ghidul pescarului

5/8/2018 Ghidul Pescarului - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/ghidul-pescarului 1/9

Pagina WEB: www.pescarclub.ro

CAP. 1 – MOMELI -

GHIDUL PESCARULUI: Momeli: Naturale: Cereale

Cereale

În apele domoale, mazãrea fiartã este o nadã bunã pentru o serie de pesti nerãpitori.

Ea se preparã în felul urmãtor: >dupã ce a stat în apã rece câteva ceasuri, punem boabele demazãre într-o pungã de pânzã rarã pe care o introducem apoi într-o cratitã de lut ars siturnãm apã cãldutã, astfel ca mazãrea sã fie acoperitã de doua-trei degete de lichid.

>O fierbem încet pe foc pânã se înmoaie, fãrã însã ca boabele sã-si piardã forma sau sã fieprea fãrâmicioase.

1

Of, of. of, dacă nici azi nu prindnimic, mă las de sportu’ ăsta…ASTA S-O CREDEŢI VOI…

fetelor…!!!!!!!!!!!

http://www.pescarclub.ro/pescuind/index.html

http://www.pescarclub.ro/pescuind/momeli/index.html

http://www.pescarclub.ro/pescuind/momeli/naturale.html






>Le lãsãm apoi sã se rãceascã în aceeasi apã.

>Nu preparãm decât cantitatea pe care o socotim necesarã la pescuitul din ziua aceea.

>La fel se prepara ca momealã boabele de grâu si cele de porumb.

>Astfel preparate, boabele se înfig câte trei-patru în cârlig, întepându-le prin locul unde sunt

crãpate.>Va rãmâne liber numai vârful cârligului.

GHIDUL PESCARULUI: Momeli: Naturale: Mãmãliga

Mãmãliga

Mãmãliga, care este o momealã bunã pentru crap, clean, lin, rosioarã, babuscã si alti pestinerãpitori, nu o putem pune în cârlig daca nu este pregãtita special.

Metoda cea mai simplã este urmãtoarea: frãmântãm mãmãligã cu miez de pâine, pânãdevine cleioasã. O încercãm, aruncând un cocolos într-un vas cu apã, ca sã vedem dacã nu sefarâmã.

Mai putem face si astfel: punem într-un vas o mânã de fãinã de grâu, apoi adaugãm încetapã, mestecând mereu, pânã obtinem un fel de terci alburiu, care umple vasul pânã la jumãtate.

Dupã aceea adaugãm un pumn de fãinã de porumb, mãcinatã mãrunt si cernutã. Când estebine fiartã, înainte de a o frãmânta, adaugãm unul sau douã gãlbenusuri de ou, iar dupã ceam frãmântat-o, formãm din ea niste cocoloase cât aluna.

Cocoloasele se înfig în cârlig, asa încât sã-l acopere în întregime, cu exceptia vârfului ce varãmâne liber.

Din pâine albã se preparã nade bune pentru crapi, cleni si alti nerãpitori. Înmuiem miez depâine în apã, îl stoarcem bine, apoi îl frãmântãm, adãugându-i putinã brânzã, pânã se faceun aluat omogen, tare.

O momealã foarte buna pentru crapi este urmãtoarea: se dã prin rãzãtoare turtã dulce, pecare o frãmântãm cu miez de pâine albã, înmuiat si stors.

În acelasi timp adãugãm - dupã trebuintã - o cantitate din pesmetul de turtã, sau din miezulde pâine, pânã obtinem un aluat care seamanã cu chitul folosit de geamgii.

O atare nadã se tine bine pe cârlig, constituind totodatã cea mai atractivã momealã pentrucrapi.

2









GHIDUL PESCARULUI: Momeli: Naturale: Râma

Râma

Ca nadã este folosita si o serie întreagã de vietãti mici. Între acestea, cea mai cunoscutã simai des utilizatã e râma, cu diversele ei specii. Este o momealã la care se dau bine aproapetoti pestii si care nu dã gres mai niciodatã. Râmele cele mai des întâlnite si folosite ca nadãsunt de trei feluri.

Cele mai bune sunt cele de culoare cafeniu-închis, pe care le gãsim mai ales în pãmântulnegru al pajistilor umede din apropierea apelor sau în pãmântul smârcos de pe margineabãltilor formate din cauza ploilor. Sunt destul de mari si de groase.

