Lucrul individual: Gîndirea iluministă în spațiul Românesc

 

Iluminismul apare în sec. XVII în Anglia, constituinde-se într-o mișcare de idei care se opunea ideologiei de tip feudal și prezintă un curent ideologic şi cultural caracterizat prin profunde schimbări în structura societății, determinate de ascensiunea burgheziei care se afirma in numele unei noi conceptii despre lume, legate de natură și societate. Ca un curent de gîndire, acesta are o gamă largă de consecințe ce țin de domeniul politic, istoric și artistic care tinde să emancipeze omul din poziția rigidă în care îl fixase filozofia tradițională, pentru a-l face obiectul propriei sale activitati: prin munca și cultură, omul este perfectibil ca și societatea pe care el o construiește. Reprezentanții iluminismului se bazează pe spirit rationalist, și își formulează ideile în pilonii rațiunii, care este considerată un dat specific omului, cerînd anularea prevelegiilor feudale, limitarea puterii monarhului, acordarea de libertăți sociale și politice întregului popor. Ierarhia sociala feudală este considerate irațională, societatea va trebui structurată pe baza unui contract social între om și semenii săi.Aceștia au militat pentru revoluționarea sistemului educațional și introducerea învățamîntului în limbile naționale.

Secolul al XVIII-lea în mai multe state europene a fost numit secolul luminilor, pentru definirea specificului unei epoci în care s-a pus accentul deosebit pe dezvoltare și răspîndirea cunoștiințelor culturale, pe ideea "luminării maselor".

Cu slabe ecouri în Țara Românească și Moldova, Iluminismul apusean iși găsește în Transilvania o coordonată specifica, iluminismul românesc identificînduse cu școala Ardeleană. Şcoala Ardeleană a fost o importantă mişcare culturală generată de unirea mitropoliei românilor ardeleni cu Biserica Romano-Catolică, act în urma căruia a luat naştere Biserica Română Unită cu Roma.

Mișcarea ideologico-politică și cultural-literară a românilor din transilvania, cunoscută sub numele de școala Ardeleană, care l-a avut ca precursor pe episcopul Ioan Inocentiu Micu-Klein, a grupat in jurul ei mulți intelectuali: istorici, preoti, lingviști, pedagogi, moraliști, poeți etc. Cei mai importanți reprezentanți sunt Gheorghe Sincai, Samuil Micu, Petru Maior și Ion Budai-Deleanu. Prin scrierile lor istorice, reprezentanții Școlii Ardelene se situeaza pe linia tradiției umaniste, fructificînd informații furnizate de vechile cronici și dezvoltînd tezele fundamentale cu privire la: originea latina a poporului și limbii române, continuitatea existenței acestui neam în Dacia, unitatea etnicî a națiunii noastre și puritatea factorului latin din limba româna (exagerare). În domeniul lingvistic, iluminiștii au preluat de la umaniști ideea latinității limbii române, aceștia aducînd în discuție elementele de natură fonetică și gramaticală.

Mişcarea iluministă ilustrată de Şcoala Ardeleană a evoluat în mai multe etape:

Etapa pregătitoare, prin lupta pentru revendicări politice şi naţionale dusă de Inocenţiu Micu-Klein, episcopul românilor uniţi, care cere drepturi şi libertăţi pentru românii din Transilvania, în schimbul unirii cu biserica romană (Sinodul de la Blaj); Etapa de elaborare şi afirmare a ideologiei naţionale: formularea crezului latinist extremist atât pe plan filologic cât şi istoric, dezvoltarea învăţământului românesc; Etapa pronunţat iluministă: (având ca moment de vârf Ţiganiada, în care cărturarii se opun acţiunii de defăimare a românilor întreprinsă de clasele feudale privilegiate).

Școala Ardeleană cunoaște două direcții importante .Prima direcţie are un pronunțat caracter illuminist, urmărind emanciparea poporului, mai ales a țăranilor. S-au înființat numeroase școli în limba română, numai Gh. Șincai a înființat aproximativ 300 de școli, s-au scris abecedare, aritmetici, catehisme,cărți, manuale de economie și multe altele. A doua direcție e erudită și cuprinde tratate de filologie și istorie.

Învăţământul a contribuit la răspândirea ideilor iluministe. Academiile domneşti, întemeiate în Ţara Românească între 1678-1688, în Moldova la 1707, au reprezentat un însemnat focar de cultură al Răsăritului ortodox. O altă formă de manifestare a spiritului iluminist a fost interesul pentru tipărirea de cărţi.  Prin studiile istorice si filologice, reprezentanții mișcării au urmărit în primul rînd dovedirea originii române a poporului român, a continuității lui în Ardeal și a unității sale etnice. În general se remarcă un proces general de afirmare a ideii de națiune română și în provinciile din afara Ardealului incluse în Ungaria. Astfel, răspîndirea iluminismului în țările române a avut ca rezultat un impact benefic, înlocuind concepțiile de gîndire bazate pe dreptul canonic cu elementul essential specific omului, care constă în gîndirea rațională, ce în final a influențat ulterior gîndirea întregii umanități.