Daca toata apa de pe pamant ar fi turnata in 16 pahare cu apa, 15 si jumatate dintre ele arcontine apa sarata a oceanelor si marilor. Din jumatatea de pahar ramasa, mare parte este inglobatafie in gheturile polare, fie este prea poloata pentru a fi folosita drept apa potabila si astfel, ceea ce amai ramane pentru consumul omenirii reprezinta continutul unei lingurite. Din consumul mondial deapa, 69% este repartizat agricultirii, 23% industriei si numai 8% in domeniul casnic. Apa Oceanului Planetar este înalt mineralizată (apă sărată), nu e potabilă şi nu poate fi folosită în procesele tehnologice industriale sau pentru irigarea terenurilor agricole. Rezervele de apă potabilă constituie 2,6% din volumul total al hidrosferei, ceea ce depăşeşte necesităţile actuale ale omenirii de 10 mii de ori. însă cea mai mare parte din apa potabilă este conservată în din Antarctida, Groenlanda, în gheţarii montani şi în gheţurile din Arctica, a căror utilizare deocamdată este inaccesibilă.O sursă de apă potabilă sunt râurile planetei, care dispun de rezerve evaluate la circa 41 mii km3, dintre care, de fapt, pot fi folosite numai jumătate. Resursele accesibile de apă potabilă sunt amplasate foarte neuniform pe suprafaţa Pământului. De exemplu, în Africa numai 10% din populaţie este asigurată constant cu apă potabilă, pe când în Europa acest indice atinge 95%. în zonele aride ale Terrei, care cuprind V3 din tot uscatul, insuficienţa de apă potabilă este deosebit de acută. Statele cu cele mai mari resurse de apă potabilă sunt situate în brâul ecuatorial şi în partea de nord a celui temperat.

Insuficienţa produselor alimentare şi calitatea acestora sînt cele mai răspîndite calamităţi sociale ale civilizaţiei contemporane. Problema, de fapt, are un caracter regional caracteristic, în special, ţărilor în curs de dezvoltare. Statistica relevată în publicaţiile ONU demonstrează că spre sfîrşitul anilor ‘80 ai secolului XX sufereau de malnutriţie peste 500 milioane de oameni, dintre care circa 50% erau copii.Unul dintre indicatorii de bază ai subnutriţiei este numărul de copii care primesc o cantitate prea mică de hrană pentru o dezvoltare normală.

Esenţa problemei alimentare nu ţine de insuficienţa de alimente produse pe întreaga planetă. Anual pe glob sînt înregistrate surplusuri de produse alimentare. Cauza constă în faptul că geografia (repartiţia) produselor alimentare nu coincide cu geografia consumului lor. Astfel, ţările puternic dezvoltate deţin mari surplusuri de produse alimentare, însă ţările slab dezvoltate nu dispun de resurse financiare pentru a le procura în cantităţi suficiente.Malnutriţia este caracteristică chiar şi ţărilor cu un nivel de dezvoltare avansat. Astfel, în SUA30 milioane (10%) de persoane sînt afectate de această problemă, din cauza decalajului mare al veniturilor. Aproximativ 76 % din acest număr sînt americani de culoare, problema avînd şi un caracter rasial. Prin urmare, problema alimentară este una social-economică şi politică.

Apa este nu doar cea mai răspîndită substanţă pe Pămînt, dar şi cea mai utilă. Fără apă, viaţa organismelor vii este imposibilă. Apa este folosită în uzul casnic ca apă potabilă, este pe larg întrebuinţată în agricultură, în industrie, ca producător de energie la centralele hidroenergetice, reprezintă mediul dezvoltării florei şi faunei acvatice. Necesităţile de utilizare a apei de către om variază de la cîţiva litri pe zi în regiunile deşertice la circa 400 în regiunile urbane cu un grad ridicat de civilizaţie.Ca şi celelalte componente ale mediului geografic, apa este supusă numeroaselor impacte umane negative. Poluarea apelor începe la altitudini mari în atmosferă. Precipitaţiile cu diverse reziduuri radioactive, pulberi şi gaze industriale cad pe suprafaţa terestră, antrenînd aceşti poluanţi în circuitul natural al apei. în rîuri se deversează ape menajere, industriale şi agricole ce conţin mari

