Gheorghe Vlcea - tmplarul parintelui ARSENIE BOCA

"Unul ca el se naste o data la o mie de ani"I-a sculptat crucea de mormnt parintelui Arsenie Boca.A lucrat, ca tmplar, alaturi de el, timp de 12 ani, devenind buniprieteni.Astazi, Gheorghe Vlcea este unul dintre putinii martori ai ultimilorani petrecuti pe pamnt de parinteleArsenie

"Sa-mi faci crucea"

Noiembrie, 1989. Afara ninge usor si fulgii se lipesc de fereastra.Dalta musca ncet din lemnul tare. Printre lacrimi, cu o durere surdan inima, tmplarul a sculptat deja un nume - "Arsenie". Ar trebui samai scrie nca un cuvnt. Doar att. "Ieromonahul". Unsprezecelitere. Dar nu poate. Durerea l apasa din ce n ce mai tare si gndulca nu-l va mai vedea niciodata pe parintele Arsenie Boca isfredeleste inima.

Ii rasuna n minte cuvintele de la ultima ntlnire: "Sa vii la minela mormnt, ca te voi putea ajuta mai bine dect acum". Dardespartirea e prea grea si-i ntuneca nadejdea. ncepe sa lucreze laprima litera. Un "I"nalt si zvelt, desenat chiar de parintele Arsenie n timp ce se aflape patul de moarte. ncet, privirea ise mpaienjeneste si lacrimile i curg pe obraz.

Parintele Arsenie venise n urma cu cteva luni la el, la spital.Pe Gheorghe Vlcea l chinuia o durere cumplita de picioare.Suferea de ea nca din tinerete, dar acum nu-i dadea nicicum pace,asa ca se internase.

Parintele a sosit neanuntat. n salon, ctiva barbati si omorautimpul jucnd zaruri si flecarind lucruri lumesti. Cnd a deschisusa, au nlemnit cu totii. n jurul barbatului cu barba alba si ochisfredelitori plutea ceva, o boare de sfintenie nenumita, care tetintuia. A venit la el la pat si i-a spus simplu - "Nea Vlcea, asdori sa vii cu mine sa-ti arat ce trebuie sa mai faci la Prislop". Rugamintea l-a naucit. Statea nlemnit n pat, cu picioarele betege,iar parintele Arsenie l ruga sa plece! S-a straduit sa-i faca peplac, iar madularele, pna atunci bicisnice, l-au ascultat. ncet, caprin minune, a putut pasi fara sa mai simtadurerea aceea sfsietoare. Au plecat mpreuna din spital. Pe drum,i-a spus la fel de direct: "NeaVlcea, eu voi pleca dincolo. Am de la Domnul o alta misiune. Dupace voi parasi lumea asta, totul se vaschimba ntara. Nu-ti pot spune amanunte, pentru ca i-as panicape oameni. Dar voi fi alaturi de tine mereu. Din lumea cealalta, tevoi putea ajuta mai mult. Sa vii la mine la mormnt". L-a ascultatbuimacit.

Desi batrn, parintele Arsenie era n plina putere. Si acum ivorbea de moarte si de lumea cealalta! L-a crezut, dar a sperat mereu,pna n ultima clipa, ca nu va fi asa. Ca parintele va mai face unmiracol, nca unul, ntre attea sute cte savrsise n timpulvietii, si-si va prelungi sederea n lume. nsa, cu timpul, nadejdeaaceasta s-a risipit. Parintele l-a pus sa-i lucreze si crucea. Unasimpla, de lemn, acoperita cuscndura, asa cum si mai daltuiesc si acum taranii dinTaraZarandului, locul n care parintele vazuse lumina zilei. De scris n-ascris nimic pe fata ei. A asteptat pna n ultima clipa.

Era acasa, la Comarnic, cnd a primit vestea: "Vino la Sinaia.Domnul batrn a murit". Atunci a simtit ca ceva se rupe din el. Totdrumul l-a strabatut plngnd. Lacrimile i curg si acum, cnd siaminteste cum terminase crucea. Cea mai grea a fost ultima litera, un"L" ncrligat si batrn, asa cum mai vazuse doar pe lespezilevoievozilor - "Arsenie Ieromonahul". Att. Asa voise parintele,desennd el nsusi literele pe patul de moarte. Un testament care safie pus la capatiul lui. O cruce la care se vor nchina sute de miide oameni, multimi ce se vor scurge ca un fluviu de rugaciune spremormntulsmerit de la Prislop. "De dincolo va voi putea ajuta mai mult!".

