ORGANIZAREA INFORMALĂ/ NONFORMALĂ

Grupurile nonformale

GRUP SOCIAL - colectivitate de indivizi între care există relații sociale determinate, se supun acelorași norme de comportament și urmăresc un țel comun.

În orice intreprindere organizarea formală coexistă cu organizarea informala independent de voința managerilor. Un manager eficient favorizeaza un impact pozitiv al organizării informale asupra celei formale.

Organizarea informală (OI) - reprezinta ansamblul persoanelor ce-și desfășoară activitatea în cadrul aceleiași organizații și a relațiilor ce se stabilesc spontan între acestea pe diverse criterii (pasiuni comune, aceeași vîrstă, etnie, teluri comune etc.) cu scopul satisfacerii unor nevoi.

Componenta de bază a O.I. o reprezintă grupul informal, grup condus de unul sau mai mulți lideri informali.Grupul informal:

conservă valorile sociale și culturale pe care membrii grupului le au în comun; ofera posibilitatea de interacțiune socială membrilor grupului, a cîștigării unui statut: furnizează informații membrilor săi, printr-un sistem propriu de canale de comunicație; influentează mediul de lucru si managementul organizației.

Liderul informal este, în general, un membru respectat care: ajuta grupul în atingerea scopurilor sale, făcînd posibilă satisfacerea nevoilor membrilor

grupului; întruchipează valorile grupului, fiind, în esență personificarea aspirațiilor și valorilor

membrilor; este reprezentantul grupului, în interacțiunea cu liderii formali; este un mediator al conflictelor grupului.

Normele grupului informal - reprezintă un ansamblu de reguli ce se dezvoltă ca rezultat al interacțiunii, în timp, între membrii grupului și se stabilesc în legătură cu aspecte importante pentru grup.Normele:

se nasc spontan și circulă mai mult oral sunt, în general, acceptate de toți membrii dar în grade diferite servesc drept linii de conduită, spunîndu-le ce pot și ce nu pot face în anumite

circumstanțe se stabilesc prin consens de idei sau prin influența liderului și odată stabilite, actionează

ca o pîrghie de control asupra membrilor grupului după impactul lor asupra organizării formale, normele pot fi pozitive sau negative

ORGANIZARE INFORMALĂ (O.I.) / ORGANIZAREA FORMALA (O.F.)

Asemănari: ambele există în orice organizație; ambele urmăresc atingerea unor țeluri; ambele se modifică în timp.

Deosebiri: O.I. se caracterizează printr-o puternică instabilitate, iar O.F. are caracter relativ stabil; constituirea și functionarea O.I. este subordonată satisfacerii unor obiective individuale

sau de grup, iar O.F. urmărește realizarea obiectivelor organizației; persoana poate fi membră într-unul sau mai multe grupuri informale, însă poate ocupa

un singur post în O.F.Managerul poate evidentia caracteristicile organizarii informale cu ajutorul:

sociogramei - o diagrama a atractiei intre membrii organizatiei, construita in baza raspunsurilor acestora privind cine cu cine doreste sau nu sa lucreze, cine cu cine se simpatizeaza sau nu;

harta interactiunilor - tot o diagramă ce pune în evidentă legăturile informale dintre membrii organizației, dar care se construiește pe bază de observare directă a comunicărilor informale.

TIPOLOGIA GRUPURILOR INFORMALE (G.I.):

Grup informal: Caracteristici:Orizontal :

membrii sunt situați pe același nivel ierarhic; accesul în grup este facil; relațiile sunt de colaborare, iar comunicarea este eficientă (membrii nu au interese

fundamentale diferite); lider este, de obicei, cel mai în vîrstă membru, care împartășește celorlalti din

experiența sa, primind în schimb admirația și respectul celorlalți.

Vertical membrii se află pe niveluri ierarhice diferite, dar din același sector(ex. director

comercial/șef birou comercial/șef depozit) relațiile sunt, preponderent, de subordonare si rezultă din interese comune față de

exterior; lider este, de regulă, cel avînd funcția cea mai înaltă în organizarea formală.

Mixt reprezintă o combinație a două sau mai multe persoane situate pe niveluri ierarhice

diferite, din sectoare diferite; iau naștere, adesea, datorită legăturilor din afara serviciului; liderul informal al grupului se identifică cel mai frecvent cu persoana de pe cel mai înalt

nivel ierarhic

Coeziunea grupului informal - este o caracteristică ce măsoară gradul în care membrii împărtășesc țelurile grupului și cooperează unii cu alții; este un indicator al gradului de control al grupului asupra membrilor săi. Pe măsură ce crește coeziunea, se măresc și șansele de reușită

ale grupului pentru atingerea obiectivelor sale și controlul mediului. Nivelul coeziunii coroborat cu acordul sau dezacordul în raport cu obiectivele formale ale întreprinderii poate conduce la următoarele 4 situații distincte, într-o organizație:

1. coeziune ridicată și acord cu obiectivele formale, care antrenează un comportament favorabil din partea grupului și deci un impact pozitiv asupra organizației;

2. coeziune ridicată și dezacord cu obiectivele formale - situație care generează o intensă activitate în plan informal, ce subminează organizarea formala;

3. coeziune scăzută dar acord cu obiectivele formale - această situație are efecte foarte probabil pozitive asupra organizatiei, dar comportamentul este bazat mai mult pe cel individual decît pe cel de grup;

4. coeziune scăzută și dezacord cu obiectivele formale - în acest caz, rezultatele riscă sa fie negative din punct de vedere al organizației iar comportamentul predominant este, de asemenea, cel individual.

Apar situații în care managerul, în funcție de interesele firmei, dorește să încurajeze creșterea coeziunii grupului, dacă normele acestuia sunt pozitive. Astfel, el poate apela la una sau mai multe dintre următoarele metode:

micșorarea grupului; încurajarea obiectivelor grupului; stimularea competiției cu alte grupuri; oferirea de recompense, mai curînd grupului decît membrilor săi; izolare fizică a grupului, atunci cînd este posibil.

Pentru slăbirea coeziunii grupului, managerul va acționa în sens invers.

Actionînd ca o veritabilă supapă de defulare pentru angajații întreprinderii, organizarea informala dezvoltă la aceștia sentimentul de acceptare și apartenentă, sporind stabilitatea mediului și încurajînd angajații să rămînă în mediul respectiv.