1Glasul Voislovei, Nr. 8 v anul V v 2016

REVISTĂ A COMUNITĂȚII LOCALE DIN SATUL VOISLOVA, COMUNA ZĂVOI, JUDEȚUL CARAȘ-SEVERINPERIODIC AFILIAT ASOCIAȚIEI CULTURALE „GRĂNICERII VĂII BISTREI“

ȘI ASOCIAȚIEI PUBLICIȘTILOR PRESEI RURALE DIN BANAT

Nr. 8 v Anul V v 2016

Glasul Voislovei

„Ceea ce nu trăim la timp nu mai trăim niciodată”Octavian PALER

Maria Mircea din Voislova a trecut pragul unui secol de existență

Deși, pentru mulți dintre noi, împlinirea vârstei de 100 de ani pare un obiectiv greu de atins, mai există totuși

persoane care reușesc să depășească pragul unui secol de existență. Un astfel de record a fost doborât de doamna Maria Mircea, din satul Voislova, comuna Zăvoi, care a fost sărbătorită duminică, 17 aprilie, la Biserica Baptistă din această localitate, de către familie, membrii comunității religioase din care face parte și de autoritățile locale.

Cu toate că, în documentele oficiale, centenara figurează ca fiind născută pe data de 20 aprilie 1916, atât sărbătorita, cât și membrii familiei susțin că, în realitate, s-a născut pe data

de 15 aprilie, decalajul de cinci zile datorându-se înscrierii cu întârziere a nașterii în registrele de stare civilă.

După săvârșirea ceremonialului religios, membrii comunității baptiste din Voislova, împreună cu pastorul bisericii și alți predicatori invitați la acest eveniment, au înmânat sărbătoritei un buchet de 100 de garoafe și un tort, adresându-i urări de sănătate și ani îndelungați.

Din partea autorităților administrației publice locale, au fost prezenți la acest eveniment viceprimarul comunei Zăvoi, Doru Cârdei, însoțit de câțiva consilieri locali, care, în numele instituțiilor pe care le reprezintă, au oferit doamnei Maria

Mircea un premiu de 1.000 de lei, Diploma de „Cetățean centenar al comunei Zăvoi“ și un coș cu flori, adresându-i, la rândul lor, călduroase urări de sănătate și viață lungă în continuare. De asemenea, din partea Asociației Culturale „Grănicerii Văii Bistrei“ din Voislova, scriitorul Petru Opruț, autorul monografiei acestei localități, a oferit o Diplomă de Excelență și a transmis sărbătoritei, în numele membrilor asociației, urări de mulți ani cu sănătate.

Doamna Maria Mircea a locuit toată viața în satul Voislova, a fost casnică, îndeletnicirea principală fiind munca în gospodăria proprie, iar la aniversarea celor 100 de ani i-au fost alături nepoata Măriuța Mircea, împreună

F pagina 2

2 Glasul Voislovei, Nr. 8 v anul V v 2016

cu soțul acesteia, Trandafir Mircea, strănepotul Marian Mircea și stră-strănepotul Sergiu Mircea. Deși nu deține vreo rețetă miraculoasă, care să fi contribuit la atingerea acestei venerabile vârste, totuși o viața cumpătată și munca

zilnică par să fie ingredientele care au contribuit din plin la menținerea în viață, dar și într-o formă fizică bună, a „proaspetei“ centenare.

Jr. Firuț MIHUȚ

F pagina 3

E pagina 1

Graiul din Marga, adunat într-un GlosarÎn cea de-a treia zi a Sfintei Sărbători a Paștelui, data de 3

mai 2016, la „Pensiunea Ana“ din Marga a avut loc lansarea primului volum din ciclul de lucrări „Contribuții monografice“, ce a apărut la Editura Dalami Print din Caransebeș, sub titlul „Glosar de cuvinte și expresii dialectale din comuna Marga, județul Caraș-Severin“, sub semnătura a patru autori: Aurelia și Dumitru Jompan, respectiv Liliana și Firuț Mihuț.

Cartea cuprinde peste 1.500 de cuvinte și expresii care fac parte din graiul popular folosit atât în comuna Marga, cât și în satele învecinate, cele mai multe dintre acestea fiind utilizate chiar și în prezent, cu toate că limba literară tinde să înlocuiască treptat-treptat vechile forme ale vorbirii dialectale. Tocmai de aceea, autorii Glosarului și-au propus să conserve în scris o parte din limbajul gugulanilor de pe Valea Bistrei, pentru a putea oferi generațiilor viitoare posibilitatea cunoașterii dialectului specific Banatului de Munte, ca parte a culturii tradiționale din această zonă etno-folclorică.

Asocierea celor patru coautori în demersul de elaborare a Glosarului nu este una întâmplătoare, atât prof. univ. dr. Dumitru Jompan, cât și poetul Firuț Mihuț fiind originari din Marga și obișnuiți cu arta scrisului, iar doamnele Aurelia Jompan și Liliana Mihuț având pregătire didactică și fiind astfel familiarizate cu dificultățile pe care le ridică transcrierea în formă literară a dialectului bănățean. Pe lângă acestea, coautorii mai fac parte din Asociația Culturală „Grănicerii Văii Bistrei“ din Voislova, trei dintre ei fiind membri activi ai corului ce activează în cadrul acestei asociații, iar cel de-al patrulea coautor este chiar dirijorul formațiunii corale, adică prof. univ. dr. Dumitru Jompan.

Evenimentul s-a bucurat de participarea unui numeros auditoriu, format din locuitori ai comunei Marga, printre aceștia numărându-se chiar primarul localității, Nicolae Beg, membrii Coralei „Grănicerii Văii Bistrei“ din Voislova, dar și alte persoane interesate de graiul bănățean.

Prezentarea cărții a debutat cu un cuvânt de bun-venit rostit de prof. univ. dr. Dumitru Jompan, după care rolul de

vorbitor a revenit conf. univ. dr. Ioan Murariu, locuitor al văii Bistrei originar din Obreja, autorul unui inedit ciclu de lucrări grupate sub denumirea „Eseuri hermeneutice“, dar și al unei vaste opere poetice pe care a publicat-o sub pseudonimul Ioan Kaleve.

În discursul său, conf. univ. dr. Ioan Murariu a subliniat importanța lucrării în contextul afirmării tot mai pregnante a literaturii dialectale, în special a poeziei în grai bănățean,

ca fenomen centrat pe folosirea masivă a regionalismelor, dintre acestea unele având conotații ultraarhaice. Uzând de câteva metafore, vorbitorul a reușit să înfățișeze legătura pe care o face acest Glosar între prezent și trecut, între generațiile care s-au stins în negura timpului și generațiile de astăzi, pornind chiar de la coperțile volumului, pe prima dintre acestea fiind reprezentată fosta casă-muzeu din Marga, în prezent mutată la Caransebeș, ca simbol al culturii tradiționale, și ultima copertă, pe care se găsește monumentul „Omagiu cântecului“, ridicat în anul 1975 de coriștii Asociației „Mărgana“, ca ilustrare a bogatei activități culturale desfășurate de corul din Marga, sub bagheta dirijorală a prof. univ. dr. Dumitru Jompan. În încheiere, prezentatorul cărții și-a exprimat regretul că autorii Glosarului s-au rezumat doar la studierea limbajului dialectal din comuna Marga, întrucât în zona Văii Bistrei există o mulțime de regionalisme și arhaisme extrem de pitorești, care a rămas necuprinsă în volumul de față, ceea ce denotă necesitatea reluării și extinderii cercetărilor lingvistice de către autori.

A urmat apoi discursul prof. Liliana Mihuț, care a subliniat efortul depus în vederea armonizării cuvintelor specifice vorbirii dialectale din comuna Marga cu rigorile impuse de normele gramaticale, dar și pentru ridicarea acestui grai la nivelul de asimilare dat de limba literară, prin precizarea valorii morfologice a fiecărui cuvânt, explicarea sensului și exemplificarea semnificației regionalismelor în câteva expresii sau versuri din folclorul popular.

Lucrările au continuat cu alocuțiunea doamnei Aurelia Jompan, care a arătat că, în cei 60 de ani de când locuiește în Marga, a ajuns nu doar să cunoască înțelesul tuturor cuvintelor utilizate în vorbirea curentă de locuitorii comunei, dar și să vorbească în acest dialect mai bine decât prof. univ. dr. Dumitru Jompan, fapt ce a ajutat-o în activitatea didactică desfășurată, dar și într-o mai bună relaționare cu oamenii din sat.

Următoarea intervenție a aparținut scriitorului Petru Opruț, autorului unei ample monografii a localității Voislova, dar și un împătimit al studierii obiceiurilor și tradițiilor de pe Valea Bistrei, acesta felicitându-i pe autori pentru contribuția pe care au adus-o, prin publicarea acestui volum, la o mai bună cunoaștere a graiului din zona Banatului de Munte, subliniind totodată necesitatea tipăririi unor astfel de lucrări.

A urmat cuvântul poetului Firuț Mihuț, care a făcut o trecere în revistă a dificultăților cu care s-a confruntat în procesul de transcriere a vorbirii dialectale, mai ales că, pentru cei nefamiliarizați cu graiul bănățean, Glosarul s-ar putea să li se pară o lucrare de neînțeles, în special în ceea ce privește redarea în scris a unor cuvinte sau expresii. Vorbitorul a arătat că pentru redarea anumitor sunete specifice limbajului bănățean, au fost utilizate simboluri grafice, care, deși nu fac parte din alfabetul limbii române, pot să-i formeze cititorului anumite deprinderi în ceea ce privește descifrarea scrierii cuvintelor dialectale, în toate cazurile acordându-se întâietate principiului fonetic, potrivit căruia este „aproximată” în scris vorbirea bănăţeană fără a se face apel la transcrierea fonetică.