Foarte bune sunt si râmele rosii din gunoiul de grajd. Le gãsim în numãr mare la margineagrãmezilor de gunoi de grajd sau în pãmântul negru amestecat cu gunoi, cu paie putrede etc.

Au culoare rosiaticã, sunt lungi de 10-15 cm, rãspandesc un miros acru si prinse, lasã din eleo zeamã gãlbuie. Cu toate cã murdãresc degetele, nu ne vom feri sã le întrebuintãm, pentrucã sunt bune în cârlig, le gãsim usor si în numãr mare.

Sunt douã specii rezistente, nu se rup usor din cârlig si continuã sã traiascã mult timp, chiardupã ce am înfipt fierul de-a lungul lor. Râmele de gunoi sunt mai accesibile datoritã faptuluicã le gasesti atât primavara de timpuriu, cât si toamna târziu, atunci când celelalte s-auretras adânc în pãmânt.

Mai putin potrivite pentru pescuit, râmele aproape albe, pe care le vedem târându-se pepãmânt, dupã câte o ploaie de varã, se rup usor, mor îndatã si atârnã flescãit în unditã.Râmele de gunoi se pot pune în cârlig chiar imediat dupã ce le-am prins.

Este bine însã - indiferent de specia aleasã - sã le pãstrãm un timp, ca sã-si evacuezeintestinul pe pãmânt si sã se facã mai rezistente. De altfel, ca sã nu ne pierdem vremea cucãutarea lor ori de câte ori vrem sã iesim la pescuit, este bine sã ne facem o provizie bunã,care sã ne ajungã câteva luni.

Procedând în felul urmãtor ne vom atinge amandouã scopurile: într-o oalã mai mare, scoasãdin folosintã, punem pãmânt luat din locul din care am adunat râmele. Ca pãmântul sã nu fieprea îndesat, îl amestecãm cu o mânã de muschi sau facem straturi alternative de pãmânt side muschi. Râmele pe care le punem aici, oricât de multe ar fi, se trag îndatã în pãmânt sirãmân vii multã vreme. Vom mentine pãmântul întotdeauna umed - însã, fãrã sã facem baltãsub el - si, o datã pe lunã, îl vom înnoi. De asemenea, din când în când, îl vom rãscoli.

Zilnic vom picura în oalã o lingurã sau douã de lapte dulce, care va constitui hrana râmelor.

Nu vom pune mai mult lapte deoarece, rãmânând neconsumat, se acreste si le omoarã. Dacãavem la îndemânã resturi de cafea (zat), aruncãm câte o lingurã în oalã, zatul constituind, deasemenea, o hranã bunã. Astfel tinute, râmele devin mai rezistente, nu se mai rup usor sirãmân vii, în cârlig, mai multã vreme.

De obicei, ca sã adunãm râme, trebuie sã sãpãm pãmântul. Mai usor se pot culege în felulurmãtor: într-un loc umed, unde stim cã trãiesc râme, batem un par pânã la o adâncime devreo 30 de cm, pe care îl vom misca apoi într-o parte si-n alta. Pãmântul dimprejur se va îndesa, iar râmele vor iesi îndatã la suprafatã. Operatia se va repeta de mai multe ori.

Când mergem la pescuit, ducem într-un sãculet de pânzã, cu putin pãmânt sau cu muschi

3









umed, o rezervã de râme. Din el scoatem, pe rând, doar câteva si le punem în cutia detinichea, pe care o tinem la îndemânã. Provizia din sãculet trebuie sã fie îndestulãtoare,pentru cã nu este nimic mai neplacut, decât sã te pomenesti cã nu mai ai momealã, tocmaicând ai dat de peste! Râmele nefolosite nu le vom arunca, ci le vom pune din nou în oala cupãmânt de acasã.

Unii pescari fac greseala sã punã în cârlig râme cât mai mari sau câte trei-patru deodatã.

Râma prea mare se rupe: pestele o prinde de partea lungã, care atârnã din cârlig, o sfâsie sio mãnâncã. Vom pune în cârlig douã sau trei numai atunci când ele nu sunt destul de mari, încât sa acopere cârligul.

Cel mai potrivit fel de a pune râme este urmatorul: înfigem cârligul chiar în capul râmei si îitragem corpul de-a lungul lui, pânã ce nu mai atârnã din vârful cârligului decat 1-2 cm. Vârfultrebuie sã rãmânã acoperit, deoarece trupul fraged al râmei nu va stânjeni înteparea.