Desenele unui artist

"Daca ar veni cineva la mine si mi-ar spune ca pot sapa un tunel pnala capatul pamntului, ca sa-l ntlnesc din nou pe parintele ArsenieBoca, sa stiti ca as fi gata sa sap! Toata viata! Asa foc mi-a lasatn inima omul asta!"

Gheorghe Vlcea e si el acum un om n vrsta. De cte ori amintestede parintele, ochii i se mpaienjenesc de lacrimi. Anii l-au ajunsdin urma, dar nu l-au potopit. Desi e aproape octogenar, continua salucreze si acum n atelierul lui din Comarnic. Aici, printrescnduri, cuie si dalti, a petrecut mpreuna cu marele duhovnic alArdealului ani n sir. Ultimii doisprezece ani ai vietiiparintelui. Cei mai enigmatici si mai putin cunoscuti. Cei ncare "domnul batrn", asa cum l numeau apropiatii pentru a-l scapade ochiul nevazut al Securitatii, se retrasese la Sinaia, pentru a sepregati de marea trecere.

Pe atunci, Gheorghe Vlcea era nca n puterea vrstei. "Erau ultimiiani ai comunismului. Ma stia lumea detmplar, iar un cunoscut a venit la mine si mi-a spus ca e nevoie deniste lucrari la Sinaia. Am mers acolo la o casa n care locuiau nistefemei. Pe urma am aflat ca erau de fapt maicute, date afara dinmnastire decomunisti, cu decretul din 1959. M-am gndit - Doamne, n ce mabag?, dar am continuat sa lucrez dupa niste schite pe care maicutelemi le aduceau". Desenele erau de o frumusete aparte. Gheorghelucrase pna atunci n multe locuri si vazuse nenumarate modele. Daracestea erau altfel. Pareau iesite din mna unui artist. Unul foartenzestrat. Le-a ntrebat pe maicute cine le face, iar acestea i-auraspuns ca au o inginera credincioasa la Sebes. "Nu le-am crezut!Stiam eu cum lucreaza inginerii... Aici era mna de artist. Unul mare,daruit cu talent. Dar nu am zis nimic. Am lucrat dupa acele modeletimp de doi ani de zile. Pna-ntr-o zi".

A venit la el pe neasteptate. Era mbracat n haine civile, pentruca, de cnd fusese alungat din mnastire,vietuia discret, ascuns de ochii celorlalti, ntr-un anonimatdeplin. Un batrn distins, zvelt, cu ochi patrunzatori. Att depatrunzatori, nct i-au ramas pna astazi ntipariti n minte luiGheorghe. I-a spus direct: "Nea Vlcea, tu nu ma cunosti pe mine, dar eu tecunosc foarte bine. De astazi rami n familia noastra".ntlnirea l-a bulversat. "Mi-a schimbat starea launtrica. Nu eraun om ca noi. Parea din alta lume". Asa s-au apropiat unul decelalalt. O ntmplare aparte avea sa-i dezvaluie mesteruluiGheorghe Vlcea dragostea deplina a parintelui si smerenia sa. Osmerenie de om sfnt. Lucrau la Mnastirea Sinaia,la acoperis, Gheorghe Vlcea mesterind sus sita iar parintele, dejos, dndu-i indicatii. La un moment dat, sleit de oboseala, atrebuit sa coboare si sa plece acasa. Parintele Arsenie a crezut ca-lsuparase cu ceva. A doua zi l-a asteptat cu o ceasca de ceai si, dupa ce au luat miculdejun, s-a ridicat si l-a luat n brate. Penepregatite: "Nea Vlcea, te rog sa ma ierti daca ieri ti-am gresitcu ceva! Iarta-ma, ca si eu te voi ierta, si n-o sa mai scapi de mine,nici n lumea asta, nici n cealalta". Din mbratisarea aceea caldas-a zamislit o mare prietenie. Una mai presus de timp."De atunci, parintele mi-a ramas n suflet. A fost o legatura cu unom care e mai presus de noi, o legatura care depaseste lumeaaceasta. El nu ma suparase cu nimic, dar era de o delicateteextraordinara si a vrut sa fie sigur ca sunt cu cugetul mpacat. Deatunci, ne-am vazut mereu". Anii din urma ai parintelui Arsenie Bocaau fost ani de anonimat aproape deplin. Deghizat n straie civile,interzicndu-le celorlalti sa-l mai numeasca "parinte", pentru a nuatrage atentia Securitatii, marele duhovnic se strecura prin vremuri.Pleca adesea de la Sinaia la Comarnic, pentru a adasta ceasurintregi n atelierul lui Gheorghe Vlcea. Vorbeau cte-n luna si-nstele. n ncaperea micuta, marele duhovnic de la Smbata de Sus, cella acarui predica se adunau mii de oameni, mosea acum la nasterea la cera unui singur suflet. ncet, cu rabdare si cu multa dragoste. "Eunvatam de la el, ntrebndu-l despre lumea asta si, mai ales, desprecealalta, iar el ucenicea la mine, ca-l deprindeam cu mestesugullucrarii lemnului. Era tare smerit! Maasculta ntotdeauna cu atentie. Niciodata nu ma contrazicea. Multi spun ca era un om dur. Nici pomeneala! Era un suflet bun sifoarte blnd. Se apropia de tine cu o asa delicatete, cu attaprietenie, nct nu puteai sa-i rezisti. Eu le-am mai spus celor carevorbesc despre el ca l-au ntlnit, dar nu l-au cunoscut. Eu unul l-amcunoscut foarte bine. Si va pot spune ca vor trece sute de ani pnacnd vom mai avea parte de un asemenea parinte. Unul ca el se naste odata la o mie de ani!"Miracolul

