, însă sunt specifice anilor de studiu) şi operaŃionale .

Obiectivele generale, cadru şi de referinŃă sunt stabilite de Comisia NaŃională pentru Curriculum din Ministerul EducaŃiei, Cercetări şi Tineretului şi sunt prevăzute în programele disciplinei, structurate pe cicluri curriculare. Aceste obiective sunt preluate de către profesori şi îndeplinite prin intermediul lecŃiilor şi activităŃilor de educaŃie fizică, în care sunt abordate teme pentru care se stabilesc obiective operaŃionale.

Obiectivele operaŃionale constituie după cum specifică Gloria RaŃă , 2004, pag. 135, sunt „descrieri succinte ale schimbărilor care se produc în comportamentul elevilor în sfera psihomotorie, cognitivă şi afectivă”, la sfârşitul unei lecŃii. Ele reprezintă de fapt schimbări, achiziŃii- produse pe parcursul lecŃiei în comportamentul elevilor sub influenŃa practicării exerciŃiilor fizice- sub aspect cognitiv, psihomotor, afectiv, social, moral, estetic, adică ceea ce trebuie să cunoască, să execute, să discearnă, să respecte, să simtă, să perceapă etc., elevul la încheierea lecŃiei.

Tipurile de obiective operaŃionale în lecŃia de educaŃie fizică Dacă anterior obiectivele educaŃiei fizice vizau doar latura motricităŃii în

formarea elevului, în prezent preocupările specialiştilor se îndreaptă spre a sublinia aspectul integrativ şi multiformativ al educaŃiei fizice. În lecŃia de educaŃie fizică, procesul instructiv-educativ nu poate fi limitat doar la finalitatea psihomotorie, cognitivă şi afectivă, valenŃele lui formative sunt multiple şi se evidenŃiază şi în relaŃiile

16

sociale, în aspectele morale, în manifestările estetice, deci putem vorbi la educaŃie fizică despre obiective operaŃionale sociale, morale şi estetice alături de cele amintite.

În prezent, în lecŃia de educaŃie fizică se asigură realizarea următoarelor obiective operaŃionale: psihomotorii, cognitive, afective, sociale, morale şi estetice.

Obiectivele psihomotorii semnifică însuşirea comportamentelor reprezentate de acŃiunea de mişcare, de realizare a deprinderilor, priceperilor motrice cu indici aptitudinali de forŃă, viteză, rezistenŃă, coordonare şi supleŃe. Constituie însuşirea, înŃeleasă în sensul de capacitate de execuŃie, de exersare a deprinderilor motrice de bază, utilitar-aplicative şi specifice unor discipline/ramuri/probe sportive, formarea priceperilor motrice, dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice concretizate în comportament observabil şi testabil la sfârşitul lecŃiei.

Obiectivele cognitive se referă la reŃinerea cunoştinŃelor (informaŃiilor) teoretice, la formarea deprinderilor şi capacităŃilor intelectuale (atenŃie, concentrare, memorare, judecată, analiză, decizie) prin însuşirea cerinŃelor şi regulilor;

Obiectivul afectiv vizează procesul de formare şi educare, de manifestare şi stăpânire a sentimentelor de bucurie, de tristeŃe, de dragoste şi ură, de respect şi indiferenŃă, de apreciere şi dezapreciere etc.

Obiectivele sociale se regăsesc în obiectivele operaŃionale prezentate de către specialiştii domeniului pedagogic, dar legate de cele afective adică socio-afective. Considerăm că această opinie nu este corectă, întrucât copilul / elevul / sportivul, indiferent de ceea ce simte faŃă de colectivul sau de membrii grupului în care îşi desfăşoară activitatea, trebuie să se manifeste într-un mod civilizat, respectuos şi să conlucreze permanent. În concluzie, în educaŃie fizică, corect este ca cele două să fie separate şi să nu se admită a fi neglijat obiectivul operaŃional social. Formarea omului pentru societate şi pentru lucru în grup este o finalitate specifică activităŃii de educaŃie fizică şi sport. El vizează consolidarea relaŃiilor între membrii grupurilor, urmăreşte formarea deprinderilor de a acŃiona în grup, de a colabora, de a se ajuta, de a coopera cu partenerii şi colegii, de a păstra o relaŃie de respect şi echilibru în cadrul grupului, de a fi fair-play, de a lupta pentru afirmarea echipei din care face parte, de a se impune în cadrul acesteia etc. Obiectivele sociale, mai puŃin evidenŃiate de literatura de specialitate, pot fi puse în valoare în lecŃia de educaŃie fizică unde activitatea se desfăşoară în echipe, în care copii/elevii/sportivii se ajută între ei, se intersectează, se deplasează, se sprijină, îşi transmit obiectele, materialele, depind unii de alŃii fără să se Ńină cont de sentimentele lor de afectivitatea, de preferinŃa sau plăcerea de a lucra cu cineva. La ora de educaŃie fizică elevii învaŃă să relaŃioneze în echipă, să colaboreze şi să conlucreze, fapt ce-i ajută în viaŃa de zi cu zi. Sentimentele trebuie înŃelese ca aspecte ce Ńin de intimitatea fiecărei personalităŃi, iar relaŃiile de colaborare, de conlucrare şi de întrajutorare trebuie înŃelese ca necesităŃi impuse de existenŃa socială. Formarea omului pentru societate şi pentru activitatea în echipă este un obiectiv ce poate fi uşor realizat în lecŃia de educaŃie fizică, în sportul de performanŃă, în jocurile sportive, în activităŃile pe echipe.

Obiectivele morale au în vedere procesul de formare a respecului faŃă de regulile, cerinŃele, impunerile cerute de tehnica de execuŃie motrică, de manifestarea în interiorul grupului, în spaŃiul dat şi în unitatea de timp prevăzută. . Sunt finalităŃi sau achiziŃii ce pot fi puse în valoare în fiecare lecŃie de educaŃie fizică, unde ,de la prima acŃiune, elevul/ sportivul respectă indicaŃiile de mişcare, deplasare, intervenŃie, implicare etc.

17

Obiectivele estetice se referă la procesul de formare a simŃului pentru frumos, a capacităŃii de apreciere a frumuseŃii fizice, psihice, comportamentale şi în primul rând a sesizării frumuŃeŃii şi armoniei mişcărilor. Unul din obiectivele educaŃiei fizice îl constituie dezvoltarea fizică armonioasă, ceea ce presupune pe lângă armonia funcŃională şi pe cea a proporŃiilor, eleganŃa Ńinutei, a comportării şi chiar a mişcării.

Modalitate a de formulare a obiectivelor operaŃionale Renumitul pedagog L., Vlăsceanu, 1988, consideră că formularea obiectivului

operaŃional trebuie să respecte următoarele exigenŃe: • „să descrie schimbarea comportamentală a elevului ce se aşteaptă la sfârşitul

lecŃiei”; • „să fie formulat clar, precis cu ajutorul unor verbe de acŃiune” (a executa, a

exersa, a face, a efectua, a alerga, a sări, a arunca, a prinde, a compara, a rezolva, a descoperi, a intui, a enumera, a identifica) întotdeauna aflate la modul conjunctiv;

• „ să vizeze rezolvarea unei singure acŃiuni” (să execute bătaia-desprinderea pe prag sau să paseze mingea pe poziŃia viitoare). Nu se admite cuplarea a două sau a mai multor obiective în cadrul aceleiaşi propoziŃii (exemplu - să arunce şi să recupereze mingea din poartă);

• „să fie formulat cât mai scurt”; • „să asigure continuitatea şi integritatea conŃinutului” informaŃional şi de

pregătire. Realizând o analiză pertinentă şi realistă, în ceea ce priveşte modalitatea de

elaborare a obiectivelor operaŃionale, Cojocariu, V., 2002, pag 107, susŃine aceleaşi considerente şi consemnează că “nu sunt corecte formulările de genul elevul să ştie, să înŃeleagă, să cunoască, să simtă, întrucât nu vizează comportamente direct observabile, ci operaŃii/procese psihice interne, observabile indirect”. łinând cont de aceste idei, corect este ca formulările să redea exact ceea ce trebuie să asimileze elevul. Exemplu: să descrie, să spună, să expună, să reproducă, să analizeze, să definească, să enumere, să compare, să execute, să facă, să demonstreze, să alerge, să se desprindă, să arunce etc. Accentuând faptul că obiectivele operaŃionale privesc direct activitatea desfăşurată de elevi, Cojocariu, V., 2002, pag 107, nu este de acord cu formularea obiectivului operaŃional de tipul “profesorul să explice elevilor” modul de realizare al săriturii peste capră, întrucât obiectivele operaŃionale vizează schimbările comportamentale ale elevilor şi nicidecum activitatea profesorului, şi nici cu formularea de tipul “elevul să-şi” dezvolte capacitatea motrică sau elevul să-şi dezvolte aptitudinile psihomotrice, întrucât aceste obiective sunt foarte generale şi vizează realizări îndepărtate, ori în lecŃie se urmăreşte realizarea schimbărilor immediate. De asemenea nu admite nici formularea de tipul “elevul să” sară „şi să” descrie fazele săriturii cu elan, deoarece indică două operaŃii, ceea ce ar duce la diluare concentrării, prin îndreptarea atenŃiei către realizarea unui anumit obiectiv. Obiectivele operaŃionale se formulează prin anumite verbe de acŃiune la modul conjunctiv, verbe care să redea cât mai fidel rezultatele învăŃării sub forma comportamentului obiectivat. Ele sunt urmate de un complement.

În educaŃia fizică, ca şi în celelalte discipline, fiecare tip de obiectiv operaŃional urmăreşte anumite schimbări comportamentale ale elevilor, şi se formulează astfel:

18

� obiectivul operaŃional cognitiv care are în atenŃie acumularea de cunoştinŃe teoretice, formarea deprinderii şi capacităŃilor intelectuale (, percepŃia, reprezentarea, memoria, atenŃia, concentrarea, judecata, analiza, decizia) însuşirea regulilor de morală şi de comportament se formuleză astfel:

• să explice unele acŃiuni şi acte motrice; • să creeze situaŃii noi de desfăşurare a mişcărilor; • să conceapă o execuŃie personală; • să descrie, să spună, să prezinte, să descrie, să enumere etc. • să evalueze execuŃiile etc. � obiectivul operaŃional psihomotric urmăreşte însuşirea, înŃeleasă în sensul de

capacitate de execuŃie/ de exersare a deprinderilor motrice de bază, utilitar-aplicative şi specifice unor discipline/ramuri/probe sportive, precum şi formarea priceperilor motrice şi dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice. Obiectivele psihomotorii sau motrice cum se întâlnesc definite în exprimările unor specialişti, se enunŃă astfel:

• să execute mişcarea conform modelului; • să parcurgă distanŃa de 600 m în 3’ şi 30”; • să execute structura cu accent pe viteza de execuŃie; • să realizeze accelerarea pe distanŃa de 30 m; • să reacŃioneze prompt la semnal; • să menŃină echilibru în deplasare pe suprafeŃe înguste; • să realizeze mişcarea cu amplitudine; • să se deplaseze în direcŃia indicată etc. � obiectivul operaŃional afectiv vizează procesul de formare şi educare, de

manifestare şi stăpânire a sentimentelor de bucurie, de tristeŃe, de dragoste şi ură, de respect şi indiferenŃă, de apreciere şi dezapreciere etc şi se concretizează prin formulări de tipul:

• să se bucure de reuşita proprie şi a colegilor; • să fie entuziasmat când reuşeşte o execuŃie corectă; • să învingă frica; • să fie capabil să exprime sentimentele; • să depăşească „punctul mort”. • să accepte înfrângerea etc. � obiectivul operaŃional social are în atenŃie formarea deprinderilor de a

acŃiona în echipă şi se notează astfel: • să ajute colegii; • să colaboreze cu coechipierii; • să accepte întrajutorarea; • să coopereze în rezolvarea sarcinilor; • să conlucreze cu coechipierii şi profesorul etc. � obiectivul operaŃional moral face referire la formarea capacităŃilor de a

respecta regulile şi cerinŃele morale, enunŃâdu-le astfel : • să respecte cerinŃele impuse; • să execute conform regulilor; • să urmeze indicaŃiile date etc.

19

� obiectivul operaŃional estetic urmăreşte formarea capacităŃii de apreciere şi percepere a frumosului, a esteticului şi se denumesc astfel:

• să simtă frumuseŃea mişcării; • să aprecieze o Ńinută estetică; • să remarce armonia mişcărilor; • să evidenŃieze mişcare corectă etc. OperaŃionalizarea obiectivelor presupune respectarea a trei aspecte ale acŃiunii:

descrierea comportamentului final , prezentarea condiŃiilor în care se va realiza comportamentul, şi evidenŃierea nivelului performanŃei realizabile.

De exemplu în cazul temei „educarea capacităŃii de accelerare” (pentru clasa a VIII) obiectivul operaŃional se poate formula astfel: să efectueze alergarea pe 60 m, cu alternarea ritmului pe distanŃe de 20 m (20 m 100% + 20 m 50% + 20 m 100 % intensitate) în 10”. Pentru lecŃii cu aceeaşi temă, obiectivele operaŃionale vor fi diferite în funcŃie de etapa în care se află procesul de formare a deprinderilor motrice şi în funcŃie de locul lecŃiei în ciclul tematic. De exemplu, pentru tema “rostogolire înainte în depărtat”, obiectivele psihomotorii pot fi: în etapa de învăŃare - „să execute conform modelului”; în etapa de perfecŃionare - „să execute rostogolirea într-o combinaŃie de trei elemente acrobatice”.

În concluzie obiectivul operaŃional este un rezultat scontat riguros şi serveşte evaluării eficienŃei şi calităŃii didactice a lecŃiei, la sfârşitul acesteia, trebuie formulat în modul cel mai corect şi concret cu putinŃă şi să vizeze o singură operaŃie. Obiectivele operaŃionale nu trebuie să fie numeroase, dar să fie bine gândite şi să acopere toate dimensiunile comportamentale.

BIBLIOGRAFIE

1. Cojocariu, V., 2002, Teoria şi Metodologia instruirii. Bucureşti. Edit. Didactică şi Pedagogică, R.A.

2. RaŃă, G., Ababei, C., 2004, Obiectivele educaŃiei fizice la ora controverselor, Volumul Noi dimensiuni în ştiinŃa activităŃilor corporale (ConferinŃa InternaŃională) Universitatea „Ovidius” ConstanŃa

3. RaŃă, G., 2004, Didactica educaŃiei fizice şcolare, Bacău, Edit. Alma Mater. 4. Vlăsceanu, L., 1988, Proiectarea didactică” în Curs de Pedagogie. Bucureşti, Edit.

T.U.B.

20

THE OPERATIONAL OBJECTIVES – ACQUISITIONS DURING THE PHYSICAL

EDUCATION LESSON

Gloria RaŃă Bogdan RaŃă

University of Bacău

Keywords: operational objectives, cognitive, psychomotor, affective, social,

moral, esthetic Abstract: The operational objectives established for the themes approached

during the physical education lesson and sportive training, constitute acquisitions made in the behavioral plane, at the end of it. They regard the formative aspects of the human personality in the cognitive, psychomotor, affective, social, moral and esthetic dimension. They are formulated through certain action verbs that will recount as faithful as possible the results of the teaching under the form of objectified behavior, put in the conjunctive mood and followed by a complement.

Definition of the operational objectives The objectives of an action, of an activity, constitute, in fact, ends to be

accomplished. Based on the level of the ends, closer or farther away, they can be final, intermediate, and operational. Just as in all of the teaching disciplines, in physical education the programmed activity regards the fulfilling of certain objectives: final (general), frame (which derive from the final ones, but are specific to certain curricular cycles), of reference (derive from the frame ones, but are specific to the years of study) and operational.

The general objectives, frame and reference, are established by the Curriculum National Commission of the Ministry of Education, Research and Youth, and are mentioned in the discipline syllabus, structured on curricular cycles. These objectives are taken over by teachers and accomplished through physical education lessons and activities, during which different themes are approached, for which operational objectives are set.

The operational objectives constitute, as is specified in Gloria RaŃă, 2004, page 135, „ succinct descriptions of the changes produced in the students’ behavior in the psychomotor, cognitive and affective sphere”, at the end of a lesson. They represent in fact changes, acquisitions- produced during the lesson in the students’ behavior under the influence of practicing physical exercises- under a cognitive, psychomotor, affective, social, moral, esthetic aspect, meaning what the student must know, perform, discern, respect, feel, perceive etc., at the end of the lesson.

Types of operational objectives in the physical education lesson If previously the objectives of the physical education regarded only the motor

side in training the student, today the specialists’ concern is to emphasize the integrative and multi-formative aspect of physical education. During the physical

21

education lesson the instructive-educational process cannot be limited only to the psychomotor, cognitive and affective ends, its formative valences are multiple and can be seen also in social relations, moral aspects, esthetic manifestations, so we can speak in physical education of social, moral, and esthetic operations, together with the other ones.

Today, in the physical education lesson we ensure the accomplishment of the following operational objectives: psychomotor, cognitive, affective, social, moral and esthetic.

The psychomotor objectives signifies acquiring the behavior represented by the action of movement, of achieving the skills, motor skills with high strength, speed, endurance, coordination, and agility aptitude indexes. It constitutes the skill understood as a performance capacity, as a practice of basic motor skills, useful-applicative and specific for certain sportive disciplines/fields/events, forming the motor skills, developing the psychomotor aptitudes concretized in a noticeable and testable behavior at the end of the lesson.

The cognitive objectives refer to the retaining of theoretical knowledge (information), to the formation of intellectual habits and skills (perception, representation, memory, attention, concentration, judgment, analysis, decision) by learning the demands and rules;

The affective objective regards the process of forming and education, of manifesting and controlling the feelings of joy, sadness, love and hate, of respect and indifference, of appreciation and unappreciation etc.

The social objectives are to be found in the operational objectives presented by the pedagogy specialists, but linked with the affective ones, meaning socio-affective. We consider that this opinion is wrong, because the child/student/athlete, no matter how he/she feels about his/her group or group members, he must manifest himself in a civilized manner, respectfully and to permanently work together. In conclusion, what’s right in physical education is for the two of them to be separated and never the social operational objective to be neglected. Training the person for the society and for working in a group is an end that is specific to the physical education and sports activity. It regards consolidating the relations between the group members, forming the habits of group action, of collaborating, helping each other, cooperating with partners and colleagues, keeping a balanced relationship based on respect, of fair-play, fighting for the success of your team, fighting for your success inside the team etc. The social objectives, less emphasized by the specialized literature, can be valued during the physical education lesson, where the activity is being developed in teams, in which the children/students/athletes are helping each other, intersect, move, support each other, transmit objects to each other, materials, they depend of one another, with disregard towards their feelings of affection, preference or pleasure of working with someone. During the physical education class, the students learn to work in a team, to collaborate and work together, a fact that will help them in everyday life. The feelings must be understood as aspects that are a part of each personality’s intimacy, and the collaboration, working together and helping each other relationships must be understood as being necessities imposed by the social existence. Forming the person for society and for the team activity is an objective that can be easily achieved in the physical education lesson, competitive sports, sportive games, team activities.

22

The moral objectives regard the process of forming the respect towards the rules, demands, requested by the motor performance technique, by the group manifestation, in a given space and time. They are ends or acquisitions that can be emphasized in each physical education lesson, where from the first action, the student/athlete respect the indications of movement, intervention, involvement etc.

The esthetic objectives regard the forming of the feeling for beauty, of the capacity for appreciating the physical, mental, behavioral beauty, and, most of all, seizing the beauty and harmony of the movements. One of the objectives of the physical education is a harmonious physical development, which presupposes, besides the functional harmony, a harmony of proportions, an elegance of the posture, of behavior and of movement.

How to formulate the operational objectives The famous pedagogue L., Vlăsceanu, 1988, considers that the expression of the

operational objective must respect the following guidelines: • „to describe the behavioral change in the student that is expected at the end of

the lesson”; • „to be formulated in a clear, concise manner, using action verbs” (to perform, to

practice, to do, to run, to jump, to throw, to catch, to compare, to solve, to discover, to enumerate, to identify) always at the conjunctive mood;

• „ to regard solving one single action” (to perform the beat-lifting on the step or to pass the ball on the next position). There cannot be a coupling of two or more objectives during the same sentence (example - to throw and recover the ball from the goal);

• „to be expressed as short as possible”; • „to ensure the continuity and integrity of the informational and training

content”. Making a pertinent and realistic analysis regarding the way of elaborating the

operational objectives, Cojocariu, V., 2002, page 107, sustains the same theories and says that “they are not correct, the expressions like the student should know, understand, feel, because they do not regard behaviors that can be observed directly, but internal, mental operations/ processes, which can be observed indirectly”. Taking these ideas into account, what is correct is that the expressions must reflect what the student must assimilate. Example: to describe, to say, to expose, to reproduce, to analyze, to define, to enumerate, to compare, to perform, to do, to demonstrate, to run, to let go, to throw etc. Emphasizing the fact that the operational objectives regard directly the activity done by the students, Cojocariu, V., 2002, page 107, disagrees with expressing the operational objective under the form of “the teacher must explain the students” how to jump, because the operational objectives regard the behavioral changes in the students, not the teachers’ activity, and neither with the form of “the student must himself” develop his motor capacity or the student must develop himself his psychomotor skills, because these objectives are very general and regard distant accomplishments, whereas during the lesson, we follow the immediate changes. Also, she does not admit the form of “the student should” jump „and he should” perform the jump phases with a spring, because it expresses two operations, which will lead to a diluted concentration, by focusing the attention towards a certain objective. The operational objectives are formulated through certain action verbs that will recount as faithful as possible the results of the teaching

23

under the form of objectified behavior, put in the conjunctive mood and followed by a complement.

In physical education, as in other disciplines, each type of operational objective regards certain behavioral changes in the students, and they are formulated as follows:

� the cognitive operational objective which regards the accumulation of theoretical knowledge, the forming of intellectual habits and capacities (perception, representation, memory, attention, concentration, judgment, analysis, decision) acquiring the moral and behavioral rules, is formulated as follows:

• to explain certain motor actions and acts; • to create new situations of movement development; • to conceive a personal execution; • to say, to present, to describe, to enumerate etc. • to evaluate the performances etc.

� the psychomotor operational objective regards the acquiring, understood as a capacity of performing/practicing the basic motor skills, useful-applicative and specific to certain disciplines/ fields/ sportive events, as well as forming the motor skills and developing the psychomotor aptitudes. The psychomotor objectives are announced as follows:

• to perform the movement as exemplified; • to go across a distance of 600 m in 3’ 30”; • to perform the structure with an emphasis on the performance speed; • to perform the acceleration on a distance of 30 m; • to promptly react at the signal; • to maintain his balance during movement on tight surfaces; • to perform the movement with an amplitude; • to move towards the indicated direction etc.

� the affective operational objective regards the process of forming and education, of manifesting and controlling the feelings of joy, sadness, love and hate, of respect and indifference, of appreciation and unappreciation etc and are concretized through formulas such as:

• to enjoy their own success and their colleagues’; • to be excited when he succeeds a good performance; • to conquer fear; • to be capable of expressing his feelings; • to overcome the „dead point”. • to accept defeat etc.

� the social operational objective regards the forming of habits of team action and is noted as follows:

• to help his colleagues; • to collaborate with his teammates; • to accept reciprocal help; • to cooperate in solving tasks; • to work together with the teammates and the teacher etc.

� the moral operational objective regards forming the capacities of respecting the moral rules and demands, announcing them as follows:

• to respect the imposed demands;

24

• to perform according to the rules; • to follow the given indications etc.

� the esthetic operational objective regards the forming of the capacity of appreciation of the beautiful, of the esthetic and are named as follows:

• to feel the beauty of the movement; • to appreciate an esthetic posture; • to notice the harmony of the movements; • to emphasize the correct movement etc.

The transformation of the objectives into operations presupposes a respect for three aspects of the action: description of the final behavior, presentation of the conditions in which the behavior will take place, and emphasis on the accomplished performance level.

For example, in the case of the theme „educating the acceleration capacity” (for the eighth grade) the operational objective can be formulated as follows: to run 60 m, alternating the rhythm on distances of 20 m (20 m 100% + 20 m 50% + 20 m 100 % intensity) in 10”. For lessons with the same theme, the operational objectives will be different, according to the stage in which the motor skills forming process is, and according to the place of the lesson in the thematic cycle. For example, for the theme “rolling forward distancing himself”, the psychomotor objectives can be: in the learning stage - „to perform as shown”; in the perfecting stage - „to perform the rolling over in a combination of three acrobatic elements”.

In conclusion the operational objective is a result seen as rigorous and it serves to evaluate the efficiency and didactic quality of the lesson, at the end of which it must be formulated as clear and right as possible and it must regard one single operation. The operational objectives must not be numerous, but to be well thought and to cover all behavioral dimensions.

BIBLIOGRAPHY

1. Cojocariu, V., 2002, Teoria şi Metodologia instruirii. Bucureşti. Edit. Didactică şi Pedagogică, R.A.

2. RaŃă, G., Ababei, C., 2004, Obiectivele educaŃiei fizice la ora controverselor, Volumul Noi dimensiuni în ştiinŃa activităŃilor corporale (ConferinŃa InternaŃională) Universitatea „Ovidius” ConstanŃa

3. RaŃă, G., 2004, Didactica educaŃiei fizice şcolare, Bacău, Edit. Alma Mater. 4. Vlăsceanu, L., 1988, Proiectarea didactică” în Curs de Pedagogie. Bucureşti, Edit.

T.U.B.

25

IMPORTANłA CURELOR DE TEREN LA ALTITUDINE MEDIE ÎN

COMBATEREA OBEZITĂłII

Tatiana Balint Roxana Mihăilă

Universitatea din Bacău

Cuvinte cheie: cura de teren, obezitate, altitudine medie Introducere Cura de teren reprezintă o metodă de mers dozat, pe trasee speciale cu pante

gradate. Se foloseşte în scopul antrenării la efort a aparatului cardio-vascular, reglării ritmului respirator, a ventilaŃiei pulmonare, creşterii tonusului neuro-muscular, antrenării musculaturii membrelor inferioare, îmbunătăŃirii circulaŃiei de retur (circulaŃiei venoase) şi a circulaŃiei arteriale, creşterii arderii grăsimilor, etc.

În menŃinerea stării de sănătate, curele de teren, ocupă un loc însemnat, deoarece ca urmare a adaptării organismului la climat se realizează rezerve energetice şi se îmbunătăŃesc: mecanismele ce intervin în asigurarea oxigenării, în activitatea cardio-vasculară şi respiratorie, în metabolismul celular şi tisular, creşte capacitatea de apărare a organismului.

Obezitatea, deşi este o boală cu o răspândire foarte largă în rândul populaŃiei, nu este privită ca atare, ci este considerată o problemă de aspect fizic, nefiindu-se luate în considerare complicaŃiile pe care le are asupra tuturor aparatelor organismului sau efectul dăunător pe care îl are asupra stării de sănătate.

MotivaŃia Am făcut această alegere, în speranŃa că treptat, prin conştientizarea pacienŃilor şi a

cadrelor implicate în activitatea de recuperare balneoclimaterică se va acorda o atenŃie şi importanŃă deosebită introducerii în planul de recuperare, a curelor de teren ca o procedură de sine stătătoare coordonată în permanenŃă de specialişti kinetoterapeuŃi.

Ipotezele cercetării Se ştie că una din cauzele obezităŃii este lipsa de mişcare, deci lipsa exerciŃiului fizic.

Dacă exerciŃiul fizic îmbunătăŃeşte circulaŃia sanguină şi prin aceasta reglează metabolismul, atunci mi-am propus ca ipoteză a lucrării ideea că exerciŃiul fizic practicat prin cure de teren, poate deveni metoda principală de tratament faŃă de metodele clasice: medicamentos şi alimentar.

Lucrarea îşi propune să mai urmărească şi următoarele ipoteze: - dacă aplicarea curelor de teren la altitudine medie pentru combaterea

obezităŃii au efect asupra acesteia; - dacă mijloacele, metodele şi tehnicile kinetoterapeutice asociate curelor de teren

contribuie la normalizarea greutăŃii; - dacă schema regimurilor alimentare aplicate persoanelor obeze a dus la

26

scăderea în greutate a subiecŃilor; - dacă folosirea curelor de teren împreună cu diferite mijloace asociate a dus la

tratarea sau ameliorarea afecŃiunilor asociate obezităŃii; - dacă prin practicarea adecvată a curelor de teren se obŃine o îmbunătăŃire a

capacităŃii de efort.

Elemente constitutive ale cercetării Cercetarea a fost efectuată în staŃiunea Vatra-Dornei în perioada 1 august 2005 -

15 mai 2006. Eşantionul de subiecŃi cuprinşi în cercetare

Grupul experiment Nr. crt.

Nume şi prenume

Vârsta Sex AfecŃiune principală AfecŃiuni asociate

1. M.M. 25 ani F Obezitate generală - dispnee de efort - varice la membrele inferioare

2. C.V. 34 ani M Obezitate de tip superior

- picior plat - dureri articulare

3. C.D. 38 ani F Obezitate generală - hipertensiune Grupul martor Nr. crt.

Nume şi prenume

Vârsta Sex AfecŃiune principală AfecŃiuni asociate

1. O.T. 28 ani M Obezitate generală - dispnee de efort - varice la membrele inferioare

2. U.C. 50 ani F Obezitate de tip superior

- dureri articulare

3. O.M. 44 ani M Obezitate generală - hipertensiune - picior plat

În combaterea obezităŃii prin cure de teren am utilizat mai multe tipuri de trasee clasificate în funcŃie de gradul de îngreuiere la efort, evidenŃiindu-se astfel:

• Traseul 1: uşor - deplasare prin parcul staŃiunii. • Traseul 2: uşor spre mediu - deplasare 500 m (traseul porneşte din parc pe alei

uşor ascendente aflate în pădurile din împrejurimi). • Traseul 3: mediu - se repetă traseul 2 dar deplasarea se face până la 800 m. • Traseul 4: mediu spre greu - deplasarea spre cabana Runc, unde dificultatea o

reprezintă urcarea unui număr mare de scări. • Traseul 5: de dificultate mai mare reprezintă acelaşi drum spre cabana Runc,

însă după urcarea acestor scări deplasarea pe trasee special amenajate în această zonă, aplicate persoanelor cu o capacitate de efort corespunzătoare. Aplicarea acestor trasee subiecŃilor cuprinşi în cercetare s-a făcut pe baza

testărilor capacităŃii de efort a fiecărui individ în parte deoarece traseele de dificultate mai mare nu se pot aplica persoanelor cu capacitate de efort scăzută.

27

De asemenea practicarea traseelor de către eşantionul de subiecŃi s-a făcut şi în funcŃie de faza de evoluŃie a obezităŃii aplicându-se trasee uşor şi uşor spre mediu primei faze (lipolitică), trasee mediu şi mediu spre greu, chiar de dificultate mai mare fazei a II-a (musculo-poetică). Cea de-a treia fază Ńine de menŃinerea rezultatelor obŃinute şi prevenirea recidivelor şi constă în practicarea permanentă şi în mod sistematic a exerciŃiului fizic şi implicit a curelor de teren pe trasee special amenajate.

AfecŃiunile asociate obezităŃii nu reprezintă o contraindicaŃie a curelor de teren pe trasee special amenajate, dar se va acorda o atenŃie deosebită subiecŃilor cu afecŃiuni cronice sau afecŃiuni ale aparatului cardio-vascular.

Traseele au fost asociate cu gimnastică medicală, în special respiratorie. Rezultate

1. Dinamica comparativă a evoluŃiei greutăŃii corporale

Grup martor Grup experimental

2. Dinamica comparativă a evoluŃiei testului Hettinger

Grup martor Grup experimental

INI?IALFINAL

D.V.

C.D.

0

2

4

6

8

10

12

D.V.

M.M.

C.D.

INI?IALFINAL

O.T.

U.C.

O.P.

0

2

4

6

8

10

12

O.T.

U.C.

O.P.

INI?IALFINAL

D.V.

M.M.

C.D.80 72

7863

11081

0

20

40

60

80

100

120

D.V.

M.M.

C.D.

INI?IALFINAL

O.T.

U.C.

O.P.

838180

78

9087

70

75

80

85

90

O.T.

U.C.

O.P.

28

3. Dinamica comparativă a evoluŃiei testului Hettinger

Grup martor

Grup experimental

Concluzii Întreaga activitate experimentală a confirmat importanŃa curelor de teren la

altitudine medie, atât în procesul recuperator al obezităŃii, cât şi în tratarea diferitelor afecŃiuni asociate acesteia.

Rezultatele obŃinute de grupul experiment, care a beneficiat de practicarea curelor de teren asociate cu factori naturali şi gimnastica medicală, ne dau dreptul să afirmăm că ipotezele de la care s-a pornit au fost confirmate. Aceasta afirmaŃie are ca suport următoarele concluzii:

1. În urma aplicării curelor de teren la altitudine medie a avut efect asupra greutăŃii subiecŃilor, ducând la scăderea acesteia, fapt pus în evidenŃă prin evaluarea grupului martor a cărui rezultate nu sunt satisfăcătoare.

2. Asocierea curelor de teren la altitudine medie cu factorii naturali specifici staŃiunii, cu gimnastică medicală şi alte mijloace kinetoterapeutice sau asociate a

0

20

40

60

80

INI?IAL FINAL

O.T.

U.C.