Râma trebuind sã rãmânã intinsã pe bratul cârligului si sã nu se adune ghem în îndoitura lui,au fost nãscocite niste sisteme speciale de montare pe strunã: în vârf se pune un cârligobisnuit, apoi, cu 2-3 cm mai sus, se monteazã pe strunã un alt cârlig, mult mai mic saudoua-trei cârlige mici, legate unul deasupra celuilalt. Cu ultimul cârlig se înteapã lateral râma,se rãsuceste pe dupã strunã si se fixeazã cu al doilea, apoi cu al treilea cârlig. Astfel, râma

stã întinsã si - fiindcã nu este prea tare rãnitã - continuã sã rãmânã vie multã vreme.Sistemul este practic mai ales pentru pestii rãpitori, care se prind si dacã apuca râma lateral.

Cel ce vrea sã pescuiascã cu râme la pãstrãvi, (desi nu este o metodã sportivã, ea este încãpracticatã de începãtori sau copii iar în unele locuri este permisã de proprietarii apelor), chiardacã aduce momeli de acasã, va face bine sã caute pe marginea apei un pat de nisip finmoale, apos, în care va scurma putin si va gãsi de multe ori niste râme mici, albe-argintii;sunt "râmele de apã", cea mai bunã hranã pentru pãstrãvi!

GHIDUL PESCARULUI: Momeli: Naturale: Burlãul

Burlãul (carabete, scorobete) este larva acvaticã a unei gâze înaripate, numita frigãnea, caretrãieste în nisipul si nãmolul celor mai multe ape curgatoare si stãtãtoare.

Larvele sunt usor de recunoscut: îsi fac o cãsutã în forma de teacã, din nisip, bucãtele delemn etc., în care trãiesc, tinându-si afarã numai capul negru si câteva picioruse lãtãrete cuajutorul cãrora se târãsc. Împreunã cu teaca au o lungime de 1-2 cm si o grosime egalã cu aunui pai de secarã.

Le gãsim usor, încât în câteva minute putem aduna atâtea larve, cât sã ne ajungã pentru ozi. Dacã rãscolim nisipul sau nãmolul din marginea apei, chiar si pe cel neacoperit, însãimbibat de apã, le vom observa stând ca niste betisoare cenusii, nemiscate.

Le vom aduna într-o cutioarã de tablã, în care vom pune muschi sau rumegus umed.

Înainte de a pune larva în cârlig, o scoatem din teacã, prinzând-o cu unghiile de cap. Dinteacã va iesi un fel de vierme alb-gãlbui, pe care îl infirãm în lung începând de la cap.

Este o nadã foarte bunã pentru multi pesti si, în special, pentru pãstrãvi (în putinele zoneunde este permisã - ape particulare, crescãtorii).

Nu este considerat un pescuit sportiv pescuitul cu momeli naturale, iar în apele libere este

4









interzis. Doar începãtorii sau copiii, acolo unde este permis, mai folosesc momeli vii.

GHIDUL PESCARULUI: Momeli: Naturale: Cosasul

Cosasul

O nadã cãutatã de toti pestii, tot atãt de mult ca si râma, este cosasul, cântaretul pajistilorarse de soare. Îl cunoaste toatã lumea, încât este de prisos sã-l mai descriem.

Sunt mai multe specii. Pestii se dau la toate, dar, dacã este vorba sa alegem, vom culegedintre cei care s-au dovedit mai ademenitori.

Nu sunt buni: cei mici de tot, cu trupul moale, de culoare cenusie; cei prea mari, cu trupulmai lung de 2 cm; cei fãrã aripi, cu burta groasã; cei scurti, grosi, cu picioarele foarte lungi sicare au în coada o prelungire ca un fel de sabie.

Mai buni sunt cei mijlocii, cu o lungime de 1-2 cm, cu aripi lungi, de culoare galbenã,rosiaticã, cafenie sau cenusie.

Cosasii moi la pipãit nu-i pãstrãm, fiindca se sfâsie foarte usor de pe cârlig. Îi putem prindemai usor dimineata, pe rouã, când, îngreuiati de apã, nu pot sãri.

Una sau douã cutii de chibrituri sunt perfecte ca sã-i adunãm si sã-i pãstrãm în timpulpescuitului.

Dacã îngrãmãdim prea multi într-o cutie, vor muri prea repede: este bine ca sã mai poatã dadin picioare si în apã.

