GEOGRAFIA ÎN CURRICULUM NAŢIONAL

Ghid metodologic pentru aplicarea programelor şcolare de geografie

pentru clasele a V-a şi a VI-a

OCTAVIAN MÂNDRUŢ

GEOGRAFIE GENERALĂ. EUROPA

CURRICULUM DIDACTICĂ

GHID METODOLOGIC PENTRU CLASELE V- VI

Ghid metodologic pentru aplicarea programelor şcolare de geografiepentru clasele a V-a şi a VI-a

(ciclul gimnazial inferior)

SUMAR

Introducere …………………………………………………………………::…………… pg. 3I. Programele de geografie pentru clasele V – VI (ciclul gimnazial inferior) ……………. pg. 6

(1) Programa de geografie pentru gimnaziu (2) Programa pentru clasa a V-a (3) Programa pentru clasa a VI-a(4) Organizarea instruirii pe baza noii programe

II. Resurse educaţionale pentru aplicarea noii programe de geografie …………………… pg. 14(A) Metode de predare – învăţare (resurse metodologice)(B) Mijloace de învăţământ (de instruire)

III. Conţinuturi ale instruirii: geografie generală(fizică şi umană) .……………………… pg. 22

IV. Proiectarea instruirii la clasele V – VIII în contextul noilor programe ……………… pg. 26

V. Proiectarea (planificarea anuală) la clasa a V-a ……………………………………… pg. 29(1) Proiectarea anuală la clasa a V-a (2) Planificarea anuală şi a unităţilor de învăţare: model sintetic(3) Referenţialul contextualizat(4) Proiectarea unităţilor de învăţare (clasa a V-a)

VI. Modele de proiectare a unităţilor elementare „lecţii” la clasa a V-a ………………… pg. 35

VII. Proiectarea şi realizarea instruirii la clasa a VI-a …………………………………… pg. 71(1) Proiectarea anuală la clasa a VI-a(2) Planificarea anuală şi a unităţilor de învăţare: model comprehensiv(3) Modelul contextualizat (adaptat pentru clasa a VI-a)(4) Proiectarea unităţilor de învăţare

VIII. Modele de proiectare a unităţilor elementare „lecţii” la clasa a VI-a ……………… pg. 76

IX. Structuri de învăţare (conţinuturi pentru clasa a VI-a): Geografie umană …………… pg. 82

X. Structuri de învăţare (conţinuturi pentru clasa a VI-a): Europa - geografie generală … pg. 98

XI. Competenţa terminologică în clasele V – VI …………………………………………pg. 105

XII. Curriculum la decizia şcolii pentru clasele V – VI – structuri tematice …………… pg. 109

XIII. Glosar terminologic ……………………………………………………………… pg. 113

Bibliografie selectivă ……………………………………………………..……….…… pg. 128

Prezentul ghid metodologic continuă şi actualizează ghidul pentru clasa a V-a postat pe Site-ul Editurii Corint. De asemenea, dezvoltă elementele principale referitoare la noul curriculum pentru clasa a VI-a, care se aplică începând din acest an şcolar (2018 – 2019).

2

Introducere

Prezentul ghid metodologic reprezintă un instrument de concretizare a documentelor normative (plan de învăţământ şi programe), aprobate recent (în anul 2016, respectiv 2017); acesta oferă cadrul de aplicare al noului curriculum de geografie pentru ciclul gimnazial.

Construirea unui asemenea ghid reprezintă continuarea unei practici anterioare (1998 – 2017), prin care fiecare programă nouă sau revizuită era şi este însoţită de îndrumări metodologice minimale, care facilitează aplicarea ei.

Ghidul constituie, astfel, un îndrumar general de aplicare a noii programe de geografie pentru clasele V – VIII, cu un accent deosebit pentru clasele V - VI, unde programele şcolare se aplică din anul şcolar anterior (2017 – 2018), pentru clasa a V-a şi din acest an şcolar (2018 – 2019), pentru clasa a VI-a.

Totodată, ghidul reprezintă dimensiunea metodologică a curriculumului, care însoţeşte aplicarea programelor în ultimele două decenii (1998 – 2018).

Menţionăm că primul ghid metodologic de curriculum pentru geografie a apărut în anul 1998. Acest prim ghid de curriculum a devansat alte ghiduri generale sau ale unor diferite obiecte de învăţământ, geografia fiind, în acest fel, prima disciplină care a concretizat conceptul de curriculum la un domeniu şcolar individualizat. Ghidurile ulterioare pe clase (pentru clasa a VI-a şi a VIII-a) au fost tipărite în momentul în care au fost introduse noile programe şcolare (1998 şi 2000). Ele au făcut parte din sistemele de instruire respective, pornind de la programele corespunzătoare.

Astfel, pentru concretizarea curriculumului formal (reprezentat de programele şcolare) au fost elaborate şi tipărite ghiduri metodologice pentru fiecare moment important de modificare a curriculumului şcolar (2002, 2004, 2007, 2008, 2009, 2010, 2015, 2017).

După trecerea geografiei din gimnaziu de la obiective la competenţe (9 septembrie 2009), a fost construit un ghid metodologic special pentru înţelegerea şi aplicarea competenţelor în învăţarea geografiei (2010). În acelaşi timp, doamna prof. dr. Maria Eliza Dulamă a abordat şi prezentat elemente deosebite referitoare la instruirea centrată pe competenţe şi îndeosebi la abordarea didactică a acesteia, iar dna. prof. dr. Steluţa Dan a realizat prima formare pe competenţe la nivelul unui judeţ (Brăila, 2011). Formări relativ asemănătoare au avut loc în mai multe entităţi teritoriale (Alexandra Negrea, Teleorman; Cristina Ghiţă, Ilfov etc.). Într-o lucrare din anul 2010 (Competenţele în învăţarea geografiei, Editura Corint) a fost publicată şi o listă a profesorilor care au participat la formările respective.

