ghidul acuzatorului de stat

8/19/2019 Ghidul Acuzatorului de Stat

1/146

P R O C U R A T U R A G E N E R A L Ă A

REPUBLICII MOLDOVA

G H I D U L

ACUZATORULUIDE STAT

an. 2005

1


2/146

T I T L U L I Dispoziţii generale

Realizarea principiului contradictorialităţii şi egalităţii părţilordictează ca una din sarcinile prioritare ale procurorului e săcontribuirea în calitate de reprezentant al statului la exercitarea

atribuţiilor în cauzele penale (art.124 din Constituţia RepubliciiMoldova).Sarcina de bază a procurorului în procedura penală este

apărarea drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor implicateîntr-un proces penal, apărarea efectivă a intereselor statului şisocietăţii. Atribuţiile procurorului în instanţa de judecată sînt

reglementate de art.53 Cod procedură penală în care se stipulează

că la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată procurorulreprezintă învinuirea în numele statului şi prezintă în instanţa de judecată probele respective, participă la examinarea probelorprezentate de partea apărării, prezintă noi probe necesare pentruconfirmarea acuzării, modifică învinuirea în sensul agravării ei,modifică încadrarea juridică a infracţiunii săvîrşite de inculpat dacăaceasta se confirmă prin probe, face demersuri, îşi expune părereaasupra chestiunilor ce apar în timpul dezbaterilor judiciare, asupra

faptei infracţionale săvîrşite de inculpat, încadrării ei în baza legiipenale şi a pedepsei care urmează a fi aplicată, declară apel sau,după caz, recurs privind latura penală şi latura civilă a cauzei.

La ora actuală procesul judiciar penal serveşte drept garanţiepentru stabilirea adevărului, datorită principiuluicontradictorialităţii, adică al confruntării a două părţi opuse prinpolemică, argumente cînd fiecare circumstanţă se examinează, iarfiecare probă se verifică atît prin prisma acuzării, cît şi apărării.

CAPITOLUL 1. Pregătirea procurorului pentruparticiparea la judecarea cauzei penale

Reprezentarea învinuirii în instanţele judecătoreşti constituie oatribuţie constituţională de bază a procurorilor. Această activitate urmează a fi desfăşurată la un înalt nivel

profesional, contribuind real şi eficient la justa examinare acauzelor penale, în scopul protejării persoanei, societăţii şi statului

2


3/146

de atentatele criminale, astfel ca orice persoană care a săvîrşit oinfracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoanănevinovată să nu fie condamnată.

Spre deosebire de urmărirea penală, cercetarea judecătoreascăse efectuează în condiţii publice, cu excepţia cazurilor la careaccesul în sala de judecată pe parcursul întregului proces sau alunei părţi din proces poate fi interzis. Este vorba de interdicţiadictată de interesul respectării moralităţii, ordinii publice sausecurităţii naţionale, cerută de interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor în proces sau în măsura considerată strict,necesară de către instanţă cînd, datorită unor împrejurări speciale,publicitatea ar putea să prejudicieze interesele justiţiei (art.18 Codde procedură penală).

La şedinţele judecătoreşti poate fi prezentă orice persoană, cuexcepţia celora care n-au împlinit vîrsta de 16 ani şi a persoanelorînarmate (art.316 alin.1 CPP).

Principiul contradictorialităţii al procesului penal, caracterulpublic al şedinţei de judecată, susţinerea în numele statului aacuzării de stat cer de la procuror o bună pregătire pentruparticiparea la judecarea cauzei în instanţa de fond.

Nu se pune la îndoială faptul că procurorul conducînd

urmărirea penală sau exercitînd-o personal, cunoaşte materialelecauzei. Însă acţiunile de urmărire penală nu se desfăşoară încondiţii publice, majoritatea lor fiind efectuate de către ofiţeri, pecînd în instanţă cercetările au loc în prezenţa tuturor părţilorimplicate în procesul penal (inculpatul, reprezentantul lui, avocatul,partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă,reprezentanţii lor legali, expertul, specialistul, publicul). Aceasta îlobligă pe procuror ca, înainte de începerea examinării cauzei de

către instanţă, să consulte încă o dată legea şi materialele cauzei.Pentru aceasta este necesar:1) La expedierea cauzei în instanţa de judecată pentru examinare înfond sau înainte de începerea examinării ei acuzatorul de stattrebuie să verifice:- prezenţa în materialele cauzei a rezoluţiei sau, după caz, aprocesului-verbal de începere a urmăririi penale, dacă acestea aufost confirmate de procuror în 24 ore (art.274 CPP);

- corespunderea ordonanţelor şi rezoluţiilor organului de urmărirepenală prevederilor art.255 Cod de procedură penală şi dacă ele

3


4/146

sînt semnate. Ordonanţa nesemnată de către persoana care aîntocmit-o nu are putere juridică şi se considera nulă;- existenţa în dosarul penal a plîngerii prealabile de pornire aurmăririi penale în cazul infracţiunilor prevăzute de articolele 152alin.(1), 153, 155, 157 alin.(1), 161, 170, 177, 179 alin.(1) şi (2),193, 194, 197 alin.(1), 198 alin.(1), 200, 2003, 204 alin.(1), 274 dinCodul penal, precum şi a furtului avutului proprietarului săvîrşit desoţ, rude, în paguba tutorelui, ori de persoana care locuieşteîmpreună cu victima sau este găzduită de aceasta. Lipsa plîngeriiprealabile a victimei în cazurile indicate mai sus exclude urmărireapenală (art.275 alin.6). La împăcarea părţii vătămate cu bănuitul,învinuitul, inculpatul în cazurile menţionate urmărirea penalăîncetează (art.276 alin.(1) CPP);

- aducerea la cunoştinţa bănuitului, părţii vătămate, părţii civile,părţii civilmente responsabile şi reprezentanţilor lor a ordonanţei deefectuare a urmăririi penale de mai mulţi ofiţeri de urmărire penalăcu explicarea drepturilor de a face recuzări oricărui dintre ofiţeri(art.256 CPP);- existenţa circumstanţelor prevăzute de lege care condiţionează saudupă caz, exclud urmărirea penală: (a fost exclus articolul din cod,modificat, a intervenit termenul de prescripţie sau amnistia);

- respectarea legii privind locul efectuării urmăririi penale (sectorulunde a fost săvîrşită infracţiunea sau, la decizia procurorului,sectorul, raionul, oraşul unde a fost descoperită infracţiunea oriunde se află bănuitul, învinuitul sau majoritatea martorilor (art.257CPP);- respectarea competenţei (art.271 CPP). Dacă organul de urmărirepenală nu este competent a efectua urmărirea penală, imediat, darnu mai tîrziu de 3 zile trimite cauza procurorului care exercită

conducerea urmăririi penale pentru a o transmite organuluicompetent. Dacă nu au fost respectate dispoziţiile privindcompetenţa după materie sau după calitatea persoanei hotărîrile judecătoreşti pot fi supuse recursului, ca fiind ilegale (art.427 CPP);- includerea în ordonanţa de punere sub învinuire a împrejurărilorcomiterii crimei, motivelor şi semnelor calificative pentru încadrarea juridică a faptei, circumstanţelor în virtutea cărora infracţiunea, nua fost consumată în cazul pregătirii sau tentativei de infracţiune,

formelor de participaţie, circumstanţelor care agraveazărăspunderea, menţiunea despre punerea persoanei sub învinuire în

4


5/146

calitate de învinuit conform articolului, alineatului şi literaarticolului din Codul penal care prevede răspunderea penală pentruinfracţiunea comisă (art.281 CPP);- modalitatea de înaintare a acuzării, adică dacă a fost efectuată înprezenţa avocatului în decurs de 48 ore din momentul emiteriiordonanţei de punere sub învinuire dar nu mai tîrziu din ziua încare învinuitul s-a prezentat sau a fost adus silit (art.282 CPP);- prezentarea materialelor de urmărire penală spre luare decunoştinţă învinuitului, reprezentantului lui legal, apărătorului,părţii civile, părţi civilmente responsabile şi reprezentanţilor lor.Părţii civile, civilmente responsabile şi reprezentanţilor lor li seprezintă doar materialele referitoare la acţiunea civilă la care ei sîntpărţi (art.293 CPP);

- întocmirea procesului-verbal de prezentare a materialelor deurmărire penală cu indicarea numărului de volume şi număruluide foi în fiecare volum al dosarului a corpurilor delicte,înregistrărilor audio şi video reproduse, data, orei şi minuteiînceputului şi sfîrşitului luării de cunoştinţă de dosar pentrufiecare zi (art.284 CPP);- existenţa unor hotărîri asupra aceleiaşi persoane pentru aceeaşifaptă de încetare a procesului penal (art.285 alin.4) sau de clasare a

cauzei penale (art.286 alin.1) ori de scoatere a persoanei de subînvinuire (art.284 alin.3 CPP), unor cauze care înlătură caracterulpenal al faptei: starea de extremă necesitate, constrîngerea fizicăsau psihică, reţinerea infractorului, legitima apărare, risculîntemeiat (art.35 Cod penal) sau a unor circumstanţe care excludurmărirea penală sau condiţionează pornirea urmăririi penale(art.262 alin.2 CPP.

Conform legislaţiei în vigoare de imunitate se bucură

următoarele persoane:- Preşedintele Republicii Moldova – art.81 din ConstituţiaRepublicii Moldova;

- Deputaţii în Parlament, - articolele 9, 10 din Legea RepubliciiMoldova despre statutul deputatului în Parlament nr.39-XIIIdin 07.04.94, Monitorul Oficial nr.4/78 din 30.04.1994;

- Judecătorii de toate nivelurile – art.19 din Legea RepubliciiMoldova cu privire la statutul judecătorului nr.544-XIII din

20.07.95, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.59-60/664 din 26.10.1995;

5


6/146

- Membrii Curţii de Conturi – art.30 din Legea RepubliciiMoldova privind Curtea de Conturi, Monitorul Oficial nr.312- XIII din 08.12.1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldovanr.7/77 din 02.02.1995;

- Avocaţii Parlamentari – art.12 din Legea Republicii Moldova cuprivire la avocaţii parlamentari nr.1349-XIII din 17.10.97,Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.82-83/671 din11.12.1997;

- Guvernatorul Băncii Naţionale – art.23 din Legea RepubliciiMoldova cu privire la Banca Naţională nr.548-XIII din21.07.95 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.56-57 din12.10.05.

Aceste persoane pot fi trase la răspunderea penală numai cu

consimţămîntul Parlamentului.- Judecătorii Curţii Constituţionale pot fi traşi la răspunderepenală numai cu încuviinţarea prealabilă a Curţii Constituţionale(vezi Hotărîrea Parlamentului nr.318-XIII din 13.12.94 „Pentrupunerea în aplicare a Legii cu privire la Curtea Constituţională”,art.16 din Legea cu privire la Curtea Constituţională nr.317-XIII din13.12.94, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.8/86 din07.02.1995.