Unii pescari fac rãu cã, înainte de a-i pune în cârlig, le rup perechea de picioare mari, cu caresar, sau chiar si capul, pentru cã se vor sfâsia mai usor.

Cosasul va fi prins în cârlig în felul urmator: înfigem vârful cârligului dupã cap, la ceafã,scotându-l pe la coadã. Aripile trebuie sã stea cât mai desfãcute.

GHIDUL PESCARULUI: Momeli: Naturale: Viermii

5















Viermele de carne (viermusi, musita).

Colectarea lor nu este prea plãcutã, totusi pescarul nu renuntã la ei, deoarece viermele decarne este una dintre cele mai ademenitoare momeli pentru aproape toti pestii nerãpitori.

Viermusul nu este altceva decât larva alburie a mustei mari, albãstruie, care se asazã vara pe

carne, depunând o multime de ouã albe. Deoarece la pescuit avem nevoie de o cantitate maimare de viermusi, pe care nu-i gãsim la întâmplare, va trebui sã-i prãsim.

Iatã cum procedãm: vara, când este arsitã, punem într-o gãleatã stricatã sau într-o lãditã delemn cu fundul gãurit, resturi de carne sau un cap de berbec, pe care le expunem la soare. Încurând se vor aduna mustele, care vor depune sumedenie de ouã. Dupa 48 de ore, viermiivor misuna pe capul de berbec rãmas la caldurã.

Sub vasul cu fundul perforat asezãm un alt vas, în care am aruncat câtiva pumni de rumegusde lemn sau tãrâte. Viermii vor cãdea în lãdita de jos. Stând în rumegus sau în tãrâte, ei îsipierd curând mirosul greu. Cei care nu au cãzut, vor fi scuturati.

Deoarece, spre toamnã, mustele de carne dispar, trebuie sã ne facem o provizie de viermi,

care sã ne ajungã pânã la sfârsitul sezonului. Adunati în felul arãtat mai sus sunt vãrsati apoi într-un vas, pe fundul cãruia am pus un strat gros de pãmânt umed, lutos. Ei se vor retrage în pãmânt, unde vor rãmâne amortiti. De aici vom lua, treptat, câti avem nevoie.

Dacã îi punem câteva minute în apã caldutã, îsi recapãtã vioiciunea. Pe cârlig se însirã fiecâte unul singur, întepând în partea lui mai groasã, fie fãcând din ei o salbã de patru-cinci.

Viermele de tãrâte de fãinã este, de asemenea, o momealã la care trag multi pesti.

Folosind gãletusa cu trei etaje din magazinele de profil, putem produce usor viermii astfel:

1) punem în sertarul de sus resturi de peste, intestine sau ficat

2) în al doilea sertar punem rumegus sau talas

3) în sertarul de jos punem mãlai

6



4) suprapunem sertarele

5) lãsãm orificiile superioare deschise pentru a lãsa mustele sã depuna ouale. Putem lãsa"instalatia" fãrã acest capac, în plin soare, o zi întreagã, apoi o închidem cu capacul.

6) Dupã 2-3 zile, în sertarul al doilea avem deja viermii buni de pescuit. Cei care cad în

ultimul sertar se vor hrãni cu mãlaiul din cutie. Dacã tinem cutia la rãcoare, avem viermiproaspeti timp de 7-10 zile. Viermii transformati în larve sunt buni de nadã dar si demomealã.

7



Momeli: Naturale: Diverse

O nadã mult cãutatã de cleni sunt unele fructe: prunele, ciresele si dudele, toate bine coapte.

Ciresele le prindem în cârlig fãrã sã le scoatem sâmburii. Întepãm cireasa la coadã, casâmburele sã ajungã în curba cârligului, si scoatem pe dincolo vârful acului.

Este bine ca în jurul tãieturii sã îndepãrtam coaja pe o suprafatã de vreo 2 mm lãtime.Culoarea galbenã a miezului atrage de la distantã atentia cleanului.

Cârligele vor fi destul de mari ca sã poatã cuprinde pruna.

Cascavalul sau brânza, bine fermentate, constituie o nadã foarte bunã pentru mrene.

Mai bune sunt brânzeturile nu prea tari, mirositoare, cu gãuri putine.

Dacã sunt prea tari, împiedicã înteparea, iar dacã sunt fãrâmicioase, se risipesc în apã.