În anul 2015 a fost editat un ghid de curriculum cu o puternică dimensiune conceptuală (O. Mândruţ, Steluţa Dan), construit pentru susţinerea geografiei în învăţământul preuniversitar. Acest ghid a cuprins propuneri constructive de susţinere a geografiei în eventualitatea construirii unui nou plan de învăţământ, oferind sugestii pentru grupări tematice, TC şi CDS, inclusiv ca resurse de timp.

Prin tipărirea propunerilor de poziţionare a geografiei în planul de învăţământ, poate fi observată intenţia constructivă, care contrazice impresia falsă că nu au existat astfel de opinii şi sugestii (inclusiv ca resurse de timp în TC şi CDS). Trebuie să reamintim că situaţia actuală a geografiei în gimnaziu este bună în raport cu iniţiative care au avut în vedere diminuarea acesteia, inclusiv propunerile de reducere a geografiei la clasa a VIII-a.

În anii 2010 şi 2011, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei a realizat un curs de formare on-line pe problematica presupusă de introducerea competenţelor. Lucrarea rezultată din acest curs (inclusiv lista participanţilor) a fost publicată în anul 2012 în cadrul Centrului de Didactică şi Educaţie Permanentă al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad (CDEP).

În domeniul problematicii competenţelor, CDEP a publicat (în anul 2014) un volum colectiv, intitulat „Didactica formării competenţelor”, cu multe exemple din domeniul geografiei.

În anul 2015, în decembrie, după un simpozion organizat la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, a fost editat ghidul general de curriculum pentru învăţământul preuniversitar menţionat

3

mai sus, pentru a consemna elementele principale referitoare la curriculum de geografie din acel moment şi pentru a prefigura dezvoltări posibile (plan de învăţământ, resurse de timp, discipline, domenii de studii, programe şcolare).

Recent (2016) a fost elaborat şi difuzat în format electronic un ghid metodologic intitulat „Geografia în ciclul liceal superior”. Existenţa acestuia a fost necesară deoarece în clasele ciclului liceal superior au fost difuzate, în mod gratuit, manuale şcolare tuturor elevilor (în anul 2016).

Ghidul metodologic pentru clasa a V-a („Ghid metodologic pentru aplicarea programei şcolare de geografie pentru clasa a V-a”, 2017), difuzat, de asemenea, în format electronic, a avut o serie de elemente noi, rezultate din evoluţii recente care au avut loc în domeniul geografiei, didacticii şi curriculumului şcolar. Totodată, unele elemente provin din concretizarea aspectelor inovative ale noii programe pentru gimnaziu. Sintetizând, prezentul ghid pentru clasele V – VI abordează, printre altele, şi următoarele mari grupe de domenii şi probleme:

(1) În primul rând, noua programă pentru gimnaziu este prezentată în contextul unei evoluţii realizate pe parcursul mai multor decenii. Rezultă o serie de constatări (pozitive, dar şi de natură restrictivă), care pot oferi informaţii veridice pentru o modificare constructivă a funcţiei geografiei în procesul educaţional actual. De altfel, este de observată că în momentul de faţă sarcina principală a geografiei ca entitate educaţională semnificativă în învăţământul preuniversitar o reprezintă păstrarea ei ca domeniu semnificativ de instruire fundamentală.

(2) Un element de înţelegere mai bună a curriculumului şcolar îl reprezintă încadrarea geografiei pentru clasele V - VI în geografia din învăţământul gimnazial şi în raport cu celelalte discipline şcolare.

(3) Construirea unui vector evolutiv de atingere a competenţelor specifice (Programa de geografie pentru gimnaziu, 2017, pg. 23 – 24) reprezintă o încercare pe care grupul de lucru pentru programa de geografie l-a realizat într-o formă care permite concretizări şi dezvoltări ulterioare.

(4) Există anumite încercări de contextualizare a geografiei faţă de toate disciplinele de la aceeaşi clasă, cu disciplinele anterioare şi ulterioare unui an şcolar, prin înţelegerea comparativă a competenţelor generale, a competenţelor specifice, activităţilor de învăţare şi chiar a conţinuturilor, reciproc compatibile. Izolaţionismul în care s-a complăcut geografia până în momentul generalizării instruirii pe competenţe (2009 – 2011) nu a folosit nici elevului, nici geografiei şi nici instruirii generale produse în şcoală.

(5) Viziunea interdisciplinară reprezintă o încercare de refacere a realităţii care este unitară, dar care în procesul de învăţământ este „spartă” în discipline şcolare, subdiscipline, teme, competenţe diferite. Refacerea unităţii de învăţare prin unitatea disciplinelor şcolare reprezintă pentru geografie o oportunitate evidentă. Este şi un element urmărit (şi parţial realizat) de programă. Transdisciplinaritatea este, însă, altceva!

(6) Ceea ce urmăreşte prezentul ghid, ca reflectare a paradigmei programei de gimnaziu, reprezintă încercarea unei viziuni şi acţiuni constructiviste asupra învăţării şi înţelegerii realităţii. Dimensiunea constructivistă a geografiei în gimnaziu presupune o metodologie organic cumulativă şi o construire („din mers”) a realităţii observate.

(7) Prezentarea programei de gimnaziu (adică ceea ce se numeşte „lectura programei) este realizată fără a avea un scop în sine, ci cu un pronunţat caracter orientativ pentru colegii noştri, cadre didactice, care pot identifica în elementele curriculumului şcolar, posibilităţi inovative şi constructive noi.

