ghid proiectarea executia acoperisuri verzi

PROIECTAREA ŞI EXECUłIA ACOPERIŞURILOR VERZI LA CLĂDIRI NOI ŞI EXISTENTE

Contract 440/22.12.2009 (nr. UAUIM-CCPEC 24/2009)

Redactarea 1 Iulie 2010

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI TURISMULUI MDRT

DIRECłIA GENERALĂ TEHNICĂ ÎN CONSTRUCłII

PROIECTAREA ŞI EXECUłIA ACOPERIŞURILOR VERZI LA CLĂDIRI NOI ŞI EXISTENTE

Redactarea I

Elaborat de: UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” Colaborator: INCERC Bucureşti Preşedinte, Manager General: prof. dr. arh. Emil Barbu POPESCU

Şef de proiect: prof. dr. arh. Ana-Maria DABIJA

Avizat de: DIRECłIA GENERALĂ TEHNICĂ ÎN CONSTRUCłII A M.D.R.T. Director general: ing. Cristian Paul STAMATIADE Responsabil lucrare MDRT: ing. Carmen BĂLAN

Elaboratori: prof. dr. arh. Ana-Maria Dabija prof. dr. ing. Radu Petrovici conf. dr. ing. Mihaela Georgescu drd. arh. Dan Mihai arh. Eugen Popescu (colaborare la capitolele 2, 3, 4)

Consultant pentru cerinŃa “Securitate la incendiu”: arh. Nina Munteanu

Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente Redactarea 1

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

1.1 Obiect şi domeniu de aplicare 1.1.1 Prezentul ghid detaliază condiţiile şi măsurile specifice necesare pentru

proiectarea acoperişurilor verzi, la clădiri noi şi la clădiri existente 1.1.2 Ghidul furnizează informaţii pentru proiectarea, execuţia şi întreţinerea

acoperişurilor verzi a. plane b. în pantă şi detaliază principiile de alcătuire pentru terasele verzi a. extensive b. semiextensive c. intensive 1.1.3 Prevederile prezentului ghid vor fi aplicate la proiectele noi acoperişuri

verzi, precum şi la proiectele de reabilitare a acoperişurilor clădirilor existente

1.1.4 Prevederile prezentului ghid se adresează:

- elaboratorilor proiectelor tehnice şi a detaliilor de execuţie - verificatorilor de proiecte şi experţilor tehnici atestaţi potrivit prevederilor

Legii 10/1995 şi completărilor acesteia prevăzute în Legea 123/2007 - executanţilor (constructori, antreprenori) - organismelor administrative teritoriale precum şi persoanelor fizice şi

juridice care realizează investiţii în domeniul construcţiilor 1.1.5 La realizarea acoperişurilor verzi se vor respecta prevederile din

reglementările tehnice specifice domeniului (conf. 1.2) şi cele ale prezentului ghid.

1.1.6 Prevederile prezentului ghid se referă la alcătuirile amplasate deasupra

sistemului hidroizolant, reprezentând unul din sistemele de protecţie a acestuia

1.1.7 Ghidul nu se aplică alcătuirilor specifice pentru terenuri sportive sau

suprafeţelor acoperite cu vegetaţie cu rol agricol (livezi, culturi, fâneţe, pajişti, păduri etc.)

1.1.8 Învelitorile cu plante amplasate în ghivece, jardiniere sau în alte recipiente

aşezate pe învelitoare nu fac obiectul prezentului ghid.

1


2. Referinţe normative principale - NP 040-2002 Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea

hidroizolaţiilor la clădiri - GP 065-2001 Ghid privind proiectarea şi execuţia lucrărilor de remediere

a hidroizolaţiilor bituminoase la acoperişuri de beton - NP 064-2002 Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea

elementelor de construcţii hidroizolate cu materiale bituminoase şi polimerice

- GP 114-2006 Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor cu membrane bituminoase aditivate cu APP şi SBS

- NP 121-2006 Normativ privind reabilitarea hidroizolaţiilor bituminoase ale acoperişurilor clădirilor

- NP 069-2002 Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea învelitorilor acoperişurilor în pantă la clădiri

- GP 112-2004 Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea învelitorilor din membrane polimerice realizate ,,in situ”

- P118 Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor Posibile referinţe de corelare ulterioară

- GP 0001-1996 Protecţia la zgomot. Ghid de proiectare şi execuţie a zonelor urbane din punct de vedere acustic

- C 107/0-2002 Normativ pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de izolaţii termice de clădiri,

- C 107-2005 Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor

- GP 058-2000 Ghid privind optimizarea nivelului de protecţie termică la clădirile de locuit

- C 107/6-2002 Normativ general privind calculul transferului de masă (umiditate) prin elemente de construcţie

- C 107/7-2002 Normativ pentru proiectarea la stabilitate termică a elementelor de închidere ale clădirilor

- C 125-2005 Normativ privind proiectarea şi executarea măsurilor de izolare fonică şi a tratamentelor acustice în clădiri

- P 121-1989 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea măsurilor de protecţie acustică şi antivibrativă la clădiri industriale

- P 122-1989 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea măsurilor de izolare fonică la clădiri civile social-culturale şi tehnico-administrative

3. Terminologie

Acoperiş Subansamblu care delimitează construcţia la partea superioară, cuprinzând straturi de închidere şi protecţie a clădirii împotriva agenţilor exteriori, precum şi dispozitivele de susţinere a acestor straturi

Învelitoare

Element de protecţie împotriva apelor meteorice (în principal), care formează în acelaşi timp şi închiderea la partea superioară a clădirii

Acoperiş în pantă Tip particular de acoperiş cu versanţi cu panta minimă de 8% (8mm/1m)

Acoperiş verde Acoperiş pe care este prevăzută în mod deliberat, prin proiect, vegetaţie (sinonim cu acoperiş vegetalizat)

Învelitoare (terasă) grădină

Tip particular de acoperiş cu panta versanţilor de maxim 8% (8mm/1m)

2


Acoperiş verde Tip de acoperiş verde (vegetalizat) în care nu este necesară luarea unor măsuri speciale pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor; aceste plante sunt adaptate unor condiţii extreme de mediu. Tipurile de plante specifice teraselor grădină extensive sunt nepretenţioase şi se dezvoltă rapid, asigurând vegetalizarea învelitorii într-un timp relativ mic. Ele sunt ierburi, muşchi, plante suculente, unele tipuri de plante cu bulbi sau tuberculi.

Acoperiş brun Tip specific de acoperiş verde în care se replică habitatul natural de mediu stâncos (amestec de pietriş şi vegetaţie, asemănător celui natural)

Acoperiş verde semi-extensiv

Tip de acoperiş verde (vegetalizat) în care plantele (ierburi, tufe, plante perene) necesită luarea unor măsuri reduse pentru întreţinere (udare, îngrăşăminte). Tipul de plante necesită o grosime mai mare de pământ decât în cazul învelitorilor extensive.

Învelitoare grădină intensivă

Tip de învelitoare grădină (terasă grădină) în care plantele – ierburi, tufe, arbuşti, copaci, anuale sau perene – sunt plantate urmărind aceleaşi condiţii (specifice) de plantare ca şi pe suprafaţa pământului. Condiţiile de creştere şi dezvoltare sunt particulare şi aceste tipuri de plante necesită îngrijire (udare regulată şi fertilizare corespunzătoare). Stratul de pământ în care se plantează, de asemenea, are caracteristici speciale şi grosime considerabilă

Hidroizolaţie (conf. NP 040 – 2002)

structura etanşă, continuă şi omogenă de protecţie a elementelor sau părţilor de construcţie împotriva infiltraţiilor şi/sau exfiltraţiilor apei şi/sau a umidităţii naturale a mediului;

mulci Prin mulci (din engleză mulch) se înţelege un strat de materie organică cum ar fi paie, frunze, resturi vegetale, rumeguş etc. El este aplicat pe suprafaţa solului pentru a păstra umiditatea prin scăderea evaporării şi pentru a împiedica creşterea buruienilor. Mulciul poate asigura, prin descompunere, substanţele nutritive necesare plantelor, previne infiltraţiile care favorizează eroziunea solului şi împiedică îngheţarea suprafeţei solului1 .

1 http://ro.wikipedia.org/wiki/Mulci

3


4. Elemente generale de proiectare a acoperişurilor verzi Notă: Prezenta reglementare nu analizează în totalitate alcătuirile învelitorii sau

cele termo-hidro-izolante ci numai acele tipuri de protecţie a învelitorii sau a hidroizolaţiei, care reprezintă învelitori verzi. Pentru o analiză completă a alcătuirilor se utilizează NP 069-2002 “Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea învelitorilor acoperişurilor în pantă la clădiri”, respectiv NP 040-2002 „Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri”

4.1. Din punct de vedere al alcătuirii generale a acoperişurilor verzi se mai pot

face următoarele aprecieri generale: 4.1.1. Elementul suport al alcătuirii termo-hidro-izolante poate fi realizat din beton

armat, lemn (planşee din lemn), metal (platelaje diverse din tablă cutată) 4.1.2. Termoizolaţiile care pot fi utilizate în alcătuirile termo-hidro-izolante sunt

plăci din următoarele categorii: - plăci rezistente, de exemplu: plăci din betoane uşoare, BCA, sticlă

spongioasă ş.a. - plăci semirezistente (elastice), de exemplu: polistiren expandat sau

extrudat, poliuretan rigid, plută aglomerată, plăci super-rigide de vată minerală (densitate mai mare de 100kg/mc) ş.a

- plăci moi, de exemplu: plăci „rigide” din vată minerală (densitate mai mică de 100kg/mc)

4.1.3. Hidroizolaţiile care se utilizează pot fi bituminoase sau polimerice, sub

formă de membrane (monostrat sau bistrat, cu strat de armare) sau pelicule aplicate in situ.

Este esenţial ca hidroizolaţiile să fie realizate din materiale de bună calitate şi să fie puse în operă corect, dat fiind că intervenţiile în cazul în care apar infiltraţii de apă în interiorul clădirii sunt cu atât mai anevoioase cu cât alcătuirea de terasă-grădină este mai groasă.

4.1.4. Învelitorile care reprezintă suportul straturilor vegetale pot fi din lemn,

ceramică, beton, metal, fibrociment, 4.1.5. Tipurile de învelitori verzi pot fi clasificate în funcţie de tipul de vegetaţie şi

de grosimea implicită a substratului de creştere a acesteia. 4.2. Straturile specifice ale alcătuirilor verzi (amplasate deasupra hidroizolaţiei,

ca protecţie a acesteia) sunt următoarele: - stratul vegetal - substraturile vegetale - strat filtrant - strat drenant - bariera contra rădăcinilor

4


Prof. arh. Alexandru Stan, Curs Finisaj 2, IAIM 1989

5. Analiza straturilor specifice ale învelitorilor verzi

Vegetaţia României (a se vedea Anexa 1) este determinată de : situarea geografică relief climat

Corespunzător poziţiei geografice, există următoarele caracteristici generale ale climei temperate:

temperatura medie: 8 – 100C; precipitaţii: 400 – 600 mm/an; ierni reci – veri călduroase, secetoase

variante regionale climatice

− Central – europeană (În NV şi centrul ţării): - climat mai umed - variaţii termice mai mici

− Est - europeană (în Podişul Moldovei): - climat uscat - secete de vară foarte frecvente

− Sud – europeană(în S, V ţării) : - climat potrivit de umed - veri calde, ierni mai puţin reci, cu frecvente perioade de

dezgheţ

− Teritoriul carpatic – climat de nuanţă central – europeană, cu schimbare rapidă a climatului pe altitudine:

0 temperatură: 8-10 → - 2,5 C; precipitaţii: 500 – 1400 mm

Un factor important în proiectarea acoperişurilor verzi îl reprezintă climatul Se consideră că beneficiile economice, de mediu şi, probabil, cele estetice

sunt mai mari în climate mai aride. Caracteristicile climatului impune selecţia speciilor de plante:

5


− în climate aride – rezistenţa la secetă; − în cele reci – rezistenţa la îngheţ; − în cele cu alternanţă de sezoane umede şi uscate – plante care să

suporte aceste variaţii

5.1. Stratul vegetal. Acest strat este diferit, în funcţie de tipul de acoperiş

verde: extensiv, semi-extensiv, intensiv.

Vegetaţia de pe acoperişurile verzi de tip extensiv este formată din ierburi, suculente şi muşchi. Plantele care se utilizează sunt în general plante locale, adaptate să supravieţuiască în condiţii de climat extrem (pe stânci, în munte, la altitudini ridicate). Nu se importă plante din alte regiuni geografice. Obiectivul utilizării unor astfel de plante este acela de a asigura procesul de creştere a vegetaţiei în mod natural, cu condiţia să se ia măsuri de protecţie a hidroizolaţiei din faza de proiectare2. În principiu aceste tipuri de plante nu au nevoie de întreţinere. Există totuşi situaţii în care, urmărindu-se un anumit efect estetic, utilizarea unor anumite specii de plante să necesite fie udare fie fertilizare periodică. Utilizarea acestor plante se poate face în combinaţie cu pietriş, acoperişul având un caracter „natural”. Grosimea substratului variază în funcţie de plantele utilizate. Tabelele 1 – 3 prezintă caracteristicile şi condiţiile de creştere a plantelor pentru acoperişuri extensive.

Vegetaţia de pe acoperişurile verzi de tip semi-extensiv este formată în principal din ierburi, plante perene, bulbi, rizomi, arbuşti, tufe. Plantarea cu plante în sistem semi-extensiv (sau semi-intensiv; ambii termeni pot fi utilizaţi) nu presupune măsuri speciale pentru întreţinerea plantelor. Unele specii de plante pot să necesite fie udare fie fertilizare periodică. Grosimea substratului este minimum 10cm. În cazul substratului mai gros de 10cm, se discută de sisteme semi-intensive (semi-extensive) şi intensive şi plantele pot fi alese şi după alte criterii, în afara rezistenţei la umiditatea scăzută. Tabelele 3 – 5 prezintă caracteristicile şi condiţiile de creştere a plantelor pentru acoperişuri semi-extensive.

Vegetaţia de pe acoperişurile verzi de tip intensiv este formată în principal din ierburi, plante perene, bulbi, rizomi, arbuşti, tufe şi chiar plante lemnoase. Gama de posibilităţi de expresie este foarte mare, mergând până la respectarea aceloraşi principii ca în cazul plantării pe sol. Ca urmare, grosimea substraturilor creşte considerabil. Implicit condiţiile impuse asupra structurii acoperişului (şi implicit a clădirii) sunt importante. Aceste tipuri de alcătuiri necesită o îngrijire permanentă, prin udare şi fertilizare.

2 Plantele cresc oricum în crăpături, rosturi, mai ales acolo unde protecţia hidroizolaţiei este realizată din pietriş de râu care nu a fost în prealabil spălat.

6


5.1.1 Plante erbacee Speciile de erbacee sunt selectate după gradul lor de rezistenţă la: − Uscăciune − Îngheţ − Poluare precum şi în funcţie de particularităţile de morfologie, biologie (gradul de agresivitate – specii invadante, specii puţin rezistente la concurenţă) şi cerinţele faţă de substrat Plantele erbacee pot fi grupate în diferite categorii, în funcţie de grupa sistematică, durata de viaţă (anuale, bianuale, perene), organele subterane (rădăcini fasciculate, rădăcini pivotante, tulpini subterane – rizomi, bulbi, stoloni, bulbotuberculi etc.)

5.1.1.1 Clasificare a plantelor erbacee după grupa sistematică: Licheni:

- pot fi folosiţi pentru a obţine un covor de vegetaţie pe substraturi foarte subţiri şi pentru a crea impresia de vechime

Muşchi: - pot fi folosiţi în zone cu umiditate mare în aer - adăugaţi în substraturi subţiri pot asigura acumularea de materie organică, pregătind locuri optime pentru germinarea seminţelor - pot coloniza zone pe care nu se extind alte specii în condiţiile unei amenajări extensive, pe substraturi foarte subţiri - menţin umiditatea în sol Ferigi: sunt plante erbacee, cu rizom, fără flori, al căror efect decorativ îl constituie frunzele - au pretenţii scăzute faţă de lumină - în general nu sunt adaptate să suporte condiţiile de umiditate scăzută şi temperaturi ridicate din amenajările pe acoperiş - există câteva specii care pot supravieţui în condiţii de umiditate scăzută, dar în locuri umbrite sau altele întâlnite în crăpăturile pereţilor construcţiilor vechi

Plante cu flori (angiosperme: plante cu seminţe închise în fructe): - perene, cu diverse tipuri de organe subterane (rizomi, bulbi) - există specii originare din locuri aride, care înfloresc primăvara şi

traversează apoi perioadele de secetă din timpul verii sub forma organelor subterane

- se pot dezvolta în substraturi cu grosimea cuprinsă între 10 – 20 cm

5.1.1.2 Clasificare a plantelor erbacee cu flori după durata de viaţă Plante anuale

- se aleg specii adaptate condiţiilor de stres cu privire la umiditatea substratului, insolaţia puternică

- sunt specii care evită perioadele dificile din an (seceta din mijlocul verii sau temperaturile scăzute din timpul iernii) parcurgându-le sub formă de sămânţă

7


- au rolul de a da „culoare ” covorului vegetal - îşi asigură răspândirea prin seminţe este nevoie de asigurarea unui

control asupra unor specii care pot deveni „buruieni” - una din formele de amenajare este cea de obţinere a unui amestec

asemănător pajiştilor naturale - substraturile mai groase asigură un succes mai mare supravieţuirii

plantelor anuale - alegerea speciilor de talie înaltă este limitată de curenţii de aer puternici - în general, plantele se seamănă toamna

5.1.2 Plante perene

- supravieţuiesc pe substraturi subţiri (4 - 6 cm) şi medii (6 – 10cm) - sunt plante adaptate zonelor aride - un procent mare dintre acestea este reprezentat de specii suculente - sunt plante care compensează deficitul de umiditate prin depozitarea apei

la nivelul ţesuturilor - plantele cu substrat de grosime medie lărgesc spectrul de specii;

5.1.3 Plante lemnoase Recomandări generale:

- specii foioase Selecţia trebuie să cuprindă specii de talie mică:

- subarbuşti sau arbuşti, cu înălţimea maximă 1,5-2m; - cu tulpini târâtoare sau erecte; - adaptaţi la uscăciune (specii xerofile, xero-mezofile); - relativ rezistenţi la ger.

- specii conifere 5.1.3.1 Grosimea substratului:

- 10-20 cm pt. subarbuşti, rezistenţi la ger (∗∗∗), în sistem semi- extensiv;

- 20-50 cm pt. arbuşti de talie medie (1-2m); - peste 50 (80-130 cm) cm pt. arbuşti cu înălţimea mai mare de

2 m, arbori de talie mică, conifere. Notă: Arborii de talie mică sau cultivarurile dwarf ale unor specii de talie mare sau

de conifere se recomandă a fi crescute în containere sau pe substraturi profunde.

5.1.3.2 Amestecul de substrat se alege în funcţie de tipul de întreţinere:

- în cazul culturii extensive trebuie să aibă o greutate specifică mică (amestecuri pe bază de turbă, perlit, vermiculit, pământ de frunze, material plastic expandat tip Hydromul, Polystirol).

- deoarece în sistemul semi-extensiv şi intensiv grosimea substratului este mai mare, aceasta permite cultivarea unei palete mai largi de specii. Amestecul de substrat în acest caz va fi ales în funcţie de cerinţele principalelor plante care vor forma covorul vegetal. În acest sens, am sugerat o serie de reţete, dar alegerea aparţine celui care proiectează partea de vegetal.

8


Notă: Cerinţele plantelor faţă de elementele nutritive din sol sau ph pot fi

corectate prin fertilizări sau diferite amendamente. 5.1.3.3 Umiditatea substratului:

Deşi sunt recomandate specii rezistente la uscăciune, este important să se asigure udarea plantelor, mai ales atunci când acestea sunt expuse insolaţiei directe sau curenţilor de aer. Modul de udare al plantelor se stabileşte de la proiectare, respectiv dacă instalarea unui anumit sistem de irigare este necesară.

Notă: Pentru speciile lemnoase este necesar ca solul să aibă un drenaj bun,

pentru a se asigura maturarea lemnului şi rezistenţa la ger. 5.2 Substraturi de cultură 5.2.1 Clasificarea substraturilor după natura lor 5.2.1.1 Substraturi naturale, tradiţionale sau clasice:

- sunt bogate în materie organică, cu o floră microbiană numeroasă, cu structură fizică şi mecanică instabilă

- cuprind: a) componenţi naturali de provenienţă organică: pământul de frunze, pământul de ferigi, pământul de ericacee, pământul de ţelină, mraniţa, turba, scoarţa de copac, rumeguşul, muşchiul vegetal, produse de natură organică transformate în composturi prin procedee de fermentare aerobă

b) componenţi naturali de origine minerală: nisip, pietriş

Un substrat cu o capacitate mare de reţinere a apei şi evaporare lentă (turba) şi cu rezistenţă la descompunere se poate utiliza într-un mediu cu temperatură ridicată şi umiditate relativă a aerului scăzută. Plantele cultivate în substraturi de turbă fertilizată se dezvoltă mai bine şi au o rezistenţă mai mare la boli Prin aciditatea ridicată, turba împiedică dezvoltarea ciupercilor

5.2.1.2 Substraturi artificiale:

- provin din prelucrarea industrială a unor roci sau din sinteza substanţelor chimice, derivaţi organici din distilarea petrolului

- sunt mai uniforme, sărace în elemente nutritive şi materie organică, îşi menţin o perioadă îndelungată structura, nu pot fi folosite fără aplicarea unor soluţii nutritive

- cuprind: a) componenţi organici proveniţi prin sinteză: styromulle – polistiren

expandat, poliuretani, hygromul, biolastonul b) compuşi de origine minerală, obţinuţi prin tratare: perlit, vermiculit,

vata minerală, argila expandată, pouzzolane

9


5.2.1.3 Substraturi mixte: - includ, în diferite proporţii componente din ambele grupe - pe baza caracteristicilor fiecărui material, combinarea lor se face diferit, în

funcţie de cerinţele specifice plantelor – în practică există substraturi de cultură individualizate pentru diferite specii

Exemplificare: pentru alcătuirea unui substrat care să asigure umiditate

constantă se va utiliza mai multă turbă; pentru plante cu cerinţe mici faţă de apă şi pot fi irigate des, se va folosi o cantitate mai mare de nisip

Echilibrul şi concentraţia în elemente nutritive pot fi corectate prin adaos de îngrăşăminte chimice, corespunzător cerinţelor fiecărei specii

5.2.2 Un substrat, în general, trebuie să aibă:

- capacitate ridicată de reţinere a apei - spaţiu poros pentru aer - structură stabilă - capacitate de schimb şi putere tampon mare

5.2.3 Substratul de cultură este compus, ca şi solul, din 3 faze:

- faza solidă: constituie suportul de susţinere mecanică a sistemului radicular, asigură stabilitate plantei; în zona cu pori sunt prezente elementele celorlalte două faze – apa, aerul.

Notă: În substraturile de cultură de natură organică, faza solidă este mai puţin reprezentată ca în sol, aceasta permiţând ca într-un volum de substrat să existe un spaţiu disponibil pt. apă şi aer mai mare faţă de acelaşi volum în sol.

Ponderea fazei solide în substratul de cultură – 5% pentru minerale; 20 – 25 % pentru substanţe organice (în sol 45 % pentru minerale, 4 – 6 % pentru substanţe organice)

- faza lichidă: reprezintă soluţia apoasă ce conţine diverşi compuşi minerali sau organici, aflaţi în suspensie sau dizolvaţi. Asigură aprovizionarea plantelor cu apă şi elemente nutritive. Pondere în substratul de cultură: 45 – 50 % (în sol 25 – 30 %)

- faza gazoasă: reprezentată de gaze – oxigen, dioxid de carbon, hidrogen; compoziţia depinde de activitatea radiculară şi a microorganismelor din substrat. Ponderea în substrat: 20 – 22 % (în sol 15 – 20%)

5.2.4 Grosimea substratului

- de obicei se doreşte ca plantele să poată creşte în substraturi subţiri şi cu greutate specifică mică - plantele supravieţuiesc în substraturi de grosime mică dacă este asigurată umiditatea necesară prin precipitaţii sau irigare - grosimea substratului şi speciile selectate trebuie să ţină cont şi de temperaturile scăzute în timpul iernii

10


Tabelul 7 prezintă sintetic tipurile de substraturi care se pot utiliza pentru acoperişuri verzi.

5.2.5 Anexa 3 prezintă exemple de reţete pentru alcătuirea substraturilor şi de

plante în funcţie de grosimea substratului 5.2.6 Factorii climatici, meteo-dependenţi şi de mediu construit care trebuie luaţi

în considerare sunt

– climatul regiunii – microclimatul local – precipitaţiile anuale – perioadele de secetă – perioadele de ger – direcţia şi viteza vântului dominant – turbioane şi curenţi de aer – expunerea la şi nivelul însoririi – gradul de reflexie a luminii al suprafeţelor înconjurătoare – gradul de reflexie a căldurii datorat suprafeţelor construite înconjurătoare – tipul şi proporţia de gaze şi emisii poluante

5.3 Protecţia împotriva deteriorării învelitorii Aceasta este realizată din următoarea alcătuire generică: - strant filtrant - strat drenant - barieră împotriva rădăcinilor 5.3.1 Stratul filtrant Este un strat care face parte din alcătuirea care împiedică transportarea

componentelor substratului în adâncimea structurii de protecţie, contribuind la protejarea hidroizolaţiei împotriva eventualelor degradări chimice (rezultate din transportul materialelor organice şi minerale din stratul vegetal şi substrat)

Stratul filtrant poate fi un geotextil. În general acesta este un strat subţire, realizat din materiale ţesute sau neţesute (fibre de diferite lungimi aşezate la întâmplare şi solidarizate mecanic sau termic).

5.3.1.1 Stratul filtrant trebuie să respecte următoarele caracteristici:

- să nu degradeze mediul - să nu fie degradat de mediul înconjurător - să fie compatibil cu plantele (să nu producă fito-toxicitate) - să fie rezistent la intemperii - să poată fi traversate de rădăcinile plantelor - să aibă rezistenţă împotriva microrganismelor - să aibă rezistenţă la agenţi chimici

5.3.1.2 Greutatea minimă recomandată a geotextilului este de 100g/m2 şi în mod

uzual este cuprinsă între 100 şi 200g/m2. Rezistenţa la presiune mecanică este dată de forţa de penetrare care

trebuie să fie ≥0,5 KN, considerând că nu sunt prevăzute presiuni

11


mecanice suplimentare în timpul execuţiei sau la aplicarea sarcinilor verticale ulterioare.