3Glasul Voislovei, Nr. 8 v anul V v 2016

L-am cunoscut pe profesorul

Gheorghe Rancu când aveam cu puțin peste 20 de ani și acum am ajuns la aproape 70 de ani, când încep să evoc câteva momente din acest segment de viață, în care omul apare măreț în modestia și calda lui omenie, pătruns de înaltă demnitate umană. Născut la 2 aprilie 1946 în localitatea Bodrog, județul Arad, din părinți harnici și plini de înțelepciune. A

fost crescut într-o morală a binelui, a adevărului, a dreptății, a frumosului, a iubirii de neam și suprema iubire de Dumnezeu. La absolvirea Institutului Pedagogic din Arad, în anul 1966 este repartizat ca învățător în Țara Almăjului, la școala din Stăncilova, comuna Șopotu Nou. După câțiva ani se transferă la școala din Șopotu Vechi. Aici o întâlnește pe colega mea, doamna Elena, una dintre cele mai frumoase fete din Almăj, cu care, prin Sfânta Taină a cununiei formează o frumoasă familie, în care apar doi copii ca doi îngeri. S-a oprit în această minunată vale pentru că a găsit aici atmosfera aceea tainică, încărcată de spiritualitate profundă și pură, ce dă sensuri umanitare cu caracter temeinic românesc, cât și sacralitatea familiei. Fire complexă, se implică de la început în viața așezării din apropierea râului Nera, Șopotu Vechi, cu pasiune și simț de răspundere. Alături de activitățile didactice, se preocupă de acțiunile culturale ale școlii, ale Căminului Cultural, dovedindu-se un înzestrat animator cultural. Astfel și-a făcut un ideal din ridicarea culturală a satului și a lumii lui mirifice. Ajuns om al școlii, prin vocație și didactică eficientă, a pregătit generații de cetățeni onești și iubitori de adevăr, care apreciază munca și rosturile ei ca valori supreme ale existenței. A căutat să facă din elevi oameni mai buni, mai înțelegători, mai deschiși la suferințele celor din jur, umplându-le sufletele de iubire și bucurie. Calitățile de om și dascăl l-au recomandat pentru Universitatea din Băile-Herculane, ca profesor și ca director administrativ, pe parcursul existenței sale. Aici a păstorit câteva generații de absolvenți ai învățământului pedagocic și universitar. În Țara Almăjului a găsit poate taina orizontului spațial blagial al esențelor de suflet, o flacără pururea nestinsă. Loc străbătut de râul Nera, ce adună în albia sa pâraiele repezi,

spumoase și bogate în păstrăvi, ce duce în valuri, spre Dunăre și mare tristețile și bucuriile almăjenilor. Printre dealurile line ale Almăjului sunt poteci ce duc spre așezări preistorice, care au luminat viețile strămoșilor în clipe de restriște. Vetre care mai păstrează încă lumina și căldura dătătoare de viață. Permanentele și profundele meditații ale firii, acuta nevoie de comunicare, îi cer noi mijloace de exprimare, astfel că pe lângă activitatea didactică și de animator cultural, începe cercetarea trecutului istoric al românilor almăjeni, scormonind pământul și arhive locale și naționale. Cercetează biserici ortodoxe, el însuși fiind un credincios al ortodoxiei. Am constat, la Gheorghe Rancu, încă din tinerețe și toată viața apoi, o sete arzătoare de a cuprinde cât mai mult și mai adânc din tot ce ține de popor, oameni, obiceiuri, limbă, cântec și port. Trebuia însă pornit de la istorie, de la specificul spiritual românesc, de origine țărănească, de la ideea de a ne apropia tot mai mult de origini, pentru a fi în stare să evidențiem mai clar esențele, ,,lamura“. Astfel, ca la Nichifor Crainic, pe linia lui Heidegger, găsește pe drept, în trecut, în stare mult mai pură, esența ortodoxismului nostru, ca lege strămoșească. El iubește acest trecut pentru că este al nostru, este devenirea noastră, face parte din ființa noastră, dă românului sentimentul străvechimii, al întâietății, al autohtoniei și al stăpânirii asupra lui. Crezul cercetătorului Gheorghe Rancu este că numai păstrarea ,,Sfintei Tradiții“ românești și creștine se poate opune, cu succes, tăvălugului marii globalizări. În acest scop, a adunat toată viața piese și obiecte de arheologie și etnografie, întemeind un muzeu minunat și o expoziție permanentă în propria casă. Din scrierile sale reiese că iubirea trecutului și a eroilor săi dă nimbul de frumusețe și măreție istoriei românești și ridică, în oamenii almăjeni, bărbăția la înălțimea munților Almăjului și Semenic. În Gheoghe Rancu se completează armonic cercetătorul, dascălul, omul de reflecție și atitudine spirituală, cel care vede în ortodoxie ,,un element de originalitate organică“, cum spunea Mircea Eliade. În el am surprins întâlnirea frumosului cu adevărul, ce stă la originea echilibrului sufletesc. Este aici o tainică corespondență între sfințenia și miracolul vieții, între divin și uman, între terestru și cosmic. În ce a făcut și face se simte puterea Duhului Sfânt, care învăluie ocrotitor sufletul omului, în neliniștea vremurilor actuale. Aici sufletul găsește liniștea și echilibrul țăranului român. După ce l-am cunoscut mai bine s-a creat între noi o relație spirituală, bazată pe respect reciproc. Am început să-l prețuiesc tot mai mult. Mă atrăgea la el bunătatea-i primară, o bunătate ce venea din adâncul firii sale, din felul cum privește dimensiunile complexe ale vieții în care se implică generos și profund, cum profund își iubește familia, soția și copiii, de asemenea prietenii. Întâlnim la el un cult al prieteniei. Nu este eveniment cultural mai important, în județ, în țară și

F pagina 4

E pagina 2

Profesorul Gheorghe RANCU la 70 de ani

Ultimul prezentator al cărții a fost chiar prof. univ. dr. Dumitru Jompan, care vorbit celor prezenți despre cum s-a născut ideea tipăririi Glosarului, dar și despre preocupările pe care le-a avut încă din tinerețe în ceea ce privește colectarea de cuvinte și expresii specifice graiului bănățean. De asemenea, a subliniat că volumul de față se dorește a fi primul dintr-o serie de lucrări intitulată „Contribuții monografice“, ce va mai include o carte despre originea numelor și poreclelor atribuite locuitorilor din Marga, dar și un volum despre preparatele culinare și bucătăria tradițională din această localitate.

În partea a doua a evenimentului, Corala „Grănicerii Văii Bistrei“ din Voislova a susținut un mic concert, repertoriul incluzând cântece religioase specifice perioadei Paștilor, dar și câteva prelucrări după melodii din folclorul popular, sub bagheta prof. univ. dr. Dumitru Jompan.

(Articol apărut în ziarul 7 zile, Ziarul Gugulanilor, la Caransebeș, în data de 12.05.2016.

http://www.7-zile.com/2016/05/12/graiul-din-marga-adunat-intr-un-glosar)

4 Glasul Voislovei, Nr. 8 v anul V v 2016

E pagina 3

afară, la care să nu participe cu fapta și cu vorba. Este membru a numeroase asociații culturale. Participă la întâlniri și simpozioane de la Arad, Timișoara, Reșița și Caransebeș, Mehadia și Turnu-Severin, în Serbia (Uzdin). A organizat și organizează numeroase manifestări culturale în Țara Almăjului. Este izvor de energie și credință în desăvârșirea idealurilor pe care și le-a propus. Întâlnim la el un simț special al descoperirii și valorificării documentului istoric. A fost și este un stâlp de temelie al școlii și satului, unde a înțeles să fie prezent cu lumina sa călăuzitoare. Sufletul și conștiința românească are nevoie de asemenea personalități. Lucrarea profesorului Gheorghe Rancu nu poate fi considerată altceva decât o biruință a adevărului, a binelui și frumosului.

Peste tot, pe cărările purtate de destin, în școală, la diferite examene cu elevii și studenții, în cadrul acțiunilor culturale, în relațiile interumane a dus cu el omenescul și grija pentru semeni. Bilanțul celor 70 de ani de viață și peste 40 de ani de dăscălie este încărcat de împliniri în munca la clasă, în scris și în sumedenia de alte activități, dând imaginea unui om al gândului sacru, cu suflet de creștin, un model de viață și creație. Urăm domnului profesor multă sănătate, să trăiască mulți ani și să rămână cu aceeași vigoare și prospețime a capacității de muncă și creație.

Prof. Pavel PANDURU

O fiară evlavioasă și câteva eseuri hermeneuticeSala mică a Casei de Cultură din Oţelu Roşu a găzduit

vineri, 12 februarie 2016, dublu eveniment cultural, ba chiar triplu, dacă ţinem cont și de vernisajul de pictură şi grafică ce a însoţit lansările de carte ale scriitorilor Firuţ Mihuţ şi Ioan Murariu. La eveniment au luat parte cadre didactice, reprezentanţi ai administraţiei locale din Zăvoi, oameni de cultură, precum şi prieteni ai celor doi autori.

Despre volumul de versuri „Re-semnare”, apărut la Editura Mirton din Timişoara, cel de al doilea semnat de Firuţ Mihuţ, a vorbit prof. univ. dr. Dumitru Jompan, de la Marga. „Ne-am permis să dăm buzna – fără a avea acceptul pentru asta – în laboratorul de creaţie al poetului şi să punem sub lupă câteva probleme legate de una dintre componentele dihotomiei conţinut-formă. Mai exact, aspecte privitoare la versificaţie, măsura versurilor, gruparea în strofe şi rimele. Suntem convinşi, de facto şi

de jure, că juristul nostru (Firuţ Mihuţ este jurist la Primăria comunei Zăvoi – n.r.), astăzi «inculpat» ca poet al acestui meleag, nu a ţinut seama, în elaborarea lui creatoare, de prejudecăţile versificaţiei, ci a scris doar ce i-a şoptit muza”, a spus Dumitru Jompan. În continuare, îndrăgitul muzicolog şi dirijor de la Marga a dat citire unei statistici a poeziei lui Firuţ Mihuţ, cuprinsă în volumul „Re-semnare”, în care a contabilizat cuvintele, transformându-le în cifre care au uimit pe toată lumea şi, în primul rând, pe autorul cărţii, dând asistenţei o adevărată lecţie de critică literară. „Poetul dovedeşte că ştie să folosească în ars poetica, intercalând într-un şir de poeme cu rime blânde, cuminţi şi tradiţionale, poeme alcătuite din versuri moderne, cu rimă zero”, a mai spus Dumitru Jompan, adăugând că în poezia lui Firuţ Mihuţ vechiul şi noul co-există, fără a se exclude unul pe celălalt.

