Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbărilor în societăți și în economia mondială, care rezultă din comerțul internațional extrem de crescut și din schimburi culturale. Descrie creșterea comerțului și a investițiilor datorită căderii barierelor și interdependenței dintre state. În context economic, este des întâlnită referirea, aproape exclusivă, la efectele comerțului și, în particular, la liberalizarea comerțului sau la liberul schimb. Globalizarea economică – patru aspecte se referă la globalizarea economică ce indică patru tipuri de fluxuri peste granițe, și anume: fluxuri de bunuri/servicii; de exemplu, liber schimb; fluxuri de persoane (migrația), de capital și de tehnologie. O consecință a globalizării economice este îmbunătățirea relațiilor dintre dezvoltatorii aceleiași industrii din diferite părți ale lumii (globalizarea unei industrii), dar și o erodare a suveranității naționale asupra sferei economice. FMI-ul definește globalizarea ca și “creșterea în interdependența economică a țărilor din întreaga lume, prin creșterea volumului și a varietății tranzacțiilor de bunuri și servicii peste granițe, fluxul de capital internațional mult mai liber și mai rapid, dar și o difuziune mai largă a tehnologiei1.”. Banca Mondială definește globalizarea ca “Libertatea și capacitatea indivizilor și a firmelor de a iniția tranzacții economice voluntare cu rezidenți ai altor țări”.

3. Impactul globalizarii asupra pietelor financiare

În ultimii ani, în ciuda impresiei generale privind globalizarea financiara, sistemul financiar international are înca un nivel insuficient de integrare, iar segmentarea pietelor de capital persista. În acelasi timp însa, acest fenomen este greu reversibil si aceasta datorita recentei dereglementari a sistemelor financiare, progresului tehnologic din domeniul serviciilor financiare si de comuncatii, precum si diversitatii canalelor de difuzare a globalizarii financiare.

Concomitent cu extinderea liberei circulatii a fluxurilor de capital la nivel regional si international s-a accentuat interesul fata de integrarea economiilor nationale la nivel regional, s-a produs o crestere a concurentei si a aparut tendinta de integrare a pietelor financiare nationale într-o piata unica la nivel planetar. Consider ca este corect a sustine ca regionalizarea si globalizarea nu sunt procese contrare, întrucât fluxurile financiare pot sa aiba o baza regionala, dar fluxurile de capital sa circule într-o piata globala. De altfel dezvoltarea accelerata a noilor tehnologii ale informatiei si ale telecomunicatiilor, asigura în timp real interconectarea diferitelor segmente ale pietelor financiare prin intermediul retelelor de calculatoare, satelitilor, si al internetului. Deschiderea spre exterior a pietelor financiare nationale precum si modificarile din unele compartimente au contribuit la extinderea tranzactiilor, precum si la un proces activ si permanent de inovare financiara concretizat în crearea de noi instrumente financiare. Aceasta tendinta s-a manifestat în general, initial la nivelul tuturor tarilor puternic industrializate.. Crearea spatiului financiar global contribuie alaturi de dezvoltarea fluxurilor financiare internationale, la modernizarea sistemelor financiare datorita accentuarii concurentei pe plan international, reducerii costului tranzactiilor, conexiunii pietelor financiare în timp real si diversificarii instrumentelor de gestiune a riscurilor.

Totusi globalizarea poate genera efecte negative datorita volatilitatii cursurilor care în conditiile interconectarii pietelor se pot propaga rapid în spatiu de la o piata la alta.Globalizarea financiara a catalizat activitatile fondurilor speculative care atrag capitaluri internationale provenind de la investitori individuali sau institutionali. Fondurile speculative reprezinta un imens risc pentru stabilitatea sistemului financiar, volumul urias de capitaluri si

1 FMI, World Economic Outlook, mai 1997

tranzactii speculative efectuate la nivel global, inclusiv cu devizele unor state, le transforma în adevarate fortarete mondiale ale finantelor.

4.Globalizarea pietelor de capital la nivel mondial

Nivelul internationalizarii pietelor de capital propriu este ilustrata de volumul tranzactiilor de actiuni ale unor companii straine in centrele financiare majore. De asemenea, o parte insemnata a fondurilor de pensii si de asigurari sunt investite in actiuni ale companiilor straine. Mai mult, in present, o companie nu este limitata sa obtina capitalul de care are nevoie de pe piata nationala.Trei elemente majore incurajeaza activitatile de finantare transfrontaliera: dereglementarea, tehnologia si institutionalizarea.Fenomenul de dereglementare este caracteristic anilor ’70 şi a apărut ca urmare a necesităţii de a inova şi de a întreprinde, posibile de realizat prin eliminarea reglementărilor autoritare referitoare la accesul pe pieţele de capital, la rolul intermediarilor financiari şi la încadrarea împrumuturilor după natura, durata sau obiectul lor.Tehnologia. Transmiterea rapida a informatiilor financiare pe intreg mapamond a sporit semnificativ eficienta pietelor financiare. Titlurile financiare pot fi monitorizate, analizate si tranzactionate prin folosirea unui calculator in orice colt de lume.combinarea puterii calculatoarelor cu retelele de telecomunicatii a permis accelerarea integrarii, dezvoltand totodata strategii de tranzactionare complexe si generand fluxuri zilnice de capital enorme. Tehnologia a devenit, peste tot în lume, un agent major al schimbării pentru piețe și pentru structura industriilor. Peste 50% din creșterea economică pe termen lung provine din schimbările tehnologice care măresc productivitatea și determină apariția de noi produse, procese sau industrii.Institutionalizarea. Cu trei decenii in urma majoritatea actiunilor erau detinute de indivizi; astazi, pietele financiare sunt dominate de institutii financiare. In timp ce individul-actionar tinde sa fie mai limitat si sa se concentreze pe actiuni ale unor companii nationale, institutiile financiare au suficiente cunostinte si putere pentru a cauta sa obtina profituri investind la nivel international.