cantităţi de substanţe organice şi neorganice, sedimente şi suspensii coloidale.Sporirea numărului de populaţie pe Terra, necesităţile crescînde de apă pentru industrie, agricultură, pentru serviciile comunale contribuie la apariţia deficitului de apă. Rezervele de apă potabilă nu se măresc, iar consumul ei creşte în permanenţă. Conform datelor UNEP (Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu), consumul apelor dulci în anii 1900-1995 s-a majorat de şase ori. Actualmente deficitul de apă potabilă este unul dintre factorii principali ce împiedică dezvoltarea social-economică a multor ţări. Circa 20 % din populaţia Terrei nu are acces la apă potabilă calitativă, iar înjur de 50% este lipsită de condiţii sanitare de trai.Impactul antropic a agravat şi problema Oceanului Planetar. Această problemă vizează poluarea apelor oceanice, micşorarea productivităţii biologice, valorificarea neraţională a resurselor minerale şi energetice etc. Poluarea apelor oceanice are loc ca urmare a intensificării transportului maritim, a accidentelor navelor petroliere, a valorificării zăcămintelor de petrol, gaze naturale, metale feroase şi neferoase de pe şelf şi de pe fundul oceanului. Un rol deosebit în poluarea apelor oceanice îl au manevrele militare efectuate în adîncul oceanului, deşeurile aruncate de navele maritime în mări şi oceane.Poluarea apelor oceanice, pescuitul intensiv conduc la dereglarea mediului oceanic, pun în pericol regenerarea resurselor biologice în Oceanul Planetar.Dintre măsurile de soluţionare a problemelor ce ţin de apa potabilă şi de Oceanul Planetar fac parte:- prevenirea poluării apelor;- epurarea apelor uzate evacuate în ocean;- curăţarea apelor oceanice de peliculele de petrol formate după accidentele navelor petroliere. Insuficienta produselor alimentare si calitatea acestora sint cele mai raspindite calamitati sociale ale civilizatiei contemporane. Problema, de fapt, are un caracter regional caracteristic, in special, tarilor in curs de dezvoltare. Statistica pusa in evidenta in publicatiile ONU demonstreaza ca spre sfirsitul anilor ’80, sufereau de malnutritie peste 500 milioane de locuitori ai Pamintului, din care circa 50% erau copii. Unul din indicatorii de baza ai subnutritiei este numarul de copii care primesc o cantitate prea mica de hrana pentru o dezvoltare normala. Esenta problemei alimentare nu tine de insuficienta de alimente produse pe intrega planeta. Anual sint inregistrate surplusuri de produse alimentare pe glob. Cauza consta in faptul ca geografia(repartitia) produselor alimentare nu coincide cu geografia consumului lor. Astfel, tarile puternic dezvoltate obtin mari surplusuri de produse alimentare, insa tarile slab dezvoltate nu dispun de resurse financiare necesare pentru a le procura in cantitati suficiente.Malnutritia este caracterizata chiar si in tarile cu nivel de dezvoltare avansat. Astfel, in SUA 30mln. (10%) din numarul populatiei este afectata de aceasta problema, datorita decalajului mare de salarii. Aproximativ 76% din acest numar sint americani de culoare, problema avind si un character rasial. Prin urmare, problema alimentara este una social-economica si politica.Totusi, pe parcursul anilor’90 ai secolului trecut, in plan mondial s-au evidentiat unele tendinte positive in rezolvarea problemei alimentare. Revolutia verde in tarile asiatice a favorizat solutionarea problemei, mai ales in cele mai populate state, precum India, Bangladesh. In schimb, in tarile din Africa aceasta nu s-a reusit din cauza secetelor prelungite.Modificarile pe plan mondial in structura suprafetelor cultivate exprima o tendinta de crestere a suprafetelor ocupate cu culture intensive. Astfel, s-au dublat suprafetele cultivate de soia, floarea soarelui, cu orez si porumb. Sunt relevante modificarile survenite in suprafetele cultivate cu cereale, culture ce reprezinta baza alimentatiei mondiale si a dezvoltarii sectotului zootehnic.Tendinta de utilizare intensive a fondului funciar mondial a devenit mai pregnanta. Tarile dezvoltate detin cele mai ridicate ponderi in structura urmatoarelor culture: griu, cartofi, struguri, iar in tarile in curs de dezvoltare – in suprafetele cultivate cu orez, porumb, soia, iuta, cafea, ceai, cacao. Concentrarea suprafetelor cu cereale si oleaginoase in tarile dezvoltate face ca aceasta sa dispuna de alimente de baza ale omenirii, cantitatile obtinute depasindu-le substantial nevoile. In ultimele decenii cantitatea de hrana produsa a crescut foarte mult, astfel incit populatia afectata de foamete s-a redus la mai putin