Cel de al doilea vorbitor, prof. Ariana Covaci, de la Colegiul Național „C.D. Loga” Caransebeş, a spus despre cartea lui Firuţ Mihuţ că: „În primul rând a contrariat-o titlul, care ar putea fi

iniţial înțeles ca o formă de abandonare, de renunţare, însă, după lecturarea volumului, a înţeles că „Re-semnare” poate fi o modalitate prin care artistul a optat să iasă din prea-plinul existenţei în care poate că nu-şi mai găsea răspunsuri, şi o modalitate prin care a coborât în sine, poetic, şi a încercat să se redefinească, să se re-abordeze. La finalul lecturii am mai avut câteva semne de întrebare. În primul rând m-a contrariat faptul că nu respecta, în opinia mea, o ordine a textelor, aşa cum am simţit-o eu. Mi s-a părut că volumul acesta creşte ca mesaj, consistenţă, ca şi sens conotativ, de la poezie la poezie, şi eram obişnuită ca, atunci când deschid un volum de poezie, să citesc un text care să-l reprezinte de la început pe artist. N-a fost cazul, aşa cred eu, aici, şi cred că am găsit un răspuns într-un studiu al lui Maiorescu, care arăta că o poezie în sine trebuie să fie un crescendo. Eu am văzut acest volum ca pe o poezie în sine, compusă din trepte, ele însele poezii mai mici, simţind, aşa cum am mai spus, cum cartea creşte de la poezie la poezie, unul dintre cele mai bune texte fiind chiar ultimul”, a spus Ariana Covaci. Vorbitoarea a ţinut să mai menţioneze faptul că ilustraţiile din carte, aparţinând artistei plastice Ioana Gerlinde Lungu, al cărei vernisaj a însoţit cele două lansări, conferă un plus volumului lui Firuţ Mihuţ.

Scriitorul Marcu Mihail Deleanu a vorbit despre faptul că Firuţ Mihuţ este un poet care are simţul limbii române, proprietatea cuvintelor, a sensurilor proprii şi figurate ale lor, din ele construindu-şi volumul. „Aş remarca faptul că titlul trebuie citit în mai multe chei, iar eu l-aş citi în cheia «Re-semnare», în sensul că autorul nu se resemnează, ci semnează încă un volum de versuri. Aş vrea să adaug că, în această carte, autorul se îndreaptă mai accentuat spre o lirică socială. «Destul!», cea care deschide volumul, este o poezie care cuprinde nemulţumirile care s-au adunat în sufletul autorului şi în ale noastre, ale tuturor, fiindcă poetul ne transmite tot ceea ce am putea zice fiecare, lirica socială de care vorbeam fiind atenuată şi pusă într-o ramă artistică. Nu este o poezie de revoltă socială, ci este mai mult o poezie de melancolie socială, în care autorul îşi pune întrebări legate de destinul lui în lume, de destinul acestei lumi, de lupta lui cu soarta-inamic şi cu alte impedimente şi baraje care ne stau în faţă, sub o formă sau alta, în viaţa de zi cu zi”, a spus celor prezenţi Marcu Mihail Deleanu.

Publicistul Petru Opruţ s-a referit la faptul că este mândru să poată spune „Voislova, iată că s-a născut primul poet al tău!”. „Poeziile lui Firuţ Mihuţ sunt trăirile dânsului de zi cu zi, prin care ne oferă nouă, cititorilor, propriile sale sentimente şi starea sa de spirit. Autorul este un mărgan, un voislovean, un român neobosit într-ale scrisului, fie că e vorba de articole ori de poezii”, a spus prietenul autorului.

Un alt prieten al lui Firuţ Mihuţ, scriitorul Nicolae Preda, a vorbit despre evoluţia literară a autorului, înregistrată de la

F pagina 5

5Glasul Voislovei, Nr. 8 v anul V v 2016

primul volum. „Temele lui Firuţ Mihuţ sunt aceleaşi din prima carte, nu sunt teme despre care n-a mai vorbit nimeni până acum, dar, cu siguranţă, vocea lui este una originală şi modul în care îşi transpune în poezie iubirile, întrebările, neîmplinirile, angoasele, este cu totul şi cu totul personal. Mircea Cărtărescu spunea că sunt mari poeţi care n-au scris niciun volum de poezie, dar au scris versuri. Parafrazându-l, eu pot să spun cu siguranţă că Firuţ Mihuţ a scris două volume de poezii şi, printre ele, dacă aveţi curiozitatea să deschideţi cartea şi să citiţi, veţi găsi versuri sclipitoare, versuri care îl reprezintă, versuri pe care cei care consumă poezie regretă că nu le-au scris ei. Firuţ Mihuţ nu trebuie explicat prin cuvinte, Firuţ Mihuţ trebuie citit!”, a spus Nicolae Preda.

Ioan Murariu, cunoscut sub pseudonimul Ioan Kaleve, a vorbit în calitate de consilier editorial al volumului „Re-semnare”. Scriitorul a oferit câteva detalii referitoare la construcţia volumului, povestind cum, atunci când cartea era aproape construită, autorul a venit cu un text şi cu ilustraţiile. „Textul era chiar poezia «Fiara», care a fost deja remarcată, iar ilustraţiile sunt cu adevărat reprezentative pentru volum. Poezia «Fiara» mi s-a părut a autorescrie ştacheta la care Firuţ Mihuţ va trebui să creeze de-acum înainte, pe care şi-a aşezat-o singur, nivelul de la care trebuie să lucreze mai departe”, a spus Ioan Murariu. El a adăugat că a observat ceva reprezentativ, ceva care vine exclusiv din Valea Bistrei – poetul născut din suspinul mamei şi din lacrima muntelui, aşa cum însuşi autorul scria în primul volum, oferă cititorilor imaginea de adâncimi ancestrale şi de o realizare poetică dintre cele mai frumoase din literatura română actuală, respectiv „Fiara”. „Această «Fiară» are ceva special, anume, este o fiară evlavioasă, un oximoron rar întâlnit în marea literatură, şi cu atât mai puţin în literatura actuală, în care oamenii cad în cotidian şi livresc. Firuţ Mihuţ vine ca un poet profund, cu această fiară evlavioasă, despre care nu s-a mai auzit în istoria culturii, şi încheie cu un maximum de ton şi de realizare”, a adăugat Ioan Murariu.

Ultimul care a vorbit despre volumul „Re-semnare” a fost scriitorul şi publicistul Titus Crişciu. „Firuţ Mihuţ semnează, practic, prin titlu, a doua oară, ecourile căutării propriului eu aflat în labirintul unei realităţi pe care încearcă să o traducă şi prin înţelegerea celorlalţi”. După ce a exemplificat cele afirmate prin câteva poeme, Titus Crişciu a făcut trecerea la cea de a doua carte lansată vineri – „Eseuri hermeneutice”, a lui Ioan Kaleve. „Referindu-mă la cel de al treilea volum din seria «Eseuri hermeneutice», publicat anul acesta la Editura «Mirton» din Timişoara, de la bun început precizez că nu voi face referiri la conţinutul lucrării, nefiind lingvist sau hermeneut, adică n-am ştiinţa de a interpreta vechile texte. În schimb, ca bănăţean, nu pot decât să-i mulţumesc pentru clarificări şi desluşiri privind toponime de pe Valea Bistrei, Valea Timişului ori Clisura Dunării”, a spus scriitorul reşiţean, după care a făcut o prezentare a activităţii autorului începând din anul 1972 şi până în prezent.

Referindu-se la „Eseuri hermeneutice”, Nicolae Preda a recunoscut că pe Ioan Murariu nu-l citeşti uşor. Despre „Eseuri hermeneutice”, a spus că ele sunt superbe, dar cititorul trebuie să

aibă răbdare. „Ioan Kaleve încearcă să ne explice aici toponimiile zonelor Glimboca, Marga, Bucova, Voislova sau Rusca. El reuşeşte să realizeze cel mai frumos tablou, cele mai frumoase rânduri închinate comunei Marga, ca să mă refer doar la localitatea mea”, a mai spus Nicolae Preda.

Prof. Ariana Covaci a ţinut să precizeze, cu referire la cartea lui Ioan Kaleve, că ar dori din suflet ca literatura română să-l plaseze pe autor acolo unde îi este locul, şi să nu fie nevoie să treacă câteva generaţii pentru acesta. „Vreau să remarc inteligenţa cu care scrie Ioan Kaleve, spiritul său enciclopedic, bucuria şi ludicul, şi pot să spun că, atunci când începi să-l citeşti, nu te opreşti până la final”.

„Despre această carte nu pot să spun, acum şi aici, tot ceea ce s-ar cuveni, pentru că mi-ar lua prea mult timp, însă aş vrea să spun că eu, ca filolog, nu mă pot pronunţa în cunoştinţă de cauză despre acest volum, fiindcă lucrăm cu instrumente diferite. Ioan Kaleve porneşte la cercetarea toponimiei de la timpurile ancestrale. Pentru Ioan Kaleve toponimele sunt nişte relicve ale unor timpuri mult de dinainte de a se naşte limba şi poporul român. Ioan Kaleve tratează numele de locuri din această zonă sau din alte părţi ale ţării pornind de la cunoştinţe care multora dintre noi nu le sunt familiare, dar filosoful din el îşi permite să construiască scenarii etimologice şi evoluţii semantice, fonetice, pe care niciun filolog tradiţionalist, ca să spun aşa, nu le-ar putea concepe. Ioan Kaleve are însă meritul de a se menţine, prin acest volum, cel puţin, într-o zonă care-i dovedeşte sentimentul de patriotism local”, a spus Marcu Mihail Deleanu.

În continuare, Corul „Grănicerii Văii Bistrei” din Voislova, dirijat de prof. univ. dr. Dumitru Jompan, a susţinut un miniconcert compus din şapte piese, manifestarea încheindu-se cu o sesiune de autografe oferită de cei doi scriitori.

Ec. Petru OPRUȚArticol apărut și în ziarul „7 Zile“

Sursa: http://www.7-zile.com/2016/02/18/o-fiara-evlavioasa-si-cateva-eseuri-hermeneutice/

E pagina 4

EPIGRAMENedumerire Profesorului Dr. Dumitru Jompan – mentorul corului „Grănicerii Văii Bistrei“ din Voislova, comuna Zăvoi

Mișcând din lăbuțe, buze,Dăruit vioi, vâlvoiE un el sau un ... muzoi,Adiat de-un pâlc de muze ...

Poetului Firuț Mihuț la volumul „Re... semnare“

O auzi din depărtarePrinsă-n lațul poezieiRage fiara geloziei...Iar tu zici că-i...Re-semnare.