O.P

0

20

40

60

80

100

INI?IAL FINAL

D.V.

M.M.

C.D.

29

dus la obŃinerea unor rezultate mai rapide şi la atingerea greutăŃii ideale într-un timp mai scurt.

3. Asocierea curelor cu regim alimentar, recomandat de medicul specialist a dus la o normalizare a greutăŃii în mod optim.

4. Aplicarea curelor de teren, în asociere cu alte mijloace (gimnastică medicală, electroterapie, fizioterapie, masaj) a ajutat la ameliorarea, şi în unele cazuri la tratarea afecŃiunilor asociate obezităŃii, tratamentul aplicându-se individualizat în funcŃie de aceste afecŃiuni asociate, tocmai în scopul ameliorării lor, lucru observat în comparaŃie cu grupul martor.

5. Un aspect important îl reprezintă îmbunătăŃirea capacităŃii de efort care pe lângă independenŃa funcŃională dobândită, fără apariŃia efectelor secundare oboselii, se alătură şi cea a confortului psihic, a încrederii în desfăşurarea unor activităŃi fizice legate de profesie sau alte activităŃi sportive şi de timp liber.

Propuneri

Datorită faptului că în staŃiunile montane şi intramontane nu există la momentul de faŃă specialisti care să coordoneze kinetoterapia de teren, în scop profilactic, terapeutic şi recuperator, şi rezultatele sunt totuşi evidente în combaterea obezităŃii, propun introducerea unui kinetoterapeut de teren în fiecare staŃiune din Ńară, indiferent de specificul ei.

Această propunere este întărită de rezultatele satisfăcătoare pe care le-am obŃinut cu subiecŃii care au practicat cure de teren în scopul combaterii obezităŃii, în comparaŃie cu celălalt grup care nu a practicat curele de teren, având aceeaşi afecŃiune dar a căror rezultate nu au fost deloc satisfăcătoare.

Consider că această metodă de tratament poate fi aplicată în orice afecŃiune, dar la indicaŃiile medicului de specialitate, deoarece chiar dacă există trasee de deplasare acest lucru nu este de ajuns, nu rezolvă problema în sine. Astfel, pe parcursul efectuării acestor trasee rolul kinetoterapeutului în monitorizarea pacientului este esenŃial, el va cunoaşte capacitatea de efort necesară pacientului abordării unui traseu sau altul, nivelul funcŃional al membrelor inferioare necesar deplasării, nivelul coordonării şi stabilităŃii, capacitatea respiratorie, etc.

În concluzie, propun introducerea în toate staŃiunile Ńării a unui kinetoterapeut de teren, deoarece practicarea aleatorie a traseelor existente fără îndrumarea unui specialist nu va avea efecte dorite, din contra este posibil să se agraveze starea de boală.

BIBLIOGRAFIE:

1. Drăgan I. (1993) , Cura de altitudine, Ed. Sport-turism, Bucureşti; 2. Dumitrache C. Mincu L, Hancu N., (1993) Obezitatea, Ed. Medicală, Bucureşti; 3. Hensrud D. D., (2002) Clinica MAYO - Despre menŃinerea unei greutăŃi sănătoase,

Ed.All, Bucureşti; 4. Pavel L, Sdrobici D., (1991) Obezitatea, Ed. Medicala, Bucureşti; 5. Dumitrache C. Mincu L, Hancu N., (1993) Obezitatea, Ed. Medicală, Bucureşti.

30

THE IMPORTANCE OF WALKING THERAPY AT MEDIUM ALTITUDE IN

TREATING OBESITY

Tatiana Balint Roxana Mihăilă


Keywords: walking therapy, obesity, medium altitude

Introduction

Walking therapy is a method of gradual walking, on special tracks, with marked slopes. It is used in training the cardio-vascular apparatus, regulating the respiratory rhythm, the pulmonary ventilation, raising the neuro-muscular tonus, training the musculature of inferior members, improving the return circulation (venous circulation) and the arterial circulation, increasing the fat burning, etc.

In maintaining a healthy condition the walking therapy represent an important aspect, because, as a result of the body adapting to the climate, energy reserves are formed and the following are improved: the mechanisms that intervene in the oxygenation process, in the cardio-vascular and respiratory activity, in the cellular and tissue metabolism, it also increases the defense capacity of the body.

Obesity, although it is a illness that has a large spreading among people, is not regarded as such, but seen more as a physical aspect problem, not being taken into consideration the complications that it has on all the bodily functions, or the injurious effect to health.

Motivation We chose this subject with the hope that gradually, by making the patients and the

specialists involved in the balneary and climatic recovery activity, aware, there will be given a special attention to walking therapy, introducing it as a procedure in the recovery plan, permanently coordinated by kinesitherapists.

Research hypotheses We know that one of the causes for obesity is the lack of movement, the lack of

physical exercise. If the physical exercise improves the blood circulation, thus regulating the metabolism, we have set as a working hypothesis the idea that the physical exercise, done through walking therapy, can become the main treatment method, in regard to the classical methods: medicamentous and alimentary.

The paper sets to follow also: - whether the walking therapy at medium altitude has any effect on obesity; - whether the kinesitherapeutic means, methods and techniques, associated with

walking therapy, contribute to normalizing weight; - whether the scheme of diets applied to the obese persons had as result the loss

of weight in the subjects; - whether the use of walking therapy combined with different associated means lead

31

to treating or improving the affections associated with obesity; - whether through the adequate practice of walking therapy there is an

improvement in the effort capacity.

Constitutive elements of the research The research was conducted at the Vatra-Dornei mountain resort, during 1

august 2005 - 15 may 2006. The research group of subjects

Experimental Group No. Last and

first name Age Sex Main affection Associated affections

1. M.M. 25 y.o. F General obesity - exertional dyspnea - varicose veins at the inferior members

2. C.V. 34 y.o. M Superior obesity - flat foot - articular pains

3. C.D. 38 y.o. F General obesity - hypertension Witness group No. Last and

first name Age Sex Main affection Associated affections

1. O.T. 28 y.o. M General obesity - exertional dyspnea - varicose veins at the inferior members

2. U.C. 50 y.o. F Superior obesity - articular pains 3. O.M. 44 y.o. M General obesity - hypertension

- flat foot In treating the obesity through walking therapy, we have used several types

of tracks, classified according to their effort solicitation: • Track 1: easy - moving around the resort park. • Track 2: easy to medium - moving 500 m (the track starts from the park, to the

slightly ascendant alleys, in the surrounding forests). • Track 3: medium - repeating track 2 but the walking is up to 800 m. • Track 4: medium to hard - walking towards Runc mountain hut, where the

difficulty is climbing a large number of stairs. • Track 5: of a higher difficulty represents the same road towards Runc, but after

climbing the stairs, walking on special tracks, by persons with a corresponding effort capacity. The distribution of the subjects on these tracks was based on tests regarding the

effort capacity of each individual, because the tracks of a higher difficulty cannot be covered by persons with a low effort capacity.

The coverage of the tracks by the group of subjects was also made taking into account the evolution phase of the obesity, easy and easy to medium tracks being applied

32

for the first phase (lypolitic), medium and medium to hard tracks, even of a higher difficulty for the second phase (muscular-poietic). The third phase is about maintaining the obtained results and preventing the reoccurrences from happening and of permanent and systematic practice of physical exercise and, implicitly, the walking therapy on special tracks.

The affections that are associated with obesity do not represent a counter-indication for the walking therapy on special tracks, but a special attention should be given to subjects with chronic or cardio-vascular affections.

The tracks were combined with medical gymnastics, especially respiratory. Results 1. Comparative dynamics of the body weight results

Witness group Experimental group

2. Comparative dynamics of the Hettinger test results


INI?IALFINAL

D.V.

M.M.

C.D.80 72

7863

11081

0

20

40

60

80

100

120

D.V.

M.M.

C.D.

INI?IALFINAL

O.T.

U.C.

O.P.

838180

78

9087

70

75

80

85

90

O.T.

U.C.

O.P.

INI?IALFINAL

D.V.

C.D.

0

2

4

6

8

10

12

D.V.

M.M.

C.D.

INI?IALFINAL

O.T.

U.C.

O.P.

0

2

4

6

8

10

12

O.T.

U.C.

O.P.

33

3. Comparative dynamics of the Hettinger test results


Conclusions The entire experimental activity confirmed the importance of walking therapy

at medium altitude, both in the recovery process of the obesity and in treating various affections associated with it.

The results obtained by the experimental group, which practiced the walking therapy, combined with natural factors and medical gymnastics give us the right to say that the starting hypotheses were confirmed. This affirmation supports the following conclusions:

1. The walking therapy at medium altitude had an effect on the subjects’ weight, leading to its decrease, a fact emphasized by the unsatisfying results of the witness group.

2. Associating the walking therapy at medium altitude with natural factors specific to the mountain resort, with medical gymnastics and other kinesitherapeutic means, lead to the obtaining of faster results and attaining the ideal weight in a shorter time.

3. Associating it with a diet recommended by the physician lead to an optimization of the weight.

4. The walking therapy, in association with other methods (medical gymnastics, electrotherapy, physiotherapy, massage) helped improving, and in some cases treating the affections that are associated with obesity, the

0

20

40

60

80

INITIAL FINAL

O.T.

U.C.

O.P

0

20

40

60

80

INITIAL FINAL

O.T.

U.C.

O.P

34

treatment being applied in a personalized manner, taking into account these associated affections, for the purpose of improving them, a fact noticed in comparison with the witness group.

5. An important aspect is the improvement of the effort capacity, which, aside the acquired functional independence without the secondary effects of the fatigue, gives a mental comfort, trust in conducting certain physical or sportive activities.

Suggestions Due to the fact that today, in the mountain resorts there are not any

specialists that could coordinate field kinesiotherapy, with a prophylactic, therapeutic and recovery purpose, and yet the results are still obvious in treating the obesity, we suggest placing a field kinesiotherapist in every resort in the country, regardless of its type.

This proposition is backed up by the satisfying results we have obtained with the subjects that have practiced the walking therapy for treating the obesity, in comparison with the other group, which has not practiced the walking therapy, having the same affections, and with unsatisfying results.

We consider that this method of treatment can be applied in any affection, but under indications of the physician, because even if there are tracks, this is not enough. Thus, during the coverage of these tracks, the role of the kinesiotherapist in monitoring the patient is essential, he will know the effort capacity that is necessary for the patient to complete one track or another, the functional level necessary for movement of the inferior members, level of coordination and stability, respiratory capacity, etc.

In conclusion, we suggest placing a field kinesiotherapist in all the resorts in the country, because the random coverage of the existent tracks without the guidance of a specialist will not have the desired effect, on the contrary, it may even worsen the illness condition.

BIBLIOGRAPHY

1. Drăgan I. (1993) , Cura de altitudine, Ed. Sport-turism, Bucureşti; 2. Dumitrache C. Mincu L, Hancu N., (1993) Obezitatea, Ed. Medicală, Bucureşti; 3. Hensrud D. D., (2002) Clinica MAYO - Despre menŃinerea unei greutăŃi sănătoase,

Ed.All, Bucureşti; 4. Pavel L, Sdrobici D., (1991) Obezitatea, Ed. Medicala, Bucureşti; 5. Dumitrache C. Mincu L, Hancu N., (1993) Obezitatea, Ed. Medicală, Bucureşti.

35

STUDIU CU PRIVIRE LA DEZVOLTAREA VITEZEI PRIN METODE SPECIFICE

BASCHETULUI LA O GRUPĂ DE BĂIEłI

Cătălin Ciocan Universitatea din Bacău

Cuvinte cheie: baschet, calităŃi motrice, viteză, metode, mijloace

Rezumat Baschetul, mijloc al educaŃiei fizice, dar ca disciplină sportivă urmăreşte

valorificarea maximă a înclinaŃiilor şi talentelor copiilor şi tinerilor. În acest sens principalele sale obiective sunt : pregătirea timpurie, temeinic şi gradată a copiilor şi juniorilor talentaŃi în conformitate cu cerinŃele baschetului de performanŃă; formarea de jucători pentru loturile naŃionale.

Baschetul se bazează pe o cerere enorma de forŃă, rezistenŃă, viteză şi îndemânare. Antrenorul care nu are în concepŃia sa de pregătire aceste aspecte v-a descoperi la un moment dat că echipa lui este lipsită de muşchi puternici, de agresivitate, de rezistenŃă, de forŃă, de săritură, de posibilitatea de a recupera şi marca la coş în ultimele minute de joc.

Prezentarea temei Jocul de baschet a cunoscut progrese permanente şi apreciabile datorita marii răspândiri a jocului şi a numărului mare de practicanŃi. Baschetul face parte din categoria mijloacelor de perfecŃionare a dezvoltării fizice şi a aptitudinilor de mişcare ale oamenilor. Practicarea jocului de baschet contribuie la formarea şi perfecŃionarea unor mişcări coordonate, la formarea capacităŃii de aruncare rapidă în tempoul şi ritmul activităŃilor sociale, influenŃează pozitiv şi multilateral asupra dezvoltării personalităŃii celor care îl practică. ConcepŃia unitara de joc şi a procesului de pregătire a juniorilor în baschetul din Ńara noastră, elaborată de F.R.B., apropie baschetul juniorilor ca trăsături de baschetul practicat de cele mai bune echipe din Ńara de seniori şi loturi naŃionale. Jocul echipelor de juniori trebuie să se bazeze pe elanul şi entuziasmul tineresc al elevilor sportivi. Capacitatea motrică, calităŃile atletice, plăcerea de a juca baschet, curajul, combativitatea, dorinŃa de afirmare, de a câştiga sunt însuşiri care trebuie valorificate pe deplin.

MotivaŃia alegerii temei Personal ca fost jucător de baschet în grupele de copii juniori III,II,I, la C.S.S. din Bacău am fost preocupat, mi-a plăcut să realizez o pregătire sportivă, la toate capitolele antrenamentelor, la cel mai înalt nivel. Mi-am dat seama că atunci când eram bine pregătit din punct de vedere fizic, dădeam randament în jocurile oficiale. Mi-am ales ca tema dezvoltarea calităŃilor motrice la tinerii jucători de baschet convins fiind că numai astfel se pot dezvolta calităŃile motrice, poate creste tempoul de joc al echipei respective

36

şi că o foarte bună rezistenŃă generală a jucătorilor determină un înalt nivel al randamentului specific al jucătorilor unei echipe.

Prezentarea temei în literatura de specialitate Specialiştii în teoria şi metodica baschetului din Ńara noastră L. Teodorescu, L.Vasilescu, C. Negulescu, C. Drăgan si mai ales A. Hrisca care s-au ocupat de aceasta problemă a dezvoltării calităŃilor motrice la jucătorii de baschet, precizează în lucrările lor că „dezvoltarea calităŃilor motrice impune o riguroasa obiectivizare a procesului de pregătire fizică” ceea ce pretinde stadiul, nivelul de pregătire fizică a clasei, grupei de elevi, să elaboreze modelul final privind dezvoltarea calităŃilor motrice şi structurile de exerciŃii ce le va utiliza pentru realizarea modelului, să aprecieze periodic, prin probe şi norme de control, valoarea sistemelor de acŃionare utilizate. Foştii mari jucători de baschet american ca şi mari antrenori ai unor echipe cu rezultate deosebite în puternicul campionat american precum: C. Addel, Tom O,Connor, Oscar Robertson şi alŃii au precizat următoarele: „ Prima condiŃie pentru a deveni un bun baschetbalist este la fel ca în toate sporturile de a avea o condiŃie fizică perfectă…” ; „Cum baschetul este un sport unde se aleargă şi unde se sare, picioarele voastre sunt armele voastre preponderente…”; „Sprinturile vă vor ajuta să executaŃi schimbările de ritm…”; „Cursele pe distanŃe lungi dezvoltă rezistenŃa, însă cursele de viteză dezvoltă viteza şi tempoul. Sprinturile scurte 20 până la 30 m sunt importante pentru suflu şi respiraŃie, dar ele vă vor ajuta să executaŃi şi schimbările de ritm, pentru a scăpa de adversar în mod constant trebuie să schimbi viteza.” În articolul „ CondiŃia fizică şi antrenamentul în baschet” antrenorul american O. Addel este de părere că „Baschetul cere asimilarea nu numai a unui numeros bagaj de procedee tehnice fundamentale, dar şi un efort fizic susŃinut din partea fiecărui jucător.

Ipoteza cercetării În elaborarea lucrării am pornit de la ipoteza că dezvoltarea calităŃilor motrice solicitate de practicarea jocului de baschet poate fi realizată la parametri optimi şi prin mijloace specifice baschetului, accesibile vârstei, mijloace care trebuie să aibă totodată caracter emulativ şi stimulativ. De asemenea, aceste mijloace permit o dozare precisă a efortului în funcŃie de posibilităŃile şi gradul de pregătire a elevilor.

Am început studiul pornind de la ideea că pentru dezvoltarea calităŃilor motrice prin mijloace specifice baschetului este necesar ca aceste componente specifice să fie deja cunoscute de elevi, ei stăpânind bine mecanismul de bază al elementelor şi procedeelor tehnice, chiar desfăşurarea jocului bilateral cu regulamentul său. Studiul a fost efectuat şi lucrarea de faŃă elaborată cu intenŃia de a rezolva o serie de aspecte metodice, şi anume de a verifica o serie de procedee metodice destinate dezvoltării calităŃilor motrice precum şi de a sistematiza mijloace cât mai eficiente pentru fiecare calitate motrică în parte. Am considerat că o buna cunoaştere a particularităŃilor fiecărui jucător este singura cale care permite evitarea celor două greşeli: una este suprasolicitarea organismului prin eforturi exagerate, iar cealaltă este excesul de prudenŃă datorită căruia pregătirea este menŃinută la un nivel inferior posibilităŃilor elevului-sportiv.

37

Organizarea studiului Pentru acest studiu am elaborat plan anual de pregătire şi planuri de etapă pe perioade pregătitoare. Planul anual de pregătire cuprinde următoarele obiective pe factori ai antrenamentului: - dezvoltarea calităŃilor motrice - pregătire tehnică - pregătire teoretico-metodică - pregătire morală şi de voinŃă. Fiecare obiectiv a avut un număr de minute care a fost diferit de la un obiectiv la altul şi de la o perioadă la alta. Planurile de etapă au fost concepute pe perioade pregătitoare care la rândul lor au avut etape de pregătire. Astfel volumul de minute pentru dezvoltarea calităŃilor motrice repartizat pe fiecare etapă şi perioadă a fost diferit de la un stagiu de pregătire la altul. Prin pregătirea fizică se urmăreşte hipertrofierea componentelor motrice ale performanŃei, respectiv a calităŃilor motrice: îndemânarea, supleŃea, detenta, forŃa, rezistenŃa, mobilitatea, elasticitatea. Pregătirea fizică a baschetbaliştilor urmăreşte atât dezvoltarea şi educarea separată a fiecărei calităŃi motrice cât şi dezvoltarea şi educarea lor integrativă, în conformitate cu caracteristicile efortului specific şi calităŃilor motrice dominante. Cunoscându-se dinamica efortului în antrenamentul jucătorului de baschet folosirea metodei pe intervale şi a metodei în circuit în procesul de instruire tehnico-tactic dar cu precădere în procesul dezvoltării calităŃilor motrice conduce la rezolvarea în cele mai bune condiŃii a dinamicii efortului specifică baschetului.

Rezultatele generale ale grupei ToŃi sportivii care au făcut obiectul prezentului experiment au înregistrat la toate probele de control progrese de la prima la ultima etapă. Rezultatele obŃinute în ultima etapă la toate probele de control, evidenŃiază progresul realizat de sportivi pe parcursul unui an de pregătire. Aceste rezultate sunt la acelaşi nivel sau peste normele fixate iniŃial în documentele antrenorului şi F.R.B. Pentru a evidenŃia mai bine evoluŃia fizico-tehnică a acestor sportivi prezint câteva date comparativ oferite de probele de control: - La 30m: - testare iniŃială: 5”1 Deci un progres de 6 sutimi. - testare finală: 4”5 - La 800m: - testare iniŃială: 2`42” Un progres mediu de 0,12 sutimi. - testare finală: 2`30” - La maraton 98m: - testare iniŃială: 25”4Deci un progres de 1”4 sutimi. - testare finală: 24”0 - La săritura în lungime de pe loc: - testare iniŃială: 1,72 cm .Un progres de 22cm. - testare finală: 1,94 cm - La detenta: - testare iniŃială:35 cm Un progres de 16 cm. - testare finală: 51cm După cum se poate observa progresul este evident la unele probe şi mai puŃin la altele. Apreciez în încheiere că individualizarea instruirii cât şi individualizarea în antrenament este esenŃială atât pentru jucătorii de baschet cât şi pentru celelalte jocuri sportive.

38

Concluzii

1. Jucătorul de baschet trebuie să aibă o bună dezvoltare a calităŃilor motrice, toate acestea fiind acumulate pe parcursul întregului an de pregătire. Dezvoltarea calităŃilor motrice nu trebuie să lipsească din planul anual de pregătire, condiŃionând esenŃa învăŃării şi implicit esenŃa jocului.

2. Pentru eficienŃa pregătirii fizice, susŃinerea probelor de control specifice calităŃilor motrice, au un deosebit avantaj în aprecierea modului de evoluŃie a fiecărui sportiv.

3. AtenŃie deosebită trebuie acordată individualizării în procesul dezvoltării calităŃilor motrice, mai ales pentru cei cu talie. Necesitatea individualizării este esenŃială pentru nivelul de pregătire fizică a căror rezultate sunt reflectate în probele de control.

4. Testarea permanentă în cadrul echipei a calităŃilor motrice nu trebuie limitată numai la probele F.R.B. Se vor folosi şi probe de control proprii echipei, elaborate de antrenor, care să completeze testele elaborate de F.R.B.

5. Folosirea metodelor şi procedeelor specifice de mare eficienŃă cum sunt: - antrenamentul pe intervale; - antrenamentul în circuit

6. Acestea să fie realizate cu mijloace specifice jocului de baschet (dribling, pas, recuperare)

BIBLIOGRAFIE 1. Corneliu Negulescu – Baschet – baze generale ale teoriei şi practicării jocului Ed.

FundaŃiei României de mâine. 2001. 2. Predescu T., Negulescu C - Curs de specializare anul III şi IV, M.E.N. A.N.E.F.S. 1998. 3. Predescu T. – Baschet, Curs de bază, M.E.N. A.N.E.F.S. 1999. 4. Muşat M, Pop Horia – ÎnvăŃaŃi baschet fără profesor, Ed Dacia, Cluj-Napoca, 1996. 5. Vasilescu L, - Baschet bazele tacticii, Ed. FundaŃiei România de mâine. 1998. 6. *** - Programa de educaŃie fizică pentru învăŃământ gimnazial şi gimnazial, M.E.C

Bucureşti. 7. *** - Regulamentul jocului de baschet, F.R.B. 2000.

39

STUDY REGARDING THE DEVELOPMENT OF SPEED THROUGH SPECIFIC

BASCHETBALL METHODS IN A BOYS GROUP

Cătălin Ciocan University of Bacău

Keywords: basketball, motor qualities, speed, methods, means

Abstract Basketball, as a means of physical education, but also as a sportive discipline,

sets out to fully capitalize the skills and talents of the children and young people. Considering this, its main objectives are: the early, thorough and gradual training of the talented children and youths, as required by the competitive basketball standards; forming players for the national teams.

Basketball is based on an enormous demand for strength, stamina, speed and skill. The coach who does not have these aspects integrated in his conception of training, will discover at some point, that his team lacks strong muscles, aggressiveness, stamina, strength, ability to jump high, the ability to recover and score in the last minutes.

Theme presentation The basketball game has known permanent progress due to its great spreading

and its large number of practitioners. The basketball is a part of the category of the physical and people’s movement skills development perfecting means. The practice of the basketball game contributes to forming and perfecting certain coordinated movements, to forming the rapid throw capacity in the tempo and rhythm of the social activities, it has a positive and multilateral influence over the personality of the practitioners.

The unitary game conception, thus also the of the youths’ training process in our country, elaborated by the Romanian Basketball Federation, brings the junior basketball features closer to the game played by the top senior teams. The game of the junior teams must be based on the youthful enthusiasm of the young athlete students. The motor skills, athletic qualities, the pleasure of playing basketball, the courage, the competitiveness, the desire to stand out, to win, are features that must be fully capitalized.

Motivation for choosing this theme Personally, as a former basketball player in the junior III, II, I groups, for the CSS

Bacau, I enjoyed having a top sportive training at all drills. I realized that when I was well-trained physically, I did well during official games. I chose the subject of motor skills development in young basketball players, being convinced that only this way the motor qualities can be developed, the game tempo of the team can be increased and a very good general resistance of the players determines a high level of the players’ specific output.

40

The theme presented in the specialized literature The Romanian specialists in basketball theory and method L. Teodorescu,

L.Vasilescu, C. Negulescu, C.Dragan, and especially A. Hrisca, who dealt with this problem of developing the motor qualities in basketball players, mention in their works that „the development of the motor qualities imposes a rigorous objectification of the physical training process” which means that for every training stage of the group of students, there should be elaborated a final model regarding the development of the motor qualities and the structures of drills that will be used for achieving this model, a periodical appreciation through drills and control norms, the value of the used action systems. The former great American basketball players, as well as great coaches of teams with outstanding results in the powerful American championship, like C. Addel, Tom O’Connor, Oscar Robertson and others, have said the following:

„The first thing in order to become a good basketball player is, as in all sports, to have a perfect physical condition…”; „As basketball is a sport where you run and jump, your legs are your main weapons…”; „The sprints will help you to make the changes in rhythm…”; „The long runs develop stamina, but the speed runs develop speed and tempo. The short sprints, of 20 to 30 meters are important for breathing and reaction, but they will also help you make the changes in rhythm, as in order to escape the opponent, you must constantly change speed.”

In the article „Physical condition and training in basketball” the American coach C. Addel thinks that „The basketball demands the assimilation not only of a large number of fundamental technical procedures, but also a sustained physical effort from each player”.

Research hypothesis In elaborating this paper I started from the hypothesis that the development of

the motor qualities solicited by the practice of basketball can be achieved at optimal parameters through specific basketball means, accessible to the age of the players, means that must have at the same time an emulative and simulative character. Also, these means allow a precise dosage of the effort, taking into account the possibilities and the training stage of the students.

I have started this study from the idea that in order to develop the motor qualities through specific basketball means, it is necessary that these specific components to be already known by the students, they mastering well the basic mechanism of the technical elements and processes, even the bilateral game with its regulations.

The study was conducted with the intention of solving a series of methodical aspects, to verify a series of methodical procedures destined to develop motor qualities, as well as to systematize means as effective as possible for each of the motor qualities. I have considered that a good knowledge of the particularities of each player is the only way to avoid two mistakes: one is overworking the body through exaggerated efforts, and the other is the excess of prudence which causes the training to be at an inferior level for the possibilities of the athlete student.

Organizing the study For this study I have conceived an annual training plan and stage plans on

training periods.

41

The annual training plan comprises the following objectives, on training factors: - development of the motor qualities - technical training - theoretical-methodical training - moral and will training.

Each objective had a number of minutes that was different from one objective to another and from one period to another.

The stage plans were conceived on training periods, which also had training stages. Thus, the volume of minutes for the development of motor qualities divided for each stage and period was different from one training stage to another. Through physical training, we follow the hypertrophy of the motor qualities of the performance: skillfulness, suppleness, spring, strength, stamina, mobility, elasticity.

The physical training of the basketball players follows both the separate development and training each motor quality and their integrating development and training, in conformity with the characteristics of the specific effort and the dominant motor qualities.

Knowing the effort dynamics in the training of the basketball player, the use of the interval method and the circuit method in the process of the technical-tactical training, but especially in the process of developing the motor qualities, leads to solving under the best conditions the specific basketball effort dynamics. General results of the group

All the athletes that were the subjects of this experiment have registered progresses at the control drills, from the first to the last stage.

The results obtained in the last stage at the control drills emphasize the progress achieved by the athletes during a whole year of training. These results are at the same level or higher than the standards initially set by the coach and the RBF.

In order to better emphasize the physical-technical evolution of these athletes, I am presenting comparative data, offered by the control drills: -At the 30m: - initial testing: 5”1.A progress of 6 hundreds. - final testing: 4”5 -At the 800m: -initial testing: 2`42. An averageprogress of 0.12 hundreds. - final testing: 2`30” -At the 98m marathon: - initial testing: 25”4. A progress of 1”4 hundreds. - final testing: 24”0 -At the long jumping: - initial testing: 1.72 cm A progress of 22cm. - final testing: 1,94 cm -At the spring: - initial testing: 35 cm A progress of 16 cm. - final testing: 51cm

As it can be seen, the progress is obvious at some events and less obvious at others. I am considering, in the end, that the individualization of teaching and the individualization of training are essential, both for basketball, and for other team sports. Conclusions

1. The basketball player must have a good development of the motor qualities, all of these being accumulated during the whole training year. The development of the motor qualities must not miss from the annual training plan, as they condition the essence of learning and, implicitly, the essence of the game.]

42

2. For the efficiency of the physical training, the specific motor qualities control drills have a special advantage in appreciating the way in which each athlete has evolved.

3. A special attention must be given to the individualization in the process of developing the motor qualities, especially in the case of tall players. The necessity of the individualization is essential for the level of physical training of the players whose results are reflected in the control events.

4. The permanent testing of the motor qualities inside the team must not be limited only to the RBF drills. There can be used also control drills that are specific for the team, conceived by the coach, and which are meant to complete the RBF drills.

5. The use of specific methods and procedures of great effectiveness, like: - interval training - circuit training These should be accomplished with specific basketball means (dribbling, step,

recovery).

BIBLIOGRAPHY 1. Corneliu Negulescu – Baschet – baze generale ale teoriei şi practicării jocului Ed.

FundaŃiei României de mâine. 2001. 2. Predescu T., Negulescu C - Curs de specializare anul III şi IV, M.E.N. A.N.E.F.S. 1998. 3. Predescu T. – Baschet, Curs de bază, , M.E.N. A.N.E.F.S. 1999. 4. Muşat M, Pop Horia – ÎnvăŃaŃi baschet fără profesor, Ed Dacia, Cluj-Napoca, 1996. 5. Vasilescu L, - Baschet bazele tacticii, Ed. FundaŃiei România de mâine. 1998. 6. *** - Programa de educaŃie fizică pentru învăŃământ gimnazial şi gimnazial, M.E.C

Bucureşti. 7. *** - Regulamentul jocului de baschet, F.R.B. 2000.

43

COMMENT EXPLIQUER LES EFFETS ANTALGIQUES DU MASSAGE ?

Jean-Michel Lardry l’Institut de Formation en Masso-Kinésithérapie de Dijon, France

Mots clé: massage, douleur, effet antalgique

Resumé Dans de nombreuses pathologies on rencontre fréquemment une modification

douloureuse de la texture des tissus cutané et sous-cutané en regard de la région concernée, mais aussi quelquefois dans les régions avoisinantes. Le massage permet ainsi, à titre préventif ou curatif, d’améliorer l’état des tissus cutané et sous-cutané et d’interrompre le cercle vicieux douloureux. Le massage mérite sa place dans l’arsenal des thérapeutiques proposées pour traiter la douleur. Il représente, dans ce contexte, une technique efficace, sans danger, habituellement bien tolérée par les patients, et à moindre coût pour la société.

Introduction Toutes les grandes civilisations semblent avoir bénéficié des bienfaits du

massage [1]. Le massage était d’abord utilisé dans un but hygiénique ou esthétique, puis rapidement les Anciens se sont rendus compte que cette technique manuelle pouvait avoir des effets thérapeutiques. Parmi ceux-ci les effets antalgiques ont été plus particulièrement mis en évidence [2] . Les auteurs contemporains confirment ces constatations [3-4-5]. Le massage est, par exemple, cité en première position, au niveau fréquence d’utilisation, des traitements physiques employés pour traiter les lombalgies [6]. Comment peut-on expliquer l’action du massage sur la douleur ?

Pour tenter de répondre à cette question nous avons procédé à une analyse de la littérature internationale, scientifique et médicale. Les résultats, relativement décevants par le nombre d’éléments recensés, ont cependant permis de retenir plusieurs hypothèses relatives aux rôles possibles du massage dans le traitement de la douleur.

Massage et douleur Globalement on distingue quatre types d’actions du massage sur la douleur :

trois directes et une indirecte : Action locale sur les tissus concernés. Peau et tissu cellulaire sous-cutané Dans de nombreuses pathologies on rencontre fréquemment une modification

douloureuse de la texture des tissus cutané et sous-cutané en regard de la région concernée, mais aussi quelquefois dans les régions avoisinantes. Cet état clinique a été appelé syndrome « cellulo-téno-myalgique » [7]. Ces atteintes sont toujours en rapport avec la souffrance d’un segment vertébral. Deux mécanismes sont évoqués : médullaire et local par réflexe d’axone.

Le massage agirait de deux manières : -Par action circulatoire locale par décongestion profonde liée à la vasodilatation

superficielle [8-9]. Les manœuvres utilisées (douces, lentes et mesurées) sont à type de

44

pressions glissées superficielles, pressions statiques superficielles, frictions superficielles et pétrissages superficiels (masser-rouler).

-Par libération des adhérences [9-10]. Les manœuvres utilisées seront, selon le degré d’adhérence, des frictions superficielles, des pétrissages superficiels (pli-soulever, masser-rouler, palper-rouler) et éventuellement des manœuvres plus marquées à type de manœuvres de Wetterwald ou de décollement.