5.3.1.3 Dimensiunea orificiilor din stratul filtrant sunt cuprinse între 0,06mm şi

0,2mm (considerând că 90% din substrat este reţinut de filtru şi doar 10% poate traversa filtrul).

5.3.1.4 Membranele din ţesături geotextile trebuie suprapuse (ca orice membrane)

10cm una peste cealaltă. Perimetral se ridică până la limita substratului, asigurând filtrarea şi pe laterală, până la stratul vegetal.

Membranele filtrante nu trebuie să rămână expuse intemperiilor sau neprotejate un timp mai îndelungat decât cel prevăzut de producătorul de sistem.

5.4 Strat drenant

Categoriile de produse din care se realizează stratul drenant sunt: – agregate – pietriş şi spărtură fină de piatră

– lavă şi piatră ponce – argilă expandată sau şistoasă, spartă sau nu – gresie şi ardezie expandată, spartă sau nu

– agregate obţinute din reciclarea altor produse: – spărtură din solzi ceramici de învelitoare (ţiglă, olane) – sticlă spongioasă – zgură

– membrane pentru drenare, din – împâslituri structurate – din mase plastice, cu ploturi – ţesături din fibre – spumate – plăci de drenare, realizate din – membrane din cauciuc cu ploturi – plăci rigide din plastic – plăci rigide din spume de mase plastice Nota 1: Utilizarea unui produs sau a altuia are implicaţii în ceea ce priveşte

funcţiunea de bază (aceea de dren) precum şi în ceea ce priveşte calculul încărcării planşeului.

Nota 2: Unele straturi drenante (de exemplu plăcile de drenare) au calităţi

termoizolante (specificate de producător) care pot fi luate în calcul pentru stabilirea rezistenţei termice a acoperişului.

Nota 3: Dacă stratul drenant este realizat din spărturi cu muchii ascuţite sau din

plăci rigide, este necesară prevederea unui strat de protecţie a hidroizolaţiei dacă aceasta are şi rol de barieră împotriva rădăcinilor.

12


5.4.1 Distribuţie granulometrică Cel mult 10% din cantitatea de agregate poate avea diametru < 0,06mm. În funcţie de grosimea stratului, distribuţia granulometrică este diferenţiată:

grosimea stratului drenant < cm >

Clase de granulometrie < mm >

4 – 10 între 2/8 şi 2/12 10 – 20 între 4/8 şi 8/16 peste 20 între 4/8 şi 16/32

5.4.2 Materialele care realizează stratul drenant trebuie să fie permeabile la apă.

Trebuie luată în considerare posibilitatea erodării în timp a agregatelor. Există posibilitatea calculării performanţei stratului drenant, folosind

următoarea relaţie:

q’ = b

qCA ×× măsurat în l/(s x m)

unde : q’ = volumul în l/(s x m) A = suprafaţa de pe care trebuie scursă apa C = valoarea de referinţă a coeficientului de debit q = intensitatea maximă a ploii în l/(s x m2), definită conform normelor b = lăţimea calculată a pantei de scurgere

Valoarea de referinţă a coeficientului de debit C (prevăzut în SR EN 12056-

3 Reţele de evacuare gravitaţională în interiorul clădirilor. Partea 3: Sistem de evacuare a apelor meteorice, proiectare şi calcul) depinde de grosimea substratului, de tipul şi alcătuirea învelitorii verzi şi de panta acoperişului.

Valorile pot fi asimilate cu următoarele: grosimea alcătuirii

<cm> panta < 150 panta > 150

> 50 C = 0,1 - 25 - 50 C = 0,2 - 15 - 25 C = 0,3 - 10 - 15 C = 0,4 C = 0,5 6 - 10 C = 0,5 C = 0,6

4 - 6 C = 0,6 C = 0,7 2 - 4 C = 0,7 C = 0,8

5.4.3 Rezistenţa la îngheţ a stratului drenant ţine de comportarea sub sarcini

statice sau dinamice ale componentelor. Se vor respecta specificaţiile producătorului în ceea ce priveşte comportarea la îngheţ a plăcilor de drenare.

13


5.4.4 Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească stratul drenant sunt

următoarele:

– compatibilitatea chimică a materialelor unele faţă de altele şi cu plantele (să se evite fito-toxicitatea)

– compatibilitatea materialelor cu mediul înconjurător: materialele nu trebuie să genereze sau poluare atmosferică sau a substratului prin dizolvarea de compuşi nocivi sau gaze toxice.

– compoziţia şi distribuţia granulometrică – rezistenţa la îngheţ – permeabilitatea la apă – capacitatea de retenţie a apei – valoarea pH – conţinutul de săruri – structura stratului drenant şi stabilitatea lui

5.4.5 Retenţia de apă se face prin substratul vegetal dar se poate completa cu:

− stocare într-un strat (plăci sau rogojini ) special pentru retenţia de apă, în legătură cu substratul;

− stocare în stratul drenant, dacă acesta este realizat din agregate cu pori deschişi, din agregate granulare de dimensiuni diferite sau din plăci prefabricate speciale pentru drenare şi stocare a apei;

− stocare în stratul drenant prin prevederea de plăci cu geometrie specială care asigură retenţia de apă pe întreaga suprafaţă;

− stocare în straturi speciale Nota 1: în cazul învelitorilor extensive nu este necesară udarea suplimentară a

învelitorii, stratul de retenţie asigurând apa necesară pe perioadele de secetă. Reversul acestei măsuri este că pot să se dezvolte boli ale plantelor de pe aceste acoperişuri

Nota 2: În cazul acoperişurilor intensive se utilizează în general o combinaţie de

sisteme de stocare a apei în substrat şi în plăci drenante cu geometrie specială.

5.4.5.1 Este necesară udarea suplimentară a plantelor în cazul învelitorilor verzi

intensive: această operaţiune se poate face manual sau mecanic. Dispozitivele necesare pentru udarea suplimentară pot fi: furtunuri, linii de

curgere a apei la picătură, sisteme de irigaţie cu ţâşnitoare, sisteme automate de irigaţie cu rezervoare de apă.

5.4.6 Valoarea pH. De această valoare trebuie ţinut cont la stabilirea

caracteristicilor stratului drenant, pentru ca plantele să se dezvolte în condiţii bune. Valoarea pH a stratului drenant trebuie să nu aibă o diferenţă mai mare de 1,5 unităţi în raport cu substratul şi cu stratul vegetal.

5.4.7 Valoarea pH a stratului drenant, indiferent de tipul de învelitoare, trebuie să

se situeze între 6 şi 8.

14


Conţinutul de sare din stratul drenant nu trebuie să depăşească 3g/l, indiferent de tipul de învelitoare verde (extensiv sau intensiv).

5.4.8 Stratul drenant trebuie să fie neted, abaterile de la grosime înscriindu-se într-o marjă de 10%, dacă grosimea stratului nu depăşeşte 20cm. Pentru orice grosime care depăşeşte 20cm, abaterea admisă este de 2cm indiferent de grosimea stratului drenant.

5.5 Bariera contra rădăcinilor 5.5.1 Membranele bituminoase sau membranele din EPDM nu au rezistenţă la

rădăcini, în cazul lor fiind necesară prevederea unei bariere de protecţie împotriva rădăcinilor de sine stătătoare.

5.5.2 Betoanele hidroizolante sau învelitorile metalice realizate din elemente

sudate nu necesită luarea de măsuri speciale împotriva rădăcinilor. 5.5.2 Există produse hidroizolante (membrane) care au inclusă în alcătuire şi

bariera contra rădăcinilor. Este cazul membranelor din mase plastice – PVC - a căror structură este greu atacată de rădăcinile plantelor sau de membrane bituminoase care au caşerate folii de cupru sau de hidroxid de cupru (cuprul fiind un material la care plantele nu aderă).

5.5.3 O barieră împotriva rădăcinilor care şi-a dovedit eficienţa în timp este

reprezentată de o şapă armată (minimum 40mm) compactă sau protejată împotriva carbonatării. Sistemul se utilizează şi astăzi cu succes.

5.5.4 Barierele contra rădăcinilor sunt realizate de pelicule, mase de şpaclu sau

membrane speciale:

- Pelicule: - PVC lichid (0,8mm) - Mase de şpaclu: - poliuretan lichid (2 – 3mm), pulverizat - răşini cu inserţii de fibre poliesterice (1,5 – 2mm), rolate - Membrane - mase plastice (1 – 2mm):

PVC plasticizat, compatibil sau nu cu bitumul poliolefine termoplastice (TPO), polietilenă (PE), etilen-propylen-dien-monomer (EPDM) cu inserţie de ţesătură de fibră de sticlă sau poliester răşini poliesterice cu inserţii de fibre poliesterice combinaţii ale celor de mai sus

Lipirea se face cu prin sudură cu solvent pe bază de benzină fierbinte, cu etanşarea rosturilor, prin vulcanizare (în cazul EPDM);

15


marginile membranelor se suprapun cu o grosime variabilă în funcţie de tipul de hidroizolaţie.

- bitum + materiale sintetice + „reţea” de armare (2 – 3mm) − etilen-copolimer-bitum, − olefin-copolimer-bitum − „reţea” din împâslitură din fibră de sticlă sau fibre

poliesterice Lipirea se face cu prin sudură cu benzină fierbinte; marginile membranelor se suprapun cu o grosime variabilă în funcţie de tipul de hidroizolaţie.

- produse bituminoase (4 – 5mm): − elastomer-bitum + inserţie de cupru, criblură din pietriş

sau împâslitură poliesterică

5.5.5 Este posibil să fie nevoie de prevederea unui strat de separare între hidroizolaţie şi bariera împotriva rădăcinilor, dacă materialele constitutive ale celor două straturi sunt incompatibile din punct de vedere chimic. Materialele recomandate sunt filmul de polietilenă (0,15 – 0,30mm grosime) şi împâsliturile din polipropilenă (2mm grosime)

5.5.6 Barierele contra rădăcinilor trebuie să fie rezistente (se face o diferenţiere

între tipurile de produse pentru învelitoarea extensivă şi intensivă, având în vedere dificultatea accesului pentru reparaţie, înlocuire pe de o parte şi a presiunii microbiologice pe care o reprezintă substratul) la sarcini mecanice, termice, chimice, microbiologice.

5.5.7 Protecţie împotriva colmatării

În principiu colmatarea dispozitivelor de scurgere a apelor pluviale nu se datorează alcătuirii acoperişului verde ci apare ca efect al carbonatării şapelor de mortar sau beton. Aceste straturi – dacă sunt prevăzute – trebuie protejate împotriva carbonatării şi în consecinţă a colmatării. Totodată se interzice utilizarea ca strat drenant a agregatelor calcaroase sau a celor rezultate din reciclarea betoanelor.

6. Condiţii pentru respectarea cerinţelor esenţiale (conform Legii

10/1995 şi a modificărilor şi completărilor din Legea 123 / 1997) 6.1 Proiectarea structurală a clădirilor cu acoperişuri verzi 6.1.1 Bazele proiectării structurale a clădirilor cu acoperişuri verzi 6.1.1.1 În cazul clădirilor noi, proiectarea structurilor construcţiilor cu acoperişuri

verzi se face conform reglementărilor în vigoare pentru toate clădirile din clasele respective de importanţă, cu observaţiile, precizările şi completările din prezentul ghid.

16


6.1.1.2 În cazul clădirilor existente amenajarea unui acoperiş verde implică:

− elaborarea unei expertize tehnice pentru evaluarea nivelului de siguranţă disponibil la încărcări verticale şi seismice în situaţia existentă şi după realizarea acoperişului verde; expertiza pentru evaluarea siguranţei la cutremur se va face conform prevederilor Codului P100-3/2009 şi se va finaliza prin încadrarea clădirii într-una din cele patru clase de risc seismic;

− propunerea măsurilor constructive pentru realizarea nivelului de siguranţă şi a duratei de exploatare solicitate de investitor după realizarea acoperişului verde;

− analiza tehnico-economică (cost -beneficiu) pentru adoptarea soluţiei de intervenţie (consolidare sau demolare/refacere).

6.1.1.3 Din punct de vedere al efectelor structurale, încărcarea verticală

suplimentară a acoperişului cu straturile de cultură şi cu vegetaţia plantată se manifestă prin :

− Solicitări secţionale şi deformaţii suplimentare directe - la nivel local, asupra elementelor structurale direct încărcate; - la nivelul ansamblului structurii, al infrastructurii şi terenului de fundare

− Solicitări secţionale şi deformaţii suplimentare indirecte la nivelul ansamblului structurii, al componentelor nestructurale şi al

infrastructurii, rezultate din sporirea efectului acţiunii seismice corespunzător creşterii masei totale a clădirii .

6.1.1.4 Caracteristicile vegetaţiei prevăzute pentru acoperişul verde, care

constituie date de intrare pentru proiectarea structurală se stabilesc prin tema de proiectare de specialitate3 (horticultură).

6.1.1.5 Fiabilitatea structurală a clădirilor cu acoperişuri verzi trebuie să fie

asigurată cu o probabilitate acceptabilă, pe o durată de exploatare raţională din punct de vedere economic.

6.1.2 Reguli generale de conformare arhitectural-structurală 6.1.2.1 Pentru clădirile cu acoperişuri verzi se aplică regulile de conformare

arhitectural-structurală valabile pentru clădirile din clasa de importanţă respectivă şi prevederile specifice de mai jos.

6.1.2.2 Pentru clădirile cu vegetaţie intensivă, cu număr redus de niveluri supraterane (≤ 3÷4) acoperişul verde se va amenaja, de regulă, pe

3 În USA standardul ASTM E2400 - 06 Standard Guide for Selection, Installation, and Maintenance of Plants for Green Roof Systems oferă principalele informaţii necesare pentru redactarea temei (standardul, în rezumat, este prezentat în Anexa 4)

17


întreaga suprafaţă a unui tronson (între rosturi). Această măsură are ca scop evitarea situaţiilor în care încărcarea parţială (excentrică) a ultimului nivel conduce la efecte de torsiune cu pondere importantă în valoarea eforturilor secţionale.

6.1.2.3 În cazul în care, în condiţiile de la 6.1.2.2, prin tema de proiectare

clădirea/tronsonul se acoperă numai parţial cu vegetaţie se va proceda după cum urmează: a. Se introduce un rost de separare suplimentar, pe toată înălţimea clădirii

între zona cu vegetaţie şi cea cu acoperiş normal. b. Rostul va continua şi în fundaţii dacă încărcările pe teren la cele două

tronsoane alăturate diferă cu mai mult de 33% c. Dacă soluţia de la a. nu poate fi realizată calculul seismic se face cu

metoda B indiferent de alcătuirea generală a clădirii. 6.1.2.4 Valoarea optimă a pantei acoperişului variază între 10 ÷ 20%. Panta

acoperişului se limitează, de regulă, la 20% pentru a se evita alunecarea straturilor de cultură sub greutatea proprie (pentru pante mai mari sunt necesare măsuri speciale pentru stabilizarea straturilor de cultură).

Acoperişurile cu pantă nulă nu asigură condiţiile cele mai bune de evacuarea apelor care se realizează cel puţin pentru panta de 10%.

6.1.2.5 Panta acoperişului se va realiza prin poziţionarea corespunzătoare a

elementelor structurale (nu se acceptă folosirea betonului de pantă).

6.1.3. Factori care intervin la proiectarea structurală a clădirilor cu acoperişuri verzi pe baza conceptului de stări limită

Factorii care intervin la proiectarea structurală a clădirilor cu acoperişuri verzi pe baza conceptului de stări limită sunt următorii:

6.1.3.1. Încărcări permanente şi utile Clasificarea acţiunilor agenţilor mecanici pentru proiectarea clădirilor cu

acoperişuri verzi se face conform standardului SR EN 1990:2004 şi Anexei Naţionale SR EN 1990 NA:20064.

6.1.3.1.1 Încărcări permanente Greutatea permanentă a acoperişurilor verzi include:

- greutatea elementelor structurii planşeului;

4 În USA determinarea încărcărilor permanente şi utile pe acoperişurile verzi se face conform standardelor ASTM E2397 - 05 Standard Practice for Determination of Dead Loads and Live Loads associated with Green Roof Systems şi ASTM E2399 - 05 Standard Test Method for Maximum Media Density for Dead Load Analysis of Green Roof Systems. Textele, în rezumat, ale acestor standarde sunt prezentate în Anexa 4.

18


- greutatea straturilor de termo-hidroizolaţii şi a instalaţiilor suspendate de planşeu;

- greutatea straturilor de cultură (pământ sau alte materiale); - greutatea vegetaţiei; - greutatea pavajelor pentru alei şi a mobilierului (bănci, obiecte decorative)

în cazul acoperişurilor accesibile publicului. Evaluarea încărcărilor permanente provenite din greutatea elementelor

structurii, a straturilor de termo-hidroizolaţii şi a instalaţiilor se face conform standardului SR EN 1991-1-1:2004 pe baza dimensiunilor din proiect şi a greutăţilor specifice date în Anexa A a acestuia.

Aceste încărcări se regăsesc atât la acoperişurile normale cât şi la acoperişurile verzi.

Încărcarea permanentă de proiectare provenită din amenajarea acoperişului verde (greutatea straturilor de cultură şi a vegetaţiei) se va lua, în funcţie de tipul vegetaţiei stabilit prin tema de proiectare, după cum urmează:

− vegetaţie extensivă : gav = 1.50 kN/m2

− vegetaţie semi-intensivă : gav = 2.50 kN/m2

− vegetaţie intensivă: gav = 7.50 kN/m2 Valorile de mai sus includ şi cantitatea de apă normal reţinută în straturile

de cultură, considerând că sistemul de drenaj funcţionează normal5. În cazuri justificate, mai ales dacă se prevede posibilitatea schimbării în

timp a tipului de vegetaţie, prin tema de proiectare se vor putea stabili valori superioare celor menţionate.

Greutatea pavajelor şi a mobilierului se va stabili, de la caz la caz, pe baza dimensiunilor şi materialelor prevăzute în proiectul de amenajare a acoperişului.

6.1.3.1.2 Încărcări utile pe acoperişuri verzi Pentru proiectarea acoperişurilor verzi se aplică prevederile generale

referitoare la încărcările utile pe acoperişuri date în standardul SR EN 1991-1-1 şi în Anexa Naţională la acesta. Valorile caracteristice din aceste documente se referă la încărcările utile curente care acţionează în condiţii normale de exploatare.

Conform standardului SR EN 1991-1-1:2004 acoperişurile clădirilor sunt

clasificate în trei categorii după accesibilitatea lor. Valorile caracteristice ale încărcărilor utile uniform distribuite şi concentrate

5 Determinarea mai exactă a acumulării de apă în straturile de cultură se poate face conform standardelor USA: ASTM E2398 - 05 Standard Test Method for Water Capture and Media Retention of Geocomposite Drain Layers for Green Roof Systems şi ASTM E2396 - 05 Standard Test Method for Saturated Water Permeability of Granular Drainage Media [Falling-Head Method] for Green Roof Systems. Textele, în rezumat, ale acestor standarde sunt prezentate în Anexa 4.

19


pe acoperişuri sunt stabilite prin Anexa NaţionalăSR EN 1991-1-1/NA:2006 după cum urmează:

• H ⇒ Acoperişuri inaccesibile, exceptând întreţinerea şi reparaţiile

normale încărcare uniform distribuită qk = 0.50 kN/m2 pentru acoperişuri cu

panta > 1:20 încărcare uniform distribuită qk = 0.75 kN/m2 pentru acoperişuri cu

panta ≤ 1:20 încărcare concentrată Qk, conform temei de proiectare, dar cel

puţin 1.0 kN

• I ⇒ Acoperişuri accesibile cu ocuparea după categoriile de funcţiuni principale ale clădirii: Categoria A → Clădiri de locuit * încărcare uniform distribuită pe planşeu qk = 1.5 kN/m2 * încărcare concentrată Qk = 2.0 kN Categoria B → Clădiri de birouri încărcare uniform distribuită pe planşeu qk = 2.5 kN/m2

încărcare concentrată Qk = 2.5 kN Categoria C → Clădiri unde pot apare aglomerări de persoane încărcare uniform distribuită pe planşeu qk = 2.0 ÷ 5.0 kN/m2

încărcare concentrată Qk = 4.0 ÷ 7.0 kN Categoria D → Clădiri comerciale încărcare uniform distribuită pe planşeu qk = 4.0 ÷ 5.0 kN/m2

încărcare concentrată Qk = 4.0 ÷ 7.0 kN

• K ⇒ Acoperişuri accesibile pentru servicii speciale (de exemplu, pentru heliporturi)

Categoriile de utilizare şi încărcările utile se stabilesc prin tema de

proiectare Elementele structurale ale planşeului care suportă straturile de cultură şi

vegetaţia se verifică suplimentar la o încărcare concentrată, corespunzătoare unui utilaj de întreţinere de mici dimensiuni. Greutatea acestui utilaj se stabileşte prin tema de proiectare. Încărcarea concentrată se aplică în poziţia cea mai defavorabilă, în absenţa sarcinilor utile dar în prezenţa încărcării cu zăpadă.

Nota 1: Elementele acoperişului se verifică sub acţiunea celor două tipuri de

încărcări (qk şi Qk) considerate că acţionează separat. Nota 2: Condiţiile de verificare pentru acţiunea încărcării concentrate date în

SR EN 1991-1-1:2004 se aplică numai în cazul acoperişurilor la care grosimea straturilor de cultură este ≤ 30 cm. Pentru grosimi mai mari se acceptă că transmiterea încărcării la planşeu se face la 45o.

20


6.1.3.1.3 Încărcări utile pe balustrade, parapete şi atice la acoperişurile verzi Valorile caracteristice ale încărcărilor utile, verticale şi orizontale, pe

balustrade, parapete şi atice sunt date în Anexa Naţională SR EN 1991-1-1/NA:2006. Încărcările servesc numai pentru calculul elementelor de construcţie respective şi se consideră aplicate în poziţiile cele mai defavorabile pentru solicitarea acestora. Acţiunea orizontală nu se va considera simultan cu cea verticală. − Pentru acoperişurile clădirilor de locuit şi de birouri încărcarea uniform

distribuită pe balustrade şi parapete se va lua 0.5 kN/m.

− În cazul clădirilor unde sunt posibile aglomeraţii încărcarea pe balustrade se va lua 1.0 kN/m.

6.1.3.2. Încărcări provenite din mediul natural 6.1.3.2.1 Încărcări date de zăpadă În lipsa unor reglementări specifice, încărcările date de zăpadă pe

acoperişurile verzi se stabilesc conform prevederilor generale ale standardului SR EN 1991-1-3:2005 şi ale Anexei Naţionale SR EN 1991-1-3/NA:2006 (prevederile care se utilizează pentru acoperişurile clădirilor curente) cu următoarele precizări:

1. Se neglijează efectul de protecţie termică al straturilor de cultură şi se

adoptă valoarea coeficientului termic Ct = 1.0. 2. Pentru acoperişurile pe care sunt prevăzute amenajări speciale se iau în

considerare efectele de adăpostire care pot genera acumularea locală a zăpezii

3. În cazul acoperişurilor accesibile publicului, încărcarea din zăpadă se ia în considerare numai dacă efectul său în gruparea de încărcări de proiectare este mai mare decât efectul încărcării utile. Aceasta prevedere nu se referă la zonele susceptibile de acumulări.

6.1.3.2.2 Încărcări date de vânt În lipsa unor reglementări specifice încărcările date de vânt pe acoperişurile

verzi, se stabilesc conform prevederilor generale ale standardului SR EN 1991-1-4:2005 şi ale Anexei Naţionale SR EN 1991-1-4/NB:2007 (prevederile care se utilizează pentru acoperişurile clădirilor curente) cu următoarele precizări:

1. Straturile de cultură trebuie să fie aderente la elementul suport pentru a

evita să fie antrenate de forţa ascensională a vântului. Efectul vântului depinde de condiţiile naturale la amplasament, de înălţimea clădirii, de tipul şi de forma (panta) acoperişului şi nu este constant pe suprafaţa acoperişului (în centru, la margini sau pe laturi). Pe baza încercărilor în

21


tunelul aerodinamic 6 privitoare la acest subiect se poate considera, orientativ, că :

− Pentru straturile de cultură fără vegetaţie, antrenarea materialului se produce începând de la viteza de circa 15 m/sec. Dacă suprafaţa este acoperită de vegetaţie antrenarea particulelor de material se produce începând de la viteza de 40 m/sec.

− Pentru straturile cu vegetaţia complet dezvoltată, rafalele de vânt cu durata de 5 minute şi viteza de circa 55 m/sec nu produc, de regulă, dislocarea stratului de cultură.

Pentru amplasamentele unde este probabilă depăşirea acestor valori ale vitezei vântului se recomandă adoptarea unor măsuri de stabilizare a straturilor de cultură.

2. Vegetaţia înaltă (arbuşti, copaci) va fi plantată numai în straturi de cultură cu grosime suficientă pentru a se evita smulgerea acestora sub efectul rafalelor de vânt. Condiţiile respective se stabilesc de proiectanţii de specialitate.

3. Coeficientul de frecare pe acoperiş corespunzător rugozităţii, definit conform SR EN 1991-1-4, art.7.5., se va lua:

− Cfr = 0.02 pentru vegetaţia extensivă (de tip iarbă); − Cfr = 0.08 pentru vegetaţia intensivă.

Între aceste valori se acceptă interpolare liniară în funcţie de caracteristicile vegetaţiei.

6.1.3.2.3 Încărcări seismice În lipsa unor reglementări specifice, naţionale şi/sau internaţionle, efectele

acţiunii cutremurului asupra clădirilor cu acoperişuri verzi vor fi stabilite conform prevederilor din Codul P100-1/2006 cu următoarele precizări:

1. Condiţiile seismice ale amplasamentului vor fi stabilite, conform Codului

P100-1/2006, din hărţile de zonare pentru coeficienţii ag şi Tc

2. În masa supusă acţiunii seismice concentrată la nivelul acoperişului se va include valoarea integrală a straturilor de cultură şi a vegetaţiei (masa corespunzătoare încărcărilor permanente gav).

3. Pentru acoperişurile verzi cu vegetaţie intensivă, cu suprafaţă mai mare

de 3000 m2 /tronson (între rosturi), amplasate în zone seismice cu ag ≥ 0.24g, se recomandă efectuarea unui studiu al condiţiilor seismice de amplasament.