Prof. Ioan KALEVE

6 Glasul Voislovei, Nr. 8 v anul V v 2016

Biserica Ortodoxă Română din Valea-Bistrei la 70 de ani de la zidire, 1946 – 2016

Data de 1 mai 2016 a fost pentru locuitorii satului Valea Bistrei din județul Caraș-Severin, un prilej de mare

bucurie și anume: primul este cel al Sfintelor sărbători de Paște, al doilea cel al lansării unei cărți cu titlul „Biserica Ortodoxă Română Valea – Bistrei. 70 ani de la zidirea sfintei biserici, 1946 – 2016“, autor Petru Opruț, iar cel de-al treilea 515 ani de la prima atestare documentară, 1501 – 2016. Evenimentul lansării cărții a avut loc în Biserica Ortodoxă după săvârșirea Sfintei Liturghii.

Prezentarea cărții a fost făcută prin următoarele alocuțiuni: Preot iconom Ioan SERACIN – „Am ajuns să sărbătorim

în această dată de 1 mai 2016, Sfânta sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Această sărbătoare trebuie să însemne pentru noi toți o înviere sufletească la o viață mai bună și mai îngăduitoare, mai iertătoare. După cum s-a încetățenit în parohia noastră în fiecare an câte o familie organizează Paștele, această organizare incluzând săptămâna de catehizare, Taina sfântului Maslu și toate cele ce țin de Sfânta Biserică, pentru că în primul rând trebuie să ne pregătim în Sfânta Biserică iar apoi, toate celelate, cum a spus și Pastorala ni se vor da nouă tuturor. Anul acesta Sfintele Paște au fost organizate de familia Moica Ioan, Olimpia, Călin și Andrada. A fost o sărbătoare deosebită pentru că vedem cu toții ceea ce s-a realizat la sfânta noastră biserică, începând cu exteriorul, pavaj, jgheaburi, ș.a., și terminând cu ceea ce este în interiorul bisericii, mochetă, veștminte, sfeștnice, ș.a. Putem spune că avem o biserică „bijuterie“ pe valea Bistrei, fiind una dintre cele mai frumoase din zona noastră, mulți spunând că este ca o „micuță catedrală“. Acest lucru se face cu sacrificii și bunăvoință, iar pe această cale aș vrea să mulțumesc familiei domnului Ing. Ioan Moica pentru strădania depusă, dar nu numai acum de Paște, stimabila familie fiind alături de biserica noastră de-a lungul timpului. Rog pe bunul Dumnezeu să le răsplătească cu sănătate, cu bucurii, cu liniște sufletească și Dumnezeu să le întoarcă înzecit ceea ce au donat bisericii noastre și nu numai bisericii ci și dumneavoastră, comunității, credincioșilor, pentru că toți venim să ne rugăm în această frumoasă biserică. Dacă priviți pe turnul bisericii o să vedeți că anul construirii este anul 1946, iar acum în 2016, la ceas aniversar, au trecut 70 de ani de la zidirea acestei frumoase biserici, sunt 70 de ani de când strămoșii noștrii, prin jertfe deosebite, în anul 1946, după cel de-al Doilea Război Mondial, prin foamete, prin greutăți neîntâlnite de noi astăzi, au strâns mână de la mână și împreună cu Primăria, Comunitatea de Avere, au ridicat această biserică. Scrie pe Sfânta Evanghelie că au avut un dor deosebit ca să aibe biserică aici ca să se roage, să numai meargă la Voislova. La acest ceas aniversar domnul Petru Opruț de la parohia învecinată Voislova a scris o monografie, o carte a bisericii din Valea Bistrei în care am fost plăcut surprins să găsesc lucruri pe care mulți din cei bătrâni nu le mai știu sau nu își mai aduc aminte. Se regăsesc o mulțime de documente

printre care extrase de carte funciară, cereri către primărie, ș.a. Este trecută jertfa pe care au făcut-o strămoșii noștrii, iar aceștia au crescut copii credincioși care s-au trudit pentru biserică, iar acest lucru trebuie să îl facem și noi cei de astăzi, să le urmăm exemplul. Trebuie să avem respect pentru părinți, pentru biserică și pentru aproapele nostru“.

Ec. Petru OPRUȚ – „Hristos a Înviat! Este o zi frumoasă, de sărbătorire a sfintelor Paște. Dragi vălămăreni, aveți încă un motiv în plus de a vă bucura și anume acela că astăzi lansăm această carte ce se referă strict la biserica din Valea Bistrei. În această lucrare veți găsi documente istorice găsite în Arhiva Parohiei Voislova, deoarece Valea Mare a aparținut de-a lungul vremii ca filie a Voislovei. Nu se cunoaște exact perioada dar într-un anumit interval de timp Voislova era filie la Valea Bistrei, iar din anul 1998 de când păstorește părintele Seracin este parohie de sine stătătoare. Cred eu că părintele Seracin păstorește foarte bine această parohie, vă dă gânduri bune și alese atât în zilele de sărbătoare și în fiecare duminică la sfintele slujbe. Este o carte structurată pe patru capitole, primul capitol este un scurt istoric al Episcopiei Caransebeșului, al doilea tratează viața religioasă pe valea Bistrei, al treilea se referă strict la Biserica Ortodoxă din satul Valea – Bistrei iar în al patrulea capitol sunt redate documentele istorice din perioada zidirii sfintei biserici cât și după anul 1946. Anul acesta, pe lângă cei 70 de ani de la zidirea bisericii, Valea Mare mai are un motiv de bucurie și anume acela al sărbătoriri a 515 ani de la prima atestare documentară, satul fiind scris în documentele oficiale în anul 1501. Aveți printre dumneavostră această remarcabilă și deosebită familie Moica, care se implică sufletește, financiar în promovarea culturii, a tradițiilor din satul Valea Bistrei, iar pe această cale le aducem mulțumirile noastre pentru tipărirea acestei cărți. Această înmănunchiere de documente, cele 106 pagini, este o plecare spre o monografie mai amplă a localități. Sper să citiți cu plăcere această carte, în care o să vedeți osteneala strămoșilor dumneavoastră care au ridicat acest loc de rugăciune și închinăciune. Dumnezeu să binecuvânteze Valea Mare, Valea Bistrei.“

Ing. Ioan MOICA – „Mulțumesc tânărului autor, pentru munca depusă, efortul depus, pentru că nu este o muncă ușoară. Trebuie să ne bucurăm, să fim chiar mândri că avem tineri care cred în idealuri, în istorie, religie, datini, obiceiuri, toate acestea asigurându-ne continuitatea. Ideea tipăriri cărții a fost binevenită pentru mine ca fiu al satului și discutând cu autorul am luat decizia de editare și tipărire a lucrării. Dragii mei consăteni vă doresc multă sănătate și Sărbători Fericite alături de familiile dumneavoastră.“

Toți cei prezenți au fost foarte încântați de această carte, fiecare familie primind în dar câte un exemplar, plecând spre casele lor mulțumiți și împăcați sufletește.

Prof. Ioan TRAIA

7Glasul Voislovei, Nr. 8 v anul V v 2016

A devenit aproape o tradiție pentru credincioșii ortodocși din localitatea Voislova, ca în cea de-a

treia săptâmănă a postului Paștilor să se desfășoare așa numita „săptămână de catehizare“, moment important în cadrul ceremoniilor religioase ce se desfășoară în perioada prepascală, ce au culminat cu săvârșirea, în ziua de duminică, a Tainei Sfântului Maslu, pentru întreaga obște

a bine-credincioșilor creștini. În fiecare dintre cele șapte seri ale săptămânii, clopotele bisericii au chemat creștinii din Voislova la slujba vecerniei, iar parohul acestui lăcaș de cult, preotul Mihai Boran, a invitat slujitori ai bisericii din parohiile învecinate dar și din alte parohii ale Episcopiei Caransebeșului, să propovăduiască Cuvântul lui Dumnezeu în rândul credincioșilor.

După săvârșirea ceremonialului vecerniei, fiecare dintre preoții invitați a rostit, seară de seară, câte un cuvânt de învățătură, cu numeroase trimiteri la litera Evangheliei, dar și cu interpretări mai largi ale semnificației pildelor pe care Mântuitorul Nostru Iisus Hristos le-a transmis apostolilor Săi și, prin intermediul acestora, creștinilor din vremurile de astăzi.

Pe lângă slujbele de seară, credincioșilor le-au mai fost prezentate și unele momente cultural-religioase, susținute de elevi ai școlilor din comuna Zăvoi, dar și de corul „Grănicerii Văii Bistrei“ din Voislova. Astfel, marți seara au fost prezenți elevii de la clasa întâi a Școlii Gimnaziale din Zăvoi, însoțiți de învățătoarea

Mihaela Apostu, care au interpretat o piesă de teatru în versuri inspirată din teme biblice. Vineri, elevii și preșcolarii de la Școala Primară și Grădinița din Voislova, îndrumați de educatoarea Mioara Banceu au recitat poezii religioase, iar sâmbătă, în cafasul bisericii a urcat Corul „Grănicerii Văii Bistrei“ din Voislova, dirijat de prof. univ. dr. Dumitru Jompan, care a interperetat câteva piese din repertoriul bisericesc.

Săptămâna de catehizare s-a încheiat duminică, când șapte dintre preoții care au fost invitați ai parohiei din Voislova, în săptămâna ce tocmai s-a încheiat, au săvârșit împreună Taina Sfântului Maslu. Ca de fiecare dată când are loc un asemenea eveniment, biserica a devenit neîncăpătoare, atât cedincioșii din Voislova, cât și din alte localități, venind în număr foarte mare să asiste la această Sfântă Taină.

Cu această ocazie, a fost prezentă în rândul credincioșilor din Voislova și doamna Valeria-Diana Schelean, deputat în Parlamentul României, reprezentantă a Colegiului uninominal nr. 5 Caraș-Severin, însoțită de viceprimarul comunei Zăvoi, Doru Cîrdei, dar și de un grup de consilieri locali și alți reprezentanți ai autorităților locale din această comună.

La sfârșitul manifestării, parohul bisericii din Voislova a mulțumit enoriașilor și reprezentanților autorităților centrale și locale ale statului pentru prezența la acest eveniment, urându-le tuturor sărbători fericite.