Le massage permet ainsi, à titre préventif ou curatif, d’améliorer l’état des tissus cutané et sous-cutané et d’interrompre le cercle vicieux douloureux [7].

Muscle Des douleurs musculaires peuvent apparaître dans le cadre du syndrome

« cellulo-téno-myalgique » [7] et aussi dans le cadre de « points gâchette » (trigger points) [11-12].

Le traitement par massage cherchera à provoquer des étirements lents et progressifs de la fibre musculaire [9-11] pour provoquer, par mise en jeu du réflexe myotatique inverse (réflexe de relâchement qui survient brusquement après résistance initiale dans un muscle ayant subi un étirement fort et prolongé ; il est dû à l’activation des récepteurs de Golgi), un relâchement des fibres concernées. Nous utiliserons des pressions glissées profondes, des pressions statiques profondes et des frictions profondes. Quelquefois, pour plus d’efficacité, il est utile d’associer aux manœuvres de massage des étirements musculaires par mobilisations passives. Dès l’arrêt de la contracture il est indispensable d’effectuer des manœuvres de chasse circulatoire [12] à base de pétrissages profonds et lents du muscle traité. On permet ainsi l’élimination des déchets musculaires accumulés lors de l’épisode de contracture et on apporte du sang oxygéné garant d’une éventuelle récidive.

Tendon et ligament La plupart du temps il s’agit d’états inflammatoires dont l’origine est très variée :

choc direct, séquelles d’entorses, contraintes statiques o dynamiques, etc.). Le massage transversal profond (MTP) décrit par Cyriax [13] semble représenter

l’indication de choix. Le principe consiste à appliquer sur le tissu lésé des frictions rythmées profondes. On agit profondément, directement sur les fibres tendineuses, ce qui permet d’une part de maintenir ou de restaurer la mobilité des tissus et d’autre part d’obtenir, selon l’auteur, une action antalgique et anti-inflammatoire.

Action sur le système nerveux Théorie du « Gate control system » ou contrôle segmentaire local Il existe au niveau médullaire un contrôle des influx sensitifs. Ce contrôle

s’effectue dans la substance gélatineuse de Rolando qui joue le rôle de filtre interposé entre les influx arrivant par les nerfs périphériques vers la moelle et le premier neurone de transmission. Lorsque l’activité est prédominante dans les fibres non-myélinisées de petit calibre à conduction lente (fibres C) la « porte » est ouverte et les messages nociceptifs arrivent massivement sur la cellule cible. La douleur est ensuite transmise au cortex et est donc perçue par le patient.

En revanche les influx transmis par les fibres de gros calibre à conduction rapide (fibres A bêta) vont inhiber partiellement ou totalement les activités spontanées des cellules de la corne dorsale de la moelle. Il s’agit d’une inhibition pré-synaptique. On dit alors que la « porte » se ferme pour les influx nocicepifs qui sont ainsi filtrés avant d’atteindre la cellule cible [10-14].

45

Le massage peut déclencher des stimulations qui emprunteront le trajet des fibres myélinisées de gros calibre à conduction rapide (fibres A-bêta), c’est-à-dire mettre en jeu le contrôle segmentaire local [15-16-17], à condition d’utiliser des manœuvres superficielles, douces, mesurée, parfaitement adaptées à la sensibilité du sujet massé. Les techniques mises en œuvre (généralement bien acceptées et bien tolérées par les patients) correspondent, pour la plupart, aux manœuvres fondamentales (massage classique) telles que : pressions glissées, pressions statiques, pétrissages et frictions superficielles.

Ce massage doit être pratiqué en regard de la région atteinte. Théorie de la « contre-irritation » ou contrôle segmentaire central Phénomène aussi appelé « Diffuse doxious inhibitory controls » (contrôles

inhibiteurs diffus induits par stimulations nociceptives –CIDN-). Une stimulation locale forte, soudaine, répétée déclencherait des influx, transmis par les voies spino-thalamiques, à destination centrale (formation réticulée mésencéphalique, noyau du raphé magnus et substance grise périacqueducale). Il y aurait, en retour, déclenchement d’influx descendants inhibiteurs sur la substance gélatineuse de Rolando où il y aurait inhibition partielle ou totale de la transmission des messages nociceptifs [10-14-18-19]. C’est la boucle de rétro-action négative.

La stimulation centrale provoquerait la libération d’endorphines et de sérotonine qui ont une puissante action inhibitrice au niveau de la corne postérieure médullaire (par diminution de la sécrétion synaptique de substance P, principal médiateur chimique des fibres amyéliniques de la nociception).

Ainsi une douleur en masque un autre [16]. Ce phénomène était déjà connu à l’époque d’Hippocrate : « De deux douleurs simultanées mais non dans le même lieu, la plus forte obscurcit l’autre ».

Mais pour être efficace à long terme ce procédé demande une stimulation fréquente et/ou permanente.

Ainsi un massage appuyé (cutané, musculaire, ligamentaire ou tendineux) appliqué à distance de la région malade pourrait provoquer l’antalgie par mise en jeu du contrôle segmentaire central. Cependant ce type de massage est difficile à appliquer (risque de déclencher des douleurs supplémentaires, nécessité d’appliquer des stimulations longues et répétées dans le temps) et n’est pas toujours bien accepté par les patients. Les techniques pouvant être utilisées sont variées et pourraient expliquer en partie l’effet antalgique de certaines d’entre elles : massages réflexes (bindegewebsmassage, podoréflexologie, nasopuncture, etc) auriculothérapie, massage punctural, massage chinois, shiatsu, etc.

Détente physique et psychique Par action sur le système nerveux végétatif parasympathique [20-21]. La

relaxation passive [4-22-23-24] ainsi obtenue induirait l’antalgie. Action relationnelle et psychologique Il est important de ne pas négliger l’aspect « émotionnel » de la douleur. -L’écoute du malade, le contact manuel de la zone douloureuse jouent

incontestablement un rôle bienfaisant dont il ne faut jamais sous-estimer l’impact [4-5-21].

-Il existe aussi incontestablement un effet « masseur » ou « facteur personnel » résultant de la particularité d’une relation thérapeutique. Difficile à analyser cet effet

46

relève à la fois des qualités pédagogiques, relationnelles et humaines du masseur ainsi que de son charisme. Peu d’études s’y sont intéressées, il semble toutefois qu’il tienne une place prépondérante.

-Le massage ne saurait échapper aussi à l’effet placebo inhérent à tout geste thérapeutique [20-21].

Action indirecte : utilisation de produits à usage externe On distingue classiquement deux types de produits : -Neutres, c’est-à-dire sans effet thérapeutique reconnu. Une étude a montré que

les produits qui utilisent des substances engendrant une sensation de chaud étaient jugés efficaces sur la douleur par les malades [25].

-Médicamenteux, c’est-à-dire possédant une ou plusieurs molécules actives. Le massage pourrait favoriser le passage percutané de cette ou de ces molécules. Une étude menée sur la pénétration des huiles essentielles par massage [26] a montré que certains constituants de ces huiles peuvent être détectés dans le sang et dans les muscles. A titre d’exemple les huiles essentielles conseillées en cas de douleur sont : basilique, camphre, eucalyptus citronné, laurier noble, menthe poivrée, muscadier et thym.

Conclusion Ces hypothèses, bien que non-validées à l’heure actuelle, ont le mérite

d’apporter quelques pistes crédibles à l’explication de l’effet antalgique du massage. On ne peut que constater et regretter l’absence d’études scientifiques et cliniques

dans ce domaine. Il faut reconnaître cependant que ce type de travail est difficile à mener pour différentes raisons : complexité du phénomène douleur (phénomène multidimensionnel et subjectif), connaissances incomplètes sur la physiologie de la douleur, nombreuses modalités d’application d’un massage, importance du savoir-être et du savoir-faire du masseur, etc.

Espérons que dans l’avenir ces propositions seront retenues pour servir de base de travaux de recherche.

Le massage mérite sa place dans l’arsenal des thérapeutiques proposées pour traiter la douleur. Il représente, dans ce contexte, une technique efficace, sans danger, habituellement bien tolérée par les patients, et à moindre coût pour la société.

RÉFÉRENCES BIBLIOGRAPHIQUES 1. Sournia JC - Histoire de la médecine et des médecins. Editions Larousse, 1991, 578 pages. 2. Dufour M et all - Massages et massothérapie : effets, techniques et applications. Editions

Maloine, Paris, 1999, 340 pages. 3. Field T - Touch therapy. Churchill Livingstone, London, 2000, 255 pages. 4. Calmels P, Le Marchand M, Domenach M, Minaire P - Douleurs et techniques de

kinésithérapie. In : Le patient, la douleur et le médecin. Sous la direction de P. Quesneau et G. Ostermann, Paris, Masson, 1993.

5. Lardry JM - Hypothèses sur les effets antalgiques du massage. Kiné Actualité n°866, septembre 2002, Editions SPEK.

47

CUM SE EXPLICA EFECTELE ANTALGICE ALE MASAJULUI?

Jean-Michel Lardry

l’Institut de Formation en Masso-Kinésithérapie de Dijon, France Cuvinte cheie: masaj, durere, efect antalgic Rezumat: În numeroase patologii întâlnim frecvent o modificare dureroasă a texturii

Ńesuturilor cutanat şi subcutanat, în ceea ce priveşte regiunea vizată, uneori chiar şi în regiunile învecinate. Masajul permite ameliorarea, preventivă sau curativă, a stării Ńesuturilor cutanat şi subcutanat şi intreruperea cercului vicios al durerii. Masajul îşi merită locul în arsenalul terapiilor propuse pentru tratarea durerii. El reprezintă, în acest context, o tehnica eficace, fără pericol, în general bine tolerată de către pacienŃi şi cu costul cel mai mic pentru societate.

Introducere Toate marile civilizaŃii par să se fi bucurat de binefacerile masajului [1]. Masajul

era folosit mai intâi în scop igienic sau estetic, apoi anticii şi-au dat repede seama că această tehnică manuală poate avea efecte terapeutice. Printre acestea au fost evidenŃiate mai ales efectele sale antagice [2]. Autorii contemporani confirmă această constatare [3-4-5]. Masajul este citat, de exemplu, la loc de frunte, în ceea ce priveşte frecvenŃa utilizării sale, dintre tratamentele fizice folosite în durerile lombare [6]. Cum se poate explica acŃiunea masajului asupra durerii?

Pentru a încerca să răspundem acestei întrebări am recurs la o analiza a literaturii internaŃionale, ştiinŃifice şi medicale. Rezultatele, relativ dezamăgitoare prin numărul redus al elementelor recenzate, ne-au permis totuşi să reŃinem mai multe ipoteze referitoare la rolurile posibile ale masajului în tratarea durerii.

Masaj şi durere În general se disting patru tipuri de acŃiuni ale masajului asupra durerii, trei

directe şi una indirectă: AcŃiunea locală asupra Ńesuturilor vizate Pielea şi Ńesuturile celulare subcutanate În numeroase patologii întâlnim frecvent o modificare dureroasă a texturii

Ńesuturilor cutanat şi subcutanat, în ceea ce priveşte regiunea vizată, uneori chiar şi în regiunile învecinate. Această stare clinică a fost numită sindrom “celulotenomialgic” [7]. Aceste prejudicii se află întotdeauna în legatură cu suferinŃa unui segment vertebral. Amintim două mecanisme: cel medular şi cel local prin reflexul axon.

Masajul acŃionează în două moduri: Prin acŃiunea circulatorie locală, prin decongestionarea profundă legată de

vasodilataŃia superficială [8-9]. Manevrele utilizate (blânde, lente şi măsurate) sunt de tipul: presiuni superficiale prin alunecare, presiuni statice superficiale, fricŃionări superficiale şi frământări superficiale (masaj prin rostogolire).

48

Prin eliberarea aderenŃelor [9-10]. Manevrele folosite vor fi, în funcŃie de gradul de aderenŃă, fricŃionări superficiale, frământări superficiale (rulare masaj prin rostogolire, palpare prin rostogolire) şi, eventual, manevre mai intense de tipul manevrelor Wetterwald sau de dezlipire.

Masajul permite astfel ameliorarea, preventivă sau curativă, a stării Ńesuturilor cutanat şi subcutanat şi intreruperea cercului vicios al durerii [7].

Muşchiul În cadrul sindromului “celulotenomialgic” şi în cadrul “punctelor trăgaci”

(“points gâchette, trigger points”) pot apărea dureri musculare [11-12]. Tratarea prin masaj va încerca să determine întinderi lente şi progresive ale fibrei

musculare [9-11] pentru a provoca, prin declanşarea reflexului miotic invers (reflex de relaxare care apare brusc după rezistenŃa iniŃială dintr-un muşchi supus unei întinderi puternice şi prelungite; se datorează activării receptorilor Golgi), o relaxare a fibrelor respective. Vom folosi presiuni profunde prin alunecare, presiuni statice profunde şi fricŃionări profunde. Uneori, pentru o mai mare eficienŃă, e bine să asociem manevrelor de masaj întinderi musculare prin mobilizare pasivă. Imediat ce contracŃia încetează, este indispensabil sa efectuam manevre de stimulare circulatorie [12] prin masaj de framântare profundă şi lentă a muşchiului tratat. Se permite astfel eliminarea deşeurilor musculare acumulate în timpul contracŃiei şi se aduce sânge oxigenat, prevenind o eventuală recidivă.

Tendonul şi ligamentul În majoritatea cazurilor e vorba de stări inflamatorii a căror origine este foarte

diversă: şoc direct, sechele de entorsă, forŃare statică sau dinamică etc. Masajul transversal profund (MTP) descris de Cyriax [13] pare să reprezinte

indicaŃia cea mai potrivită. Principiul său constă în aplicarea pe Ńesutul lezat a unor fricŃionări ritmate profunde. Se acŃionează profund şi direct pe fibrele tendonului, ceea ce permite, pe de o parte, menŃinerea sau restaurarea mobilităŃii Ńesuturilor, iar pe de altă parte, obŃinerea, după părerea autorului, a unei acŃiuni antalgice şi antiinflamatorii.

AcŃiunea asupra sistemului nervos Teoria “Gate control system” sau controlul segmentar local Există la nivel medular un control al influxurilor nervoase. Acest control are loc

în substanŃa gelatinoasă a lui Rolando, care joacă rol de filtru între influxurile ce vin prin nervii periferici spre maduvă şi primul neuron de trasmitere. Când activitatea este predominantă în fibrele nemielinizate de calibru mic cu conducŃie lentă (fibre C), “poarta” este deschisă şi mesajele nociceptive sosesc masiv la celula Ńintă. Durerea se transmite apoi cortexului şi este deci percepută de pacient.

În schimb, influxurile transmise prin fibrele de calibru mare cu conducŃie rapidă (fibre A-beta) vor inhiba parŃial sau total activităŃile spontane ale celulelor din cornul dorsal al măduvei. Este vorba de o inhibare presinaptică. Se spune atunci că “poarta” se închide pentru influxurile nociceptive, care sunt astfel filtrate înainte de a atinge celula Ńintă [10-14].

Masajul poate declanşa stimulări ce vor împrumuta traiectoria fibrelor mielinizate de calibru mare cu conducŃie rapidă (fibre A-beta), adică realizează controlul segmentar local [15-16-17], cu condiŃia sa folosim manevre superficiale, blânde, măsurate, perfect adaptate sensibilităŃii subiectului masat. Tehnicile aplicate (în general acceptate şi tolerate bine de pacienŃi) corespund, în marea lor majoritate,

49

manevrelor fundamentale ale masajului clasic, adică: presiuni prin alunecare, presiuni statice, framantări si fricŃionări superficiale.

Acest masaj trebuie practicat în ceea ce priveşte regiunea afectată. Teoria “contrairitării” sau controlul segmentar central Fenomenul mai este numit “ diffuse doxious inhibitory controls” (controlul

inhibitorilor difuzi prin stimulări nociceptive – CIDN). O stimulare locală puternică, bruscă şi repetată ar declansa influxuri, transmise pe căile spino-talamice, cu destinaŃie centrală (formaŃia reticulată mezencefalică, nucleul “raphe magnus” şi substanŃa cenuşie periacvaducală). Ar exista, în schimb, o declanşare de influxuri descendente inhibitorii aupra substanŃei gelatinoase a lui Rolando în care ar avea loc o inhibare parŃială sau totală a transmisiei de mesaje nociceptive [10-14-18-19]. Aceasta este bucla retroacŃiunii negative.

Stimularea centrală ar provoca eliberarea de endorfine şi serotonine care au o puternică acŃiune de inhibiŃie la nivelul cornului posterior medular (prin diminuarea secreŃiei de substanŃă P, principal mediator chimic al fibrelor amielinice din nocicepŃie).

Astfel, o durere ascunde o alta [16]. Acest fenomen era deja cunoscut pe vremea lui Hipocrate: “Dintre două dureri simultane, dar care nu sunt percepute în acelaşi loc, cea mai puternică o pune în umbră pe cealaltă”

Dar, pentru a fi eficient pe termen lung, acest procedeu cere o stimulare frecventă şi/sau permanentă.

Aşa încât un masaj insistent (cutanat, muscular, ligamentar sau al tendonului), aplicat la distanŃă de regiunea bolnavă, ar putea provoca antalgia prin inducerea controlului segmentar central. Totuşi, acest tip de masaj este greu de aplicat (riscă sa provoace dureri suplimentare, fiind necesară aplicarea de stimulări lungi şi repetate în timp) şi nu este întotdeauna acceptat bine de pacienŃi. Tehnicile care pot fi utilizate sunt diverse şi ar putea explica în parte efectul antalgic al unora dintre ele: masaje reflexe (bindegewebsmassage, pedireflexologie, nasopunctura etc), auriculoterapie, presupunctura, masaj chinezesc, shiatsu etc.

Destinderea fizică şi psihică Prin acŃionarea asupra sistemului nervos vegetativ parasimpatic [20-21]. Relaxarea pasivă [4-22-23-24] obŃinută astfel s-ar induce antalgia. AcŃiunea relaŃională şi psihologică Este important să nu se neglijeze aspectul “emoŃional” al durerii. Ascultarea bolnavului, contactul manual cu zona dureroasă joacă incontestabil

un rol binefacător al cărui impact nu trebuie niciodată să-l subestimam [4-5-21]. Există de asemenea, în mod incontestabil, un efect “maseur” sau “factor

personal” care rezultă din particularitatea unei relaŃii terapeutice. Deşi greu de analizat, acest efect Ńine de calităŃile pedagogice, relaŃionale şi umane în acelaşi timp ale maseurului, ca şi de farmecul său. PuŃine studii s-au interesat de acest efect, se pare totuşi că el deŃine un loc preponderent.

Masajul nu se poate sustrage efectului placebo, inerent oricărui gest terapeutic [20-21].

AcŃiunea indirectă: folosirea de produse de uz extern Se disting două tipuri de produse:

50

Neutre, adică fără efect terapeutic recunoscut. Un studiu a arătat că produsele conŃinând substanŃe care generează o senzaŃie de caldură erau considerate de către bolnavi eficiente contra durerii [25].

Medicamentoase, adică produse care conŃin una sau mai multe molecule active. Masajul ar putea favoriza trecerea percutanată a acestei sau acestor molecule. Un studiu asupra penetrării prin masaj a uleiurilor esenŃiale [26] a aratat ca unii constituienŃi ai acestor uleiuri pot fi detectaŃi în sânge şi în muşchi. De exemplu, în caz de durere sunt indicate uleiurile esenŃiale din: busuioc, camfor, eucalipt, laur, mentă, nucşoară, cimbru.

Concluzii Aceste ipoteze, deşi nevalidate la această oră, au meritul de a aduce câteva piste

credibile în explicarea efectului antalgic al masajului. Nu putem decât să constatăm şi să regretăm lipsa de studii ştiinŃifice şi clinice în

acest domeniu. Trebuie să recunoaştem totuşi că acest tip de studiu e greu de realizat din mai multe motive: complexitatea fenomenului durerii (fenomen multidimensional şi subiectiv), cunoştinŃe incomplete asupra fiziologiei durerii, numeroase modalităŃi de aplicare a unui masaj, importanŃa îndemânării maseurului etc.

Să sperăm că pe viitor aceste propuneri vor fi reŃinute pentru a servi drept bază pentru lucrări de cercetare.

Masajul îşi merită locul în arsenalul terapiilor propuse pentru tratarea durerii. El reprezintă, în acest context, o tehnica eficace, fără pericol, în general bine tolerată de către pacienŃi şi cu costul cel mai mic pentru societate.

BIBLIOGRAFIE

1. Sournia JC - Histoire de la médecine et des médecins. Editions Larousse, 1991, 578 pages. 2. Dufour M et all - Massages et massothérapie : effets, techniques et applications. Editions

Maloine, Paris, 1999, 340 pages. 3. Field T - Touch therapy. Churchill Livingstone, London, 2000, 255 pages. 4. Calmels P, Le Marchand M, Domenach M, Minaire P - Douleurs et techniques de

kinésithérapie. In : Le patient, la douleur et le médecin. Sous la direction de P. Quesneau et G. Ostermann, Paris, Masson, 1993.

5. Lardry JM - Hypothèses sur les effets antalgiques du massage. Kiné Actualité n°866, septembre 2002, Editions SPEK.

51

STUDIU PRIVIND EVOLUłIA REZULTATELOR ÎN PROBELE ATLETICE DE

ARUNCĂRI PE PLAN NAłIONAL ŞI INTERNAłIONAL LA SENIORI

Bogdan Constantin RaŃă Universitatea din Bacău

Cuvinte cheie: evoluŃie, probe de aruncări, rezultate

Rezumat: EvoluŃia continuă a ştiinŃei a dus la apariŃia unor instalaŃii şi materiale din ce în ce mai

evoluate ce favorizează tot mai mult obŃinerea de performanŃe ridicate. Acest fapt ne-a făcut să credem că rezultatele obŃinute de-a lungul timpului sunt în continuă creştere. Prin lucrarea de faŃă am încercat să analizăm dinamica ameliorării rezultatelor sportive în probele de aruncări la seniori atât la fete cât şi la băieŃi, şi dacă acestea se încadrează pe o traiectorie continuu ascendentă.

Introducere EvoluŃia pe plan mondial a sportului a atins în ultimii ani valori nebănuite.

Amploarea concursurilor şi performanŃelor care se realizează, propaganda sportivă care atrage milioane de spectatori au devenit fenomene obişnuite pentru activitatea sportivă. În acest context mondial, atletismul îşi are rolul şi locul său bine stabilit. Prin rezultatele obŃinute, el a demonstrat de nenumărate ori că organismul omului posedă rezerve nebănuite de energie, care folosite raŃional şi reîmprospătate, garantează progresul în acest sport. Cei care au reuşit acest lucru au devenit marii campioni ai lumii.

Scopul şi sarcinile cercetării Mi-am propus în această lucrare să realizez un studiu privind evoluŃia

rezultatelor sportive din ultimii 10 ani, în probele de aruncări, din Ńara noastră şi străinătate, la seniori.

Sarcinile îndeplinite pentru realizarea scopului lucrării au fost: - Realizarea studiului bibliografic de specialitate; - Strângerea, prelucrarea şi analiza datelor pentru a constata dinamica evoluŃiei

rezultatelor; - Interpretarea datelor. Ipoteza cercetării

În elaborarea acestei lucrări am plecat de la prezumŃia că rezultatele sportive la cele 4 tipuri de aruncări; greutate, disc, suliŃă, ciocan, au avut o evoluŃie progresivă de-a lungul timpului.

Pentru verificarea acestei ipoteze am studiat cele mai bune rezultate înregistrate de către sportivii români şi străini în ultimii 10 ani (1998-2007)

52

Metode de cercetare Pentru tema studiată în această lucrare am utilizat următoarele metode de

cercetare: - metoda studiului bibliografic; - metoda observaŃiei; SubiecŃii cercetaŃi SubiecŃii sunt reprezentaŃi de sportivii practicanŃi ai probelor de aruncări din Ńara

noastră şi străinătate, seniori, cu vârste peste 18 ani. În total au fost utilizate rezultatele a 77 sportivi (37 fete şi 40 băieŃi). MenŃionăm faptul că de multe ori acelaşi sportiv a obŃinut rezultatul cel mai valoros pe plan naŃional sau internaŃional, de-a lungul a mai mulŃi ani studiaŃi.

Probele studiate - aruncarea greutăŃii: seniori - feminin şi masculin - aruncarea suliŃei: seniori - feminin şi masculin - aruncarea discului: seniori - feminin şi masculin - aruncarea ciocanului: seniori - feminin şi masculin

Prezentarea şi prelucrarea datelor Pentru verificarea ipotezei emise în lucrarea de faŃă, am luat în considerare cea

mai bună performanŃă a anului. Rezultatele au fost preluate şi înregistrate din Anuarele şi Rezultatele Tehnice editate de FederaŃia Română de Atletism pe plan naŃional iar pentru cele internaŃionale de pe adresa de web a FederaŃiei InternaŃionale de Atletism.

1. Rezultate obŃinute la aruncarea greutăŃii ANUL REZULTAT NUME LOCUL 1998 19,66m Gheorghe Guşet Bucureşti 1999 20,84m Gheorghe Guşet Poiana Braşov 2000 20,76m Gheorghe Guşet Atena 2001 20,68m Gheorghe Guşet Bucureşti 2002 20,40m Gheorghe Guşet Snagov 2003 20,48m Gheorghe Guşet Bucureşti 2004 20,54m Gheorghe Guşet Istambul 2005 20,93m Gheorghe Guşet Bucureşti 2006 21,04m Gheorghe Guşet Bucureşti 2007 19,62m Gheorghe Guşet Bucureşti

Tabelul Nr. 1. rezultate obŃinute de băieŃi la aruncarea greutăŃii pe plan naŃional

- valoarea minimă este de 19,66m (1998) iar cea maximă de 21,04m (2006); - rezultatele sunt obŃinute de acelaşi sportiv şi nu prezintă o traiectorie

ascendentă; - recordul României la aruncarea greutăŃii, băieŃi, seniori, este de 21,04m stabilit

în 2006.

53

ANUL REZULTAT NUME LOCUL 1998 21,77m Dragan Peric Bar 1999 22,02m John Godina Eugene, OR 2000 22,12m Adam Nelson Sacramento, CA 2001 21,97m Janus Robberts Eugene, OR 2002 22,51m Adam Nelson Portland 2003 22,67m Kevin Toth Lawrence, KS 2004 22,54m Christian Cantwell Gresham, OR 2005 22,20m John Godina Carson, CA 2006 22,45m Christian Cantwell Gateshead 2007 22,43m Reese Hoffa London (CP)

Tabelul Nr. 2. rezultate obŃinute de băieŃi la aruncarea greutăŃii pe plan internaŃional - valoarea minimă este de 21,77m (1998) iar cea maximă de 22,67m (2003); - rezultatele nu prezintă o traiectorie continuu ascendentă; - recordul mondial la aruncarea greutăŃii este de 23,12m stabilit în 1990.

ANUL REZULTAT NUME LOCUL 1998 18,20m Mihaela Oană Bucureşti

1999 18,73m Elena Hila Bucureşti 2000 18,94m Lucica Ciobanu Oneşti

2001 18,59m Elena Hila Istambul 2002 18,73m Elena Hila Snagov 2003 18,24m Lucica Ciobanu Craiova

2004 17,96m Elena Hila Bucureşti 2005 18,02m Elena Hila Oneşti 2006 17,24m Elena Hila Bucureşti 2007 17,37m Anca Heltne Oneşti

Tabelul Nr. 3. rezultate obŃinute de fete la aruncarea greutăŃii pe plan naŃional - valoarea minimă este de 17,24 (2006) iar cea maximă de 18,94 (2000); - rezultatele nu prezintă o traiectorie continuu ascendentă; - recordul României la aruncarea greutăŃii, fete, senioare, este de 21,00m stabilit în 1984.

ANUL REZULTAT NUME LOCUL 1998 21,69m Vita Pavlysh Budapest 1999 21,15m Irina Krozhanenko Moskova 2000 21,46m Larisa Paleshenko Moskova 2001 20,61m Yanina Pravalinskay Edmonton 2002 20,64m Irina Krozhanenko Munchen 2003 20,77m Svetlana Krivelyova Tula 2004 20,79m Irina Krozhanenko Tula 2005 21,09m Nadzeya Ostapchuk Minsk 2006 20,56m Nadzeya Ostapchuk Minsk 2007 20,54m Valerie Vili Osaka

Tabelul Nr. 4. rezultate obŃinute de fete la aruncarea greutăŃii pe plan internaŃional

54

- valoarea minimă este de 20,54m (2007) iar cea maximă de 21,69m (2000); - rezultatele nu prezintă o traiectorie continuu ascendentă; - recordul mondial la aruncarea greutăŃii, fete, este de 22,63m stabilit în 1987.

18

18.5

19

19.5

20

20.5

21

21.5

22

22.5

23

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

anul

mrezulta te interne rezultate externe

02.5

57.510

12.515

17.520

22.525

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007anul

mrezultate interne rezultate externe

Graficul nr. 1. EvoluŃia rezultatelor obŃinute la aruncarea greutăŃii pe plan naŃional şi internaŃional a seniori (băieŃi)

Graficul nr. 2. EvoluŃia rezultatelor obŃinute la aruncarea greutăŃii pe plan naŃional şi internaŃional la senioare (fete)

Rezultatele obŃinute de băieŃi la aruncarea greutăŃii pe plan internaŃional sunt

mult mai bune ca valoare faŃă de cele obŃinute de atleŃii români. EvoluŃia valorilor se încadrează la ambele cazuri pe traiectorii oscilante aşa cum se poate observa şi din graficul nr. 1

Şi în cazul fetelor observăm acelaşi fenomen ca la băieŃi numai că rezultatele par a fi în descreştere în ultimii ani aşa cum se prezintă în graficul nr.2. 2. Rezultate obŃinute la aruncarea discului

ANUL REZULTAT NUME LOCUL 1998 61,10m Costel Grasu Bucureşti 1999 63,58m Costel Grasu Bucureşti 2000 62,79m Ionel Oprea Bucureşti 2001 63,64m Ionel Oprea Ottawa 2002 63,82m Ionel Oprea Bucureşti 2003 63,78m Sergiu Ursu Bucureşti 2004 57,58m Ionel Oprea Plovdiv 2005 54,19m Mihai Grasu Bucureşti 2006 62,57m Sergiu Ursu Kaunas 2007 62,62m Sergiu Ursu Bucureşti

Tabelul Nr. 5. rezultate obŃinute de băieŃi la aruncarea discului pe plan naŃional - valoarea minimă este de 54,19m (2005) iar cea maximă de 63,78m (2003); - rezultatele nu prezintă o traiectorie continuu ascendentă; - recordul României la aruncarea discului, băieŃi, seniori, este de 68,12m stabilit în 1983.

55

ANUL REZULTAT NUME LOCUL 1998 69,91m John Godina Salinas, CA 1999 - - - 2000 73,88m Virgilijus Alekna Kaunas 2001 70,99m Virgilijus Alekna Stellenbosch 2002 71,70m Róbert Fazekas Szombathely 2003 70,78m Róbert Fazekas Budapest 2004 70,97m Virgilijus Alekna Réthimno 2005 70,67m Virgilijus Alekna Madrid 2006 73,38m Gerd Kanter Helsingborg 2007 72,02m Gerd Kanter Salinas, CA

Tabelul Nr. 6. rezultate obŃinute de băieŃi la aruncarea discului pe plan internaŃional - valoarea minimă este de 69,91m (1998) iar cea maximă de 73,88m (2000); - rezultatele nu prezintă o traiectorie continuu ascendentă;

ANUL REZULTAT NUME LOCUL 1998 64,43m Manuela Târneci Bucureşti 1999 68,80m Nicoleta Grasu Poiana Braşov 2000 68,70m Nicoleta Grasu Bucureşti 2001 68,31m Nicoleta Grasu Atena 2002 64,90m Nicoleta Grasu Zagreb 2003 59,96m Ileana Brânduşoiu Bucureşti 2004 64,92m Nicoleta Grasu Atena 2005 64,89m Nicoleta Grasu Torino 2006 65,21m Nicoleta Grasu Salon de Provence 2007 65,60m Nicoleta Grasu Zalău

Tabelul Nr. 7. rezultate obŃinute de fete la aruncarea discului pe plan naŃional - valoarea minimă este de 59,96m (2003) iar cea maximă de 68,80m (1999); - rezultatele nu prezintă o traiectorie continuu ascendentă; - recordul României la aruncarea discului, fete, senioare, este de 73,84m stabilit în 1988.

ANUL REZULTAT NUME LOCUL 1998 - - - 1999 70,02m Natalya Sadova Thessaloníki 2000 68,70m Nicoleta Grasu Bucureşti 2001 68,31m Nicoleta Grasu Atena 2002 67,73m Natalya Sadova Tula 2003 67,71m Vera Pospíšilová-Cechlová Réthimno

2004 69,14m Iryna Yatchenko Minsk 2005 66,81m Vera Pospíšilová-Cechlová Praga

2006 68,51m Franka Dietzsch Schonebeck 2007 67,67m Suzanne Powell Ross Maui, HI

Tabelul Nr. 8. rezultate obŃinute de fete la aruncarea discului pe plan internaŃional

56

- valoarea minimă este de 66,81m (2005) iar cea maximă de 70,02m (1999); - rezultatele nu prezintă o traiectorie continuu ascendentă; - recordul mondial la aruncarea discului, fete, senioare este de 76,80m stabilit în 1988. - recordul mondial la aruncarea discului, băieŃi, seniori este de 74,08m stabilit în 1986.