- Avocaţii – art.44 din Legea Republicii Moldova cu privire laavocatură nr.1260-XV din 19.07.2002, Monitorul RepubliciiMoldova nr.126-127/1001 din 12.09.2002.

- Notarii – art.20 din Legea Republicii Moldova cu privire lanotariat nr.1453-XV din 21.11.2002, Monitorul Oficial nr.154-157/1209 din 21.11.2002.

Despre tragerea la răspunderea penală a avocatului saunotarului organul de urmărire penală este obligat în timp de 6 ore

din momentul reţinerii sau tragerii la răspundere penală, săinformeze despre aceasta Ministerul de Justiţie.- stabilirea identităţii şi personalităţii învinuitului cu anexarea ladosar a documentelor oficiale: paşaportului sau buletinului deidentitate – numai pentru cei arestaţi; copiei adeverinţei de naşterela minori (art.475 CPP), certificatului despre antecedentele penale,care să cuprindă date privitoare la: eliberarea ori absolvirea depedeapsa penală, termenul pedepsei neispăşite, aplicarea amnistiei,

copiilor sentinţelor pentru rezolvarea chestiunii ce ţine de recidivă

6


7/146

(art.34 CP), certificatului despre starea sănătăţii, care se iau în vedere la aplicarea pedepsei;- examinarea chestiunii despre starea psihică şi fizică a bănuitului,învinuitului în cazurile cînd apar îndoieli cu privire la starea deresponsabilitate sau la capacitatea lor de a-şi apăra de sine stătătordrepturile şi interesele legitime în procesul penal. Expertiza încazurile date este obligatorie (art.143 CPP);- respectarea termenului de ţinere a învinuitului sub arest.Curgerea duratei arestării preventive în faza urmăririi penale seîntrerupe la data cînd procurorul trimite cauza în instanţă spre judecare (art.186 alin.2 CPP).2) A analiza probele acumulate în dosar din punctul de vedere aladmisibilităţii lor, ţinînd cont de următoarele:

- efectuarea acţiunilor de urmărire penală în strictă conformitate cuprevederile Codului de procedură penală în vigoare;- aducerea la cunoştinţa martorilor a prevederilor legii, potrivitcărora nici o persoană nu poate fi silită să facă declaraţii contrarintereselor sale sau ale rudelor sale apropiate (art.90 alin.1 CPP);- informarea bănuitului, învinuitului după reţinere saurecunoaşterea în calitate de bănuit sau învinuit, în prezenţaavocatului în limba pe care o înţelege despre conţinutul bănuielii ori

învinuirii, despre încadrarea juridică a faptelor infracţionale desăvîrşirea cărora este suspectat ori învinuit, inclusiv despre dreptulde a tăcea şi de a nu mărturisi împotriva sa, să primească de laorganul de urmărire penală explicaţii asupra tuturor drepturilorsale (art.64 alin.2 p.1), 2; 66 alin.2 p.1), 2) CPP);- efectuarea acţiunilor de urmărire penală, cum ar fi cercetarea ladomiciliu examinarea corporală, luarea de probe pentru cercetarecomparativă, punerea sub sechestru a bunurilor, ridicarea de

obiecte ce conţin secret de stat, comercial, bancar, interceptarea,comunicărilor, sechestrul corespondenţei, înregistrarea de imagini,internarea persoanei într-o instituţie medicală pentru efectuareaexpertizei numai cu autorizarea judecătorului de instrucţiune. Acţiunile de urmărire penală sub formă de percheziţie , cercetare lafaţa locului, în domiciliu şi punerea bunurilor sub sechestru înurma percheziţiei pot fi efectuate, cu excepţia fără autorizarea judecătorului de instrucţie, în baza ordonanţei motivate a

procurorului, în cazurile infracţiunilor flagrante. Judecătorul de

7


8/146

instrucţiune trebuie să fie informat despre efectuarea acestoracţiuni de urmărire penală în termen de 24 ore (art.301 CPP).- prezentarea obiectelor spre recunoaştere împreună cu cel puţin 2obiecte omogene; persoanelor împreună cu cel puţin 4 asistenţiprocedurali de acelaşi sex, asemănători la exterior (art.117, 116CPP);- participarea obligatorie a apărătorului: dacă aceasta o cere bănuitul, învinuitul, inculpatul, dacă aceştia: întîmpină dificultăţipentru a se apăra ei înşişi, fiind mut, surd, orb sau avînd altedereglări esenţiale ale vorbiri, auzului, vederii precum şi defectefizice sau mintale; nu posedă, posedă în măsură insuficientă limbaîn care se desfăşoară procesul penal; este minor; este militar întermen; i se incriminează o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau

excepţional de gravă; este ţinut sub arest sau este trimis laexpertiza judiciară psihiatrică în condiţii de staţionar; interesele lorsînt contradictorii şi cel puţin unul din el este asigurat cu apărător,participă apărătorul părţii vătămate sau al părţii civile (art.69 CPP);- renunţarea la apărător poate fi acceptată numai în cazul în careea este înaintată de bănuit, învinuit, inculpat în mod benevol, dinpropria iniţiativă în prezenţa apărătorului care ar putea fi numitdin oficiu. Nu se admite renunţarea la apărător în cazul în care ea

este motivată prin imposibilitatea de a plăti asistenţa juridică saueste dictată de alte circumstanţe prevăzute de art.69 alin.(1) pct.2)-12). Admiterea sau neadmiterea renunţării la apărător se decide decătre organul de urmărire penală sau de instanţă prin hotărîremotivată (art.71 CPP).3) Plenitudinea cercetării în şedinţa de judecată a tuturorcircumstanţelor cauzei depinde în mod decisiv de pregătireaprofesională a acuzatorului de stat, de cunoaşterea materialelor

cauzei, de iscusinţa lui de a prezenta probele după un plan binechibzuit din timp şi nu în ultimul rînd de principialitatea lui.

CAPITOLUL 2. Cerinţe generale faţă de comportamentulacuzatorului de stat în şedinţa de judecată

8


9/146

Pentru a participa la judecarea cauzei penale acuzatorul destat este obligat să respecte un şir de reguli atît de ordin juridic, cîtşi etic. În primul rînd, el este dator să se prezinte la şedinţa de judecată la ora fixată de către instanţă fără întîrziere, în al doilearînd, trebuie să cunoască la un nivel înalt materialele cauzei penalenumite spre examinare. Totodată, el urmează să respecte ordinea şisolemnitatea şedinţei de judecată. În acest sens procurorul esteobligat:

- pînă la întrarea judecătorului sau a completului de judecată însala de şedinţă să-şi ocupe locul la masa respectivă instalatăpentru dînsul din partea dreaptă în faţa instanţei;

- pînă la intrarea judecătorului sau completului de judecată însala de şedinţă, după ce grefierul anunţă: „Intră instanţa, rog

s-o onoraţi” să se ridice în picioare (art.333 alin.(2) CPP);- să se adreseze către instanţă cu cereri, demersuri, declaraţii,să-şi expună părerile în chestiunile ce apar pe parcursulexaminării cauzei, să înceapă cuvîntarea în dezbaterile judiciare cu cuvintele: „Onorată instanţă” sau „onorată judecată”, stînd în picioare. Derogări de la această regulă seadmit numai cu permisiunea preşedintelui şedinţei de judecată (art.333 alin.(3) CPP);-

să nu intre în polemică cu instanţa sau cu alţi participanţi laproces, faţă de care trebuie să dea dovadă de acelaşi respect;- să se adreseze către inculpat, partea vătămată, partea civilă,partea civilmente responsabilă şi reprezentanţilor lor,martorilor conform numelui de familie şi stării procesuale apersoanei în cauză. Spre exemplu: „inculpatul Ceban”, partea vătămată Furtună”, „martorul Eni” şi aşa mai departe;- în cazul în care în şedinţă participă un apărător se va adresa

„Stimate apărător Ungureanu”;- cînd interesele unui inculpat sînt reprezentate de mai mulţiapărători atunci se va da preferinţă adresării: „Am o întrebarecătre avocatul (apărătorul) Ciumac. Stimate domnule avocatCiumac...” Dacă este vorba de un grup de inculpaţi, adresarecătre apărătorul unuia din ei se poate face prin intermediulnumelui de familie al inculpatului. Bunăoară: „Onoratăinstanţă, permiteţi-mi să-i pun o întrebare apărătorului care

reprezintă interesele inculpatului ... (se indică numele),„Stimate avocat Petrov” ori „Domnule avocat (numele),

9


10/146

răspundeţi-mi, vă rog la următoarea întrebare” sau „permiteţi-mi să vă întreb”.Pe tot parcursul judecării cauzei acuzatorul de stat adresează

întrebarea către inculpat, partea vătămată, partea civilă, parteacivilmente responsabilă şi reprezentanţilor lor, martori experţi,specialişti numai cu acordul preşedintelui. În cazurile în care peparcursul şedinţei de judecată acuzatorul de stat va trebui să punăîntrebări adăugătoare, persoanelor deja audiate în şedinţă ori aefectua o confruntare în legătură cu divergenţele apărute îndepoziţiile persoanelor interogate pe aceleaşi împrejurări, se vaadresa preşedintelui cu formula: „Onorată instanţă permiteţi-mi dea pune o întrebare adăugătoare martorului (numele) inculpatului;părţii vătămate, în legătură cu (indică necesitatea). Primind

învoirea, acuzatorul de stat adresează întrebarea persoanei indicate.La argumentarea poziţiei sale asupra chestiunilor apărute peparcursul şedinţei de judecată acuzatorul de stat poate folosiformula P.A.U. Concluziile succinte făcute în baza acestei formule seconstituie din trei elemente:P – poziţia (părerea), adică motivarea punctului de vedere alacuzatorului de stat faţă de problema apărută la unul dinparticipanţi în procesul de judecare a cauzei „Consider că demersul,

cererea înaintată de (persoana care a înaintat-o) urmează ...” ori„După părerea mea” declaraţia făcută de (numele, stareaprocesuală); A – argumentarea, adică explicarea poziţiei (părerii) – „Deoarece în baza legii...” ori „Din materialele cauzei, alte împrejurări (deargumentat)”;U – urmările, adică concluzia „De aceea consider că...” (se expunehotărîrea propusă de către acuzatorul de stat).

În cadrul participării procurorului în instanţa de judecată oînsemnătate deosebită revine şi exteriorului acuzatorului de stat. Acesta trebuie să se prezinte în instanţă în ţinuta vestimentară

prevăzută de lege, deoarece participînd la judecarea cauzei,acuzatorul de stat este totodată reprezentantul oficial al statului.

