GREGOR MENDEL SI GENETICA

Viata si educatia lui Gregor Mendel

Gregor Mendel a descoperit legile eredităţii, aşa că putem spune că preotul ceh Mendel este la fel de important pentru biologie, cum este Newton pentru fizică.

Cum se face că un obscur călugăr dintr-o mănăstire pierdută la marginea Carpaţilor,în Moravia, a realizat o descoperire fundamentală în ştiinţă? Pare surprinzător, având în vedere că biologia s-a dezvoltat în marile universităţi din Europa Occidentală.Si totuşi, dacă patrundem în epoca lui Mendel şi înţelegem mai bine pe omul şi savantul G.Mendel, aura legendei lui va fi mai puţin densă.

Mendel s-a născut în 1822 în Heizendorf (Silezia) dintr-o familie de ţărani săraci. În școala elementară, a descoperit abilități matematice remarcabile și, la insistența profesorilor săi, și-a continuat educația la gimnaziul din micul oraș din apropiere, Opava.

Viitorul om de știință a primit educatie într-o școală din sat, unde erau 80 de copii în clasă. Johann și-a ajutat tatăl cu treburile casnice, dar a continuat tradiţia părinţilor. Sensibil din punct de vedere natural și slab în sănătate, a fost unul dintre cei mai buni elevi din școală. A fost trimis să studieze în continuare la școala Ordinului Piaristilor din Lipnik nad Bechiva, după care a intrat la gimnaziul din Opava.

Gimnaziul din Opava- aziIn Opava avea deja nevoie de bani.

In 1838 tatăl lui Johann, a fost rănit în timp ce lucra în pădure. In acea situaţie s-a manifestat pentru prima dată instabilitatea lui Mendel de a se stresa. Era atât de emoțional încât, în dificultatea situațiilor de viață s-a îmbolnăvit. A fost afectat de depresie și nevroză. Dar primele dificultăți, când la vârsta de 16 ani a rămas fără sprijin familial, au fost depășite. Mendel a început să studieze cu studenți mai slabi, pentru care primea câțiva bani pentru mâncare. Cu toate acestea, familia nu avea destui bani pentru educația ulterioară a lui Mendel. Sora mai mică Teresa a venit în ajutor: a donat zestrea pe care o acumulase pentru ea. Cu aceste fonduri, Mendel a reușit să studieze încă ceva timp la cursurile de pregătire universitară. După aceea, fondurile familiei s-au epuizat complet.

Johann devine Gregor Mendel• In 1843, strâmtorat financiar, a intrat în mănăstirea Sfântul Toma din Brunn( azi Brno). De reținut

că intrarea în mănăstire nu era o simplă formalitate, ci presupunea cunoștințe solide din partea candidaților, Johann Mendel concurând în 1843 pe 4 locuri cu alți 12 aspiranți.

• Mănăstirea augustină avea un statut deosebit. Departe de a duce o viaţă contemplativă, călugării mănăstirii aveau şi sarcini universitare: ei predau ştiinţele : matematică, fizică, istorie naturală la Institutul Filozofic şi la Colegiul Teologic, deci mulţi călugări făceau cercetare ştiinţifică.

• La acea vreme era condusă de starețul Cyril Napp, un om cu minte deschisă, care încuraja domeniul științei. Cyril Napp era un entuziast al ştiinţei, care depunea eforturi susţinute în dezvoltarea atât a ştiinţelor în Brno, cât şi în promovarea cercetării ştiinţifice în mănăstire cu accent special pe cercetarea agronomică.

• In 1830 a înfiinţat o grădină experimentală, iar în 1844, o seră.

• În 1843 Mendel a intrat în această mănăstire și a primit numele Gregor (la naștere i s-a dat numele Johann). Mendel își va desăvârși pregătirea teologică (1844-1848) la Institutul Teologic din Brno, dar în paralel (din 1846) a frecventat și cursuri de agricultură, pomicultură și viticultură la Institutul de filozofie din același oraș.