54

56

58

60

62

64

66

68

70

72

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

an ul

mrezu lt ate in terne rezu lt a te ext ern e

05

1 01 52 02 53 03 54 04 55 05 56 06 57 07 58 0

19 9 8 19 9 9 20 00 20 01 20 02 20 03 20 04 20 05 20 06 20 07

a nu l

m r e zu lta te in te r n e r e zu lta te e x te r n e

Graficul nr. 3. EvoluŃia rezultatelor obŃinute la aruncarea discului pe plan naŃional şi internaŃional la seniori (băieŃi)

Graficul nr. 4. EvoluŃia rezultatelor obŃinute la aruncarea discului pe plan naŃional şi internaŃional la senioare (fete)

3. Rezultate obŃinute la aruncarea ciocanului

ANUL REZULTAT NUME LOCUL 1998 70,16m Cosmin Sorescu Bucureşti 1999 71,27m Cosmin Sorescu Atena 2000 70,25m Cosmin Sorescu Bucureşti 2001 72,79m Cosmin Sorescu Bucureşti 2002 75,96m Cosmin Sorescu Bucureşti 2003 76,46m Cosmin Sorescu Bucureşti 2004 72,39m Cosmin Sorescu Bucureşti 2005 74,50m Cosmin Sorescu Bucureşti 2006 72,01m Cosmin Sorescu Bucureşti 2007 74,09m Cosmin Sorescu Bucureşti

Tabelul Nr. 9. rezultate obŃinute de băieŃi la aruncarea ciocanului pe plan naŃional - valoarea minimă este de 70,16m (1998) iar cea maximă de 76,46m (2003), toate rezultatele fiind deŃinute de acelaşi sportiv; - rezultatele nu prezintă o traiectorie continuu ascendentă; - recordul României la aruncarea ciocanului, băieŃi, seniori, este de 77,60m stabilit în 1986.

57

ANUL REZULTAT NUME LOCUL 1998 83,68m Tibor Gécsek Zalaegerszeg 1999 82,78m Karsten Kobs Dortmund 2000 82,58m Igor Astapkovich Minsk 2001 83,47m Koji Murofushi Toyota 2002 83,43m Aleksey Zagornyi Adler 2003 84,86m Koji Murofushi Praha 2004 84,46m Ivan Tsikhan Minsk 2005 86,73m Ivan Tsikhan Brest, BLR 2006 82,95m Vadim Devyatovskiy Minsk 2007 83,63m Ivan Tsikhan Osaka

Tabelul Nr. 10. rezultate obŃinute de băieŃi la aruncarea ciocanului pe plan internaŃional - valoarea minimă este de 82,58m (2000) iar cea maximă de 86,73m (2005); - rezultatele nu prezintă o traiectorie continuu ascendentă; - recordul mondial la aruncarea ciocanului, băieŃi, seniori este de 86,74m stabilit în 1986.

ANUL REZULTAT NUME LOCUL 1998 69,62m Mihaela Melinte Bucureşti 1999 76,07m WR Mihaela Melinte Rudlingen 2000 74,32m Mihaela Melinte Nitra 2001 61,80m Cristina Fechită Bremen 2002 63,69m Virginia BlănuŃ Bucureşti 2003 71,99m Mihaela Melinte Hirenze 2004 71,26m Mihaela Melinte Bucureşti 2005 71,95m Mihaela Melinte Bucureşti 2006 70,68m Mihaela Melinte Bucureşti 2007 68,07m Mihaela Melinte Bucureşti

Tabelul Nr.11. rezultate obŃinute de fete la aruncarea ciocanului pe plan naŃional - valoarea minimă este de 61,80m (2001) iar cea maximă de 76,07m (1999), record mondial la acea vreme; - rezultatele nu prezintă o traiectorie continuu ascendentă; - recordul României la aruncarea ciocanului, fete, senioare, este de 76,07m stabilit în 1999.

ANUL REZULTAT NUME LOCUL 1998 73,80m Olga Kuzenkova Togliatti 1999 76,07m Mihaela Melinte Rüdlingen 2000 75,68m Olga Kuzenkova Tula 2001 73,62m Olga Kuzenkova Adler 2002 72,94m Olga Kuzenkova München 2003 75,14m Yipsi Moreno Savona 2004 75,18m Yipsi Moreno La Habana 2005 77,06m Tatyana Lysenko Moskva 2006 77,80m WR Tatyana Lysenko Tallinn 2007 77,36m Gulfiya Khanafeyeva Sochi

Tabelul Nr. 12. rezultate obŃinute de fete la aruncarea ciocanului pe plan internaŃional

58

- valoarea minimă este de 72,94m (2002) iar cea maximă de 77,80m (2006); - rezultatele nu prezintă o traiectorie continuu ascendentă; - recordul mondial la aruncarea ciocanului, fete, senioare este de 77,80m stabilit în 2006.

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

anul

mrezultat e interne rezultat e externe

0

1 0

2 0

3 0

4 0

5 0

6 0

7 0

8 0

9 0

19 98 1 999 2000 2001 2002 2003 200 4 20 05 20 06 2 007

a nul

mre zult at e inte rne rezu lta t e ext erne

Graficul nr. 5. EvoluŃia rezultatelor obŃinute la aruncarea ciocanului pe plan naŃional şi internaŃional la seniori (băieŃi)

Graficul nr. 6. EvoluŃia rezultatelor obŃinute la aruncarea ciocanului pe plan naŃional şi internaŃional la senioare (fete)

4. Rezultate obŃinute la aruncarea suliŃei

ANUL REZULTAT NUME LOCUL 1998 66,56m Dorel GreŃa Bucureşti 1999 76,58m Turcu Florin Atena 2000 73,93m Levente Bartha Bucureşti 2001 75,59m Dorel GreŃea Trikala 2002 73,98m Levente Bartha Banska 2003 74,77m Levente Bartha Bucureşti 2004 78,66m Levente Bartha Istambul 2005 74,88m Levente Bartha Navisad 2006 75,40m Levente Bartha Salonic 2007 75,34m Levente Bartha Bucureşti

Tabelul Nr. 13. rezultate obŃinute de băieŃi la aruncarea suliŃei pe plan naŃional - valoarea minimă este de 66,56m (1998) iar cea maximă de 78,66m (2003); - rezultatele nu prezintă o traiectorie continuu ascendentă; - recordul României la aruncarea suliŃei, băieŃi, seniori, este de 81,88m stabilit în 1990.

ANUL REZULTAT NUME LOCUL 1998 90,88m Aki Parviainen Tartu 1999 93,09m Aki Parviainen Kuortane 2000 91,69m Konstadinós Gatsioúdis Kuortane 2001 92,80m Jan Zelezný Edmonton 2002 92,61m Sergey Makarov Sheffield 2003 90,11m Sergey Makarov Dessau

59

2004 87,20m Peter Esenwein Rehlingen 2005 91,53m Tero Pitkämäki Kuortane 2006 91,59m Andreas Thorkildsen Oslo 2007 91,29m Breaux Greer Indianapolis, IN

Tabelul Nr. 14. rezultate obŃinute de băieŃi la aruncarea suliŃei pe plan internaŃional - valoarea minimă este de 87,20m (2004) iar cea maximă de 93,09m (2005); - rezultatele nu prezintă o traiectorie continuu ascendentă; - recordul mondial la aruncarea suliŃei, băieŃi, seniori este de 98,48m stabilit în 1996.

ANUL REZULTAT NUME LOCUL 1998 59,52m Felicia łilea Bucureşti 1999 61,35m Ana Mirela Termure Poiana Braşov 2000 63,29m Ana Mirela Termure Snagov 2001 65,08m Ana Mirela Termure Bucureşti 2002 63,89m Felicia Moldovan Zurich 2003 61,91m Ana Mirela Termure Bucureşti 2004 63,01m Felicia Moldovan Heraklion 2005 61,65m Felicia Moldovan Pontevedra 2006 62,14m Felicia Moldovan Hengelo 2007 61,19m Monica Stoian Bangkok

Tabelul Nr. 15. rezultate obŃinute de fete la aruncarea suliŃei pe plan naŃional - valoarea minimă este de 59,52m (1998) iar cea maximă de 65,08m (2001); - rezultatele nu prezintă o traiectorie continuu ascendentă; - recordul României la aruncarea suliŃei, fete, senioare, este de 65,08m stabilit în 2001.

ANUL REZULTAT NUME LOCUL 1998 - - - 1999 67,09m Miréla Manjani Sevilla 2000 69,48m Trine Hattestad Oslo 2001 71,54m Osleidys Menéndez Réthimno 2002 67,47m Miréla Manjani München 2003 66,52m Miréla Manjani Paris Saint-Denis 2004 71,53m Osleidys Menéndez Athena 2005 71,70m WR Osleidys Menéndez Helsinki 2006 66,91m Christina Obergföll Athena 2007 70,20m Christina Obergföll München

Tabelul Nr. 16. rezultate obŃinute de fete la aruncarea suliŃei pe plan internaŃional - valoarea minimă este de 66,52m (2003) iar cea maximă de 71,70m (2005); - rezultatele nu prezintă o traiectorie continuu ascendentă; - recordul mondial la aruncarea suliŃei, fete, senioare este de 71,70m stabilit în 2005.

60

La aruncarea suliŃei evoluŃia rezultatelor nu oscilează foarte mult dar nici nu se menŃin sau progresează continuu.

0

10

20

30

40

50

60

70

80

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

anul

m

rezultate interne rezultate externe

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

anul

m

rezulta te interne rezultate externe

Graficul nr. 7. EvoluŃia rezultatelor obŃinute la aruncarea suliŃei pe plan naŃional şi internaŃional la seniori (băieŃi)

Graficul nr. 8. EvoluŃia rezultatelor obŃinute la aruncarea suliŃei pe plan naŃional şi internaŃional la senioare (fete)

Concluzii finale În urma analizei şi interpretării datelor se desprind următoarele concluzii:

Plecând de la ipoteza că rezultatele au avut o dinamică de creştere continuă, am constatat că aceasta nu s-a confirmat. Dinamica evoluŃiei rezultatelor urmează o curbă oscilatorie, neuniformă, în majoritatea cazurilor observându-se o tendinŃă de scădere. Comparând rezultatele interne cu cele externe, la masculin şi feminin am ajuns la concluzia că fetele din Ńara noastră au performanŃe uşor mai ridicate decât băieŃii, dovadă fiind şi rezultatele obŃinute la concursurile internaŃionale. La unele din probe, rezultatele cele mai bune pe plan naŃional au fost obŃinute de multe ori, de acelaşi sportiv. De exemplu Cosmin Sorescu de 10 ani deŃine cele mai bune rezultate ale României la aruncarea ciocanului iar Gheorghe Guşet la aruncarea greutăŃii.

BIBLIOGRAFIE 1. FederaŃia Română de Atletism „Atletism” vol. 1999-2007, regulamentele competiŃiilor

– rezultate tehnice 2. www.fra.ro 3. www.iaaf.com

61

RESEARCH OF THE RESULTS EVOLUTION IN THROWING ATHLETIC EVENTS, SENIOR CATEGORY, NATIONALLY AND INTERNATIONALLY

Lecturer RaŃă Bogdan Constantin


Key words: evolution, throwing events, results

Summary: Science continuous evolution determined the coming out of more and more advanced

installations and materials which helps more and more to get high performances. This fact determined us to believe that the results got in the course of time increase continuously. In the hereby work we tried to analyze the evolution of sportive performances amelioration for the throwing events, senior category, for female, but also for male, and to see if they are on a continuously upward trajectory.

Introduction Worldly evolution of sport scored unsuspected values during the last years. The

greatness of contests and performances which are achieved and sportive propaganda that brings about millions of spectators have become usual phenomenon for the sportive activity. Inside of this worldly context, athletics has a well-established role and place. By its results, it demonstrated many times that human body has energy unknown reserves, which represent a guaranteed progress of this sport, if they are used rationally and if they are refreshed. The ones who succeeded to do this thing became the great champions of the world.

The purpose and the tasks of the research In this work I intend to develop a research about sportive performances

evolution during the last 10 years, for throwing events, in our country and abroad, senior category.

The discharged tasks for attaining the work purpose were: − Achievement of a specialty bibliographical research; − Gathering, processing and analyzing of the information in order to find the

dynamics of the performances evolution; − Interpretation of the information.

The hypothesis of the research

For elaborating this work, I started from the consideration that the sportive performances for the four types of throwing: shot put, discus, javelin, hammer registered a progressive evolution in the course of time.

In order to verify this hypothesis, I researched the best performances attained by the sportsmen in Romania and abroad during the last 10 years (1998-2007)

62

The researching method For the subject of this work I used the following researching methods:

- the method of the bibliographical research; - the method of observation;

The objects of the research The objects are sportsmen who practice throwing events in our country and abroad,

senior category, with ages over 18. Totally, the performances of 77 sportsmen (37 girls and 40 boys) have been used. It should be mentioned that many times the same sportsman got the most valuable performance, nationally and internationally in the course of more years that have been researched.

The researched events − shot put: senior category - female and male − javelin throw: senior category - female and male − discus throw: senior category - female and male − hammer throw: senior category - female and male

The information presentation and processing In order to verify the hypothesis that was put forward in the hereby work, the

best performance of the year was taken into consideration. The performances were processed and registered from The Year Books and The Technical Performances published by The Athletics Romanian Federation, nationally, and from the web site of The Athletics International Federation, internationally.

1. Shot put performances

YEAR PERFORMANCE NAME VENUE 1998 19,66m Gheorghe Guşet Bucharest 1999 20,84m Gheorghe Guşet Poiana Braşov 2000 20,76m Gheorghe Guşet Atena 2001 20,68m Gheorghe Guşet Bucharest 2002 20,40m Gheorghe Guşet Snagov 2003 20,48m Gheorghe Guşet Bucharest 2004 20,54m Gheorghe Guşet Istanbul 2005 20,93m Gheorghe Guşet Bucharest 2006 21,04m Gheorghe Guşet Bucharest 2007 19,62m Gheorghe Guşet Bucharest

Figure no. 1: performances got by male, shot put event, nationally - the minimal performance is 19,66m (1998) and the maximal one is 21,04m (2006); - the performances are got by the same sportsman and do not have an upward trajectory; - Romanian record for shot put, male, senior category, is 21,04m reached in 2006.

63

YEAR PERFORMANCE NAME VENUE 1998 21,77m Dragan Peric Bar 1999 22,02m John Godina Eugene, OR 2000 22,12m Adam Nelson Sacramento, CA 2001 21,97m Janus Robberts Eugene, OR 2002 22,51m Adam Nelson Portland 2003 22,67m Kevin Toth Lawrence, KS 2004 22,54m Christian Cantwell Gresham, OR 2005 22,20m John Godina Carson, CA 2006 22,45m Christian Cantwell Gateshead 2007 22,43m Reese Hoffa London (CP)

Figure no. 2: performances got by male, shot put event, internationally - the minimal performance is 21,77m (1998), and the maximal one is 22,67m (2003); - the performances do not have a continuously upward trajectory; - the world record for shot put, male, is 23,12m reached in 1990.

YEAR PERFORMANCE NAME VENUE 1998 18,20m Mihaela Oană Bucharest

1999 18,73m Elena Hila Bucharest 2000 18,94m Lucica Ciobanu Oneşti 2001 18,59m Elena Hila Istanbul 2002 18,73m Elena Hila Snagov 2003 18,24m Lucica Ciobanu Craiova 2004 17,96m Elena Hila Bucharest 2005 18,02m Elena Hila Oneşti 2006 17,24m Elena Hila Bucharest 2007 17,37m Anca Heltne Oneşti

Figure no. 3: performances got by female, shot put event, nationally - the minimal performance is 17,24m(2006) and the maximal one is 18,94m (2000); - the performances do not have a continuously upward trajectory; - the Romanian record for shot put event, female, senior category, is 21,00m reached in 1984.

YEAR PERFORMANCE NAME VENUE 1998 21,69m Vita Pavlysh Budapest 1999 21,15m Irina Krozhanenko Moskova 2000 21,46m Larisa Paleshenko Moskova 2001 20,61m Yanina Pravalinskay Edmonton 2002 20,64m Irina Krozhanenko Munchen 2003 20,77m Svetlana Krivelyova Tula 2004 20,79m Irina Krozhanenko Tula 2005 21,09m Nadzeya Ostapchuk Minsk 2006 20,56m Nadzeya Ostapchuk Minsk 2007 20,54m Valerie Vili Osaka Figure no. 4: performances got by female, shot put event, internationally

64

- the minimal performance is 20,54m (2007) and the maximal one is 21,69m (2000); - the performances do not have a continuously upward trajectory; - the world record for shot put event, female, is 22,63m reached in 1987.

18

18.5

19

19.5

20

20.5

21

21.5

22

22.5

23

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

year

mintern extern

02.5

57.510

12.515

17.520

22.525

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007year

mintern extern

Graph no. 1: Evolution of the performances got at shot put event, nationally and internationally, senior category (male)

Graph no. 2: Evolution of the performances got at shot put event, nationally and internationally, senior category (female)

The values of performances got by male at shot put event, internationally, are

much greater than the ones got by the Romanian athletes. The evolution of the performance has oscillatory trajectory for both the situations, as it can be observed in graph no. 1.

The same situation is observed at female category, but the performances seem to decrease in the course of the last years, as it is showed in graph no.2. 2. Discus throw performances

YEAR PERFORMANCE NAME VENUE 1998 61,10m Costel Grasu Bucharest 1999 63,58m Costel Grasu Bucharest 2000 62,79m Ionel Oprea Bucharest 2001 63,64m Ionel Oprea Ottawa 2002 63,82m Ionel Oprea Bucharest 2003 63,78m Sergiu Ursu Bucharest 2004 57,58m Ionel Oprea Plovdiv 2005 54,19m Mihai Grasu Bucharest 2006 62,57m Sergiu Ursu Kaunas 2007 62,62m Sergiu Ursu Bucharest Figure no. 5: performances got by male, discus throw event, nationally

- the minimal performance is 54,19 (2005) and the maximal one is 63,78m (2003); - the performances do not have a continuously upward trajectory; - the Romanian record for discus throw event, male, senior category is 68,12m reached in 1983.

65

YEAR PERFORMANCE NAME VENUE 1998 69,91m John Godina Salinas, CA 1999 - - - 2000 73,88m Virgilijus Alekna Kaunas 2001 70,99m Virgilijus Alekna Stellenbosch 2002 71,70m Róbert Fazekas Szombathely 2003 70,78m Róbert Fazekas Budapest 2004 70,97m Virgilijus Alekna Réthimno 2005 70,67m Virgilijus Alekna Madrid 2006 73,38m Gerd Kanter Helsingborg 2007 72,02m Gerd Kanter Salinas, CA

Figure no. 6: performances got by male, discus throw event, internationally - the minimal performance is 69,91 (1998) and the maximal one is 73,88m (2000); - the performances do not have a continuously upward trajectory; - the world record for discus throw event, male, senior category 74,08m reached in 1986.

YEAR PERFORMANCE NAME VENUE 1998 64,43m Manuela Târneci Bucharest 1999 68,80m Nicoleta Grasu Poiana Braşov 2000 68,70m Nicoleta Grasu Bucharest 2001 68,31m Nicoleta Grasu Atena 2002 64,90m Nicoleta Grasu Zagreb 2003 59,96m Ileana Brânduşoiu Bucharest 2004 64,92m Nicoleta Grasu Atena 2005 64,89m Nicoleta Grasu Torino 2006 65,21m Nicoleta Grasu Salon de Provence 2007 65,60m Nicoleta Grasu Zalău Figure no. 7: performances got by female, discus throw event, nationally

- the minimal performance is 59,96m (2003) and the maximal one is 68,80m (1999); - the performances do not have a continuously upward trajectory; - the Romanian record for discus throw event, female, senior category is 73,84m reached in 1988.

YEAR PERFORMANCE NAME VENUE 1998 - - - 1999 70,02m Natalya Sadova Thessaloníki 2000 68,70m Nicoleta Grasu Bucharest 2001 68,31m Nicoleta Grasu Atena 2002 67,73m Natalya Sadova Tula 2003 67,71m Vera Pospíšilová-Cechlová Réthimno 2004 69,14m Iryna Yatchenko Minsk 2005 66,81m Vera Pospíšilová-Cechlová Praga 2006 68,51m Franka Dietzsch Schonebeck 2007 67,67m Suzanne Powell Ross Maui, HI Figure no. 8: performances got by female, discus throw event, internationally

66

- the minimal performance is 66,81m (2005) and the maximal one is 70,02m (1999); - the performances do not have a continuously upward trajectory; - the world record for discus throw event, female, senior category is 76,80m reached in 1988.

54

56

58

60

62

64

66

68

70

72

199819 99

2000200 1

2 0022003

20 042005

200 62 007

ye a r

minte rn e xtern

05

1015

2 02 53 03 54 04 55055

6 06 57075

8 0

year

mint er n ex t er n

Graph no. 3: Evolution of the performances got at discus throw event, nationally and internationally, senior category (male)

Graph no. 4: Evolution of the results got at discus throw event nationally and internationally, senior category (female)

3. Hammer throw performances

YEAR PERFORMANCES NAME VENUE 1998 70,16m Cosmin Sorescu Bucharest 1999 71,27m Cosmin Sorescu Atena 2000 70,25m Cosmin Sorescu Bucharest 2001 72,79m Cosmin Sorescu Bucharest 2002 75,96m Cosmin Sorescu Bucharest 2003 76,46m Cosmin Sorescu Bucharest 2004 72,39m Cosmin Sorescu Bucharest 2005 74,50m Cosmin Sorescu Bucharest 2006 72,01m Cosmin Sorescu Bucharest 2007 74,09m Cosmin Sorescu Bucharest Figure no. 9: performances got by male, hammer throw event, nationally

- the minimal performance is 70,16m (1998) and the maximal one is 76,46m (2003), all the results being held by the same sportsman; - the performances do not have a continuously upward trajectory; - the Romanian record for hammer throw event, male, senior category is 77,60m reached in 1986.

67

YEAR PERFORMANCE NAME VENUE 1998 83,68m Tibor Gécsek Zalaegerszeg 1999 82,78m Karsten Kobs Dortmund 2000 82,58m Igor Astapkovich Minsk 2001 83,47m Koji Murofushi Toyota 2002 83,43m Aleksey Zagornyi Adler 2003 84,86m Koji Murofushi Praha 2004 84,46m Ivan Tsikhan Minsk 2005 86,73m Ivan Tsikhan Brest, BLR 2006 82,95m Vadim Devyatovskiy Minsk 2007 83,63m Ivan Tsikhan Osaka

Figure no. 10: performances got by male, hammer throw event, internationally - the minimal performance is 82,58 (2000) and the maximal one is 86,73m (2005); - the performances do not have a continuously upward trajectory; - the world record for hammer throw event, male, senior category is 86,74m reached in 1986.

YEAR PERFORMANCE NAME VENUE 1998 69,62m Mihaela Melinte Bucharest 1999 76,07m WR Mihaela Melinte Rudlingen 2000 74,32m Mihaela Melinte Nitra 2001 61,80m Cristina Fechită Bremen 2002 63,69m Virginia BlănuŃ Bucharest 2003 71,99m Mihaela Melinte Hirenze 2004 71,26m Mihaela Melinte Bucharest 2005 71,95m Mihaela Melinte Bucharest 2006 70,68m Mihaela Melinte Bucharest 2007 68,07m Mihaela Melinte Bucharest

Figure no. 11: performances got by female, hammer throw event, nationally - the minimal performance is 61,80m (2001) and the maximal is 76,07m (1999), being a world record at that period; - the performances do not have a continuously upward trajectory; - the Romanian record for hammer throw event, female, senior category is 76,07m reached in 1999.

YEAR PERFORMANCE NAME VENUE 1998 73,80m Olga Kuzenkova Togliatti 1999 76,07m Mihaela Melinte Rüdlingen 2000 75,68m Olga Kuzenkova Tula 2001 73,62m Olga Kuzenkova Adler 2002 72,94m Olga Kuzenkova München 2003 75,14m Yipsi Moreno Savona 2004 75,18m Yipsi Moreno La Habana 2005 77,06m Tatyana Lysenko Moskva 2006 77,80m WR Tatyana Lysenko Tallinn 2007 77,36m Gulfiya Khanafeyeva Sochi

Figure no. 12: performances got by female, hammer throw event, internationally

68

- the minimal performance is 72,94m (2002) and the maximal is 77,80m (2006); - the performances do not have a continuously upward trajectory; - the world record for hammer throw event, female, senior category is 77,80m reached in 2006.

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

year

mintern extern

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

year

mintern extern

Graph no 5: Evolution of the performances got at hammer throw event, nationally and internationally, senior category (male)

Graph nr. 6: Evolution of the performances got at hammer throw event, nationally and internationally, senior category (female)

4. Javelin throw performances

YEAR PERFORMANCE NAME VENUE 1998 66,56m Dorel GreŃa Bucharest 1999 76,58m Turcu Florin Atena 2000 73,93m Levente Bartha Bucharest 2001 75,59m Dorel GreŃea Trikala 2002 73,98m Levente Bartha Banska 2003 74,77m Levente Bartha Bucharest 2004 78,66m Levente Bartha Istambul 2005 74,88m Levente Bartha Navisad 2006 75,40m Levente Bartha Salonic 2007 75,34m Levente Bartha Bucharest

Figure no. 13: performances got by male, javelin throw event, nationally - the minimal performance is 66,56m (1998) and the maximal is 78,66m (2003); - the performances do not have a continuously upward trajectory; - the Romanian record for javelin throw event, male, senior category is 81,88m reached in 1990.

YEAR PERFORMANCE NAME VENUE 1998 90,88m Aki Parviainen Tartu 1999 93,09m Aki Parviainen Kuortane 2000 91,69m Konstadinós Gatsioúdis Kuortane 2001 92,80m Jan Zelezný Edmonton 2002 92,61m Sergey Makarov Sheffield 2003 90,11m Sergey Makarov Dessau

69

2004 87,20m Peter Esenwein Rehlingen 2005 91,53m Tero Pitkämäki Kuortane 2006 91,59m Andreas Thorkildsen Oslo 2007 91,29m Breaux Greer Indianapolis, IN Figure no. 14: performances got by male, javelin throw event, internationally

- the minimal performance is 87,20m (2004) and the maximal is 93,09m (2005); - the performances do not have a continuously upward trajectory; - the world record for javelin throw event, male, senior category is 98,48m reached in 1996.

YEAR PERFORMANCE NAME VENUE 1998 59,52m Felicia łilea Bucharest 1999 61,35m Ana Mirela Termure Poiana Braşov 2000 63,29m Ana Mirela Termure Snagov 2001 65,08m Ana Mirela Termure Bucharest 2002 63,89m Felicia Moldovan Zurich 2003 61,91m Ana Mirela Termure Bucharest 2004 63,01m Felicia Moldovan Heraklion 2005 61,65m Felicia Moldovan Pontevedra 2006 62,14m Felicia Moldovan Hengelo 2007 61,19m Monica Stoian Bangkok

Figure no. 15: performances got by female, javelin throw event, nationally - the minimal performance is 59,52m (1998) and the maximal is 65,08 (2001); - the performances do not have a continuously upward trajectory; - the Romanian record for javelin throw event, male, senior category is 65,08m reached in 2001.

YEAR PERFORMANCE NAME VENUE 1998 - - - 1999 67,09m Miréla Manjani Sevilla 2000 69,48m Trine Hattestad Oslo 2001 71,54m Osleidys Menéndez Réthimno 2002 67,47m Miréla Manjani München 2003 66,52m Miréla Manjani Paris Saint-Denis 2004 71,53m Osleidys Menéndez Athena 2005 71,70m WR Osleidys Menéndez Helsinki 2006 66,91m Christina Obergföll Athena 2007 70,20m Christina Obergföll München

Figure no. 16: performances got by female, javelin throw event, internationally - the minimal performance is 66,52m (2003) and the maximal is 71,70m (2005); - the performances do not have a continuously upward trajectory; - the world record for javelin throw event, female, senior category is 71,70m reached in 2005.

70

As concerns the javelin throw event, the evolution of the performances doesn’t oscillate very much, nor do they keep balanced or progress continuously.

0

10

20

30

40

50

60

70

80

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

year

m

intern extern

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

year

m

intern extern

Graph no 7: Evolution of the performances got at javelin throw event, nationally and internationally, senior category (male)

Graph no 8: Evolution of the performances got at javelin throw event, nationally and internationally, senior category (female)

Conclusions

As a result of the information analyze and of their interpretation, the following conclusions can be drawn: - taking into consideration the hypothesis that the performances have had an evolution of continuous increase, I found that it didn’t confirm itself. - the evolution of performances is oscillatory, not uniform, and a decreasing tendency can be observed for the majority of the situations; - comparing the internal performances to the external ones, male and female, I have come to the conclusion that the girls in our country got a little higher performances than the boys and a proof for this situation is represented by the performances got in the international contests. For some events, the best national performances were frequently got by the same sportsman. For example, Cosmin Sorescu has held the best performances of Romania for 10 years at hammer throw event and Gheorghe Guşet at shot put event.

BIBLIOGRAPHY 1. The Romanian Athletics Federation –”Athletics”, tomes 1999-2007, contests

regulations – technical performances 2. www.fra.ro 3. www.iaaf.com

71

STUDIU PRIVIND SISTEMELE DE APĂRARE FOLOSITE DE ECHIPELE DE

SENIORI – DIVIZIA A

Dana Ciocan Universitatea din Bacău

Cuvinte cheie: Volei, sistem de apărare, preluare din serviciu, preluare din atac, blocaj

Rezumat: Dezvoltarea continuă a jocului de volei pe plan mondial a determinat

atât pe practicieni cât şi pe teoreticieni să studieze conŃinutul jocului competiŃional, iar în ultima perioadă au manifestat un interes din ce în ce mai mare şi pentru studierea diferitelor sisteme de atac şi apărare. Stabilirea clară, precisă a modelului de joc, de atac şi apărare, constituie o cerinŃă de bază a performanŃei în volei la orice nivel. Cercetarea de faŃă, privind studierea sistemelor de apărare folosite de echipele de seniori de divizia A, se încadrează perfect în cerinŃele generale ale cunoaşterii jocului şi constituie o problemă de mare actualitate privind dezvoltarea acestuia.

Introducere În cadrul fenomenului social - sport de performanŃă - voleiul ca joc şi disciplină

sportivă, ocupă un loc de frunte, el fiind un domeniu în care complexitatea şi evoluŃia structurilor motrice a determinat o creştere cel puŃin surprinzătoare a sa.

Jocul de volei de performanŃă, ca activitate socială caracteristică şi cu o vechime de peste un secol, este prezent în competiŃiile sportive şi activităŃile sociale din majoritatea Ńărilor lumii, la nivelul celor mai mari întreceri de pe glob.

ObŃinerea succesului, ca finalitate în jocul de volei de performanŃă, depinde azi de actualizarea permanentă a conŃinuturilor şi formelor de manifestare ale eforturilor şi solicitărilor, la exigenŃele competiŃionale, pe seama unor activităŃi permanente de informare – cercetare. Realizarea unui studiu asupra sistemelor de apărare, dublată de o analiză a conŃinutului şi eficienŃei jocului de apărare, în conformitate cu realitatea competiŃională, ne poate da o mare cantitate de informaŃii exacte, privind jocul prestat la nivelul seniorilor de Divizia A. Aceste informaŃii pot fi repere esenŃiale şi absolut necesare, în pregătirea acŃiunilor de apărare a jucătorilor şi totodată pot conduce la realizarea unui model de joc pe baze noi, în care eficienŃa apărării, să-şi aducă contribuŃia la creşterea eficienŃei generale a jocului la acest nivel.

Obiectivul cercetării Realizarea unor modele de eficienŃă a acŃiunilor de apărare cu ajutorul cărora să

putem determina eficienŃa generală pentru jocul de apărare la echipele de senioare de Divizia A.

72

Ipotezele cercetării Ipotezele pe care a fost necesar să le verificăm prin acest studiu sunt determinate şi

de necesitatea cunoaşterii pentru activitatea practică de instruire, a modelelor de conŃinut şi eficienŃă specifice apărării, la nivelul echipelor de Divizia A.

− Cunoaşterea structurii sistemelor de apărare şi a eficienŃei acŃiunilor de joc specifice apărării, ne va permite o mai bună organizare a pregătirii acesteia în conformitate cu cerinŃele jocului competiŃional.

− Determinarea şi cunoaşterea aspectele pozitive şi negative specifice diferitelor sisteme de apărare, va permite găsirea soluŃiilor adecvate pentru înlăturarea acestora şi folosirea celor mai eficiente mijloace de pregătire a apărării. Metodele de cercetare ( subiecŃi) Metode de cercetare: metoda documentării; metoda observaŃiei; metoda anchetei;

metoda modelării; metode statistico-matematice de înregistrare şi prelucrare a datelor. Cercetarea a cuprins în studiu 4 echipe feminine, participante la Campionatul NaŃional de volei, pentru senioare Divizia A ediŃia 2006-2007, printre care: Dinamo Bucureşti, Unic Piatra NeamŃ, CSU Metal GalaŃi şi ŞtiinŃa Bacău.