6. Concluzii

Incepand cu deceniul 8 al secolului XX, omenirea a pasit intr-o noua era: cea a globalizarii. Ea are implicatii majore pentru economiile nationale iar la nivelul economiei mondiale, a dat nastere unor mutatii profunde. Cea mai importanta – sub aspectul implicatiilor asupra configuratiei viitoare a relatiilor internationale - a fost crearea conditiilor pentru miscarea libera a capitalurilor peste frontierele de stat.

Globalizarea are loc atat la nivelul pietelor cat si la nivelul productiei. Globalizarea pietelor se manifesta prin tendinta de a abandona sistemul traditional in care pietele nationale formeaza entitati distincte,isolate una de cealalta prin bariere comerciale sau de alta natura (distanta, timp, cultura) si tranzitia spre un nou system caracterizat prin fuziunea pietelor nationale intr-o uriasa piata globala.Globalizarea pietelor a fost posibila prin eforturile conjugate ale guvernelor in directia dereglementarii, adica a liberalizarii tranzactiilor pe plan international, inclusive a transferului international de tehnologie, la care se adauga o mai mare acceptabilitate a investitiilor straine din partea tuturor tarilor lumii precum si dezvoltarea fara precedent a transporturilor, comunicatiilor si tehnologiei informatiei.

2 | P a g e

Multinationalitatea este consecinta directa a globalizarii si se manifesta prin faptul ca nationalitatea firmelor tinde sa aiba o semnificatie din ce in ce mai vaga in afacerile internationale. Ca urmare a circulatiei libere a capitalului, marile companii si-au pierdut treptat identitatea nationala, devenind multinationale sau transnationale.

Astfel, se spune că globalizarea aduce prosperitate. Oamenii au acces la o cantitate din ce în ce mai mare de bunuri, iar dacă procesul se întîmplă la scară planetară, atunci este clar că prin globalizare sînt ridicate zone rămase în urmă, sînt puse în valoare zăcămintele lor, resursele de materii prime, energie şi chiar resursele umane. De asemenea, globalizarea impune un nou tip de raportare la realitate, pentru că pe lîngă faptul că acest proces prinde insul în nişte structuri ale societăţii mondiale, în acelaşi timp aceasta societate este introdusă vrînd-nevrînd în sufletul omului, determinînd în el schimbări inevitabile. Asadar, este clar că globalizarea, dacă ne schimbă modul de a fi, trebuie să ne schimbe şi modul de a gîndi, de a ne forma.

Oricum, globalizarea este un proces obiectiv, ea se întîmpla chiar dacă sîntem de acord cu ea sau nu. Globalizarea are o sumă apreciabilă de efecte, pozitive şi negative. Ca elemente pozitive, se evidenţiază: amplificarea şi liberalizarea comerţului, a investiţiilor şi fluxurilor financiare, extinderea valorilor democratice, apărarea identităţii individuale, protecţia mediuluiinconjurător, dar şi „libera circulaţie” a securităţii.

Trebuie să fim de acord cu analistul Hans Blommestein, că, pentru prima data in istorie, azi, o piaţă tehnologică globală transformă lumea financiară, cea a afacerilor, cea politică şi psihologia, făcandu-le de nerecunoscut. Din perspectiva pieţei libere, globalizarea va genera o prosperitate fără precedent, pe măsură ce tot mai multe naţiuni vor participa la economia globală, iar fluxurile tehnologice şi financiare dinspre ţările dezvoltate spre cele mai puţin dezvoltate vor determina o egalizare a bogăţiei şi o dezvoltare a intregii lumi.

Globalizarea reprezintă un proces obiectiv, ce se desfăşoară cu o viteză uimitoare, cuprinzând aproape totalitatea statelor lumii. A fost determinată şi favorizată de progresele ultrarapide ale tehnologiei, cu precădere ale celei informatice. Globalizarea se concretizează sub forma liberalizării şi dereglementării pieţei produselor şi serviciilor, capitalurilor şi forţei de muncă. Prin manifestarea acestui proces obiectiv, orice agent economic se poate aproviziona cu cele necesare desfăşurării activităţii de unde este mai ieftin, să producă şi să vândă acolo unde obţine veniturile cele mai mari.

Globalizarea este avantajoasă şi foarte avantajoasă pentru ţările cu o competitivitate economică mare: tehnologii avansate, forţă de muncă performantă, productivitatea muncii mare, costuri de producţie reduse. În aceste condiţii se poate afirma că principala sursă a competitivităţii este reprezentată de capital.

Procesul globalizării oferă multiple şi rapide avantaje economiilor dezvoltate, ce concentrează covârşitor capitalul mondial şi unde îşi au sediul central marile companii transnaţionale.

Procesul globalizării, în esenţa sa, conţine toate premisele pentru accentuarea decalajelor economice existente la sfârşitul secolului XX între statele dezvoltate, state în curs de dezvoltare, inclusiv fostele state socialiste, deoarece se globalizează numai crearea produselor interne brute, fără globalizarea repartizării acestora.

Globalizarea pieţelor lumii în condiţiile estompării continue a diferenţelor specifice dintre acestea determină „omogenizarea gusturilor consumatorilor din întreaga lume” în interiorul unei pieţe, ce dobândeşte caracter global.

3 | P a g e