Jr. Firuț MIHUȚ

Săptămână de catehizare la Parohia din Voislova

„Trenu’ mic“ din Voislova, readus pe linia memoriei

Opruț Petru

CALEA FERATĂ FORESTIERĂ ȘI INDUSTRIALĂ

„Trenuʹ Mic“VOISLOVA - RUSCA MONTANĂ - RUSCHIȚA

„Calea ferată forestieră, a fost un fel de joc de copii, pentru oameni mari.“

Trenurile forestiere, trase de minusculele locomotive cu abur, au constituit un fel de potrivire a tehnicii timpului, cu cerințele

ușurării intervenției omului în procesul valorificării prisosului de material lemnos din pădurile țării și pentru exploatarea resurselor

minerale existente în zonele stâncoase ale masivilor montani. Un mediu tipic de utilizare și dezvoltare al acestei categorii de transporturi, a fost

fără îndoială Banatul montan, cu întinsele sale suprafețe de păduri și numeroasele zăcăminte de minerale. Toate acestea au beneficiat în cursul anilor, de o admirabilă dotare cu trenuri și locomotive cu aburi de tip forestier, care circulau pe linii ferate cu ecartament îngust. O astfel de cale ferată a fost și cea dintre Voislova – Rusca Montană și Ruschița aleasă de economistul Petru Opruț pentru a ne povesti în această admirabilă carte despre trenurile forestiere, numite de populația locală „Trenu' Mic“ după cum în alte părți li se spune „Mocănița“ și chiar alte denumiri.

Lucrările descriptive despre acest fel de căi ferate sunt foarte rare și pentru o reușită în domeniu, se cere multă cercetare și muncă documentară. De semnalat, însă că, în puținele lucrări pe care le cunosc, se vorbește mult despre caracterul „nostalgic“ al acestui subiect. În fața dovezilor asupra valabilității acestui apelativ, este și greu să nu devii nostalgic. Petru Opruț, respectând tradiția locală folosește în scrierea sa numele de „Trenu' Mic.“

Pe vremea când „Trenu' Mic“ pufăia harnic prin Voislova, pe văile Ruscăi și Ruschiței, Petru Opruț nici nu se născuse, nu a călătorit cu el, nu a avut în anii copilăriei bucuria de a alerga pe lângă el, a se urca și coborî din el în mers și acum scrie despre toate calitățile acestei categorii de cale ferată îngustă. E ceva parcă și cu „nostalgia“ asta, aș zice. Poate se moștenește.

Cu mulți ani în urmă, mă întâlneam adesea cu bunicul lui Petru Opruț, care lucra pe atunci în Ruschița la S.A.M. (Serviciul de Aprovizionare a Minierilor). Când ne întâlneam după sosire, mă întreba: Cu ce-ai venit? Cu o mașină! De ce mă întrebi? Păi n-ai venit cu Trenu' Mic, că atâta-i dă frumos, pomi's încărcați cu prune și meră, otava să uscă, miroasă frumos!

Poate mult mai târziu, când „Trenu' Mic“ dispăruse, bunicul Opruț, ținându-și pe genunchi nepotul, îi cântase ceva și cu „Trenu' Mic“, îmbolnăvind-ul de „nostalgie“ pe dragul său nepot Petrică, determinând-ul mulți ani mai târziu să scrie această minunată lucrare. „Poace măi vini până nu trășe toamna. D'acuma-i tare frumos!“, mai spunea bunicu Opruț. Așa și era și adesea i-am urmat sfatul.

Cartea lui Petru Opruț, se prezintă ca o adevărată colecție de comori extrase din amintiri dragi și principalul ei merit stă în întoarcerea în timp, în vremuri trecute și fără întoarcere, dar care ne oferă posibilitatea să retrăim puternic și nostalgic frumusețea anilor trecuți dar atât de reușit readus în atenție de fotografiile și textele acestei opere.

Bravo, domnule Opruț, cinste și mulțumiri pentru strădania depusă.

Prof. Cornel HAMATISBN: 978-606-8643-32-8

CAL

EA F

ERAT

Ă FO

REST

IERĂ

ȘI I

NDUS

TRIA

LĂ„T

renu

ʹ Mic

“ V

OIS

LOVA

- RU

SCA

MO

NTAN

Ă - R

USCH

IȚA

Opr

uț P

etru

D P PDavid Press Print

A devenit deja o tradiție pentru locuitorii satului Voislova ca, în ziua de 23 decembrie, să se organizeze la Căminul Cultural câte un eveniment cultural-

artistic. De această dată, cunoscuta manifestare locală, din anul 2015, a inclus o lansare de carte, difuzarea ultimului număr al revistei „Glasul Voislovei“ și un concert de colinde, organizatori ai întâlnirii fiind Primăria comunei Zăvoi și Asociația Culturală „Grănicerii Văii Bistrei“ din Voislova.

Prima parte a programului a inclus lansarea volumului intitulat „Calea ferată forestieră și industrială «Trenu’ mic» Voislova – Rusca Montană – Ruschița“, apărut la Editura David Press Print din Timişoara, sub semnătura lui Petru Opruț.

Volumul beneficiază de condiții grafice deosebite și conține o bogată colecție de fotografii, ce imortalizează diferite aspecte din activitatea „Trenului mic“, a personalului care a deservit această linie ferată și locurile prin care a trecut.

Au ținut scurte cuvântări despre lucrarea prezentată, dar și despre activitatea autorului, Ion Scorobete, primarul comunei Zăvoi, Ovidiu Roșu, şeful Serviciului Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale din Caransebeș, prof. univ. dr. Dumitru Jompan, dirijorul Grupului coral „Grănicerii Văii Bistrei“ din Voislova, ing. Emil Mateiaș, prof. Ramona Bogdan, directorul Școlii Gimnaziale Zăvoi, preot Romulus Frîncu, preot Mihai Boran, parohul bisericii din Voislova, și cons. jr. Firuț Mihuț, vicepreședintele Asociației Culturale „Grănicerii Văii Bistrei“. Vorbitorii au subliniat în cuvântul lor importanța pe care a avut-o,

F pagina 8

8 Glasul Voislovei, Nr. 8 v anul V v 2016

pentru locuitorii din zonă, linia ferată cu ecartament îngust Voislova – Rusca Montană – Ruschița, cunoscută sub denumirea de „Trenu’ mic“, precum și rolul jucat în dezvoltarea economică a acestor localități, felicitându-l pe autor pentru strădania de a scoate la lumină aspecte mai puţin cunoscute publicului din activitatea acestui mijloc de transport.

Alocuțiunile prezentate despre interesantul volum au fost următoarele:Ec. Petru Opruț – „Stimați locuitori ai Voislovei, ai satelor

Rusca-Montană și Ruschița, domnule Primar, domnilor Directori, domnilor Profesori, prea Cucernici Părinți, vă doresc un bun venit la Căminul Cultural de la noi din sat, din Voislova și vă mulțumesc că a-ți acceptat invitația mea. Această carte este o lucrare tipărită la Editura David Press Print din Timișora în luna octombrie 2015, ce are ca subiect principal Calea Ferată Forestieră și Industrială ce a legat odinioară localitățile Voislova – Rusca-Montană – Ruschița. Volumul a fost prezentat, în data de 28 noiembrie 2015 în cadrul Sesiunii naționale de comunicări științifice „Aradul – Centru politic al românilor transilvăneni“ care a avut loc la Primăria din municipiul Arad de către domnul profesor, cercetător științific Ioan Hațegan de la Institutul de cercetări Socio-Umane „Titu Maiorescu“ al Acdemiei Române, filiala Timișoara. Încep această prezentare prin versurile cunoscute c-am de către toți locuitorii celor trei sate, și anume:

„Mă a dracu’ ge șpohertCum măi umblă prin Ruspearc

Mâncă liemne, scupie (c...ă) fumŞî fugie ca un nebun“

Este o carte structurată pe trei capitole, primul capitol tratează un scurt istoric al Căilor Ferate Române, al doilea un scurt istoric al Căilor Ferat Forestiere și ultimul capitol se referă strict la Calea Ferată Forestieră și Industrială Voislova – Rusca-Montană – Ruschița. Regăsim în lucrare documente, mărturii ale unor oameni care au trudit pe această cale ferată, pe frumoasele locomotive cu abur, mecanici de locomotivă, frânari, fochiști. Supărarea cea mai mare este că nu s-a păstrat mai nimic din această cale ferată, începând cu anul 1976 s-au demarat lucrările de desființare și s-a dus totul încet, încet, cum tot așa sub ochii noștrii va dispărea și calea ferată Bouțari – Voislova. Deocamdată așa stau lucrurile la ora actuală, nu se investește în nimic, dar mergem înainte sperând că viitorul va fi unul mult mai bun, având în vedere că avem posibilitatea de accesare a fondurilor externe europene, pentru a putea reconstrui acest tronson de cale ferată îngustă. Înainte de a da cuvântul domnului primar vreau să salut prezența domnului Director al Administrației Bazinale de Apă Banat – Timișoara, domnul Luci Ervin, vecin de-al nostru din localitatea Băuțar.“

Ion Scorobete, Primarul Comunei Zăvoi – „Iată-ne din nou împreună pentru a lansa o nouă apariție editorială, semnată de Petru Opruț, ce are ca temă Calea Ferată Forestieră și Industrială Voislova – Rusca Montană – Ruschița, cunoscută localnicilor sub denumirea de Trenu’ Mic. Această carte vine, practic în completarea Monografiei satului Voislova și a albumului de fotografii intitulat Ilustrații ale portului popular din Voislova de-a lungul vremii, ambele lucrări purtând semnătura aceluiași autor, cu deosebirea că satul Voislova este prezentat ca și punct feroviar, ce a jucat un rol important în dezvoltarea acestei zone. Pentru mulți dintre locuitorii satului Voislova această cale ferată a asigurat locuri de muncă, un mijloc de transport ieftin și atât de necesar deplasării acestora. Beneficiind de existența căii ferate cu ecertament îngust Voislova – Rusca Montană – Ruschița, satele din zona respectivă au cunoscut o dezvoltare mai accelerată, comparativ cu alte localități de pe valea Bistrei. Din nefericire contextul economic de la sfârșitul anilor ‚70, a adus la

o diminuare a volumului de mărfuri și materie primă pe această linie ferată, transportul feroviar fiind înlocuit cu transportul rutier, lucru ce avea să conducă la dispariția trenului mic din peisaj, cât și a liniei ferate cu ecartament îngust. Îl felicit pe domnul Petru Opruț, că a avut ideea de a scrie o asemenea carte, care poate trezi amintiri frumoase voislovenilor care au mai avut ocazia să se plimbe cu trenul mic, iar pentru cei mai tineri poate să constituie o bogată sursă de informație despre satul nostru și cele vecine. Vă mulțumesc dumneavoastră, celor prezenți în sală că a-ți fost alături de noi și vă doresc Sărbători Fericite și un An Nou cât mai bun.“