Rezultate Distingem două sisteme de apărare: sistemul de apărare cu centrul doi retras şi

sistemul de apărare pe culoar, iar în cadrul fiecărui sistem, în funcŃie de sarcinile speciale pe care le pot primi ceilalŃi jucători, deosebim variante ale sistemului respectiv.

Constatăm că nici unul dintre sisteme nu este perfect şi că fiecare are avantaje şi dezavantaje. Important este ca atunci când unul dintre ele este aplicat, el să corespundă cunoştinŃelor jucătorilor, posibilităŃilor acestora şi să aibă un grad cât mai mare de eficienŃă.

Modelul eficienŃei apărării pe set, la nivelul echipelor de seniori determinat şi elaborat în urma prelucrării datelor şi informaŃiilor de care am dispus.

Cifrele cuprinse în tabel, reprezintă valorile medii ale modelului general al eficienŃei apărării pe parcursul unui set, valori raportate şi la coeficientul de eficienŃă. Tabel nr. 1 - Cuprinzând datele modelului eficienŃei apărării pe set

Componentele modelului

Medie acŃ/set

% AcŃ +

% AcŃ 0

% AcŃ -

% CE

Preluare din serviciu

21,4 100 13,1 62,2% 5 23,3% 3,3 15,5% 0,73

Preluare din atac 18,7 100 8,6 46% 2,4 12,8% 7,7 41,2% 0,52

Blocaj 35,6 100 6,6 18,5% 19,2 54% 9,8 27,5% 0,46 Total acŃiuni /set 75,7 100 28,3 37,4% 26,6 35,1% 20,8 27,5% 0,55

Valorile obŃinute se pot vedea pe cele două grafice, pot fi considerate optime şi

reflectă eficienŃa medie a jocului de apărare în competiŃiile oficiale, la nivelul diviziei A, în Campionatul naŃional de seniori, ediŃia 2006-2007.

73

Grafic nr. 1 - Reprezentând modelul eficienŃei generale a apărării

Grafic nr. 2 - Reprezentând valorile coeficientului de eficienŃă a acŃiunilor de joc specifice apărării comparativ cu valoarea acestuia la nivelul setului

Am făcut o analiză amănunŃită a principalelor sisteme de apărare folosite şi în acelaşi timp am determinat şi elaborat modele ale eficienŃei specifice apărării, pentru set, pentru cele două structuri fundamentale (la serviciu şi primirea serviciului) şi pentru acŃiunile de joc specifice apărării, respectiv: preluarea din serviciu, blocajul şi preluarea din atac. Analiza acestor modele, scoate în evidenŃă cauzele concrete care duc, în majoritatea situaŃiilor la câştigarea sau pierderea punctelor, cunoaşterea acestor cauze de către antrenori şi sportivi putând duce la eliminarea lor.

Concluzii Cunoaşterea conŃinutului jocului şi eficienŃa a acŃiunilor de joc specifice apărării,

este necesară şi obligatorie şi constituie repere esenŃiale, pentru calitatea pregătirii în conformitate cu cerinŃele actuale ale jocului de volei, de mare performanŃă.

Elaborarea tuturor modelelor de eficienŃa, a componentelor jocului de apărare, trebuie să aibă la bază jocul competiŃional, deci vor fi elaborate după datele şi informaŃiile pe care le oferă jocul oficial, competiŃia.

Pierdute20,8 acŃ /

27%

Neutre26,6 acŃ /

35%

Câştigate28,3 acŃ /

38%

0

0,1

0,2

0,3

0,4

0,5

0,6

0,7

0,8

Preluare din serviciu Preluare din atac Blocaj Total acŃ/set

Preluare din serviciu Preluare din atac Blocaj Total acŃ/set

74

Modelele şi parametrii privind eficienŃa apărării, trebuie să constituie repere iniŃiale în joc şi pregătire, obŃinerea rezultatelor de valoare fiind condiŃionată de depăşirea în permanenŃă a nivelului acestora, condiŃie obligatorie dacă Ńinem seama de valoarea mereu crescândă a jucătorilor şi de progresul permanent al jocului.

Pregătirea jocului în apărare, trebuie să se realizeze pentru fiecare poziŃie din teren, cât mai precis, în aşa fel încât să se excludă întâmplătorul din joc, fiecare jucător având sarcini exacte în conformitate cu parametrii de conŃinut şi eficienŃa a acŃiunilor de apărare specifice postului pe care aceştia evoluează.

Întreaga planificare şi programare a instruirii trebuie să respecte ponderea componentelor modelului competiŃional de conŃinut şi cu indici de eficienŃa cât mai crescuŃi.

Pregătirea fiecărei acŃiuni de apărare în parte, să respecte parametrii modelului competiŃional de eficienŃă şi să se încadreze în situaŃiile de joc specifice.

Introducerea postului de libero a dus la creşterea eficienŃei generale a apărării la nivelul echipelor de seniori, făcând unanim acceptată această idee controversată la început. Totuşi pregătirea jucătorilor pentru acest post nu este la nivelul cerinŃelor, antrenorii şi specialiştii domeniului trebuind să găsească soluŃii adecvate în acest sens.

BIBLIOGRAFIE 1. Bâc O., Pop N. - Volei 100 de ani, Editura Daco Press, Cluj-Napoca, 1995; 2. Dragnea A. - Antrenament sportiv, ANEFS, Bucureşti, 1992; 3. Epuran M. - Modelarea conduitei sportive, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1990; 4. Drăgan I. - Medicina sportivă aplicată-volei, Editis, Bucureşti, 1994; 5. Fântâneanu E. - Volei-mică enciclopedie, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1981; 6. Ghenadi V. - Volei-obiectivizarea instruirii, Editura Plumb, Bacău, 1996; 7. Ghenadi V. - Volei sub formă de joc, Editura Sport - Turism, Bucureşti, 1972; 8. Mateescu N., Popescu M. - Voleiul Românesc, Ed. Sport Turism, Bucureşti, 1977; 9. Mârza Dan, Grapă F. – Volei în învăŃământ, Editura Plumb, Bacău, 1998 10. Murafa N., Stroe Şt. - Volei, Editura U.C.F.S., Bucureşti 1967; 11. Murafa N., Stroe Şt. - Curs de volei, Editura I.E.F.S., Bucureşti 1980; 12. Şerban M., - Volei-strategie şi tactică, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1984; 13. ***, - Regulamentul jocului de volei, F.R.V., 2000, 2006

75

STUDY REGARDING THE DEFENCE SYSTEMS USED BY THE DIVISION A

SENIOR TEAMS

Dana Ciocan, University of Bacău

Keywords: Volleyball, defense system, service receive, passing, blocking Abstract: The continuous worldly development of the volleyball determined both

practitioners and theorists to study the content of the competitive game and in the last period have manifested an increasing interest also for the study of the different attack and defense systems. A clear, precise conception of the game model, in attack and defense, constitutes a basic demand of the volleyball performance, at any level. This research, regarding the study of the defense systems used by the division A senior teams, is perfectly matched with the general requirements of game knowledge and constitutes an issue of great importance regarding its development.

Introduction Inside the social phenomenon of competitive sports, volleyball, as a game and as a

sportive discipline, occupies a front seat, it being a field in which the complexity and evolution of the motor structures determined it to grow at least surprisingly.

The competitive volleyball game, as a characteristic social activity being over a century old, is present at sportive competitions and social activities from most countries, at highest forms of competitions on the globe.

Achieving the success, as a goal in competitive volleyball, depends today of the permanent update of the contents and forms of manifestation of the effort and demands, to the competition requirements, based on permanent informing-research activities. Conducting a study regarding the defense systems, doubled by an analysis of the content and efficiency of the defense play, in conformity with the competitive reality, can give us a massive quantity of exact information regarding the division A senior play. These informations can be essential and absolutely necessary landmarks in training the players’ defense actions and, at the same time, can lead to a game model conceived on new basis, in which the efficiency of the defense to bring its contribution to raising the general efficiency of the game at this level.

Research objective Structuring certain efficiency models of the defense actions, with the help of

which we can determine the general efficiency for the division A senior teams defense play.

Research hypotheses The hypotheses that were necessary to verify through this study are determined

also by the necessity of knowing, for the practical instruction activity, of the specific

76

defensive content and efficiency models in the Division A teams. − Knowing the structure of the defense systems and the specific game actions efficiency will allow us to better organize the training, in conformity with the demands of the competition play.

− Determining and knowing the positive and negative aspects that are specific to different defense systems, will allow us to find the adequate solutions in order to eliminate them and to use the most effective means of preparing the defense. Research methods (subjects) The research methods that were used: documenting method; observation method;

inquiry method; modeling method; statistical-mathematical methods of recording and interpreting the data. The research studied four women’s teams, participant at the 2006-2007 division A senior Nation Volleyball Championship, among which were: Dinamo Bucureşti, Unic Piatra NeamŃ, CSU Metal GalaŃi and ŞtiinŃa Bacău.

Results We can distinguish two defense systems: the defense system with the center two

withdrawn and the defense system on the route, and inside each system, depending on the special tasks that can be given to the other players, we can set apart different variants of that specific system.

We can see that none of these systems is perfect and that each has its advantages and disadvantages. What is important, is that when one of them is applied, it must correspond to the players’ level of knowledge, their possibilities, and to have a high degree of efficiency.

The set defense efficiency model, at the senior teams, was determined and elaborated following the analysis of the data and of the informations we had.

The numbers comprised in the following table represent the average values of the defense efficiency general model, during a set, values reported also to the efficiency coefficient. Table 1 - Comprising the data for the set defense efficiency model

Components of the model

Average act/set

% Act +

% Act 0

% Act -

% CE

Service receive 21.4 100 13.1 62.2% 5 23.3% 3.3 15.5% 0.73

Passing 18.7 100 8.6 46% 2,4 12.8% 7.7 41.2% 0.52

Blocking 35.6 100 6.6 18.5% 19,2 54% 9.8 27.5% 0.46 Total actions/set 75.7 100 28.3 37.4% 26,6 35.1% 20.8 27.5% 0.55

The obtained values can be seen in the two charts, and they can be considered optimal and reflect the average efficiency of the defense play, during official competitions, at division A level, during the 2006-2007 National Senior Championships.

77

Figure nr. 1 - Efficiency model of the defense play

Win28,3 act / 38%

Neutral26,6 act / 35%

Lost20,8 act / 27%

WinNeutralLost

Figure nr. 2 - Coefficient representing the efficiency of the actions of specific defense game compared to its value at the level set

0

0.1

0.2

0.3

0.4

0.5

0.6

0.7

0.8

Service Receive Passing Block Total act/set

Service Receive Passing Block Total act/set

I have made a detailed analysis of the main defense systems that were used and, at the same time, I have determined and elaborated models of the specific defensive efficiency for the set, for the two fundamental structures (at Service and Receiving) and for the game actions that are specific to the defense, respectively: service receive, blocking and passing. The analysis of these models emphasizes the clear causes that can lead in most situations, to winning or losing points; if the coaches and players know about these causes, they can better eliminate them.

Conclusions Knowing the content of the game and the efficiency of the specific defense game

actions is necessary and mandatory, and constitutes an essential landmark for the

78

quality of the training, in conformity with the current requirements of the high performance volleyball game.

The elaboration of all the efficiency models, the defense components, must have as a basis the competitive game, so it will be elaborated according to the data and information that the official game, the competition, offers.

The models and the parameters regarding the efficiency of the defense must constitute initial landmarks for the game and training, obtaining valuable results being conditioned by the constant overcoming of their level, a mandatory condition, if we take into account the always increasing value of the players and the permanent progress of the game.

The preparation of the defense play must be made for each position in the court, as precisely as possible, so that there would not be anything left to chance, each player having precise tasks to accomplish, in conformity with the content parameters and the efficiency of the defense actions that are specific for the position they play.

The full planning and programming of the training must respect the importance of the components of the content competition model with efficiency indexes as high as possible.

The preparation of each defense action should respect the parameters of the efficiency competition model and to be registered in the specific game situations.

The introduction of the libero position lead to an increase in the general defense efficiency in senior teams, making unanimously accepted this initially controversial idea. Still, the training of the players for this position is under the general requirements, so the coaches and the field specialists must find adequate solutions for it.

BIBLIOGRAPHY 1. Bâc O., Pop N. - Volei 100 de ani, Editura Daco Press, Cluj-Napoca, 1995; 2. Dragnea A. - Antrenament sportiv, ANEFS, Bucureşti, 1992; 3. Epuran M. - Modelarea conduitei sportive, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1990; 4. Drăgan I. - Medicina sportivă aplicată-volei, Editis, Bucureşti, 1994; 5. Fântâneanu E. - Volei-mică enciclopedie, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1981; 6. Ghenadi V. - Volei-obiectivizarea instruirii, Editura Plumb, Bacău, 1996; 7. Ghenadi V. - Volei sub formă de joc, Editura Sport - Turism, Bucureşti, 1972; 8. Mateescu N., Popescu M. - Voleiul Românesc, Ed. Sport Turism, Bucureşti, 1977; 9. Mârza Dan, Grapă F. – Volei în învăŃământ, Editura Plumb, Bacău, 1998 10. Murafa N., Stroe Şt. - Volei, Editura U.C.F.S., Bucureşti 1967; 11. Murafa N., Stroe Şt. - Curs de volei, Editura I.E.F.S., Bucureşti 1980; 12. Şerban M., - Volei-strategie şi tactică, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1984; 13. ***, - Regulamentul jocului de volei, F.R.V., 2000, 2006

79

EFICIENłA KINETOTERAPIEI ÎN DISTROFIA MUSCULARĂ DUCHENNE

Marinela RaŃă

Universitatea din Bacău

Cuvinte cheie: distrofia musculară Duchenne, kinetoterapie, pediatrie Rezumat Distrofiile musculare sunt boli genetice caracterizate de o atrofie progresivă a

muşchilor şi un tonus scăzut care începe cu schimbări microscopice care au loc la nivelul muşchilor, care degenerează în timp, astfel forŃa musculară a persoanei scade. Kinetoterapia devine o parte importantă a vieŃii tânărului cu această boală, încă de la diagnosticare. Astfel de realizează o monitorizare şi tratare a problemele care apar în sistemul musculo-scheletic.

Introducere Distrofiile musculare progresive sunt cele mai frecvente afecŃiuni genetice

umane, cauza lor fiind în relaŃie cu o genă anormală pentru distrofină. Miopatia Duchenne sau forma severă de distrofie musculară progresivă este cea mai comună copilului, are modul de transmitere X-linkat şi o prevalenŃă de 2 la 10 000 indivizi.

Fig. nr. 1 - muşchii afectaŃi în cazul DMD

Primele manifestări clinice apar între 3 şi 5 ani cu expresivitate limitată la sexul masculin; este interesată simetric, selectiv musculatura pelvină, apoi scapulară, cu tendinŃă la distalizare. Se asociază hipertrofii tranzitorii ale moleŃilor şi ale altor grupe musculare (limbă, deltoid, maseteri); este frecvent prezentă cardiomiopatia distrofica, dar semnele de congestie cardiaca sau aritmiile sunt rare. EvoluŃia este inexorabil catre imobilizare. Criteriile clinice sunt de cea mai mare utilitate pentru diferenŃierea diverselor forme care beneficiază de o expresie relativ caracteristica. Diagnosticul pozitiv se face pe baza enzimogramei serice şi a EMG de tip miogen; biopsia musculară face confirmarea.

Kinetoterapia este poate singurul mod de ameliorare a bolii. Ea joacă un rol foarte important în viaŃa tinerilor, din momentul în care au fost diagnosticaŃi până când ajung la vârsta şcolarizării şi chiar mai târziu. Instituirea unui program kinetoterapeutic imediat după diagnosticare se impune cu necessitate.

80

Ipotezele cercetării Având în vedere caracteristicile de vârstă ale subiecŃilor, simptomele specifice

distrofiei musculare Duchenne precum şi tulburările asociate am stabilit următoarele ipoteze ale cercetării:

• Dacă programele recuperatorii specifice kinetoterapiei se aplică cât mai precoce posibil, imediat ce persoana este diagnosticată, atunci se va obŃine o stagnare sau o îmbunătăŃire a stării de sănătate.

• Dacă metodele specifice kinetoterapiei sunt îmbinate cu ludoterapia, meloterapia şi stimularea senzorială se va obŃine o mai bună colaborare, o creştere a gradului de participare activă şi implicit îmbunătăŃirea nivelului funcŃional al copilului.

Material, metodă Cazurile cuprinse în cercetare au fost preluate de la medicii din Bacău şi sunt

cuprinse în tabelul nr. 1. Am ales aceşti subiecŃi deoarece i-am considerat reprezentativi pentru cercetarea de faŃă Ńinând cont de stadiul în care se află şi prognosticul lor.

Tabelul nr. 1 – Eşantionul de subiecŃi

Nr. crt.

Nume/ Prenume

Data naşterii

Datele iniŃiale şi finale

Diagnostic

1. C. C.

17.02.2002

30.08.2006 27. 06. 2007

Distrofie musculară Duchenne, retard psihic moderat, dislalie polimorfă

2. B.R. 03.02.1998

23.04.2006 07. 01. 2007

Distrofie musculară Duchenne

3. B. I. D.

02.01.2001

28.07.2006 20.07. 2007

Distrofie musculară Duchenne, cardiopatie, dislalie polimorfă

Metode de explorare şi evaluare

Pentru a evalua cât mai obiectiv potenŃialul funcŃional al copiilor cuprinşi în cercetare, am utilizat testul Evaluării motrice funcŃionale globale (EMFG, Russel D., 1998). EMFG este o utilă investigaŃie standardizată, concepută şi validată pentru măsurarea schimbărilor în motricitatea funcŃională globală în timp la copilul cu IMC, noi aplicându-l şi în cazul de faŃă. Se cotează astfel: 0 = nu schiŃează, 1 = schiŃează, 2 = executa parŃial, 3 = execută

Tratamentul kinetoterpeutic A fost aplicat de 3 ori pe săptămână, în medie de 45-50 de minute şi a fost

structurat în acord cu obiectivele de bază ale kinetoterapiei şi principiile psihopedagogice (tabelul nr. 2). S-a lucrat cu ei aproximativ un an, imperativă fiind şi implicarea familiei în terapie la domiciliu.

81

Tabel nr. 2. Etapizarea programului kinetoterapeutic OBIECTIVE MIJLOACE Etapa de recuperare I � Combaterea durerii � Evitarea apariŃiei atitudinilor vicioase şi a deformărilor articulare � Evitarea apariŃiei atrofiei musculare

- masaj relaxator la nivelul gambelor şi a muşchilor ischiogambieri şi stimulativ pentru musculature hipotonă (fig. nr.1) - timp de lucru 10 minute, se includ următoarele tehnici: efleuraj, fricŃiuni, frământări, cernut, rulat, tapotament (doar la cel stimulativ), vibraŃii;

- tehnici de facilitare neuroproprioceptivă ca: CR, MARO, hold-relax, RR.

Etapa de recuperare II

� Îndepărtarea tuturor simptomelor evidenŃiate în prima etapă. � Creşterea forŃei fibrelor musculare restante sănătoase � Prevenirea instalării obezităŃii sau combaterea acesteia în cazul instalării � Reeducarea deprinderilor motrice de bază � Tonifierea musculaturii hipotone restante � Reeducarea respiraŃiei

− mobilizări pasive/ active, active cu rezistenŃă la nivelul gleznelor: flexie plantară, dorsală, inversie, eversie;

− triplă flexie pasiv/activ, cu rezistenŃă; − flexie la nivelul şoldului şi a genunchiului,

alunecarea piciorului pe saltea pentru stimularea flexiei plantare a piciorului;

− aceleaşi exerciŃii se efectuează simultan şi alternativ (tripla flexie), tehnici de facilitate IL, ILO, SR, SI, diagonalele Kabbat;

− se realizează exerciŃii din poziŃiile fundamentale (decubit ventral, dorsal, patrupedie, pe genunchi, cavaler servant ortostatism) şi mişcări simple şi complexe precum şi treceri dintr-o postură în alte;

Etapa de recuperare III

� MenŃinerea tonusului musculaturii neafectate � Tonifierea musculaturii restante sănătoase � Prevenirea apariŃiei deformărilor şi contracturilor � Reeducarea respiraŃiei

Ortostatism La nivelul gâtului şi capului:

Flexie şi extensie cap şi gât Înclinări dreapta, stânga CircumdicŃii.

Membre superioare Morişca înainte/înapoi Proba marionetelor Realizarea mai multor prize prin ludoterapie

Membre inferioare Urcarea şi coborârea la spalier Genoflexiuni uşoare cca. 20 de grade Mers cu sprijin de bară sau fără ajutor Ridicarea piciorului peste obstacol şi alternarea paşilor

Şezând la marginea unei bănci, ridicarea în ortostatism, cu sprijinul membrelor superioare şii fără acestea

82

Etapa de recuperare IV

� Dezvoltarea reacŃiilor de echilibru static şi dinamic � Educarea mersului � Reeducarea respiraŃiei � MenŃinerea echilibrului psiho-emotional adecvat

ExerciŃii la aparate de gimnastică

stepper- 3 minute bicicletă ergonomica- 5 minute covor mecanic- 3 minute sau covor electric- 3 minute jocuri senzoriale ObservaŃii: Fiecare exerciŃiu se execută de 2 x 10 repetări, exerciŃiile de respiraŃie se integrează între pauzele dintre repetări, dar sunt realizte şi cu aparatură specifică sau obiecte (umfatul baloanelor şi folosirea diferitelor dispozitive pentru suflat).

Rezultate

În urma aplicării şi interpretării EMFG s-a constatat că toŃi cei trei subiecŃi au înregistrat o evoluŃie semnificativă privind funcŃionalitatea. Datele din graficul nr. 1 relevă faptul că aplicarea kinetoterapiei cu rigurozitate, structurat şi sub îndrumarea unui specialist adduce beneficii copilului cu distrofie musculară, fapt evidenŃiat prin creşterea nivelului funcŃional de la 28.43 la primul subiect la 58.56 în final, progresul fiind de 30.13. Pentru subiectul nr. 2 evoluŃia a fost de la 68.64 la 90.5, progres 21.86 şi la cel de-al treilea de la 56.3 la 87.6, evoluŃia a înregistrat un total de 31,3.

28.43

68.6456.3

0

20

40

60

80

100

subiect 1 subiect 2 subiect 3

iniŃal int.1int.2finală

Graficul nr. 1 - Evaluare motrică funcŃională globală la cei trei subiecŃi

Putem afirma, după analizarea rezultatelor că cele mai mari punctaje au fost

obŃinute de subiecŃii 1 şi 3 care au aceiaşi vârstă cronologică, menŃionând astfel precocitatea intervenŃiei ca fiind foarte importantă (vîrsta lor fiind de 4, respective 5 ani,). Deşi în vârstă de 8 ani, subiectul nr. 2 are şi el un rezultat substanŃial, care contribuie la reducerea nivelului de dependenŃă, fiind capabil să participle mai mult la activităŃile zilnice şi de autoîngrijire.

83

Concluzii Prin tehnicile şi metodele aplicate în cadrul programului de kinetoterapie, s-a observat o îmbunătăŃire a stării de sănatate a subiectilor.

Concluziile la care am ajuns au fost următoarele: − Programele recuperatorii specifice kinetoterapiei aplicate cât mai precoce

posibil, imediat ce persoana este diagnosticată, atunci se va obŃine o stagnare şi chiar creşterea nivelului funcŃional.

− Metodele specifice kinetoterapiei fiind îmbinate şi cu stimularea senzorială se va obŃine o mai bună colaborare cu subiectul, o creştere a gradului de participare activă şi implicit îmbunătăŃirea nivelului de independenŃă.

− SubiecŃii au răspuns la tratamentul kinetoterepeutic foarte bine, dar în mod diferit, motivul fiind datele luării în evidenŃă a subiecŃilor, complexitatea tabloului clinic, precocitatea intervenŃiei kinetoterapeutice, mediul în care cresc.

− Componenta psihică influenŃează implicarea şi participarea activă a copiilor în intervenŃie. C C. şi B.I. erau constienŃi de agravarea bolii, în timp ce . B.R. nu cunoştea consecinŃele afecŃiunii lucrând cu mai puŃin interes în majoritatea programelor.

− Contextul interdisciplinar, incluzând şi kinetoterapeutul, constitue o necesitate în abordarea terapeutică a copilului cu distrofie musculară Duchenne, având drept scop stagnarea/ încetinirea procesului degeneratic şi îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii.

BIBLIOGRAFIE

1. Arsene , C- Patologia neurochirurgicală infantilă, ed Medicală, Bucureşti, 1977 2. Cordun, M., - Kinetologie medicală, Editura Axxa, Bucureşti, 1999 3. Pasztai Z.- Kinetoterapia în neuropediatrie, ed. Arionda, Oradea, 2004 4. Sbenghe, Tudor – Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei, Editura Medicală,

Bucureşti, 1999 5. Sbenghe, Tudor – Recuperarea bolnavului la domiciliu, Editura Medicală, Bucureşti,

1996.

84

THE EFFICIENCY OF PHYSICAL THERAPY IN DUCHENNE MUSCULAR

DYSTROPHY

Marinela RaŃă University of Bacău

Key words: Duchenne muscular dystrophy, physical therapy, pediatrics Summary Muscular dystrophies are genetic diseases characterized by a muscles

progressive atrophy and a hypotonicity starting with microscopic changes that happens at muscles level, which degenerates in the course of time, so that the muscular force of the person decreases. Physical therapy becomes an important part of youth’s life with this disease, starting from the moment of diagnosis. Thus, supervision and a cure of the troubles of the muscular spare system are achieved.

Introduction Progressive muscular dystrophies are the most frequent human genetic diseases,

their cause being related to an abnormal gene for dystrophin. Duchenne myopathy or the severe form of progressive muscular dystrophy is the most usual for children, with a X-linked transmitting way and a prevalence of 2 per 10 000 individuals.

Picture no. 1 – affected muscles in the Duchenne muscular dystrophy condition (DMD)

The first clinical manifestations appear between 3 and 5 years having a limited expressiveness for male; it is symmetric, selectively the pelvic muscles, then the scapular ones, with a distal migration tendency. Transitory hypertrophies of the mollets and of other muscular groups (tongue, deltoid, masseters) are associated; the dystrophic cardiomyopathy is frequently present, but the cardiac congestion manifestations or the arrhythmias are rare. The evolution leads inexorably to immobility. The clinical criteria are the most useful to differentiate the various forms which are characterized by a relatively specific expression. The positive diagnosis is achieved on the basis of the serumal enzymogram and of the electromyography (EMG) myogene type; muscular biopsy confirms it.

Physical therapy may be the only one way to improve the disease. It has an important contribution in youth’s life, starting with the diagnosis moment till the period they go to school and even later. A physical therapy program must be initiated and planned immediately after the diagnosis moment.

85

The research hypothesis Taking into consideration the age characteristics of the objects, the specific

symptoms of the Duchenne muscular dystrophy, but also the associated disturbances, the following research hypothesis were settled:

• If the recovery cures specific to physical therapy start as precocious as possible, immediately after the moment when the person has been diagnosed, stagnation and a bettering of health condition will be gained.

• If the physical therapeutic methods are combined with playing-therapy, music therapy and sensorial stimulation, a better collaboration, an increase of active participation extent and implicitly the improvement of child’s functional level will be gained.

Material, method The researching cases were taken over from the doctors in Bacău town and they

are included in figure no. 1. These objects were chosen because they were considered to be representative for the hereby research, taking into account their stage and their prognostic.

Figure no. 1 – Sample of objects

No. Name/ First name

Birth date Initial and final dates

Diagnosis

1. C. C.

17.02.2002 30.08.2006 27. 06. 2007

Duchenne muscular dystrophy, moderate psychic retard, polymorphical dyslalia

2. B.R. 03.02.1998 23.04.2006 07. 01. 2007

Duchenne muscular dystrophy

3. B. I. D.

02.01.2001 28.07.2006 20.07. 2007

Duchenne muscular dystrophy, cardiopathy, polymorphical dyslalia

Exploration and evaluation methods

In order to evaluate as objectively as possible the functional potential of the children involved in the research, the test of Global functional motion evaluation has been applied. (GFME, Russel D., 1998). GFME is an useful standard investigation, achieved and valid in order to measure changes in global functional motility in time for the child with cerebral palsy, being also applied in the present situations. The quotations are like this: 0 = no reaction, 1 = poor reaction, 2 = partial execution, 3 = execution

Physical therapy cure It was applied 3 times a week, for about 45-50 minutes and it was structured in

accordance with the basic objectives of the physical therapy and with the psycho-pedagogic principles (table no. 2). The therapy was done for about 1 year, the implication of the family in home therapy being an imperative condition.

86

Figure no. 2. The stages of the physical therapy cure OBJECTIVES MEANS The first recovery stage

� To fight against pain � To avoid the formation of vicious attitudes and joint deformations

� To avoid the muscular atrophy coming out

- relaxing massage at the shanks and ischio-shank muscles level and a stimulating one for hypotonic musculature (figure no.1) – execution time 10 minutes; the following techniques are included: smoothing, friction, kneading, sifting, rolling, patting (only in the stimulating one), vibrations;

- techniques of neuro-proprioceptive facilitation like: CR, MARO hold-relax, RR.

The second recovery stage

� To eliminate all the symptoms stood out in the first stage.

� To increase the force of the outstanding healthy muscular fibres

� To prevent the settlement of obesity or to eliminate it if it has already settled

� To re-educate the basic motility abilities

� The outstanding hypotonic muscles

� To re-educate breathing

- passive/ active mobilizations, active ones with resistance at ankles level: plantar flexion, dorsal flexion, inversion, eversion; - triple passive/active flexion, with resistance; - flexion at the level of the hip and of the knee, foot slide on the mattress in order to stimulate foot plantar flexion; - the same exercises are done simultaneous and alternatively (triple flexion), techniques of de facilitate IL, ILO, SR, SI, Kabbat diagonals; - exercises in the fundamental positions ( ventral and dorsal decubitus, quadrupedity, on knees, servant knight orthostatism), simple and complex movements, and also changing the postures are achieved;

The third recovery stage

� To keep up the tonus of the unaffected muscles

� To fortify the outstanding healthy muscles

� To prevent coming out of deformations and contractures

� To re-educate breathing

Orthostatism At the level of head and neck Head and neck flexion and extension Right, left bending Circumdicitions

Upper limbs The handmill forward/back The marionettes tests The achievement of more holdings by game

therapy Inferior limbs Climbing and getting down on rib stall Easy genuflections, about 20 degrees Walking with bare support or without help Rising the foot over an obstacle and alternation of the steps

Sitting on the edge of a bench, rising in orthostatism, with the support of the upper limbs and without these

87

The fourth recovery stage Exercises at gyms devices � To develop static and

dynamic balance reactions � To educate walking � To re-educate breathing � To keep up an adequate

psycho-emotional balance

stepper- 3 minutes ergonomic bicycle- 5 minutes mechanic carpet- 3 minutes or electric carpet- 3 minutes sensorial games Notes: Every exercise is repeated 2 x 10 times, breathing exercises are interfered between the breaks, but they are executed also with specific means or devices (balloons filling and the use of different blowing devices).

Results

After the application and interpretation of Global functional motional evaluation (GFME), it was revealed that all the three objects have had a significant evolution as concerns functionality. The information in graph no. 1 reveal that physical therapy application rigorously, structured and under the guidance of a specialist, is a benefit for the child with muscular dystrophy, an evident fact by the increase of the functional level from 28.43 in the case of the first object to 58.56 in the end, the progress valuing 30.13. For object no. 2 the evolution was from 68.64 to 90.5, progress 21.86 and for the third it was from 56.3 to 87.6, evolution value being 31,3.

28.43

68.64

56.3

0

20

40

60

80

100

object 1 object 2 object 3

initiallyint.1int.2final

Graph no. 1 - Global functional motional evaluation for the three objects

We can affirm that, after studying the results, the greatest scores were gained by

objects no. 1 and no. 3, who have the same chronological age, thus mentioning that precocity of the intervention is very important (their age: 4, respectively 5 years old). Even if he/she is 8 years old, object no. 2 also gained a substantial result, which influences the decrease of dependence level, being involved more in daily self-care actions.

88

Conclusions Using the techniques and the methods applied in the physical therapy program, a bettering of objects’ health has been observed.

The conclusions show: − If the recovery programs which are specific to physical therapy are applied as

precocious as possible, immediately after the diagnosis moment, stagnation and an increase of the functional level will be gained.

− The physical therapy methods are also combined with sensorial stimulation, thus a better collaboration with the object, an increase of the active participation level and, implicitly, a bettering of the independence level will be got.

− Objects reacted very well during and after the physical therapy cure, but differently, because of the dates when the subjects have been taken over, the clinical situation complexity, the precocity of intervention, the environment which they live in.

− The psychical component influences the implication and active participation of the children during the intervention. C C. and B.I. knew the fact that the disease became more and more serious, while B.R. didn’t know the consequences of the affection, involving less in the majority of the programs.

− The interdisciplinary context, including the physical therapist too, constitutes a necessity in the therapeutic approach of the Duchenne muscular dystrophy child, the aim being stagnation/slowing down degenerative process and improvement of life quality.