de 800 milioane. Dar, sa nu uitam ca odata cu cresterea numarului populatiei necesarul de hrana va fi mai mare.Cauzele crizei alimentare

1. specializarea ingusta in cultura plantelor a tarilor slab dezvoltare;2. reducerea suprafetelor de terenuri agricole, cauzata de presiunea demografica;3. caracterul extensiv al agriculturii in tarile slab dezvoltate, productivitatea ei fiind mai scazuta decit

in tarile puternic dezvoltate.

Măsuri de soluţionare1. Refolosirea produselor naturale şi reciclarea lor2. Ridicarea nivelului de trai şi a gradului de civilizaţie al populaţiei din mediul rural3. Stabilirea unor relaţii economice avantajoase

Până la sfâr itul secolului, la nivel global, fenomenele de încălzire globală, evaporarea apei iș ș modificările precipita iilor vor cre te numărul oamenilor care se confruntă cu problema „deficituluiț ș de apă absolut" cu circa 40%, fa ă de situa ia în care nu ar avea loc schimbări climatice, sus inț ț ț exper ii de la Institutul pentru Cercetarea Impactului Climei Postdam.ț

„Cea mai pronun ată cre tere a deficitului de apă la nivel global s-ar putea petrece în urma uneiț ș încălziri globale între două i trei grade peste nivelurile preindustriale, iar acest lucru va putea fiș experimentat în următoarele decenii, dacă emisiile nu vor fi oprite în curând", a declarat coordonatorul cercetării, Jacob Schewe.Pentru a evalua influen a schimbărilor climatice, cauzate deț cre terea emisiilor toxice de gaze cu efect de seră, asupra resurselor de apă, exper ii au folosit unș ț „număr fără precedent de modele de impact". În urma demersului tiin ific, ei au observat căș ț regiunile mediteraneene, Orientul Mijlociu, sudul Statelor Unite i sudul Chinei vor fi afectate de oș „descre tere pronun ată a resurselor de apă disponibile". În schimb, sudul Indiei o parte din estulș ț Africii i vestul Chinei s-ar putea confrunta cu „o cre tere substan ială" a resurselor.ș ș ț

„Deficitul de apă este o amenin are majoră pentru dezvoltarea umană, de exemplu securitateaț alimentară depinde de irigare în multe regiuni – în agricultură este folosită cea mai mare cantitate de apă din lume. Totu i o cre tere a precipita iilor este, de asemenea, o provocare – apaș ș ț suplimentară poate provoca acumularea apei, inunda ii i defectarea sau stricarea infrastructuriiț ș legate de apă", sus ine coautorul studiului, Qiuhong Tang, de la Academia Chineză de Studii.ț

Un deficit absolut de apă înseamnă că un individ are acces la numai 500 de metri cubi de apă anual. În schimb, consumul mediu de apă la nivel global se ridică la circa 1.200 de metri cubi de persoană, însă valoarea cre te pentru locuitorii din regiunile industrializate, scriu cercetătorii.ș

1.    Cauzele poluarii apei:

       Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici, dar si deversari deliberate a unor poluanti;

       Scurgeri de la rezervoare de depozitare si conducte de transport subterane, mai ales produsepetroliere;

       Pesticidele si ierbicidele administrate in lucrarile agricole care se deplaseaza prin sol fiindtransportate de apa de ploaie sau de la irigatii pana la panza freatica;

       Ingrasamintele chimice si scurgerile provenite de la combinatele  zootehnice;

       Deseurile si reziduurile menajere;

       Sarea presarata in timpul iernii pe sosele, care este purtata prin sol de apa de ploaie si zapadatopita;

       Depunerile de poluanti din atmosfera, ploile acide.

