Grădina de plante medicinale în Ardeal – Buletin informativ Nr. 6/2016. 30.11.2016.

Plantare de arbuști de coacăz negru în Locodeni

Grădina de plante medicinale și aromatice al centrului de competență din Locodeni s-a îmbogățit cu plante noi. În data de 24 noiembrie 2016, cu participarea angajaţilor şi voluntarilor Fundației pentru Tineret din Locodeni, s-au plantat mai mulți arbuști de coacăz negru. Deși era deja sfârșitul toamnei, vremea bună a făcut posibilă munca în grădină, prin care o parte a grădinii a primit un gard viu potrivit. În anul următor, prin apariția primelor fructe după plantare, cei 20 de arbuști plantați vor contribui cu noi fructe sănătoase la gama de plante medicinale oferite de grădină. Coacăzele negre merită o atenție deosebită din cauza valorilor nutritive ridicate, iar arbuștii se pot cultiva aproape oriunde în Secuime, de aceea, această plantă nu poate lipsi din grădina nimănui.

Publicație co-finanțată printr-un Grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă. Această publicație nu reflectă neapărat poziția oficială a guvernului elvețian. Responsabilitatea pentru conținutul acesteia este

asumată în întregime de Fundația Civitas pentru Societatea Civilă.

Se prezintă grupurile de voluntari

Păuleni Satul este situat la poalele de sud ale Vârfului Szilas, la o înălțime de 850 m. Este localitatea situată la cea mai mare înălțime de pe valea superioară a pârâului Nyikó. Legenda populară spune că primul locuitor la poalele Vârfului Szilas a fost un cioban pe nume Paul și de aici provine numele satului. Pe drumul județean care duce spre sat, vizitatorii pot admira din plin diversitatea peisajului. Pe fiecare parte a drumului care trece prin livezi se găsesc dealuri pline de flori sălbatice, plante medicinale, arbuști de măceșe, păducel și porumbar, care îmbogățesc peisajul dar reprezintă și un adevărat paradis pentru pasionații de plante medicinale.

Din primăvară până în toamnă, câmpurile din jurul satului oferă o gamă largă de plante medicinale: măceșe, păducel, porumbar, păpădie, ciuboțica-cucului, coada șoricelului, sovârf, sunătoare, plămânărică, cicoare, țintaură, scai vânăt, chimen, mentă sălbatică, flori și fructe de soc, mere pădurețe, coada calului. După colectivizare, populația satului a scăzut din ce în ce mai mult, pentru că majoritatea tinerilor au plecat din sat. Cu toate acestea, se pare că această tendință s-a inversat recent, iar mulțumită tinerilor care s-au mutat aici, satul este din nou plin de viață.

Dealu Localitatea situată la cea mai mare înălțime din zona Odorheiului se găsește la 12 km de oraș, la poalele de sud ale Muntelui Őrhegy, care are 1009 m înălțime, în capul văilor pârâurilor Bosnyák și Ballé. La nord, localitatea este învecinată cu satul Vărșag, la est cu Zetea și Brădești, la sud cu Odorheiu Secuiesc iar la vest cu comuna Lupeni. Peisajul ca în povești are o floră și faună variată, oferind o gamă largă de plante medicinale, fructe de pădure și ciuperci pentru pricepuți. Sătenii adună plante medicinale pentru prevenirea bolilor și pentru a reduce numărul medicamentelor administrate.

În localitate se culeg mai multe plante medicinale, printre care ciuboţica-cucului, violete, păpădie, pătlagină, soc, salcâm, cimbru, iarba șarpelui, sovârf, ventrilică, tătăneasă, sunătoare, coada șoricelului, captalan, mentă sălbatică, nalbă mică. Plantele medicinale se folosesc și pentru prepararea unguentelor sau tincturilor, iar fructele de pădure sunt și ele colectate. Din mărul pădureț se produce oțet de mere, iar din mure, porumbar, păr sălbatic și măceșe se prepară sirop sau gem.