BIBLIOGRAPHY

1. Arsene , C- Infantile neurosurgical pathology, Editura Medicală, Bucureşti, 1977 2. Cordun, M., - Medical Kinetology, Axxa publishing house, Bucureşti, 1999 3. Pasztai Z.- Physical therapy in neuro-pediatrics, Arionda publishing house, Oradea,

2004 4. Sbenghe, Tudor – Theoretical and practical basis of physical therapy, Editura Medicală,

Bucureşti, 1999 5. Sbenghe, Tudor – Patient’s home recovery, Editura Medicală, Bucureşti, 1996

89

RAPORTUL DINTRE PROCEDEELE DE ARUNCARE LA POARTĂ DIN REPRIZA I FAłĂ DE CELE DIN REPRIZA A II-A ÎN JOCUL DE HANDBAL LA NIVELUL

JUNIORILOR I

Constantin Şufaru Universitatea din Bacău

Cuvinte cheie: handbal, reprize, raport, aruncare, juniori I Rezumat: S-a întocmit un raport al aruncărilor la poartă pe reprize, de unde s-au extras concluzii benefice pentru profesorii care antrenează echipe de juniori I. Ipoteza lucrării - Analizarea, centralizarea şi stabilirea raportului dintre aruncările la poartă pe parcursul celor două reprize în jocul de handbal la nivelul juniorilor I, ne permite să apreciem în ce măsură anumite procedee sunt folosite cu precădere în anumite circumstanŃe de joc, precum şi preferinŃele anumitor jucători pentru a folosi anumite procedee.

Scopul lucrării de faŃă este acela de a sublinia care sunt similitudinile şi diferenŃele specifice în ceea ce priveşte aruncările la poartă în handbal, pe parcursul celor două reprize.

Metodele de cercetare folosite au fost următoarele: metoda observaŃiei, metoda documentării, metoda înregistrării, metoda statistico-matematică de înregistrare şi prelucrare a datelor şi metoda reprezentării grafice. Organizarea şi desfăşurarea cercetării Pentru efectuarea cercetării au fost stabiliŃi ca subiecŃi membrii echipelor care au jucat cu echipa C.S.S. Bacău, participantă în Campionatul NaŃional de Juniori I al României. Analiza a fost realizată pe parcursul anului competiŃional 2006–2007. Meciurile analizate au fost desfăşurate în Sala Orizont, doar unul dintre acestea, respectiv, cu echipa din Piatra NeamŃ, fiind analizat cu ajutorul înregistrării video. Am selecŃionat pentru analiză următoarele tipuri de aruncare la poartă: aruncarea din săritură, aruncarea din alergare, aruncarea din plonjon, aruncarea cu efect cu pământul, aruncarea cu boltă, aruncarea din sprijin pe sol (de pe picioare). Centralizarea datelor s-a efectuat cu ajutorul unor fişe centralizatoare, unde s-au regăsit aruncările de pe toate posturile din echipă. În urma efectuării cercetării de faŃă am obŃinut următoarea succesiune de informaŃii, redată după cum urmează: În meciul C.S.S. Bacău – L.P.S. Piatra NeamŃ, am analizat echipa din Piatra NeamŃ. Astfel în prima repriză am înregistrat 12 aruncări din săritură în prima repriză, iar în a doua repriză 11, cu o diferenŃă de o aruncare în favoarea reprizei I. În ceea ce

90

priveşte aruncarea din alergare, în prima repriză am înregistrat 5 aruncări din alergare, iar în a doua repriză 6, cu o diferenŃă de o aruncare în favoarea reprizei a II-a. În ceea ce priveşte aruncarea din plonjon, în prima repriză am înregistrat 9 aruncări din plonjon, iar în a doua repriză 8, cu o diferenŃă de o aruncare în favoarea reprizei I. La aruncarea cu efect cu pământul, în prima repriză am înregistrat 7 aruncări, iar în a doua repriză 2, cu o diferenŃă de 5 aruncări în favoarea reprizei a II-a. În ceea ce priveşte aruncarea cu boltă, în prima repriză am înregistrat o aruncare cu boltă în prima repriză, iar în a doua repriză una, fiind la egalitate. La aruncările din sprijin pe sol, în prima repriză am înregistrat 7 aruncări, iar în a doua repriză 7, fiind la egalitate. Iată în continuare reprezentarea grafică a aruncărilor pe reprize şi pe tipuri de aruncări, valabile la echipa L.P.S. Piatra NeamŃ:

0

2

4

6

8

10

12

Ar. Sar Ar.alg Ar. Pl Ar efect Bolta Ar sol

repriza I repriza II

Figura 1. Echipa L.P.S. Piatra NeamŃ

În meciul C.S.S. Bacău – C.S.S. Adjud, am analizat echipa C.S.S. Adjud. Astfel în prima repriză am înregistrat 19 aruncări din săritură în prima repriză, iar în a doua repriză 11, cu o diferenŃă de 7 în favoarea reprizei I. În ceea ce priveşte aruncarea din alergare, în prima repriză am înregistrat 6 aruncări, iar în a doua repriză 6, fiind la egalitate. În ceea ce priveşte aruncarea din plonjon, în prima repriză am înregistrat 8 aruncări, iar în a doua repriză 7, cu o diferenŃă de o aruncare în favoarea reprizei I. La aruncarea cu efect cu pământul, în prima repriză am înregistrat 9 aruncări, iar în a doua repriză 3, cu o diferenŃă de 6 aruncări în favoarea reprizei I. La aruncările cu boltă, în prima repriză am înregistrat 6 aruncări, iar în a doua repriză una, cu o diferenŃă de 5 aruncări în favoarea reprizei I. În ceea ce priveşte aruncarea din sprijin pe sol, în prima repriză am înregistrat 9 aruncări, iar în a doua repriză 7, cu o diferenŃă de 2 aruncări în favoarea reprizei I. Iată în continuare reprezentarea grafică a aruncărilor pe reprize şi pe tipuri de aruncări, valabile la echipa C.S.S. Adjud.

91

0

5

10

15

20



Figura 2. Echipa C.S.S. Adjud În meciul C.S.S. Bacău – C.S.S. Focşani, am analizat echipa C.S.S. Focşani. Astfel în prima repriză am înregistrat 31 aruncări din săritură în prima repriză, iar în a doua repriză 22, cu o diferenŃă de 9 în favoarea reprizei I. În ceea ce priveşte aruncarea din alergare, în prima repriză am înregistrat 16 aruncări din alergare, iar în a doua repriză 11, cu o diferenŃă de 5 în favoarea reprizei I. La aruncările din plonjon, în prima repriză am înregistrat 18 aruncări din plonjon, iar în a doua repriză 17, cu o diferenŃă de o aruncare în favoarea reprizei I. La aruncarea cu efect cu pământul, în prima repriză am înregistrat 19 aruncări cu efect cu pământul, iar în a doua repriză 9, cu o diferenŃă de 10 aruncări în favoarea reprizei I. În ceea ce priveşte aruncarea cu boltă, în prima repriză am înregistrat 9 aruncări cu boltă, iar în a doua repriză 8, cu o diferenŃă de o aruncare în favoarea reprizei I. În ceea ce priveşte aruncarea din sprijin pe sol, în prima repriză am înregistrat 2 aruncări din sprijin pe sol, iar în a doua repriză 2, fiind la egalitate. Iată în continuare reprezentarea grafică a aruncărilor pe reprize şi pe tipuri de aruncări, valabile la echipa C.S.S. Focşani.

0

10

20

30

40



Figura 3. Echipa C.S.S. Focşani.

În meciul C.S.S. Bacău – L.P.S. Suceava, am analizat echipa L.P.S. Suceava. Astfel în prima repriză am înregistrat 21 aruncări din săritură, iar în a doua repriză 21, fiind la egalitate. În ceea ce priveşte aruncarea din alergare, în prima repriză am înregistrat 9 aruncări, iar în a doua repriză 3, cu o diferenŃă de 6 în favoarea reprizei I. La aruncarea din plonjon, în prima repriză am înregistrat 11 aruncări, iar în a doua repriză 17, cu o diferenŃă de 6 aruncări în favoarea reprizei II. În ceea ce priveşte aruncarea cu efect cu pământul, în prima repriză am înregistrat 10 aruncări, iar în a doua repriză 6, cu o diferenŃă de 4 aruncări în favoarea reprizei I. La aruncarea cu boltă,

92

în prima repriză am înregistrat 7 aruncări cu boltă, iar în a doua repriză 4, cu o diferenŃă de 3 aruncări în favoarea reprizei I. În ceea ce priveşte aruncarea din sprijin pe sol, în prima repriză am înregistrat 4 aruncări, iar în a doua repriză 0, cu o diferenŃă de 4 aruncări în favoarea reprizei I. Iată în continuare reprezentarea grafică a aruncărilor pe reprize şi pe tipuri de aruncări, valabile la echipa L.P.S. Suceava.

0

5

10

15

20

25



Figura 4. Echipa L.P.S. Suceava

În meciul C.S.S. Bacău – C.S.S. Vaslui, am analizat echipa C.S.S. Vaslui. Astfel în prima repriză am înregistrat 21 aruncări din săritură, iar în a doua repriză 23, cu o diferenŃă de 2 aruncări în favoarea reprizei a II-a. În ceea ce priveşte aruncarea din alergare, în prima repriză am înregistrat 19 aruncări, iar în a doua repriză 10, cu o diferenŃă de 9 în favoarea reprizei I. La aruncarea din plonjon, în prima repriză am înregistrat 17 aruncări, iar în a doua repriză 19, cu o diferenŃă de 2 aruncări în favoarea reprizei II. La aruncarea cu efect cu pământul, în prima repriză am înregistrat 18 aruncări, iar în a doua repriză 19, cu o diferenŃă de o aruncare în favoarea reprizei a II-a. Aruncările cu boltă, în prima repriză am înregistrat 3 aruncări, iar în a doua repriză 3, fiind la egalitate. La aruncarea din sprijin pe sol, în prima repriză am înregistrat 0 aruncări, iar în a doua repriză 1, cu o diferenŃă de o aruncare în favoarea reprizei II. Iată în continuare reprezentarea grafică a aruncărilor pe reprize şi pe tipuri de aruncări, valabile la echipa C.S.S. Vaslui.

0

5

10

15

20

25



Figura 5. Echipa C.S.S. Vaslui

În meciul C.S.S. Bacău – C.S.S. Iaşi, am analizat echipa C.S.S. Iaşi. Astfel în prima repriză am înregistrat 39 aruncări din săritură, iar în a doua repriză 41, cu o diferenŃă de 2 aruncări în favoarea reprizei a II-a. În ceea ce priveşte

93

aruncarea din alergare, în prima repriză am înregistrat 2 aruncări, iar în a doua repriză 3, cu o diferenŃă de o aruncare în favoarea reprizei a II-a. În ceea ce priveşte aruncarea din plonjon, în prima repriză am înregistrat 12 aruncări, iar în a doua repriză 21, cu o diferenŃă de 9 aruncări în favoarea reprizei II. La aruncarea cu efect cu pământul, în prima repriză am înregistrat 2 aruncări, iar în a doua repriză 0, cu o diferenŃă de 2 aruncări în favoarea reprizei I. La aruncarea cu boltă, în prima repriză am înregistrat 2 aruncări, iar în a doua repriză 1, cu o diferenŃă de o aruncare în favoarea reprizei I. În ceea ce priveşte aruncarea din sprijin pe sol, în prima repriză nu am înregistrat nici o aruncare, iar în a doua repriză la fel, fiind la egalitate. Iată în continuare reprezentarea grafică a aruncărilor pe reprize şi pe tipuri de aruncări, valabile la echipa C.S.S. Iaşi.

0

10

20

30

40

50



Figura 6. Echipa C.S.S. Iaşi

În meciul C.S.S. Bacău – L.P.S. Roman, am analizat echipa L.P.S. Roman. Astfel în prima repriză am înregistrat 37 aruncări din săritură, iar în a doua repriză 44, cu o diferenŃă de 7 aruncări în favoarea reprizei a II-a. În ceea ce priveşte aruncarea din alergare, în prima repriză am înregistrat 3 aruncări, iar în a doua repriză 7, cu o diferenŃă de 4 aruncări în favoarea reprizei a II-a. În ceea ce priveşte aruncarea din plonjon, în prima repriză am înregistrat 21 aruncări, iar în a doua repriză 23, cu o diferenŃă de 2 aruncări în favoarea reprizei a II-a. În ceea ce priveşte aruncarea cu efect cu pământul, în prima repriză am înregistrat o aruncare, iar în a doua repriză o aruncare, cu o diferenŃă de 2 aruncări în favoarea reprizei I. În ceea ce priveşte aruncarea cu boltă, în prima repriză am înregistrat 9 aruncări, iar în a doua repriză 0, cu o diferenŃă de 9 aruncări în favoarea reprizei I. În ceea ce priveşte aruncarea din sprijin pe sol, în prima repriză am înregistrat 6 aruncări, iar în a doua repriză 6, fiind la egalitate. Iată în continuare reprezentarea grafică a aruncărilor pe reprize şi pe tipuri de aruncări, valabile la echipa L.P.S. Roman.

94

0

10

20

30

40

50



Figura 7. Echipa L.P.S. Roman

În meciul L.P.S. Piatra NeamŃ – C.S.S. Bacău, am analizat echipa C.S.S. Bacău. Astfel în prima repriză am înregistrat 27 aruncări din săritură, iar în a doua repriză 40, cu o diferenŃă de 13 aruncări în favoarea reprizei a II-a. În ceea ce priveşte aruncarea din alergare, în prima repriză am înregistrat 6 aruncări, iar în a doua repriză 6, fiind la egalitate. În ceea ce priveşte aruncarea din plonjon, în prima repriză am înregistrat 11 aruncări, iar în a doua repriză 2, cu o diferenŃă de 9 aruncări în favoarea reprizei I. În ceea ce priveşte aruncarea cu efect cu pământul, în prima repriză am înregistrat 5 aruncări, iar în a doua repriză 0 aruncări, cu o diferenŃă de 5 aruncări în favoarea reprizei I. În ceea ce priveşte aruncarea cu boltă, în prima repriză am înregistrat 0 aruncări, iar în a doua repriză 0, fiind la egalitate. În ceea ce priveşte aruncarea din sprijin pe sol, în prima repriză am înregistrat 4 aruncări, iar în a doua repriză 5, cu o diferenŃă de 5 aruncări în favoarea reprizei a II-a. Iată în continuare reprezentarea grafică a aruncărilor pe reprize şi pe tipuri de aruncări, valabile la echipa C.S.S. Bacău.

0

10

20

30

40



Figura 8 Echipa C.S.S. Bacău

În continuare vom analiza rezultatele totale pentru toate meciurile şi pentru toate tipurile de aruncări.

95

Tabel 11 Tabel centralizator cu numărul total de aruncări din toate meciurile

Tip de aruncare/meci

Aruncare din săritură

Aruncare din alergare

Aruncare din plonjon

Aruncare cu efect cu pământul

Aruncare cu boltă

Aruncare din sprijin pe sol

Repriza I 12 5 9 7 1 7 1 Repriza II 11 6 8 2 1 7 Repriza I 19 6 8 9 6 9 2 Repriza II 11 6 7 3 1 7 Repriza I 31 16 18 19 9 2 3 Repriza II 22 11 17 9 8 2 Repriza I 21 9 11 10 7 4 4 Repriza II 21 3 17 6 4 0 Repriza I 21 19 17 18 3 0 5 Repriza II 23 10 19 19 3 1 Repriza I 39 2 12 2 2 0 6 Repriza II 41 3 21 0 1 0 Repriza I 37 3 21 1 9 6 7 Repriza II 44 7 23 1 0 6 Repriza I 27 6 11 5 0 4 8 Repriza II 40 6 2 0 0 5

Medie R I 25,8 8,2 13,3 8,8 4,6 4 Medie R II 26,6 6,5 14,2 5 2,2 3,5

Din tabelul centralizator de mai sus se desprind următoarele concluzii care privesc raportul dintre numărul de aruncări la poartă din repriza I şi cele din repriza a II - a: Astfel la aruncarea la poartă din săritură înregistrează o dinamică de la 25,8 la 26,6, repriza I faŃă de repriza a II - a, aspect care ne permite să apreciem faptul că aruncările sunt echilibrat repartizate pe reprize, faptul că în repriza a II a sunt mai multe poate fi pus pe seama finalului de joc la fiecare echipă studiată, deşi situaŃia nu este asemănătoare la toate echipele. Astfel la aruncarea la poartă din alergare cu media de 8,2 în prima repriză, faŃă de 6,5 in a II a, sugerează clar că acest gen de aruncare la poartă nu este folosit foarte des de către jucători, acest procedeu fiind un procedeu întâlnit mai ales în situaŃii surprinzătoare, când portarul nu se aşteaptă la acest gen de finalizare. Astfel la aruncarea la poartă din plonjon are valori medii mai mari decât aruncarea din alergare, respectiv, 13,3 faŃă de 14,2; aspect care ne sugerează că pivoŃii au avut contribuŃii semnificative în dinamica golurilor înscrise. Trebuie menŃionat că acest gen de aruncare a fost centralizat numai la nivelul pivoŃilor, deşi ar fi fost interesant de centralizat şi plonjoanele înregistrate de extreme. Astfel la aruncarea la poartă cu efect cu solul deşi un procedeu rafinat de finalizare, care necesită o îndemânare deosebită, a fost folosit de către jucătorii observaŃi în număr relativ crescut. Afirmăm acest lucru, deoarece s-au înregistrat jocuri cu număr mare de finalizări în acest mod (vezi, tab. 5) faŃă de altele unde au fost foarte rar folosite.

96

Astfel la aruncarea la poartă cu boltă înregistrează de asemenea, o medie mică, 4,6 faŃă de 2,2 dar repartizarea pe jocuri nu este omogenă. Acest procedeu a fost folosit cu precădere, acolo unde portarii nu erau foarte înalŃi sau nu stăpâneau plasamentul în poartă la aruncările de pe extreme. Cert este că în repriza a II a nu a mai fost folosit la fel de frecvent. Astfel la aruncarea la poartă cu sprijin pe sol („de pe picioare”) deşi un procedeu uşor de executat şi oportun în multe situaŃii de joc, a înregistrat în cercetarea noastră rezultate apropiate de cele înregistrate la cele cu efect şi cu boltă. Putem aprecia acest fapt cu tendinŃa jucătorilor de a finaliza din situaŃii clare de joc, cu toate că mulŃi dintre jucători au folosit acest mod de finalizare în momente delicate ale meciului. Analizând aceste aspecte despre raportul dintre aruncările la poartă din repriza I şi cele din repriza a II-a, putem concluziona că studierea acestor aspecte ne pot îndruma către o pregătire mai eficientă a echipelor de handbal la acest nivel de vârstă. BIBLIOGRAFIE: 1. Acsinte A., Alexandru E, 2000 Handbal, de la iniŃiere la marea performanŃă, Ed.

Media TM, Bacău; 2. Bon, M. - 1/2000 Measurement of the cyclic movements of the handball players during

the game by computer vision system (SAGIT), EHF Periodicals, pp 35-40; 3. Budevici, A., Şufaru, C., 2004 – Metodica pregătirii handbaliştilor juniori (modelare,

algoritmizare şi mijloace de acŃionare), Ed. Valinex S.A., Chişinău. 4. Budevici, A., Şufaru, C., 2005 – Principii ştiinŃifico-metodologice ale pregătirii

handbaliştilor juniori, Ed. Valinex S.A., Chişinău. 5. Czerwinski, J., 2002– Individualization of men s handball training, EHF Periodical,

Nr.1, pg. 50-52; 6. Kuchta Zygfryd, 2002 – Team training in the pre-competitional phase, EHF Periodical

Nr. 2, pg. 48-49; 7. Pollany, W., 2001– Match results are all in the head/ a multidimensional analysis of two

final games, EHF periodical, 1, pp 46-55;

97

THE RELATIONSHIP BETWEEN PROCESSES AT GATE THROWING HALF OF I TO THOSE OF HALF-II IN A HANDBALL GAME AT THE LEVEL I JUNIORS

Constantin Şufaru

University of Bacau

Keywords: handball, half report, throw, Junior I Abstract: It produced a report on throwing in a half of where they extract conclusions beneficial for teachers who lead teams of junior I Research hypothesis - Analysis, centralization and the establishment of the pitch to bear during the two games in handball at juniors I allows us to appreciate the extent to which certain procedures are used mainly in certain circumstances of the game, and certain preferences players to use certain procedures. Paper's aim is to highlight the similarities and differences in specific terms of the gate throwing in handball during the two.

Research methods used were: observation method, method documentation, entry method, method statistico-mathematical recording and data processing method and graphical representation.

Organizing and conducting research To conduct the research have been established subjects as members of teams that have played with the team CSS Bacau, participating in the National Juniors Championships I of Romania. The analysis was conducted during 2006-2007 competition. Matches analyzed were deployed in Horizon Hall, only one of them, respectively, with the team from Piatra Neamt, being examined with the video. We selected for analysis the following types of throwing the bear: the jump shot, throwing the race, throwing the diving, dumping ground effect, throwing the roof, throwing the support of the ground (on foot). Centralization of data was performed by means of sheets centralizing, where they found throwing items from all of the team. After conducting research to sequence we obtained the following information shown as follows: In game C.S.S. Bacau - L.P.S. Piatra Neamt, we analyzed the team from Piatra Neamt. Thus in the first half we made 12 throwing jump of the first half, and in the second half 11, with a difference in favour of throwing a half I. As regards the running shot in the first half we made 5 of throwing the race, and in the second round 6, with a difference in a game for throwing II. Regarding diving shot from the first half we made the pitch header 9, and in the second half 8, with a difference in throwing a game for throwing I. The effect of the earth, in the first half we made throwing 7 , and in the second half 2, a difference of 5 in favour of throwing the game II. Regarding the roof throwing in the first half we made a pitch roof with the first half and in half a second,

98

being tied. In support of throwing on the ground, in the first half we made 7 throw, and in the second half 7 are tied. In game C.S.S. Bacau - C.S.S. Adjud, we analyzed the team C.S.S. Adjud. Thus in the first half we made 19 throwing jump of the first half, and in the second half 11, a difference of 7 in favour of round I. In terms of throwing the race in the first half we made 6 throw, and in the 6 second round, being tied. Regarding diving shot from the first half we made 8 throw, and in the second round 7, a difference of a half pitch to I. On the effect of throwing the earth in the first half we made 9 pitch and in the second half 3, a difference of 6 in favour of throwing the game I throw in the vault in the first half we made 6 throw, and in the second round one with a difference of 5 in favour of throwing the game as I. the throwing of support on the ground, in the first half we made 9 throw, and in the second round 7, a difference of 2 in favour of throwing the game I. In game C.S.S. Bacau - C.S.S. Focsani, we analyzed the team C.S.S. Focsani. Thus in the first half we made 31 throwing jump of the first half, and in the second half 22, a difference of 9 in favour of round I. In terms of throwing the race in the first half we made 16 throwing the race, and in the second half 11, a difference of 5 to I. At half header from throwing in the first half we made 18 throwing in diving, and in the second half 17, with a difference in a game for throwing I. On the effect of throwing the earth in the first half we made 19 throwing with ground effect, and in the second half 9, a difference of 10 throwing for half I. Regarding throwing the roof in the first half we made the 9 pitch roof, and in the second half 8, with a difference in a game for throwing I. Regarding throwing support of ground in the first half we made 2 throwing of support on the ground, and in the second round 2, to be tied. In game C.S.S. Bacau - L.P.S. Suceava, we analyzed the team L.P.S. Suceava. Thus in the first half we made 21 throwing in spring, and in the second half 21, being tied. In terms of throwing the race in the first half we made 9 throw, and in the second half 3, a difference of 6 to I. At half header from throwing in the first half we made 11 throwing, and in the second round 17, with a difference of 6 in favour of throwing the game II. Regarding the effect of dumping ground in the first half we made 10 throwing, and in the second round 6, with a difference of 4 in favour of throwing the game I shot with the canopy in the first half we made the pitch sphere 7, and in the second half 4, a difference of 3 in favour of throwing half I. As regards the support of throwing on the ground, in the first half we made 4 throw, and in the second round 0, with a difference of 4 throw for half I. In game C.S.S. Bacau - C.S.S. Vaslui, we analyzed the team C.S.S. Vaslui. Thus in the first half we made 21 throwing in spring, and in the second half 23, with a difference of 2 in favour of throwing the game II. In terms of throwing the race in the first half we made 19 throwing, and in the second half 10, a difference of 9 to I. At half header from throwing in the first half we made 17 throwing, and in the second round 19, with a difference of 2 in favour of throwing the game II. To discard the ground effect in the first half we made 18 throwing, and in the second half 19, with a difference in a game for throwing II. With roof pitch in the first half we made 3 throw, and in the second half 3 are tied. In support of dumping ground in the first half we made 0 pitch, and in the second round 1 with a difference in a game for throwing II.

99

In game C.S.S. Bacau - C.S.S. Iasi team analyzed C.S.S. Iasi. Thus in the first half we made 39 throwing in spring, and in the second half 41, with a difference of 2 in favour of throwing the game II. In terms of throwing the race in the first half we made 2 throwing, and in the second half 3 with difference in favour of throwing a half-II. Regarding diving shot from the first half we made 12 throwing, and in the second half 21, with a difference of 9 in favour of throwing the game II. To discard the ground effect in the first half we made 2 throwing, and in the second round 0, with a difference of 2 in favour of throwing the game I shot with the canopy in the first half we made 2 throwing, and in the second round 1, with a difference in a game for throwing I. Regarding throwing of support on the ground, in the first half we made a throw, and in the second half as being tied. In game C.S.S. Bacau - L.P.S. Roman, the team analyzed L.P.S. Roman. Thus in the first half we made 37 throwing in spring, and in the second half 44, with a difference of 7 in favour of throwing the game II. In terms of throwing the race in the first half we made 3 throw, and in the second round 7, a difference of 4 in favour of throwing the game II. Regarding diving shot from the first half we made 21 throwing, and in the second half 23, with a difference of 2 in favour of throwing the game II. Regarding the effect of dumping ground in the first half we made a throw, and in the second half a throw, with a difference of 2 in favour of throwing the round I. In terms of throwing the vault in the first half we made 9 throw, and in the second round 0, with a difference of 9 in favour of throwing half I. As regards the support of throwing on the ground, in the first half we made 6 throw, and in the second half 6 are tied. In game L.P.S. Piatra Neamt - C.S.S. Bacău, we analyzed the team C.S.S. Bacău. Thus in the first half we made 27 throwing in spring, and in the second half 40, with a difference of 13 in favour of throwing the game II. In terms of throwing the race in the first half we made 6 throw, and in the second half 6 are tied. Regarding diving shot from the first half we made 11 throwing, and in the second half 2, a difference of 9 in favour of throwing half I. As regards the effect of dumping ground in the first half we made 5 throw, and in the second half 0 throw, with a difference of 5 in favour of throwing the round I. In terms of throwing the vault in the first half we made 0 pitch, and in the second half 0, being equal. Regarding support from throwing on the ground, in the first half we made 4 throw, and in the second half 5, a difference of 5 in favour of throwing the game II. Synoptic table above the following conclusions concerning the ratio between the number of throwing in a half of I and II of the half: Thus throwing in a rebound of a dynamic record of 25.8 to 26.6, I half over second half, which allows us to appreciate that the pitch is divided into balanced half that in half of II are more may be on the end of every game the team studied, although the situation is similar to all teams. Thus the throwing of the bearing race with an average of 8.2 in the first half, compared to 6.5 in the second, clearly suggests that this kind of throwing the bear is not used very often by players, this is a process encountered especially in unexpected situations, when the doorman did not expect this kind of completion. Thus throwing in a header of the values are higher than average shot of running, respectively, 13.3 vs. 14.2, which suggests that pivotals we have made significant gaps

100

in the dynamics included. It should be noted that this kind of throw was only in the central hub, although it was interesting to centralized headers recorded extremes. Thus throwing the wearing effect of the soil although a refined process of completion, which requires a special skill, has been used by players notice relatively increased in number. Say this because there have been games with large number of completion in this way (see tab. 5) compared to others which were rarely used. Thus throwing in a vault record with also a little mean, 4.6 versus 2.2 per game but distribution is not homogeneous. This was used especially where goalkeepers were not very tall or goodwife placement gate to throw in the extreme. The fact is that in the second half was not used as frequently. Thus throwing in a support on the ground (on foot) while a process easily executed and appropriate in many situations of the game, made in our research results close to those recorded at the effect and the canopy. We appreciate that the tendency of players to finish in game situations clear, although many players have used this method to complete the delicate moments of the match. Analyzing these issues about the relationship between throwing in a half of I and half of the II, we conclude that studying these aspects can lead to more effective training handball teams at this age level.

BIBLIOGRAPHY: 1. Acsinte A., Alexander E, 2000 Handball, from initiation to the great performance, Ed Media TM, Bacau; 2. Bon, M. - 1 / 2000 Measurement of the cyclic movements of the handball players during the game by computer vision system (SAGIT) E.H.F. Periodicals, pp 35 - 40; 3. Budevici, A., Şufaru, C., 2004 - Method of preparing handball juniors, Ed Valinex SA, Chisinau. 4. Budevici, A., Şufaru, C., 2005 - Scientific and methodological principles of preparation handball players juniors, Ed Valinex SA, Chisinau. 5. Czerwinski, J., 2002 - Individualization of men handball training, EHF periodical, No.1, pg 50-52; 6. Kuchta Zygfryd, 2002 - Team training in the pre-competitive phase, EHF periodical Nr. 2, pg 48-49; 7. Pollany, W., 2001 - Match results are all in the head / multidimensional analysis of the final two games, E.H.F. periodical, 1, pp 46-55;

101

STUDIU PRIVIND CONłINUTUL ŞI EFICIENłA APĂRĂRII ÎN LINIA A II-A, LA

O ECHIPĂ DE SENIORI

Nicolae-Lucian Voinea Universitatea din Bacău

Cuvinte cheie: conŃinut, eficienŃă, apărare, seniori.

Rezumat Această lucrarea are o importanŃă deosebita deoarece prin abordarea

conŃinutului şi a eficienŃei putem observa cum se apără o echipa de seniori în linia a II-a şi cât de eficiente pot fi preluările făcute de jucători şi nu în ultimul rând de libero care prin precizie şi prin plasamentul din teren în timpul jocului poate ajuta echipa la câştigarea setului sau a meciului.

Prezentarea temei de cercetat Cercetarea ştiinŃifică în domeniul sportului de performanŃă este animată

permanent de preocupări susŃinute pentru rezolvarea optimizării pregătirii, pentru creşterea eficienŃei acesteia în vederea realizării marilor performanŃe.

În primul rând fiecare joc (meci) evoluează în componenŃa sa tehnico-tactică, de la o etapă la alta, ceea ce obligă la o cercetare şi o studiere permanentă a fiecărui joc în vederea evoluŃiei apărării în linia a II-a la o echipă de seniori.

În al doilea rând în jocurile sportive la nivel de mare performanŃă este necesar să se opereze cu noi concepte de joc şi pregătire, ceea ce ne determină să observăm cum se pregăteşte o echipa de seniori şi cum abordează faza de apărare în linia a II-a şi anume cât la sută se pune accent pe apărare şi cât la sută se pune accent pe atac.

În al treilea rând problemele puse în discuŃie la ora actuală privind optimizarea pregătirii în jocul de volei sunt multiple şi diverse, aceasta şi datorită progresului tehnologiei informaŃiei care poate pune la dispoziŃia celor interesaŃi (antrenori, cercetători ai domeniului) o multitudine de informaŃii de ultimă oră cu privire la competiŃie şi implicit la procesul de pregătire a fazelor de joc şi anume ceea ce ne interesează pe noi în cercetarea de faŃă, apărarea în linia a II-a.

Scopul şi sarcinile cercetării Scopul studiului şi a cercetării noastre este acela de a urmări evoluŃia eficienŃei

echipei ŞtiinŃa Bacău în apărare în linia a II-a. Din cele prezentate mai sus se desprind următoarele sarcini principale pentru

această cercetare: − culegerea de informaŃii şi date privind eficienŃa acŃiunilor de apărare la nivelul

seniorilor; − prelucrarea informaŃiilor şi evidenŃierea aspectelor privind eficienŃa acŃiunilor de

apărare în cele două structuri fundamentale (la serviciu şi la primirea serviciului) şi în cadrul setului;

102

− realizarea unei analize amănunŃite a eficienŃei jocului de apărare pentru: acŃiuni de joc, cele două structuri fundamentale şi set;

− studiul comparativ al datelor, interpretarea acestui studiu, cât şi elaborarea celor mai importante concluzii de valoare teoretică şi practică, care pot fi de ajutor specialiştilor ce se ocupă de pregătirea echipelor de seniori.

Ipotezele cercetării

1. Studierea în joc competiŃional, a conŃinutului şi eficienŃei preluării din serviciu şi preluării din atac din zonele 1, 6 şi 5, ar putea aduce noi completări în ceea ce priveşte modelul apărării în linia a II-a.

2. Cunoaşterea eficienŃei acŃiunilor de joc specifice apărării în linia a II-a (preluarea din serviciu şi preluarea din atac), ne va permite o mai bună organizare a pregătirii acesteia şi deci o creştere generală a eficienŃei jocului la nivelul echipei.

Metodele de cercetare − metoda documentării; − metoda observaŃiei; − metoda anchetei; − metoda modelării; − metode statico-matematice de înregistrare şi prelucrare a datelor.

Organizarea şi desfăşurarea cercetării Cercetarea a cuprins în studiu, echipa de seniori ŞtiinŃa Bacău participantă la Campionatul NaŃional de volei, pentru seniori divizia A2, ediŃia 2006-2007.