4. Clasa de importanţă a clădirilor cu acoperişuri verzi se stabileşte

corespunzător funcţiunii principale a clădirii. Prin excepţie, clădirile curente cu acoperişuri verzi (din clasa de importanţă II conform tabelului

6 Bill Retzlaff Wind Uplift of Green Roof Systems Final Report, March 12, 2009 Southern Illinois University Edwardsville

22


4.3 din SR EN 1998-1), cu cel mult trei niveluri supraterane, la care greutatea straturilor de cultură este ≥ 7.5 kN/m2 vor fi calculate cu coeficientul de importanţă γI = 1.2 (corespunzător clasei de importanţă III din acelaşi tabel).

5. Pentru clădirile cu acoperişuri verzi cu vegetaţie intensivă, cu deschideri

≥ 12.00 m, în zone seismice cu ag≥ 0.24g efectele componentei verticale a mişcării seismice vor fi determinate printr-un model dinamic. Se acceptă şi folosirea unui model simplificat, care include numai elementele structurii verticale şi orizontale de la ultimul nivel, dar în acest caz efectele acţiunii verticale care se combină cu efectele acţiunii orizontale conform relaţiilor (4.14) şi (4.15) din Codul P100-1/2006, se majorează cu 30%.

6. Factorii de comportare "q" se determină în funcţie de regularitatea

arhitectural- structurală în plan şi în elevaţie a clădirii conform prevederilor generale din Codul P100-1/2006.

7. Pentru calculul seismic al clădirilor cu acoperişuri verzi, cu vegetaţie

intensivă, amplasate în zone seismice cu ag≥ 0.24g, metodele prevăzute în Codul P100-1/2006, cap 4.5.3. vor fi utilizate, dacă sunt îndeplinite condiţiile respective, după cum urmează:

a. pentru clădiri cu acoperişuri cu suprafaţa mai mică 500 m2 (pe

tronson, între rosturi) se poate aplica metoda de proiectare curentă (metoda A);

b. pentru clădiri cu acoperişuri cu suprafaţa cuprinsă între 500÷2000 m2 /tronson (între rosturi) în afara metodei A se recomandă şi folosirea metodei de proiectare bazată pe considerarea proprietăţilor de deformare neliniară a structurii (metoda B);

c. folosirea metodei B este obligatorie în cazul acoperişurilor cu suprafaţa mai mare de 2000 m2/tronson (între rosturi).

6.1.3.3. Proprietăţile materialelor Valorile caracteristice, coeficienţii de siguranţă pentru materiale şi valorile

de calcul ale rezistenţelor materialelor folosite pentru elementele structurale şi nestructurale ale acoperişurilor verzi se vor stabili în conformitate cu:

a. reglementările tehnice corespunzătoare principalelor materiale de construcţie (beton armat, beton precomprimat, oţel).

b. reglementările tehnice specifice în cazul altor materiale de construcţie tradiţionale (sticlă, piatră, materiale plastice etc.).

c. agrementele tehnice respective pentru materialele de construcţie netradiţionale sau din import.

23


6.1.4. Efectele structurale ale încărcărilor suplimentare date de acoperişurile verzi.

Încărcarea verticală suplimentară a acoperişului cu greutatea straturilor de

cultură şi a vegetaţiei plantate se manifestă prin următoarele categorii de efecte structurale : A. Eforturi secţionale şi deformaţii suplimentare directe

A1. La nivel local, asupra elementelor structurale direct încărcate (planşeul ultimului nivel).

A2. La nivelul ansamblului structurii, al infrastructurii şi terenului de fundare.

B. Eforturi secţionale şi deformaţii suplimentare indirecte B1. La nivelul ansamblului structurii, al componentelor nestructurale şi

al infrastructurii, rezultate din creşterea efectului acţiunii seismice odată cu sporirea masei totale a clădirii.

6.1.4.1. Efectele încărcărilor din acoperişul verde asupra planşeului peste

ultimul nivel

(1) Încărcările verticale suplimentare aduse de straturile de cultură şi de vegetaţie au ca efect primar sporirea eforturilor secţionale (momente încovoietoare şi forţe tăietoare) şi a deformaţiilor elementelor structurale direct încărcate în raport cu cele care se dezvoltă într-un planşeu/acoperiş normal alcătuit, cu aceiaşi structură şi aceleaşi straturi de termo-hidroizolaţii.

(2) Într-o primă aproximaţie, în vederea estimării costurilor suplimentare, evaluarea efectelor încărcărilor suplimentare date de straturile de cultură şi de vegetaţie se poate face prin compararea valorilor de proiectare ale încărcărilor verticale totale (permanente şi utile) în cele două situaţii.

Pentru simplificare, se prezintă cazul clădirilor cu regularitate arhitectural structurală în elevaţie (cu aceiaşi înălţime de nivel şi aceiaşi încărcare echivalentă la toate nivelurile).

În conformitate cu standardul SR EN 1990 încărcarea de proiectare uniform distribuită în gruparea de încărcări pentru situaţia de proiectare permanentă pentru un acoperiş normal se calculează cu relaţia

pn = 1.35 gn + 1.5qk

unde

− gn este valoarea caracteristică a încărcării permanente (în kN/m2) − qk este valoarea caracteristică a încărcării utile (în kN/m2)

Pentru acoperişurile verzi încărcarea de proiectare uniform distribuită din această grupare devine

pav = 1.35 (gn + gav) + 1.5qk

24


unde − gav este greutatea unitară a acoperişului verde care înglobează

elementele menţionate la 6.1.3.1.1. Considerând, aşa cum s-a arătat la 6.1.3.1.2, că încărcarea utilă pe acoperişul verde este egală cu cea pe acoperişul normal cu aceeaşi destinaţie, sporul încărcării de proiectare este

kn

kavn

n

avav q5.1g35.1

q5.1)gg(35.1pp

+++

==ρ

În graficele următoare este arătat efectul încărcărilor suplimentare aduse de straturile de cultură şi de vegetaţie în funcţie de tipul acestora pentru acoperişuri cu diferite greutăţi proprii (gn) şi diferite încărcări utile (qk).

În primul grup de grafice (figura 1) este prezentată variaţia sporului încărcării verticale de proiectare, pentru cele trei tipuri de vegetaţie în funcţie de valoarea încărcării utile de proiectare (qk)

(a) (b)

(c)

Figura 1.Variaţia valorii de proiectare a sporului de încărcare pe planşeu în funcţie de încărcarea utilă pe acoperiş

25


Concluziile principale care rezultă din examinarea acestor grafice sunt următoarele:

− Diferenţele de încărcare totală de proiectare între acoperişurile cu vegetaţie extensivă şi cele cu vegetaţie semi-intensivă sunt importante numai pentru acoperişurile necirculabile uşoare (cu gn ≤ 2.5 kN/m2); în celelalte cazuri valorile sporurilor de încărcare sunt practic similare (de ordinul a 20÷30% faţă de acoperişurile cu alcătuire normală).

− Ponderea sporului de încărcare adus de vegetaţia de tip intensiv este deosebit de mare pentru acoperişurile uşoare (orientativ, cu încărcarea de proiectare gn ≤ 2.5 kN/m2) indiferent de valoarea de proeictare a încărcării utile. Valorile cele mai mari se înregistrează în cazul acoperişurilor necirculabile. Ca atare sporurile de cost vor fi de asemenea importante în special în cazul clădirilor cu număr mic de niveluri. Pe astfel de acoperişuri se recomandă adoptarea vegetaţiei extensive sau semi-intensive.

− Pentru acoperişurile grele (acoperişurile din beton armat ale clădirilor cu încărcarea de proiectare gn ≥ 10 kN/m2) sporurile de solicitare sunt modice (~ + 20 ÷ 30%) şi, în cazul clădirilor cu mai multe niveluri, sporul costului total raportat la toate planşeele, scade odată cu numărul de niveluri al clădirii

Cel de al doilea grup de grafice (figura 2) analizează efectul tipului de vegetaţie asupra acoperişurilor proiectate cu diferite valori ale încărcării utile

(a) (b)

Figura 2. 1 Variaţia valorii de proiectare a sporului de încărcare pe planşeu (ρav)

în funcţie de tipul vegetaţiei

26


(c)

Figura 2. 2 Variaţia valorii de proiectare a sporului de încărcare pe planşeu (ρav) în funcţie de tipul vegetaţiei

Concluziile puse în evidenţă de aceste grafice sunt similare cu cele de mai sus:

− În cazul vegetaţiei extensive sporurile de cost sunt semnificative numai pentru acoperişurile necirculabile uşoare (gn≤ 2.5kN/m2). Pentru acoperişurile cu încărcare totală de proiectare gn ≥ 4 kN/m2 sporurile date de cele trei categorii de utilizare (încărcări utile) sunt practic aceleaşi (~ + 10÷15%).

− În cazul vegetaţiei intensive sporurile de încărcare variază între 300 ÷ 600 % pentru acoperişurile uşoare (cu gn = 1 kN/m2) şi rămân mai mari de 150 % chiar pentru acoperişurile grele, indiferent de categoria de utilizare.

6.1.4.2. Efectul încărcărilor verticale asupra ansamblului structurii şi

fundaţiilor.

Efectul încărcărilor gravitaţionale date de acoperişul verde asupra elementelor structurale verticale situate la un nivel oarecare al clădirii depinde de:

− tipul vegetaţiei

− greutatea totală echivalentă a clădirii (gn în kN/m2)

− numărul de planşee peste nivelul considerat (n) Acest efect poate fi cuantificat prin raportul între încărcarea verticală totală

la un nivel oarecare a clădirii cu acoperiş verde şi încărcarea verticală totală a clădirii cu acoperiş normal (ρN,av) la acelaşi nivel.

La nivelul "n" sub acoperişul verde acest raport are valoarea

n

avav,N ng

g1+=ρ

27


Variaţia raportului ρN,av pentru n = 1 ÷ 6 este dată în figura S.3 pentru greutăţile extreme ale acoperişului verde.

Figura 3 Influenţa încărcărilor date de acoperişul verde asupra forţelor axiale de proiectare

în elementele verticale

Din figura 3 se reţin următoarele concluzii:

− În cazul vegetaţiei extensive sporul solicitărilor axiale este semnificativ numai pentru elementele verticale ale ultimului nivel (cu valori între 15 ÷25%); pentru nivelurile inferioare, şi pentru fundaţii sporul de sarcină verticală adus de acoperişul verde poate fi, în general, neglijat.

− În cazul vegetaţiei intensive cu greutatea maximă considerată, sporul solicitărilor axiale este major pentru elementele verticale şi fundaţiile clădirilor cu n =3 ÷ 4 niveluri; pentru clădirile mai înalte acest spor se referă la un număr de 3 ÷ 4 niveluri sub acoperiş şi, de regulă, poate fi neglijat pentru fundaţii (în special în cazul clădirilor foarte grele, cu gn ≥ 1.3÷1.4 kN/m2). În cazul vegetaţiei semi-intensive concluziile sunt similare celor identificate în cazul încărcărilor aplicate direct pe planşeu.

6.1.4.3. Efectul încărcărilor din acoperişul verde asupra forţelor seismice

Greutatea permanentă suplimentară adusă de acoperişul verde sporeşte masa totală a clădirii în comparaţie cu cea care rezultă în cazul unui acoperiş cu alcătuire tradiţională ceea ce antrenează un spor, mai mult sau mai puţin important, al forţei seismice laterale de proiectare. Pe de altă parte, în cazul clădirilor cu 1 ÷ 2 niveluri supraterane, este posibil, în unele cazuri, ca sporul de încărcare să atragă creşterea perioadei proprii a clădirii şi deci modificarea spectrului de proiectare (scăderea acestuia dacă astfel se depăşeşte valoarea perioadei de colţ a spectrului Tc). Creşterea masei ultimului nivel şi a masei totale modifică distribuţia pe verticală a forţelor seismice static echivalente şi deci şi valorile forţelor tăietoare la etajele superioare, mai ales în cazul clădirilor cu puţine niveluri.

28


Într-o clădire curentă (γI = 1) cu "n" niveluri supraterane, care au aceeaşi

masă de nivel (ggA

gGm nnivniv == ) şi aceeaşi înălţime de nivel (h), forţa

tăietoare de bază are expresia: ( )

nniv1d

niv1d

1db gnAgTSnG

g)T(Snm)T(SF ===

iar forţa seismică la nivelul "i" se calculează cu relaţia

( )1nnj2F

mj

mjFmz

mzFF bn

1

bn

1j

jbj +

===∑∑

În cazul clădirilor cu acoperiş verde masa ultimului nivel este

( )g

GGggg

Am avnivavn

nivav

+=+=

unde gav se ia în funcţie de tipul de vegetaţie cu valorile de la S.3.1.1. Masa totală a clădirii cu acoperiş verde este

gGnG)gng(

gAM avniv

avnniv

av+

=+=

Forţa tăietoare de bază devine în acest caz

( ) ( )avniv1d

avnniv1d

av,b GnGg

)T(S)gng(AgTSF +=+=

Forţele seismice static echivalente sunt (pentru zn = nh)

− la ultimul nivel (j=n)

( )122

2)1( ,,1

1

,1

1

,, −+=

−+

=+

=+

=

∑∑−− nmm

mFnnmnm

nmFmjnm

nmFmzzm

zmFFav

avavb

av

avavbn

av

avavbn

jnav

navavbavn

− la celelalte niveluri (j<n)

( )]1nmm2[njm2F

mjnm

jmFmzzm

mzFF

avav,b1n

1av

av,b1n

1jnav

jav,bav,j −+

=+

=+

=∑∑−−

Cu aceste valori se determină forţele tăietoare de nivel în ambele situaţii (acoperiş normal şi acoperiş verde):

− Vj,n. forţa tăietoare seismică la nivelul "j" pentru clădirea cu acoperiş normal

− Vj,av forţa tăietoare seismică la nivelul "j" pentru clădirea cu acoperiş verde

29


Efectul încărcării suplimentare aduse de acoperişul verde se estimează prin raportul acestor forţe tăietoare:

n,j

av,jav,V V

V=ρ

În graficele următoare acest efect a fost examinat pentru cazul clădirilor cu un număr redus de niveluri supraterane (≤ P+3E)

(a) (b)

Figura 4. 1 Variaţia sporului forţei tăietoare seismice de proiectare în funcţie de tipul vegetaţiei şi de înălţimea clădirii

(c) (d)

Figura 4. 2 Variaţia sporului forţei tăietoare seismice de proiectare în funcţie de tipul vegetaţiei şi de înălţimea clădirii

Din aceste grafice rezultă următoarele concluzii:

− În cazul vegetaţiei intensive sporul forţei tăietoare seismice este important pentru primele 2÷3 niveluri sub acoperişul verde; ponderea acestui spor scade pe măsură ce creşte greutatea proprie a clădirii (gn)

− În cazul vegetaţiei extensive sporul forţei tăietoare la etajele inferioare (sub ultimul nivel) rămâne între 5 ÷ 20%.

− Concluziile de mai sus sunt valabile şi pentru clădirile cu înălţime mai mare (> P+3E) în sensul că numai 2 ÷ 3 etaje din zona superioară

30


capătă un spor semnificativ al forţei tăietoare seismice datorită greutăţii suplimentare adusă de acoperişul verde. Sub acestea valoarea forţei tăietoare seismice nu se modifică semnificativ în raport cu clădirile cu acoperiş normal.

6.1.5. Siguranţa structurală a clădirilor cu acoperişuri verzi

(1) Pentru clădirile cu acoperişuri verzi verificarea satisfacerii cerinţei de rezistenţă şi stabilitate se face cu criteriile şi/sau parametrii de performanţă folosiţi pentru toate construcţiile civile şi industriale la care se adaugă criteriile şi/sau parametrii specifici din prezentul ghid.

Verificarea se face pe baza conceptului de stări limită. (2) Stările limită sunt definite în conformitate cu SR EN 1990:

a. stări limită ultime, care se referă la condiţiile tehnice de performanţă de stabilitate, de rezistenţă şi de ductilitate;

b. stări limită ale exploatării normale, care se referă la condiţia tehnică de performanţă de rigiditate; în cazul structurilor din beton armat sau beton precomprimat dimensionarea ultimului planşeu trebuie să aibă în vedere, în special, verificarea fisurării şi a deformaţiilor de lungă durată.

(3) Pentru clădirile cu acoperişuri verzi se folosesc aceleaşi metode de calcul ca şi pentru toate celelalte clădiri civile şi industriale.

(4) Pentru clădirile cu acoperişuri verzi, satisfacerea cerinţei de "rezistenţă

şi stabilitate" pe întreaga durată de exploatare se asigură şi prin măsuri specifice referitoare la:

− concepţia generală şi de detaliu a tuturor părţilor construcţiei ;

− proprietăţile, performanţele şi utilizarea materialelor şi produselor de construcţie;

− calitatea execuţiei;

− executarea lucrărilor de întreţinere. 6.1.6. Durabilitatea clădirilor cu acoperişuri verzi

(1) Asigurarea durabilităţii implică măsuri de protecţie la acţiunile agenţilor fizici, chimici şi biologici din mediul înconjurător (mediul natural şi mediul de exploatare).

În particular, se vor respecta prevederile referitoare la durabilitate, inclusiv protecţia anticorozivă, din următoarele reglementări: a. Pentru elementele din beton armat şi beton precomprimat:

SR EN 1992-1-1 b. Pentru elementele din oţel : SR EN 1993-1-1

Pentru durabilitatea straturilor de termo-hidroizolaţii se vor vedea specificaţiile respective.

31


6.2. Proiectarea acoperişurilor verzi din punct de vedere al cerinţei

esenţiale de securitate la incendiu 6.2.1 Se consideră că acoperişurile verzi intensive nu sunt sensibile la scântei şi

sunt rezistente la radiaţia termică. Datorită stratului gros de pământ (> 20cm) şi faptului că sunt udate cu

regularitate, ele pot fi considerate acoperişuri fără pericol de incendiu. 6.2.2 Acoperişurile verzi extensive sunt considerate rezistente la scântei şi la

radiaţia termică dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: - substratul are grosime minimă de 3cm şi este alcătuit din produse

minerale - tipurile de plante utilizate nu prezintă risc de incendiu - sa aibă prevăzute fâşii perimetrale continui de minimum 50 cm lătime,

între zona de vegetaţie şi orice accident în câmpul sau marginea învelitorii (atic, balustrade, luminatoare, străpungeri, pereţi, etc), executate din produse/materiale clasa BROOF, (pietriş cu o grosime de cel puţin 50mm sau masa > 80 kg/mp, cu granulometria maximă a agregatului 32mm, minimă 4mm; dale minerale cu grosimea de cel puţin 40mm),

- realizarea pe direcţii perpendiculare a unor bariere cu înălţimea de cel puţin 30cm (măsurată de la cota superioară a stratului de pământ), la un interval de cel mult 40m, executate din materiale clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1.d0 sau fâşii continui de protecţie executate din produse/materiale clasa BROOF de cel puţin 1m lăţime, dacă deasupra acoperişului nu mai există alte niveluri care să pună problema propagării unui eventual incendiu.

- respectarea unei distanţe de minimum 5m faţă de faţadele în care sunt practicate ferestre.

Notă: Pentru produsele folosite la acest tip de acoperiş este necesară efectuarea

de încercări privind clasele de performanţă la foc în condiţii de utilizare finală, pentru fiecare caz în parte deoarece produsele nu sunt menţionate în tabelul ”Produse pentru construcţii folosite ca învelitori de acoperiş încadrate în clase de performanţă la foc exterior fără a fi nevoie să fie încercate” publicat în Anexa 3 din „Regulamentul privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc”.

6.2.3 Proiectarea acoperişurilor verzi din punct de vedere al cerinţei esenţiale de igienă, sănătate şi mediu Măsurători efectuate în Germania7 arată că un substrat de 10cm grosime reduce cu 99% propagarea în adâncime a radiaţiilor electromagnetice. Acest

7 Herman 2003 citat de Goya Ngan în Green Roof Policies: Tools for Encouraging Sustainable Design, 2004

32


fapt poate afecta recepţia semnalului de telefonie mobilă dar este în acelaşi timp un factor care diminuează riscul radiaţiilor electromagnetice asupra sănătăţii oamenilor. Plantele consumă bioxid de carbon şi eliberează oxigen,contribuind astfel la asigurarea unui aer mai curat. Datorită fenomenului de evapo-transpiraţie, aerul din vecinătatea acoperişurilor verzi este mai rece şi mai umed, fapt care conduce şi la filtrarea şi depunerea prafului. Prin reducerea pierderilor de căldură din clădire şi ca urmare a fenomenului de evapo-transpiraţie se reduce efectul de insule de căldură din mediul urban. Crearea de acoperişuri verzi în spaţiul urban presupune şi asigurarea bio-diversităţii. Acoperişurile verzi asigură, pe lângă funcţiunea de „plămân verde” al oraşului, şi zone posibile de loisir pentru comunitatea care utilizează clădirea respectivă. Programele medicale de terapie horticulturală – terapie complementară – pot fi mai uşor implementate dacă spaţiile verzi fac parte efectiv din aşezământul de sănătate.

6.2.4 Proiectarea acoperişurilor verzi din punct de vedere al cerinţei esenţiale de siguranţă în exploatare

Pentru evitarea alunecării şi căderii lucrătorilor care montează şi întreţin acoperişul verde trebuie luate măsuri de protecţie, cum ar fi balustrade, şine pentru agăţare, brâuri etc. Proiectantul trebuie să prevadă elementele de care să se fixeze corzile, nacelele etc, anume sistemele de ancorare şi şinele de culisare. Prevederea măsurilor de protecţie în timpul execuţiei şi în perioadele de întreţinere a vegetaţie este responsabilitatea constructorului şi a beneficiarului, nu a proiectantului sistemului de acoperiş verde.

6.2.5 Proiectarea acoperişurilor verzi din punct de vedere al cerinţei esenţiale

de protecţie împotriva zgomotului Substratul şi stratul vegetal reprezintă o încărcare suplimentară care contribuie la creşterea izolaţiei la zgomot aerian a spaţiilor de sub acoperiş. Acoperişurile verzi extensive fără pretenţii pot asigura şi o reducere a nivelului zgomotului cu 2 – 8dB în gama de frecvenţe înalte şi cu 5 – 13dB în gama de frecvenţe medii şi joase (50 – 2000Hz)8.

8 Connelly, M, Hodgson, M, Sound Transmission Loss on Green Roofs, Greening Rooftops for Sustainable Communities, Baltimore 2008

33


6.2.6 Proiectarea acoperişurilor verzi din punct de vedere al cerinţei esenţiale de economie de energie şi izolare termică

Acoperişurile verzi au o contribuţie în ceea ce priveşte reducerea

consumurilor de energie şi a costurilor de combustibil. Substratul şi stratul vegetal asigură răcire – vara - şi izolare termică - iarna - pentru apartamentele situate sub acoperiş.

Măsurători efectuate pe acoperişuri verzi comparativ cu cele pe acoperişuri

identice ca amplasare şi dimensiune dar cu hidroizolaţia protejată cu pietriş9 arată că un substrat de 20cm căruia i se asociază un strat de vegetaţie cu înălţimea cuprinsă între 20 şi 40cm are o valoare echivalentă pentru rezistenţa termică cu a unui strat de vată minerală 15cm.

Temperatura interioară din aceste spaţii devine constantă şi relativ apropiată ca valoare cu aceea din restul spaţiilor interioare ale clădirii.

Vegetaţia şi substratul acesteia contribuie la întârzierea eliminării apei de

pe suprafeţele acoperişului şi implicit reduc presiunea apei de ploaie asupra dispozitivelor de scurgere a apelor pluviale, de la acoperiş la sistemul de canalizare, asigurând în felul acesta o durată mai mare de serviciu pentru sistemele de preluare a apelor de pe acoperiş.

Aceleaşi surse citate mai sus8 precizează că un substrat cu grosimea de

20 – 40cm poate reţine o cantitate de 10 – 15cm de apă, ceea ce reprezintă o reducere a debitului cu 25%.

7. Prevederi specifice pentru acoperişuri în pantă Acoperişurile verzi nu sunt alcătuiri specifice numai pentru învelitorile plate. În general acoperişurile verzi au nevoie de o pantă minimă de 2%, pentru

asigurarea scurgerii apei. 7.1 În accepţia acestui ghid, acoperişul cu panta mai mare de 100 (18%) este

acoperişul la care trebuie luate măsuri de stabilizare a straturilor componente ale alcătuirii acoperişului verde. Cu cât e panta mai mare, cu atât pericolul de eroziune a substratului creşte şi trebuie asigurată protecţia acestuia.

7.2 Oricare ar fi tipul de învelitoare al versanţilor adiacenţi, este obligatoriu ca

versantul / versanţii pe care se proiectează / realizează acoperişuri verzi în pantă să fie prevăzut(i) cu o hidroizolaţie performantă bituminoasă sau polimerică (termoplastice sau elastice), nu numai partea de versant pe care se realizează acoperişul verde.

7.3 Primul strat hidroizolant trebuie nu doar lipit pe suport ci şi fixat mecanic, la pas de 5 – 10cm.

9 Minke, 1982 citat de Brad Bass, Bas Baskaran în Evaluating Rooftop and Vertical Gardens as an Adaptation Strategy for Urban Areas, în National Research Institute of Canada, contract NRCC-46737

34


7.4 Pentru hidroizolaţiile montate pe suport din lemn este necesară prevederea

unui strat de separare între suportul din lemn (astereala) şi hidroizolaţie. Acest strat poate fi realizat din ţesătură de fibră de sticlă, împâslitură din fibre poliesterice.

7.5 Suprapunerea marginilor membranelor hidroizolante depinde de modul de

lipire a acestora pe suport şi între ele: − membranele care se lipesc la cald trebuie să aibă marginile

suprapuse cu 4 – 5cm; − membranele care se lipesc cu adezivi de contact trebuie să aibă

marginile suprapuse cu cel puţin 5cm; − membranele bituminoase se suprapun cu cel puţin 10cm.

