Ţinând cont de faptul că principalele surse de poluare a atmosferei sunt mijloacele de

transport şi ramurile industriei, precum termoenergetica, siderurgia, industria chimică

şi petrochimică, a materialelor de construcţie (îndeosebi industria cimentului), protecţia

aerului are ca scop reducerea şi diminuarea emisiilor nocive produse pe aceste căi. Au

fost efectuate studii care demonstrează că poluarea atmosferică poate fi diminuată sau

chiar înlăturată. Dotarea întreprinderilor cu instalaţii depoluante, utilizarea

tehnologiilor nepoluante, amplasarea întreprinderilor la distanţe mari faţă de zonele

dens populate, crearea zonelor verzi sunt măsuri eficiente de protecţie a aerului

atmosferic. Dar principalul mijloc de combatere a poluării atmosferice este cel

preventiv. Dezafectarea (schimbarea destinaţiei iniţiale) multor întreprinderi industriale

din unele areale puternic poluate a avut loc cu succes în multe regiuni ale lumii. Ca

exemple pot servi oraşele Pitsburg (SUA), Londra (Marea Britanie), zona germană Ruhr,

oraşul Hamburg etc., care au suportat transformări radicale, şi anume: a dispărut

fenomenul de smog, poluarea aerului a fost diminuată, în mare parte datorită zonelor

verzi.

Este ştiut faptul că automobilele constituie principala sursă de impurificare a aerului,

emanând în aer cantităţi mari de hidrocarburi, oxizi de carbon, oxizi de azot, precum şi

plumb. În această direcţie au fost efectuate cercetări intense, experimentări şi proiecte

îndrăzneţe, cum ar fi inventarea electromobilului, care acţionează pe bază de energie

electrică, a automobilului cu motor cu etanol, care este nepoluant, au fost perfecţionate

motoarele actuale pentru a degaja o cantitate mai mică de substanţe toxice, au fost

amelioraţi combustibilii.

Principalele măsuri de conservare a calităţii aerului sunt:

implementarea unui sistem eficient de monitoring (supraveghere);

folosirea mijloacelor tehnice de combatere a poluării şi a emisiilor de poluanţi, care

presupun:

–         utilarea întreprinderilor cu instalaţii antipoluante de reţinere şi captare a

pulberilor (separatoare, precipitoare electrostatice, scrubere, filtre), a gazelor şi

vaporilor toxici (dispozitive de neutralizare, comprimare, lichefiere etc.);

–          perfecţionarea motoarelor cu ardere internă, trecerea lor la combustibili mai

puţin poluanţi {de exemplu: metan, hidrogen etc.);

–          utilizarea ca agent tehnic a gazelor naturale, a energiei electrice;

–          amenajarea zonelor verzi;

–          reglementarea traficului rutier în vederea evitării aglomeraţiilor de auto-

vehicule;

planificarea zonelor sanitare la proiectarea întreprinderilor industriale;

reducerea şi chiar eliminarea degajării în atmosferă a substanţelor poluante prin

utilizarea tehnologiilor noi în industriile care poluează atmosfera, prin captarea

substanţelor nocive chiar de la sursele de emisie, prin desulfurarea gazelor de

ardere;

diminuarea răspândirii poluanţilor în aer prin dispersarea lor la înălţimi mari sau în

timpul fenomenelor meteorologice care favorizează dispersia lor;

amplasarea industriilor poluante departe de zonele locuite.

Poluarea aerului atmosferic cu substanţe radioactive în urma accidentelor nucleare,

experienţelor militare provoacă un impact dezastruos şi de lungă durată, iar măsurile de

ameliorare sunt specifice, costisitoare şi cu o eficacitate redusă.

Aerul, ca şi alte componente ale mediului înconjurător, are capacitatea de a se

autoepura.

Autoepurarea aerului atmosferic este procesul prin care aerul revine pe cale

naturală la compoziţia anterioară poluării. Acest proces se realizează prin curenţii de

aer, sedimentare şi precipitaţii.