Am înregistrat un număr de 9 jocuri, cuprinzând 29 de seturi, după care am centralizat datele şi am prelucrat rezultatele.

Cercetarea de faŃă se concretizează prin realizarea modelelor de eficienŃă a acŃiunilor de apărare cu ajutorul cărora să putem determina eficienŃa generală pentru jocul de apărare la echipele de seniori.

Pentru obŃinerea unor informaŃii cât mai obiective cere să mă conducă spre realizarea unor modele reale privind eficienŃa apărării cât mai aproape de realitatea jocului competiŃional, am folosit fişe de înregistrare cuprinzând acŃiunile de joc specifice apărării in linia a II-a.

Fişele de înregistrare folosite conŃin următoarele date: − meciul, echipele; − evoluŃia scorului; − acŃiuni de joc - preluarea din serviciu − preluarea din atac - la serviciu propriu − la preluarea din serviciu − zonele unde se realizează preluările notate cu cifrele 1, 6 şi 5 − codificări - + = preluare foarte bună (când se câştigă punctul) − X = când mingea se joacă − - = preluare greşită (punct pentru adversari) − J = preluare cu două mâini de jos − S = preluare cu două mâini de sus − Ps = preluare cu plonjon pe spate

103

- Pî = preluare cu plonjon înainte - Pl = preluare cu plonjon lateral - O = preluare cu o mână

AcŃiunile au fost înregistrate pe seturi, la sfârşitul jocului acestea fiind cumulate pentru întreg meciul şi realizând astfel prin împărŃirea la numărul de seturi jucate, media pe set.

Rezultatele cercetării În cele ce urmează voi prezenta pe scurt modelul conŃinutului şi cel al eficienŃei apărării din linia a II-a la nivelul echipelor de seniori determinate şi elaborate în urma prelucrării datelor şi informaŃiilor de care am dispus în această cercetare. Tabelul nr. 1 –Modelului final al preluării din serviciu pe set

Două mâini de jos

Media/ set

Z1 Z6 Z5 Cu plonjon

Fără plonjon

Două mâini de sus

Libero

AlŃi jucători + X - Q

Model/ set

18,92 5,55 7,77 5,55 2,63 14,18 2,03 9,77 9,4 8,70 3,25 6,92 0,55

Procent 100 29,41 41,18 29,41 13,96 75,27 10,77 50,97 49,03 46,1 17,22 36,67 0,55

Din punct de vedere al zonelor, cele mai multe preluări din serviciu s-au făcut în

Z6, înregistrându-se medie de 7,77 preluări pe set, reprezentând aproximativ 41,18% din totalul preluărilor din serviciu (grafic nr. 1). Cele mai puŃine preluări s-au făcut în Z1 şi Z5 înregistrându-se o medie de 5,55 preluări pe set reprezentând aproximativ 29,41% din totalul preluărilor din serviciu (grafic nr. 1).

Luându-le în ordine crescătoare cele mai puŃine preluări din serviciu au fost cele cu două mâini de sus având o medie de 2,03 preluări pe set, apoi cele cu plonjon cu o medie de 2,63 preluări pe set şi nu în ultimul rând cele cu două mâini de jos fiind de altfel cele mai multe,având o medie de 14,18 preluări pe set, reprezentând aproximativ 75,27% din totalul preluărilor pe set (graficul nr. 2).

41,18%

29,41% 29,41%

Z1 Z6 Z5

Grafic nr. 1 - Modelul conŃinutului preluării din serviciu pe zone

75,27%

13,96%

10,77%

de sus jos plonjon

Grafic nr. 2 - Modelul conŃinutului preluării din serviciu din punct de vedere al procedeului de preluare

Analizând conŃinutul preluării din serviciu din acest punct de vedere, cele mai

multe preluări din serviciu le-a făcut jucătorul libero, realizând o medie de 9,77 preluări

104

pe set, reprezentând aproximativ 50,97% din totalul de preluărilor faŃă de ceilalŃi jucători (secunzi) care au realizat o medie de 9,4 preluări pe set, reprezentând 49,03% din totalul preluărilor (graficul nr.3).

După cum se poate observa în graficul de mai jos, cele mai multe preluări înregistrate au fost cele pozitive reprezentând 46,10% din totalul preluărilor, cele negative înregistrând 36,67%, iar cele neutre (X) doar 17,22% (graficul nr.4). Aşadar per total avem un bilanŃ pozitiv cu 8,7 preluări pozitive pe set faŃă de 6,92 preluări negative. În cercetarea de faŃă eficienŃa preluării din serviciu este în medie de 0,55 pe meci.

50,97%

49,03%

alŃi jucători libero

Grafic nr. 3 - Modelul conŃinutului preluării din serviciu din punct de vedere al jucătorului care participă la preluare

17,22%

36,67% 46,10%

+ X -

Grafic nr. 4 - Modelul eficienŃei preluării din serviciu pe set

Tabelul nr. 2 – Modelului final al preluării din atac pe set

Două mâini de jos

Total pe set

Z1 Z6 Z5 Cu plonjon

Fără plonjon

Două mâini de sus

Libero AlŃi jucători + X - Q

Media pe set

14,96 5,92 3,17 5,96 3,88 10,84 0,18 4,92 10,36 7,81 1,66 2,69 0,58

Procent 100 39,34 21,06 39,60 26,04 72,75 1,21 32,20 67,80 64,23 13,65 22,12 0,58 Media pe set în S1

12,11 4,66 2,59 4,85 2,48 9,4 0,18 4,92 7,51 6,11 1,66 1,55 0,57

Procent 100 38,51 21,40 40,08 20,56 77,94 1,49 40,63 59,37 65,56 17,81 16,63 0,57 Media pe set în S2

2,85 1,26 0,58 1,11 1,4 1,44 0 0 2,85 1,7 0 1,14 0,60

Procent 100 42,71 19,66 37,63 49,30 50,70 0 0 100 59,86 0 40,14 0,60

În S1 după cum se vede în graficul de mai sus, cel mai mare număr de preluări din atac s-a înregistrat în Z5 cu o medie de 4,85 preluări pe set reprezentând aproximativ 40,08% din totalul preluărilor din atac, urmată de Z1 cu o medie de 4,66 preluări pe set reprezentând 38,51% şi Z6 cu o medie de 2,59 preluări pe set având un procent de 21,40% (graficul nr. 6).

În S2 cel mai mare număr de preluări din atac s-a înregistrat în Z1 cu o medie de 1,26 preluări pe set reprezentând aproximativ 42,71%, urmată de Z5 cu o medie de 1,11 preluări pe set şi cu un procent de 37,63% şi Z6 cu o medie de 0,58 preluări pe set având un procent de 19,66% (graficul nr. 7).

105

21,40%

40,08%38,51%

Z1 Z6 Z5

Grafic nr. 6 - Modelul conŃinutului preluării din atac pe zone în S1

19,66%

37,63% 42,71%

Z1 Z6 Z5

Grafic nr. 7 - Modelul conŃinutului preluării din atac pe zone în S2

Din punct de vedere al procedeului de preluare, în S1 după cum se vede şi în

graficul de mai sus putem spune că cele mai multe preluări din atac înregistrate sunt cele cu două mâini de jos fără plonjon înregistrând o medie de 9,4 preluări pe set reprezentând 77,94% din totalul preluărilor urmate de cele cu plonjon având o medie de 2,48 preluări pe set şi de cele cu două mâini de sus cu 0,18 preluări pe set (graficul nr. 8). În S2, după reprezentarea grafică de mai sus se poate vedea foarte bine că preluările cu două mâini de jos fără plonjon sunt cele mai multe înregistrând o medie de 1,44 preluări pe set reprezentând 50,70%, cele cu plonjon având o medie de 1,40 preluări pe set, iar cele cu două mâini de sus cu zero execuŃii (graficul nr. 9).

77,94%

20,56%1,49%

sus jos plonjon

Grafic nr. 8 - Modelul conŃinutului preluării din atac după procedeul de preluare în S1

50,70%

49,30%

0,00%

sus jos plonjon

Grafic nr. 9 - Modelul conŃinutului preluării din atac după procedeul de preluare în S2

Privind graficul de mai jos în S1 se poate observa că media preluărilor din atac

realizate de libero este de 4,92 preluări pe set având un procent de 40,63% în timp ce alŃi jucători (secunzi) au realizat o medie de 7,19 preluări pe set. În S2, jucătorul libero nu realizează nici o preluare, în schimb ceilalŃi jucători (secunzii) au realizat o medie de 2,85 preluări pe set ceea ce reprezintă 100% din totalul preluărilor din această situaŃie fundamentală.

Analizând procentul preluărilor din atac realizate de libero, atât în S1 cât şi în S2, în comparaŃie cu procentul preluărilor din serviciu observăm că a realizat foarte puŃine preluări din atac, ba chiar în S2 având procent zero (graficele nr. 10 şi 11).

106

59,37%

40,63%

libero alŃi jucători

Grafic nr. 10 - Modelul conŃinutului preluării din atac după jucătorul care face preluarea în S1

100,00%

0,00%

libero alŃi jucători

Grafic nr. 11 - Modelul conŃinutului preluării din atac după jucătorul care face preluarea în S2

În cercetarea de faŃă am realizat şi o analiză comparativă pe meciuri calculând

eficienŃa preluărilor din atac pe set. După cum se vede şi în tabelul nr.2 eficienŃa preluării din atac în S1 este de 0,57.

După cum putem observa preluările pozitive sunt cele mai multe atât în S1 cât şi în S2 cu o medie de 6,11 respectiv 1,7 preluări pe set faŃă de cele neutre şi cele negative cu un procent de 65,56% în S1 şi 59,86% în S2 (graficul nr. 12 şi 13). În comparaŃie eficienŃa preluării din serviciu eficienŃa preluării din atac atât în S1 cât şi în S2 este foarte bună în special în S2 unde media pe set este de 0,60.

17,81%

16,63%

65,56%

+ X -

Grafic nr. 12 - Modelul eficienŃei preluării din atac în S1

0,00%

40,14%

59,86%

+ X -

Grafic nr. 13 - Modelul eficienŃei preluării din atac în S2

Concluziile cercetării În jocul de volei în general după cum se poate foarte bine observa şi în cercetarea de

faŃă, cele mai multe preluări din serviciu se realizează în Z6 aproximativ 41,18% în comparaŃie cu preluarea din atac unde atât în S1 cât şi în S2 majoritatea preluărilor se realizează în zonele laterale, Z1 şi Z5 cu 39,34% respectiv 39,60%.

Din punctul de vedere al procedeului de preluare atât la preluarea din serviciu cât şi la preluarea din atac în S1 şi S2, cele mai multe preluări se fac cu două mâini de jos, asta datorită mobilităŃii voleibaliştilor şi calităŃilor motrice pe care le au. Cele cu două mâini de sus cât şi cele cu plonjon sunt foarte puŃine, cele cu plonjon având chiar un randament negativ datorită preciziei de lovire a mingii în timpul acŃiunii de apărare.

La preluarea din serviciu jucătorul libero execută aproximativ 50,97% din preluări asta datorită libertăŃii de mişcare pe care o are în timpul jocului, iar la preluarea din atac în S1 eficienŃa lui scade ajungând la 40,63%, urmând ca în S2 să ajungă la zero.

107

BIBLIOGRAFIE 1. Ghenadi V. – Volei – modelarea instruirii copiilor şi juniorilor, Editura Sport-Turism,

Bucureşti, 1984. 2. Ghenadi V., Ciuhureanu I., Grapă Fl., Mârza D. – Model şi modelare în voleiul de mare

performanŃă, Editura Plumb, Bacău, 1994. 3. Ghenadi V., Ciuhureanu I., Grapă Fl., Mârza D., Ene Gh., Gârleanu D., Sterimbaum

P. – Volei. Obiectivizarea instruirii, Editura Plumb, Bacău, 1995. 4. Mârza Dănilă DănuŃ – VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului, Editura PIM,

IAŞI, 2006. 5. Mârza Dănilă DănuŃ – Optimizarea şi dirijarea pe baze informatice a pregătirii şi

competiŃiei în jocurile sportive, Editura PIM, Iaşi, 2006. 6. Mârza Dănilă DănuŃ – Modelarea şi optimizarea pe baze informatice a pregătirii şi

competiŃiei în jocul de volei, Editura PIM, Iaşi, 2006. 7. Mârza D., Lupu G. – Îndrumar practico-metodic. Volei I – În învăŃământul gimnazial,

CIDD, FEFS, Bacău, 2000. 8. Mârza Dănilă DănuŃ – Bazele metodice ale predării jocului de volei în lecŃia de educaŃie

fizică, Editura PIM, Iaşi, 2006. 9. Mârza D., Grapă Fl. - Volei în învăŃământ, Editura Plumb, Bacău, 1998. 10. Mârza D., Grapă Fl. - Volei în învăŃământ, EdiŃia a II-a, Editura PIM, Iaşi, 2007. 11. Voicu S., Grădinaru S. – Jocuri motrice pentru învăŃarea jocului de volei în şcoală, Editura

Mirton, Timişoara, 1999.

108

STUDY REGARDING THE DEFENCE CONTENT AND EFFICIENCY IN THE

SECOND LINE, IN A TEAM OF SENIOR PLAYERS

Nicolae-Lucian Voinea University of Bacău

Keywords: content, efficiency, defence, senior players. Abstract

This paper has a special importance because by approaching the content and efficiency we can observe how a team of senior players defends itself in the second line and how effective can be the player receptions and not in the least by the libero, who through precision and placement in the court can help the team win the set or the match.

Presentation of the research theme The scientific research in the field of competitive sports is permanently animated

by sustained preoccupations for solving the training improvement, for increasing its efficiency in order for great results to be possible.

First, every game (match) evolves in its technical-tactical component from one stage to another, which forces us to do a permanent research and study of each play in order to see the evolution of the second line defence in a team of senior players.

Second, in the sportive games of high performance it is necessary for us to operate with new game and training concepts, which determines us to observe how the team of senior players trains and how it approaches the second line defence phase, particularly the percentage in which the defence and attack are used.

Third, the problems discussed today regarding the improvement of training in volleyball are multiple and diverse, this being also due to the progress of information technology that can make available for the interested parties (coaches, researches in this field) a multitude of the latest information regarding the competition and, implicitly, the game phases training process, particularly what we are interested in this paper, the second line defence.

Goal and tasks of the research The goal of our study and research is to observe the evolution of the ŞtiinŃa

Bacău team’s efficiency in the second line of defence. Out of the matters presented above, we can extract the following main tasks for

this research: − gathering information and data regarding the efficiency of the defence actions in

senior players; − interpreting the information and emphasizing the aspects regarding the

efficiency of the defence actions in the two fundamental structures (at serve and receiving the serve) and during the set;

− making a thorough analysis of the game’s defence efficiency for game actions, the two fundamental structures and set;

109

− a comparative study of the data, interpreting this study and elaborating the most important conclusions of a theoretical and practical value, which can be of great help to the specialists in charge of training senior players teams.

Research hypotheses 1. The study, during competition games, of the serve and attack reception content

and efficiency in areas 1, 6 and 5, could bring a new addition regarding the second line defence model.

2. Knowing the efficiency of the second line defence game actions (serve and attack reception) will allow us to better organize its training, thus a general increase in the team’s play efficiency.

Research methods

− The documentation method; − The observation method; − The inquiry method; − The modelling method; − Statistical-mathematical methods of recording and interpreting the data.

Organizing and conducting the research The research studied the ŞtiinŃa Bacău senior team, participant in the National Volleyball Championship for seniors, A2 division, in the 2006-2007 editions.

We have recorded a number of nine games, comprising 29 sets, after which we have centralized the data and interpreted them.

This research materializes through the building of efficiency models of the defence actions with the help of which we can determine the general efficiency for the defence play in senior teams.

In order to obtain objective information that would lead us to the making of real models regarding the efficiency of the defence, as close to the reality of the competition play as possible, we used index cards comprising specific second line defence game actions.

The index cards we used contain the following data: The match, the teams; The evolution of the score; Game actions – serve reception attack reception – at own serve at serve reception Areas in which the receptions are made, marked with 1, 6 and 5 Encodings: + = very good reception (when the point is won) X = when the ball is played - = wrong reception (a point for the adversaries) U = two-hand reception, underhand O = two-hand reception, overhand BD = reception with a back dive FD = reception with a forward dive

110

LD = reception with a lateral dive OH = one-hand reception

The actions were recorded during sets, at the end of the game being cumulated for the entire match, and, by dividing the results to the number of sets, we got the set average.

Results of the research In the following, I will present the model of the content and the model of second line defence, in the determined senior teams, elaborated after analysing the data and information recorded in this research. Table 1 –The final model of the serve reception on a set

Two hands underhand

Average/ set

A1 A6 A5 Dive

No dive

Two hands overhand

Libero

Other players

+ X - Q

Model/set

18,92 5,55 7,77 5,55 2,63 14,18 2,03 9,77 9,4 8,70 3,25 6,92 0,55

Percent 100 29,41 41,18 29,41 13,96 75,27 10,77 50,97 49,03 46,10 17,22 36,67 0,55

From a point of view of the areas, most receptions were made in A6, recording

an average of 7.77 receptions in a set, representing approximately 41.18% of the total serve receptions (Chart 1).

The smallest number of receptions was found in A1 and A5, recording an average of 5.55 receptions in a set, representing approximately 29.41% of the total serve receptions (Chart 1).

Taking them in a growing order, the smallest number of serve receptions was of the ones with two hands overhand, with an average of 2.03 receptions in a set, then the ones with a dive, with an average of 2.63 receptions in a set and not in the least, the ones with two hands underhand, these being in the largest number, with an average of 14.18 receptions in a set, representing approximately 75.27% of the total set receptions (Chart 2).

41,18%

29,41% 29,41%

A1 A6 A5

Chart 1 – Model of the serve reception content on areas

75,27%

13,96%

10,77%

overhand underhand dive

Chart 2 – Model of the serve reception content from a point of view of the reception process

111

By analysing the content of the serve reception from this point of view, the most serve receptions were made by the libero, with an average of 9.77 receptions in a set, representing approximately 50.97% of the total receptions, in comparison with the other players, that had an average of 9.4 receptions in a set, representing 49.03% of the total receptions (Chart 3).

As we can see in the chart below, the largest number of receptions that was recorded belongs to the positive ones, representing 46.10% of the total receptions, the negative ones recording 36.67%, and the neutral (X) only 17.22% (Chart 4). Therefore, we have a total amount of 8.7 positive receptions in a set in comparison with 6.92 negative. In this research, the average serve reception efficiency is 0.55 in a game.

50,97%

49,03%

other players libero

Chart 3 – Model of the serve reception content from a point of view of the player participating in the reception

17,22%

36,67% 46,10%

+ X -

Chart 4 – Model of the serve reception efficiency in a set

Table 2 – Final model of the attack reception in a set

Two hands underhand

Set total

A1 A6 A5 Dive

No dive

Two hands overhand

Libero Other players + X - Q

Set average

14,96 5,92 3,17 5,96 3,88 10,84 0,18 4,92 10,36 7,81 1,66 2,69 0,58

Percent 100 39,34 21,06 39,60 26,04 72,75 1,21 32,20 67,80 64,23 13,65 22,12 0,58

Set average in S1

12,11 4,66 2,59 4,85 2,48 9,4 0,18 4,92 7,51 6,11 1,66 1,55 0,57

Percent 100 38,51 21,40 40,08 20,56 77,94 1,49 40,63 59,37 65,56 17,81 16,63 0,57 Set average in S2

2,85 1,26 0,58 1,11 1,4 1,44 0 0 2,85 1,7 0 1,14 0,60

Percent 100 42,71 19,66 37,63 49,30 50,70 0 0 100 59,86 0 40,14 0,60

In S1, as we can see in the chart above, the largest number of attack receptions was recorded in A5, with an average of 4.85 receptions in a set, representing approximately 40.08% of the total attack receptions, followed by A1 with an average of 4.66 receptions in a set representing 38.51% and A6 with an average of 2.59 receptions in a set, with a percentage of 21.40 (Chart 6).

112

In S2 the largest number of attack receptions was recorded in A1 with an average of 1.26 receptions in a set, representing approximately 42,71%, followed by A5 with an average of 1.11 receptions in a set, with a percentage of 37.63 and A6 with an average of 0.58 receptions in a set, with a percentage of 19.66 (Chart 7).

21,40%

40,08%38,51%

A1 A6 A5

Chart 6 - Model of the attack reception content on areas, in S1

19,66%

37,63% 42,71%

A1 A6 A5

Chart 7 - Model of the attack reception content on areas, in S2

From the point of view of the reception procedure, in S1 as we can see in the

chart above, we can say that the largest number of attack receptions are with two hands, underhand, with no dive, recording an average of 9.4 receptions in a set representing 77.94% of the total receptions, followed by the ones with an average of 2.48 receptions in a set and the ones with two hands, overhand, with 0.18 receptions in a set (Chart 8).

In S2, as we can see in the chart above, the two hands no dive receptions are the most numerous, recording an average of 1.44 receptions in a set representing 50.70%, the ones with a dive having an average of 1.40 receptions in a set, and the ones with two hands, overhand, zero executions (Chart 9).

77,94%

20,56%1,49%


Chart 8 – Model of the attack reception content based on the reception procedure in S1

50,70%

49,30%

0,00%


Chart 9 - Model of the attack reception content based on the reception procedure in S2

Regarding the chart below, in S1 we can observe that the average of the attack

receptions by the libero is of 4.92 receptions in a set, with a percentage of 40.63, while the other players accomplished an average of 7.19 receptions in a set.

In S2, the libero has no reception, while the others have an average of 2.85 receptions in a set, which represents 100% of the total receptions in this fundamental situation.

By analyzing the percentage of the attack receptions of the libero, both in S1 and in S2, comparing with the percentage of the serve receptions, we can observe that the

113

libero has made very few attack receptions, in S2 having even a zero percent (Charts 10 and 11).

59,37%

40,63%

libero other players

Chart 10 – Model of the attack reception procedure based on the player making the reception in S1

100,00%

0,00%

libero other players

Chart 11 - Model of the attack reception procedure based on the player making the reception in S2

In this research, I have also made a comparative analysis of the games,

calculating the efficiency of the attack receptions in a set. As we can se in Table 2, the efficiency of the attack reception in S1 is of 0.57.

As we can observe, the positive receptions are the most numerous, both in S1 and in S2 with an average of 6.11 respectively 1.7 receptions in a set in comparison with the neutral and negative ones, with a percent of 65.56% in S1 and 59.86% in S2 (Charts 12 and 13).

In comparison, the efficiency of the serve reception and the efficiency of the attack reception, both in S1 and S2 are very good, especially in S2 where the average on a set is of 0.60.

17,81%

16,63%

65,56%

+ X -

Chart 12 – Model of the attack reception efficiency in S1

0,00%

40,14%

59,86%

+ X -

Chart 13 - Model of the attack reception efficiency in S2

Research conclusions In volleyball, in general, as we can clearly see from this research, most serve

receptions are being made in A6 approximately 41.18% in comparison with the attack reception, where both in S1 and in S2 most of the receptions are being made in the lateral areas, A1 and A5, with 39.34% and 39.60% respectively.

From a point of view of the reception procedure, both for the serve and the attack reception in S1 and S2, most receptions are being made with two hands, underhand, due to the mobility of the volleyball players and their motor skills. The ones with two

114

hands overhand and the ones with a dive are very few, tha latter having even a negative score due to the precision of striking the ball during the defence action. In the serve reception, the libero performs approximately 50.97% of all receptions, due to this players’ freedom of movement during the game, in the attack reception in S1 his/her efficiency drops at 40.63%, whereas in S2 is zero.

BIBLIOGRAPHY 1. Ghenadi V. – Volei – modelarea instruirii copiilor şi juniorilor, Editura Sport-Turism,

Bucureşti, 1984. 2. Ghenadi V., Ciuhureanu I., Grapă Fl., Mârza D. – Model şi modelare în voleiul de mare

performanŃă, Editura Plumb, Bacău, 1994. 3. Ghenadi V., Ciuhureanu I., Grapă Fl., Mârza D., Ene Gh., Gârleanu D., Sterimbaum

P. – Volei. Obiectivizarea instruirii, Editura Plumb, Bacău, 1995. 4. Mârza Dănilă DănuŃ – VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului, Editura PIM,

IAŞI, 2006. 5. Mârza Dănilă DănuŃ – Optimizarea şi dirijarea pe baze informatice a pregătirii şi

competiŃiei în jocurile sportive, Editura PIM, Iaşi, 2006. 6. Mârza Dănilă DănuŃ – Modelarea şi optimizarea pe baze informatice a pregătirii şi

competiŃiei în jocul de volei, Editura PIM, Iaşi, 2006. 7. Mârza D., Lupu G. – Îndrumar practico-metodic. Volei I – În învăŃământul gimnazial,

CIDD, FEFS, Bacău, 2000. 8. Mârza Dănilă DănuŃ – Bazele metodice ale predării jocului de volei în lecŃia de educaŃie

fizică, Editura PIM, Iaşi, 2006. 9. Mârza D., Grapă Fl. - Volei în învăŃământ, Editura Plumb, Bacău, 1998. 10. Mârza D., Grapă Fl. - Volei în învăŃământ, EdiŃia a II-a, Editura PIM, Iaşi, 2007. 11. Voicu S., Grădinaru S. – Jocuri motrice pentru învăŃarea jocului de volei în şcoală, Editura

Mirton, Timişoara, 1999.

115

La maladie est-elle une chance ou une fatalite ?

Christiane de Reynier

Membre SVNH-ARFOR-ART

Mots clé: maladie, santé, la cause de maladie

Resumé La maladie est un état de disharmonie extérieure révélateur d’une disharmonie

intérieure. Santé et sainteté ont la même racine, sain et saint donc également. Chacun de nous rejette une partie de lui-même plus ou moins consciemment, soit parce qu’elle est trop difficile à vivre, qu’elle ne correspond pas à ses idées ou qu’elle est simplement dérangeante. Il s’agit ainsi d’apprendre à reconnaîre qui nous sommes vraiment, au-delà des rôles que nous jouons plus ou moins complaisamment à la recherche d’une harmonie qui seule nous permettra d’être sains.

Introduction “Sommes-nous des victimes innocentes de la maladie ou en sommes-nous

responsables ? Une première clarification me paraît ici indispensable : responsable n’est pas

coupable. En effet, la culpabilité implique une faute alors que la responsabilité souligne le fait que je suis apte à répondre à mes besoins et de moi. Cette différence a également été vue par le législateur qui, dans le cadre de la justice, pourra déclarer quelqu’un coupable sans responsabilité (ou avec responsabilité restreinte) ou responsable sans culpabilité.

Ceci clairement établit, Socrate disait qu’il n’existe pas de maladie indépendante de l’âme. Platon, lui, affirmait que c’était une grande erreur que d’avoir des médecins du corps et des médecins de l’âme, alors que les deux sont indissociables !

Le lien entre le corps et l’âme a donc été découvert depuis longtemps. Mais alors qu’est-ce que la santé ? Et la maladie ?

La santé est, selon l’OMS, une état d’harmonie entre l’intérieur et l’extérieur. L’intérieur, c’est-à-dire mon âme, ma raison, mes émotions, mes conditionnements. L’extérieur, soit mon environnement affectif, professionnel, climatique, social, etc. Dès que cet état d’harmonie - qui implique une certaine flexibilité et marge de manoeuvre selon les situations et les personnes - est rompu, la santé vacille et s’installe le malaise d’abord puis la maladie.

La maladie est donc un état de disharmonie extérieure révélateur d’une disharmonie intérieure. Il s’agira alors de rétablir l’harmonie, donc la santé, et non le statu quo ante, puisqu’il est la cause de la disharmonie ! Le corps a donc le même rôle qu’un grand écran sur lequel se projette tout ce que je cache à l’intérieur.

Le symptôme n’est ainsi qu’un signal avertisseur, un indicateur exact et non un facteur dérangeant ! Il joue le même rôle que la lumière qui s’allume sur un tableau de bord de voiture, annonçant un problème de pression d’huile : le problème ne se trouve pas sur le tableau de bord, vers la lumière, mais bien plus sous le capot. Inutile donc de

116

dévisser l’ampoule : je n’aurai rien résolu. Bien pire : je forcerai mon corps à me renvoyer le message jusqu’à ce que je sois prêt à résoudre le problème, c’est-à-dire à arrêter la voiture et à soulever le capot. Je pourrai alors me mettre à chercher la ou les causes de la chute de pression d’huile et y remédier. La lumière du tableau de bord s’éteindra aussitôt.

Mais chercher sous le capot n’est pas forcément chose aisée. En effet, le capot représente le siège de l’inconscient. Il contient tout ce que je ne peux (ou ne veux) pas voir. Chacun de nous rejette une partie de lui-même plus ou moins consciemment, soit parce qu’elle est trop difficile à vivre, qu’elle ne correspond pas à ses idées ou qu’elle est simplement dérangeante. Mais en la cachant sous le capot nous ne la faisons pas disparaître. Elle reste partie de nous et tôt ou tard nous devons y faire face.

C’est le sens profond de beaucoup de contes et de mythes : la rencontre de ma partie cachée, de mon ombre, afin de la réintégrer. C’est ce qui fait un héros de légende !

Il s’agit donc de se réveiller, de prendre conscience. En réveillant cette conscience et en y réintégrant ce qui manque, je guéris.

Si par exemple, je souffre d’un ulcère d’estomac, il s’agit bien entendu de laisser le médecin me donner les soins qu’il jugera nécessaire. Mais il est indispensable que je prenne conscience également de ce qui m’ulcère (vieux mot français signifiant “me met en colère”) afin de pouvoir vraiment guérir. Sinon, je ne ferai qu’éliminer un symptôme qui devra ressortir ailleurs !

Cet exemple montre également la simplicité du langage des symptômes. Ce langage est tellement simple qu’il en est parfois très crû ! Mais l’entendre, c’est apprendre. C’est guérir.

Le langage des symptômes Si l’on veut bien comprendre le langage des symptômes, il est indispensable de

se rappeler que le corps ne peut rien tout seul : il n’est qu’un écran de projection. De plus, la plupart des langues ont des expressions à double sens, permettant de

dire un malaise à la fois physique et psychique. En effet, qui n’a jamais utilisé ce double langage : “J’en ai plein le dos ! Cette situation est indigeste ! Ca me démange de ...! Je ne peux pas le sentir ! etc.”

C’est le langage qu’utilisent les symptômes pour nous éveiller et nous faire prendre conscience de ce que nous cachons, de ce qui nous manque.

La recherche du paradis perdu La maladie nous accompagne donc sur notre chemin de vie comme un fidèle

professeur particulier qui nous conduit vers ce que nous recherchons tous : le bonheur, le paradis, lieu où tout est parfait, lieu de plénitude.

Or la perfection contient tout, à défaut de quoi elle n’est pas parfaite. Elle est unité. Elle contient le jour et la nuit, le bien et le mal, le noir et le blanc. La conscience humaine ne peut cependant se concentrer que sur une chose à la fois et l’autre glisse donc, provisoirement ou définitivement, hors de sa conscience. La recherche de cette moitié perdue est le moteur de toutes nos vies.

La mémoire en garde cependant des traces par le vocabulaire : le mot latin “altus” signifie tant haut que profond; le mot grec “pharmacon” signifie autant médicament que poison.

Cette moitié perdue est ce que Jung et d’autres psychanalystes ont dénommé l’ombre. Elle continue à vivre en nous, même si nous l’avons refoulée plus ou moins

117

consciemment. Elle est la cause de nos maladies et sa rencontre nous mène sur le chemin de la guérison.

Cette rencontre nous force à voir les choses en face, donc à une certaine honnêteté vis-à-vis de nous-mêmes. C’est ce qui rend un malade si émouvant !

Il s’agit ainsi d’apprendre à reconnaîre qui nous sommes vraiment, au-delà des rôles que nous jouons plus ou moins complaisamment à la recherche d’une harmonie qui seule nous permettra d’être sains. Car santé et sainteté ont la même racine, sain et saint donc également !

Me reconnaître, être moi-même, est-ce vraiment si simple ? Peut-être pas. Cela implique d’abord que je vive pleinement ce que je suis

maintenant, en accord fondamental avec moi-même. Que je cesse donc de jouer la comédie, de prétendre, de refouler, de cacher, de nier ou d’agir selon les désirs de mon entourage.

Ceci me conduit donc à être au propre, au clair avec moi-même et à m’ouvrir, à apprendre, à mûrir. Je peux alors me développer selon ce que je suis et non selon ce que je crois être une certaine normalité ! Me connaître pour mieux me respecter et à terme mieux respecter et aimer l’autre.

Cette démarche me fera passer tôt ou tard par le pardon. Celui que je me dois et celui que je dois aux autres. En effet, la surcharge que m’impose la rancune, la culpabilité, la colère est telle qu’elle m’empêche toute vie harmonieuse et donc toute santé.

Lâcher prise : cet exercice difficile en apparence se retrouvera aussi constamment sur le chemin. Il ne s’agit pas là de tout laisser aller. Il est indispensable de continuer à faire ce qui est à faire. Rien de plus et rien de moins. Chaque opposition, crainte, peur, colère entame ma capacité de gérer ma vie d’une façon adéquate. Le but en sera d’autant plus difficile à atteindre.

J’apprendrai ainsi à cesser de me battre, contre moi-même d’abord et contre l’extérieure ensuite. Mon insatisfaction n’est en effet qu’une indication du fait que je ne vis pas en adéquation avec moi-même.