2.    Clasificarea poluan ilorț

2.1. Poluanti de natura fizica:

       depunerile radioactive;

       ape folosite in uzine atomice;

       deseuri radioactive;

       ape termale;

       lichide calde provenite de la racirea instalatiilor industriale sau a centelor termoelectrice si atomo –electrice.

2.2. Poluanti de natura chimica:

            Mercurul provenit din:

       deseuri industriale;

       inhalarea vaporilor ca urmare a unor scapari accidentale determinate de deteriorarea unortermometre sau tuburi fluorescente;

       ingerarea accidentala de compusi anorganici;

       deversarile unor uzine producatoare de fungicide organomercurice.

Azotatii proveniti din:

       ingrasaminte chimice;

       detergenti;

       pesticide organofosforice.

Cadminiul provenit din:

       ape in care sau deversat reziduuri de cadminiu;

       aerosoli.

Plumbul provenit din:

       evacuarile uzinelor industriale;

       gazele de esapament ale autovehiculelor;

       manipularea gresita a tetraetilplumbului folosit ca activ antidetonant la benzina.

Zincul provenit din:

       apa sau bauturi cu continut de zinc;

       ingerarea accidentala a unor saruri sau oxizi ai acestuia (vopsele);

       dizolvarea de catre solutii acide a zincului din vase, din deseuri sau scapari industriale

Hidrocarburile provenite din:

       gazele de esapament ale autovehiculelor;

       scurgerile de titei;

       arderea incompleta a combustibililor fosili (carbuni, petrol si gaze naturale);

       arderea incompleta a biomasei (lemnul, tutunul);

       fumul de tigara.

Pesticidele, insecticidele, fungicidele provenite din:

       apele reziduale de la fabricile de produse antiparazitare;

       pulverizarile aeriene;

       spalarea acestor substante de catre apa de ploaie de pe terenurile agricole tratate;

       detergenti.

2.1. Poluanti de natura biologica:

       microorganismele patogene;

       substantele organice fermentescibile.

3.    Consecintele poluarii:

3.1. Asupra mediului:

       posibilitatea contaminarii sau poluarii chimice a animalelor acvatice;

       contaminarea bacteriologica sau poluarea chimica  si radioactiva a legumelor, fructelor sau azarzavaturilor;

       Distrugerea florei microbiene proprii apei ceea cedetermina micsorarea capacitatii de debarasare fatade diversi poluanti prezenti la un moment dat.

3.2. Asupra sanatati:

            Majoritatea bolilor din organism sunt cauzate de faptul ca oamenii nubeau suficienta apa sau apa bauta nu are cele mai bune calitati.

I. Boli infectioase:

       boli microbiene: febra tifoida, dizenteria, holeria;

       boli virotive: poliomielita, hepatita epidemica;

       boli parazitare:dizenteria, giardiaza.

II. Boli neinfectioase: determinate de contaminareaapei cu substante chimice cu potential toxic:

•    Intoxicatia cu plumb (saturnism), se manifesta prin:

-        oboseala nejustificata;

-        afecteaza globulele rosii, vasele sanguine;

-afecteaza sistemul nervis central, provocand ecefalopatia saturnina si cel perifieric cudereglari motorii.

•   Intoxicatia cu mercur:

-        dureri de cap, ameteli, insomnie, oboseala;

-        tulburari vizuale;

-        afectiuni ale sistemului nervos;

-        afectiuni ale rinichilor;

-        malformatii congenitale ale fatului in cazul femeilor insarcinate.

•   Intoxicatia cu zinc:

-        dureri epigastrice, diaree, tremuraturi, pareze;

-        afectiuni ale sistemului nervos central, muschilor si sistemului cardiovascular.

•   Intoxicatia cu cadminiu:

-        cefalee;

-        scaderea tensiuni arteriale;

-        afectiuni hepato-renale.

•   Intoxicatia cu azotati si fosfati:

-        invinetirea buzelor, narilor, fetei;

-        agitatia pana la convulsii;

-        cefalee, greata.

•   Intoxicatia cu pesticide:

-        alterarea functiilor ficatului pana la formarea hepatitei cronice;

-        encefalopatii;

-        malformatii congenitale.