CAPITOLUL 3. Procurorul în şedinţa preliminarăa instanţei de judecată

10


11/146

Prima etapă a judecării cauzei penale de către instanţă esteşedinţa preliminară, care constă în soluţionarea, cu participareapărţilor, a chestiunilor legate de punerea pe rol a cauzei penale şi seţine cu respectarea condiţiilor generale de judecare a cauzei. Dataexaminării este fixată de judecător sau, după caz, completul de judecată în termen de cel mult 10 zile de la data repartizării prinrezoluţie a cauzei penale de către preşedintele instanţei de fond.Cînd inculpaţii sînt minori sau arestaţi, şedinţa preliminară se facede urgenţă sau cu prioritate (art.345 CPP).

Cu omiterea şedinţei preliminare se examinează cauzele penaleprivind: procedura de aplicare a măsurilor de constrîngere cucaracter medical (art.496 CPP); acordul de recunoaştere a vinovăţiei(art.506 alin.(1) CPP); infracţiunile flagrante (art.517 CPP);

infracţiunile săvîrşite de persoane juridice (art.320 CPP).Participarea procurorului la şedinţa preliminară esteobligatorie. La şedinţă va participa procurorul care a pus persoanasub învinuire, i-a adus la cunoştinţă învinuitului, reprezentantuluilui legal, apărătorului, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmenteresponsabile şi reprezentanţilor lor despre terminarea urmăririipenale, a întocmit rechizitoriul şi a dispus trimiterea cauzei îninstanţa de fond pentru examinare, sau care a exercitat nemijlocit

urmărirea penală.În şedinţa preliminară procurorul este în drept să înaintezecereri, demersuri, recuzări şi îşi expune părerea asupra altorprobleme înaintate de părţi (art.346 CPP). Totodată el este obligat săprezinte lista probelor pe care intenţionează să le cerceteze încadrul judecării cauzei, inclusiv cele care nu au fost cercetate peparcursul urmăririi penale (art.347 alin.(1) CPP).

În lista probelor procurorul le poate include pe cele dobîndite

în modul stabilit de legea de procedură penală şi care servesc laconstatarea existenţei infracţiunii, la identificarea făptuitorului, laconstatarea vinovăţiei, precum şi la stabilirea altor împrejurăriimportante pentru justa soluţionare a cauzei.

În calitate de probe în procesul penal se admit elementele defapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace: declaraţiile bănuitului, învinuitului, părţii vătămate, părţii civile, părţiicivilmente responsabile, martorului, raportul de expertiză; corpurile

delicte; procesele-verbale privind acţiunile de urmărire penală(confruntări, prezentarea persoanei spre recunoaştere, cercetarea la

11


12/146

faţa locului, examinarea cadavrului, percheziţia etc.); documentele(actul de revizie ş.a.); înregistrările audio sau video, fotografiile;constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale (art.93 alin.(2) CPP).

Copia de pe lista probelor prezentate instanţei de cătreprocuror în şedinţa preliminară se înmînează, în mod obligatoriu, şipărţii oponente, adică inculpatului şi apărătorului lui. Părţii civileşi părţii civilmente responsabile li se înmînează lista probelor carese referă la acţiunea civilă (documentele privind cheltuielile de judecată, mărimea pagubei materiale sau morale (art.347 alin.(2)CPP).

În cazurile în care instanţa în şedinţa preliminară a dispusprezentarea numai a unor probe incluse în lista procurorului, la judecarea cauzei în fond acuzatorul de stat poate solicita din nou

prezentarea probelor recunoscute de judecător impertinente înşedinţa preliminară (art.347 alin.(3) CPP).Dacă la momentul parvenirii cauzei în instanţă se va stabili că

inculpatul suferă de o boală gravă care împiedică participarea lui la judecarea cauzei, procurorul va solicita instanţei să suspendareaprocesului penal.

Suspendarea şi reluarea procesului penal se fac în condiţiileprevăzute în art.330 CPP, care se aplică în mod corespunzător

(art.349 CPP).Dacă în cauza penală sînt mai mulţi inculpaţi unul dintre cares-a îmbolnăvit grav, procesul penal în privinţa acestuia se suspendăpînă la însănătoşire, iar în privinţa celorlalţi inculpaţi judecareacauzei continuă. Apărătorul inculpatului în privinţa căruiaprocesul a fost suspendat participă la judecarea cauzei celorlalţiinculpaţi şi îi reprezintă dacă infracţiunea a fost săvîrşită cuparticipaţie. (alin.(2) art.330 CPP).

După reluarea procesului suspendat în condiţiile indicate maisus, acelaşi judecător sau, după caz, complet de judecată judecăcauza şi în privinţa inculpatului faţă de care a fost reluat procesul.Pentru aceasta, preşedintele şedinţei de judecată prezintăinculpatului materialele şedinţei de judecată în privinţa persoanelorcondamnate în această cauză pentru a lua cunoştinţă de ele şi a-şipregăti apărarea. Pentru inculpatul în privinţa căruia a fostsuspendat, procesul se reia din faza de judecată la care a fost

suspendat. Inculpatul şi apărătorul său sînt în drept să soliciterepetarea oricăror acţiuni procesuale efectuate în lipsa inculpatului

12


13/146

dacă acesta are de concretizat anumite chestiuni (art.330 alin.3CPP).

Suspendarea procesului în temeiul art.349 se face printr-oîncheiere a instanţei care este definitivă şi nu pate fi atacată(art.352 alin.(6) CPP).

În şedinţa preliminară procurorul potrivit prevederilor art.332CPP poate cere încetarea procesului penal, dacă se vor constata vreunul din temeiurile prevăzute de art. 275 pct.2)-9), 285 alin.(1)pct.1), 2), 4), 5) Cod de procedură penală şi anume:1) fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune;2)fapta nu întruneşte elementele infracţiunii, cu excepţiacazurilor cînd infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană juridică;

3)a intervenit termenul de prescripţie sau amnistia;4)a intervenit decesul făptuitorului, cu excepţia cazurilor dereabilitare;

5)lipseşte plîngerea victimei în cazurile în care urmărirea penalăîncepe, conform art.276 CPP, numai în baza plîngerii acestuia;

6)în privinţa unei persoane există o hotărîre judecătoreascădefinitivă în legătură cu aceeaşi acuzaţie sau prin care s-aconstatat imposibilitatea urmăririi penale pe aceleaşi temeiuri;

7)în privinţa unei persoane există o hotărîre neanulată deneîncepere a urmăririi penale sau de încetare a urmăririipenale pe aceleaşi acuzaţii;

8)există alte circumstanţe prevăzute de lege care condiţioneazăsau, după caz, exclud urmărirea penală (victima traficului defiinţe umane (art.165 alin.(4) CP), victima traficului de copii(art.206 alin.(4) CP) - se absolvă de răspunderea penalăpentru infracţiunile săvîrşite de ele în legătură cu aceste

calităţi procesuale dacă au acceptat colaborarea cu organul deurmărire penală în cauza dată; art.217 alin.(4) – persoanafizică care a predat benevol substanţele narcotice, psihotropesau precursorii este eliberată de răspundere penal pentruactivitate ilegală privind circulaţia acestora; art.278 alin.(6) CP – persoana care a participat la pregătirea actului de terorismse liberează de răspundere penală dacă ea, prin anunţarea latimp a autorităţilor sau prin alt mijloc, a contribuit la

preîntîmpinarea realizării actului de terorism şi dacă acţiunileei nu conţin o altă componenţă de infracţiune; art.280 alin.(4)

13


14/146

CP – persoana care, benevol sau la cerinţele reprezentanţilorautorităţilor, a eliberat ostaticul se liberează de răspunderepenală dacă acţiunile ei nu conţin o altă componenţă deinfracţiune; art.282 alin.(2) CP – persoana care, în mod benevol, s-a retras dintr-o formaţiune paramilitară ilegală şi apredat arma se liberează de răspundere penală, dacă acţiunileei nu conţin o altă componenţă de infracţiune; 290 alin.(3) CP – persoana care a predat de bună voie arma de foc saumuniţiile pe care le deţine fără autorizare corespunzătoare esteliberată de răspundere penală; art.323 alin.2 CP – nu sîntpasibile de răspundere penală pentru favorizarea infracţiuniisoţul (soţia) şi rudele apropiate ale persoanei care a săvîrşitinfracţiunea; 324 alin.(4) CP – persoana care a promis, a oferit

sau a dat bunuri ori servicii enumerate în art.324 este liberatăde răspundere penală dacă ele i-au fost extorcate sau dacăpersoana s-a autodenunţat neştiind că organele de urmărirepenală sînt la curent cu infracţiunea pe care a săvîrşit-o; 337alin.(2) CP – este liberat de răspundere penală cetăţeanulRepublicii Moldova racolat de serviciul de spionaj străinpentru înfăptuirea unei activităţi duşmănoase împotrivaRepublicii Moldova, dacă el nu a săvîrşit nici un fel de acţiuni

pentru realizarea însarcirării criminale primite şi a declarat de bună voie autorităţilor despre legătura sa cu serviciul despionaj străin; 362 alin.(4) CP – acţiunea de trecere ilegală afrontierei de stat nu se extinde asupra cetăţenilor străini veniţiîn Republica Moldova, fără paşaportul statului sau fărăautorizaţie, pentru a se folosi de dreptul de azil acordat deConstituţia Republicii Moldova, precum şi asupra persoanelorcare sînt victime ale traficului de fiinţe umane; 364 alin.(4), (6)

CP – nu se considera infracţiune fapta, prevăzută de legeapenală, săvîrşită întru executarea ordinului sau dispoziţieilegale a unui şef. Neexecutarea ordinului sau dispoziţiei ilegaleexclud răspunderea penală; 371 alin.(5) CP – militarul carepentru prima dată a dezertat în condiţiile alin.1 al acestuiarticol se liberează de răspundere penală dacă dezertarea afost săvîrşită în urma unui concurs de împrejurări grele.Încetarea procesului penal în şedinţa preliminară poate avea

loc şi în cazurile cînd:

14


15/146

1)plîngerea prealabilă a fost retrasă de către partea vătămatăsau părţile s-au împăcat – în cazurile în care urmărirea penalăpoate fi pornită numai în baza plîngerii prealabile sau legeapenală permite împăcarea;

2)există cel puţin una din cauzele prevăzute în art.35 din Codulpenal care înlătură caracterul penal al faptei (legitimă apărare;reţinerea infractorului; starea de extremă necesitate;constrîngerea fizică sau psihică; riscul întemeiat);

3)persoana a săvîrşit o faptă prejudiciabilă fiind în stare deiresponsabilitate şi nu este necesară aplicarea măsurilor deconstrîngere cu caracter medical;

4)există o hotărîre definitivă a organului de urmărire penală saua instanţei în legătură cu aceeaşi acuzaţie sau prin care s-a

constatat imposibilitatea urmăririi penale pe aceleaşi temeiuri(art.285 alin.(1) pct.1); 2); 4); 5) CPP ).În cazul în care sentinţa de încetare a procesului penal

contravine cerinţelor legii, aceasta poate fi atacată pe căile ordinarede atac (art.350 alin.(3) CPP).