La vie n’existant qu’en ce moment présent, je redonnerai au passé sa place et cesserai de me projetter continuellement dans un avenir incertain et hypothétique.

Comment faire alors pour reconnaître que je ne suis pas moi-même ? L’information peut me venir de diverses façons. L’une est celle de ressentir un

vide : ce vide est la partie de moi-même que je ne vis pas. La dépendance (quelle qu’elle soit : affective, alcool, cigarettes, drogue,

médicaments, sommeil, travail, sport, sexe, etc.) montre également que je ne vis pas en accord avec moi-même.

La peur et le souci apparaissent lorsque je ne m’accepte pas, que je ne vis pas en harmonie avec moi-même.

Que puis-je alors faire pour vraiment être moi-même ? Tout d’abord reconnaître que ce moi-même existe et qu’il est indispensable de le

vivre. Etre prêt à prendre des risques : la vie n’est en effet pas concevable sans risque.

Chaque mot, chaque geste, chaque mouvement comporte un risque. Ne pas vouloir assumer ces risques, c’est refuser de s’ouvrir et de vivre.

118

Se prendre le temps de la réflexion, apprendre à s’écouter : pourquoi est-ce que j’agis ainsi ? Que me dit mon intuition ? Et ma volonté ? Puis-je vraiment l’assumer ? Pourquoi ce malaise ?

Etre soi-même est aussi un grand exercice de courage : avoir le courage d’assumer mon état d’être humain, donc d’être imparfait d’abord. Mais aussi le courage de vivre avec le regard critique des autres sans m’y soumettre ! Avoir donc le courage d’être authentique et non idéal.

Ceci me permettra de mieux m’ouvrir aux autres sans me mentir quant aux sentiments que je ressens à leur égard.

Ne pas renoncer à mes désirs : ils m’indiquent mes manques et le chemin est plus important que l’arrivée. En effet, le but est le chemin et non l’auberge.

Apprendre la patience et la tolérance, tant à mon égard qu’à celui des autres. La tolérance et sa petite soeur la patience nous sont rarement données à la naissance. Ce sont des vertus que nous apprenons souvent avec difficulté tout au long de notre existence, d’autant qu’elles sont les deux soumises à une quantité de paramètres divers : je serai d’autant plus tolérante et patiente que j’aurai bien dormi et agréablement mangé. Au contraire, je serai d’autant moins patiente et tolérante que j’aurai soif et froid. Ces paramètres évoluent encore avec l’âge, l’environnement social, etc.

La tolérance, en particulier, est une denrée rare et subtile. Elle n’implique pas d’accepter n’importe quoi n’importe quand. Elle implique avant tout le respect, de moi et de l’autre, et donc de nos limites. Elle est constructive et enrichissante. Mais elle a une limite infranchissable : celle de l’intolérance. Face à l’intolérance, je ne peux plus faire preuve de tolérance si je veux survivre.

Comment décrypter ce que la maladie veut nous faire comprendre Afin de bien comprendre ce message, vous pouvez appliquer un certain nombre

de règles: 1. Ne plus rechercher la cause sur un plan physique exclusivement : les causes

physiques existent certes, mais elles ne sont que des facteurs déclanchant. Le virus et le microbe n’ont d’autre effet que celui d’une allumette. Si elle met le

feu à la bombe, c’est qu’il y a une bombe. Sans bombe, elle ne peut rien déclancher ! Il s’agit donc de trouver la bombe et non l’allumette. C’est elle la vraie cause de la maladie.

2. Trouver le début de la maladie dans le temps : Depuis quand suis-je malade ? Quelles étaient les circonstances extérieures (événements, gestes, paroles, etc) et intérieures (pensées, émotions, etc.)

3. Ecouter mon double langage : il m’est spécifique, malgré un certain apport culturel. Il me donne une clé de lecture fondamentale.

3. Faire preuve de sincérité totale : en se souvenant que le but est d’apprendre, de se réveiller, de prendre conscience, il est plus aisé de ne pas se mentir.

4. Trouver à quoi vous obligent et ce que vous interdisent les symptômes : une maladie grave, un accident obligent le malade au repos, à l’inactivité, parfois à la dépendance physique. Ils lui interdisent le paraître et lui imposent l’être.

5. Ne pas oublier que certains thèmes s’expriment par des symptômes opposés : une diarrhée et une constipation sont des symptômes opposés, mais ils sont les deux des appels pressant à une “élimination” mieux gérée, donc souvent à un lâcher prise.

119

6. Trouver le lien entre ce qui m’aide à surmonter mes symptômes et son équivalence psychique : un massage (physique) est une demande de me frotter à la vie; des douches écossaises (physiques) me montrent qu’il serait utile d’apprendre à affronter les chauds/froids de l’existence.

7. Trouver les réponses cherchées par tous les moyens, en n’oubliant pas mon propre aveuglement : Le double langage m’indique la direction (“j’ai un problème de pression d’huile”) mais il s’agit de trouver la cause : pourquoi ce problème de pression d’huile ? Le réservoir est-il percé ? Un tuyau d’amenée d’huile crevé ? Le réservoir mal rempli ?

Je suis seul à pouvoir trouver la cause, mais le chemin peut être long. Mon entourage peut parfois me mettre sur la piste : les enfants, en bon observateur, voient souvent des choses que nous en voyons plus. De plus, ils apprennent en nous copiant et expriment parfois leur surprise.

8. Ne pas oublier de détecter les freins qui existent à ma guérison : Puis-je accepter ce que j’ai compris ? Le cas échéant, pourquoi non ? Quand le pourrai-je ? De quoi ai-je besoin pour le pouvoir ?

Suis-je certain de vouloir aller bien ? Certaines personnes, en effet, ne vont bien que quand elles vont mal ! Si je fais preuve de patience et me prends le temps nécessaire, n’importe quelle maladie finira par être une chance, un cadeau et cessera ainsi d’exercer son pouvoir menaçant dans ma vie.

C’est le message que donnent beaucoup de malades graves, lorsque, conscients et prêts à faire le chemin nécessaire, ils cessent la révolte et deviennent sereins.

Sachons donc en reconnaître la force sans devoir passer par des situations exagérément douloureuses.

POUR SAISIR LA CHANCE QUE M’OFFRE LA MALADIE, IL EST INDISPENSABLE DE : • Cesser de chercher la réponse sur un plan exclusivement physique ; • Trouver le début de la maladie dans le temps : quelles circonstances extérieures

et intérieures étais-je en train de vivre à ce moment-là ? • Ecouter mon double langage; • Faire preuve de sincérité totale; • Trouver à quoi m’obligent et ce que m’interdisent mes symptômes; • Ne pas oublier que certains thèmes peuvent s’exprimer par des symptômes

apparemment opposés; • Trouver le lien entre ce qui m’aide à surmonter mes symptômes et son

équivalence psychique; • Trouver les réponses cherchées par tous les moyens - en n’oubliant pas mon

propre aveuglement; • Ne pas oublier de détecter les freins qui peuvent exister à ma guérison

REFERENCES BIBLIOGRAPHIQUES 1. Gardan J., Les maladies de civilisation: une fatalité ou un espoir, Rev Rectoverseau,

2001, p.4-7 2. Pelt J.-M., La Terre en héritage, Fayard, 2000 p. 164 sqq cité par Corinne Lepage et

François Gery 3. M. Peschanski, Faut-il avoir peur des industries biotechnologiques in Cités, n° 4, PUF,

2000, p.27

120

La « réalité » est une illusion Le fond l’emporte sur la forme

André Moreau

Ottignies-Louvain-la-Neuve, Belgia

Mots clé: La ‘réalité’ , illusion, psychothérapie

Resumé Le mouvement philosophique du constructivisme était parti, au début du 19ème

siècle, de la naissance du cinéma. Sur l’écran défilent à grande vitesse des images immobiles. L’homme qui les regarde les transforment en mouvement qui est dès lors une construction, une carte, une illusion... comme le vase et les profils de notre dessin. Il en est de même dans une communication verbale ou dans la mimique d’un client. En psychothérapie la carte, c’est ce que le thérapeute interprète, imagine, devine, pressent, suppose, les ‘non-dits’ du client. Ce sont les projections et contre-transferts du thérapeute.

A. La ‘réalité’ est une construction Ce que, dans le langage courant, nous appelons ‘la réalité’, est en fait une

construction faite de deux parties : ‘ce qui est objectivement’, le donné sensible et ‘notre façon de le voir’. Une femme jeune, blonde, aux yeux bleus est objectif. C’est ‘le territoire’. Elle est séductrice ou je la désire; on peut la voir belle (c’est un jugement), séduisante, allumeuse ou discrète, distante ou rejetante, dégoûtante… selon que le regard est d’un homme timide, possessif, jaloux, froid, chaud, passionné, dragueur, respectueux ou d’une femme comblée, jalouse, ‘supérieure’, maternante, rivale, rejetée ou sereine. C’est un regard subjectif. C’est ‘la carte’.

Selon le côté d’où on regarde : les riches exploitent les pauvres ou les passifs (pauvres) profitent des travailleurs (riches).

Ce professeur est autoritaire ou a de l’autorité. C’est une belle cathédrale du XIIIème siècle ou les murs sont noirs ou c’est vieux

style. Le dessin à droite, créé par les théoriciens allemands de la Gestalt-théorie au

19ème siècle, peut être perçu de différentes façons. La plupart des personnes y voient d’abord un vase. Cela signifie que l’on porte son attention sur la partie centrale blanche comme étant la forme et les deux côtés comme étant le fond. Si l’on porte l’attention sur les parties blanches latérales, la forme qui apparaîtra sera deux profils qui se regardent et la partie centrale deviendra le fond.

Ils voulaient dissocier la sensation (la stimulation sensorielle qui atteint la rétine) de la perception (les formes que l’on croit voir mais qui viennent de nous). Cette perception est déjà une action en réponse à la sensation première qui, elle, est passive, réceptive. Cette perception est une activité qui structure et donne un sens qui est propre à la personne qui regarde. Elle donne une forme, in-forme mais peut aussi déformer. Le dessin original n’était fait que d’un trait fin. Il est à noter que, dans le dessin du vase et

121

des deux profils ci-dessus, j’ai volontairement élargit le trait. On peut ainsi y voir deux vases l’un blanc devant l’autre noir ou quatre profils, deux blancs devant et deux noirs derrière plus proches l’un de l’autre. Ou encore des profils d’enfants, d’adultes, d’hommes ou de femmes, de blancs ou de noirs ou de ‘nègres’! On peut percevoir également un pied de table de jardin, un pilier de balustrade de jardin, un sablier, un calice, le sigle d’une secte! Si l’on regarde le dessin de côté, on peut y voir une haltère. Il devient évidemment difficile de distinguer la part du contenu latent ou des projections de celui qui regarde ou de ses interprétations, dans le regard qu’il porte sur un tel dessin. La seule certitude, c’est que rien de tout cela n’existe. C’est un dessin plan, fait de traits noirs sur fond blanc. Même ceci est une projection. Le fond est-il le noir ou le blanc? Y a-il même un fond et une forme, objectivement? Il existe seulement des formes noires et blanches. C’est ce que j’appelle la ‘réalité extérieure’ ou la ‘vérité’, ou la ‘sensation’ ou ‘ce qui est’. Tout ce qui est décrit plus haut n’est que projection émanant de celui qui regarde: sa ‘réalité intérieure’ projetée sur la ‘réalité extérieure’. C’est aussi la ‘perception’ décrite ci-dessus.

J’ai montré ce dessin à des centaines de personnes. Au début, on n’y voit rien. Après insistance, les premiers ‘voient’ un vase, sans voir encore les profils que d’autres, plus rares, voient en premier lieu. Quelques rares personnes ‘voient’ spontanément le double vase et quatre profils. Un seul y a vu une haltère renversée: c’était le champion de judo de Roumanie venu assister à un de mes groupes. Ce que l’on voit n’est pas faux. D’ailleurs, plusieurs ‘voient’ la même chose mais pas tous. Un médecin chargé d’enquêter sur les sectes y ‘voyait’ le sigle...d’une secte. Une patiente qui faisait beaucoup de projections n’arrivait pas à concevoir que ce n’était pas un vase, objectivement. Elle croyait fermement que je voulais l’embarquer dans un raisonnement surréaliste.

Un participant a clôturé le débat en décidant: « En réalité, c’est un vase ». Ce que, dans le langage courant, nous appelons ‘réalité’, c’est une construction ou une illusion partielle. C’est un combiné de deux parties: d’une part le donné sensible qu’on pourrait appeler ‘vérité’ ou réalité extérieure ou objective ou encore ‘ce qui est’ et d’autre part la projection ou réalité intérieure, subjective ou encore illusion.

B. La carte n’est pas le territoire. La carte est une ‘lecture’ de ‘ce qui est’. Ce qui est constitue le texte. La carte

reflète le contexte. Ce qui suit n’était pas explicité dans la Gestalt-thérapie mais y était en germe. A partir d’ici, nous sortons de la Gestalt-théorie et nous entrons déjà dans la Gestalt-thérapie.

La PNL décrit le même phénomène de façon plus imagée: la carte n’est pas le territoire.

1° En politique, les croyances dirigent le monde. La politique a ses ‘croyants’. Ils sont reconnaissables par la quantité de dogmes,

d’idéologies, de croyances venant recouvrir, étouffer ou masquer les rares vérités véri-fiables. Celles-ci sont sélectionnées dans une direction, à gauche ou à droite, interprétées, déformées, désinformées, jusqu’à ce qu’elles deviennent compatibles avec le préjugé de départ. On pense comme on sent ou comme on vit plus qu’on ne vit comme on pense. Les arguments s’accommodent plus aveuglément à ce qu’on est et à ce qu’on vit. On argumente à coups de ‘vérité’ scientifiques et de statistiques en leur faisant dire ce qu’on veut. Les statistiques bien construites décrivent un partie du

122

territoire, un regard scientifique provisoire. Mais on peut leur faire dire ce qu’on veut selon ce qu’on espère prouver: c’est la carte plus ou moins déformante.

Staline – Gorbatchev 1. Staline voit les Américains puissants : c’est le territoire. 2. Il imagine qu’ils vont l’attaquer : c’est la carte, sa croyance, sa projection

résultant de sa vision paranoïde et de son propre désir de dominer le monde (prolétaires de tous les pays, unissez-vous).

3. Il prend peur et développe la colère ou la vengeance : son transfert. 4. Il développe l’armée rouge : son comportement transférentiel en réponse à sa

projection, sa croyance. En réponse, l’Ouest qui prend peur crée l’OTAN. 1’. Gorbatchev arrive et voit les Américains encore beaucoup puissants avec

l’OTAN, la guerre des étoiles et leur supériorité économique écrasante en face de l’économie soviétique écrasée. C’est le territoire objectif en bonne partie.

2’. Il imagine que la compétition est devenue impossible et dépassée et que les Américains sont peut-être des partenaires : sa projection plus réaliste. C’est sa projection, sa carte résultant probablement d’un meilleur équilibre personnel.

3’. Il se sent à l’aise (son transfert) pour rencontrer Reagan. 4’. Les conséquences sont la chute du mur de Berlin et du rideau de fer, le relatif

désarmement et la fin de la guerre froide. 2° En religion a. Les intégristes ou les fondamentalistes confondent la carte et le territoire. Ils

croient que ce que Dieu veut et ce qu’ils veulent, c’est la même chose. Au nom de Dieu, ils se donnent la permission, le droit, le devoir de tuer. La Sainte Inquisition a peut-être fait pire que Khomeyni et que le nazisme. L’extrême droite et l’extrême gauche commettent la même erreur et aboutissent à la même stratégie. Les sectes et les anti-sectes: l’aveuglement et le fanatisme de ceux qui ‘ont raison’. A une amie qui voulait toujours avoir raison, j‘ai fini par dire: « Tu as raison, adieu ». Dans ces différentes situations, la carte penche souvent du même côté, vers le pouvoir et la domination. A l’inverse, dans le jeu de la contestation, le contestat(ionn)aire ‘a raison’ également mais sa carte penche souvent du côté du refus d’agir. En thérapie, je leur dis : « Voyez d’abord ce que vous ne voulez pas faire quand vous vous révoltez ».

Ceux qui ‘ont raison’ me font peur. Ceux qui doutent me rassurent. b. Jérusalem et la vision qu’en ont les Palestiniens et les Juifs. Le territoire : Jérusalem est une ville merveilleuse qui n’existe qu’en un seul

exemplaire, le territoire. Les cartes :

• de la Société des Nations qui a décidé (qui d’autre pouvait le faire ?) en 1948 de redonner une patrie aux Juifs expulsés depuis 2.000 ans en retraçant une partie de leur territoire d’autrefois (en perdant ainsi une autre partie plus large de ce même territoire) repris aux Arabes qui l’avaient reçu à la chute de l’Empire romain et de l’Empire ottoman. Une ‘carte’ souvent proposée est d’en faire une ville internationale neutre sous l’égide de l’ONU avec un quartier juif, musulman et chrétien (autre carte).

• Les Arabes ou les Musulmans (déjà deux cartes différentes) ont ainsi perdu une partie de leur territoire gardant Jérusalem-Est, la vieille ville actuelle con-

123

struite presqu’entièrement par leurs ancêtres depuis 2.000 ans. L’esplanade des mosquées est devenue le 3ème site religieux de l’Islam.

• Les Juifs y voient leur ville sainte et leur propriété inaliénable. L’esplanade du temple de Salomon est leur centre religieux. Là même où, sur l’emplacement de ce temple détruit par les Romains, les Musulmans ont construit les mosquées du Roc et El Aqsa.

• Les Chrétiens ont dû abandonner leur prétention sur ‘leur ville sainte’ aux temps des croisades. C’était alors leur propriété, leur carte de Jérusalem, heureusement depuis lors, périmée. Avec le recul, nos ancêtres les croisés que nous admirions tous dans ma jeunesse ont fait pire que les Juifs d’aujourd’hui, sans discussions.

c. Le Kosovo Pour les Serbes, c’est le cœur religieux (orthodoxe) de la Serbie où ils étaient

majoritaires il y a un siècle. Au nom de leurs ancêtres (qui ne sont plus là), ils veulent maintenir cette région.

Les Kosovars albanais s’y sont installés et développés et sont devenus majoritaires et, à ce titre, se sentent ‘propriétaires’ de la région (leur carte). Faut-il donner priorité aux droits acquis dans le passé, aux morts ou aux présents (c’est une autre carte) ? Et si les Musulmans se multipliant en France devenaient majoritaires dans un siècle, que vivraient alors nos descendants ?

« Si vous restez attachés à votre passé (une carte), l’avenir (une autre carte ou le territoire de demain !) deviendra le passé » (Proverbe Tao 1.000 ans avant J.C.).

Le regard que l’on porte sur la chose est plus important que la chose elle-même. 3° En amour : le coup de foudre Elle est intelligente et belle. La beauté (la carte) existe dans les yeux de celui qui

regarde (proverbe arabe). Elle n’est pas belle pour tout le monde. Quant à l’intelligence, c’est objectivable. C’est le territoire ! … Pas si vite. L’intelligence est mesurable par les tests. Cependant une femme très intelligente et brillante ne m’attire pas si elle n’exprime guère ses sentiments, plane dans le mental, reste anonyme, joue des jeux ou évite le contact personnel. L’intelligence émotionnelle m’intéresse davantage : capacité de sentir ses émotions, de les exprimer, les identifier et de deviner l’autre et de gérer ses comportements en vue d’une relation meilleure.

Le coup de foudre, c’est quoi ? J’ai dans mon ‘ordinateur cérébral’ différentes images de la femme idéale. Ces modèles se sont imprimés autrefois selon les expériences vécues et les apports du milieu. Quand une femme présente une ou plusieurs de ces caractéristiques, je flashe pour ‘la femme de ma vie’ : les ‘brunes’ ou les ‘blondes aux yeux bleus’, la forme du nez ou des lèvres, le regard profond, la minceur, la hanche galbée, la forme des seins, la taille fine. Ces caractéristiques varient suivant les époques ou les lieus : la taille de guêpe d’autrefois, la rondeur africaine, la pâleur du teint (Blanche de Castille), ou la peau brune d’aujourd’hui, l’élégance sophistiquée ou la grande fille toute simple. Dès qu’une de ces qualités touche un point sensible, tout le programme de la femme idéale est projeté sur cette personne en quelques instants. C’est alors que ‘l’amour est aveugle’. Si la relation ainsi commencée échoue, ‘tu n’es pas celle que je croyais’. Les qualités plus profondes qui touchent aux valeurs ne sont pas encore apparues ou recherchées comme l’authenticité, la connivence, la compréhension, l’accord interne, la vision du monde, la conception de la vie, de l’amour ou du travail.

124

Tout cela ne vient qu’après et ne peut créer l’amour si les premières portes ci-dessus sont totalement absentes.

Ainsi, la femme que je vois, c’est le territoire : ce qu’elle est, montre, dit, fait et sent à l’intérieur d’elle-même. La carte, c’est ce que je regarde en préférence et qui est une sélection toute objective de ce qui est objectivement là. C’est aussi et surtout ce que j’imagine à son sujet : le masque de la femme idéale que je lui greffe sur le visage et que je ressens en conséquence. Je crois être en relation profonde avec elle alors que je suis en relation surtout avec mon masque. Ici aussi la carte n’est pas le territoire. Elle doit s’estomper progressivement pour rencontrer l’autre : abandonner mon attente impossible. L’amour, c’est vouloir le bien de l ‘autre et le libérer de mes attentes. Dur parfois, même souvent.

Ainsi nous avons différents masques : le professeur idéal, le patron idéal, le thérapeute idéal.

4° En psychothérapie Le territoire, c’est ce que le client dit, montre ou fait et rien d’autre : son visage

crispé, sa voix basse, son regard fixe, bas, ses yeux fermés ou ce qu’il dit : le rêve qu’il raconte, les mots qu’il prononce, le ton, l’statement du visage ou du corps, le conflit qu’il évoque à demi-mots en détail. Ce qu’il exprime de ses sentiments. Ses sentiments ne font pas partie du territoire, pour le thérapeute, aussi longtemps qu’il ne les a pas exprimés verbalement ou corporellement : la crispation n’est pas la peur.

La carte, c’est ce que le thérapeute interprète, imagine, devine, pressent, suppose, les ‘non-dits’ du client. Ce sont les projections et contre-transferts du thérapeute.

Un patient dit : « Ma voisine me regarde dans les yeux chaque fois que je la croise. Elle m’obsède. Je rêve qu’elle me provoque et moi, je repousse ses avances. Elle me dégoûte ». C’est le territoire pour le thérapeute. Mais celui-ci va y voir un désir refoulé. C’est sa carte. Cette carte considérée comme révélant la ‘réalité’ méconnue du client risque de déformer son vécu. Il se sentirait mieux respecté et reconnu par un rogérien qui prendrait en compte sa lutte et sa souffrance sans l’interpréter … avant qu’il le découvre lui-même.

Pour le client, ce qu’il sent vraiment est son territoire. Par contre, ce qu’il décrit est sa carte de deux territoires : ce que vit et fait la voisine objectivement (Le regarde-t-elle vraiment ? Veut-elle le provoquer ou lui dire bonjour ?) ensuite, ce qu’il sent vraiment à l’intérieur. La conscience ou la méconnaissance de ses sentiments, les jugements qu’il vit au plus profond de lui, la peur du jugement du thérapeute, c’est sa carte sur son territoire, sur lui-même. Mais pour le thérapeute, tout cela fait partie du territoire à partir duquel il doit travailler.

La carte, c’est la Gestalt, la forme que chacun imprime sur le donné sensoriel. Ce que le client dit, montre et fait constitue le territoire, le fond souvent.

Le monde des langues a bien compris cette distinction entre le territoire (le texte original, le discours de l’orateur) et la carte: le terme de ‘traducteur’ donné au départ à la traduction supposée objective d’un texte écrit a fait place au terme ‘d’interprète’ pour le langage verbal marquant par là que le discours de l’orateur (le territoire) est interprété (une carte) par celui qui traduit.

Le peintre René Magritte avait perçu cette projection en écrivant en dessous du dessin d’une pipe : « Ceci n’est pas une pipe ».

125

Le mouvement philosophique du constructivisme était parti, au début du 19ème siècle, de la naissance du cinéma. Sur l’écran défilent à grande vitesse des images immobiles. L’homme qui les regarde les transforment en mouvement qui est dès lors une construction, une carte, une illusion... comme le vase et les profils de notre dessin.

Il en est de même dans une communication verbale ou dans la mimique d’un client. La prudence demande que l’on présente un « autre regard » comme une proposition dans la quelle le client puisse reconnaître une autre facette significative de sa communication ou de sa personnalité. Quand un client pleure, le thérapeute peut le croire triste alors qu’il peut tout aussi bien pleurer de joie comme ça m’arrive le plus souvent, ou de peur ou de colère contenue. Le thérapeute peut apporter différentes réponses. Vous identifiant au client, observez les sentiments que vous éprouvez au reçu de ces réponses possible d’un thérapeute :

- Un homme ne pleure pas. (Renforcement du surmoi ou du Parent critique). - Ne pleurez pas pour si peu. (Dévalorisation du sentiment et de la personne). - Vous n’êtes pas conscient que vous êtes triste. (Je suis conscient de votre

inconscient). - Vous prenez conscience de votre tristesse. (Affirmation de la croyance du

thérapeute). Ces réponses risquent de créer ou de renforcer des introjections. - Vous êtes triste? (Risque de détourner le client de son sentiment réel

ou d’en douter). - Et vous êtes triste! (Laisse au client la liberté de préciser son

sentiment véritable). - Restez centré sur votre sentiment. (Donne la permission d’explorer plus son

sentiment). - C’est OK de pleurer. (Le Parent permissif donne pouvoir à l’Enfant libre). Comme dans le dessin du vase, il n’y a qu’une ‘vérité’, le client qui pleure et son

sentiment subjectif réel. C’est le territoire à respecter même si on ne le connaît pas. Mais le thérapeute ‘voit’ différentes ‘réalités’ qu’il peut prendre pour ‘la vérité’. Chaque thérapeute a sa propre carte pour ‘voir’ ce qui est et aussi pour ‘savoir’ ce qui est bon de faire pour le client, selon ses propres contre-transferts et son apprentissage thérapeutique.

Une autre carte très ancrée dans les thérapies inspirées de la psychanalyse est la priorité presqu’exclusive accordée au langage verbal. Freud, après avoir utilisé le regard et le toucher dans l’hypnose a rencontré quelques mésaventures émotionnelles de la part de certaines clientes attirées par lui. Il a pris peur du regard et a flanqué ses patients au divan à l’abris du regard mutuel, excluant ainsi le langage corporel. Les praticiens du travail corporel (qui utilisent tout autant le langage verbal, ne l’oublions pas) sont convaincus de la plus grande richesse et diversité du langage corporel qui porte davantage les émotions, objet majeur de la thérapie. Les mots transportent surtout les pensées du mental défensif. Une recherche a démontré que 55% du message thérapeutique passe par l’statement du visage qu’il est donc important de voir et de bien observer. Dans notre comparaison du dessin du vase, le territoire (ce que j’ai appelé la ‘vérité’ ou ‘ce qui est’) est ce qui se passe réellement chez ce client-là et qu’il exprime par ses mots, le ton de sa voix et l’statement de son visage et de son corps. La carte, la ‘réalité construite’ par le thérapeute, c’est sa croyance à la priorité du langage

126

au mépris presque du corps. C’est son prisme déformant qui lui fait s’écarter du vécu du client au profit de sa croyance dans la priorité accordée aux mots et à leur interprétation. En plus, cette position exclut la valeur thérapeutique du toucher et de toutes les manœuvres thérapeutiques corporelles.

Il y a aussi des intégristes parmi les thérapeutes: ceux qui confondent leur carte (la psychanalyse, la Gestalt) et le territoire (ce qui se passe chez le client: son cerveau et ce qu’on en connaît objectivement c’est à dire très peu, son corps, ses émotions et surtout son vécu subjectif souvent malmené par les interprétations ‘scientifiques’). On les retrouvent chez ceux qui n’ont pas suivi une thérapie et une formation personnelles et qui pratiquent la thérapie du bon sens, celle qui est la plus contaminée par les projections personnelles aveugles du thérapeute, base solide de multiples contre-transferts venant contaminer sans arrêt la relation thérapeutique. Plus dangereux peut-être sont les thérapeutes qui n’ont suivi qu’une seule méthode thérapeutique et qui croient détenir la vérité: ce que décrit ma méthode et ce que vit la personne, c’est la même chose. Ils affichent souvent un souverain mépris, voire un rejet envers les autres. Je les rencontrent plus souvent chez les psychanalystes (nos ancêtres dans la foi!) et chez les comportementalistes (nos précurseurs à juste titre dans les vérifications scientifiques) mais aussi chez certains gestaltiste purs et durs, ardents défenseurs de la foi et de l’intégrité territoriale de la spécificité de la Gestalt. Mais toutes les méthodes thérapeutiques ont leurs apôtres, désireux de convertir ou de s’imposer et de dominer.

Obliger le client à dire tout ce qu’il pense ou à dire toute la vérité à son thérapeute ou à son conjoint est une autre forme d’intégrisme.

Dans un couple en conflit, l’un peut ‘voir’ un vase, l’autre deux profils. Chacun voit le même dessin ou le même problème de son propre point de vue. Et c’est normal jusqu’ici, aussi longtemps que chacun puisse reconnaître et accepter, sans nécessairement approuver, le point de vue de l’autre sans pour autant abandonner sa conviction. C’est ce que j’appelle un problème. Il existe le plus souvent une ou plusieurs solutions à un problème. Ce problème devient conflit quand l’un (ou les deux) croit ou veut avoir raison. Alors, toute solution reçoit un ‘oui, mais...’ qui bloque la solution. Le jeu du ‘oui, mais... ‘ a deux conséquences: le statu quo et la dépendance. En effet, le conjoint ou le thérapeute qui croient qu’existe soit des solutions à un conflit proposent une autre solution qui sera suivie d’un ‘oui, mais...’ ou d’une autre réponse bloquante. Dans un conflit, il n’y a pas de solution. Il faut s’y prendre autrement, avec des processus décrits dans ce chapitre dont le changement de vision, de Gestalt, appelé dans le langage courant changement de perspective, de point de vue.

Les gens qui ‘ont raison’ m’effrayent. Les gens qui doutent me rassurent. Les gens qui doutent de tout me découragent. C. Accorder-désaccorder. La PNL a bien montré qu’il y avait plusieurs façons de ‘voir’ la même chose. Les

‘accordeurs’ voient la bouteille à moitié pleine: voir en priorité le bon côté des choses, les liens qui relient les choses ou les gens, rassembler, rapprocher les points de vue, proposer des solutions. Rogers est le premier à avoir développé une vision positive de l’homme et une stratégie thérapeutique ‘accordante’ avant la lettre. Les thérapies humanistes, à un moindre degré, ont emboîté le pas.

127

Les ‘désaccordeurs’ voient la même bouteille à moitié vide : voir tout sous l’angle critique, dénigrer, se plaindre systématiquement, se méfier de tout, diviser pour régner, voir le mauvais côté des choses. Freud avait une vision pessimiste de l’homme: « L’enfant est un pervers polymorphe », sa méfiance de l’homme mauvais, son regard pansexuel débordant sur des phénomènes qui ne le sont pas, la position haute de l’analyste. Dans un service psychiatrique d’orientation analytique, on discute des patients en leur absence et la lettre adressée au médecin traitant est marquée d’un cachet: « A ne pas communiquer au patient ». Dans ma communauté thérapeutique, on discute du client en sa présence, en groupe. Il reçoit en outre une copie de la lettre adressée au médecin traitant. Comme chez Rogers, le client est en droit de savoir tout ce que je pense de lui.

RÉFÉRENCES BIBLIOGRAPHIQUES

1. Embree L., Alfred Schutz on Reducing Social Tensions. In Phenomenology of the Political, edited by Kevin Thompson and Lester Embree, Dordrecht: Kluwer Academic Publishers. 1999, pp. 81-102.

2. Jeanmart G., Acédie et conscience intime du temps, Bulletin d'analyse phénoménologique, Volume 2 (2006) - Numéro 1, p.126 – 129

3. Seron D., Métaphysique phénoménologique, suite, Bulletin d'analyse phénoménologique, Volume 2 (2006) - Numero 2, p. 134 -137

128

Colectivul de redacŃie Colegiul de redacŃie

• Prof. univ. dr. Radu Ababei – Universitatea Bacău

• Prof. univ. dr. Gloria RaŃă – Universitatea Bacău

• Conf. univ. dr. Cătălina Ababei – Universitatea Bacău

• Conf. univ. dr. Tatiana Dobrescu – Universitatea Bacău

• Conf. univ. dr. Alexandru Acsinte – Universitatea Bacău

Editura

Universitatea Bacău

Adresa: Calea Mărăşeşti, 157

Telefon/fax: 034.51.77.15

E-mail: [email protected]

Interbnet: www.ub.ro/fefs

Persoana de contact: Radu Ababei, [email protected]

ComponenŃa comisiei de referenŃi ai editurii:

• Prof. univ. Yossy Geva – Vinget Institute from Israel

• Prof. univ. Michel Raspaud - UFRAPS Grenoble

• Conf. univ. dr. Anatol Budevici – INEFS Chişinau

gymnasium 2007 bis · 2017-08-04 · anul universitar începe cu măsurători antropometrice şi...

Documents