Prof. Univ. Dr. Dumitru Jompan – „Ne bucurăm să ne întâlnim din nou și mai ales la o manifestare de a „sfinți“ o nouă carte despre zona văii Bistrei. Mă bucur că din ce în ce mai mult valea Bistrei își scrie istoria prin părintele Doinel Puiu Mărgineanu din Rusca Montană, prin domnul profesor Avram Boța, prin domnul Firuț Mihuț care scrie poezie, domnul director, șef serviciu al Direcției Arhivelor Naționale Caraș-Severin, Ovidiu Roșu, care scrie și despre această zonă, prin domnul profesor George Groza, un „rege“ al sălașelor de pe valea Bistrei, domnul Petru Opruț scrie mereu întrecându-se pe sine, mai scriu și eu din când în când și iacă așa ne scriem istoria lăsând în urma noastră niște lucruri minunate. Autorul n-a spus varianta adevărată a celor patru versuri, fiind cenzurate la tipar, versurile trei și patru sună cam așa:

„Mă a dracu’ ge șpohertCum măi umblă prin Ruspearc

Mâncă liemne, cacă focŞî merge gin loc în loc.“

Mă bucur foarte mult că sunt cu dumneavostră, mă bucur că am în dreapta mea pe domnul primar Scorobete, cel puțin în ceea ce mă privește pe mine cât și corul pe care l-am brodit noi aici în urmă cu doi ani, se bucură de foarte mare ajutor și sprijin. Dacă toți primarii din această vale, pornind de la izvoare și până la vărsare, ar face și să sprijine cultura și arta cum o face dânsul, Doamne unde am fi noi ca și sate și unde ne-am afla. Aveți, dragi voisloveni niște realizări pe care le puteți citi chiar în foaia „Glasul Voislovei“. Îmi aduc aminte de lansarea primului număr al revistei când părintele Mihai Boran a zis așa „măi, oameni buni dacă noi avem o foaie numită Glasul Voislovei, înseamnă că avem ceva de spus“ și uitați că în această foaie sunt multe. Vă mulțumesc mult pentru dragostea cu care mă înconjurați și pentru atenția pe care o dați corului.“

Ing. Emil Mateiaș, realizator documentare foto-film, întemeietorul Cineclubului din orașul Oțelu-Roșu – „Bună seara, am ajuns în această seară aici, la Voislova nu întâmplător, această lansare de carte fiind un lucru neașteptat pentru mine. Eu trăiesc de 36 de ani în Germania, mă ocup intens de activitatea asociațiilor binaționale, toate având ca scop promovarea țării noastre. Sunt de zece zile în zonă și particip pentru a treia oară la o lansare de carte, de fiecare dată fiind prezenți primari, profesori, elevi. Atâta lume, sincer să vă spun, la lansările de carte pe care le-am trăit și eu peste tot în Franța, Germania sau Belgia, Olanda, nu vine atâta lume ca aici. De obicei acolo vin vreo 10 – 15 persoane care se adună la o bobliotecă, dar aicea faptul că oamenii vin cu atâta interes la o lansare de carte, la un act cultural este formidabil. Tot formidabil este faptul că se tipărește atâta de mult. Datoria noastră în străinătate este că trebuie să le facem planul oamenilor de acolo și să le spunem că România este alta decât, din păcate spun, ce se transmite pe posturile de televiziune și în mass media. Românii din străinătate trebuie să arătăm și fiecare dintre noi trebuie să aducă o picătură măcar din țara din care a plecat. Suntem datori să dăm înapoi ceea ce am luat cu noi, școala, educația, tot ce am primit de aici și ne

F pagina 9

E pagina 7

9Glasul Voislovei, Nr. 8 v anul V v 2016

străduim să facem acest lucru. Eu, personal îmi place să mă laud că mis bănățean, sunt omul anului pentru diaspora română din Germania, pentru ceea ce am făcut prin proiectele naționale și internaționale. Am reușit să popularizăm și valea Bistrei, recent la Sankt Petersburg, în Rusia, unde un obicei folcloric de pe valea Bistrei a fost premiat la un festival mondial de film, unde au participat 32 de țări, iar filmul realizat în colaborare cu doamna directoare Ramona Bogdan a luat diploma de onoare a juriului. Recent filmul a fost premiat la Galați, la un festival național. Filmul a fost realizat în comuna Băuțar, împreună cu membrii ansamblului „Ciobănașul“ având ca temă „Măsuratul oilor“. Iată, că se poate face mult, dar eu sunt trist deoarece, din păcate pentru țara mea am făcut prea puțin, totdeauna trebuie să fim cu această idee. Vreau să vă mulțumesc din suflet că m-ați primit aici, nu aveam de gând să vin la această masă, dar vreau să știți că plec cu o satisfacție extraordinară la ceea ce am văzut până acum la această lansare de carte și totodată îl felicit pe domnul Petru Opruț pentru această realizare. Începând de mâine dimineață voi face un reportaj în câteva sate de pe valea Bistrei, cu obiceiurile dumneavoastră de iarnă, un reportaj cu ceea ce există, un reportaj de suflet și vă asigur că acest reportaj cu obiceiurile de la Măru, de la Voislova, de la Zăvoi, de la Marga, de la Băuțar și Bucova, acest mic reportaj va fi îndemn pentru asociațiile din centrul Europei, deoarece se duce o lipsă extrem de mare pentru obiceiurile de iarnă. Sperăm ca anul viitor să auziți și să vedeți acest reportaj realizat de mine în aceste minunate sate. Vă mulțumesc și să auzim numai de bine.“

Prof. Ramona Bogdan, Director Școala Gimnazială Zăvoi – „Mă bucur din suflet că particip la un astfel de eveniment cultural și cu cât mai multe manifestări de acest gen, cu atât mai bogați spiritual, mai bogați cultural. Putem să ne lăudăm și să spunem cu mândrie că suntem de pe valea Bistrei. Aici parcă „pământul zvâcnește mai tare“, tot ceea ce trăim, toate evenimentele la care participăm sunt cu însemnătate și mai valoroase în timp pentru copii noștrii și acum pentru noi. Faptul că avem printre noi o personalitate marcantă cum este domnul profesor Jompan, model pentru noi, pentru copii noștrii, pot spune că și celelalte două cărți ale domnului Opruț Petru, pe care le-am parcurs, sunt o parte din cultura noastră tradițională, sunt parte din noi, din identitatea noastră națională, iar faptul că aici pe valea Bistrei încercăm din răsputeri să ne păstrăm identitatea națională, este un lucru important pentru noi ca nație dar și pentru cei ce o să ne urmeze. Acel reportaj despre care vorbea domnul Mateiaș, o să fie ceva ce va râmăne pentru ca obiceiurile, datinile noastre străbune să nu dispară, o să rămână un document foarte important pentru această zonă. Obiceiurile noastre au esență și însemnătate. Mă simt onorată să particip la o asemenea lansare de carte despre Calea Ferată Forestieră și Industrială aici la Caminul Cultural din Voislova, dorind autorului mult succes, să dea bunul Dumnezeu să vină cu alte lucruri noi, cu alte cărți și ne bucurăm din suflet că se întorc întotdeauna cu plăcere acasă, se întorc la glie, și nu uită de unde a plecat.“

Cons. Jr. Firuț Mihuț, jurist al primăriei Zăvoi – „Iată că suntem din nou împreună ca să lansăm o carte a consăteanului nostru Petre Opruț, care ca și în rândurile trecute ne surprinde cu o lucrare importantă care conține o mulțime de informații interesante, unele chiar inedite și ca de fiecare dată cu o bogată colecție de fotografii, care vin să completeze textul foarte bine argumentat. Doar am răsfoit această carte, dar din ce îl cunosc pe Petru, pot să spun că este o lucrare științifică, cu siguranță tratată cu seriozitate, autorul aplecându-se asupra tuturor detaliilor la care a avut acces. Acum un an, vorbeam cu autorul și mi-a spus de această idee a tipăriri unei asemenea cărți, am fost surprins deoarece nu știam foarte multe apariții ce tratează căile ferate din zona noastră. Nu cred că mai există o asemenea carte, cel

puțin în zona Banatului de multe și dacă mai există sunt foarte puține, care să trateze căile ferate forestiere. Într-adevăr liniile feroviare ce foloseau la transportul materialului lemnos și a altor materii prime, în general în toată România au avut o contribuție importantă a zonelor pe care le-a deservit, oamenii zonelor respective găsindu-și locuri de muncă cu această ocazie dar și un mijloc de transport, iar odată cu închiderea lor s-a închis o pagină din istoria acestor zone. Chiar dacă Trenu’ Mic numai circulă, doar probabil prin memoria unora, această carte, cu siguranță va constitui o sursă bogată de informare pentru generațiile viitoare și pentru cei care au cutezanța să se aplece asupra acestui subiect și să-l dezvolte. Petre, îți doresc mult succes și la următoarele lucrări ale tale, care știu că le ai în lucru și să ne bucurăm împreună de sfintele sărbători de iarnă. Sărbători fericite tuturor.“

Conf. Ovidiu Roșu, șef serviciu al Direcției Arhivelor Naționale Caraș-Severin – „Sunt onorat că sunt prezent la această lansare de carte. Vreau să vă spun, uitându-mă la dumneavoastră că această sărbătoare a Crăciunului a venit mai devreme pentru că Petre ne aduce un cadou colectiv și un cadou care va rămâne pentru fiecare dintre noi. Vreau să vă spun că am văzut această carte în formă de manuscris, nefinalizată, nepublicată acuma ceva vreme și discutam cu autorul despre publicare, dar acesta îmi spunea că nu știe cum va reuși acest lucru, dar uitați-vă că lucrurile au ajuns într-o formă finală. S-a vorbit aici despre memorie, este o clipă care trece foarte repede pe lângă noi, este un timp care se scurge parcă printre degetele noastre, de multe ori dacă privim spre noi în urmă cu câțiva ani eram copii acum suntem adulți și ajungem undeva spre apusul vieții. Dacă încercați să face-ți un exercițiu și încercați să mergeți pe urmele acestui tren mic s-ar putea să nu găsiți mare lucru, Petre a descoperit și bilete de tren, șine de cale ferată, a găsit și sigla căilor ferate forestiere, sunt uimit de câte lucruri a găsit și mai ales la nivel de fotografii. Dacă faceți o verificare a fotografiilor din această carte o să observați că unele dintre acestea nu sunt nici din Voislova, nici din Rusca Montană, nici din Ruschița, sunt găsite pe la București, prin Timișoara, pe la Buziaș, prin Austria, prin Germania, deci iată că imaginea a ceea ce a fost în această zonă acum niște zeci de ani, și nu vorbesc despre 100, 500 sau despre 2000 de ani, ci vorbesc despre ceea ce a fost acum 30, 50 sau 70 de ani, dumneavostră numai aveți aceste lucruri aici, poate se mai păstrează în sufletele celor care au călătorit cu acest tren, celor care au lucrat pe căile ferate forestiere. În urmă cu vreo 10 ani am avut ocazia să vorbesc cu un inginer silvic din Caransebeș care a lucrat la Comunitatea de Avere înainte de 1948 și povestea despre o linie ferată forestieră pe care au făcut-o în pădure și au pornit-o din două puncte, din punctul de sosire și cel de plecare, iar când se apropiau au constatat că acea linie ferată nu se întâlnește, pentru că nu au făcut calculele bine. Acest domn