Dacă în şedinţa preliminară nu s-au constatat temeiuri pentrususpendarea sau încetarea procesului penal, instanţa de judecată.Printr-o încheiere, numeşte cauza spre judecare în procedura

generală sau specială şi decide asupra listei persoanelor a cărorprezenţă la judecarea cauzei va fi asigurată de către părţi, inclusivde procuror (art.351 alin.(4) CPP).

T I T L U L II Judecarea cauzei penale în prima instanţă

Judecarea cauzei în instanţa de fond este a doua etapă deexaminare a cauzei penale şi cea mai importantă; deoarece încadrul ei se cercetează nemijlocit, sub toate aspectele, probeleprezentate de părţi sau administrate la cererea acestora, inclusiv seaudiază inculpaţii, părţile vătămate, martorii, se cerceteazăcorpurile delicte, se dă citire rapoartelor de expertiză, proceselor-

15


16/146

verbale şi altor documente, precum şi se examinează alte probeprevăzute de Codul de procedură penală în funcţie de care instanţahotărăşte asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptareaunei sentinţe de condamnare, achitare sau de încetare a procesuluipenal (expirarea termenului de prescripţie, aplicarea amnistiei,decesul inculpatului etc.).

Examinarea cauzei în prima instanţă include patru etape:partea pregătitoare a şedinţei de judecată; cercetarea judecătorească; discursurile judiciare şi ultimul cuvînt alinculpatului; deliberarea şi adoptarea sentinţei.

Primele trei etape se desfăşoară cu participarea obligatorie aprocurorului – principalul subiect al acuzării, iar în cea de-a patraparticipă judecătorul sau, după caz, completul de judecată, care

deliberează mai întîi asupra chestiunilor de fapt şi apoi asuprachestiunilor de drept (art.382 CPP).

CAPITOLUL 1. Procurorul la etapa pregătitoarea şedinţei de judecată

Judecarea cauzei poate avea loc numai dacă părţile sînt legalcitate şi procedura de citare este îndeplinită (art.319 CPP).

Legislaţia procesual-penală nu formulează sarcinileacuzatorului de stat la etapa pregătitoare a şedinţei de judecată. Elerezultă din atribuţiile procurorului în instanţa de judecată (art.53CPP). În afară de aceasta, acuzatorul de stat are un rol activ în vederea realizării cerinţelor prevăzute în articolele 354-364 Cod de

procedură penală (chestiunile ce urmează a fi soluţionate deinstanţă la etapa dată).

Mai întîi de toate, în partea pregătitoare a şedinţei de judecatăacuzatorul de stat trebuie să contribuie la examinarea cauzei decătre un judecător obiectiv şi imparţial. Conform art.33 CPP, judecătorul nu poate participa la judecarea cauzei şi urmează a firecuzat:1)dacă el personal, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor,

fraţii sau surorile şi copii acestora, afinii şi persoanele

16


17/146

devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude, precum şialte rude ale lui, sînt direct sau indirect interesate în proces;

2)dacă el este parte vătămată sau reprezentant al ei, partecivilă, parte civilmente responsabilă, soţ sau rudă cu vreunadin aceste persoane ori cu reprezentantul lor, soţ sau rudă cuînvinuitul, inculpatul în proces ori cu apărătorul acestuia;

3)dacă a participat în acest proces în calitate de martor, expert,specialit, interpret, traducător, grefier, persoană care aefectuat urmărirea penală, procuror, judecător de instrucţie,apărător, reprezentant legal al învinuitului, inculpatului;reprezentant al părţii vătămate, părţii civile sau părţiicivilmente responsabile;

4)dacă a efectuat o cercetare sau un control administrativ al

circumstanţelor cauzei sau a participat la adoptarea uneihotărîri referitoare la această cauză în orice organ obştesc saude stat;

5)dacă el a luat în această cauză hotărîri anterioare judecăţii încare şi-a expus opinia asupra vinovăţiei sau nevinovăţieiinculpatului;

6)dacă există alte circumstanţe care pun la îndoială rezonabilăimparţialitatea judecătorului.

Judecătorul nu poate participa la o nouă judecare a cauzei atîtîn prima instanţă, cît şi pe cale ordinară sau extraordinară de atacşi urmează a fi recuzat şi în cazul în care a mai participat în calitatede judecător la examinarea aceleiaşi cauze în prima instanţă, pecale ordinară sau extraordinară de atac, precum şi în cazulparticipării ca judecător de instrucţie. Această prevedere nu seextinde asupra membrilor Plenului Curţii Supreme de Justiţie,precum şi asupra judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie la

rejudecarea cauzelor în baza hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie. Totodată, acuzatorul de stat este obligat să întreprindă măsuri

întru asigurarea participării la şedinţă a inculpatului; căruia i seexplică drepturile şi obligaţiile, precum şi i se creează condiţii deapărare, inclusiv de a fi sistat de un apărător. Judecarea cauzei în lipsa apărătorului poate avea loc în cazul:1)cînd inculpatul se ascunde de la prezentarea în şedinţă;

17


18/146

2)cînd inculpatul, fiind în stare de arest, refuză să fie adus îninstanţă pentru judecarea cauzei şi refuzul lui este confirmatşi de apărătorul lui;

3)examinării unor cauze privitor la săvîrşirea unor infracţiuniuşoare cînd inculpatul solicită judecarea cauzei în lipsa sa.În cazul judecării cauzei în lipsa inculpatului, participarea

apărătorului şi, după caz, a reprezentantului lui legal esteobligatorie.

La cererea procurorului instanţa, în cazul neprezentăriinemotivate a inculpatului la judecarea cauzei, este în drept sădispună aducerea silită a acestuia şi să-i aplice o măsurăpreventivă sau să o înlocuiască cu o altă măsură care va asiguraprezentarea lui în instanţă.

Instanţa decide judecarea cauzei în lipsa inculpatului pe motivcă inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanţă numai încazul în care procurorul a prezentat probe verosimile că persoanapusă sub învinuire şi în privinţa căreia cauza a fost trimisă în judecată a renunţat în mod expres la exercitarea dreptului său de aapărea în faţa instanţei şi de a se apăra personal, precum şi sesustrage de la urmărirea penală şi de la judecată (art.321 alin.6CPP).

Judecarea cauzei în prima instanţă şi în instanţa de apel sedesfăşoară cu participarea părţii vătămate sau a reprezentatului ei(art.323 alin.2 CPP).

În caz de reprezentare motivată a părţii vătămate, dacăacesteia i se lezează drepturile şi interesele, acuzatorul de stat poatecere amînarea judecării cauzei penale. Instanţa, consultînd opiniilepărţilor decide judecarea sau amînarea ei.

La cererea întemeiată a părţii vătămate instanţa o poate

elibera de prezenţa la şedinţa de judecată, obligînd-o să se prezintela un anumit termen stabilit pentru audierea ei (art.323 alin.4CPP).

În caz de neprezentare motivată în instanţă pentru audierepartea vătămată poate fi adusă silit şi poate fi supusă amenzii judiciare (art.323 alin.5 CPP).

Partea civilă şi partea civilmente responsabilă saureprezentanţii lor participă la judecarea cauzei şi beneficiază de

drepturile şi obligaţiile prevăzute de legea procesual-penală.

18


19/146

În caz de neprezentare în instanţă a părţii civile sau areprezentantului ei instanţa lasă acţiunea civilă fără soluţionare şi,în acest caz, partea civilă îşi menţine dreptul de a intenta acţiuneacivilă în modul prevăzut de procedura civilă (art.324 alin.2 CPP).

Neprezentarea părţii civilmente responsabile sau areprezentantului ei la şedinţa de judecată nu împiedicăsoluţionarea acţiunii civile (art.324 alin.4 CPP). Apărătorul participă la judecarea cauzei şi îşi exercită

drepturile şi obligaţiile în conformitate cu prevederile art.67-69 CPPcare se aplică în mod corespunzător.

În partea pregătitoare a şedinţei de judecată preşedinteleşedinţei de judecată anunţă numele şi prenumele apărătorului şiconstată dacă inculpatul acceptă asistenţa juridică a acestui

apărător, renunţă la el cu schimbarea lui sau singur îşi va exercitaapărarea. Totodată, consider că procurorul trebuie să verifice dacă nu

sînt circumstanţe care fac imposibilă participării apărătorului laproces. Apărătorul nu are dreptul să participe la procesul penal în

cazul în care este prezentă cel puţin unul din următoarelecircumstanţe:

1)dacă el se află în relaţii de rudenie sau în relaţii dedependenţă personală cu persoana care a participat laurmărirea penală sau la judecarea cauzei;

2)dacă el a participat în această cauză în calitate de:a)persoană care a efectuat urmărirea penală; b)procuror care a luat parte la desfăşurarea procesului penal;c)judecător care a judecat cauza;d)grefier, interpret, traducător, specialist, expert sau martor;

3)dacă nu poate fi apărător în baza legii sau sentinţei instanţeide judecată; Avocatul numit în calitate de apărător va fi înlăturat din

procesul penal dacă persoana pe care o apără are temeiuri reale dea pune la îndoială competenţa sau buna-credinţă a avocatului şi vadepune o cerere pentru înlăturarea acestui apărător din proces. Acuzatorul de stat trebuie să aibă în vedere că apărătorul nu

poate participa în procesul penal dacă a acordat anterior sau

acordă în prezent asistenţă juridică unei persoane ale cărei interese vin în contradicţie cu interesele persoanei pe care o apără, precum

19


20/146

şi dacă se află în relaţii de rudenie sau în relaţii de dependenţăpersonală de prima (art.72 alin.(3) CPP).

În cazul neprezentării în şedinţă a apărătorului şi alimposibilităţii de a-l înlocui în şedinţa respectivă, şedinţa de judecată se amînă. Pentru lipsa nemotivată apărătorul poate fisancţionat cu amendă judiciară în cazul în care acesta a dus lacheltuieli judiciare suplimentare.

Înlocuirea apărătorului care nu s-a prezentat la şedinţă seadmite doar cu consimţămîntul inculpatului.

Dacă participarea apărătorului ales de inculpat este imposibilăpe o durată care depăşeşte 5 zile instanţa amînă şedinţa şi propuneinculpatului să-şi aleagă un alt apărător iar în caz de refuz alinculpatului de a-şi alege alt apărător, instanţa decide numirea

unui apărător din oficiu. Pentru înlocuirea apărătorului în condiţiileindicate instanţa stabileşte inculpatului un termen de 5 zile(art.322 CPP).