(8) Deşi progresul la învăţare este o sintagmă folosită frecvent, programa şcolară şi ghidul metodologic încearcă să descompună elemente ale acestuia într-o învăţare în paşi mai mici.

(9) În domeniul resurselor educaţionale (metode, mijloace), ghidul metodologic sugerează o anumită reorganizare a lor, deoarece în domeniul acestora există abordări care se îndepărtează sensibil de la o dimensiune raţională. Aşa-zisele „metode active” (în condiţiile în care toate metodele sunt active şi nu există absolut nicio metodă „inactivă”), care au devenit o adevărată

4

„limbă de lemn” au invadat la modul verbal acţiunile educaţionale, prin supralicitarea verbalizării lor şi a unei utilizări „de formă fără fond”. În cazul resurselor informaţionale şi obiectuale, geografia are legături foarte strânse cu TIC şi permite, din gimnaziu, abordarea utilizării GIS.

(10) Ghidul oferă un model de proiectare a instruirii pe mai multe niveluri, inclusiv sub forma unor organizatori grafici sugestivi. În teoria curriculumului unităţile de învăţare de tip „lecţie” nu sunt folosite; având însă în vedere utilizarea lor „de facto”, am păstrat şi acest nivel de proiectare (sub forma unor exemple), chiar dacă el este inclus, în realitate, în proiectarea unităţilor de învăţare.

(11) Aplicarea unui nou curriculum presupune o cunoaştere şi înţelegere a dimensiunilor noi care sunt identificabile atât în geografie ca domeniu al cunoaşterii şi ştiinţei, cât şi în ştiinţele educaţiei. De aceea, există referiri la structura nouă pe care o are conceptul de geografie generală (fizică şi umană) la clasele V - VI, precum şi la cercetări recente din domeniul ştiinţelor educaţiei. Ambele sunt sprijinite cu o bibliografie semnificativă, destinată cadrelor didactice.

(12) Ghidul abordează şi tematica nouă presupusă de existenţa în programa şcolară a activităţilor practice, precum şi a celor de sinteză şi evaluare.

(13) Ghidul metodologic reprezintă şi concretizarea unor idei, presupunem inovative, din recenta lucrare intitulată „Geografie educaţională” (2017).

(14) Ghidul metodologic are un pronunţat caracter teoretic şi „generalist”; el cuprinde şi exemplificări pentru clasa a V-a şi clasa a VI-a, astfel:

- pentru clasa a V-a, modele de unităţi de învăţare şi „lecţii”;

- pentru clasa a VI-a, un model de lecţie şi structuri de instruire (conţinuturi).

(15) Bibliografia acoperă titlurile şi temele principale de ştiinţele educaţiei şi geografie (curriculum, didactică) utile în aplicarea noilor programe pentru gimnaziu.

5

I. Programele de Geografie pentru clasele a V-a şi a VI-a

(1) Programa pentru gimnaziu

Programa de Geografie pentru gimnaziu (Anexă la Ordinul MENCS nr. 3393 din 28.02.2017) redă, într-o structură şi formă nouă, principalele elemente normative referitoare la predarea geografiei în clasele V – VIII şi îndeosebi în clasa a V-a (care se aplică din anul şcolar 2017 – 2018). Aceasta poate fi găsită la adresa: http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2017-progr/45-Geografie.pdf.

Programa de Geografie, în ansamblul ei (clasele V – VIII), are o serie de elemente noi, cum ar fi:

- oferă o viziune articulată, progresivă şi coerentă, pentru parcursul întregului ciclu gimnazial;

- secvenţele principale ale programei (competenţe generale, competenţe specifice, activităţi de învăţare, conţinuturi) au o succesiune raţională şi permit o învăţare cumulativă, organică;

- numărul de competenţe generale (şi competenţe specifice asociate) a fost fixat într-o legătură mai strânsă cu posibilităţile educaţionale ale geografiei, raportate şi la alte discipline şcolare;

- finalităţile programei (competenţe generale şi specifice) au o relativă independenţă în raport de competenţele – cheie;

- există o compatibilizare acceptabilă între finalităţi, activităţi de învăţare şi parcursuri de instruire (la geografie), cu ale altor discipline şcolare;

- în forma actuală, programa reprezintă o sinteză actualizată a evoluţiei concepţiilor din domeniul curriculumului şcolar, didacticii şi a geografiei ca disciplină educaţională;

- conţinuturile, esenţializate şi raţionalizate, au un rol subiacent, fiind modalităţi de atingere a competenţelor;

- succesiunea domeniilor educaţionale pe clase (clasa a V-a: Terra – Elemente de geografie fizică, clasa a VI-a: Terra – Elemente de geografie umană. Europa, clasa a VII-a: Geografia continentelor extraeuropene, clasa a VIII-a: Geografia României), rezultată în urma unui proces deliberativ reprezintă, în momentul de faţă, o soluţie care are mai multe avantaje decât dezavantaje;

- resursele de timp (1, 1, 1, 2 ore pe săptămână pentru clasele corespunzătoare) sunt modeste, ceea ce presupune o concentrare asupra nivelului calitativ al procesului de instruire.La o analiză a programelor de geografie relativ recente, se poate observa că programa

actuală are o formă evoluată în raport cu succesiunea acestora în timp. De asemenea, se află din punct de vedere formal la nivelul celor din ţări cu o prezenţă similară a geografiei şi peste nivelul programelor din cele mai multe ţări în care această disciplină şcolară există ca atare (în unele ţări a început să aibă o poziţie „ornamentală”).