Satu Mare Satu Mare este cunoscut mai ales pentru porțile secuiești. În sat se restaurează porțile vechi și se construiesc porți secuiești noi. Localnicii din Satu Mare sunt moștenitorii unei culturi și unor cunoștințe spirituale bogate, caracterizate print-un stil de viață tradițional, țărănesc, care se transmite din generație în generație. În Satu Mare, colectarea și utilizarea plantelor medicinale este încă o tradiție vie. Flora locală se caracterizează prin numeroase specii de plante medicinale valoroase, iar eficiența lor este garantată de agricultura ecologică, fără utilizarea produselor agrochimice.

Mulți localnici culeg plante medicinale pentru membrii familiei și din ce în ce mai mulți le fac cadou prietenilor, musafirilor lor. În timpul verii, pentru participanții la taberele de artizanat se organizează excursii educative cu scopul cunoaşterii plantelor medicinale. Pe lângă efectele pozitive asupra sănătății, extinderea cunoștințelor și cunoașterea posibilităților de valorificare ale plantelor medicinale poate constitui o sursă de venit pentru săteni. Printre plantele medicinale colectate din flora spontană se numără măceșul, sunătoarele, sovârful, socul, coada calului, coada șoricelului, tătăneasa, urzica, crușinul, afinele, cimbrul, păducelul și zmeura de pădure.

Mujna Orbán Balázs descrie localitatea ca fiind „ascunsă în valea pârâului Mujna, sub stânca dantelată și zimțată Likoldala”. Spre nord, localitatea este protejată de vântul aspru de către rămășițele acestei stânci, având 814 de metri și de codrii de brazi. Dintre cele doisprezece cavități de pe stânca Likoldala, numai două există și în prezent. Povestea spune că aceste cavități au fost cândva doisprezece peșteri în care localnicii din Mujna au găsit refugiu în timpul invaziei mongole. Cu secole în urmă, pe un vârf înalt denumit Őrhegy, dincolo de stânca Likoldala, de unde se pot vedea atât Munții Făgăraș, Munții Brașovului cât și Munții Harghita, atunci când s-

au aprins focurile de semnalizare, care avertizau localnicii de apropierea hoardelor tătare, sătenii au adunat bunurile și mâncare și s-au ascuns în peșterile de pe Likoldala. Când hoarda de tătari a ajuns în sat, localnicii erau deja în siguranță. Spre sud, se poate vedea frumosul deal Ramocsa, unde se înflorește renumita floare Ramocsa (floarea pietrei sau Daphne cneorum). Acest loc a fost cândva foarte renumit, pentru că florile și parfumul acestora acopereau întreaga zonă din aprilie până în mai. Daphne cneorum este o plantă foarte rară, apare doar sporadic, pe pajiștile calcaroase din Munții Carpați și din Alpi. În prezent, în Ramocsa se găsesc doar câțiva arbuști, deși această plantă rară a fost declarată ocrotită prin lege. Mujna este un sat cu o populație îmbătrânită, având cândva peste o mie de locuitori, însă numărul acestora de abia ajunge acum la trei sute. (Continuare pagina următoare)

(Continuare)

Din cauza izolării, al poziției geografice și din cauza condițiilor grele de trai, tinerii din localitate au căutat loc de muncă în Odorheiu Secuiesc, Miercurea Ciuc, Brașov, Sighișoara sau în alte părți ale lumii. Totuși, poziția izolată a satului a fost și cea care a contribuit la conservarea biodiversității excepționale, care include o floră și o faună bogată. Pe câmpurile de la marginea satului crește o gamă largă de plante medicale, printre care cornul, coada racului, porumbarul, sunătoarele, coada șoricelului, turița mare, urzica, rostopasca, țintaura, sovârful, cimbrul, mușețelul, chimenul, socul și măceșele.