În partea pregătitoare a şedinţei de judecată preşedinteleşedinţei de judecată cere ca martorii chemaţi la judecarea cauzei săpărăsească sala de şedinţe, ia măsuri ca martorii audiaţi să nucomunice cu cei neaudiaţi.

Dacă la şedinţă nu se va prezenta una din părţi instanţa,

ascultînd opiniile părţilor prezente asupra acestei chestiuni, decideasupra faptului de a continua sau amîna examinarea cauzei.În caz de neprezentate a vreunui martor a expertului sau a

specialistului legal citaţi, procurorul şi alte părţi prezente la procesîşi expun opiniile acestei chestiuni instanţa, ascultînd părereaacestora, dispun continuarea şedinţei şi ia măsurile respectivepentru asigurarea prezenţei lor, dacă aceasta este necesar, saudispune părţii care nu a asigurat prezenţa să o asigure la şedinţa

următoare (art.362 CPP).Rolul important al procurorului în partea pregătitoare aşedinţei de judecată este determinat de dreptul acestuia de aînainta cereri privitor la citarea unor martori experţi, specialişti,despre solicitarea şi anexarea probelor materiale ş.a. Sarcinaacuzatorului de stat este de a contribui astfel la constatareaadevărului excluderea maximă a tergiversării examinării cauzei.Din acest motiv atît cerinţele formulate, cît şi expunerea părerii

asupra cererilor altor participanţi trebuie motivate.

20


21/146

Dacă se înaintează cîteva cereri sau o cerere conţine mai multesolicităţi motivarea trebuie adusă în raport cu fiecare. În scopulobţinerii unei concludenţe maxime, acuzatorii trebuie să-şi expunăgîndurile clar, precis, cu argumentare prin lege.

Deseori unii procurori, nedorind să-şi motiveze atitudinea faţăde cererea făcută, propun instanţei să lase chestiunea deschisă,pentru a fi soluţionată pe parcursul cercetării judecătoreşti.Neobiectînd împotriva faptului că la etapa pregătitoare ar putea fiînaintate cereri, care pot fi soluţionate numai în cadrul cercetării judecătoreşti, considerăm că este absolut neîntemeiat ca astfel deexcepţii să devină regulă.

Lăsarea cererii fără rezolvare limitează drepturileparticipantului la proces care a înaintat-o. În asemenea situaţie el e

lipsit de posibilitatea de a folosi ceea ce se cere pentru susţinereapoziţiei sale la cercetarea judecătorească.În afară de aceasta, dacă instanţa va reveni la examinarea

cererii făcute la sfîrşitul cercetării judecătoreşti, atunci în cazuladmiterii ei inevitabil se tergiversează procesul judiciar.

La şedinţa de judecată procurorul trebuie să dispună dedocumentul, care confirmă împuternicirile sale (art.359 CPP),deoarece în partea pregătitoare a şedinţei de judecată preşedintele

stabileşte identitatea tuturor parţilor implicate în proces.

CAPITOLUL 2. Prezentarea probelor de către procuror în cadrul cercetării judecătoreşti

Cercetarea judecătorească este acea parte a judecării cauzei în

care se administrează şi se verifică probele necesare pentru aflareaadevărului asupra învinuirii aduse inculpatului.

Rolul principal în această etapă importantă a şedinţei de judecată îi aparţine procurorului ca persoană abilitată prin lege săreprezinte acuzarea în numele statului (art.53 alin.(1) pct.1) Cod deprocedură penală), participarea lui fiind obligatorie la judecareacauzei în cauza în care a condus sau, după caz, a efectuat de sinestătător urmărirea penală. În caz de imposibilitate a participării

acestuia, procurorul ierarhic superior dispune, motivat,participarea în şedinţe a altui procuror (art.320 alin.(1) CPP).

21


22/146

Neprezentarea procurorului la şedinţa de judecată atrageamînarea şedinţei cu informarea despre acest fapt a procuroruluiierarhic superior. Pentru lipsa nemotivată, procurorul poate fisancţionat cu amendă judiciară în cazul în care aceasta a dus lacheltuieli judiciare suplimentare (art.320 alin.(3) CPP).

Conform art.320 alin.4 Cod de procedură penală, dacă peparcursul judecării cauzei se constată că procurorul este înimposibilitate de a participa în continuare la şedinţă, el poate fiînlocuit cu un alt procuror. Procurorului care a intervenit în procesinstanţa îi oferă timp suficient pentru a lua cunoştinţă dematerialele cauzei, inclusiv şi de cele cercetate în instanţă, şipentru a se pregăti de participarea de mai departe în proces, însăînlocuirea procurorului nu necesită reluarea judecării cauzei de la

început. Procurorul este în drept să solicite repetarea unor acţiuniprocesuale deja efectuate în şedinţă în lipsa lui dacă are deconcretizat chestiuni suplimentare.

Reprezentînd învinuirea de stat procurorul se călăuzeşte dedispoziţiile legii şi propria sa convingere bazată pe probele cercetateîn şedinţa de judecată (art.320 alin.(2) CPP).

Pentru ca examinarea cauzei să decurgă în limitele legii estenecesară instituirea unor relaţii corecte între procuror şi alte părţi

ale procesului penal respectîndu-se principiul contradictorialităţii,care prevede egalitatea în drepturi a tuturor părţilor confruntate înprocesul judiciar-penal.

Procurorul trebuie să exercite un control permanent asupratuturor acţiunilor şi afirmaţiilor sale, ca să nu admită nici o abaterede la ordinea stabilită în sala de şedinţe judiciare şi de aceea,participînd la cercetarea judecătorească, el este obligat să secălăuzească numai de lege, să respecte principiul independenţei

judecătorului, prevederile legislaţiei procesual-penale, să fiedisciplinat, să manifeste stimă faţă de judecată şi părţile în proces.Procesul judiciar-penal, care se desfăşoară în condiţii detransparenţă, solicită de la procuror stăpînire de sine, ţinutăcorectă, comportament amabil cu persoanele implicate în proces.Nu se admite atitudinea dispreţuitoare, lipsită de stimă aprocurorului faţă de inculpat, martori, parte vătămată şi altepersoane care iau parte la judecarea cauzei. Se exclud, de

asemenea, graba, exprimarea nepotrivită şi incorectă.

22


23/146

Rezultatul examinării judiciare a cauzei în cea mai maremăsură depinde de cunoaşterea de către procuror a materialelorcauzei, de tenacitatea lui la stabilirea adevărului şi iscusinţaprofesională în poziţia aleasă bazată pe lege şi materialele cauzeicercetate în şedinţa de judecată.

Procurorul nu va putea reprezenta acuzarea de stat la un nivelcuvenit dacă nu va pregăti din timp un plan şi o tactică de cercetareîn şedinţa de judecată a probelor acumulate în faza de urmărirepenală, în administrarea probelor noi pentru lămurireaîmprejurărilor cauzei, în deosebi, pe cauzele complicate şi cu maimulte episoade. Dispunînd de explicaţii succinte, uneori chiar deextrase textuale din declaraţiile inculpatului, părţii vătămate,martorilor, mijloace materiale de probă, procurorul are posibilitatea

ca în cadrul cercetării acestora să înlăture divergenţele care potapărea pe parcursul examinării cauzei.După cum s-a mai menţionatîn calitate de probe în procesul

penal se admit elementele de fapt constatate prin intermediulurmătoarelor mijloace:1)declaraţiile inculpatului, părţii vătămate, părţii civile, părţiicivilmente responsabile, martorului;

2)raportul de expertiză;

3)corpurile delicte;4)procesele-verbale privind acţiunile de urmărire penală şi alecercetării judecătoreşti;

5)documentele (inclusiv cele oficiale);6)înregistrările audio sau video, fotografiile;7)constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale.Elementele de fapt pot fi folosite în procesul penal ca probe

dacă ele au fost dobîndite de organul de urmărire penală sau de

altă parte în proces, cu respectarea legii procesual-penale.Datele de fapt obţinute prin activitatea operativă de investigaţiipot fi admise ca probe numai în cazurile în care ele au fostadministrate şi verificate prin mijloacele sus arătate în conformitatecu prevederile legii procesual-penale, cu respectarea drepturilor şilibertăţilor persoanei sau cu restricţia unor drepturi şi libertăţiautorizate de către instanţa de judecată (art.93 alin.(4) CPP).

Obiectul cercetării de către procuror în cadrul judecării cauzei

penale sînt împrejurările care conform art.96 Cod procedură penalăurmează să se dovedească:

23


24/146

1)faptele referitoare la existenţa elementelor infracţiunii, precumşi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei;

2)circumstanţele prevăzute de lege care atenuează sau agraveazărăspunderea penală a făptuitorului;

3) datele personale care caracterizează inculpatul şi victima;4)caracterul şi mărimea daunei cauzate prin infracţiune;5)existenţa bunurilor destinuate sau utilizate pentru săvîrşireainfracţiunii sau dobîndite prin infracţiune, indiferent de faptulcui ele au fost transmise;

6)toate circumstanţele relevante la stabilirea pedepsei.Pentru stabilirea celor indicate procurorul trebuie să aleagă

acea tactică de prezentare a probelor care să ducă la examinareamai obiectivă şi rapidă a cauzei şi stabilirea adevărului.

Ordinea de desfăşurare a cercetării judecătoreşti şi deprezentare a probelor este cea stabilită de lege.În cadrul cercetării judecătoreşti, în primul rînd se cercetează

probele prezentate de către partea acuzării (art.365 alin.(1) CPP),aceasta nefiind însă un lucru obligatoriu. Astfel, în alin.(2) alart.365 Cod de procedură penală se prevede ca instanţa, la cerereapărţilor sau a altor participanţi la proces, poate modifica ordinea decercetare a probelor dacă aceasta este necesar pentru buna

desfăşurare a cercetărilor judecătoreşti. Inculpatul poate să fieaudiat la începutul cercetării probelor sau la orice etapă a cercetării judecătoreşti.

Conform art.366 Cod de procedură penală, cercetarea judecătorească începe cu expunerea de către procuror a învinuiriiformulate. Dacă în procesul penal a fost pornită o acţiune civilă, seexpune şi aceasta.

Preşedintele şedinţei de judecată întreabă inculpatul dacă îi

este clară învinuirea adusă, dacă acceptă să facă declaraţii şi sărăspundă la întrebări. În cazul în care inculpatului nu-i este clarăînvinuirea formulată, procurorul îi face explicaţiile respective.

După executarea acţiunilor menţionate mai sus procurorulprezintă spre examinare probele acuzării.

Dacă în şedinţă este prezent inculpatul, ordinea mai favorabilăde stabilire a adevărului este audierea acestuia, chiar dacărecunoaşte ori nu învinuirea.