Manastirea Sfantul Toma

Studiile universitare

• Între 1851 și 1853 Mendel urmează o serie de cursuri la Universitatea din Viena, pentru a căpăta dreptul de a preda fizica și istoria naturală (la gimnaziul din Znaim), unde a avut o serie de profesori renumiți ai vremii în domeniul fizicii, matematicii, anatomiei și fiziologiei plantelor, zoologiei, chimiei etc. Aici Mendel a întâlnit pentru prima dată lucrări științifice. După absolvirea universității, a încercat din nou să promoveze examenul pentru a obține diploma de profesor şi din nou, nu a reușit. Era atât de agitat încât a leșinat. Dar chiar și fără această diplomă, a fost dus să predea la Școala Politehnică Superioară de Stat din Brno, unde a predat cu succes timp de 14 ani. Mendel era la curent cu toate lucrările de hibridologie publicate până la el de către botaniști, agronomi, hibridologi și în special cu rezultatele obținute de J. G. Kölreuter și de K. F. Gärtner, pe care îi citează adeseori în lucrarea sa, care i-au servit în conceperea experiențelor sale de hibridare și l-au orientat pe Mendel inclusiv asupra materialului biologic principal pe care a experimentat – mazărea.

Legile mendeliene ale ereditatii• Experienţele prin care a descoperit legile eredităţii au fost

făcute între anii 1856 şi 1863, în grădiniţa de 7x35 metri pătraţi din mănăstire, în care a cultivat 27000 de plante (mazăre de 34 de varietăţi) şi a observat foarte atent 300000 de boabe şi 12000 de plante ( din notiţe)!

• Viața în mănăstirea Sfântul Toma nu se grăbea. De asemenea, Gregor Mendel nu se grăbea; persistent, atent și foarte răbdător, studiind forma semințelor din plante obținute ca urmare a încrucișărilor, de dragul înțelegerii tiparelor de transmitere a unei singure trăsături („netede -ridate”), el a analizat plantele de mazăre. El a examinat fiecare sămânță cu o lupă, comparând forma și făcând note.

• Experimentele lui Mendel au început o altă numărătoare inversă, principalul semn distinctiv care a fost din nou introdus de Mendel, o analiză hibridologică a eredității trăsăturilor individuale ale părinților la descendenți. In urma hibridărilor repetate, a identificarii caracterelor urmărite la generaţii de descendenţi, a folosirii unor simboluri specific, Mendel a descoperit ceva senzațional pentru el: anumite tipuri de încrucișări între urmași diferiți dau un raport de 3: 1, 1: 1 sau 1: 2: 1.

1. Legea puritatii gametilor

2. Legea segregarii independente a perechilor de caractere.

Experimente cu hibridizarea mazării• În 1862, Gregor Mendel și-a prezentat lucrarea „Experimente cu hibridizarea mazării” în

Societatea de Științe Naturale, în care a explicat principiile eredității, dar lucrarea nu a fost acceptată de comunitatea științifică. Descoperirile păreau foarte noi și incredibile. Mendel și-a trimis lucrarea către diferiți oameni de știință, a corespondat cu Karl Nagel, profesor de hibridizare a plantelor la Universitatea din München, dar totul a fost în zadar. Nimeni nu i-a luat legile în serios şi a fost uitat timp de câteva decenii. Abia la începutul secolului al XX-lea, opera sa a atras atenția oamenilor de știință preocupaţi de botanică, care au confirmat descoperirea de către Mendel a legilor genetice.

• In 1865 a ţinut o serie de conferinţe la Societatea de Istorie Naturală din Brno, comunicând rezultatele obţinute, iar în anul următor a publicat un articol de 44 de pagini, în” Dările de seamă ale Societăţii”, asupra comportării ereditare a unor caractere la hibrizi.

• Cu mare abilitate, Mendel a folosit un material foarte potrivit pentru evidenţierea fenomenului: varietăţi de mazăre care nu diferă între ele decât prin caractere clare şi puţine : culoarea florilor, aspectul boabelor. El a auto-polenizat plantele până când a observat păstrarea caracteristicilor generaţie după generaţie. El a studiat caracteristicile uşor de distins, cum ar fi culoarea şi conformaţia plantelor, culoarea seminţelor şi florilor precum şi înălţimea plantelor.