si internase sotia la Institutul Parhon. n ultimul timp, nu sesimtise bine. Au fost pe la mai multi doctori si, n cele din urma,ajunsesera la Bucuresti. Cnd i-au dat vestea, era pe hol,asteptnd-o. Sotia avea cancer, unul aflat ntr-un stadiu foarte grav.Medicii i spusesera clar - sanse de scapare nu prea sunt. Poate unala o mie, asa ca ar trebui sa se consoleze cu gndul ca o va pierde. Aramas naucit. Ce sa faca, ncotro sa se ndrepte? L-au ndrumat sprespitalul Filantropia, sugerndu-i sa o opereze, poate ca i va maiprelungi zilele. Acolo, medicul a privit analizele, apoi l-antrebat, scurt, daca are credinta n Dumnezeu. "I-am raspuns ca am,iar el mi-a zis sa ma rog, pentru ca numai din cer poate veni oscapare". A fugit direct la Sinaia, la parintele Arsenie. Era disperat. "Pe trenam plns ncontinuu. Nu stiam unde sama mai ascund de oameni". Parintele l-a primit ca de obicei. Senin,linistit, asa cum era ntotdeauna. Anceput de ndata sa-i vorbeasca de Mnastirea Prislop, de cte au defacut acolo. "ncerca sa-midistraga atentia, dar mie nu-mi statea mintea dect la sotia mea.Nu aveam copii, ea era sufletul meu, iarparintele singura nadejde. Am tot asteptat clipa potrivita sa-i spunde necazul meu, cnd, la sfrsit, mi-a zis chiar el: Nene Vlcea, fiipe pace. Sa se opereze sotia la Bucuresti si totul o sa fie bine. Nuapucasem sa-i zic nimic de boala ei, n tot rastimpul am vorbit doarde lucrarile de la Prislop. Dar parintele avea darul naintevederiisi a stiut tot timpul prin ce trec, fara sa-i spun. Am plecatntarit". Dupa trei zile, femeia a intrat n operatie. Gheorghe Vlceaa asteptat pe holurile spitalului, framntnd rugaciuni, aninndnadejdi. Minutele se faceau ceasuri, ceasurile zile. si pusesencrederea n rugaciunile parintelui, dar n clipele acelea,sperantele se naruie. Deodata, din sala de operatie a iesit odoctorita. Era ravasita. A spusprecipitata ca: "domnul doctor Balanescu a amutit dupainterventie. A nceput operatia, dar nauntru nu a mai gasit nimic,nicio tumora! Acum s-a nchis n cabinet si nu mai primeste penimeni. Asteptam si rezultatul biopsiei, si daca nici de la laboratornu iese nimic, nseamna ca e un miracol!".Miracol a sifost. Cnd ajunge n acest punct, vocea batrnului tmplar tremuradin nou. A fost momentul n care a vazut pe viu puterea rugaciunilorparintelui Arsenie. Atunci a nteles pe deplin cu cine fusese prietenattia ani. S-a ntors la Sinaia si marele duhovnic i-a spus zmbind -"Ai vazut puterea lui Dumnezeu! Acum ai ncredere n mine?". O privescpe sotia lui Gheorghe Vlcea. Umbla prin curte ca un prsnel, robotindprintre flori. E rodul viu al unei nadejdi mplinite.