24


25/146

CAPITOLUL 3. Audierea inculpatului

Instanţa procedează la audiere inculpatului, după ce, înpartea pregătitoare a şedinţei de judecată, s-a stabilit identitatea luişi s-a verificat dacă i-a fost înmînată informaţia în scris privinddrepturile şi obligaţiunile sale, copia de pe rechizitoriu şi dacă îisînt clare aceste documente. Audierea inculpatului dacă acesta acceptă să fie audiat se face

conform prevederilor art.367 Cod de procedură penală. Preşedinteleşedinţei de judecată îl întreabă în ce relaţii se afla cu partea

vătămată şi îi propune să declare tot ce ştie despre fapta pentrucare cauza a fost trimisă în judecată.

Cunoscînd învinuirea, inculpatul în prima parte a declaraţieieste lăsat să arate tot ce ştie despre fapta pentru care a fost trimisîn judecată. Este greşit procedeul instanţelor care se rezumă la aconsemna că inculpatul menţine cele declarate la organele deurmărire penală. Nu trebuie uitat că declaraţiile inculpatului, fără afi „regina probelor”, pot constitui prima sursă de aflare a

adevărului. În a doua parte a declaraţiei inculpatului i se pot puneîntrebări. Primii adresează întrebări apărătorul şi participanţii laproces din partea apărării, apoi procurorul şi ceilalţi participanţidin partea acuzări (art.367 alin.(1) CPP).

Preşedintele şedinţei şi, după caz, ceilalţi judecători pot puneîntrebări inculpatului după ce i-au pus întrebări părţile, însăîntrebări cu caracter de concretizare pot fi puse de preşedinteleşedinţei de judecată şi judecători în orice moment al audierii (alin.

(2) art.367 CPP). Consider greşită părerea unor procurori privindnecesitatea de a audia în primul rînd partea vătămată, deoarece,după cum arată practica judiciară, în unele cazuri ea cade subinfluenţa rudelor inculpatului ori a altor persoane şi, ca rezultat, îşischimbă declaraţiile în favoarea inculpatului, fapt ce poate conducela unele dificultăţi în stabilirea adevărului. Ca exemplu: partea vătămată într-o cauză de viol pe tot parcursul urmăririi penale adepus declaraţii că fapta criminală a avut loc. Acest lucru l-a

recunoscut şi învinuitul. În urma aplicării violenţei fizice părţii vătămate i-au fost pricinuite leziuni corporale, i-au fost rupte

25


26/146

hainele. Fiind audiată prima în cadrul cercetării judecătoreşti,partea vătămată, sub influenţa la care a fost supusă pînă la şedinţade judecată, şi-a schimbat declaraţiile făcute în cadrul urmăririipenale, spunînd că actul sexual a avut loc benevol. După astfel dedepoziţii ale părţi vătămate inculpatul nu-şi va mai recunoaşte vina.Dacă vor fi audiate înaintea inculpatului şi alte persoane (martori),inculpatul va selecta ceea ce îi este convenabil. Lui nu i se pot puneîntrebări, nu se poate efectua confruntarea în şedinţa de judecată. Audierea la cercetarea judecătorească în primul rînd a

inculpatului dă posibilitate procurorului şi altor părţi de a faceinterogări suplimentare, repetate, a efectua confruntări cu altepersoane ce se audiază după inculpat. Atunci cînd inculpatul nu-şi mai aminteşte anumite fapte sau

împrejurări, pentru ca a intervenit uitarea, sau cînd existăcontraziceri între declaraţiile date anterior şi cele făcute în faţainstanţei, procurorul nu are dreptul să treacă peste acestea şi esteobligat să ceară explicaţii, dînd citire, în întregime sau parţial, dupăcaz, declaraţiilor anterioare date de inculpat.

Cînd sunt mai mulţi inculpaţi în cauză, audierea fiecăruia seface în prezenţa celorlalţi dar, cînd aceasta este necesar pentrustabilirea adevărului, la cererea părţilor, instanţa poate dispune

ascultarea vreunuia dintre inculpaţi, fără ca ceilalţi să fie de faţă(alin.(4) art.367 CPP). Pentru a se respecta principiul oralităţii şicontradictorialităţii şi pentru ca inculpatul îndepărtat din sală sădea explicaţii, declaraţiile luate separat sunt citite în modobligatoriu celorlalţi inculpaţi după audierea lor.

Inculpatul poate fi audiat ori de cîte ori este necesar în cursulcercetării judecătoreşti şi el poate să facă declaraţii suplimentareoricînd cu permisiunea preşedintelui şedinţei de judecată (art.367

alin.(5) CPP).Confruntarea este una din formele interogatoriului, a căreifolosire cu iscusinţă de către procuror la cercetarea judecătorească va contribui la stabilirea pricinii divergenţelor vădite dintredepoziţiile inculpaţilor, părţii vătămate şi martorilor, precum şi aadevărului în împrejurări litigioase.

Dacă există contradicţii esenţiale între depoziţiile din judecatăşi cele de la urmărirea penală procurorul conform art.368 alin.(1)

pct.1) Cod procedură penală, dă citire declaraţiilor inculpatuluidepuse la urmărirea penală cu numirea foii şi volumului dosarului.

26


27/146

Se dă citire declaraţiilor inculpatului şi atunci cînd cauza se judecăîn lipsa acestuia. Aceeaşi regulă se aplică şi în cazurile în care se dă citire

declaraţiilor inculpatului – depuse anterior în instanţa sau în faţa judecătorului de instrucţie, dacă acesta din urmă l-a informatdespre posibilitatea citirii lor în instanţă (alin.(2) art.368 CPP).

Nu se admite reproducerea înregistrării audio sau video fără ase da citire, în prealabil, declaraţiilor consemnate în procesul-verbalrespectiv (art.318 alin.3 CPP). Trebuie avut în vedere că audierea inculpatului, cercetarea şi

aprecierea declaraţiilor lui sînt cele mai importante probe, indiferentde faptul, dacă el îşi recunoaşte sau nu vinovăţia.

Inculpatului trebuie să i se creeze impresia că procurorul

cunoaşte bine circumstanţele cauzei.Dacă procurorul va putea stabili relaţii de încredere cuinculpatul atunci el fără nici o dificultate va putea determina stareaemoţională a acestuia.

Intonaţia interogării trebuie să fie liniştită, fără tensionareemoţională, insistenţele pe ton ridicat de recunoaştere a vinei sîntinadmisibile, ele pot crea o situaţie în care inculpatul se va închideîn sine, va fi derutat sau va da explicaţii incorecte.

Starea inculpatului în cadrul cercetării judecătoreşti e destulde dificilă. Ca parte a procesului el are dreptul să administrezeprobele, să înainteze demersuri, să ia parte la cercetarea probelor,cu toate acestea prin declaraţiile lui se stabilesc, de fapt, datele în baza cărora se ajunge la concluzia despre aceea dacă a avut locfapta prejudiciabilă de săvîrşirea căreia este învinuit inculpatul,dacă această faptă a fost săvîrşită de inculpat.

Procurorul trebuie să manifeste tact şi iscusinţă la interogarea

inculpatului, care uneori se află într-o stare de depresie, să nu-ipună întrebări care ar putea să-l traumeze şi mai mult.

CAPITOLUL 4. Audierea celorlalte părţi

După audierea inculpatului se procedează la audiereacelorlalte părţi (partea vătămată, partea civilă şi partea civilmenteresponsabilă), deoarece şi declaraţiile acestora sînt mijloace de

probă care contribuie la aflarea adevărului.

27


28/146

Conform prevederilor art.369 Cod de procedură penalăaudierea părţii vătămate se efectuează în conformitate cudispoziţiile ce se referă la audierea martorilor şi care se aplică înmod corespunzător. Audierea părţii civile şi a părţii civilmente responsabile se face

conform dispoziţiilor ce se referă la audierea inculpatului.La audierea părţilor indicate procurorul este obligat să verifice

relaţiile dintre aceste persoane şi inculpat, dacă declaraţiile lor nusînt o răzbunare faţă de inculpat, să confrunte veridicitatea acestordeclaraţii cu alte probe din dosar, cum ar fi cercetarea la faţalocului, concluziile diferitelor expertize, declaraţiile martorilor ş.a.Fiind importante surse de stabilirea adevărului către instanţa de judecată trebuie să le acorde acestora importanţa necesară.

În baza alin.(3) art.369 Cod procedură penală partea vătămatăpoate fi audiată ori de cîte ori este necesar în cursul cercetării judecătoreşti şi ea poate să facă declaraţii suplimentare oricînd cupermisiunea preşedintelui şedinţei.

Partea vătămată care refuză sau se eschivează să facădeclaraţii poartă răspundere penală conform art.313 din Codulpenal (refuzul sau eschivarea martorului ori a părţii vătămate de aface declaraţii), iar pentru prezentarea cu bună-ştiinţă a declaraţiei

mincinoase conform art.312 din Codul penal.O altă modalitate de prezentare a probelor de către procuroreste audierea martorilor, expertului, interpretului. Acesta este unmoment important al cercetării judecătoreşti, deoarece înmajoritatea cauzelor adevărul se află anume din aceste declaraţii.

CAPITOLUL 5. Audierea martorilor

Audierea martorilor se face după audierea inculpaţilor şi acelorlalte părţi. Martorii se audiază fiecare separat şi în lipsamartorilor care încă nu au fost audiaţi. Primii sînt audiaţi martoriidin partea acuzării (art.370 alin.(1) CPP).

Declaraţiile martorilor sînt cel mai răspîndit mijloc de probă încauzele penale. Martorul se audiază conform prevederilor articolelor105-110 Cod procedură penală, care se aplică în modcorespunzător în orice circumstanţe. Procurorul trebuie să ia în

vedere faptul că nu e uşor să fii martor în judecată, în deosebi înmomentul cînd toată atenţia părţilor în proces, a publicului prezent

28


29/146

în sala de judecată este concentrată asupra persoanei audiate, cîndfiecărui gest, fiecărui cuvînt, chiar şi intonaţiei i se dă o importanţădeosebită.

De aceea procurorul trebuie să formuleze clar întrebările şi sănu admită punerea întrebărilor, care sugerează răspunsul.

Declaraţiilor depuse de martor în timpul efectuării urmăririipenale li se dă citire în instanţă, iar reproducerea înregistrăriisonore a declaraţiilor lui anexate la dosar se face în conformitate cuprevederile art.371 Cod procedură penală în cazurile:1)cînd există contradicţii esenţiale între declaraţiile depuse înşedinţa de judecată şi cele depuse în cursul urmăririi penale;

2)cînd martorul lipseşte în şedinţă şi absenţa lui este justificatăfie prin imposibilitatea absolută de a se prezenta în instanţă,

fie prin motive de imposibilitate de a asigura securitatea lui.Nu se admite reproducerea în şedinţa de judecată aînregistrării audio sau video fără a se da citire în prealabildeclaraţiilor consemnate în procesul-verbal respectiv.