(2) Programa pentru clasa a V-a (Terra – Elemente de geografie fizică)

Această programă se aplică începând din anul şcolar 2017 – 2018.Finalităţile acestei clase cuprind toate cele patru competenţe generale menţionate în

programă şi 11 competenţe specifice asociate acestora. Competenţele specifice sunt formulate în termeni uşor de perceput şi într-o formă minimală pentru învăţarea geografiei în gimnaziu. Deoarece formularea competenţelor a rezultat dintr-un proces predominant opinional, validarea şi ameliorarea lor va fi posibilă doar după parcurgerea lor la clasă.

6

Competenţe generale

1. Prezentarea realităţii geografice, utilizând mijloace şi limbaje specifice

2. Raportarea realităţii geografice spaţiale şi temporale la reprezentări cartografice

3. Studierea spaţiului geografic, realizând conexiuni cu informaţii dobândite la alte discipline

şcolare

4. Elaborarea unui demers investigativ din perspectiva educaţiei permanente şi pentru viaţa

cotidiană

Competenţe specifice

1.1. Utilizarea termenilor geografici în contexte diferite

1.2. Descrierea unor elemente, fenomene sau procese geografice observate direct sau indirect

2.1. Utilizarea tehnicilor de orientare pe hartă/teren

2.2. Relaţionarea scării de proporţie cu realitatea geografică

2.3. Citirea reprezentărilor grafice şi cartografice simple

3.1. Descrierea unor elemente, fenomene şi procese geografice folosind noţiuni din matematică,

ştiinţe şi tehnologii

3.2. Precizarea legăturilor dintre realitatea geografică şi fenomene din domeniul ştiinţe şi tehnologii

3.3. Descrierea diversităţii naturale a realităţii geografice realizând corelaţii cu informaţiile

dobândite la alte discipline şcolare

4.1. Utilizarea metodelor simple de investigare

4.2. Ordonarea elementelor geografice după anumite criterii

4.3. Aplicarea cunoştinţelor şi a abilităţilor dobândite în contexte noi/situaţii reale de viaţă

Pentru atingerea acestor competenţe sunt sugerate, împreună, peste 60 de activităţi de învăţare, ceea ce reprezintă un câmp foarte larg ofertat organizării instruirii pentru atingerea competenţelor specifice respective.

Structura interioară a geografiei de clasa a V-a continuă, într-un mod vizibil, disciplina Ştiinţe ale naturii din clasele III – IV (O.M. nr. 5003 / 2.12.2014, prin toate cele trei secvenţe ale sale: Ştiinţe ale vieţii, Ştiinţe ale Pământului, Ştiinţe ale fizicii), precum şi geografia de clasa a IV-a (O.M. nr. 5003 / 2.12.2014, care oferă o viziune de scară, de la localitate la planetă).

Un element de noutate deosebită al programei pentru clasa a V-a îl reprezintă existenţa disjunctă a aplicaţiilor practice, ceea ce face din geografia la acest nivel o disciplină şcolară pragmatică şi orientată spre asigurarea unei legături ferme dintre aceasta şi experienţa cotidiană.

Organizarea interioară a conţinuturilor în patru mari structuri (cu posibilitatea construirii unui total de 4 – 6 unităţi de învăţare) permite corelarea procesului de instruire cu structura anului şcolar, logica disciplinei şcolare şi exigenţele instruirii.

Conţinuturile sunt esenţializate, selectate şi organizate astfel încât să faciliteze o învăţare organică. Ele nu sunt supradimensionate şi nu au o încărcătură informaţională explicită. Conţinuturile sunt redate, în continuare, într-o formă tabelară.

7

(1) Terra – o planetă a Universului Universul şi Sistemul Solar – aspecte generale Terra – o planetă a Sistemului Solar (formă şi dimensiuni) Aplicaţie practică: Călătorie virtuală în Univers

(2) Terra – o planetă în mişcare Globul geografic şi harta. Coordonate geografice Mişcările Pământului şi consecinţele lor Orientarea în spaţiul terestru (elemente naturale şi instrumente clasice şi moderne) Aplicaţii practice: Măsurarea timpului (zi, săptămână, lună, anotimp, an, calendar),

Orizontul local – orientare, măsurare şi reprezentare, Construirea unor forme simple de reprezentare grafică şi cartografică

(3) Terra – o planetă în transformareGeosferele TerreiLitosfera Caracteristici generale şi importanţă Structura internă a Terrei Relieful: bazine oceanice şi continente; forme majore de relief Vulcanii şi cutremurele Aplicaţii practice: Relieful orizontului local, Reguli de comportare şi măsuri de protecţie în

cazul producerii de fenomene şi procese în orizontul local (prăbuşiri, alunecări de teren, cutremure etc.)

Atmosfera Caracteristici generale şi importanţă Elemente şi fenomene meteorologice Vremea şi clima Zonele climatice ale Terrei. Influenţa climei asupra geosferelor Aplicaţii practice: Clima, vremea şi activitatea umană în orizontul local, Modalităţi de

avertizare, reguli de comportare şi măsuri de protecţie în cazul producerii de fenomene extreme în orizontul local (grindină, polei, furtuni, secetă, caniculă, viscol, tornade etc.)

Hidrosfera Caracteristici generale şi importanţă Oceanul Planetar – componente şi localizare. Dinamica apelor oceanice Apele continentale Gheţarii Aplicaţii practice: Apele din orizontul local, Resurse de apă potabilă, Măsuri de protecţie a

apelor, Modalităţi de avertizare, reguli de comportare şi măsuri de protecţie în cazul producerii de fenomene extreme în orizontul local (viitură/revărsare/inundaţie, pod de gheaţă etc.)