Autoepurarea prin curenţii de aer constă în deplasarea poluanţilor din atmosferă odată

cu masele de aer. Ca urmare, aceste mase de aer se vor comporta ca orice aer poluat,

dar consecinţele se vor produce departe faţă de sursa de poluare, depăşind uneori

frontierele ţărilor. Rezultă aşa-numita poluare transfrontieră (specifică mai ales regiunii

europene).

Sedimentarea particulelor de praf este posibilă în condiţii de calm atmosferic, când

pulberile ajung la sol, în ape sau pe plante, cu consecinţele ce decurg de aici: poluarea

solului, a apelor, micşorarea intensităţii fotosintezei etc.

Precipitaţiile contribuie la autoepurarea aerului prin: antrenarea mecanică a poluanţilor,

dizolvarea acestora şi combinarea poluanţilor cu apa, din care rezultă uneori ploile

acide.

Oamenii au observat fenomenul de autoepurare şi l-au folosit mult timp, considerând că

mediul poate funcţiona ca un receptor nelimitat de deşeuri ale activităţilor umane. Dar

limitele şi capacităţile de autoepurare au fost depăşite demult, volume considerabile de

aer fiind poluate continuu în concentraţii diferite, având consecinţe dezastruoase asupra

mediului înconjurător şi, în primul rând, asupra sănătăţii omului.

Atâta timp cât există această problemă, este necesară implementarea măsurilor de

prevenire şi de combatere a poluării aerului în funcţie de caracteristicile poluantului.

Protecţia mediului aerian în Republica Moldova

În Republica Moldova se întreprind acţiuni de combatere a factorilor poluanţi:

Pentru localităţile urbane:

îmbunătăţirea stării tehnice a parcului auto (în special starea mijloacelor de

transport cu motoare cu ardere internă);

instituirea testării tehnice anuale obligatorii a tuturor automobilelor;

implementarea normativelor ecologice europene;

aplicarea restricţiilor la importul automobilelor cu un grad înalt de uzură;

inventarierea tuturor surselor de poluare prin crearea şi gestionarea unui registru al

agenţilor poluanţi;

folosirea surselor de energie regenerabilă (eoliană, solară);

instalarea dispozitivelor (filtrelor) de purificare a emisiilor;

practicarea sistematică a curăţării umede a străzilor şi a pieţelor;

înverzirea teritoriilor.

Pentru localităţile rurale:

educarea populaţiei în spirit ecologic;

inventarierea şi întreţinerea corectă a încăperilor de stocare a pesticidelor;

interzicerea utilizării în calitate de combustibil a anvelopelor auto;

controlul asupra gradului de poluare a aerului cu praf în carierele deschise de

extragere a materialelor de construcţie;

interzicerea arderii gunoiştilor, a miriştilor şi a paielor;

crearea unui sistem centralizat de colectare a deşeurilor; instalarea în fiecare

gospodărie a tomberoanelor speciale;

crearea mini-staţiilor de epurare a apei.

Pentru localităţile urbane şi cele rurale este necesară aplicarea unui sistem eficient de

management al deşeurilor solide, de colectare selectivă şi de valorificare a deşeurilor şi

ambalajelor, incinerarea separată a deşeurilor menajere industriale cu producerea

concomitentă a energiei electrice şi termice, precum şi reciclarea deşeurilor.

Implementarea continuă a acestor şi a altor măsuri va reduce cauzele riscurilor

climatice, ale modificării climei. Recunoscând importanţa problematicii ce ţine de

influenţa schimbărilor climatice asupra umanităţii, Republica Moldova a aderat la

Convenţia-cadru a ONU cu privire la schimbarea climei (9 iunie 1995) şi Protocolul de la

Kyoto (13 februarie 2003).

Poluarea mediului aerian

Aerul atmosferic absoarbe zilnic cantităţi mari de particule solide, lichide şi gazoase

emanate de variate surse naturale şi artificiale. În atmosferă se ridică în fiecare minut

pulberi şi gaze fie de natură vegetală (spori, granule de polen), fie provenite din erupţiile

vulcanice sau din distrugerea scoarţei terestre, eroziunea solului. Dar cel mai mare

impact asupra atmosferei îl au factorii antropici. Uzinele, fabricile, termocentralele,

autovehiculele sunt principalii poluatori care modifică compoziţia naturală şi calitatea

aerului. Poluarea aerului se poate manifesta sub formă de ceaţă, negură, aer ceţos.