Dacă martorul care este eliberat prin lege de a face declaraţiiîn baza prevederilor art.90 alin.(11) CPP (rudele apropiate, soţul,soţia, logodnicul, logodnica inculpatului) nu a acceptat să facădeclaraţii în şedinţa de judecată, declaraţiile lui făcute în cursul

urmăririi penale nu pot fi citite în şedinţa de judecată, precum nupot fi reproduse nici înregistrările audio sau video ale declaraţiilorlui.

Părţile la proces sînt în drept să pună întrebări martorului.Primii pun întrebări participanţii la proces ai acelei părţi care asolicitat audierea martorului, iar apoi ceilalţi participanţi.Preşedintele şedinţei şi ceilalţi judecători pot pune întrebărimartorului în condiţiile prevăzute în art.367 alin.(2) CPP.

Fiecare din părţi poate pune întrebări suplimentare pentru aelucida şi a completa răspunsurile date la întrebările altor părţi.După audierea lor martorii rămîn în sală, la dispoziţia

instanţei, pentru a nu influenţa martorii din sala de aşteptare saupentru eventuale readuceri sau confruntări, pînă la terminareaactelor de cercetare judecătorească care se efectuează în şedinţarespectivă.

Dacă se impune readucerea unor martori sau confruntarea

acestora între ei sau cu inculpaţii, instanţa poate dispuneretragerea lor sau a unora din ei, din sala de şedinţe, în vederea

29


30/146

efectuării acestor acte. Cînd instanţa consideră că prezenţamartorilor nu mai este necesară, după ce va consulta opiniileprocurorului şi ale altor părţi, care s-ar putea să mai aibă întrebări,poate încuviinţa plecarea acestora.

În situaţia în care unul sau mai mulţi martori lipsesc, dacăeste posibil, fără a fi prejudiciată aflarea adevărului, instanţa poatedispune continuarea judecării cauzei. Martorul a cărei lipsă estenejustificată poate fi adus silit. Atunci cînd probele administrate sunt suficiente pentru a

demonstra poziţia sau opinia lor procesuală, procurorul şi părţilepot renunţa la audierea martorilor pe care i-au propus. Aceastărenunţare este supusă cenzurii instanţei care, trebuie să manifesteun rol activ în aflarea adevărului. Din acest motiv ea nu va admite,

fără verificare cerere care poate să ascundă diferite interesecontrare aflării adevărului, şi va trebui să o propună părţilor sprediscuţie. Aflînd opinia acestora, dacă audierea martorilor nu mai este

necesară, instanţa va dispune ca aceştia să nu mai fie audiaţi.

CAPITOLUL 6. Dispunerea efectuării expertizei,audierea expertului

Un alt mijloc de probaţiune pe care trebuie să-l foloseascăprocurorul la cercetarea judecătorească este apariţia necesităţii asolicita instanţei dispunerea efectuării unei expertize, dacă aceastao cere situaţia. Considerînd că este necesară efectuarea expertizei,instanţa de judecată, prin încheiere, dispune efectuarea expertizei.Încheierea trebuie să cuprindă temeiurile pentru care se dispuneexpertiza; obiectele, documentele şi alte materiale prezentate

expertului cu menţiunea cînd şi în ce împrejurări au fostdescoperite şi ridicate; întrebările formulate expertului; denumireainstituţiei de expertiză, numele şi prenumele persoanei căreia i sepune în sarcină efectuarea expertizei.

Dacă în şedinţa de judecată se va stabili că raportul expertuluinu este suficient de clar şi complet poate fi dispusă efectuarea uneiexpertize suplimentare de către acelaşi expert sau de către un altexpert.

În cazurile în care concluziile expertului nu sînt întemeiate,există îndoieli în privinţa lor sau a fost încălcată ordinea procesuală

30


31/146

de efectuare a expertizei, procurorul poate cere instanţei să dispunăefectuarea unei expertize de către un alt expert sau alţi experţi. Laefectuarea acestei expertize se poate pune şi chestiuneaautenticităţii metodelor utilizate anterior. În încheierea prin care s-adispus contraexpertiza trebuie să fie concretizate motivele efectuăriiei. La efectuarea expertizei suplimentare sau a contraexpertizeipoate participa şi primul expert pentru a da explicaţii, însă el nuparticipă la efectuarea investigaţiilor şi la finalizarea concluziilor(art.148 CPP).

Conform art.153 Cod de procedură penală, în cazul în careraportul expertului nu este clar sau are unele deficienţe, pentruînlăturarea cărora nu sunt necesare investigaţii suplimentare, ori aapărut necesitatea de a preciza metodele aplicate de către expert

sau unele noţiuni în şedinţa de judecată procurorul cere audiereaexpertului. Audierea ultimului se efectuează după aceleaşi reguli caşi cadrul audierii martorului. Este inadmisibil a pune expertului întrebări cu caracter juridic. Avizul expertului în nici un caz nu trebuie să se refere laproblemele juridice (gradul de argumentare a infracţiunii,aprecierea juridică a actului criminal, caracterul intenţiei ş.a.)

CAPITOLUL 7. Examinarea corpurilor delicte

O probă în cauza penală o constituie corpurile delicte, caretrebuie să fie examinate în şedinţa de judecată la cerereaprocurorului sau a altor părţi. Corpurile delicte, conform art.372

Cod procedură penală, pot fi examinate în orice moment alcercetării judecătoreşti. Ele pot fi prezentate pentru examinarepărţilor, martorilor, expertului sau specialistului. Persoanele cărorale-au fost prezentate corpurile delicte pot atrage atenţia instanţeiasupra diferitelor circumstanţe legate de examinarea acestora, faptce se consemnează în procesul-verbal al şedinţei.

Corpurile delicte care nu pot fi aduse în sala de şedinţă pot fiexaminate, dacă este necesar, la locul aflării lor.

Martorilor, părţii vătămate, inculpatului li se pot prezenta înşedinţa de judecată pentru recunoaştere o persoană sau un obiect,

31


32/146

dacă această persoană sau obiect nu le-au fost prezentate laefectuarea urmăririi penale şi acestea servesc ca materialprobatoriu în cauză.

CAPITOLUL 8. Cercetarea documentelor şi

proceselor-verbale ale acţiunilor procesuale Ca probe în dosar, cărora procurorul trebuie să le acorde

atenţie în cadrul cercetării judecătoreşti, sînt documentele şiprocesele-verbale ale acţiunilor procesuale. Dacă în documenteleanexate la dosar sînt expuse sau confirmate împrejurări care auimportanţă ca probe, la cererea părţilor ele trebuie să fie citite înşedinţă, în întregime sau în parte.

Primele se cercetează documentele şi procesele-verbale aleacţiunilor procesuale propuse de partea acuzării, apoi cele propusede partea apărării (art.373 CPP).

Pot fi citite, integral sau parţial, procesele-verbale aleacţiunilor care confirmă circumstanţe şi fapte constatate prinpercheziţie, ridicare, cercetare la faţa locului, examinarea corporală,reconstituirea faptei, interceptarea comunicărilor, examinareacorespondenţei ridicate, constatarea tehnico-ştiinţifică şi medico-

legală, raportul de expertiză şi prin alte mijloace de probă, precumşi documentele anexate la dosar sau prezentate în şedinţa de judecată dacă în ele sînt expuse sau ele confirmă circumstanţelecare au importanţă în cauza dată. Documentele prezentate înşedinţa de judecată se anexează la dosar în baza unei încheieri.

În temeiul art.373 alin.(3) Cod procedură penală cercetareadocumentelor şi a proceselor-verbale ale acţiunilor procesuale seefectuează prin citirea lor de către partea care a cerut cercetarea lor

sau de către preşedintele şedinţei de judecată.

CAPITOLUL 9. Modificarea acuzării în şedinţade judecată în sensul agravării ei

Conform art.326 alin.(1) Cod de procedură penală procurorulcare participă la judecarea cauzei penale în prima instanţă este îndrept să modifice, prin ordonanţă, învinuirea adusă inculpatului în

cadrul urmăririi penale în sensul agravării ei dacă probele cercetate

32


33/146

în şedinţa de judecată dovedesc incontestabil că inculpatul asăvîrşit o infracţiune mai gravă decît cea incriminată anterior.

De exemplu, inculpatul în privinţa căruia se examineazăcauza, la urmărirea penală a fost pus sub învinuire pentrucomiterea unui furt al bunurilor altei persoane, prin pătrundere înîncăpere în sumă de 450 lei. În şedinţa de judecată s-a stabilit că întimpul ieşirii din încăpere cu cele furate inculpatul a fost văzut departea vătămată, care i-a cerut să lase obiectele sustrase, însă el ,n-a îndeplinit cerinţele acesteia şi a plecat acasă cu cele sustrase.

În cazul dat, în acţiunile inculpatului sînt prezente elementeleinfracţiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit.d) Cod penal, şi nu alecelei prevăzute de art.186 alin.(2) lit.c) CP, după cum a fost pus subînvinuire la etapa urmăririi penale. În aşa situaţie acuzatorul de

stat va înainta preşedintelui şedinţei de judecată un demers princare va solicita o pauză pentru a modifica acuzarea adusăinculpatului în sensul agravării ei. Fiind anunţată pauza,procurorul, fără a lua dosarul penal din instanţă, conducîndu-se deprevederile art.326 alin.(1), 281, 282 Cod de procedură penală, vaemite o ordonanţă de modificare a acuzării în şedinţa de judecată însensul agravării ei, care va cuprinde noua învinuire, aducînd-o lacunoştinţă inculpatului, apărătorului lui şi, după caz,

reprezentantului legal al inculpatului, explicîndu-le conţinutul ei. Aceste acţiuni procesuale se confirmă prin semnăturileprocurorului, învinuitului, avocatului şi ale altor persoane, ulteriorordonanţa se transmite preşedintelui şedinţei de judecată. Instanţa,la cererea inculpatului şi a apărătorului lui, acordă termen necesarpentru pregătirea apărării de noua învinuire, după ce judecareacauzei continuă.

Ne vom referi în continuare la un alt exemplu. În cadrul

urmăririi penale inculpatul a fost pus sub învinuire pentrusustragerea bunurilor proprietarului în valoare de 9890 lei, iar înşedinţă, cu certitudine, s-a stabilit că valoarea bunurilor sustrase ede 11950 lei. În cazul dat acţiunile inculpatului urmează a fiîncadrate în baza art.195 alin.(1) CP – însuşire în proporţii mari a bunurilor persoanei şi nu în baza art.186 alin.(2) lit.d) CP, dupăcum s-a procedat în cadrul urmăririi penale. Şi în acest cazacuzatorul de stat, prin ordonanţă, va modifica acuzarea în sensul

agravării ei.