F pagina 10

E pagina 8

10 Glasul Voislovei, Nr. 8 v anul V v 2016

inginer îmi spunea că dacă profesorii dânsului de la facultate ar fi văzut ce am făcut noi tehnic acum, ca acele linii să nu se întâlnească, nu am mai fi terminat în veci școala. Privind spre această carte, spre imaginile pe care le regăsim aici, mă bcuur că văd această carte. Îl cunosc pe Petre de mulți ani, iar prima oară când l-am văzut cercetând după documente, m-am întrebat oare ce vrea omul astă? ce caută? În momentul în care am văzut prima carte și apoi celelalte mi-am dat seama că el iubește satul de unde vine, iubește locurile și cred că de astfel de oameni avem nevoie. Vă mulțumesc și vă doresc Sărbători Fericite.“

Preot Romulus Frâncu, parohia Vama – Marga – „Mă bucur că în această seară sunt în mijlocul dumneavoastră, onorând cu mare plăcere invitația domnului Petru Opruț și vreau să aduc atenției dumneavoastră că așa cum avem grijă de trup trebuie să avem grijă și de suflet, hrănindu-ne cu cuvintele cărții, pentru că istoria noastră trebuie expusă, scoasă la lumină și trebuie valorificată. Această zonă binecuvântată de Dumnezeu a avut perioade frumoase și mai grele, iar acestea trebuie scoase în evidență. Dumnezeu de fiecare dată a găsit oamenii potriviți ca să facă acest lucru și în anumite perioade, iată ca și acum, a dorit ca să scoată în evidență frumusețea acestor locuri, oamenii și întâmplările care au fost în trecut. Personal, și eu am o înclinație spre trecut, spre istorie, caut să aflu cât mai multe din trecutul mai puțin cercetat al acestor locuri, gândindu-mă și la cei care, poate mi-au insuflat această dorință, dorind aici să scot în evidență pe domnul profesor Avram Boța care mi-a fost profesor în Școala Generală, pe domnul profesor Dumitru Jompan cu care am o colaborare permanentă și de asemenea tuturor care în anumite împrejurări i-am cunoscut și acest lucru m-a bucurat pentru că am găsit în ei oamenii de la care am avut multe de aflat și învățat. Îl felicit pe autorul acestui volum foarte frumos și bine documentat, îi doresc ca în continuare să aducă la lumină momente din trecutul acestor locuri, acestei zone frumoase a văii Bistrei și în încheiere vă doresc tuturor Sărbători Fericite, Dumnezeu să vă dea sănătate și un An Nou mai bun.“

Preot Mihai Boran, parohia Voislova – „Domnule Petru Opruț, stimați invitați. Sigur că ne-am obișnuit cum au spus și cei care au vorbit anterior, cu anumite cărți, reviste pe care domnul economist, rudă de-a noastră, prieten de-al nostru drag și consătean de-al nostru a făcut un obicei ca în fiecare an să tipărească și să prezinte aceste lucrări tocmai cu câteva zile înainte de măritul praznic al Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Desigur, numărul dumneavoastră mare aici la Căminul Cultural din sat, dovedește încă odată în plus, că noi voislovenii avem dragoste față de tradiție, față de Petru Opruț, dragostea față de informația care ne este prezentată direct în cărți și reviste. Țin să vă mărturisesc că am răsfoit acum cartea și am văzut niște persoane care spre dezamăgirea noastră numai sunt printre cei vii și bineînțeles îi cunoșteam pe aceștia, i-ați cunoscut și dumneavoastră foarte bine, care au lucrat la această cale ferată, la acest tren mic și bineînțeles că și eu îmi aduc aminte, în urmă cu 30 de ani sau chiar mai mult știam acele locomotive cu abur care trăgeau după ele vagoanele cu lemne sau călători. Petru Opruț în această carte destul de consistentă în documentație, sunt convins că a căutat și s-a zbătut mult ca să scoată acest volum și bineînțeles să vi-l prezinte dumneavoastră. Eu spun că este imposibil când vă veți întoarce la casele dumneavoastră să nu vă procurați o asemenea carte, ca să o aveți în bibliotecă și mai apoi să o răsfoiți, să o citiți, și o să vedeți documente interesante, o să vedeți persoane de-ale dumneavostră dragi care au lucrat la Trenu’ Mic. Imaginea este modul de a conlucra cu cei care astăzi numai sunt printre noi. Ne apropiem și din punct de vedere religios de măritul praznic al Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Pruncul Iisus care se va naște în ieslea din Betleem, se va naște în ieslea sufletului dumneavoastră. Nașterea

ca o bucurie cu atât mai mult că este o bucurie universală, să facă în așa fel încât să producă acea bucurie în inimile noastre, acea bucurie internă care ne aduce la biserică și bineînțeles ne face mai buni, ne face mai înțelepți și mai credincioși în adevăratul sens al cuvântului. Vă doresc, ca și conducător al dumneavoastră pe tărâm duhovnicesc, să aveți Sărbători fericite și binecuvântate, Nașterea pruncului Iisus să vă găsească în pace, în liniște, întregi, sănătoși și îndelungate zile. Dumnezeu să vă ajute.“

Lansarea de carte s-a încheiat cu discursul autorului, care a mulțumit tuturor persoanelor și instituțiilor ce l-au ajutat la publicarea volumului, domnul Petru Opruț afirmând: „Aduc mulțumirile mele domnului primar Ion Scorobete, fiu al satului Voislova, pentru susținerea de care a dat dovadă la tipărirea acestei cărți, mai aduc mulțumirile mele domnilor: Dumitru Jompan, Firuț Mihuț, Ramona Bogdan, Ovidiu Roșu, Emil Mateiaș, preoților Mihai Boran și Romolus Frâncu. Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase și pentru participare. Mulțumirile mele se îndreaptă și spre locuitorii satelor Voislova, Rusca Montană și Ruschița. Aceste activități culturale, grupuri corale înființate nu fac altceva decât să fim mândri de noi, suntem mândri de satul nostru și aducem o contribuție, creștem gradul de culturalitate al văii Bistrei. În primul rând aceste activități le facem pentru satul în care ne-am născut, copilărit și pe urmă le facem pentru noi. Cu prilejul acesta mai avem și numărul 7, anul 2015 al revistei „Glasul Voislovei“ și începând din acest an, Voislova chiar are un glas răsunător prin formarea grupului coral „Grănicerii Văii Bistrei“ pe care eu îi felicit și le urez mult succes în continuare. Mai aduc mulțumirile mele, prietenilor mei Luță Opruț și Vichente Boran care prin fotografiile și filmările lor, satul Voislova este destul de cunoscut și în spațiul virtual, cel al Internet-ului. Fiind cu câteva zile înaintea Crăciunului aș vrea să vă citesc câteva rânduri scrise de Grigore Leșe în lucrare sa Horea în grumaz, Înger păzitor și ispită, un mare horitor al Maramureșului, care spun așa: „De Crăciun tot omul își caută tihna. Trebuie să cântăm pe coarda noastră, nu trebuie să ne lepădăm de noi înșine. Să fim luători aminte, să cântăm imnele de laudă care s-au născut în jurul Stelei de la Răsărit. Pe lista cântărilor trebuie să punem darul pe care Pruncul Iisus ni l-a adus. Darul Mântuirii. Locuim în lume, dar nu suntem ai lumii. Suntem ai cerului. Dumnezeu ne caută. Colindul nostru este un răspuns la căutarea lui.“ Vă mulțumesc și vă doresc multă putere de muncă, mult succes în noul an și Sărbători binecuvântate și fericite.“

Chiar dacă în prezent „Trenu’ mic“ mai circulă doar prin memoria celor care au avut ocazia să-l vadă și să-l audă „pufăind și șuierând“, rolul lucrării prezentate devine cu atât mai important cu cât sursele documentare nu sunt atât de numeroase pe cât ne-am aștepta, Petru Opruț făcând o adevărată muncă de cercetare pentru a putea strânge informațiile necesare.

Ajunsă la numărul 7, revista „Glasul Voislovei“ a devenit, la rândul ei, o publicație conoscută localnicilor, care au putut să găsescă în paginile acestui periodic articole despre activitatea Grupului coral „Grănicerii Văii Bistrei“ din Voislova din anul 2015, despre festivalurile folclorice „Ciobănașul“, desfășurat la Băuțar, și „Doina Bistrei“, organizat la Măru, despre unele publicații locale, cum sunt „Vatra satului“ din Ferendia, judeţul Timiș și „Foaia Săcălazului“, publicații afiliate Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat, dar și despre „Oamenii onești din Banatul de Munte“ sau despre Sesiunea națională de comunicări științifice „Aradul – Centrul politic al românilor transilvăneni“.

La sfârșitul evenimentului au intrat în scenă membrii Grupului coral „Grănicerii Văii Bistrei“ din Voislova, dirijor prof. univ. dr. Dumitru Jompan, care au interpretat câteva colinde și Cântece de Stea, vestind tuturor celor prezenți bucuria Nașterii Domnului.

Jr. Firuț MIHUŢ

E pagina 9

11Glasul Voislovei, Nr. 8 v anul V v 2016

Sâmbătă, 27 făurar cu începere de la orele 1000 a avut loc în incinta Muzeului Satului Bănățean prima

întâlnire pe anul 2016 a membrilor Asociației Publiciștilor din Presa Rurală din Banat.