7.6 Se recomandă ca bariera contra rădăcinilor să fie prevăzută numai dacă

panta învelitorii este sub 100 (17,6%) 7.7 Se recomandă ca distanţa între burlane să nu depăşească 15m, pentru a

se asigura scurgerea eficientă a apelor de ploaie din stratul drenant. 7.8 Materialele din care se realizează stratul drenant al acoperişurilor verzi în

pantă sunt aceleaşi cu cele utilizate de acoperişurile plate (a se vedea 5.4): (1) agregate:

− dacă panta învelitorii este mai mică de 50 (8,8%) se pot utiliza oricare produse

− dacă panta învelitorii este cuprinsă între 50 şi 150 (8,8% - 26,8%) se vor prevedea straturi drenante realizate din agregate sparte

− dacă panta învelitorii este mai mare de 150 (26,8%) se vor utiliza traverse sau grile care să asigure stabilitatea straturilor care formează alcătuirea verde (strat drenant, substrat, strat vegetaţie)

Pentru împiedicarea eventualei perforări a stratului hidroizolant cauzate de

agregatele mai ascuţite (pietriş spart), este necesară prevederea unui strat de protecţie mecanică a hidroizolaţiei.

(2) membrane pentru drenare:

trebuie montate numai pe acoperişuri cu panta mai mică sau egală cu 200 (36,4%). − membranele din mase plastice expandate se montează cu rosturi

strânse şi se lipesc cu bandă adezivă − împâsliturile şi împletiturile fie se montează cu rosturi strânse şi prinderi

mecanice pe suport sau cu marginile petrecute şi solidarizate pe suport prin mijloace mecanice.

(3) plăci:

se pot monta şi pe pante mai mari de 200 (36,4%), cu rosturi strânse şi opritori la poală.

35


7.9 Stratul filtrant. Este un strat realizat din împâslituri care se suprapun la margini pe 10cm.

De asemenea se rabat pe verticală, până la limita superioară a substratului, acesta din urmă asigurând stratului filtrant o protecţie împotriva agenţilor de mediu şi a radiaţiilor UV. Jgheaburile trebuie protejate în astfel de straturi pentru evitarea colmatării cu material granular mărunt.

7.10 Substratul. Poate fi realizat din materiale neconsolidate, foi sau împâslituri. Materialele neconsolidate se montează în stare umedă şi se menţin în

această stare până la plantarea stratului vegetal. Stabilitatea amestecurilor de materiale neconsolidate poate fi asigurată

dacă proporţia de substanţe organice nu depăşeşte 30% din volumul total al substratului.

La pante peste 200 (36,4%) este necesară stabilizarea substratului cu opritori la poală (ca şi în cazul straturilor drenante: a se vedea 7.8)

Substratul în foi este utilizat ca prim strat, peste care se aplică substratul din materiale neconsolidate.

Împâsliturile se utilizează de asemenea ca strat suport sau strat intermediar pentru substratul din materiale neconsolidate. Este necesar mai ales în cazul substraturilor subţiri.

Pentru a stabiliza versanţii până la consolidarea acestora cu rădăcinile plantelor, este recomandată prevederea unor plase sau ţesături care închid între ochiuri elemente ale substratului.

În zonele supuse acţiunii vântului (zona marginală, la colţuri) se recomandă

prevederea de elemente de lestare (dale, pietriş spălat etc.) 7.11 Vegetaţia. În cazul acoperişurilor verzi în pantă se pune problema tipului de vegetaţie

şi a modului de însămânţare a versanţilor acoperiţi. Tipul de acoperiş este întotdeauna extensiv.

Plantele se pot însămânţa direct, pot fi plantaţi lăstari sau se pot prevedea covoare vegetale10.

7.11.1 Pentru a nu fi luate de vânt, seminţele se amestecă cu nisip sau rumeguş şi

pot fi pulverizate pe acoperiş. Seminţele trebuie acoperite cel puţin cu 5cm de substrat. Se recomandă rolarea suprafeţei.

Substratul trebuie menţinut în permanenţă umed în perioada de germinare şi creştere iniţială a plantelor.

7.11.2 O altă tehnică de depunere a seminţelor pe suprafaţa versanţilor este

aceea de amestecare a seminţelor cu apă, fertilizant, mulci şi lianţi. Acest amestec se pulverizează pe suprafaţa substratului într-o operaţiune unică. Nu este necesară rolarea suprafeţelor.

10 Schunck, E, Oster, H J, Bartel, R, Kiessl, K, Roof Construction Manual, Birkhauser Publishers, 2003

36


7.11.3 Plantarea manuală sau mecanică de răsaduri. Aceste ierburi au înălţimea cuprinsă între 10 şi 40mm. Plantarea lor se poate face înaintea operaţiei de depunere lichidă a seminţelor (a se vedea 9.1.1.2) sau după depunerea prin pulverizare a seminţelor (9.1.1.1). Plantarea mecanică se face utilizând tot o metodă udă de pulverizare a unui amestec de plante şi apă. Ulterior acestei operaţii se prevede o acoperire cu strat subţire de mulci sau rumeguş sau se realizează o operaţiune de rolare.

7.11.4 Covoare vegetale precultivate

Acestea sunt derulate pe suprafeţe nivelate şi sunt pozate cu rosturi strânse, pe un suport semi-umed. Straturile suport sau straturi intermediare textile se montează cu petrecerea rosturilor pe circa 10cm. Ele pot fi stabilizate împotriva eroziunii şi împrăştierii din vânt fie prin prevederea de elemente de lestare, fie prin acoperire cu reţele metalice.

Covoarele se transportă şi se depozitează în spaţii umbroase şi nu mai mult de 3 zile până la punerea lor în operă.

Semănarea, plantarea sau montarea covoarelor vegetale se recomandă a

se face primăvara. 7.12 Prevenirea alunecării straturilor11poate fi făcută

- local, cu pane sau profilaţii singulare; - unidirecţional, transversal pe pantă, cu şipci sau elemente care să

asigure geometria necesară măririi suprafeţei de contact între substrat şi suportul acestuia.

- uniform pe suprafaţă, prin utilizarea de - materiale profilate - covoare vegetale stabilizate - împâslituri textile - textile pentru stabilizarea pantelor - reţele tip fagure - reţele de şipci

Pentru asigurarea stabilităţii versanţilor plantaţi este de avut în vedere următoarea schem Panta versantului Măsuri pentru stabilizarea substratului

≥ 100 - hidroizolaţie şi barieră contra rădăcinilor - jgheaburi de poală ranforsate

≥ 150 - utilizarea de ţesături de asigurarea a stabilităţii substratului ≥ 200

- prevederea de elemente de asigurare a stabilităţii - unidirecţional - bidirecţional - rasteruri din mase plastice

≥ 300 - utilizarea covoarelor vegetale precultivate

11 Schunck, E, Oster, H J, Bartel, R, Kiessl, K, Roof Construction Manual, Birkhauser Publishers, 2003

37


8. Prevederi specifice pentru acoperişuri plate În general analiza straturilor specifice a avut în vedere acoperişurile plate

(cu panta peste 2%. 9. Precizări privind execuţia acoperişurilor verzi O parte din elementele de execuţie au fost prezentate la capitolele

corespunzătoare analizei straturilor. Precizările care se fac aici au în vedere elementele de specificitate pentru

construcţia celor două tipuri generice de acoperişuri verzi: în pantă şi plate.

- Prevederi specifice referitoare la straturile care alcătuiesc structura termo-hidroizolantă se găsesc în NP 040-2002 Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri şi în NP 069-2002 Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea învelitorilor acoperişurilor în pantă la clădiri

9.1 Prevederi pentru punerea în operă a straturilor specifice structurii

vegetalizate sunt date la cap.7. Ordinea operaţiunilor este următoarea, după realizarea hidroizolaţiei:

- bariera contra rădăcinilor, dacă este nevoie (dacă hidroizolaţia nu asigură, conform specificaţiilor produsului – şi funcţiunea de barieră contra rădăcinilor); modul de punere în operă, gradul de suprapunere a marginilor membranelor şi modul de realizare a etanşărilor va respecta indicaţiile producătorului (specificaţia produsului)

- strat drenant. Dat fiind că produsele dedicate pot asigura mai multe funcţiuni (strat de barieră contra rădăcinilor, strat drenant, strat de retenţie a apei, strat de aerare), modul de punere în operă va respecta întocmai indicaţiile producătorului (specificaţia tehnică), inclusiv pozarea sistemelor de preluare a apei de pe versanţi şi direcţionarea la burlane.

- Strat filtrant. modul de punere în operă va respecta întocmai indicaţiile producătorului (specificaţia tehnică).

În funcţie de tipul de acoperiş, peste stratul filtrant se prevăd straturi specifice (9.2 şi 9.3)

9.2 Prevederi specifice acoperişurilor plate - asigurarea benzilor de drenare (la diferite tipuri de racord cu elemente

care străpung hidroizolaţia, la legătura cu pereţi supraînălţaţi, cu aticul, la limita a 40m de terasă-grădină etc)

- aplicarea substratului pentru creştere, asigurarea umidităţii lui - plantarea vegetaţiei şi întreţinerea ei Notă: aşa cum se vede şi în Anexa 5, în cazul învelitorilor plate de tip extensiv şi

semi-extensiv se poate opta pentru elemente de tip cutie care se montează pe o hidroizolaţie protejată, în care sunt prevăzute şi plantele. Cutia are orificii de evacuare a apei pe hidroizolaţie

9.3 Prevederi specifice acoperişurilor în pantă

- asigurarea benzilor de drenare (la legătura cu jgheaburile, la străpungeri, în dreptul ferestrelor pentru mansardă etc)

38


- asigurarea stabilităţii versantului, în funcţie de panta acestuia; execuţia barierelor împotriva alunecării se face de la poală spre coamă

- aplicarea substratului pentru creştere, asigurarea umidităţii lui şi eventuala lui protejare împotriva alunecării

- pulverizarea de seminţe sau lăstari - udarea regulată până la consolidarea vegetaţiei.

10. Consideraţii economice

(1) Costurile unui acoperiş verde sunt mai mari decât cele ale acoperişului normal datorită costurilor suplimentare generate de materialele folosite şi de manopera specializată.

(2) Datele existente în literatura de specialitate (corespunzătoare

experienţei din Canada) 12 arată următoarea structură a costurilor pentru realizarea acoperişurilor verzi: − Proiectare şi urmărirea execuţiei → 10%

− Costul membranei rezistente la pătrunderea rădăcinilor →40%

− Materialele acoperişului verde (stratul de drenare, straturile de cultură, straturile de protecţie,etc.) → 20%

− Vegetaţia → 5%

− Manopera de execuţie→ 15%

− Sistemul de irigare → 10% 10.1 Durata de exploatare

(1) Durata de exploatare a acoperişului verde este perioada în cursul căreia performanţele acestuia sunt menţinute la un nivel compatibil cu satisfacerea cerinţelor din tema de proiectare.

(2) Stabilirea duratei de exploatare, raţională din punct de vedere economic, se obţine prin luarea în considerare a tuturor costurilor probabile pe întrega durată de viaţă (de exploatare) proiectată (Life Cycle Cost):

− costurile proiectării, execuţiei şi exploatării;

− costurile rezultate din situaţiile de imposibilitate de utilizare;

− riscurile şi consecinţele unei diminuări a performanţelor construcţiei în timpul duratei de exploatare şi costul asigurării corespunzătoare acestor riscuri;

− costurile renovărilor parţiale;

12 Peck, Steven & Kuhn, Monica: " Design Guidelines for Green Roofs ", Ontario Association of Architects. Peck, Steven, Callaghan, Chris & Kuhn, Monica: " Greenbacks from green roofs: forging a new industry in Ccanada " Canada Mortgage and Housing Corporation, March 1999

39


− costul inspecţiilor, întreţinerii şi reparaţiilor;

− costul dezafectării (demolare, reciclarea materialelor);

− costul măsurilor de protecţie a mediului. (3) Durata de exploatare a acoperişurilor verzi (apreciată la circa 35÷40 de

ani) este mai mare decât cea a acoperişurilor normale (apreciată la circa 15÷20 de ani) deoarece straturile de termo-hidroizolaţii sunt protejate prin materialul de cultură şi de vegetaţie

10.2 Întreţinere Întreţinerea unui acoperiş verde presupune parcurgerea a două etape

distincte: (1) întreţinerea după plantare, care poate dura până la doi ani, în care are

loc procesul de consolidare a plantelor. Este o perioadă în care substratul trebuie să rămână în permanenţă umed. Este mai ales cazul acoperişurilor extensive, unde u fost utilizate seminţe şi eventual lăstari pulverizaţi cu mulci pe suport.

(2) întreţinerea pe perioada de serviciu a acoperişului verde, care presupune cel puţin o dată pe an inspecţia şi plivirea plantelor uscate sau a buruienilor în cazul acoperişurilor semi-intensive.

Acoperişurile terasă grădină intensive necesită oricum o întreţinere dedicată, în funcţie de utilizarea terasei respective şi care ţine cont de plantele corespunzătoare fiecărui anotimp, de perioada lor de creştere, înflorire etc, astfel încât în orice moment din an terasa respectivă să aibă un aspect controlat.

11 Amenajarea acoperişurilor verzi pe clădiri existente

Amenajarea acoperişurilor verzi pe clădirile existente implică parcurgerea următoarelor etape: 1. Formularea de către beneficiar a temei de proiectare pentru acoperişul

verde (tipul vegetaţiei solicitat) 2. Expertizarea clădirii existente cu următoarele etape (conform Codului

P100-3/2008): 2.1. Colectarea informaţiilor disponibille şi stabilirea nivelului de

cunoaştere 2.2. Evaluarea calitativă 2.3. Evaluarea prin calcul

3. Stabilirea capacităţii disponibile de rezistenţă şi a rigidităţii structurii existente pentru:

− încărcări verticale

− încărcări seismice Atragem atenţia că rezistenţa unei clădiri existente la încărcări seismice depinde în primul rând de nivelul de asigurare seismică iniţială care este

40


variabil în funcţie de prevederile reglementare existente la data proiectării clădirii. În aceste condiţii, este posibil ca realizarea acoperişului verde să fie condiţionată (acceptabilă / inacceptabilă) în funcţie de amploarea lucrărilor de intervenţie necesare pentru realizarea siguranţei seismice cerute de Codul P100-3/2008. În acest scop poate fi folosit procedeul simplificat care foloseşte ca parametru de apreciere a siguranţei seismice raportul între coeficientul seismic global prevăzut de reglementările tehnice la data proiectării şi coeficientul seismic global dat de reglementările actuale13. 4. Compararea capacităţii de rezistenţă şi a rigidităţii cu cerinţele rezultate

din tema de proiectare 5. Propunerea soluţiei pentru realizarea acoperişului verde în funcţie de

rezultatele analizelor de la 4.: a. realizarea acoperişului pe structura existentă dacă cerinţele nu

depăşesc capacitatea structurii; b. realizarea acoperişului cu consolidarea locală a ultimului planşeu

sau, dacă este cazul, a ansamblului structurii; c. demolarea şi refacerea acoperişului pentru satisfacerea cerinţelor de

rezistenţă şi de rigiditate. 6. Opţiunile de la punctele b şi c de mai sus trebuie să fie examinate pe

baza unei analiza "cost/beneficiu" . În cazul în care, prin temă, s-a prevăzut vegetaţie intensivă sau semi-intensivă se va examina şi oportunitatea adoptării unui sistem de cultură mai uşor (vegetaţie extensivă).

Pentru examinarea, în primă aproximaţie, a fezabilităţii unui acoperiş verde pot fi folosite graficele date la capitolul 6.1.6.4. Ca indicaţii generale de proiectare a acoperişurilor verzi pe clădiri existente trebuie avute în vedere următoarele:

− Pentru planşeele/acoperişurile uşoare uşoare (de exemplu structuri metalice acoperite cu panouri sandwich din tablă profilată şi termoizolaţie) există o probabilitate foarte ridicată ca să nu fie posibilă amenajarea unui unui acoperiş verde fără consolidarea structurii chiar şi în ipoteza vegetaţiei extensive. În cele mai multe cazuri, pentru aceste clădiri rezultă şi necesitatea consolidării structurii verticale şi a fundaţiilor

− În cazul clădirilor cu un singur nivel acoperite cu elemente prefabricate din beton precomprimat (chesoane, elemente T sau TT) cu greutate proprie de circa 2.0 ÷ 4.0 kN/m2 amenajarea acoperişurilor cu vegetaţie extensivă este posibilă în cele mai multe cazuri (este necesară însă o expertiză detaliată pentru a identifica tipul elementelor folosite şi capacitatea de rezistenţă a acestora). În funcţie de nivelul de protecţie seismică iniţială a clădirii este posibil să rezulte şi necesitatea consolidării ansamblului clădirii.

13 Petrovici, R, Protecţia localităţilor împotriva riscurilor naturale şi antropice Ed. Universitară "I.Mincu" Bucureşti, 2007

41


− În cazul clădirilor multietajate cu structură din zidărie sau din beton armat, cu planşee din beton armat, posibilitatea amenajării acoperişurilor verzi este condiţionată în primul rând de capacitatea de rezistenţă şi de rigiditatea ultimului planşeu. În multe cazuri sporul de greutate adus de vegetaţia extensivă şi, uneori, chiar de vegetaţia semi-intensivă, poate fi compensat, în mare parte, prin eliminarea straturilor de beton de pantă, a termoizolaţiilor şi a straturilor de protecţie a termo-hidroizolaţiilor.

42

Tabel 1 Specii de ferigi care pot fi utilizate pt. acoperişuri verzi

Legendă

Caractere specie

Cerinţe substrat

Ecologie

Origine/ răspândire în ţară

Recomandări

Sistematică (denumire populară/

Nr. crt. denumire ştiinţifică)

Înălţim

e m

ax. (

cm)

Dia

met

ru

(cm

)

perio

adîn

florir

e ă

frunz

e

Adâ

ncim

e (c

m)

pH

Trof

icita

te

Alte

cer

inţe

Um

idita

te

(sol

+aer

)

Rez

iste

nţă

la g

er

Lum

ina

Cur

enţi

aer

Pol

uare

-

Soluri bine drenate; substrat fibos; se înmulțește prin rizomi (primăvara) sau prin spori (toamna)

1.

Famila Polypodiaceae Feriguță Polypodium vulgare (erbacee perenă) 25

- 30

25 –

30

5-15

χ -

m

∗∗∗

●

Specie autohtonă Frecvente în zona de păduri stejar – etaj boreal în păduri, pe stâncării umbroase

Ω

Σ

2.

Famila Aspleniaceae Strașnic Asplenium trichomanes (erbacee perenă)

15

15 -

30

5

m

∗∗∗

φ

Specie autohtonă Frecvente în zona de păduri stejar – etaj boreal în păduri, pe stâncării

Soluri bine aprovizionate cu apă; pot crește pe substraturi foarte subțiri (Se poate instala în crăpăturile pereților vechi) se înmulțește prin spori (toamna)

Caractere specie I – XII: lunile în care specia înfloreşte Ω: frunze căzătoare Δ: frunze persistente

EcologieUmiditate (sol + aer)

χ - specie xerofilă (se poate dezvolta în condiţii de umiditate redusă în aer şi sol)m – specie mezofilă (specii care se dezvoltă pe soluri bine aprovizionate cu apă, revene – reavăn-jilave şi în condiţii de

umiditate suficientă în aer)h – specii higrofile (se dezvoltă pe soluri umede, dar fără ca apa să stagneze, reavăn – jilave,reavăn – umede; de

asemenea, în aer necesită condiţii de umiditate)H – higrofile (helofile: se dezvoltă pe soluri îmbibate cu apă, înmlăştinite)

Cerinţe substrat Rezistenţa la ger∗∗∗ - specie rezistentă la îngheţ (poate suporta temperaturi sub -150C)ph:

4,5 - specii extrem acidofile ∗∗- specie care poate suporta temperaturi între -5 - -150C4,5 – 5,5 – specii acidofile ∗- specie care poate rezista la temperaturi între 0 - -50C5,5 – 6,5 – specii slab acidofile 6,5 – 7,2 – specii neutrofile 7,2 - - specii bazifile Troficitate Lumina

● – specie de umbrăο - specie de lumină

φ - specie fototolerantă (suportă diferite grade de umbrire)

Μ - megatrofe: specii care se dezvoltă pe soluri cu troficitate foarte ridicată Ε - eutrofe: specii care necesită soluri cu troficitate mare Π- mezotrofe: specii care necesită soluri cu o troficitate mijlocie Ο - oligotrofe: specii de soluri sărace Σ- euritrofe : specii indiferente la gradul de troficitate al solului

43

Tabel 2 Specii de plante perene, suculente (crassulaceae) care supravieţuiesc pe substraturi subţiri (4-6 cm) ale acoperişurilor verzi

Caractere specie

Cerinţe substrat

Ecologie Nr. crt.

Sistematică (denumire populară/ denumire ştiinţifică)

Înălţim

e m

ax. (

cm)

Dia

met

ru

(cm

)

Rez

ist.

la

ger

Lum

ina

Cur

enţi

aer

Pol

uare

Origine/

Recomandări

Adâ

ncim

e (c

m)

pH

Trof

icita

te

Alte

ce

rinţe

Um

idita

te

(sol

+aer

)

perio

adă

înflo

rire

frunz

e răspândire în ţară

1.

Famila Crassulaceae Iarbă de şoaldină Sedum acre 5

- 15

nede

finit

ă

V-V

II

Δ 4-6

6,5

– 7,

2

Ο

χ

∗∗∗

ο

Sp. autohtonă Frecventă din zona de stepă – etaj fag, pe soluri scheletice, ziduri, pietri�, nisip

Soluri bine drenate; locuri însorite, călduroase pe timpul verii. Înmul�irea prin divizarea plantelor mamă din primăvară până la mijlocul verii, sau prin semin�e toamna sau primăvara

2.

Famila Crassulaceae Sedum album 5

- 20

nede

finit

ă

VI-V

II

4-6

6,5

– 7,

2

Ο

χ

∗∗∗

ο

Sp. autohtonă Sporadică, din etaj gorun – etaj boreal, pe stâncării, pietri�uri


3.

Famila Crassulaceae �oaldină aurie Sedum hispanicum (plantă anuală - bisanuală)

5-15

nede

finită

VI -

VII

4-6

∗∗∗

ο

6,5

– 7,

2 Ο χ

Sp. autohtonă Frecventă din etaj fag – etaj subalpin, în locuri uscate, însorite, pietroase

Soluri bine drenate; locuri însorite, călduroase pe timpul verii. Înmul�irea prin semin�e primăvara devreme, în răsadni�e sau direct în câmp la mijlocul verii

4.

Famila Crassulaceae Sedum rupestre 15

- 20

nede

finită

VI -

VII

4-6

6,5

– 7,

2

Ο χ

∗∗∗

ο

Sp. autohtonă Rară, etaj gorun – etaj fag, pe stâncării, nisipuri, soluri scheletice


5.

Famila Crassulaceae Sedum sexangulare 6-

15

nede

finită

VI -

VII

4-6

6,5

– 7,

2

Ο χ

∗∗∗

Sp. autohtonă Sporadică, zona păduri de stejar – etaj boreal, pe stâncării înierbate ziduri, nisipuri,


ο

6.

Famila Crassulaceae Sedum spurium V

I - V

III

4-6

6,5

– 7,

2

Ο χ

5-20

nede

finită

∗∗∗

ο

Specie originară din Caucaz Soluri bine drenate; locuri însorite, călduroase pe timpul verii. Înmul�irea prin divizarea plantelor mamă din primăvară până la mijlocul verii, sau prin semin�e toamna sau primăvara

7.

Famila Crassulaceae Sempervivum tectorum 20

- 50

Până

la

20

VIII

- IX

4-6

6,5

– 7,

2

Ο

χ

∗∗∗

ο

Specie originară din zona montană a Europei

Soluri bine drenate; locuri însorite. Înmul�irea prin plantulele formate de planta mamă, vara

8.

Famila Crassulaceae Verzişoare de munte Sempervivum montanum

5-20

10

VII-

IX

4-6

5,5

– 6,

5

Ο

χ

∗∗∗

ο

Specie autohtonă Sporadică, et. boreal – et. alpin, pe stâncării

Soluri bine drenate; locuri însorite. Înmul�irea prin plantulele formate de planta mamă, vara

44

Tabel 3

Specii de plante perene, care supravieţuiesc pe substraturile cuprinse între 6 şi 10cm ale acoperişurilor verzi

Caractere specie

Cerinţe substrat

Ecologie

Nr. crt.


denumire ştiinţifică)

Înălţim

e m

ax.(

cm)

Dia

met

ru

(cm

)pe

rioadă

înflo

rire

frunz

e

Adâ

ncim

e (c

m)

pH

Trof

icita

te

Alte

ce

rinţe

Um

idita

te

(sol

+aer

) R

ezis

t. la

ge

r Lu

min

a

Cur

enţi

aer

Pol

uare

Origine/ răspândire în ţară

Recomandări

1.

Famila Caryophyllaceae Garofiţă de câmp Dianthus carthusianorum 30

– 6

0

6 VI-V

III

Ω

6

-10

6

,5

– 7,

2

∗∗∗

ο

Sp. autohtonă Frecv., z.păd.stejar – et. fag, în paji�ti

Soluri bine drenate; locuri însorite, pământuri u�or alcaline. Se înmul�e�te prin semin�e sau buta�i

2.

Famila Lamiaceae Cimbrişor Thymus pulcherrimus 10

VI-I

X

Ω

6-10

6,5

–

7,2

∗∗∗

ο

Sp. autohtonă Frecv., et. alpin, în paji�ti, pe stâncării, grohoti�uri

Soluri bine drenate, în locuri însorite. Se înmul�esc prin buta�i sau prin înrădăcinarea tulpinilor în cursul verii.

3.

Famila Brassicaceae Ciucuşoară Alyssum montanum 5-

25

15

IV-V

I

Ω

6-10

6

,5

– 7,

2

Soluri bine drenate, locuri însorite. Se înmul�e�te prin buta�i din plante primăvara sau prin semin�e toamna

∗∗∗

ο

Sp. autohtonă, în et. gorun – etaj fag, pe stâncării înierbate

Soluri bine drenate, se înmul�e�te prin semin�e toamna sau prin fragmente de plante toamna sau primăvara

Sp. autohtonă, în et. subalpin – et. alpin, pe stâncării, soluri scheletice, în locuri însorite

4.

Famila Rosaceae

6

,5

– 7,

2

Potentilla crantzii

10-2

0

6-10

10-2

0

V -

VIII

ο Ω ∗∗∗

5.