Impactul antropic negativ asupra proceselor ce decurg în atmosferă este cauzat de:

reducerea considerabilă a suprafeţelor de pădure; poluarea Oceanului Planetar (având

consecinţe negative asupra algelor verzi); consumul sporit de oxigen în procesele de

ardere tehnologică la mijloacele de transport ce funcţionează pe baza motoarelor cu

ardere internă şi în industrie. Aceste procese conduc la micşorarea cantităţii de oxigen

din atmosferă. Deocamdată această micşorare nu este evidentă, dar se află în dinamică.

Motoarele cu ardere internă şi tehnologiile industriale produc şi o cantitate enormă de

dioxid de carbon (peste 20 mld. tone în fiecare an), iar după unele date, în ultimii 100 de

ani cantitatea acestui gaz a crescut cu 15%. Nu întâmplător în cadrul recentelor

întruniri şi conferinţe internaţionale ale climatologilor se argumentează tot mai frecvent

o valoare cantitativă de CO2 egală cu 0,04% din volumul total de gaze din atmosferă, în

comparaţie cu 0,03% evaluată până acum. La prima vedere nu ar exista motive de

alarmare, deoarece cantitatea de CO2 nu a sporit cu mult, iar din alt punct de vedere,

aceasta ar îmbunătăţi condiţiile de hrană a plantelor. Însă proprietăţile dioxidului

carbon ne permit să afirmăm că şi acest exces neînsemnat de gaz constituie o problemă

cu caracter global. Climatologii explică actuala încălzire globală prin rolul specific al

dioxidului de carbon, ca factor-cheie ce derulează mecanismul efectului de seră. Astfel,

concentrarea de CO2 în troposferă, provenită din diferite surse (artificiale şi naturale),

are acelaşi rol ca şi pelicula în seră, care permite ca radiaţia solară de undă scurtă să

treacă fără obstacole spre suprafaţa terestră. Aceasta, la rândul său, transformă radiaţia

primită în radiaţie de undă lungă (căldură), care, în mare parte, este reţinută, încălzind

atmosfera inferioară. Cercetările demonstrează o tendinţă lentă de creştere a

temperaturii medii a atmosferei cu valori deocamdată neînsemnate, dar cu un şir de

modificări în regimul şi forţa manifestării proceselor atmosferice. Se constată abateri

considerabile în regimul temperaturilor, al precipitaţiilor, o frecvenţă mai pronunţată a

proceselor distructive (ploi torenţiale, secete, uragane etc.). Tendinţa de reducere a

învelişului de gheaţă din regiunile polare şi cele montane este şi ea o urmare a efectului

de încălzire globală. Cele mai evidente creşteri ale temperaturii aerului se atestă în

oraşele mari şi în centrele industriale, unde temperatura aerului este cu 2-4°C mai

ridicată comparativ cu valorile medii pe teritoriul regiunii.

Sursele de poluare a aerului atmosferic

Poluarea aerului atmosferic constă în schimbarea compoziţiei chimice a aerului sub

aspectul proporţiei dintre substanţele constituente ale acestuia şi cele nou-apărute, cu

efecte dăunătoare pentru mediul înconjurător în ansamblu sau pentru unele componente

ale acestuia.

Sursele de poluare a aerului atmosferic se pot grupa în două categorii:

surse naturale, dintre care cele mai importante sunt:

–    solul uscat şi neacoperit de vegetaţie, care pulverizează particulele de praf;

–    plantele şi animalele, de la care provin polenul, puful, părul, penele, sporii de

ciuperci, tec;

–    erupţiile vulcanice, care reprezintă o sursă apreciabilă de cenuşă vulcanică, gaze

(CO2, SO2, H2S etc.) şi vapori de apă;

–    spaţiul cosmic, din care provine praful cosmic;

surse artificiale (antropice), ce rezultă din activitatea omului, dintre care fac parte:

a) sursele fixe, care, la rândul lor, includ două grupe:

