Despre Demnitatea Omului - fragmente -

Omul, Martor al CreaieiPrintele Dumnezeu, supremul arhitect, construise deja, dup legile tainicei

nelepciuni, aceast cas a lumii, pe care o vedem, prea mre templu al dumnezeirii ()Dar, printre arhetipuri nu mai avea vreunul dup care s plsmuiasc un nou neam;

nici printre bogii nu mai avea vreunul n care s ad acest contemplator al Universului.Toate erau deja pline Preabunul creator a hotrt ca acela cruia nu mai putea s-i deanimic propriu, s aib ceva comun, dar cu toate acestea s fie deosebit de fiecare n parteAadar a conceput omul, i aezndu-l n centru Universului, i-a vorbit astfel: O, Adame! Nui-am dat nici un loc sigur, nici o nfiare proprie, nici vreo favoare deosebit, pentru c acelloc, acea nfiare, acele ngduine pe care tu nsui le vei dori, tocmai pe acelea s ledobndeti i s le stpneti dup voina i hotrrea ta Tu, nengrdit de nici un fel deopreliti, i vei hotr natura prin propria-i voin, n a crei putere te-am aezat. Te-am pusn centrul lumii pentru ca de aici s priveti mai lesne cele ce se afl n lumea din jur. Nu te-am fcut nici ceresc, nici pmntean, nici muritor, nici nemuritor, pentru ca singur s tenfiezi n forma n care tu nsui o preferi, ca i cum prin voia ta ai fi propriu-i sculptor iplsmuitor de cinste. Vei putea s decazi n cele de jos, ce sunt lipsite de inteligen; veiputea prin hotrrea spiritului tu, s renati n cele de sus, ce sunt divine

Giovanni Pico della Mirandola (1463-1494) Despre demnitatea omului