33


34/146

Modificarea acuzării în şedinţa de judecată în sensul agravăriiei, în baza alin.(1) al art.326 CPP, poate avea loc şi în cazurile încare în ordonanţa de punere sub învinuire n-au fost indicaţi uniiindici care influenţează calificarea acţiunilor inculpatului(calificativul „repetat”) ori unele circumstanţe care agraveazărăspunderea.

Dacă în cadrul judecării cauzei se constată că inculpatul asăvîrşit o altă infracţiune care va influenţa încadrarea juridică aînvinuirii aduse lui, instanţa, la cererea procurorului, amînăexaminarea cauzei pe un termen de pînă la o lună, restituind cauzacătre procuror pentru efectuarea urmăririi penale privind aceastăinfracţiune, formularea unei învinuiri noi şi înaintarea acesteiainculpatului, cu participarea apărătorului. În această situaţie,

instanţa restituie dosarul penal fără rechizitoriu şi fără procesul- verbal al şedinţei de judecată şi anexele la el (art.326 alin.2 CPP).Bunăoară, inculpatul este învinuit în baza art.145 alin.(1) Cod

penal – omorul unei persoane, iar în şedinţa de judecată s-a stabilitcu certitudine că anterior el a mai săvîrşit un omor din interesmaterial, pentru care n-a fost judecat dar necercetarea aceasteiinfracţiuni n-a fost cercetată în cadrul urmăririi penale, darnecercetarea aceastei infracţiuni influenţează calificarea acţiunilor

inculpatului, ele urmînd a fi încadrate în baza art.145 alin.(3) lit. g) – omor săvîrşit de către o persoană care a mai săvîrşit un omorintenţionat prevăzut la alin.(1) sau (2) ale art.145 CP. Un altexemplu: inculpatul este învinuit de săvîrşirea furtului prinpătrundere în încăpere cu cauzarea de daune în proporţiiconsiderabile de 480 u.c., însă în şedinţa de judecată s-a stabilit căinculpatul a mai săvîrşit un furt de la o altă persoană în valoare de60 u.c. şi această infracţiune n-a fost cercetată în cadrul urmăririi

penale, dar episodul de furt influenţează calificărea acţiunilorinculpatului, care în urma cercetării trebuie să fie încadrate în bazaart.195 alin.(1) CP – însuşire în proporţii mari a bunurilor,indiferent de forma în care au fot sustrase (art.186-192 CP).

Deosebirea dintre modificarea acuzării în şedinţa de judecatăîn sensul agravării ei prevăzută în alin.(1) şi (2) ale art.326 Cod deprocedură penală constă în faptul că în cazul alineatului (1) probelecercetate în şedinţă dovedesc incontestabil că acţiunile inculpatului

deja incriminate constituie o crimă mai gravă, inculpatului i seprezintă o nouă învinuire, dar nu se audiază din nou, fiindcă

34


35/146

modificarea învinuirii rezultă din probele deja cercetate în cadrulşedinţei de judecată, iar în cazul alineatului (2) inculpatul asăvîrşit o infracţiune omogenă necercetată în cadrul urmăririipenale, şi care influenţează încadrarea juridică a învinuirii aduselui. Ordonanţa de modificare a acuzării în şedinţa de judecată însensul agravării ei în cazul alin.(2) cuprinde învinuirea adusăanterior plus învinuirea pe episodul nou cercetat după luareadosarului din judecată cu indicarea calificării acţiunilorinculpatului în urma cercetării altei infracţiuni săvîrşite de el.Rechizitoriu nu se întocmeşte. Învinuirea finală cu materialele noidobîndite în cadrul urmăririi penale pe episodul nou cercetat seaduce la cunoştinţă inculpatului, apărătorului lui şi a celorlalţiparticipanţi în condiţiile prevăzute de art.293 şi 294 CPP, apoi

cauza se prezintă în instanţa respectivă pentru continuarea judecării. La demersul procurorului termenul stabilit în art.326alin.(2) CPP poate fi prelungit de instanţă pînă la 2 luni, laexpirarea căruia cauza în mod obligatoriu, se trimite instanţeipentru continuarea judecării.

CAPITOLUL 10. Prezentarea probelor suplimentare

Dacă în şedinţa de judecată au fost administrate toate probeleacumulate în cursul urmăririi penale şi prezentate de către părţi înlista probelor în şedinţa preliminară, dar nu se poate lua o decizielegală, procurorul, precum şi celelalte părţi implicate în examinareacauzei pot solicita preşedintelui şedinţei de judecată amînareaşedinţei pe o perioadă de pînă la o lună pentru a prezenta probesuplimentare în cazul în care consideră că probele prezentate îninstanţă sînt insuficiente pentru confirmarea poziţiilor lor (art.327

CPP). Legea nu specifică ce se înţelege prin „probe suplimentare”. Înorice caz, sintagma „probe suplimentare” presupune probele carenu au fost administrate în cauza penală nici în cadrul urmăririipenale, nici pe parcursul judecării.

În cazul în care se propun probe suplimentare, este necesar săse indice faptele şi împrejurările ce urmează a fi dovedite mijloacelede probă, locul unde acestea se află, precum şi numele, prenumeleşi adresa exactă a martorilor şi experţilor. Cererea se pune în

prealabil, în discuţie, în contradictoriu, pentru ca fiecare dintrepărţi să-şi expună poziţia cu privire la admisibilitatea, pertinenţa,

35


36/146

concludenţa şi utilitatea probelor solicitate. După aceasta, instanţase pronunţă motivat asupra admiterii sau respingerii probelor.

Dacă instanţa respinge cererea de prezentare a probelorsuplimentare, considerînd că au fost administrate toate probelenecesare aflării adevărului; cercetarea judecătorească se încheie,trecîndu-se la dezbaterile judiciare. În situaţia, în care instanţaapreciază cererea ca întemeiată, admiţînd-o, se dispune fie judecarea cauzei în continuare, fie amînarea ei pe termenul indicatmai sus. Astfel, este posibil ca unele probe suplimentare să fieadministrate în aceeaşi şedinţă de judecată, dacă procurorul saualtă parte a procesului judiciar penal în cauza concretă a asiguratdin timp prezentarea probei în faţa instanţei. Dacă însă pentruadministrarea probelor suplimentare este necesar un anumit

termen dar nu mai mare de o lună, se va dispune amînareaexaminării cauzei. Părţile care au solicitat administrarea de probesuplimentare sunt obligate să prezinte probele solicitate.

În cazul în care părţile nu prezintă probe suplimentare întermenul cerut, instanţa soluţionează cauza în baza probelorexistente b.

Probele suplimentare se admit sau se resping motivat prinîncheierea instanţei. Audierea martorilor trebuie să se facă

nemijlocit în instanţă. Prezentarea în instanţă a unor noi declaraţiifăcute de martori, fără ca aceştia să fi fost apoi audiaţi de instanţă,încalcă principiul nemijlocirii şi ele nu pot sta la baza unei hotărîri judecătoreşti de condamnare.

După ce au fost administrate toate probele, cercetarea judecătorească se declară terminată.

În cazurile cînd probele cercetate în şedinţa de judecatădovedesc incontestabil că inculpatul a săvîrşit o infracţiune mai

gravă decît cea incriminată anterior, procurorul conform art.326alin.(1) Cod procedură penală trebuie, prin ordonanţă, să modificeînvinuirea adusă inculpatului în cadrul urmăririi penale în sensulagravării ei, aducînd la cunoştinţă inculpatului, apărătorului lui şi,după caz, reprezentantului legal al inculpatului noua învinuire. Înasemenea situaţie instanţa, la cererea inculpatului şi aapărătorului lui, acordă termen necesar pentru pregătirea apărăriide noua învinuire, după ce judecarea cauzei continuă.

Iar dacă probele cercetate în şedinţa de judecată dovedescincontestabil că inculpatul a săvîrşit o altă infracţiune care va

36


37/146

influenţa încadrarea juridică a învinuirii aduse lui, instanţa, lacererea procurorului, amînă examinarea cauzei pe un termen depînă la o lună, restituind cauza către procuror pentru efectuareaurmăririi penale privind această învinuire, formularea uneiînvinuiri noi şi înaintarea acesteia inculpatului cu participareaapărătorului. În această situaţie instanţa restituie dosarul penalfără rechizitoriu şi fără procesul-verbal al şedinţei de judecată şianexele la el.

După aceasta, materialele noi, dobîndite în cadrul urmăririipenale, se aduc la cunoştinţă inculpatului, apărătorului lui şicelorlalţi participanţi interesaţi, în condiţiile prevederilor art.293 şi294 CPP, apoi cauza se prezintă în instanţa respectivă pentrucontinuarea judecării.

Dacă au fost administrate toate probele propuse în listaprobelor la şedinţa preliminară şi din cercetarea judecătoreascărezultă că pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei estenecesară administrarea unor probe noi instanţa de judecată, lacererea părţilor, poate amîna şedinţa de judecată pe o perioadă depînă la o lună pentru ca acestea să prezinte probe suplimentare.Prin probe suplimentare se înţeleg probele care nu au fost încăadministrate. Probele se admit sau se resping motivat prin

încheierea instanţei. Ascultarea martorilor trebuie să se facănemijlocit în instanţă. Prezentarea în instanţă a unor noi declaraţiifăcute de martori, fără ca aceştia să fi fost apoi audiaţi de instanţă,încalcă principiul nemijlocirii şi ele nu pot sta la bază unei hotărîri judecătoreşti de condamnare.

După ce au fost administrate toate probele cercetarea judecătorească se declară terminată.

CAPITOLUL 11. Structura şi conţinutul discursului de acuzare

Discursul acuzatorului în instanţa de judecată este una dincele mai responsabile etape ale susţinerii acuzării de stat, carecuprinde concluziile finale la care s-a ajuns în urma judecăriicauzei şi constituie un bilanţ al probelor cercetate de către instanţă. Analizînd multilateral circumstanţele de fapt ale cauzei penale,

apreciind critic fiecare probă în parte, polemizînd în unele probleme

37


38/146

cu apărătorul, procurorul îl demască pe inculpat, individualizeazărăspunderea acestuia, solicită măsura de pedeapsă. Trebuie subliniat în mod special că orice discurs al

procurorului în instanţa de judecată, indiferent de caracterul şi volumul cauzei examinate, este în fond o cuvîntare publică. Ţinîndcont de această circumstanţă, procurorul este obligat să facă oapreciere socială şi juridică profundă a infracţiunii comise, sădezvăluie motivele ei, să arate nu numai faţa infractorului şi caleacare l-a adus pe banca acuzaţiilor, dar şi pericolul social al fapteiacestuia. În acelaşi timp, se va explica esenţa legilor în vigoare,punîndu-se accentul pe inadmisibilitatea încălcării lor.

Discursul procurorului, ca de altfel şi întreaga lui activitate îninstanţa de judecată, trebuie să fie obiectiv,

ghidul acuzatorului de stat

Documents