–    sursele ce ţin de arderea combustibililor din activităţile menajere (utilizarea diferitor

tipuri de combustibili în condiţii casnice), din industria energetică;

–    sursele bazate pe procesele industriale, cum sunt cele chimice, siderurgice,

metalurgice, ale materialelor de construcţie;

b) sursele mobile, care includ toate mijloacele de transport ce răspândesc poluanţi pe

distanţe mari. Astfel, în Europa Centrală şi de Est sursele mobile (în special traficul

rutier) sunt responsabile pentru aproximativ 30-60% din emisiile de monoxid de carbon,

între 35 şi 95% din emisiile de plumb şi mai puţin de 5% din emisiile de dioxid de sulf.

Vehiculele emit, de asemenea, mici cantităţi de toxine şi substanţe cancerigene ca, de

exemplu, benzenul şi aldehidele.

Poluanţii aerului atmosferic sunt substanţele produse artificial de activităţile umane,

care modifică procesele şi fenomenele atmosferice, au impact negativ asupra

organismelor vii, inclusiv asupra sănătăţii omului. După starea de agregare şi gradul de

dispersie se disting două categorii de poluanţi:

1)            suspensiile din aer (aerosolii), care includ poluanţii dispersaţi în aer sub formă

lichidă sau solidă;

2)            gazele şi vaporii poluanţi, aflaţi în aer sub formă de dispersie moleculară

gazoasă.

Suspensiile din aer au dimensiuni variate: cele de dimensiuni mai mari se depun foarte

repede, iar cele de dimensiuni mai mici ajung până la nivelul molecular. Cele mai

răspândite suspensii sunt pulberile care se produc prin:

–      antrenarea de către curenţii de aer a particulelor de sol sau a deşeurilor depozitate

în halde;

–      emisiile de poluanţi sub formă de pulberi, cum este cazul întreprinderilor

producătoare de ciment, centralelor termoelectrice pe bază de cărbune, şantierelor de

construcţii etc.

Poluarea atmosferei are loc ca urmare a emisiei unei cantităţi mari de pulberi (îndeosebi

după furtunile de praf sau cele rezultate din arderea combustibililor ori în timpul

erupţiilor vulcanice) sau a dezvoltării ceţurilor foarte dense (smog). Concentraţiile mari

de oxizi de azot, sulf şi clor în aerul bogat în vapori de apă cauzează formarea ploilor

acide. Astfel de ploi provoacă, în mare parte, degradarea vegetaţiei. De pe urma ploilor

acide suferă îndeosebi pădurile de stejar, fag şi conifere din regiunile temperate. Ele

influenţează calitatea apelor, solului, biodiversităţii.

Starea mediului aerian în Republica Moldova

În Republica Moldova s-au constatat în ultimii ani depăşiri ale concentraţiilor medii

anuale în localităţile urbane, în special suspensii solide – în municipiul

Bălţi, formaldehidă - în municipiile Bălţi, Chişinău şi Tiraspol, dioxid de azot – în

municipiul Chişinău.

Nivelul înalt de poluare cu aceste substanţe se menţine pe parcursul mai multor ani şi se

datorează unui şir de factori: activitatea întreprinderilor industriale pe baza unor

tehnologii depăşite, salubrizarea insuficientă a arterelor şi pieţelor urbane,

intensificarea traficului rutier etc.

Starea şi calitatea aerului atmosferic în ţara noastră sunt condiţionate de câteva surse

principale de poluare:

sursele fixe de poluare, care includ întreprinderile industriale, obiectele în

construcţie, centralele termoelectrice, cazangeriile mari, medii şi mici, staţiile de

alimentare şi depozitele de produse petroliere.

Actualmente, în Republica Moldova sunt înregistrate circa 4000 de întreprinderi

industriale, care reprezintă surse fixe de poluare, inclusiv 2 centrale termoelectrice

mari, 40 de cazangerii raionale şi un şir de unităţi economice mai mici;

sursele mobile de poluare, care includ transportul auto, parcurile auto şi tehnica

agricolă.