3.3. Asupra calitatii apelor:

            In viata colectivitatilor umane, apele sunt utilizate zilnic atat ca aliment cat si in asigurarea igienei personale. In medie, in 24 de ore, un omadult consuma in scopuri alimentare 2-10L de apa.

            Mirosul apei provine de la substantele volatile pe care le contine ca rezultat al incarcarii cusubstante organice in descompunere, al poluarii cu substante chimice sau ape reziduale. Cu cat apacontine mai multe substante organice, chimice sau ape reziduale cu atat mirosul este mai usor deperceput.

            Culoarea apei poate da indicatii asupra modificarii calitatii astfel:

-        apele de culoare aramie sau bruna provin de la distilarile de carbune amestecate cu apeindustriale care contin fier;

-        apele de culoare brun inchis sunt apele de la fabricile de celuloza;

-        apele bogate in fier sunt cele provenite de la tabacarii si au culoarea verde inchis sau neagra;

-        ionii de fier dau apelor o culoare galbena;

-        ionii de cupru confera apei o culoare albastra;

-        apele care contin argila coloidala au o culoare galben-bruna.

4.  Protectia apelor:

I.  Autopurificarea apelor:

Se realizeaza prin procese fizice si fizico-chomice precum si prin procese biologice si biochimice. Acestea constau in:

-        sedimentarea materilor mai grele, sedimentare, care este influentata de temperatura, viteza de scurgere a apei etc.;

-        prin actiunea radiatilor solare (ultraviolete) cu efecte antibacteriene;

-        prin reactii chimice de oxidare, reducere, neutralizare care au loc intre substantele chimice din apa si cele din apa poluata;

-        prin reactii chimice chiar numai intre substantele chimice din apa poluata.

Procesele biologice si biochimice constau in primul rand in concurenta dintre flora propriei ape si flora poluanta patrunsa in apa. Astfel,germenii propii apei elibereaza in apa o serie de metaboliti cu actiune antibiotica fata de germenii poluanti, ducand in cele din urma la disparitiasuportului nutritiv de hrana al germenilor patogeni patrunsi prin poluare.

II.  Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice:

            Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiect, mentinerea si ameliorarea calitatii si productivitatiinaturale ale acestora in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale:

   Interzicerea evacuarii la intamplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa si, in primul rand, a apelor reziduale, comunale siindustriale. Acestea trebuie colectate si indepartate prin sisteme de canalizare sau instalatii locale de coloectare;

Construirea de statii de epurare pentru retinerea si degradarea substantelor organice poluante continute in apele reziduale alelocalitatilor si unitatilor zootehnice inainte de eliminarea lor in apa;

 Distrugerea prin dezimfectie a germenilor patogeni continuti in ape reziduale ale  unor institutii (spitale), abatoarele, unitatileindustriei carnii;

   Inzestrarea cu sisteme de retinere si colectare a substantelor radioactive din ape reziduale;

Construirea de statii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale unitatii industriale in vederea retinerii si neutralizariisubstantelor chimice potential toxice;

Controlul depozitarii deseurilor solide, astfel incat acestea sa nu fie antrenate sau purtate in sursele de apa de suprafata sau subterane

Valorificarea apei-      Aplicarea pe scară largă a noi tehnologii şi vehicule care contribue la reducerea zgomotului şi

poluării  mediului înconjurător-       Conservarea si reconstruirea unor ecosisteme nationale importantte, cum sunt: lacurile, spaţiile

mlăştinoase şi mlaştinile, excluderea amplasării depozitilor de deşeuri de orice natură-       Efectuarea unei experitize riguroase a tuturor proiectelor care prevăd folosirea de resurse de apă