Biosfera şi solurile Caracteristici generale şi importanţă Plantele şi animalele – repartiţia lor geografică Solul – resursă a vieţii Aplicaţie practică: Protecţia plantelor, a animalelor şi conservarea solului

(4) Zonele naturale ale Terrei Diversitatea peisajelor terestre naturale

8

Sugestiile metodologice (referitoare la ansamblul claselor V – VIII) se concretizează în cazul geografiei pentru clasa a V-a în:

- construirea, de către profesor, a situaţiilor de învăţare optime (pentru atingerea unor elemente ale competenţei specifice), prin structuri adecvate programei şi pregătirii anterioare a elevilor;

- acordarea unei atenţii deosebite formării capacităţii de abordare integrată a problemelor de geografie, atât sub raportul componentelor interioare (elemente, procese, fenomene etc.), cât şi al dimensiunii spaţiale (orizont local – regiune – ţară – continent – Terra);

- inserţia explicită a TIC în activitatea de învăţare.Totodată, prin programa pentru clasa a V-a se deschide un câmp foarte larg al dimensiunilor

educaţionale promovate prin geografie în învăţământul gimnazial. Imaginea evolutivă a formării competenţelor specifice (pag. 23 – 24 din programă) sugerează caracterul lor de bază pentru gimnaziu.

Un rol important la clasa a V-a îl reprezintă dimensiunea terminologică, pusă într-o lumină nouă, prin activităţile de învăţare destinate acesteia.

Totodată se acordă un rol deosebit caracterului observaţional al învăţării, bazat pe elemente din realitatea directă şi pe imagini ale acesteia. Caracterul exploratoriu al realităţii este prezent în componentele principale ale programei.

Evaluarea rezultatelor învăţării trebuie să ofere informaţii corecte asupra modului de atingere a competenţelor specifice. În acest sens se recomandă:

- utilizarea tuturor metodelor de evaluare (orale, scrise, practice);- promovarea unor modalităţi alternative de evaluare (referate, proiecte, portofolii etc.);

La nivelul clasei a V-a, poate fi selectată o listă extinsă de materiale şi resurse educaţionale, dintre cele recomandate de programa şcolară (manual, fotografii, hărţi etc.).

(3) Programa pentru clasa a VI-a (Terra – elemente de geografie umană. Europa)

Programa se aplică din anul şcolar 2018 – 2019. Finalităţile acestei clase cuprind, de asemenea, toate cele patru competenţe generale din programă (care se urmăresc pe parcursul ciclului gimnazial) şi unsprezece competenţe asociate acestora.

După cum se poate observa, competenţele specifice sunt redate în formulări relativ simple, cu o anumită adaptare la specificul clasei a VI-a.

Competenţe generale

1. Prezentarea realităţii geografice utilizând mijloace şi limbaje specifice

2. Raportarea realităţii geografice spaţiale şi temporale la reprezentări cartografice

3. Studierea spaţiului geografic realizând conexiuni cu informaţii dobândite la alte discipline şcolare

4. Elaborarea unui demers investigativ din perspectiva educaţiei permanente şi pentru viaţa

cotidiană

Competenţe specifice

1.1. Precizarea, prin cuvinte proprii, a sensului termenilor geografici

1.2. Descrierea relaţiilor dintre elementele şi fenomenele geografice utilizând termeni specifici

2.1. Poziţionarea elementelor geografice pe reprezentări cartografice

2.2. Ordonarea spaţială şi/sau cronologică a elementelor, fenomenelor şi proceselor geografice după

criterii date

9

2.3. Utilizarea informaţiilor oferite de suporturile cartografice, grafice şi alte materiale vizuale în

contexte/situaţii diferite

3.1. Utilizarea informaţiilor cu caracter geografic obţinute cu ajutorul instrumentelor TIC/GIS şi al

elementelor din matematică şi ştiinţe

3.2. Prezentarea caracteristicilor elementelor, fenomenelor şi proceselor geografice prin utilizarea

instrumentelor TIC/GIS

3.3. Prezentarea diversităţii naturale, umane şi culturale realizând corelaţii interdisciplinare

3.4. Descrierea patrimoniului local, naţional, european şi mondial utilizând diverse surse

4.1. Construirea unui demers investigativ dirijat

4.2. Caracterizarea elementelor, fenomenelor şi proceselor, după un algoritm dat

4.3. Compararea elementelor, fenomenelor şi proceselor după caracteristicile geografice

Conţinuturile sunt:

(1) Cunoaşterea lumii în care trăim Repere ale cunoaşterii Pământului – de la marile descoperiri geografice la explorarea

modernă a Terrei Continente şi ţări – reprezentări cartografice. Harta politică a lumii Aplicaţii practice: Exerciţii de apreciere a distanţelor şi suprafeţelor pe suporturi

cartografice clasice şi/sau digitale(2) Antroposfera - omul şi activităţile umane

Populaţia Terrei: evoluţia numerică, răspândirea geografică, diversitatea umană, mobilitatea teritorială

Aşezări omeneşti – forme de locuire şi diferenţieri teritoriale Resursele naturale şi valorificarea acestora Domeniile activităţilor economice pe Terra: agricultura, industria, serviciile – caracteristici

generale Efectele activităţilor umane asupra mediului şi calitatea vieţii Aplicaţii practice: Analiza şi interpretarea caracteristicilor demografice şi de locuire din

orizontul local şi apropiat, Provocări locale în context mondial, Trasee turistice aplicate pe domenii de interes, Regiuni turistice.