Famila Campanulaceae Clopoţei Campanula carpatica 10

-40

30

VI -

IX

Ω

6-10

7

,2

calc

ifilă

m

∗∗∗

φ

Sp. autohtonă, în etaj fag – etaj subalpin, pe stâncării calcaroase

Soluri bine drenate, umede; se înmul�esc prin semin�e toamna sau prin despăr�irea tufelor primăvara

Legendă:

Caractere specie Ecologie I – XII: lunile în care specia înfloreşte Umiditate (sol + aer) Ω: frunze căzătoare χ - specie xerofilă (se poate dezvolta în condiţii de umiditate redusă în aer şi sol)

m – specie mezofilă (specii care se dezvoltă pe soluri bine aprovizionate cu apă, revene – reavăn-jilave şi în condiţii de umiditate suficientă în aer) Δ: frunze persistente h – specii higrofile (se dezvoltă pe soluri umede, dar fără ca apa să stagneze, reavăn – jilave,reavăn – umede; de asemenea, în aer nec. condiţii de

umiditate) H – higrofile (helofile: se dezvoltă pe soluri îmbibate cu apă, înmlăştinite)

Cerinţe substrat Rezistenţa la ger 0ph: ∗∗∗ - specie rezistentă la îngheţ (poate suporta temperaturi sub -15 C)

4,5 - specii extrem acidofile 0C ∗∗- specie care poate suporta temperaturi între -5 - -154,5 – 5,5 – specii acidofile 5,5 – 6,5 – specii slab acidofile 6,5 – 7,2 – specii neutrofile 7,2 - - specii bazifile

∗- specie care poate rezista la temperaturi între 0 - -50C

Troficitate Lumina ● – specie de umbră Μ - megatrofe: specii care se dezvoltă pe soluri cu troficitate foarte ridicată ο - specie de lumină Ε - eutrofe: specii care necesită soluri cu troficitate mare

φ - specie fototolerantă (suportă diferite grade de umbrire) Π- mezotrofe: specii care necesită soluri cu o troficitate mijlocie Ο - oligotrofe: specii de soluri sărace

Σ- euritrofe : specii indiferente la gradul de troficitate al solului

45

Tabel 4 Specii de plante cu bulbi, rizomi care pot fi utilizate pt. acoperişuri verzi

Caractere specie

Cerinţe substrat

Ecologie


Recomandări Nr. crt.

Origine/

Adâ

ncim

e (c

m)

Înălţim

e m

ax. (

cm)

Trof

icita

te

Um

idita

te

(sol

+aer

) R

ezis

t. la

ge

r

Dia

met

ru

(cm

) pe

rioadă

înflo

rire

Pol

uare

Lum

ina

Cur

enţi

aer răspândire în ţară

Alte

ce

rinţe

frunz

e

pH


Soluri bine drenate; locuri însorite, călduroase pe timpul verii Famila Liliaceae

6,5

– 7,

2

30 -

40

10 -

20

IV -

V

Specie Originară din Asia Mică

20

1. Lalea

ο Ω ∗∗∗ Tulipa clusiana

Soluri bine drenate; locuri însorite; înmul�irea prin bulbi la sfâr�itul verii sau prin semin�e toamna (se poate autoînsămân�a)

Famila Liliaceae

6,5

– 7,

2

10 –

15

10 -

20

IV -

V

2.

5 - 8

Muscari azureum

ο ∗∗∗

3.

Famila Liliaceae Ceapa ciorii Muscari comosum 20

- 30

10 -

12

VI -

VII

10 -

20

6,5

– 7,

2

χ - m

∗∗∗

ο

Specie autohtonă Frecventă la marginea pădurilor din zona de silvostepă – etaj gorun

Soluri bine drenate; locuri însorite; înmul�irea prin bulbi la sfâr�itul verii sau prin semin�e toamna

4.

Famila Alliaceae Hajmă păsărească Allium flavum 10

– 3

5

5 - 8

VII

- VIII

10 -

20

6,5

– 7,

2

χ

∗∗∗

ο

Specie autohtonă Sporadică, zona de stepă – etajul gorun în paji�ti, tufări�uri, locuri aride, stâncoase

Soluri bine drenate; locuri însorite; înmul�irea prin bulbi planta�i toamna

Soluri bine drenate; locuri însorite; înmul�irea prin bulbi planta�i toamna

Famila Alliaceae 6,

5 –

7,2

VI -

VIII

10 -

20

12-2

5 5.

5-10

χ ο ∗∗∗ Allium schoenoprasum

Soluri bine drenate; locuri însorite; soluri u�or alcaline; înmul�irea prin divizarea rizomilor toamna (la 3-4 ani)

Specie autohtonă Famila Iridaceae

10 -

15

10 -

20

IV -

V

frecventă, zona de stepă – etajul gorun în paji�ti însorite

6. Ο

7,2 χ Răţşoară ο ∗∗∗

Iris pumilla

Soluri bine drenate; locuri însorite; soluri u�or alcaline; înmul�irea prin divizarea rizomilor toamna (la 3-4 ani)

Specie originară din estul zonei mediteraneene

Famila Iridaceae

60 -

120

10 -

20

V -

VI 7.

χ - m

Ε

7,2

Stânjenei

ο ∗∗∗ Iris germanica

8.

Famila Iridaceae Stânjenei Iris graminea 20

- 40

V -

VI

10 -

20

7,2

Ε

χ - m

∗∗∗

ο

Specie autohtonă, frecventă în zona de silvostepă – etaj gorun în paji�ti, margini de pădure

Soluri bine drenate; locuri însorite; soluri u�or alcaline; înmul�irea prin divizarea rizomilor toamna (la 3-4 ani). Se resimte dacă este mutată

46

Tabel 5 Specii de plante anuale care pot fi utilizate pentru acoperişuri verzi

Legendă

Caractere specie Cerinţe substrat Ecologie


Recomandări Nr. crt.

Origine/

Adâ

ncim

e (c

m)

Trof

icita

te


Înălţim

e m

ax(c

m)

Dia

met

ru

(cm

)pe

rioadă

înflo

rire

frunz

e

pH

Alte

ce

rinţe

Um

idita

te

(sol

+aer

)R

ezis

t. la

ge

r

Pol

uare

răspândire în ţară

Lum

ina

Cur

enţi

aer

Soluri bine drenate; locuri însorite, pământuri u�oare, nisipoase

Famila Asteraceae

6,5

– 7,

2

Păm

ântu

riu�

oare

30 –

90

20 -

25

Vii

- IX

Sp. originară din America de Nord

20

Lipscănoiaice, ocheşele 1.

ο Ω ∗∗∗ Coreopsis tinctoria

Soluri bine drenate, substrat u�or Famila Asteraceae

6,5

– 7,

2

30 –

40

20 -

25

Vii

- IX

2. Sp. originară din Mexic 20

m

Cosmos, Mărăraş

Ω ο ∗∗∗Cosmos sulphureus

Sp. autohtonă, în zona de stepă – etaj fag

Soluri bine drenate, substrat cu fertilitate medie - scăzută Famila Asteraceae

6,5

– 7,

2

30 –

70

20 -

25

Vii

- IX

3.

20

χ Albăstrele ο Ω Π ∗∗∗

Centaurea cyanus

4.

Famila Ranunculaceae Chica voinicului Nigella damascena 20

– 5

0

30

V -

VIII

Ω

20 -

25

6,5

– 7,

2

Ε

m

∗∗∗

Sp. originară din z. mediteraneană

Soluri bine drenate, fertile

ο

Soluri bine drenate, u�oare; Sp. autohtonă, în zona de stepă – etaj gorun

Familia Papaveraceae

6,5

– 7,

2

30 –

60

Locu

ri ni

sipo

as

20 -

25

VI -

VII 5.

45

χ Mac cornut Ω ο ∗∗∗Glaucium flavum

Caractere specie Ecologie I – XII: lunile în care specia înfloreşte Umiditate (sol + aer) Ω: frunze căzătoare χ - specie xerofilă (se poate dezvolta în condiţii de umiditate redusă în aer şi sol)

m – specie mezofilă (specii care se dezvoltă pe soluri bine aprovizionate cu apă, revene – reavăn-jilave şi în condiţii de umiditate suficientă în aer) Δ: frunze persistente h – specii higrofile (se dezvoltă pe soluri umede, dar fără ca apa să stagneze, reavăn – jilave,reavăn – umede; de asemenea, în aer nec. condiţii de

umiditate) H – higrofile (helofile: se dezvoltă pe soluri îmbibate cu apă, înmlăştinite)

Cerinţe substrat Rezistenţa la ger ph:4,5 - specii extrem acidofile 4,5 – 5,5 – specii acidofile 5,5 – 6,5 – specii slab acidofile 6,5 – 7,2 – specii neutrofile 7,2 - - specii bazifile

∗∗∗ - specie rezistentă la îngheţ (poate suporta temperaturi sub -150C) 0C ∗∗- specie care poate suporta temperaturi între -5 - -15


Troficitate Lumina ● – specie de umbră Μ - megatrofe: specii care se dezvoltă pe soluri cu troficitate foarte ridicată ο - specie de lumină Ε - eutrofe: specii care necesită soluri cu troficitate mare

φ - specie fototolerantă (suportă diferite grade de umbrire) Π- mezotrofe: specii care necesită soluri cu o troficitate mijlocie Ο - oligotrofe: specii de soluri sărace

Σ- euritrofe : specii indiferente la gradul de troficitate al solului

47

Tabel 6 Specii de plante lemnoase care pot fi utilizate pentru acoperişuri verzi

Caractere specie

Cerinţe substrat

Ecologie

Origine/

răspândire în ţară

Recomandări

Sistematică (denumire populară/ Nr. crt. denumire ştiinţifică)

Alte

cer

inţe

Cur

enţi

aer

Rez

iste

nţă

la g

er

Adâ

ncim

e (c

m)

Înălţim

e m

ax. (

cm)

Trof

icita

te

Um

idita

te

(sol

+aer

)

Dia

met

ru

(cm

)

perio

adă

înflo

rire

Pol

uare

Lum

ina

frunz

e

pH

1.

Famila Fabaceae (Leguminosae) Grozamă Genistella sagittalis (subarbust târâtor)

1- 2

5

5 - 2

0

V -

VII

Ω

20 -

25

4,5

- 6,

5

Ο

calc

ifugă

χ - m

∗∗∗

ο

Specie autohtonă Frecvenţă în zona de păduri stejar – etaj fag (până la 1200 m altitudine)

Soluri bine drenate; cerinţe scăzute faţă de elemente nutritive; în plin soare. Transplantarea poate să o afecteze.Înmulţirea prin seminţe (toamna) sau butaşi (vara) din lăstari sau ramuri parţial lignificat.

Specie alohtonă Bun pt. soluri sărace, uscate; necesită locuri însorite; creşte bine pe orice substrat, dar bine drenat: înmulţire prin seminţe sau drajoni (toamna)

2. Salcâm roşu

Robinia hispida (arbust stolonifer) 10

0- 3

00

100-

300

Sen

sibi

l

25 –

30

Hab

itat

larg

V -

VI (Am. de Nord)

Ω ∗∗∗ ο

Specie autohtonă 3. Drob

Cytisus nigricans (subarbust)

30 –

150

150

VI -

VIII

Ω

20 -

25

4,5

– 5,

5

Ο Sp.

pi

onie

ră

χ m

∗∗∗

Frecvenţă în zona de stepă – etaj fag (până la 1200 m altitudine)

Locuri însorite, soluri bine drenate, fertile (dar nu supraîngrăşate). Transplantarea îl poate afecta. Înmulţirea prin seminţe toamna sau butaşi vara

ο

4.

Drobiţă Genista tinctoria (subarbust)

10–6

0 (1

50)

(150

)

Vi -

VII

Ω

20 -

25

4,5

- 6

Ο

χ m

∗∗∗

ο

Specie autohtonă Frecvenţă în zona de păduri stejar – etaj fag (până la 1200m altitudine)

În plin soare, soluri bine drenate, fertilitate medie. Înmulţirea prin seminţe (toamna) sau butaşi (vara) din lăstari sau ramuri parţial lignificat.

Specie autohtonă În plin soare, soluri bine drenate, fertilitate medie.

Creşt

ere

lentă

(30)

100

(30)

100

20 -

25

V -

VI 5. Caragană Caracteristic Dobrogei Înmulţire prin butaşi vara, seminţe toamna

χ Caragana frutex (arbust) Ω Ο ∗∗∗ ο

Legendă Caractere specie Ecologie I – XII: lunile în care specia înfloreşte Umiditate (sol + aer) Ω: frunze căzătoare χ - specie xerofilă (se poate dezvolta în condiţii de umiditate redusă în aer şi sol)

m – specie mezofilă (specii care se dezvoltă pe soluri bine aprovizionate cu apă, revene – reavăn-jilave şi în condiţii de umiditate suficientă în aer)Δ: frunze persistente h – specii higrofile (se dezvoltă pe soluri umede, dar fără ca apa să stagneze, reavăn – jilave,reavăn – umede; de asemenea, în aer nec. condiţii de

umiditate)

H – higrofile (helofile: se dezvoltă pe soluri îmbibate cu apă, înmlăştinite)Cerinţe substrat

Ecologieph: Rezistenţa la ger

04,5 - specii extrem acidofile C) ∗∗∗ - specie rezistentă la îngheţ (poate suporta temperaturi sub -154,5 – 5,5 – specii acidofile 0∗∗- specie care poate suporta temperaturi între -5 - -15 C 5,5 – 6,5 – specii slab acidofile 6,5 – 7,2 – specii neutrofile 7,2 - - specii bazifile


Troficitate EcologieLuminaΜ - megatrofe: specii care se dezvoltă pe soluri cu troficitate foarte

ridicată

● – specie de umbră ο - specie de lumină Ε - eutrofe: specii care necesită soluri cu troficitate mare

φ - specie fototolerantă (suportă diferite grade de umbrire) Π- mezotrofe: specii care necesită soluri cu o troficitate mijlocie Ο - oligotrofe: specii de soluri sărace Σ- euritrofe : specii indiferente la gradul de troficitate al solului

48

Tabel 7 Caracteristicile principalelor componente care intră în alcătuirea substraturilor

Componentul Caracterizare generală Greutate

Volumetrică (kg/m3)

Porozitate totală

Volum de aer (%)

Apa uşor

accesibilă (%)

Alte caracteristici

Pământul de frunze Rezultă din descompunerea frunzelor, timp de 2-3 ani

Pământ uşor Grad mare de afânare

pH 4,5 – 5,5 brun-negricioas

Pământul de ferigi Din descompunerea frunzelor, rizomilor, şi rădăcinilor de ferigi care cresc în condiţii naturale

Aspect fibros negru, pH acid pt. sp. acidofile

Pământul de ericacee Din descompunerea resturilor vegetale a unor plante din fam. Ericaceae

Uşor Grad mare de afânare

Brun-negricios pH 3 – 4,5 trebuie păstrat în condiţii de umiditate normalăpt. plante acidofile

Pământul de ţelină Este stratul de 10-12 cm de pământ natural, ridicat de la suprafaţa terenurilor cultivate cu lucernă, trifoi, de pe izlazurile naturale sau de pe suprafeţele gazonate cu amestecuri de ierburi

Greu redusă Brun-cafeniu Structură granulară Conţinut ridicat în elemente nutritive pH 6,5-8

Pământul de grădină De pe suprafeţele cultivate cu legume sau flori, fertilizate, întreţinute fără buruieni (fără erbicidare)

Structură bună, fertilitate mare

Mraniţa Prin fermentarea avansată a gunoiului de grajd (2 – 3 ani)

700 – 800 Aspect grăunţos, unsuros, închis la culoare; pH 7,5 – 7,8 (slab alcalin)

Turba Sediment format din resturi vegetale acumulate în locuri umede (în turbării) Pe plan mondial, datorită reducerii zăcămintelor exploatabile, a fost propus substratul pe bază de fibre de cocos

500 – 600 Conţinut relativ scăzut de elemente nutritive; liberă de agenţi patogeni şi seminţe de buruieni

a) Turbării de mlaştini eutrofe (turbării joase)

s-au format pe fundul unor lacuri, mlaştini sau albii de râu sau văi (turba neagră)

400 - 600 80 - 90 5 – 20 20 -25 Densitate aparentă: 0,25 – 0,30 Capacitate de reţinere a apei : de 4-5 ori greutatea proprie Reţinerea aerului după reumectare 4,3 % pH 6,0 – 6,5

b) Turbării de mlaştini oligotrofe sau turbării înalte

Formate sub păduri pe cumpăna apelor, pe orice formă de relief, pe roci silicioase, în condiţii de precipitaţii peste 750 mm anual (turba roşie, turba blondă, turba acidă sau turba fibroasă)

400 - 600 90 – 95 20 - 30 25 - 45 Densitate aparentă: 0,08 – 0,16 Capacitate de reţinere a apei : de 10 - 15 ori greutatea proprie Reţinerea aerului după reumectare 12,6% pH 3,0 – 5,0 apreciată pentru capacitatea ridicată de reţinere a apei

c) Turbării de mlaştini intermediare sau mezotrofe

80 - 85 5 - 15 Densitate aparentă: 0,16 – 0,25 Capacitate de reţinere a apei : 60 – 70% pH 4,5 – 5,5

Scoarţa de copac Din industria de prelucrare a lemnului Folosită în stare proaspătă pt. mic�orarea pierderilor de apă prin transpiraţie şi împiedicarea creşterii buruienilor, pt. păstrarea structurii solului – mulci Folosită după compostare pt. diferite amestecuri Pot înlocui turba când sunt amestecate cu pământ , dar are putere de reţinere a apei şi a elementelor fertilizante mică – pot apare carenţe la plante

175 – 250 (scoarţa proaspătă)

200 – 350 (scoarţa

compostată)

90 - 92 (scoarţă

proaspătă) 85 - 90 (scoarţă

compostată)

35 - 50 (scoarţă

proaspătă) 25 - 50 (scoarţă

compostată)

pH 5,0 – 6,5 (sc. proaspătă) pH 5,0 – 6,5 (sc. compostată) umiditate % 40 - 70 (sc. proaspătă) umiditate % 60 - 70 (sc. compostată)

49

Caracteristicile principalelor componente care intră în alcătuirea substraturilor Componentul Caracterizare generală Greutate

volumetrică(kg/m3)Porozitate

totală Volum

de aer (%) Apa uşor

accesibilă (%)

Alte caracteristici

Scoarţa de răşinoase 360 pH 3,5 – 5 Muşchiul vegetal Măreşte gradul de permeabilitate a substratului (pt.

speciile care cer un regim de aera�ie la nivelul rădăcinilor)

Rumeguşul Subprodus al industriei de prelucrare a lemnului; calităţile depind de speciile de la care provin. Folosit ca mulci sau în componenţa substraturilor, după compostare

pH ∠ 6 porozitate bună capacitate bună de reţinere a apei

Compostul din resturi menajere

Se obţine prin fermentaţie aerobă a deşeurilor menajere, la care se adaugă o serie de amendamente

Component cu acţiune antibiotică Se poate folosi în proporţie de cel mult 20 %

Compostul forestier Produs organic ce poate substitui turba Compostul din scoarţă de plop

pH 5,5

Fibre de lemn de răşinoase (hortifibre)

95 75 20 Densitate aparentă : 0,13 pH 5 contribuie la aerarea, structurarea şi îmbunătăţirea capacităţii de drenaj a amestecurilor în substrat se poate amesteca în substraturi pe bază de turbă

Compostul de rumeguş pH – variabil în funcţie de specie porozitate şi capacitate de reţinere a apei bune

Compostul provenit din cultura ciupercilor

În substraturile de cultură ale unor arbuşti Există riscul d esalinitate excesivă, care se diminuează în timp

Compostul din coji de orez

Îşi menţine bine structura

Reziduri din fibre de cocos

95 58-60 Densitate aparentă : 0,13 pH5,4 – 5,5 caracteristici fizice şi chimice asemănătoare turbei oligotrofe; stabilitate ridicată, foarte uşor umectabilă, îşi păstrează volumul, îşi menţine constantă umiditatea; degradare lentă (5 – 20 ani)

Reziduuri provenite de la fabrici de hârtie

Nisipul grosier Extras din cariere sau albiile râurilor 200 40 - 50 0-5 20 - 30 Măreşte gradul de afânare şi permeabilitate al substratului Uşurează reumectarea materialelor organice, asigură stabilitatea caracterelor fizice Densitate aparentă: 1,5 – 1,7 pH 4,0 – 8,5

Pietrişul Extras din cariere sau albiile râurilor Material cu stabilitate bună, utilizat pt. asigurarea drenajului

Pouzzolanul Material de origine minerală, provenit din roci vulcanice cu structură alveolară

65 45 - 60 20 - 25 Ameliorează aerarea substraturilor, le conferă stabilitatea caracteristicilor fizice Densitate aparentă 0,7 – 1,0 pH 6,5

Tuful vulcanic Cenuşa vulcanică fină, ca zăcământ între roci vulcanice 60 Reţinere puternică a apei Styromull – polistiren expandat

Produs sub formă de fulgi sau granule 20 -40 g/l Porozitate ridicată, capacitate redusă de reţinere a apei, pH neutru În amestec de 1-2 m3 la 100 m2 poate servi la structurarea şi permeabilizarea solurilor grele

50

Caracteristicile principalelor componente care intră în alcătuirea substraturilor

Componentul Caracterizare generală Greutate

Volumetrică (kg/m3)

Porozitate totală

Volum de aer (%)

Apa uşor

accesibilă (%)

Alte caracteristici

Poliuretanii – spuma de poliuretan

12 – 15 Capacitate mare de reţinere a apei, pH neutru

Hygromul – spuma de uree

22 Produs poros, cu structură spongioasă Capoacitate de reţinere a apei – 50% din volum, pH acid (3), timp de descompunere mare (eliberează azot, CO2, apă)

Biolaston Perlit Provine din prelucrarea industrială a unor roci

minerale, de origine vulcanică 120 - 200 90 -94 60 - 75 10 – 15 Densitate aparentă – 0,08 – 0,12

pH 7 – 7,5 Vermiculit Material de origine minerală, roci pe bază de silicaţi,

tratate termic şi expandate 80 – 150 92 – 96 30 – 40 15 – 20 Densitate aparentă – 0,01 – 0,09

pH 6,0 – 9,5 Vata minerală Produs obţinut prin prelucrarea la temperaturi înalte

a amestecului de roci vulcanice, calcaroase şi cocs 20 – 50 95 – 98 40 – 50 30 – 40 pH 7,0 – 9,5

Argila expandată Material de origine minerală – minerale argiloase, granulat, expandat

350 – 700 70 – 85 60-80 1 – 5 Densitatea aparentă : 0,3 – 0,7 pH 6 – 8; ameliorează, în amestec, aerarea substraturilor; are stabilitate fizică; se poate utiliza în cultură hidroponică

51

Anexa 1 VegetaŃia României

Etajele de climat ale României

Climat temperat, răcoros, mai umed:

Climat boreal, rece şi umed: Climat subalpin Climat alpin

Temp. medie anuală: 4-80C Temp. medie anuală: 2-4

0C Temp. medie anuală: 2→ - 0,5

0C Temp. medie anuală: -0,5→ - 2,5

0C

precipitaŃii: 650 – 1100 mm precipitaŃii: 1000 – 1200 mm precipitaŃii: 1200 mm precipitaŃii: peste 1400 mm

Zonele/etajele de vegetaŃie ale României

Zona/etaj Localizare Clima AsociaŃii vegetale zona stepei SE Ńării:

� Câmpia tabulară a Bărăganului de E � Partea cea mai joasă din Podişul

Moldovei � Podişul vălurat din N, centrul Dobrogei � Podişul plan din S Dobrogei

Altitudine: 20 – 100 m în Bărăgan; 100 – 200 m Moldova, Dobrogea

• uscată • Temp. medie anuală: 10-11

0C

• pp: 350 – 450 mm

� stepa petrofilă (în Dobrogea) � pe stâncării – tufărişuri submediteraneene � pe versanŃi N – stejar pufos � în luncă – zăvoaie, păduri, pajişti mezofile � pajişti halofile � asociaŃii ierboase arenicole

zona silvostepei

� Câmpii periferice CarpaŃilor Altitudine: 50 – 150 m

� Podişurile Moldovei, Dobrogei Altitudine: 50 – 250 m

• caldă, mai puŃin uscată • Temp. medie anuală: 9,5-10,5

0C

• pp: 500 – 600 mm

� asociaŃii cu arŃar tătărăsc (în N. Moldovei) � arŃar tătărăsc – stejar brumăriu (Dobrogea) � stejar pufos, cer, gârniŃă (Muntenia Oltenia) � porumbar, păducel (margini de pădure) � pajişti, pajişti halofile (lucernă, Festuca

valesiaca) zona

nemorală � N. Moldovei; centrul Transilvaniei

(podişuri joase) � SV Dobrogei (câmpii joase sau înalte) � Muntenia, Oltenia (piemonturi

fragmentate) � Banat, Crişana

Altitudine: 150 – 300 m

• Climat mai rece şi umed - a (N Moldovei, centrul Transilvaniei)

• Climat cald, suficient de umed - b

� a: stejari mezofili – stejar, gorun (prin defrişare s-au format pajişti secundare)

� b: stejari subtermofili, termofili – gârniŃă, cer (pajişti secundare)

� lunci: salcie, frasin, arin negru, stejar

Zonele/etajele de vegetaŃie ale României (continuare)

a) subetaj gorun (300 – 600 m) • caracter suboceanic • Temp. medie anuală: 7,5-9

0C

• pp: 650 – 750 mm • veri calde, umede • ierni blânde

� gorun, carpen (centrul, N Ńării) � păduri de amestec – tei, carpen (S Ńării) � pe soluri uscate – gorun (2 subspecii) � pe versanŃi umbriŃi – carpen, fag � pe versanŃi însoriŃi, în S, V – gorun, cer, gârniŃă � la poale – stejar, carpen � în locuri umede - arin � prin defrişare s-au instalat pajişti secundare

Etaj nemoral

� altitudine 300 – 1300 m. � pe dealuri, în partea mijlocie a munŃilor

a) subetaj fag (300 – 600 m) • caracter oceanic • Temp. medie anuală: 4-7,5

0C

• pp: 750 – 1 100 mm • veri răcoroase, umede, cu nebulozitate

mare • ierni blânde

� făgete montane � pinete (pe stâncării) � pe văi cu mult humus – frasin, paltin de munte � pe prundiş – arin alb � la altitudini mari – molid în amestec cu fag � prin defrişare s-au instalat pajişti secundare

Etaj boreal

� altitudine 1200 – 1750 m (în N) � altitudine 1300 – 1850 m (în S) � partea mijlocie şi superioară a munŃilor