În deschiderea întrunirii prof. Ioan Traia, președintele Asociației a rostit un cuvânt de întâmpinare, apoi lucrările întâlnirii au debutat cu rostirea de către participanți a rugăciunii ,,Tatăl nostru“. A fost expus programul zilei: prezentarea ultimelor cărți și reviste, urmând ca în partea a doua să fie discutate mai multe probleme organizatorice: primirea de noi membri, achitarea cotizației anuale, decernarea unor premii și distincții publiciștilor.

Un cuvânt de bun venit a fost rostit de domnul Dan Radosav, directorul Muzeului Satului Bănățean care a arătat disponibilitate în găzduirea pe mai departe a tuturor lucrărilor Asociației. Muzeul Satului ,,fiind locul cel mai potrivit în păstrarea valorilor existente în hotarul satului de astăzi“.

În prima secțiune destinată lansărilor editoriale au fost lansate opt cărți și două reviste.

Cel dintâi vorbitor a fost seniorul Ion Murariu, profesor, publicist de referință din cultura bănățeană, autor a 10 volume și redactor al revistei ,,Lumina satului“ din Giroc. Autorul a prezentat auditoriului volumul Consemnări critice, Editura David Press Print, Timișoara, 2015, 160 p. Cartea tipărită sub imboldul profesorilor Eugen Dorcescu și Ioan David, pe întinsul a 5 capitole prezintă: medalioane literare, recenzii, studii monografice, precum și articole ale autorului publicate în presa locală. Majoritatea materialelor sunt destinate spațiului girocean: poetului Petru Chira, note care fac referire la Monografia comunei, a Bisericii, revistei parohiale ,,Iconostas“.

Părintele Valentin Bugariu a prezentat cartea Biserică și Presă în Banat, Editura Sitech, Craiova, 2015, 201 p. Studiul își propune să ilustreze contribuțile Bisericii în dezvoltarea presei din Banat. Pe parcursul a șase capitole se încearcă ilustrarea sentimentului religios așa cum apare în presă. În istoria presei din provincia dintre Dunăre și Mureș am avut preoți proprietari de ziare, redactori ai acestora, membri în colegile de redacție, dar și pioneri ai unor publicații bisericești din Ardeal: ,,Telegraful român“ de la Sibiu a fost condus între 1853 – 1856 de Dr. Pavel Vasici.

Desigur, presa religioasă din Banat s-a dezvoltat începând cu imprimarea de preotul David Voniga a ,,Revistei Preoților“. Acest debut a fost urmat de alte valoroase

inițiative de astă dată a tinerei Episcopii, apoi Arhiepiscopii a Timișoarei. Un loc deosebit în tratarea subiectului l-a avut apariția și dezvoltarea presei parohiale și sătești. În cazul celei din urmă, preotul are un rol deosebit, uneori membru în redacție, alteori colaborator al fiecărui număr. Cercetarea întreprinsă s-a bazat pe experiența unui ziarist american care afirma că satul, comunitatea fără publicație, e ca biserica fără de amvon.

Economistul Petru Opruț a introdus pe cei prezenți în pitorescul satului natal, așa cum reiese din lucrarea Calea ferată forestieră și industrială ‹‹Trenul mic›› Voislova – Rusca Montană – Ruschița, Editura David Press Print, Timișoara, 2015, 333 p.

Profesorul Gheorghe Lungu prin volumul Poezii târzii, Editura Eurobit, Timișoara, 2015, 116 p., a adus pe cei prezenți în lumea satului de odinioară și de totdeauna: ,,Nu vreau să uit de satul meu, / Nici de bunul Dumnezeu. / Nu vreau să uit de casa mea, / Căci greu m-am despărțit de ea. // Nu vreau să uit de neamul meu, / Nici de ce am drag pe lume eu“. Cartea are la origine sentimentul dragostei de folclor al autorului pe parcursul a șase secțiuni: Versurile mele, Dor de sat, Poezii în grai, Ode, Parodii, Adio.

Ioan David de la Biblioteca Academiei Române, filiala Timișoara a oferit publicului titlul a două noi volume tipărite la David Press Print, o monografie închinată revistei timișorene Banatul și monumentala lucrare Enciclopedia Banatului. Literatură, Timișoara, 2015, 886 p. cu 914 scriitori cercetați de 41 de autori.

Etnologul Ioan Viorel Boldureanu a înfățișat cuprinsul a două noi volume, primul închinat unui fenomen unic din cultura tradițională a locului: Antologia literaturii dialectale bănățene. ‹‹Gura satului›› la Radio Timișoara, 20 de ani. Contemporanii, Editura Marineasa, Timișoara, 2015, de Ioan Viorel Bodureanu, Simion Dănilă și Cornel Ungureanu și Atlasul Etnografic al județului Timiș, Făget, vol. III, Editura Eurostampa, Timișoara, 2015 sub coordonarea prof. univ. Ioan Viorel Boldureanu.

Dușan Baiski și Vasile Barbu au vorbit despre revistele: ,,Morisena“, aflată la debut și ,,Tibiscus“ ajunsă la numărul 288.

În final au fost audiate fragmente din lucrarea de arhivare a graiului bănățean, cu exemplificări făcute de profesorii: Gheorghe Lungu și Ion Murariu: ,,pancovă“, ,,păcăni“, ,,leat“, ,,abțiguit“, ș. a.

Întâlnirea s-a încheiat cu tradiționala agapă. 

Pr. Valentin BUGARIU

Întâlnire A.P.P.R.B. la Muzeul Satului Bănățean din Timișoara

12 Glasul Voislovei, Nr. 8 v anul V v 2016

Colegiul de redacţieRedactor-şef: Ec. Petru Opruţ

Redactori: Prof. Ioan Traia, Prof. Univ. Dr. Dumitru Jompan, Lect. Dr. Ovidiu Roşu,Jurist Firuţ Mihuţ, Drd. Claudiu Călin, Etnolog Aristida Gogolan

Adresa redacţiei: Str. Viorelelor, Bl. D14, Sc. B, Ap.3, Timişoara, Jud. TimişTelefon: 0740.195.236, e-mail: oprutpetre@yahoo.com

vTiparul executat la Editura şi Tipografia DAVID PRESS PRINT

Str. Şt. O. Iosif bl. 8/a. Tel. 0256-229.121; 0741-142.978; 0742-084.745e-mail: davidpressprint@gmail.com; www.davidpressprint.ro

TIMIŞOARA; ROMÂNIAISSN 2285-9853

Glasul Voislovei, Nr. 8 v anul V v 2015

Instalarea noului preot BIRCEA Ion, în Parohia Voislova

În data de 24.04.2016, duminica Floriilor a fost investit noul preot al Parohiei Voislova, Bircea Ion. Investirea a

fost făcută de către Protopopul Caransebeșului Liviu Mihai Drăgan. Până în prezent părintele a slujit în parohia Ruschița. Este născut la data de 30.04.1988 în Caransebeș, județul Caraș-Severin. A fost hirotonit în anul 2014.

Credincioșii prezenți au avut parte de câteva cuvinte din partea protopopului Liviu Mihai Drăgan și al noului preot Bircea Ion.

Prea On. Protopop Mihai Liviu Drăgan - „Iubiți credincioși din Parohia Voislova, această cheie materială pe care o țin astăzi în mână trebuie să fie cheia cu care intrăm în inima și sufletul credinciosului. Aici este secretul, aici este reușita, să dea bunul Dumnezeu să fie o reușită, pentru că și noi preoții ne spovedim, avem și noi duhovnicii noștrii, și dumneavoastră creștinii, dar este mare păcat că nu o fac toți, și e bine să o facem cât mai des. Fiecare dintre noi avem întrebările noastre, avem în interiorul nostru frământări, multe probleme, la care noi nu putem să răspundem singuri, iar preotul prin harul său, prin Dumnezeu poate să rezolve aceste probleme ale fiecărui suflet, care ne frământă pe noi credincioșii. De acea părinte, primește această cheie și responsabilitate în această parohie, să fi vrednic iar eu îți doresc să ai o ședere frumoasă cu roade duhovnicești, iar

dumneavoastră să știți să respectați și preotul și preoteasa, ei fiind tineri dar să-i ajutați cu ceea ce puteți dumneavoastră, să fie o servire, o atitudine duhovnicească reciprocă deoarece din mâinile preotului pleacă bunătatea lui Dumnezeu către creștini. Trebuie să fie o conlucrare reciprocă pentru ca împreună să îl slujiți pe Dumnezeu, împreună să slujiți credincioșii, împreună cu sufletele dumnealor să vă înălțați spre Dumnezeu și cu toții să conviețuiți în iubire. Vă îmbrățișez pe toți cu îmbrățișare frățească, vă doresc ca pruncii să vă crească cuminți, sănătoși, credincioși iar Dumnezeu să-i ferească de păcatele și ispitele veacului, bolnavilor le doresc însănătoșire grabnică și dumneavoastră vă doresc să aveți parte de iubire și credință în Dumnezeu. Amin!“

Preot Bircea Ion - „Prea Onorate Părinte Protopop, dragi credincioși ai Parohiei Voislova, vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase, pentru instalarea ce mi-a fost făcută astăzi și aș dori să transmitem și salutările P.S.S. Lucian, pentru încrederea pe care mi-a acordat-o în numirea mea ca și preot în parohia dumneavoastră. Dumnezeu să ne ajute, să ne binecuvânteze, să ne ajutăm unii pe alții, reciproc, și în rugăciune dar cu toții să ajungem la acea clipă la care cu toții sperăm, clipa mântuirii sufletelor noastre. Pentru aceasta suntem locuitorii acestui pământ, pentru aceasta avem aceste datorii, în primul rând de a merge la biserică, de a ne ruga, de a posti și de a face milostenii, căci credința fără fapte nu există. Dumnezeu să vă ajute, să vă binecuvânteze pe dumneavoastră și familiile dumneavoastră.“

Din partea colegiului de redacție al revistei „Glasul Voislovei“ și în numele consătenilor mei, vă doresc un bun venit în parohia Voislova și să avem o colaborare de lungă durată și fructuoasă, deoarece Voislova în ultimii ani a devenit un important centru al manifestărilor culturale de pe valea Bistrei.

Fiind ziua de Florii, voia bună să fie la ea acasă, căldură în suflete și numai bucurie să aveţi. Iar domnișoarelor, doamnelor și domnilor ce poartă nume de flori, vă dorim multă sănătate, fericire și iubire. La Mulţi Ani!

Ec. Petru OPRUȚ