(3) Europa – identitate geografică Mediul natural ca suport al locuirii umane

- Poziţia geografică. Ţărmurile: golfuri, insule, peninsule şi strâmtori- Caracteristici generale ale reliefului. Unităţi majore- Hidrografia Europei- Diferenţieri climatice şi biogeografice

Oameni şi locuri- Harta politică – state şi regiuni - Răspândirea geografică a populaţiei. Elemente de diversitate umană (diversitate etnică,

lingvistică, confesională şi culturală)- Mari oraşe europene

Economia

10

- Resurse naturale şi valorificarea lor- Activităţi economice: agricultură, industrie, servicii

Uniunea Europeană Caracterizarea geografică a unor state (cel puţin un stat din fiecare regiune geografică)

(4) Europa în lumea contemporană Valori culturale şi umane europene Calitatea vieţii în Europa

Sugestii metodologiceÎn raport cu sugestiile metodologice generale, la clasa a VI-a pot fi avute în vedere şi

următoarele elemente:- realizarea unei continuităţi între clasa a V-a şi prima parte a clasei a VI-a, pentru a oferi o

imagine cât mai completă asupra elementelor de geografie generală ce caracterizează planeta noastră; aceste elemente trebuie să aibă însă în mod strict un caracter adaptat nivelului de vârstă şi înţelegere al elevilor, fără a fi introduse elemente cu o complexitate mai mare;

- partea a doua a programei (Europa) trebuie să reprezinte, în mare măsură, o concretizare a elementelor geografice învăţate până în prezent, la nivelul continentului nostru; accesibilitatea şi frecvenţa mai mare a informaţiilor despre Europa permite realizarea unui raport mai strâns între aspectele teoretice şi cele care au o anumită concretizare prin proximitate teritorială.Pentru realizarea unui proces de instruire corespunzător, pot fi utilizate şi următoarele grupe

de activităţi de învăţare:- utilizarea unor metode interactive şi transformarea, pe cât posibil, a elevului în participant

activ la propria instruire;- desfăşurarea instruirii trebuie să accentueze participarea individuală a elevului la propriul

traseu de învăţare;- învăţarea geografiei trebuie să dezvolte în continuare capacitatea de comunicare;- pe cât este posibil, lucrul în echipă poate fi stimulativ pentru diferite activităţi identificate de

profesor;- în partea a doua, deoarece sunt recomandate un număr limitat de state, pot fi realizate

proiecte sau referate asupra celorlalte state europene.

(4) Organizarea procesului de instruire pe baza noii programe

Elementul principal al unui proces educaţional de calitate îl reprezintă anticiparea momentelor acestuia, adică „proiectarea instruirii”. Aceasta cuprinde anumite niveluri, intervale de timp şi angrenează componentele principale care participă la desfăşurarea învăţării.

Există anumite modele utilizate până în prezent, depăşite parţial de evoluţia conceptuală actuală din curriculum. Modelele noi au în vedere un ansamblu mult mai larg de componente care interacţionează în procesul de instruire.

Acestea sunt: - Nivelul de atingere a unor competenţe anterioare, formate în ciclul primar; stabilirea

acestuia este în prezent posibilă, ca efect al compatibilizării competenţelor şi a conţinuturilor din clasele III – IV cu cele din clasele V - VI. Există o continuitate a finalităţilor, precum şi elemente ale conţinuturilor în clasele III – IV pe care se pot baza noile construcţii în clasa a V-a. În acest context, un test iniţial la începutul clasei a V-a devine mai mult decât obligatoriu, pentru stabilirea nivelului de competenţe atinse în ciclul primar (îndeosebi prin Ştiinţe şi Geografie).

- Sistemul de competenţe generale şi competenţe specifice sugerează că acestea formează un ansamblu de finalităţi în aceeaşi măsură „ideal”, cât şi de nivel mijlociu. Deoarece stabilirea

11

exactă a acestora nu este rezultatul unor cercetări, ci al unor judecăţi expert, forma exactă a competenţelor specifice, îndeosebi, poate fi mai extinsă sau mai redusă în raport cu o clasă „medie” sau cu o expectaţie de nivel general valabil (fără a se presupune un nivel inferior sau unul mai înalt). Competenţele specifice, de aceea, pot fi descompuse în anumite componente interioare, în acord cu activităţile de învăţare, astfel încât o parte semnificativă din fiecare competenţă să fie atinsă, pe cât posibil, într-un interval raţional de timp. După cum este cunoscut, competenţele specifice se formează în timp, dar cele din clasa a V-a reprezintă, într-un fel, baza învăţării ulterioare (acest lucru este observabil în progresia lor, sugerată de programa şcolară). Aceste competenţe nu au o legătură strânsă, biunivocă, cu domenii de competenţe – cheie (cum au avut programele anterioare, sub impulsul găsirii sau construirii, chiar artificiale, al unei astfel de corespondenţe). Identificarea şi asumarea unor competenţe specifice clare, precise, reprezintă finalităţi noi ale procesului de instruire pentru clasele V - VI.

- Identificarea unei anumite legături între domeniile experienţiale majore (care exced sensibil domeniile de competenţe – cheie) şi geografia ca disciplină şcolară semnificativă. Este de observat că geografia devine, la nivelul clasei a V-a, o disciplină şcolară care formează nucleul pregătirii ştiinţifice a elevului (împreună cu Matematica şi Biologia). Coloratura disciplinei o apropie foarte mult de Ştiinţele naturii, subliniind ilegitimitatea apartenenţei de aria curriculară în care a fost plasată.

- O exigenţă rezultată mai mult implicit din programă, referitoare la susţinerea interdisciplinarităţii în învăţare, trebuie să contureze de la începutul gimnaziului o viziune în acest sens. Din perspectiva geografiei se poate observa o legătură foarte bună cu alte domenii (biologie, matematică, tehnologie), cu limba şi literatura română şi, relativ mai redusă, cu disciplinele din aria curriculară în care se află situată. Interdisciplinaritatea însă trebuie să funcţioneze pentru ansamblul domeniilor de studii din planul de învăţământ. În cazul geografiei, o relaţie specială se poate stabili cu TIC, cu perspectiva ca aceasta să devină o sursă informaţională şi de formare a competenţelor mai importantă. Elemente de GIS pot fi introduse acolo unde există posibilităţi minime oferite de programă, orizontul local şi dotări (deşi acest lucru, după cum s-a remarcat, nu este uşor).