şi excluderea eliminării de deşeuri neepurate-       Îmbunătăţirea legislaţiei ocrotirii resurselor de apă. Creşterea penalizărilor aplicate persoanelor şi

unităţilor economice care nu respectă legea-       Stimularea tehnologiilor ecologice şi folosirea apelor epurate şi reciclate-       Crearea de sisteme diferenţiate de aprovizionare cu apă potabilă şi tehnologică, pentru a se evita

folosirea apei potabile în alte scopuri-       Conservarea albiilor şi zonelor sanitare ale rîurilor în forma lor naturală-       Excluderea din circuitul productiv al produselor şi proceselor care duc la dereglarea echilibrului

ecologic, pereclitînd sănătatea şi viaţa omului-       Măsuri informative-       Dezvoltarea uneii economii cu utilaj performant pentru a scadea influenta negativa asupra apei si

mediului

Poluarea apeiApa este un factor important în echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problemă actuală cu consecinţe mai mult sau mai puţin grave asupra populaţiei. Prin poluarea apei, se înţelege alterarea caracteristicilor fizice, chimice şi biologice ale apei, produsă direct sau indirect de activităţile umane şi care face ca apele să devină improprii utilizării normale în scopurile în care această utilizare era posibilă înainte de a interveni alterarea. Efectele poluării resurselor de apă sunt complexe şi variate, în funcţie de natura şi concentraţia substanţelor impurificatoare.Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizează prin tratare, prin care se asigură condiţiile necesare pentru consum. Poluarea apelor poate fi naturală sau artificială.Poluarea naturală se datorează surselor de poluare naturale şi se produce în urma interacţiei apei cu atmosfera, când are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta, cu litosfera, când se produce dizolvarea rocilor solubile şi cu organismele vii din apă. Poluarea artificială se datorează surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice, nămolurilor, reziduurilor, navigaţiei etc.Se poate vorbi şi despre poluare controlată şi necontrolată.Poluarea controlată (organizată) se referă la poluarea datorată apelor uzate transportate prin reţeaua de canalizare şi evacuate în anumite puncte stabilite prin proiecte. Poluarea necontrolată (neorganizată ) provine din surse de poluare care ajung în  emisari pe cale naturală, de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie.Poluarea normală şi accidentală reprezintă categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. Poluarea normală provine din surse de poluare cunoscute, colectate şi transportate prin reţeaua de canalizare la staţia de epurare sau direct în receptor. Poluarea accidentală apare, de exemplu, ca urmare a dereglării unor procese industriale, când cantităţi mari

(anormale) de substanţe nocive ajung în reţeaua de canalizare sau ca urmare a defectării unor obiective din staţia de preepurare sau epurare.Se mai poate vorbi şi despre poluare primară şi secundară. Poluarea primară apare, de exemplu, în urma depunerii substanţelor în suspensie din apele uzate, evacuate într-un receptor, pe patul acesteia. Poluarea secundară apare, de exemplu, imediat ce gazele rezultate în urma fermentării materiilor organice depuse din substanţele în suspensie antrenează restul de suspensii şi le aduce la suprafaţa apei, de unde sunt, apoi, transportate în aval de curentul de apă .

- efectuarea monitoringului naţional şi internaţional al calităţii apelor de suprafaţă şi în bazinele oceanice;- desalinizarea apei oceanice pentru sporirea cantităţii de apă potabilă;- interzicerea operaţiilor militare în mări şi oceane etc.

Autorii raportului susţin ca anual 1,8 milioane de copii mor din cauza diareii, boală care ar putea fi prevenită prin consumul unui pahar de apă şi asigurarea condiţiilor sanitare; din cauza bolilor generate de lipsa apei se pierd circa 443 milioane de zile şcolare; şi aproape 50% din populaţia ţărilor în curs de dezvoltare suferă în acelaşi timp de maladii cauzate de lipsa de apă şi canalizare. Suplimentar la aceasta, criza de apă şi canalizare împiedică dezvoltarea economică iar ţările din Africa sub-sahariană pierd anual 5% din PIB, mai mult decît ajutorul obţinut. Cu toate acestea, spre deosebire de războaie şi calamităţi naturale, criza globală nu galvanizează acţiunile internaţionale conjugate, se afirmă în Raportul Dezvoltării Umane (RDU) 2006. Raportul mai susţine că „la fel ca şi foamea, această criză reprezintă o situaţie excepţională fără ecou, suportată de cei săraci şi tolerată de cei care deţin resurse, tehnologii şi puterea politică pentru a pune capăt acestei probleme”. Autorii Raportului consideră că e nevoie de o schimbare pentru ca Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) să fie realizate în mai puţin de 10 ani, pînă in 2015.