“Nu sunt decât o lacrimă de-a lui Eminescu”

Poetul care a dus Basarabia mai aproape de România.

Naştere: 14 februarie 1935, satul Pererîta, fostul județ Hotin, pe teritoriul de azi al Republicii Moldova

Deces: 18 ianuarie 2009, or. Chișinău (74 ani) Profesiune: poet Naţionalitate: român Părinții: Pavel și Eudochia Vieru

Bustul lui Grigore Vieru de pe Aleea Clasicilor din Chișinău

Moneda de aur ”Grigore Vieru”

1943 – 1950 a absolvit școala de 7 clase din satul natal;

1950 – 1953 a urmat școala medie din Lipcani;

1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. 

1957 - redactor la revista pentru copii „Scânteia Leninistă”. 1960 - redactor la revista Nistru, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. 1960 – 1963 - redactor la editura Cartea Moldovenească.

Alarma (1957) Albinuța (1970)

Aproape (1974) Acum și în veac (1989)

Taina care mă apără (1968 – 2005)

1967 - Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii; 1988 - Diploma de Onoare Anderesen; 1990 - Membru de Onoare al Academiei Române; 1991 - Membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii; 1992 - candidat la premiul Nobel pentru Pace; 1996 - decorat cu Ordinul Republicii. 2000 - decorat cu Medalia guvernamentală a României "Eminescu" - 150 de ani de la naştere.

 ”Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.”

Grigore Vieru

18 ianuarie 2009

Pe 16 ianuarie 2009, poetul fusese implicat într-un grav accident rutier, în timp ce se întorcea de la sărbătorirea a 159 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu. La 48 de ore după accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să bată.

“Dacă visul unora a fost să ajungă in Cosmos,

eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul”

Grigore Vieru

Bibliografie:www.wikipedia.orgwww.wikipedia.orgwww.grigorevieru.mdwww.grigorevieru.md

A efectuat: Cebotaru Olga, gr.4