- Utilizarea unor resurse educaţionale corespunzătoare. Este de observat că atingerea competenţelor asumate, natura disciplinei şcolare, precum şi conţinutul specific presupun un anumit ansamblu de resurse educaţionale care poate să fie accesat într-o formă corespunzătoare acestora. Excesul evocării „metodelor active” (inexistente în programă) poate fi compensat prin utilizarea metodelor cu legitimare şi confirmare recunoscută. În acest context, apar în mod predominant elemente cum ar fi: dimensiunea observaţională (produsă asupra obiectelor reale sau a imaginilor acestora), dimensiunea cartografică, sursele informatice, analiza diferitelor texte, corelarea text – hartă, utilizarea unor elemente grafice diversificate, realizarea unor investigaţii minime în orizontul local etc. O metodologie concentrată pe cele de mai sus (cu ajutorul unor mijloace corespunzătoare) este în măsură să faciliteze învăţarea unei discipline atât de generoase şi de apropiate experienţialului zilnic al elevilor.

- Geografia claselor V – VI cuprinde, printre altele, o puternică dimensiune terminologică. Multe cuvinte care reflectă elemente din realitate sunt relativ noi. Situaţia este modificată în raport cu câţiva ani în urmă, deoarece introducerea Ştiinţelor naturii în forma lor actuală a extins câmpul terminologic al realităţii despre natură, geografia preluând şi dezvoltând (fără a crea în totalitate, de la zero) sistemul terminologic referitor la aceasta. Totuşi, presupunându-se un număr mare de termeni noi, este importantă acordarea unei atenţii corespunzătoare formării corecte a sensului acestora.

- Geografia din clasele V - VI oferă un fond observaţional şi experienţial foarte extins pentru precizarea unor elemente demonstrative, de succesiune şi de corelaţie între fenomene. Pe

12

baza lor, geografia poate să se înscrie, încă din clasa a V-a, ca disciplină explicativă şi demonstrativă, contrapusă parţial perceperii de până acum, în care elementul narativ şi descriptiv era predominant.

- Unităţile de învăţare (definite însă în conformitate cu accepţii actualizate) creează o oportunitate nouă de concentrare a demersului de instruire pe ceea ce s-ar putea numi „idei majore”; acestea facilitează atât procesul de învăţare esenţializată, cât şi cel de construire a unor structuri sintetice, cu un caracter holistic.

- Existenţa activităţilor practice trebuie să reprezinte pentru procesul de instruire un exemplu doar de a dezvolta alte activităţi similare şi nu de a face o trecere formală prin acestea. O simplă orientare spre orizontul local şi apropiat permite permanentizarea lor la majoritatea lecţiilor.

13

II. Resurse educaţionale pentru aplicarea noilor programe

În continuare prezentăm doar o imagine sintetică asupra principalelor resurse de instruire (metodologice şi obiectuale) care pot fi utilizate în cadrul geografiei şcolare, pentru aplicarea noilor programe pentru clasele V – VI.

Există descrieri detaliate ale acestor metode (Didactica geografiei, 2014, pg. 95 – 135 şi Geografie – curriculum şcolar, 2015, cap. IV), pe care nu le reluăm aici. Scopul este mai mult un inventar al acestora. De asemenea, prin notaţiile folosite (1.1.,….10.9) încercăm să oferim o primă posibilitate de formalizare a proiectării instruirii. Aceasta înseamnă ca în orice document de proiectare locul resurselor de instruire (metode şi mijloace) să fie luat de simbolul asociat fiecăruia dintre ele (de exemplu, în Geografie – curriculum şcolar, 2015, pg. 80 – 98), unde este prezentată asocierea dintre activităţi – metode – mijloace în construirea competenţelor specifice ale programei şcolare.

(A) Metode de predare - învăţare (resurse metodologice)

Există o gamă foarte largă de metode şi un număr foarte mare de taxonomii, care au în vedere diferite criterii de grupare a metodelor. Există abordări dezvoltate asupra metodelor, din perspectivă generală (Cerghit, I., 1993, 1997; Cerghit, I., Neacşu, I., 1982; Oprea, Crenguţa, 2008 etc.) sau a geografiei şcolare (Bârgăuanu, P., Mândruţ, O., 1979; Dulamă, Maria - Eliza, 1997; , 2001; Mândruţ, O., Dan, Steluţa, 2014, 2015 etc.).

Nu ne propunem să prezentăm fiecare metodă (acestea sunt redate în lucrări din bibliografie), ci doar un mod de organizare a acestor resurse metodologice după criterii imanente vizibile (după Dan, Steluţa, Mândruţ, O., 2012, pg. 70 – 82; 2014, pg. 95 – 132) şi semnalarea lor printr-un indice (notaţie). Metodele evoluează în raport cu transformările mediului educaţional şi inovările tehnologice.

(1) Metode expozitive de comunicare orală

Acestea sunt:(1.1.) Dictarea (1.2.) Povestirea (naraţiunea)(1.3.) Expunerea liberă(1.4.) Expunerea sistematică(1.5.) Prelegerea(1.6.) Descrierea(1.7.) Instructaj şi informare.

14

Metodele de instruire sunt considerate acele structuri de dirijare a învăţării prin care o anumită informaţie este transferată spre subiectul supus învăţării.

Prin metodă se înţelege, în sens clasic, „drumul” spre adevăr, iar în sens educaţional, drumul spre o anumită finalitate (rezultat).