Coacăzul negru - fruct și plantă

Coacăzul negru (Ribes nigrum) este o plantă eurasiatică comună, face parte din ordinul Rosales şi familia Grossulariaceae. Este răspândit mai ales în regiunile nordice, preferă climatul mai răcoros, umed. Dacă arbustul este expus la prea multă soare sau căldură, acestea pot dăuna plantei. Planta preferă de obicei versanții de nord-est sau nord-vest. Solurile potrivite pentru cultivarea coacăzului sunt cele neutre sau ușor acide (cu pH între 5.8-7.2), trebuie evitate solurile cu o umiditate ridicată. Arbuștii cresc la 1-2 m înălțime, tulpinile vechi au o culoare brun-verzuie sau galben-maronie iar cele cu vârsta sub un an au o culoare deschisă și sunt acoperite cu peri. Frunzele au 3-5 lobi și un parfum aromat, specific. Planta înflorește în luna aprilie, având panicule de câte 10-18 flori. Fructele sunt boabe negre cu un diametru de 8-10 mm, au o aromă distinctă și apar în iulie - august. Cea mai bună perioadă pentru plantarea arbuștilor de coacăz este toamna. Chiar și plantările din toamna târzie, înainte de apariția gerului, sunt mai favorabile decât cele din primăvară, deoarece rădăcinile deteriorate în timpul replantării se regenerează de la sfârșitul iernii. Înainte de plantare, rădăcinile, mai ales cele deteriorate, se taie la 15-20 cm lungime, după care se mocirlesc cu un amestec format din apă, pământ şi balegă de bovine. Groapa se sapă într-un teren afânat, pregătit, și se dimensionează conform lungimii rădăcinilor. Dacă terenul nu a fost pregătit în prealabil, aveți nevoie de gropi de câte 40x40x40 cm. Introduceți planta în groapă astfel încât primele 2-3 muguri de pe ramurile inferioare să fie îngropate în pământ. Una dintre cele mai frecvente greșeli în cazul plantării arbuștilor este plantarea prea la suprafaţă. În acest caz, partea arbustului, care ar trebui să asigure regenerarea continuă, rămâne deasupra solului, se formează un mic trunchi de câţiva centimetri, lucru care conduce la îmbătrânirea prematură a arbustului.

Pentru a facilita dezvoltarea arbustului, primăvara tăiați ramificațiile până la nivelul primilor 2-4 muguri. Atât frunzele cât și fructele de coacăz negru sunt foarte bogate în substanțe active. Frunzele se colectează în timpul și după înflorire, iar fructele se culeg în iulie și august. Frunzele conțin flavonoide, taninuri, acizi organici, vitamina C și o cantitate mică de uleiuri volatile cu conținut de antocianine. Fructele conțin antocianine, acizi de fructe, vitaminele C și B și 10-12% zahăr. Ceaiul din frunze de coacăz are efecte diuretice, se consumă de obicei în cazul problemelor cu vezica urinară. Datorită conținutului de flavonoide, întărește peretele vaselor, reglează nivelul colesterolului din sânge și reduce tensiunea arterială. În medicina populară, ceaiul este folosit în cazul durerilor reumatice și articulare. Fructele au conținut ridicat de vitamina C, dar și de minerale și microelemente. Au efecte benefice asupra sistemului cardiovascular, efecte anti-virale și ajută adaptarea ochiului uman la întuneric. Coacăzele se pot consuma şi în stare crudă, dar se poate prepara și sirop, vin sau lichior din fructe. În industria cosmetică se folosește pentru fabricarea cremelor antirid, datorită conținutului ridicat de acizi de fructe.

Fundația Civitas pentru Societatea Civilă, Odorheiu Secuiesc 535600, str. Solymossy nr. 29. Telefon: 004 – 0266 – 218 481, E-mail: info@naturalherbs.ro, Pagină web: www.naturalherbs.ro,

Facebook: Grădina de plante medicinale în Ardeal

Persoane de contact: Bákai Magdolna, asistent proiect (Odorhei) E-mail: magdolna.bakai@civitas.ro,

Demian Gabriela-Laura, asistent proiect (Cluj) E-mail: demian.gabriela.laura@gmail.com