• În 1869, Gregor Mendel a trebuit să se oprească din experimentarea cu plante, vederea lui a început să scadă incredibil de repede. Și au fost și alte necazuri. Starețul F. Napp a murit în 1868, iar Gregor Mendel a fost ales ca următor stareț al mănăstirii augustiniene. A trebuit să se ocupe și de problemele mănăstirii.

• În 1872, împăratul Franz Joseph i-a acordat lui Gregor Mendel, Crucea Ordinului de slujire pentru societate și Biserică. În general, în ciuda faptului că activitatea sa în genetică nu a fost acceptată comunitatea științifică, Mendel s-a bucurat de un mare prestigiu ca persoană educată, inteligentă și incredibil de decentă.

• A ajuns la punctul că în 1881 starețul augustinian Mendel a fost ales director al Băncii Ipotecare.

Neobservat de contemporanii săi, Mendel, totuși, nu a ezitat deloc în neprihănirea sa. El a spus: „Va veni încă timpul”. Aceste cuvinte sunt mâzgălite pe monumentul său, ridicat în fața grădinii mănăstirii, unde și-a pus în scenă experimentele.

• Viața pe pământ a lui Gregor Mendel a fost scurtată în 1884. Pe 6 ianuarie, a murit din cauza unei infecții renale. Întregul oraș părea să fi ajuns să-l îngroape pe omul de știință remarcabil, iubitul stareț al călugărilor și doar o persoană amabilă și cumsecade. Leoš Janáček a dirijat slujba funerară în catedrala mănăstirii Vechiul Brno.

• Și Gregor Mendel a fost îngropat în același mod în care sunt îngropați toți călugării augustinieni: într-un mormânt comun din cimitirul central din Brno.

Redescoperirea operei lui Mendel• Până în 1900, lucrarile lui Mendel au fost ignorate, dar Hugo de Vries , Carl Correns și Eric von

Tschermak au ajuns sa redescopere scrierile și legile lui Mendel. Toți acești cercetători, fiecare dintr-o țară diferită, și-au publicat redescoperirea lucrării lui Mendel într-o perioadă de două luni în primăvara anului 1900. Rezultatele lui Mendel au fost repede reproduse, iar legătura genetică a funcționat rapid. Biologii s-au concentrat asupra lucrărilor lui G.Mendel; chiar dacă nu era încă aplicabilă multor fenomene, a încercat să ofere o înțelegere genotipică a eredității pe care ei au

simțit-o lipsită în studiile anterioare de ereditate, care s-au concentrat pe abordări fenotipice . Cea mai proeminentă dintre aceste abordări anterioare a fost școala biometrică a lui Karl Pearson și WFR Weldon , care s-a bazat puternic pe studii statistice ale variației fenotipului.

Darwin contemporan cu Mendel

• Gregor Mendel și Charles Darwin sunt, fără îndoială, cei mai influenți fondatori ai biologiei moderne din secolul al XIX-lea. Teoria evoluției lui Darwin prin selecția naturală a revoluționat știința vremii sale și dincolo, trâmbițată de susținătorii săi și denigrată de detractorii săi din momentul în care a fost publicată până în prezent.

• În schimb, teoria lui Mendel a rămas în mare parte latentă până în zorii secolului al XX-lea, când a atras rapid faima și critica prin redescoperirea sa dramatică. Mendel și Darwin au fost contemporani, totuși calea care i-a conectat în timpul vieții lor a fost în întregime o singură cale: Mendel era familiarizat cu cărțile lui Darwin, după ce a citit și a adnotat traduceri în germană ale acestora, în timp ce toate dovezile disponibile indică faptul că Darwin nu știa nimic despre Mendel.

https://www.youtube.com/watch?v=2xpTz7SUbnccantecul lui Mendel