Dar acesta nu a fost singurul miracol facut de parintele Arsenie.S-a mai ntmplat si cu un prieten de-al lui Gheorghe Vlcea. Fuseseinternat la spital la Azuga, iar doctorii i-au spus ca mai are detrait doar doua luni de zile. si pierduse orice nadejde. Fata lui sennegrise de boala, ca un taciune. "Ma durea sufletul de el, ca eramtare buni prieteni. Asa ca l-am rugat sa se externeze si sa mergem laparintele Arsenie. El nu mai tragea nadejde ca scapa, dar a venit cumine".Parintele i-a primit n gradina si a nceput sa le vorbeasca deplanurile sale de viitor. Ca de obicei, nu se concentra pe durere siboala, ci ncerca sa mute accentul spre nadejde. "La sfrsit, a venitla prietenul meu si i-a trecut mna de pe piept pna spre pntece sii-a spus: Stai linistit, ca nu o sa mori din asta.Att! Am plecat, iar prietenulmeu nici nu s-a mai ntors la spital. ncteva zile s-a pus pe picioare. Traieste si acum si e sanatos. Tun!Vindecarea s-a petrecut nainte de revolutie, iar de atunci nu a maiavut nicio problema serioasa cu sanatatea".De dincolo de mormntGheorghe Vlcea a fost ultimul care a iesit din groapa. Ar fi ramasacolo pentru totdeauna, lnga cel la care tinuse att de mult. Nu maistie dect ca l-au prins preotii n brate. De vazut nu vedea nimic,din pricina lacrimilor. Apoi zilele s-au scurs, si ntre el siplecarea la Domnul a parintelui s-au asternut anii. Lamormnt au nceput sa vina oamenii. Din ce n ce mai des, din ce nce mai multi. Pelerinii povesteaumiracole, calugarii gaseau izbavire n ispiteParintele Arsenie nu refuza pe nimeni. Asa cum i spusese domnuluiGheorghe Vlcea, din cealalta lume lucra cu mai multa putere. Ani de-arndul s-a numarat si el printre ei. A continuat sa lucreze lamnastire la Prislop. Poarta de la intrare e sculptata de el, si lafel si ceea ce e daltuit n lemn prin mnastire. Din cnd n cnd,urca n fata crucii iesite din minile lui. ngenunchea si se rugaparintelui. Nu-i spunea multe vorbe. Stia sfntul ce are nevoie. Pnantr-un an, de curnd, cnd boala de picioare l-a secerat din nou. Amers la spital, a cercetat doctori, dar zadarnic. Durerile nu-lparaseau. Si-a adus atunci aminte de ce-i spusese marele duhovnic- "sa vii la mormnt!". Si-a venit. A plecat din spital cu greu,pentru ca nu se simtea bine. Chinuit, a ajuns la Prislop si s-aprabusit n fata crucii parintelui. L-a rugat sa-l ierte, i-aspus ca e neputincios si ca acum e ultima oara cnd vine sa-lcerceteze. Batrnetile l-au ajuns, picioarele l dor, asa ca de acum i va vorbide acasa. Cnd s-a ridicat, a simtit ca durerile l parasesc. Sesimtea mai bine. A mers ctiva pasi, apoi a cobort sprinten pna lamnastire. Eraca nou. "Si sa stiti, aveti cuvntul meu, ca sunt om batrn, deatunci nu am mai avut probleme cupicioarele.

PUTEREA UNEI RUGACIUNI

Cand veti primi acest mesaj sa spuneti o rugaciune... Doar atattrebuie sa faceti. Opriti-va si spuneti o rugaciune de multumirepentru toate realizarile, dar si nerealizarile voastre. Apoi va rogsa trimiteti acest mesaj catre toti prietenii si rudele voastre. Credca daca trimiteti aceasta marturisire a credintei cu o rugaciune, cucredinta, veti primi tot ceea ce Domnul Dumnezeul crede ca va este defolos.

Toti avem nevoie de rugaciune!

"Doamne Dumnezeul nostru,daruieste-le sanatate si-i vindeca pe cei bolnavi, da-lehrana celor infometati, haine si adapost celor ce nu au,libertate celor ce sunt lipsiti de ea, iertare de pacatetuturor. Lumineaza-le Doamne mintea celor ce sunt in examene .Da Doamne liniste si pace in lume si ne iarta pe noi pacatosii!Intareste-ne in dreapta credinta, alunga de la noi pevrajmasii cei vazuti si nevazuti.Daruieste-mi si mie Doamne, tot ceea ceTu crezi ca-mi este de folos; fie Doamne asa cum voiesti Tusi nu dupa voia mea.Ca binecuvantat sa fie numele Tau in vecii vecilor, Amin."