• rece, umedă • Temp. medie anuală: 4-2

0C

• pp: 1000 – 1200 mm

� molidiş � molidiş cu muşchi de turbă � în zone defrişate – pajişti secundare

Etaj subalpin

� MŃii Maramureşului, Rodnei, Călimani, Bucegi, � Făgăraş, Parâng – Cindrel, łarcu – Godeanu, � Retezat, � Ceahlău, Ciucaş, Apuseni Altitudine: 1750 – 1850m

• Foarte rece, umedă • Temp. medie anuală: 2→ - 0,5

0C

• pp: peste 1200 mm

� tufărişuri de jneapăn � rarişti cu molid, jneapăn � pajişti � buruienişuri înalte – pe grohotişuri umezite, în văi � prin defrişarea jneapănului – pajişti, tufărişuri de

afin Etaj alpin

� Rodnei, Călimani � Făgăraş, Parâng – Cindrel, łarcu – Godeanu, � Retezat, Altitudine: 1750 – 1850m

• Foarte rece, umedă • Temp. medie anuală: -2,5→ - 0,5

0C

• pp: 1300 - 1400 mm • vânturi puternice

� pajişti de ierburi scunde � tufărişuri de arbuşti pitici � asociaŃii de plante în „pernuŃe”

Tabel cu arealul speciilor şi localizarea lor în condiŃiile climatului din România (etajele de vegetaŃie)

Arealul speciilor Localizare

• arcto – alpin • circumpolar

Climat foarte rece, din golurile (pajiştile) alpine

• boreal Climat rece, la altitudine între 1200 – 1800m • european • central – european

În păduri de foioase, pajişti mezofile, între 200 – 1200 m altitudine

• pontic – siberian partea de E, în climat continental • balcanice • submediteraneene

S,V Ńării, cu pătrunderi spre interiorul arcului carpatic

Harta provinciilor floristice ale României (corespunzătoare aproximativ zonelor, etajelor de vegetaŃie)

ANEXA 2 INFORMATIVĂ

Lista plantelor propuse pentru 'Acoperişuri verzi'

Plante lemnoase – Arbori

1. Acer campestre 2. Acer ginnala 3. Acer monspessulanum 4. Acer palmatum ‚Dissectum purpureum’ 5. Acer tataricum 6. Albizia julibrissin 7. Betula pendula 8. Cladrastis lutea 9. Cotinus coggygria

10. Cydonia oblonga 11. Elaeagnus angustifolia 12. Fraxinus ornus 13. Koelreuteria paniculata 14. Laburnum anagyroides 15. Malus niedzwetzkyana

16. Malus baccata 17. Malus floribunda 18. Morus alba ‚Pendula’ 19. Padus serotina 20. Pinus nigra 21. Pinus sylvestris 22. Prunus cerasifera 23. Prunus cerasifera var. pissardi 24. Robinia hispida 25. Robinia pseudoacacia 26. Salix caprea 27. Salix purpurea 28. Sorbus aucuparia 29. Taxus baccata – cultivaruri dwarf 30. Thuja orientalis – cultivaruri dwarf

Plante lemnoase – Arbuşti

1. Alnus viridis 2. Amygdalus nana 3. Berberis vulgaris 4. Berberis vulgaris ‚Atropurpurea’ 5. Berberis thunbergii 6. Buxus sempervirens 7. Caragana arborascens 8. Chamaecytisus albus 9. Chamaecytisus supinus

10. Chamaecytisus austriacus 11. Colutea arborescens 12. Cornus alba 13. Cornus mas 14. Cornus sanguinea 15. Cornus sericea 16. Corylus avellana 17. Corylus colurna 18. Cotoneaster horizontalis 19. Cotoneaster simonsii 20. Crataegus monogyna 21. Daphne laureola 22. Daphne mezereum 23. Deutzia scabra 24. Forsythia intermedia 25. Forsythia viridissima 26. Hibiscus syriacus 27. Hippophae rhamnoides 28. Hydrangea macrophylla 29. Jasminum fruticans

30. Keeria japonica 31. Ligustrum ovalifolium 32. Ligustrum vulgare 33. Lonicera tatarica 34. Mahonia aquifolium 35. Philadelphus coronarius 36. Physocarpus opulifolius 37. Ptelea trifoliata 38. Pyraacantha coccinea 39. Rhus hirta 40. Ribes aureum 41. Ribes sanguineum 42. Rosa canina 43. Rosa gallica 44. Rosa pendulina 45. Rosa - diferite cultivaruri 46. Sambucus racemosa 47. Spiraea x arguta 48. Spiraea x bumalda 49. Spiraea x vanhouttei 50. Staphylea pinnata 51. Symphoricarpos albus 52. Symphoricarpos orbiculatus 53. Syringa josikaea 54. Syringa vulgaris 55. Tamarix tetrandra 56. Viburnum opulus 57. Viburnum rhytidophyllum

56

Plante lemnoase – Liane 1. Akebia quinata 2. Clematis x jackmanii 3. Falopia baldschuanica 4. Hedera helix 5. Humulus lupulus

6. Lonicera japonica 7. Parthenocissus inserta 8. Parthenocissus quinquefolia 9. Parthenocissus tricuspidata

10. Wisteria sinensis Plante erbacee

1. Acanthus balcanicus 2. Achillea clypeolata 3. Achillea millefolium 4. Achillea pannonica 5. Achillea setacea 6. Adonis vernalis 7. Aegilops cylindrica 8. Aegopodium podagraria 9. Ageratum houstonianum

10. Agropyron cristatum, subspecia Pectinatum 11. Ajuga salicifolia 12. Ajuga reptans 13. Ajuga genevensis 14. Alcea rosea 15. Alchemilla mollis 16. Alchemilla saxatile 17. Allium oreophilum 18. Allium schoenoprasum 19. Alopecurus pratensis 20. Althaea rosea 21. Alyssum montanum 22. Alyssum saxatile 23. Anchusa ochroleuca 24. Anchusa azurea 25. Anemone sylvestris 26. Anthemis arvensis 27. Anthemis tinctoria 28. Anthyllis vulneraria 29. Aquilegia vulgaris 30. Armeria alpina 31. Armeria maritima 32. Asparagus teniufolius 33. Asparagus verticilatus 34. Asplenium ruta-muraria 35. Asplenium trichomanes 36. Aster alpinus

37. Aster tripolium 38. Aubrieta columnae 39. Begonia semperflorens 40. Bellis perennis 41. Bergenia crassifolia 42. Berteroa incana 43. Brachypodium sylvaticum 44. Bromus sterilis 45. Bromus hordeaceus 46. Bupleurum rotundifolium 47. Calendula officinalis 48. Calistephus chinensis 49. Calluna vulgaris 50. Caltha palustris 51. Campanula rotundifolia 52. Campanula sibirica 53. Campanula glomerata 54. Carex flacca 55. Carex humilis 56. Carex praecox 57. Celosia argentea 58. Centaurea calcitrapa 59. Centaurea cyanus 60. Centaurea solstitialis 61. Centaurium erytraea 62. Cephalaria transylvanica 63. Cerastium tomentosum 64. Chelidonium majus 65. Chrysopogon gryllus 66. Clinopodium vulgare 67. Consolida ajacis 68. Consolida orientalis 69. Consolida regalis 70. Convallaria majalis 71. Coronilla varia 72. Cosmos sulphureus 73. Crambe maritima

57

ANEXA 3 INFORMATIVĂ

Exemple de plante utilizabile pentru acoperişuri verzi

Denumire ştiinţifică / Familie: Acer campestre/ Aceraceae gen cu specii de arbori rezistenţi la îngheţ; necesită locuri însorite, dar suportă şi semiumbrirea; soluri fertile, bine drenate; înmulţirea prin seminţe; pot fi afectaţi de afide sau omizi

Denumire populară: Jugastru Habitus, durată de viaţă: arbore Caractere morfologice

Organe subterane: rădăcina pivotant-trasantă

Tulpina aeriană: înălţime -15 m; coronament rotund

Frunze:palmat-lobate, mici (până la 8 cm)

Fructe: disamare cu aripi orizontale

Ecologie: xeromezofilă - mezofilă, mezotrofă; pretenţios faţă de căldură; poate vegeta pe soluri compacte; tolerează umbrirea şi poluarea

Răspândire: din silvostepă până în regiunea de deal

Alte utilizări: plantă meliferă; cultivat în perdele de protecţie

Denumire ştiinţifică / Familie: Acer ginnala/ Aceraceae

gen cu specii de arbori rezistenţi la îngheţ; necesită locuri însorite, dar suportă şi semiumbrirea; soluri fertile, bine drenate; înmulţirea prin seminţe; pot fi afectaţi de afide sau omizi

Denumire populară: Arţar de Manciuria Habitus, durată de viaţă: arbust-arbore Caractere morfologice

Tulpina aeriană: înălţime 7-10 m; lăţimea coroanei 10 m

Frunze:trilobate, cu lobii laterali mai mici faţă de cel central, devin roşii toamna

Flori: alb-crem, apar primăvara devreme Fructe: disamare

Răspândire: specie originară din China

58

Denumire ştiinţifică / Familie: Acer monspessulanum/ Aceraceae

gen cu specii de arbori rezistenţi la îngheţ; necesită locuri însorite, dar suportă şi semiumbrirea; soluri fertile, bine drenate; înmulţirea prin seminţe; pot fi afectaţi de afide sau omizi

Denumire populară: jugastru de Banat Habitus, durată de viaţă: arbust-arbore Caractere morfologice

Tulpina aeriană: înălţime 8-12 m Frunze:trilobate, mici, cu lobii egali, cei

laterali aproape orizontali Flori: alb-crem, apar primăvara devreme Fructe: disamare cu aripi aproape

paralele Ecologie: xeromezofilă, calcifilă, termofilă Răspândire: pe soluri scheletice, în subetajul

gorunului, în SV ţării

Denumire ştiinţifică / Familie: Acer palmatum, 'Dissectum atropurpureum'/ Aceraceae gen cu specii de arbori rezistenţi la îngheţ; necesită locuri însorite, dar suportă şi semiumbrirea; soluri fertile, bine drenate; înmulţirea prin seminţe; pot fi afectaţi de afide sau omizi

Denumire populară: Arţar japonez Habitus, durată de viaţă: arbust-

arbore Caractere morfologice

Tulpina aeriană: înălţime 6 m; Frunze:palmate, sectate, cu

segmente filiforme, roşii Răspândire: specie originară din

Japonia, Coreea, China

Denumire ştiinţifică / Familie: Achillea millefolium/ Asteraceae Denumire populară: Coada şoricelului Habitus, durată de viaţă: plantă erbacee, perenă Caractere morfologice

Organe subterane: rizom oblic sau orizontal cu stoloni subterani

Tulpina aeriană: înălţime până la 80 cm, simplă sau ramificată în partea superioară

Frunze:penat-sectate, cu lacinii înguste Flori: flori albe

Ecologie: tolerantă la pH şi temperatură, mezofilă; vegetează şi pe soluri nisipoase umede; tolerantă la umbrire

Răspândire: din câmpie până în zona alpină în pajişti, margini de pădure

Aspecte privind cultura, întreţinerea:plantare la cca 15 cm adâncime

59

Alte utilizări: plantă medicinală, cu utilizări terapeutice în medicina umană şi veterinară

Specii asemănătoare: Achillea setacea, Achillea pannonica – plante frecvente în pajişti uscate; specii oligotrofe, xero-xeromezofile.

Denumire ştiinţifică / Familie: Achillea clypeolata/ Asteraceae

Denumire populară: Coada şoricelului Habitus, durată de viaţă: plantă erbacee, perenă Caractere morfologice

Organe subterane: rizom oblic sau orizontal cu stoloni subterani

Tulpina aeriană: înălţime până la 43 cm, simplă (rar ramificată)

Frunze: penat-sectate, cu lacinii înguste Flori: flori galbene ca lămâia

Ecologie: în pajişti aride, specie xerofilă Răspândire: Dobrogea Aspecte privind cultura, întreţinerea:se înmulţeşte prin divizarea tufelor, primăvara Alte utilizări: plantă ornamentală

Denumire ştiinţifică / Familie: Adonis vernalis/ Ranunculaceae

Denumire populară: Ruscuţa de primăvară Habitus, durată de viaţă: plantă erbacee, perenă Caractere morfologice

Organe subterane: rizom scurt cu rădăcini fibroase Tulpina aeriană: înălţime până la 40 cm, puţin

ramificată Frunze:liniare Flori: solitare, galben-aurii

Ecologie: xeromezofilă, mezotermă - moderat termofilă, heliofilă; pe soluri calcaroase

Răspândire: coaste abrupte, păşuni, fâneţe uscate, mai ales în zona de deal şi munte

Aspecte privind cultura, întreţinerea:înmulţirea prin despărţirea tufei şi seminţe Alte utilizări: plantă medicinală, cu utilizări terapeutice în medicina umană şi veterinară;

plantă toxică

Denumire ştiinţifică / Familie: Aegylops cylindrica/

Poaceae (Gramineae) cure

uală gice

ramificată niare

drice

ofilă

600 m alt.)

Denumire populară: Ciu Habitus, durată de viaţă: plantă erbacee, an

Caractere morfolo Tulpina aeriană: înălţime până la 40 cm, puţin

Frunze:li Spice: îngust-cilin

Ecologie: specie de locuri uscate şi însorite, xerofilă, subterm

Răspândire: zona stepei – subetaj gorun (până la

60

Denumire ştiinţifică/Familie: Aegopodium podagraria/ Apiaceae (Umbelliferae) Denumire populară: Picio rul caprei

cee, perenă

rizom scurt, stoloni lungi,

riană: înălţime până la 100 cm, muchiată,

zi (există cultivaruri cu frunze variegate)

lantă mezofilă-mezohigrofilă;

rişuri,

Denumire ştiinţifică/Familie: Ageratum houstonianum

Habitus, durată de viaţă: plantă erba Caractere morfologice

Organe subterane: orizontali Tulpina aeramificată Frunze:ver

Flori: albe, rar roşietice Ecologie: zone umede, plocuri umbroase, specie heliosciadofilă-sciadofilă Răspândire: frecventă în margini de pădure, tufăpajişti de la câmpie până în etajul molidului (1400 m alt.) Aspecte privind cultura, întreţinerea: plantă cu comportament invadant, poate fi folosită pt. acoperirea solului; tolerează soarele; se dezvoltă bine pe orice tip

de sol bine drenat; se înmulţeşte prin despărţirea rizomului primăvara sau toamna

/

aţă: plantă erbacee, anuală sau

morfologice ţie de soi, între 15-30

globuloase

ntrală oare şi

enumire ştiinţifică / Familie: Agropyron cristatum,

Asteraceae (Compositae) Denumire populară: -

Habitus, durată de vibisanuală Caractere Tulpina aeriană: înălţime, în func

cm, ramificată, cu creştere compactă Frunze:verzi, ascuţite la vârf

Flori: albastre-mov, în antodiiRăspândire: specie originară din America Ce

Aspecte privind cultura, întreţinerea: necesită ssoluri bine drenate; pentru o creştere corespunzătoare, plantele trebuie bine udate; pentru a asigura înflorirea continuă, se tund antodiile cu flori trecute; se înmulţesc prin seminţe; se recomandă producerea răsadurilor Dsubspecia Pectinatum / Poaceae (Gramineae)

crestat acee, perenă

omi scurţi, pe care se formează şi

nă: înălţime până la 60 cm, formează tufe

ei răsucite pectinat

işti stepice, coaste

ă în regiunea colinară, frecventă în sudul ţării

Denumire populară: Pir Habitus, durată de viaţă: plantă erb Caractere morfologice

Organe subterane: rizlăstari sterili Tulpina aeriadese, păroase Frunze: de obic

Spice: cu spiculeţe aşezateEcologie: locuri uscate, aride, pajînsorite, nisipuri calcaroase Răspândire: din câmpie pân

61

Aspecte privind cultura, întreţinerea: plantă cu comportament invadant, poate fi folosită pentru acoperirea solului; tolerează soarele; se dezvoltă bine pe orice tip de sol bine drenat; se înmulţeşte prin despărţirea rizomului primăvara sau toamna

Denumire ştiinţifică / Familie: Ajuga salicifolia/ Lamiaceae (Labiatae)

Denumire populară: - Habitus, durată de viaţă: plantă erbacee, perenă Caractere morfologice

Tulpina aeriană: înălţime până la 20-30 cm, alipit tomentoase, culcate sau ascendente

Frunze: alipit tomentoase Flori: galbene, cu dungi violete

Ecologie: în locuri aride Răspândire: întâlnită în zona stepei, în pajişti

xerofile

Denumire ştiinţifică / Familie: Ajuga genevensis/

Lamiaceae (Labiatae) Denumire populară: Suliman Habitus, durată de viaţă: plantă erbacee, perenă Caractere morfologice

Organe subterane: rizom scurt, oblic, din care pornesc rădăcini numeroase

Tulpina aeriană: înălţime până la 40 cm, simplă, rar ramificată, păroasă

Frunze:uşor păroase Flori: albastre (uneori roz sau albe)

Ecologie: xeromezofilă - mezofilă, mezotermă Răspândire: întâlnită din zona stepei până în cea

montană, în pajişti, tufărişuri Aspecte privind cultura, întreţinerea: preferă

soluri bine aprovizionate cu apă; f. bună ca specie pt. covor vegetal; înmulţirea prin despărţirea plantelor primăvara

Alte utilizări: plantă medicinală, cu utilizări terapeutice în medicina umană tradiţională; plantă meliferă

Denumire ştiinţifică/Familie: Ajuga reptans/ Lamiaceae (Labiatae)

Denumire populară: vineriţă Habitus, durată de viaţă: plantă erbacee, perenă Caractere morfologice

Organe subterane: rizom scurt, oblic, din care pornesc stoloni înrădăcinaţi la noduri

Tulpina aeriană: înălţime până la 40 cm, simplă, păroasă la vârf

Flori: albastre-azurii (rar roz-pal) Ecologie: mezofilă-mezohidrofilă, tolerantă la pH şi

temperatură

62

Răspândire: întâlnită din zona stepei până în cea montană, în pajişti, tufărişuri, margini de pădure

Aspecte privind cultura, întreţinerea: preferă soluri bine aprovizionate cu apă; f. bună ca specie pt. covor vegetal; înmulţirea prin despărţirea plantelor primăvara

Alte utilizări: plantă medicinală, cu utilizări terapeutice în medicina umană şi veterinară

Denumire ştiinţifică / Familie: Akebia quinata/ Lardizabalaceae Denumire populară: - Habitus, durată de viaţă: liană (plantă urcătoare) Caractere morfologice

Tulpina aeriană: înălţime până la 10 m, volubilă

Frunze:cu 3-5 foliole Flori: purpurii, înflorire de primăvară

(IV-V) Răspândire: plantă originară din estul Asiei Aspecte privind cultura, întreţinerea:preferă locuri

însorite, soluri bine drenate; nu tolerează uşor să fie deranjată; se poate înmulţi prin semănat (toana sau primăvara), prin butaşi (prelevaţi vara)

Denumire ştiinţifică / Familie: Albizia julibrissin/ Mimosaceae

Denumire populară: - Habitus, durată de viaţă: arbust - arbore Caractere morfologice

Tulpina aeriană: înălţime până la 12 m

Frunze:compuse; decorative vara Flori: alb-roz, cu numeroase stamine

Răspândire: specie originară din Asia de SV Aspecte privind cultura, întreţinerea: este

bine a fi amplasată lângă pereţi cu orientare sudică sau vestică; necesită soare şi soluri bine drenate; în zonele mai reci se recomandă plantarea primăvara mai târziu; se înmulţeşte prin seminţe, semănate toamna

Denumire ştiinţifică / Familie: Alcea rosea / Malvaceae

Denumire populară: Nalba de grădină Habitus, durată de viaţă: plantă

erbacee, perenă Caractere morfologice

Organe subterane: rădăcina cărnoasă, fusiformă, ramificată

Tulpina aeriană: înălţime 1-3 m, simplă, dispers-păroasă

Frunze: palmate, cu 5-7 lobi, aspru-păroase

Flori: solitare, purpurii, roşii, roz, albe

63

Răspândire: plantă originară din Asia Mică Aspecte privind cultura, întreţinerea: cerinţe moderate faţă de umiditate, vegetează

bine pe soluri bogate, afânate, bine drenate; creşte bine în plin soare, dar suportă semiumbrirea; în staţiuni adăpostite; înmulţirea prin seminţe la sfârşitul verii sau primăvara; sensibilă la rugină.

Alte utilizări: în industria alimentară – din petale se extrag coloranţi; frunzele şi florile au utilizări în medicină

Denumire ştiinţifică / Familie: Centaurea cyanus/Asteraceaea (Compositae) Denumire populară Albăstrele Habitus, durată de viaţă:

erbacee, anuală Caractere morfologice:

Rădăcina fusiformă. Tulpina înaltă până la 100 cm, simplă sau ramificată. Frunzele liniare, cu peri mătăsoşi, alburii. Florile albastre grupate în calatidii terminale. Perioada de înflorire: VII-IX. Fructe – achene cu papus.

Ecologie: specie xeromezo- mezofilă Răspândire: plantă cosmopolită, întâlnită în regiunea de câmpie şi deal (z. de stepă -

subetaj fag) Aspecte privind cultura: înmulţire prin seminţe. Creşte bine în plin soare şi în diferite

substraturi, chiar mai sărace în elemente nutritive, dar bine drenate.

Denumire ştiinţifică/Familie: Centaurea dealbata/Asteraceaea (Compositae) Denumire populară – Habitus, durată de viaţă: erbacee, perenă Caractere morfologice: Tulpina înaltă până la 100 cm, ocupă până la 60 cm în

suprafaţă. Frunzele îngust-eliptice, verzi-deschis. Florile liliachiu–purpurii grupate în calatidii formate una sau mai multe pe tulpină.

Răspândire: plantă cultivată Aspecte privind cultura: înmulţire prin despărţirea

tufei primăvara sau toamna. Creşte bine în plin soare şi în diferite substraturi, chiar mai sărace în elemente nutritive, dar bine drenate.

Denumire ştiinţifică / Familie: Centaurium

erythraea/Gentianaceae Denumire populară: Ţintaură Habitus, durată de viaţă: erbacee, anuală - bienală Caractere morfologice: Rădăcina pivotantă Tulpina

înaltă de 10 – 40 cm, cu patru muchii, lipsită de peri. Frunzele bazale, dispuse în rozetă, se usucă la înflorire, cele tulpinale sunt alungit-ovate sau liniare, sesile, dispuse opus. Florile roşii,rar albe grupate în inflorescenţe terminale. Perioada de înflorire: VII-IX. Fructe – capsule.

Ecologie: specie mezofilă, mezotermă, acidofilă, heliofilă (suportă şi umbrirea parţială) Răspândire: abundentă în fâneţe din zona de deal, margini de pădure tufărişuri (z. de

stepă - subetaj fag) Aspecte privind cultura: înmulţire prin seminţe

64

Anexa 3 Exemple de reţete şi plante în funcţie de substraturi

Exemple de reţete pentru alcătuirea substraturilor

Componente Raport Scoarţă de pin:nisip 2:1 Scoarţă de pin: turbă:nisip:perlit 3:2:3:1 Pământ de ţelină:turbă:nisip 1:1:1 Pământ de ţelină:turbă:perlit:aşchii de lemn dur 1:1:1:1 Turbă:pământ de frunze: pământ de ţelină:nisip 1:1:1:0,3 Turbă:pământ de ţelină:nisip 1:0,5:0,2 Turbă:pământ de frunze:nisip 1:0,8:0,2 Turbă:pământ de frunze: pământ de ţelină:nisip 1:1:1:0,5 Compost forestier:perlit 3:1 Mraniţă:compost forestier 1:1 Turbă:compost forestier

Exemple de plante în funcţie de grosimea substratului:

Specii/comunităţi vegetale Grosime substrat

(cm)

Sistem de

cultură Comunităţi cu Sedum şi muşchi 4 – 6 Extensiv Specii perene din pajişti uscate (Dianthus, Thymus, Alissum) Specii tolerante la secetă (Verbascum sp. ) Graminee, plante alpine, plante cu bulbi, rizomi (de talie mică) (Iris sp., Armeria sp.)

5 - 10

Extensiv

Plante perene din habitate cu umiditate a solului scăzută sau medie; Graminee; plante anuale; arbuşti de talie mică; subarbuşti (imp. rezistenţa la îngheţ)

10 – 20

Semiintensiv

Arbuşti de talie medie, specii de legume, plante perene, graminee

20 – 50 Semiintensiv

Arbori foioşi sau conifere de talie mică (cultivaruri) Peste 50 cm intensiv

66

Ghid privind proiectarea şi execuŃia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente Redactarea 1

Anexa 4

Standarde referitoare la alcătuirea acoperişurilor verzi

Standarde USA

1. ASTM E2400 - 06 Standard Guide for Selection, Installation, and Maintenance of Plants for Green Roof Systems

Significance and Use

This guide addresses performance characteristics for green roof systems with respect to the planting. A rooftop is an extreme environment with strong and variable wind patterns and little or no protection from the sun’s intense heat and ultraviolet radiation. Selection of plant material can be crucial for success of the green roof system.

This guide provides general guidance only. It is important to consult with a professional horticulturist, green roof consultant, or work with similar professionals that are knowledgeable, experienced, and acquainted with green roof technology and plants.

Determining these performance characteristics of green roof systems provides information to facilitate the assessment of engineering aspects of the facility. Such aspects may include structural design requirements, mechanical engineering and thermal design requirements, and fire and life safety requirements.

Determining these performance characteristics of green roof systems provides information to facilitate assessment of the performance of one green roof system relative to another.

1. Scope

1.1 This guide covers the considerations for the selection, installation, and maintenance of plants for green roof systems.

1.2 This guide is applicable to both extensive and intensive green roof systems.

1.3 The values stated in SI units are to be regarded as the standard. The values given in parentheses are for information only.

1.4 This standard does not purport to address all of the safety concerns, if any, associated with its use. It is the responsibility of the user of this standard to establish appropriate safety and health practices and to determine the applicability of regulatory limitations prior to use.

2. Referenced Documents

ASTM Standards E2114 Terminology for Sustainability Relative to the Performance of Buildings E631 Terminology of Building Constructions


2. ASTM E2397 - 05 Standard Practice for Determination of Dead Loads and Live Loads associated with Green Roof Systems


This practice addresses performance characteristics for green roof systems with respect to the dead load and transient water live load of the entire system. Determining these performance characteristics of green roof systems provides information to facilitate the assessment of related engineering aspects of the facility. Such aspects may include structural design requirements, mechanical engineering and thermal design requirements, and fire and life safety requirements. Determining these performance characteristics of green roof systems provides information to facilitate assessment of the performance of one green roof system relative to another.