Cascavalul se taie în pãtrãtele cu laturile cam de un centimetru, în care se înfige cârligul,rãmânând descoperit numai acul din vârf.

Cand apa este limpede, intestinele de gãinã sunt o momealã foarte bunã pentru clenii mari.Se va avea însã grijã ca ele sã nu atârne pe cârlig în ciucuri prea mari.

Bucãtile de carne fiartã (si apoi putin prãjitã) si sângele închegat atrag mrene mari.

Momeala este bunã mai ales în portiunile de râuri din josul oraselor mari, unde pestii sehrãnesc mult din resturile de alimente aruncate în apã.

Ca sã terminãm cu nadele naturale, amintim cã stiuca si somnul se dau bine la broascã. Maibune sunt broastele cenusii, pestrite pe burtã.

Prinse în cârlig de pielea spatelui, fãrã a le produce altã ranã, ele rãmân multã vreme vii.

Vara, cleanul prinde cu nãdejde broscutele cât o monedã pe care le gãsim în numãr mare pelângã apã. Pe acestea le omorâm si le înfigem cârligul prin gurã.

8







GHIDUL PESCARULUI: Momeli: Naturale: Pestisori

Pestisori

Între momelile naturale pentru pestii rãpitori, locul de frunte îl ocupã pestii mici. Întrebuintatica nadã, vor avea o lungime de 3 pânã la 15 cm, în raport cu mãrimea celor pe care avem degând sã-i pescuim.

La nevoie, dacã nu avem la îndemânã pestisori destul de mici, vom pune în cârlig numai oparte din pestisori, dar întotdeauna cea de la coadã. Modul de a-i aplica pe cârlig va fi indicatcând vom vorbi despre felul cum pescuim cu ei.

Ca momeala se folosesc ori speciile de pesti care, de obicei, nu ating o lungime mai maredecat cea aratata, ori puietii altor pesti. Cei mai obisnuiti pestisori - momeala sunt: zglavoaca, boisteanul,craietele, obletul, beldita (latita), rosioara, porcusorul, grindelul, palamida debalta- careia însã ii vom taia inotatoarele tepoase si tepile- si tiparul, folosit mai ales lasomnii mari.

La nevoie mai sunt intrebuintati scobareii, clenisorii, crapcenii. Mai bune rezultate se obtin cupestisorii vii, adica acela pe care ii prindem în cârlig vii si ii lasam sa inoate si sa se zbatain

apa, pentru a atrage pestele rapitor. Putini rezista însã mai multa vreme, cu oricata bagarede seama i-am prinde în cârlig.

Este greu sa ne facem totdeauna provizie de pestisori vii si apoi sa-i purtam cu noi intr-unvas cu apa. De aceea se pescuieste mult si cu pestisorii morti care, trasi cu indemanare, prinapa, dau impresia ca sunt vii si inoata. Pestisorii pentru nada ii prindem cu plasa, sacul depleava, rociul sau cu undita prevazuta cu un cârlig foarte mic.

Chiar si pestisorii morti sunt o momeala pe care e greu sa o avem totdeauna la indemana. Cutoate ca este mai bine sa pescuim cu pestisorii proaspat prinsi, trebuie sa stim si cum sa nefacem o rezerva, cum sa conservam pentru mai mult timp pestii- momeala. Inainte erauconservati în sare si în zahar chiar daca nu se stricau repede isi pierdeau luciu si aspectulnatural, ceea ce le rapea mult din puterea de ademenire. Conservati însã intr-o solutie deformalina, isi mentin luciul, dar se intaresc putin, rezista mai bine si nu se sfasie de pe cârlig.

Procedeul de preparare este urmatorul: pestisorii morti sunt spalati si stersi cu o carpauscata, apoi introdusi, timp de 12 ore, intr-o solutie de 12% formalina (formol). Se spala apoidin nou si se aseaza intr-un borcan cu solutie de formalina de 2%, se astupa bine guraborcanului si se pastreaza la intuneric.

In borcan este bine ca fiecare pestisor sa fi asezat putin curbat, ca sa intepeneasca în pozitiaaceasta; tras prin apa, si ne mai miscandusi aripile, ca atunci cand era viu, totusi face miscaride onduire daca este putin curbat, ceea ce atrage pestele rapitor. De la un timp, solutia deformalina se tulbura si trebuie schimbata.

9







ghidul pescarului

Documents