Principala sursă de poluare a aerului atmosferic, îndeosebi în oraşele mari ale republicii,

este transportul auto. Autoturismele constituie circa 70% din numărul total de mijloace

de transport înregistrate. Este de menţionat şi faptul că parcul auto este destul de vechi,

ceea ce condiţionează mărirea volumului şi calităţii emisiilor de gaze de eşapament.

Cota mijloacelor de transport cu termenul de exploatare mai mare de 10 ani este de

circa 70%, fapt ce contribuie la poluarea intensă a aerului. La sfârşitul anului 2004, în

ţara noastră erau înregistrate peste 470 000 de mijloace de transport, fiind evidentă o

tendinţă lentă de creştere a acestui indice;

fluxul transfrontalier de substanţe nocive, care include poluarea transfrontalieră a

aerului atmosferic pe distanţe mari.

Poluarea transfrontalieră a aerului în Republica Moldova este dominată de problema

ploilor acide, condiţionate de emisiile de dioxid de sulf şi dioxid de azot de la centralele

termoelectrice, întreprinderile industriale, mijloacele de transport etc. Pe parcursul

ultimelor decenii, ţările Europei Centrale şi de Vest au avut contribuţii importante la

fluxurile internaţionale de poluanţi prin cantităţile enorme de depuneri acide

transportate de masele de aer spre ţările Europei de Est, inclusiv

spre ţara noastră. Strategiile pentru soluţionarea problemelor cauzate de poluarea

transfrontalieră a aerului impun realizarea eforturilor comune ale ţărilor europene de a

reduce emisiile şi consecinţele respective. Acesta a fost unul dintre motivele adoptării

Convenţiei de la Geneva asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanţe lungi,

precum şi a unei serii de alte documente.

Calitatea aerului atmosferic în oraşele mari este influenţată preponderent de emisiile ce

provin de la autovehicule, cazangerii şi întreprinderile mari, iar în centrele raionale şi în

localităţile rurale – de la întreprinderile mici, precum mori, fabrici de vin, brutării,

cariere şi gospodăriile casnice.

Emisiile de particule solide şi de gaze nocive în aerul atmosferic iau proporţii. O

influenţă semnificativă asupra calităţii aerului atmosferic o au şi emisiile de substanţe

organice volatile, metale grele, care reprezintă o parte mică (circa 3,5%) din emisiile

totale, dar care au un impact substanţial asupra populaţiei din cauza gradului înalt de

toxicitate.

Impactul poluării aerului asupra mediului

Pulberile din aer măresc nebulozitatea, micşorând afluxul de lumină important pentru

plante, iar depuse pe frunze, împiedică fotosinteza, dereglează respiraţia şi

evapotranspiraţia. Prin urmare, cantitatea de clorofilă se reduce, frunzele îşi schimbă

culoarea, plantele nu se dezvoltă, rămânând pitice. La unele plante apar modificări

morfologice: în special la viţa-de-vie frunzele se gofrează, iar la grâu şi la ovăz se

încreţesc sau se rulează. Productivitatea culturilor agricole scade, ajungând uneori să fie

de 2,5 ori mai mică decât în condiţii optime. Similar acţionează cenuşa şi negrul de fum,

care au efecte negative asupra sănătăţii omului: irită ochii, căile respiratorii, reduc

rezistenţa la infecţii, provocând boli cronice.

Pesticidele, în mod deosebit erbicidele absorbite de particulele de sol, precum şi cele

sub formă de aerosoli, în timpul tratării culturilor agricole, pădurilor, poluează aerul

atmosferic, fiind purtate de curenţii de aer verticali şi orizontali.

AerulSu

rse

de p

olua

re

Mijloacele de transport

Ramurile industrie

Surse naturale (erupții vulcanice, prafuri

cosmice...) Cons

ecin

te

Distrugerea stratului de ozon

Mărirea nebuluzității duce afluxul de lumină important

pentru plante

Ploi acide

Măs

uri d

e pr

even

ire îmbunătăţirea stării tehnice a parcului auto

amplasarea industriilor poluante departe de zonele

locuite

interzicerea arderii gunoiştilor, a miriştilor şi a

paielor

educarea populaţiei în spirit ecologic

implementarea normativelor ecologice

europene