1. Scope

1.1 This practice covers a standardized procedure for predicting the system weight of a green roof system.

1.2 The procedure addresses the loads associated with green roof systems. Components that are typically encountered in green roof systems include: membranes, non-absorptive plastic sheet components, metallic layers, fabrics, geocomposite drain layers, synthetic reinforcing layers, cover/recover boards, insulation materials, growth media, granular drainage media, and plant materials.

1.3 This procedure also addresses the weight of the green roof system under two conditions: (1) weight under drained conditions after new water additions by rainfall or irrigation have ceased (this includes the weight of retained water and captured water), and (2) weight when rainfall or irrigation is actively occurring and the drainage layer is completely filled with water. The first condition is considered the dead load of the green roof system. The difference in weight between the first and second conditions, approximated by the weight of transient water in the drainage layer, is considered a live load.

1.4 This procedure does not address point or line loads associated with architectural elements that are not essential components of a particular green roof system. These architectural elements may include pavement, walls, and masonry, and so forth.

1.5 This procedure does not address live loads associated with construction activities.

1.6 This procedure does not address live loads associated with snow or wind.

1.7 The values stated in inch-pound units are to be regarded as standard. The values given in parentheses are mathematical conversions to SI units that are provided for information only and are not considered standard.


ASTM Standards C29/C29M Test Method for Bulk Density (Unit Weight) and Voids in Aggregate E2114 Terminology for Sustainability Relative to the Performance of Buildings E2396 Test Method for Saturated Water Permeability of Granular Drainage Media [Falling-Head Method] for Green Roof Systems E2398 Test Method for Water Capture and Media Retention of Geocomposite Drain Layers for Green Roof Systems E2399 Test Method for Maximum Media Density for Dead Load Analysis of Green Roof Systems E631 Terminology of Building Constructions


3. ASTM E2399 - 05 Standard Test Method for Maximum Media Density for Dead Load Analysis of Green Roof Systems


This test method describes simple laboratory methods that provide reproduceable measurements of critical media properties, and permit direct comparisons to be made between different media materials.

The density of mixed media materials will vary depending on the degree to which they are subjected to compaction and the length of time that the material is allowed to hydrate and subsequently drain. Furthermore, moisture will drain gradually from the media following a hydration cycle. The maximum media density measured in this procedure approaches the density at the theoretical saturation point.

Existing methods for measuring the capillary-moisture relationship for soils (Test Method D 2325) rely on sample preparation procedures (Test Methods D 698) that are not consistent with the conditions associated with the placement of green roof media materials. This procedure is intended to provide a reproducible laboratory procedure for predicting the maximum media density, moisture content, and water permeability under conditions that more closely replicate field conditions on green roofs.

The value of this test method to the green roof designer is that it provides an objective measure of maximum probable media density (under drained conditions) for estimating structural loads. It also provides a method for estimating the lower limit for the water permeability of the in-place media. This latter value is important when considering drainage conditions in green roofs. Finally, the maximum media water retention has been shown to be a useful indicator of the moisture retention properties of green roof media.

1. Scope

1.1 This test method covers a procedure for determining the maximum media density for purposes of estimating the maximum dead load for green roof assemblies. The method also provides a measure of the moisture content and the water permeability measured at the maximum media density.

1.2 This procedure is suitable for green roof media that contain no more than 30% organic material as measured using the loss on ignition procedure Test Methods F 1647, Method A.

1.3 The maximum media density and associated moisture content measured in this procedure applies to drained conditions near the saturation point.

1.4 The test method is intended to emulate vertical percolation rates for water in green roofs.



2. Referenced Documents ASTM Standards D698 Test Methods for Laboratory Compaction Characteristics of Soil Using Standard Effort (12 400 ft-lbf/ft3 (600 kN-m/m3)) E2114 Terminology for Sustainability Relative to the Performance of Buildings E631 Terminology of Building Constructions F1647 Test Methods for Organic Matter Content of Putting Green and Sports Turf Root Zone Mixes


4. ASTM E2398 - 05 Standard Test Method for Water Capture and Media Retention of Geocomposite Drain Layers for Green Roof Systems


Determining these performance characteristics of green roof systems provides information to facilitate the assessment of related engineering aspects of the facility. Such aspects may include structural design requirements, mechanical engineering and thermal design requirements, and fire and life safety requirements.

5.1.1 Accurate information about the water and media holding capacity of geocomposite drain layers is essential to predict dead load for green roof systems.

Determining these performance characteristics of green roof systems provides information to facilitate assessment of the performance of one green roof system relative to one another.

5.2.1 Water capture is also useful in assessing irrigation requirements for green roof designs.

5.2.2 Information about the unit media retention volume is required to predict the quantity of material that will be required to construct a green roof with a specified total thickness.

1. Scope

1.1 This test method covers the determination of the water and media retention of synthetic drains layers used in green roof systems.

1.2 This standard is applicable to geocomposite drain layers that retain water and media in cup-like receptacles on their upper surface. Examples include shaped plastic membranes and closed-cell plastic foam boards

1.3 This standard does not apply to products manufactured from water-absorptive materials.




ASTM Standards E2114 Terminology for Sustainability Relative to the Performance of Buildings E2397 Practice for Determination of Dead Loads and Live Loads associated with Green Roof Systems E631 Terminology of Building Constructions


ASTM E2396 - 05 Standard Test Method for Saturated Water Permeability of Granular Drainage Media [Falling-Head Method] for Green Roof Systems


This test method addresses performance characteristics for green roof systems with respect to the water permeability of the drainage media.

5.1.1 Water permeability of coarse materials is highly influenced by the head conditions under which it is measured. In green roofs, coarse materials are frequently used to create drainage zones for percolated rainfall.

5.1.2 This test method is intended to provide water permeability data that is relevant to this design condition that is characterized by horizontal flow under low-head. This will also allow the performance of granular drainage layers in green roof systems to be compared directly to alternative components, such as geocomposite drain layers.

Determining the performance characteristics of green roof systems provides information to facilitate the assessment of related engineering aspects of the facility. Such aspects may include structural design requirements, mechanical engineering and thermal design requirements, and fire and life safety requirements.

Determining the performance characteristics of green roof systems provides information to facilitate assessment of the performance of one green roof system relative to another.

1. Scope

1.1 This test method covers a procedure for determining the water permeability of coarse granular materials used in the drainage layers of green roof systems.

1.2 This test method addresses water permeability under the low-head conditions that typify horizontal flow in green roof applications.

1.3 This test method is suitable for coarse-grained materials with 100 % of the material retained on the U.S. #8 (2.25 mm) sieve. It is not suitable for finer-grained materials.




ASTM Standards C29/C29M Test Method for Bulk Density (Unit Weight) and Voids in Aggregate E2114 Terminology for Sustainability Relative to the Performance of Buildings E631 Terminology of Building Constructions

Anexa 5 Exemplificări de straturi preluate din

documentaţia bibliografică Straturi filtrante

Documentaţie Barret Roofs

Documentaţie Oldroyd

Strat de aerare (specific pentru alcătuirea inversă) Îndepărtează umiditatea stegnantă pe termoizolaţie, asigurând prin uşoara ventilare performanţa termică estimată a stratului de polistiren extrudat. Este realizată dintr-un filtru geotextil din poliester dublat de o reţea neregulată de fire de nylon.


73

Straturi drenante

Strat drenant din fibre reciclate de polietilenă.


Sistem complex care asigură simultan filtrare, drenare, retenţie de apă, barieră contra rădăcinilor, protecţie suplimentară a hidroizolaţiei. Poate fi utilizat şi în alcătuirea casetelor prefabricate cu vegetaţie inclusă. Alcătuire: straturile filtrant şi de protecţie sunt geotextile din polipropilenă, “cofrajul” drenant şi de retenţie a apei este din polistiren.


Documentaţie ABG

Plăci drenante realizate din polietilenă de înaltă densitate reciclată (HDPE) Documentaţie Bauder

74

Documentaţie Flag-Soprema

Strat realizat din polipropilenă de înaltă densitate Documentaţie Oldroyd

Strat realizat din fulgi expandaţi de polietilenă, cu geotextil inclus Documentaţie Beco-Bermüller

75

Protecţii împotriva eroziunii substratului

Strat realizat din polipropilenă reciclată. Asigură penetrarea rădăcinilor, pătrunderea apei şi luminii la plante şi împiedică alunecarea substratului până la stabilizarea acestuia cu rădăcinile mediului vegetal.


Strat biodegradabil de reducere a eroziunii Documentaţie Conwed Plastics

Strat realizat din filamente de polipropilenă; recomandat la pante sub 600

www.geosyntheticsworld.com

76

Strat de stabilizare a substratului (de reducere a eroziunii) din polietilenă de înaltă densitate (HDPE) reciclată

www.celltekdirect.com

flickr.com/photos/ 7998285@N08/483912610

77

Bariere contra rădăcinilor Barieră contra rădăcinilor din polietilenă de înaltă densitate (HDPE) 1mm grosime

allstakesupply.com.au/ media/Product/

Barieră contra rădăcinilor din polietilenă 30mm

news.haverford.edu/ blogs/goinggreen

magellanarchitects.wordpress.com

78

Dispozitive anti-alunecare

Pentru acoperişuri cu panta se prevăd dispozitive unidirecţionale montate pe reţele de protecţie anti-eroziune.

myecohomeblog.com/ category/roof/

Pentru acoperişuri cu panta cuprinsă între 150 - 450 se prevăd dispozitive bidirecţionale montate pe saltele de drenaj

Documentaţie Flag-Soprema

Pentru acoperişuri cu panta sub 350 există sistemul de “Georaster”, cu dimensiunile 540 x 540 mm şi înălţimea de 100 mm, care poate susţine vegetaţie înaltă de 12cm

Docum

Pentru acoperişuri în pantă cu formă curbă există produse dedicate pentru asigurarea

Documentaţie ZinCo

entaţie ZinCo

stabilităţii

79

Sisteme prefabricate cu alcătuire completă, care se aşează peste hidroizolaţia protejată cu un strat de separare-protecţie:

− strat vegetal, − substrat, − strat filtrant, − strat drenant, − barieră contra rădăcinilor

Documentaţie AXTER

80


81

Anexa 6 informativă

detalii de alcătuire

(este obligatorie punerea acestora de acord cu detaliile propuse de producătorii de sisteme de acoperişuri verzi)

A. detalii de câmp

terasă-grădină cu sistem termo-hidroizolant în alcătuire inversă (hidroizolaŃie cu rol şi de barieră contra vaporilor şi termoizolaŃie cu rol şi de protecŃie

a hidroizolaŃiei). În această soluŃie termoizolaŃia se realizează exclusiv din plăci de polistiren extrudat. Peste ele se prevede un strat de aerare (a se vedea Anexa 5) cu rol de îndepărtare a umidităŃii din alcătuirea substratului, pentru a nu se diminua performanŃele termice ale stratului de polistiren. Tipul specific de produs pentru asigurarea funcŃiunii de drenare şi de retenŃie a apei (a se vedea Anexa 5) reprezintă şi o barieră împotriva rădăcinilor. Peste stratul filtrant – şi înfăşurate în acesta – sunt canalele de preluare a apei din substrat şi conducere a ei către dispozitivele pluviale.


82

terasă-grădină cu sistem termo-hidroizolant în alcătuire „clasică”

Deşi nu face obiectul prezentului Ghid, prezentăm o alcătuire completă de învelitoare termo-hidroizolată, al cărei strat de protecŃie este reprezentat de terasa–grădină. În funcŃie de tipul termoizolaŃiei (rezistentă mecanic, elastică sau compresibilă) şapa poate fi simplă sau armată (este armată în cazul termoizolaŃiilor compresibile). În cazul şapelor armate este obligatorie prevederea unui strat de difuzie-decompresiune-compensare 1 peste şapă, pentru eliminarea vaporilor din spaŃiul dintre bariera contra vaporilor şi hidroizolaŃie. Dacă nu se precizează în mod explicit prin specificaŃia tehnică a hidroizolaŃiei că aceasta rezistă şi la acŃiunea rădăcinilor, se va dispune o barieră împotriva rădăcinilor de sine stătătoare. Există membrane hidroizolante care asigură atât funcŃiunea de difuzie-decompresiune-compensare cât şi pe cea de barieră împotriva rădăcinilor, pe lângă cea implicită de hidroizolaŃie Tipul specific de produs pentru asigurarea funcŃiunii de drenare şi de retenŃie a apei (a se vedea Anexa 5) reprezintă şi o barieră împotriva rădăcinilor. Peste stratul filtrant – şi înfăşurate în acesta – sunt canalele de preluare a apei din substrat şi conducere a ei către dispozitivele pluviale.

1 Insistăm în utilizarea termenului difuzie-decompresiune-compensare deoarece în această poziŃie specifică,

stratul de difuzie mai îndeplineşte şi alte funcŃiuni: realizează o echilibrare a presiunii vaporilor de apă între interior şi exterior – decompresiune - şi realizează o separare între straturile de sub hidroizolaŃie şi hidroizolaŃie, care este mai expusă acŃiunii agenŃilor de mediu, permiŃând astfel compensarea mişcării acesteia faŃă de suport


83


Stratul de difuzie de sub bariera contra vaporilor se prevede întotdeauna dacă umiditatea relativă a aerului interior este >60% şi întotdeauna peste betoane de pantă. Acesta s-ar mai putea prevedea dacă structura termo-hidroizolantă se realizează în anotimp ploios sau dacă se estimează că în următorul sezon rece clădirea nu va fi încălzită, pentru eliminarea în exterior a umidităŃii de construcŃie. Dacă nu se precizează în mod explicit prin specificaŃia tehnică a hidroizolaŃiei că aceasta rezistă şi la acŃiunea rădăcinilor, se va dispune o barieră împotriva rădăcinilor de sine stătătoare. Există membrane hidroizolante care asigură atât funcŃiunea de difuzie-decompresiune-compensare cât şi pe cea de barieră împotriva rădăcinilor, pe lângă cea implicită de hidroizolaŃie Tipul specific de produs pentru asigurarea funcŃiunii de drenare şi de retenŃie a apei (a se vedea Anexa 5) reprezintă şi o barieră (suplimentară) împotriva rădăcinilor şi un strat de aerare în acelaşi timp. În cazul utilizării acestor produse din materiale plastice, de tip „cofraj de ouă” nu este nevoie de prevederea de conducte de colectare a apei şi de conducere spre dispozitivele de scurgere.


84


Optarea pentru un strat drenant din material granular este posibilă dar trebuie avută în vedere provenienŃa materialului granular, dat fiind că pietrişul de râu trebuie spălat (seminŃele purtate de vânt pot încolŃi şi apare vegetaŃie acolo unde nu este recomandat) iar produsele pe bază de betoane sau calcare pot colmata scurgerile pluviale.


85

terasă-grădină cu sistem termo-hidroizolant cu termoizolaŃia sub betonul de pantă

alcătuire posibilă în cazul plăcilor termoizolante compresibile sau – nearmând stratul de beton de pantă –

în cazul plăcilor termoizolante rezistente de mari dimensiuni

Dacă nu se precizează în mod explicit prin specificaŃia tehnică a hidroizolaŃiei că aceasta rezistă şi la acŃiunea rădăcinilor, se va dispune o barieră împotriva rădăcinilor de sine stătătoare. Există membrane hidroizolante care asigură atât funcŃiunea de difuzie-decompresiune-compensare cât şi pe cea de barieră împotriva rădăcinilor, pe lângă cea implicită de hidroizolaŃie Tipul specific de produs pentru asigurarea funcŃiunii de drenare şi de retenŃie a apei (a se vedea Anexa 5) reprezintă şi o barieră (suplimentară) împotriva rădăcinilor. Peste stratul filtrant – şi înfăşurate în acesta – sunt canalele de preluare a apei din substrat şi conducere a ei către dispozitivele pluviale.


86

terasă-grădină cu sistem termo-hidroizolant cu alcătuire ventilată

alcătuire pentru acoperişuri verzi de tip extensiv, cu substrat cu grosime mică. În acest caz se utilizează plăci cu rol drenant din materiale uşoare (a se vedea Anexa 5) şi posibil cutii care includ toate componentele alcătuirii verzi (vegetaŃie, substrat, strat filtrant, strat drenant, barieră contra rădăcinilor – a se vedea Anexa 5). De altfel şi termoizolaŃia trebuie să fie uşoară şi să nu necesite prevederea altor straturi grele deasupra (şape diverse) Se recomandă prevederea explicită a barierei contra rădăcinilor şi posibil şi a stratului de aerare, dat fiind suportul (astereala) realizat din material putrescibil. FuncŃiunea de eliminare a eventualei umidităŃi stagnante pe hidroizolaŃie se poate realiza şi dacă elementul de drenare are faŃa inferioară riflată.

Peste stratul filtrant – şi înfăşurate în acesta – sunt canalele de preluare a apei din substrat şi conducere a ei către dispozitivele pluviale.


87

Acoperiş verde cu sistem termo-hidroizolant pe structură din lemn.

Panta versantului este, în cazul de faŃă, >150 Alcătuire pentru acoperişuri verzi de tip extensiv, cu substrat cu grosime mică. Dacă nu se precizează în mod explicit prin specificaŃia tehnică a hidroizolaŃiei că aceasta rezistă şi la acŃiunea rădăcinilor, se va dispune o barieră împotriva rădăcinilor de sine stătătoare. Există membrane hidroizolante care asigură atât funcŃiunea de difuzie-decompresiune-compensare cât şi pe cea de barieră împotriva rădăcinilor, pe lângă cea implicită de hidroizolaŃie În acest caz se utilizează plăci cu rol drenant din materiale uşoare (a se vedea Anexa 5) şi posibil cutii care includ toate componentele alcătuirii verzi (vegetaŃie, substrat, strat filtrant, strat drenant, barieră contra rădăcinilor – a se vedea Anexa 5) De altfel şi termoizolaŃia trebuie să fie uşoară şi să nu necesite prevederea altor straturi grele deasupra (şape diverse) Peste substrat se prevede o reŃea anti-alunecare (antieroziune) cu rolul stabilizării substratului pe versant pe perioada consolidării stratului de vegetaŃie (a se vedea şi Anexa 5).


88

Acoperiş verde cu sistem termo-hidroizolant pe structură metalică

Alcătuire pentru acoperişuri verzi de tip extensiv, cu substrat cu grosime mică. Dacă nu se precizează în mod explicit prin specificaŃia tehnică a hidroizolaŃiei că aceasta rezistă şi la acŃiunea rădăcinilor, se va dispune o barieră împotriva rădăcinilor de sine stătătoare. Există membrane hidroizolante care asigură atât funcŃiunea de difuzie-decompresiune-compensare cât şi pe cea de barieră împotriva rădăcinilor, pe lângă cea implicită de hidroizolaŃie În acest caz se utilizează plăci cu rol drenant din materiale uşoare (a se vedea Anexa 5) şi posibil cutii care includ toate componentele alcătuirii verzi (vegetaŃie, substrat, strat filtrant, strat drenant, barieră contra rădăcinilor – a se vedea Anexa 5)

Peste stratul filtrant – şi înfăşurate în acesta – sunt canalele de preluare a apei din substrat şi conducere a ei către dispozitivele pluviale.


89

B. racordare cu aticul

Alcătuire termo-hidroizolantă pe suport din beton armat

Alcătuirea termo-hidroizolantă se realizează conform normativului corespunzător, cu ridicarea straturilor de termoizolaŃie, a celor de difuzie şi a hidroizolaŃiei pe atic. Stratul filtrant se ridică până la limita superioară a substratului. Perimetral se prevede un strat din agregate minerale (32/64mm), de minimum 50cm, din considerente de securitate la incendiu. Între substrat şi elementul perimetral de pietriş există un opritor perforat, îmbrăcat de asemenea cu material filtrant.


90


Stratul filtrant se ridică până la limita superioară a substratului. Perimetral se prevede un strat de pietriş spălat (32/64mm) sau dale prefabricate, de minimum 50cm, din considerente de securitate la incendiu. Între substrat şi elementul perimetral de pietriş există un opritor perforat, îmbrăcat de asemenea cu material filtrant.


91

Alcătuire termo-hidroizolantă pe suport din beton armat Există posibilitatea colectării apelor pluviale în zona din apropierea aticului, pentru a nu întrerupe continuitatea suprafeŃei de vegetaŃie. SoluŃia are dezavantajul că necesită o manoperă foarte corectă, dată fiind nevoia de racordare a straturilor atât la dispozitivele de scurgere a apelor pluviale cât şi la atic. Stratul filtrant se ridică până la limita superioară a substratului. Perimetral se prevede un strat de pietriş (spălat) sau dale prefabricate, de minimum 50cm, din considerente de securitate la incendiu. Între substrat şi elementul perimetral de pietriş există un opritor perforat, îmbrăcat de asemenea cu material filtrant.


92

Alcătuire termo-hidroizolantă pe suport metalic

Cu cât dispozitivul de scurgere a apelor pluviale este mai departe de atic, rezolvarea este (probabil) mai sigură, existând posibilitatea fizică de racordare a straturilor în mod corect. Dispozitivele de scurgere a apelor pluviale au dimensiunile corespunzătoare pentru ca faŃa capacului să ajungă la faŃa stratului drenant. Este obligatoriu ca toate accesoriile să fie achiziŃionate de la aceeaşi firmă producătoare de sisteme de acoperişuri verzi, pentru a nu exista incompatibilităŃi între componente.


93

C. racordarea cu un perete supraînălŃat


Alcătuirea termo-hidroizolantă se realizează conform normativului corespunzător, cu ridicarea straturilor de termoizolaŃie, a celor de difuzie şi a hidroizolaŃiei pe perete (cu minimum 30cm de la cota hidroizolaŃiei sau cu minimum 10cm de la finit). Stratul filtrant se ridică până la limita superioară a substratului. Perimetral se prevede un strat de pietriş (32/64mm) sau dale prefabricate montate uscat, de minimum 50cm, din considerente de securitate la incendiu. Între substrat şi elementul perimetral de pietriş există un opritor perforat, îmbrăcat de asemenea cu material filtrant.


94


Alcătuirea termo-hidroizolantă se realizează conform normativului corespunzător, cu ridicarea straturilor de termoizolaŃie, a celor de difuzie şi a hidroizolaŃiei pe perete (cu minimum 30cm de la cota hidroizolaŃiei sau cu minimum 10cm de la finit). Stratul filtrant se ridică până la limita superioară a substratului. Perimetral se prevede o suprafaŃă de minimum 50cm, realizată cu dale prefabricate montate uscat, din considerente de securitate la incendiu. Între dalele prefabricate şi hidroizolaŃie trebuie prevăzut un rost de mişcare de minimum 20mm. HidroizolaŃia care se ridică pe perete trebuie să fie rezistentă la acŃiunea radiaŃiilor UV şi a IR, sau trebuie protejată corespunzător. În loc de agrafa şi protecŃia metalică se pot prevedea alte sisteme pentru protecŃia straturilor care se ridică pe perete (elemente prefabricate încastrate, reborduri turnate ş.a.) Între substrat şi elementul perimetral de pietriş există un opritor perforat, îmbrăcat de asemenea cu material filtrant.


95

Alcătuire termo-hidroizolantă pe suport din tablă cutată

Între structura metalică şi elementul prefabricat de faŃadă există un rost de dilatare care va fi tratat corespunzător, straturile de difuzie, termoizolaŃia, hidroizolaŃia, bariera contra rădăcinilor, stratul filtrant ridicându-se corespunzător pe perete. Bariera contra vaporilor preia rostul de dilatare.


96

Alcătuire termo-hidroizolantă pe planşeu din lemn

Fiind o structură „uşoară” este necesar ca şi structura termo-hidroizolantă să fie uşoară, adică termoizolaŃia trebuie să fie eficientă (ca să nu fie nevoie de o grosime mare pentru asigurarea performanŃei termice corespunzătoare) şi uşoară. Acelaşi lucru este valabil pentru straturile care constituie structura „verde”: stratul drenant trebuie să fie uşor şi – preferabil – să includă şi alte funcŃiuni: barieră contra rădăcinilor, retenŃie de apă, strat filtrant, suport pentru substrat. Tipul de acoperiş verde pe care îl suportă rezonabil din punct de vedere tehnic şi economic planşeul din lemn este acoperişul în sistem extensiv.


97

Racordare cu un perete supraînălŃat, perpendicular pe pantă

Fiind structuri diferite – şarpanta de lemn şi peretele din zidărie sau beton (în detaliul prezentat), este necesară asigurarea mişcării independente a celor două structuri şi deci rezolvarea cu măsuri de compensare a mişcării în zona de racordare a celor două sisteme constructive. HidroizolaŃia şi bariera împotriva rădăcinilor se ridică peste limita stratului drenant cu minimum 15cm. Stratul drenant de pietriş spălat (32/64mm) din dreptul racordării, de minim 50cm, este prevăzut ca măsură de asigurare împotriva incendiului. Pentru acoperişuri cu

panta ≤ 50 este suficient pietrişul de râu; pentru pante până la 200 se prevede pietriş mărgăritar (pietriş spart) Fiind un acoperiş cu panta >150 stabilizarea versantului plantat este asigurată prin dispunerea unei reŃele antieroziune peste substrat. Acoperiş verde de tip extensiv.


98

D. Racordări marginale

Alcătuire termo-hidroizolantă pe suport din beton armat, cu scurgere exterioară

În cazul alcătuirilor cu scurgere exterioară, se prevede marginal un profil perimetral de scurgere a apei, cu perforaŃii, pentru a asigura scurgerea apei curate în jgheab. Dalele prefabricate (dacă există) se montează pe pietriş spălat, pentru a împiedica înfundarea jgheabului cu nisip, sau pe balast dacă stratul filtrant se ridică până imediat sub cota finitului pardoselii.


99

Acoperiş verde la construcŃie subsol

Straturile filtrant şi drenant sunt prevăzute atât pe orizontală cât şi pe verticală, ele ridicându-se până la limita superioară a substratului


100

E. relaŃia cu alte pardoseli exterioare ale învelitorii (terase grădină semi-intensive sau intensive)

Terasă grădină intensivă – relaŃia cu aleile pietonale Atât stratul drenant cât şi bariera contra rădăcinilor sunt continui pe toată suprafaŃa, indiferent de tipul de protecŃie a hidroizolaŃiei: dale sau grădină. Racordarea între cele două zone se face prin intermediul unor elemente prefabricate, eventual prevăzute în interior cu strat filtrant. Elementele prefabricate depăşesc ca înălŃime cu minimum 30mm suprafaŃa exterioară a substratului, împiedicând astfel ca în cazul unei ploi puternice sau grindini să se împroaşte cu noroi dalajul.


101

Terasă grădină – relaŃia cu aleile pietonale

Atât stratul drenant cât şi bariera contra rădăcinilor sunt continui pe toată suprafaŃa, indiferent de tipul de protecŃie a hidroizolaŃiei: dale sau grădină. Racordarea între cele două zone se face prin intermediul unor elemente prefabricate, eventual prevăzute în interior cu strat filtrant. Elementele prefabricate depăşesc ca înălŃime cu minimum 30mm suprafaŃa exterioară a substratului, împiedicând astfel ca în cazul unei ploi puternice sau grindini să se împroaşte cu noroi dalajul.


102

Terasă grădină – relaŃia cu aleile pietonale

Atât stratul drenant cât şi bariera contra rădăcinilor sunt continui pe toată suprafaŃa, indiferent de tipul de protecŃie a hidroizolaŃiei: dale sau grădină. Racordarea între cele două zone se face prin intermediul unor elemente prefabricate. Dacă prefabricatul respectiv este realizat din beton armat sau alte produse prin care nu pot trece firele de nisip sau pământul fin, nu mai este nevoie de prevederea stratului filtrant Elementele prefabricate depăşesc ca înălŃime cu minimum 30mm suprafaŃa exterioară a substratului, împiedicând astfel ca în cazul unei ploi puternice sau grindini să se împroaşte cu noroi dalajul. Pardoseala supraînălŃată se prevede numai dacă pe terasa grădină respectivă este avută în vedere o o circulaŃie uşoară.


103

RelaŃia terasă grădină – loc de joacă pentru copii

ProtecŃia hidrofugă a termoizolaŃiei se justifică numai în cazul termoizolaŃiilor compresibile, peste care se prevede şapă armată, ca măsură de împiedicare a pătrunderii umidităŃii din şapă în termoizolaŃie. Se asigură continuitatea straturilor definitorii ale alcătuirii „verzi”: barieră contra rădăcinilor, strat drenant. Stratul filtrant se prevede numai acolo unde este prevăzut substratul pentru vegetaŃie, fiind legat exclusiv de acesta.


104

E. relaŃia cu receptorii pluviali (scurgeri interioare)

În cazul receptorilor pluviali sunt trei aspecte de urmărit: 1. cota finită a substratului trebuie să coincidă cu cota grătarului receptorului

pluvial (cu alte cuvinte receptorii pluviali nu trebuie să depăşească finitul alcătuirii verzi)

2. hidroizolaŃia se racordează la receptorul pluvial conform prevederilor din normativul de specialitate (NP 040-2002 Normativ privind proiectarea, execuŃia şi exploatarea hidroizolaŃiilor la clădiri)

3. gâtul (care are înălŃimea substratului) receptorului pluvial trebuie înfăşurat în strat filtrant, pentru împiedicarea pătrunderii particulelor fine din substrat, sau… (a se vedea detaliul următor)

Fiind vorba despre o alcătuire termo-hidroizolată inversă, evidenŃiem prevederea

stratului de aerare peste termoizolaŃie.


105




3. relaŃia între substrat şi gâtul receptorului pluvial (care are înălŃimea substratului) poate fi făcută ridicând stratul filtrant la limita substratului Ńi prevăzând de jur împrejurul gâtului un strat drenant din pietriş de râu spălat sau pietriş mărgăritar (spart).

Stratul drenant este realizat din plăci care asigură şi retenŃia apei (a se vedea Anexa 5)


106




6. relaŃia între substrat şi gâtul receptorului pluvial (care are înălŃimea substratului) poate fi făcută ridicând stratul filtrant la limita substratului Ńi prevăzând de jur împrejurul gâtului un strat drenant din pietriş de râu spălat sau pietriş mărgăritar (spart).

Stratul drenant este realizat din agregate minerale (nu rezultate din prelucrarea betonului sau de natură calcaroasă)


107

În cazul receptorilor pluviali sunt trei aspecte de urmărit:

1. cota finită a substratului trebuie să coincidă cu cota grătarului receptorului pluvial (cu alte cuvinte receptorii pluviali nu trebuie să depăşească finitul alcătuirii verzi)


3. gâtul (care are înălŃimea substratului) receptorului pluvial se recomandă să fie înglobat într-un strat drenant din agregate spălate (pietriş de râu) sau sparte (pietriş mărgăritar) iar substratul să fie separat de stratul drenant printr-un filtru (a se vedea Anexa 5)


108

Receptorul pluvial poate avea un capac parafrunzar la cota finită a terasei-grădină şi filtrarea apei se poate face prin prevederea unui dren din agregate minerale (nu beton sau minerale calcaroase) Stratul filtrant se ridică pe verticală până la limita superioară a substratului.


109

Se pot prevedea receptori pluviali protejaŃi cu grile parafrunzar şi la poala învelitorii, zona dedicată jgheabului mascat de pazie fiind rezolvată prin racordarea pe verticală a hidroizolaŃiei şi barierei contra rădăcinilor (ridicată minimum 15cm peste nivelul stratului drenant) şi prin prevederea protecŃiei granulare (pietriş de râu spălat sau pietriş mărgăritar)

Pentru acoperişuri cu panta ≤ 50 este suficient pietrişul de râu; pentru pante până la 200 se prevede pietriş mărgăritar (pietriş spart) Detaliul poate fi valabil la pante mai mici de 200, la pante mai mari existând pericolul alunecării pietrişului.


110

O rezolvare uşor diferită (din punct de vedere al rezolvării poziŃiei dispozitivului receptor de ape pluviale şi încadrare a sa în geometria poalei streşinii şi de relaŃie cu pazia) este cea în care apa se scurge din receptor pe un lanŃ. Între dezavantajele acestei rezolvări (cu lanŃ) am putea menŃiona faptul că în cazul ploilor torenŃiale lanŃul probabil nu va face faŃă debitului de apă. Racordarea cu un burlan cu cot în unghi de 600 sau 450 sau cu racordare curbă ar putea reprezenta o soluŃie mai potrivită pentru România.


111

F. Străpungeri prin învelitorile verzi

Străpungere prin structura din beton armat ProtecŃia hidrofugă a termoizolaŃiei se justifică numai în cazul termoizolaŃiilor compresibile, peste care se prevede şapă armată, ca măsură de împiedicare a pătrunderii umidităŃii din şapă în termoizolaŃie.

HidroizolaŃia şi bariera împotriva rădăcinilor se ridică peste limita stratului drenant cu minimum 15cm. Stratul drenant de pietriş spălat (32/64mm), din dreptul racordării cu elementul care străpunge învelitoarea, de minim 50cm, este prevăzut ca măsură de asigurare împotriva incendiului. Stratul drenant din agregate spălate (pietriş de râu) sau sparte (pietriş mărgăritar) iar substratul să fie separat de stratul drenant printr-un filtru (a se vedea Anexa 5)

Stratul filtrant se ridică pe verticală până la limita substratului


112

Străpungere prin structura din lemn HidroizolaŃia şi bariera împotriva rădăcinilor se ridică peste limita stratului drenant cu minimum 15cm. Bariera împotriva vaporilor se ridică şi ea, pentru a împiedica apa rezultată din eventuale condensuri să ajungă în termoizolaŃie Stratul drenant de pietriş spălat (32/64mm), din dreptul racordării cu elementul care străpunge învelitoarea, de minim 50cm, este prevăzut ca măsură de asigurare împotriva incendiului. Stratul drenant din agregate spălate (pietriş de râu) sau sparte (pietriş mărgăritar) iar substratul să fie separat de stratul drenant printr-un filtru (a se vedea Anexa 5)



113

Străpungere prin structura metalică HidroizolaŃia şi bariera împotriva rădăcinilor se ridică peste limita stratului drenant cu minimum 15cm. Bariera împotriva vaporilor se ridică şi ea, pentru a împiedica apa rezultată din eventuale condensuri să ajungă în termoizolaŃie Stratul drenant de pietriş spălat (32/64mm), din dreptul racordării cu elementul care străpunge învelitoarea, de minim 50cm, este prevăzut ca măsură de asigurare împotriva incendiului. Stratul drenant din agregate spălate (pietriş de râu) sau sparte (pietriş mărgăritar) iar substratul să fie separat de stratul drenant printr-un filtru (a se vedea Anexa 5)



114

G. Rosturi în câmpul învelitorii verzi

Rosturile de dilatare / tasare între clădiri sau tronsoane ale clădirilor se rezolvă conform reglementărilor în vigoare (compensatori) Din punct de vedere al alcătuirii verzi, în zona rostului se prevede un suport rezistent din punct de vedere mecanic pentru substrat (de exemplu plăci prefabricate minerale), care sprijină pe elementul drenant şi de retenŃie a apei. Aceste plăci sunt acoperite cu stratul filtrant (a se vedea Anexa 5) , peste care se aplică substratul.


115

Din punct de vedere al alcătuirii verzi, în zona rostului se prevede un suport rezistent din punct de vedere mecanic pentru substrat (de exemplu plăci din mase plastice rezistente, perforate sau plăci metalice tratate anticoroziv), care sprijină pe elementul drenant şi de retenŃie a apei. Aceste plăci sunt acoperite cu stratul filtrant (a se vedea Anexa 5).


116

Rosturile de dilatare / tasare între clădiri sau tronsoane ale clădirilor se rezolvă conform reglementărilor în vigoare (compensatori). Această variantă este mai avantajoasă decât cele precedente din punct de vedere al îndepărtării apei din zona rostului. Din punct de vedere al alcătuirii verzi, în zona rostului se prevede un suport rezistent din punct de vedere mecanic pentru substrat (în acest exemplu plăci prefabricate minerale), care sprijină pe elementul drenant şi de retenŃie a apei. Aceste plăci sunt acoperite cu stratul filtrant (a se vedea Anexa 5), peste care se aplică substratul.


117

Din punct de vedere al alcătuirii verzi, în zona rostului se prevede un suport rezistent din punct de vedere mecanic pentru substrat (de exemplu plăci din mase plastice rezistente, perforate sau plăci metalice tratate anticoroziv), care sprijină pe elementul drenant şi de retenŃie a apei. Aceste plăci sunt acoperite cu stratul filtrant (a se vedea Anexa 5).

Acoperirea rostului poate avea un capac parafrunzar la cota finită a terasei-grădină şi filtrarea apei se poate face prin prevederea unui dren din agregate minerale (nu beton sau minerale calcaroase) Stratul filtrant se ridică pe verticală până la limita superioară a substratului.


118

Rost între două clădiri cu structura din lemn

Suportul (planşeul din lemn) fiind elastic, este necesar ca sub bariera contra vaporilor să se prevadă un strat flotant, de separare, care permite mişcarea suportului (astereala) fără ca această mişcare să inducă tensiuni (întindere, rupere) în bariera contra vaporilor. Şarpanta din lemn fiind o alcătuire uşoară este necesar ca şi alcătuirea termo-hidroizolantă să fie uşoară şi să răspundă cerinŃelor de izolare termică şi de asemenea ca alcătuirea „verde” să fie uşoară. Astfel stratul drenant este realizat din plăci din materiale plastice care asigură simultan şi funcŃiunea de strat de retenŃie a apei şi de barieră contra rădăcinilor. Tipul de acoperiş verde recomandat pentru construcŃiile cu şarpantă din lemn este

acoperişul de tip extensiv. La panta ≥ 200 prevederea unei reŃele (grile) bidirecŃionale pentru stabilizarea versantului este esenŃială. Se poate prevedea peste substrat şi o reŃea contra eroziunii substratului versantului. De jur împrejurul rostului se realizează stratul drenant din pietriş spălat sau pietriş mărgăritar (32/64mm), de minimum 50cm.


119

Racordare între o structură metalică şi una din beton armat.

Din punct de vedere al rezolvării acoperişului verde nu există elemente de noutate faŃă de cele prezentate anterior.


120

H. Racord la luminator

HidroizolaŃia şi bariera împotriva rădăcinilor se racordează la luminator. Straturile de difuzie se ridică, având bariera contra vaporilor ca strat de separare între ele, numai dacă se aerisesc în dreptul racordării la luminator, ceea ce este puŃin probabil, date fiind problemele de etanşare împotriva apei care curge de pe luminator. Dacă se aerisesc prin alte părŃi sau prin deflectoare, straturile de difuziune şi bariera contra vaporilor nu se ridică pe verticală. De jur împrejurul luminatorului se prevede un strat de pietriş de râu spălat sau de pietriş mărgăritar (32/64mm), cu lăŃime de minimum 50cm. Stratul filtrant se ridică pe verticală până la limita finitului substratului.


121

I. Racordare cu fereastră


122

J. Racordare cu ferestre de mansardă


123

K. Rezolvări la streaşină

Streaşină de timpan

Acolo unde nu sunt prevăzute cutii cu vegetaŃie precultivată, poala este rezolvată cu bordură din agregate minerale (32/64mm), cu opritor perforat pe care se ridică stratul filtrant


124

streaşină de poală

Acolo unde nu sunt prevăzute cutii cu vegetaŃie precultivată, poala este rezolvată cu bordură din agregate minerale (32/64mm), cu opritor perforat pe care se ridică stratul filtrant


125

streaşină de poală

Elementele de asigurare a stabilităŃii versantului de tip grilă arată că panta învelitorii este cuprinsă între 200 şi 300.


126

L. Coame

Asigurarea preluării apelor pluviale se face prin jgheaburi / canale de scurgere şi direcŃionare către jgheabul de poală sau burlan, protejate împotriva colmatării prin înfăşurare în strat filtrant.

Elementele de asigurare a stabilităŃii versantului de tip grilă arată că panta învelitorii este cuprinsă între 200 şi 300.


127

Toate membranele se petrec peste coame, fie că este vorba despre bariera contra vaporilor, hidroizolaŃie sau bariera împotriva rădăcinilor. Se va avea în vedere direcŃia vântului dominant înainte de începerea montării membranelor şi se va lucra Ńinând cont de acest aspect. Elementele de asigurare a stabilităŃii versantului de tip grilă arată că panta învelitorii este cuprinsă între 200 şi 300.


128

Toate membranele se petrec peste coame, fie că este vorba despre bariera contra vaporilor, hidroizolaŃie sau bariera împotriva rădăcinilor.

La pante ≥ 300 se utilizează covoare vegetale precultivate, în cutii care asigură drenaj, retenŃie a apei şi barieră contra rădăcinilor


129

M. Dolii

La pante ≥ 150 se utilizează reŃele din Ńesături (a se vedea Anexa 5) pentru împiedicarea alunecării substratului pe pantă (anti-eroziune) Pentru împiedicarea pătrunderii substratului în dolie, la limita substratului se prevăd opritoare unidirecŃionale acoperite de hidroizolaŃie şi de bariera contra rădăcinilor În dolie se prevăd conducte de preluare a apei pluviale, îmbrăcate în material filtrant şi îngropate în dren din material granular (pietriş de râu spălat sau pietriş mărgăritar).


130

La pante ≥ 300 se utilizează covoare vegetale precultivate, în cutii care asigură drenaj, retenŃie a apei şi barieră contra rădăcinilor. La pante ≥ 200 se utilizează reŃele uni sau bidirecŃionale pentru împiedicarea alunecării substratului pe pantă (anti-eroziune) Pentru împiedicarea pătrunderii substratului în dolie, la limita substratului se prevăd opritoare unidirecŃionale acoperite de hidroizolaŃie şi de bariera contra rădăcinilor În dolie se prevăd conducte de preluare a apei pluviale, îmbrăcate în material filtrant şi îngropate în dren din material granular (pietriş de râu spălat sau pietriş mărgăritar).

BIBLIOGRAFIE A. REGLEMENTĂRI TEHNICE ROMÂNEŞTI - NP 040-2002 Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri - GP 065-2001 Ghid privind proiectarea şi execuţia lucrărilor de remediere a hidroizolaţiilor bituminoase la acoperişuri de beton - NP 064-2002 Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea elementelor de construcţii hidroizolate cu materiale bituminoase şi polimerice - GP 114-2006 Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor cu membrane bituminoase aditivate cu APP şi SBS - NP 121-2006 Normativ privind reabilitarea hidroizolaţiilor bituminoase ale acoperişurilor clădirilor - NP 069-2002 Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea învelitorilor acoperişurilor în pantă la clădiri - GP 112-2004 Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea învelitorilor din membrane polimerice realizate ,,in situ” - GP 0001-1996 Protecţia la zgomot. Ghid de proiectare şi execuţie a zonelor urbane din punct de vedere acustic - C 107/0-2002 Normativ pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de izolaţii termice de clădiri, - C 107-2005 Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor - GP 058-2000 Ghid privind optimizarea nivelului de protecţie termică la clădirile de locuit - C 107/6-2002 Normativ general privind calculul transferului de masă (umiditate) prin elemente de construcţie - C 107/7-2002 Normativ pentru proiectarea la stabilitate termică a elementelor de închidere ale clădirilor - C 125-2005 Normativ privind proiectarea şi executarea măsurilor de izolare fonică şi a tratamentelor acustice în clădiri - P 121-1989 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea măsurilor de protecţie acustică şi antivibrativă la clădiri industriale - P 122-1989 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea măsurilor de izolare fonică la clădiri civile social-culturale şi tehnico-administrative - P118 Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor STANDARDE ŞI NORMATIVE STRĂINE - SPRI’s Fire Design Standard for Vegetative Roofing Systems – norma canadiana - SPRI’s Wind Design Standard for Vegetative Roofing Systems – norma canadiana - Guideline for the Planning, Execution and Upkeep of Green-Roof Sites – norma germana

131

- ASTM E2400 - 06 Standard Guide for Selection, Installation, and Maintenance of Plants for Green Roof Systems - ASTM E2397 - 05 Standard Practice for Determination of Dead Loads and Live Loads associated with Green Roof Systems - ASTM E2399 - 05 Standard Test Method for Maximum Media Density for Dead Load Analysis of Green Roof Systems - ASTM E2398 - 05 Standard Test Method for Water Capture and Media Retention of Geocomposite Drain Layers for Green Roof Systems - ASTM E2396 - 05 Standard Test Method for Saturated Water Permeability of Granular Drainage Media [Falling-Head Method] for Green Roof Systems - Peck, Steven & Kuhn, Monica: "Design Guidelines for Green Roofs", Ontario Association of Architects. Peck, Steven, Callaghan, Chris & Kuhn, Monica: "Greenbacks from green roofs: forging a new industry in Canada" Canada Mortgage and Housing Corporation, March 1999 B. CERCETĂRI INTERNAŢIONALE - Survey of types of green roofs and their standards, in Report on the Environmental Benefits and Costs of Green Roof Technology for the City of Toronto - B Baskaran & K.Liu Evaluating Rooftop and Vertical Gardens as an Adaptation Strategy for Urban Areas - K.Y. Liu & A. Baskaran Using Garden Roof Systems to Achieve Sustainable Building Envelopes in Construction Technology Update No. 65, Sept. 2005 - Brad Bass, Bas Baskaran Evaluating Rooftop and Vertical Gardens as an Adaptation Strategy for Urban Areas, în National Research Institute of Canada, contract NRCC-46737 - Goya Ngan Green Roof Policies: Tools for Encouraging Sustainable Design - Dr Raelene Mibus, Green roofs in the changing Australian landscape, Poster presentation for International Landcare Conference, Melbourne, October 2006 - Congresul International Green Roofs, editia 2009 Bringing Nature Back to Town, - Congresul International Green Roofs, editia 2004 The globalised green roof market of the future: trends and challenges, - Conferinta Internationala SB08 World Sustainable Building Conference, Melbourne, Australia, sept 2008 - Maureen Connelly, Murray Hodgson, Sound Transmission Loss on Green Roofs, în Conferinţa Greening Rooftops for Sustainable Communities, Baltimore 2008 C. CĂRŢI - E. C. Snodgrass - Green Roof Plants: A Resource and Planting Guide - Nigel Dunnett - Planting Green Roofs and Living Walls

132

http://www.nrc-cnrc.gc.ca/eng/ibp/irc/ctus/ctus-index.html

http://www.amazon.com/s/ref=si3_rdr_bb_author?index=books&field%2dauthor%2dexact=Edmund%20C%2e%20Snodgrass

http://www.amazon.com/Green-Roof-Plants-Resource-Planting/dp/0881927872/ref=si3_rdr_bb_product

http://www.ribabookshops.com/site/viewtitle.asp?sid=&pid=8843&HID=

- IHS BRE - Green Roofs and Facades - Steven L. Cantor - Green Roofs in Sustainable Landscape Design - Theodore H. Osmundson - Roof Gardens: History, Design, and Construction (Norton Books for Architects & Designers) - William McDonough - Green Roofs: Ecological Design And Construction - Green Roof Waterproofing and Drainage 301 course manual - Eberhard Schunck et al - Roof Construction Manual, Birkhauser, 2003 - Ciocârlan V. Flora ilustrată a României, Ed. Ceres, Bucureşti, 2009, - Ivan Doina. Fitocenologia şi Fitogeografia României - Petrovici, R, Protecţia localităţilor împotriva riscurilor naturale şi antropice Ed. Universitară "I.Mincu" Bucureşti, 2007 D. MANUALE - Alexandru Stan - Curs Finisaj 2, ed. 1989, IAIM - IGRA (International Green Roof Association) - Green Roof Pocket Guide - Technical Manual Design for lifestyle and the future. Australia's guide to environmentally sustainable homes - Technical Guide to Stainless Steel Roofing - Greenroof brochure Sika - Sopranature – Soprema - Technical Guide The ultimate Eco-Friendly Roof from ICB Diadem E. WEBOGRAFIE - http://www.toronto.ca/greenroofs/pdf/chapter3.pdf - http://www.greenroofs.org - http://www.zinco-greenroof.com/EN/greenroof_systems/index.php - http://www.livingroofs.org/ - http://www.igra-world.com/ - http://www.wbdg.org/ccb/browse_doc.php?d=8047 - http://www.nrc-cnrc.gc.ca/eng/ibp/irc/ctus/ctus-n65.html - http://horticulture.psu.edu/cms/greenroofcenter/ - http://www.efb-greenroof.eu/verband/fachbei/fa01_englisch.html - http://www.hydrotechusa.com/garden-roof.htm - http://www.greenroofs.com/pdfs/newslinks-803_construction_specifier.pdf - http://www.abg-geosynthetics.com/index.htm - http://www.gruendachexperte-krupka.de/ - http://www.alumasc.co.uk/ - http://www.amann-dachmarke.at/ - http://www.hydrotechusa.com/ - http://www.apexgreenroofs.com/ - http://www.grundach.com/- http://www.austrotherm.at/front_content.php - http://www.axter.co.uk/ - http://www.bakor.com/index.asp- http://www.barrettroofs.com/products/index.html - http://www.bauder.de/de/bauder-deutschland.html

133


http://www.amazon.com/exec/obidos/search-handle-url?%5Fencoding=UTF8&search-type=ss&index=books&field-author=Steven%20L.%20Cantor

http://www.amazon.com/Roof-Gardens-Construction-Architects-Designers/dp/0393730123/ref=sr_1_6?ie=UTF8&s=books&qid=1220193019&sr=1-6

http://www.amazon.com/Roof-Gardens-Construction-Architects-Designers/dp/0393730123/ref=sr_1_6?ie=UTF8&s=books&qid=1220193019&sr=1-6


http://www.amazon.com/exec/obidos/search-handle-url?%5Fencoding=UTF8&search-type=ss&index=books&field-author=Eberhard%20Schunck

http://www.toronto.ca/greenroofs/pdf/chapter3.pdf

http://www.greenroofs.org/

http://www.zinco-greenroof.com/EN/greenroof_systems/index.php

http://www.livingroofs.org/

http://www.igra-world.com/

http://www.wbdg.org/ccb/browse_doc.php?d=8047

http://www.nrc-cnrc.gc.ca/eng/ibp/irc/ctus/ctus-n65.html

http://horticulture.psu.edu/cms/greenroofcenter/

http://www.efb-greenroof.eu/verband/fachbei/fa01_englisch.html

http://www.hydrotechusa.com/garden-roof.htm

http://www.greenroofs.com/pdfs/newslinks-803_construction_specifier.pdf

http://www.grundach.com/

http://www.bakor.com/index.asp

- http://www.bauder.co.uk/ - http://beco-bermueller.de/_site/de- http://www.binne.de/ - http://www.buildinglogics.com/index.html - http://www.hasseundsohn.de/ - http://www.carlisle-syntec.com/index.cfm - http://www.cetco.com/bmg/Home.aspx- http://www.colbond-geosynthetics.de/ - http://www.conservationtechnology.com/index.html - http://www.derbigum.com/ - http://www.dow.com/ - http://ecoroofseverywhere.com/ - http://www.eternit.de/ - http://www.fbb.de/ - http://www.fibertite.com/ - http://www.firestonebpco.com/northamericahome.aspx- http://www.fdt.de/index.jsp - http://www.flag-soprema.co.uk/web/- http://www.soprema.us/ - http://www.foamglas.com/ - http://www.georgboerner.de/ - http://www.sky-garden.co.uk/ - http://www.greentechitm.com - http://www.gruenes-dach.de/auswahl.php - http://www.ikogreen.com/chooselang.asp - http://www.icopal.co.uk/ - http://www.langley.co.uk/ - http://www.liveroof.com/ - http://www.mogat-werke.de/ - http://www.mulehide.com/ - http://www.optigreen.co.uk/index.html- http://www.optigruen.de/index.html- http://www.protan.co.uk/pages/default.aspx - http://www.puren.com/ - http://www.alkorproof.com/en/index.php - http://www.ritter-online.de/ - http://www.roofmeadow.com/ - http://www.safeguardeurope.com/index.php - http://www.sarnafilus.com/ - http://www.sarnafil.at/index_roofing - http://www.siplast.com/ - http://www.trelleborg.com/en/- http://www.tremcoinc.com- http://www.vedag.de/ - http://www.xeroflora.com/index.asp - http://www.zinco-greenroof.com/

134

http://beco-bermueller.de/_site/de

http://www.cetco.com/bmg/Home.aspx

http://www.firestonebpco.com/northamericahome.aspx

http://www.flag-soprema.co.uk/web/

http://www.optigreen.co.uk/index.html

http://www.optigruen.de/index.html

http://www.trelleborg.com/en/

http://www.tremcoinc.com/