Acestea se bazează pe activitatea predominantă a profesorului, de transmitere a unor informaţii constituite sub forma unor adevăruri presupuse ca demonstrate.

Ele se desfăşoară îndeosebi într-un spaţiu de oralitate şi au un pronunţat caracter narativ.Din perspectiva profesorului, metodele expozitive reprezintă forma principală prin care

acesta devine actor esenţial al procesului de instruire. Cu alte cuvinte, sunt predominant metode centrate pe acţiunea de predare a profesorului.

Ultima metodă (1.7.) este importantă sub raportul asumării prin programa şcolară a unor elemente referitoare la măsuri de protecţie în cazul unor situaţii naturale dificile.

(2) Metode conversativ – interogative (de tip dialog)

Aceste metode sunt:

(2.1.) Conversaţia liberă(2.2.) Conversaţia dirijată (2.3.) Conversaţia euristică(2.4.) Conversaţia evaluativă (apreciativă)(2.5.) Brainstorming(2.6.) Dezbaterea (2.7.) Discuţia pe grupe mici (2.8.) Discuţia frontală(2.9.) Discuţia individuală(2.10.) Jocul de rol(2.11.) Problematizarea(2.12.) Discuţia de grup(2.13.) ForumulPot fi utilizate eventual şi alte metode de tip conversativ. Acestea trebuie să ducă la

exersarea competenţelor principale printr-un demers de acest fel.

(3) Metode explicative şi demonstrative

Dintre metodele din această categorie, menţionăm:(3.1.) Explicaţia directă (nemediată)(3.2.) Explicaţia indirectă (mediată) (3.3.) Demonstraţia teoretică(3.4.) Explicaţia bazată pe utilizarea resurselor de instruire(3.5.) Demersul argumentativ(3.6.) Demersul structurat pe o situaţie – problemă(3.7.) Experimentul(3.8.) Demonstraţia factuală

15

Acest grup de metode se bazează pe alternanţa momentelor expozitive şi a celor conversative, eventual sub forma dialogului profesor – elev.

Aceste metode sunt esenţiale în dezvoltarea competenţelor comunicaţionale. Toate disciplinele şcolare au competenţa comunicaţională într-o poziţie privilegiată, deoarece fără utilizarea adecvată a limbajului general şi de specialitate, orice explicare a elementelor care fac obiectul procesului de instruire, întâmpină dificultăţi.

Acest grup de metode nu se limitează la enunţarea unor idei, ci demersul este continuat cu demonstrarea şi explicarea acestora.

Acestea acoperă un câmp foarte larg de competenţe generale ale diferitelor discipline şcolare, dar îndeosebi din zona ştiinţelor, care necesită o activitate demonstrativă corespunzătoare.

Geografia ar trebui să fie, prin excelenţă, atât explicativă (într-o formă verbală sau scrisă), cât şi, îndeosebi, demonstrativă.

(4) Metode bazate pe explorarea informaţiilor scrise

(4.1.) Lucrul cu manualul(4.2.) Explorarea informaţiei scrise (articole, cărţi, texte)(4.3.) Lectura – metodă şi tehnică fundamentală de instruire(4.4.) Identificarea informaţiei geografice (4.5.) Explorarea informaţiei virtuale(4.6.) Studiul independent(4.7.) Informarea şi documentarea.(4.8.) Utilizarea noţiunilor şi a operaţiilor matematice(4.9.) Utilizarea informaţiilor din alte domenii ale cunoaşterii

(5) Metode bazate pe explorarea informaţiilor cartografice

Exemple:(5.1.) Explorarea semnificaţiei informaţiei cartografice.(5.3.) Explorarea informaţiei chorematice.(5.4.) Trecerile de scară(5.5.) Transformarea informaţiei cartografice(5.6.) Construirea unor schiţe cartografice simple (5.7.) Construirea unor schiţe cartografice bazate pe măsurători(5.8.) Completarea informaţiei cartografice lacunare

(6) Metode de instruire bazate pe modele şi imagini

(6.1.) Explorarea informaţiei grafice(6.2.) Explorarea modelelor (grafice, numerice)(6.3.) Explorarea imaginilor(6.4.) Utilizarea organizatorilor grafici(6.5.) Utilizarea modelelor fizice(6.6.) Explorarea informaţiilor video(6.7.) Instruirea programată(6.8.) Explorarea informaţiei digitale din manuale

16

Acestea au un caracter predominant individual şi nu au, propriu zis, o anumită finalitate de identificare a adevărului. În urma explorării informaţiilor scrise, rezultă o serie de constatări, idei, presupuneri, care pot fi considerate adevărate.

Aceste metode favorizează foarte mult educaţia permanentă şi o anumită abordare imanent transdisciplinară a învăţării.

Acest grup de metode valorifică specificul geografiei ca ştiinţă, prin explorarea şi exploatarea modalităţii de reprezentare cartografică a realităţii obiective. Hărţile reprezintă un model, iar interpretarea lor constituie o metodă de bază a geografiei, inclusiv a celei şcolare. Dimensiunea cartografică este o dimensiune metodologică evidentă a geografiei şi utilizarea ei aduce elementul principal de originalitate în câmpul metodelor de instruire.

Menţionăm îndeosebi, în acest context, utilizarea GIS, metoda trecerilor de scară.

Acest grup de metode aduce în prim plan imagini ale realităţii sau modele ale acesteia, ca suport al reflecţiei investigative prilejuite de abordarea unei anumite teme.

În cazul geografiei, acest grup de metode facilitează înţelegerea realităţii observate şi schematizarea acesteia în forme uşor de perceput.

(7) Metode bazate pe explorarea realităţii obiective

Exemple:(7.1.) Colectarea datelor primare(7.2.) Observarea liberă(7.3.) Observarea dirijată(7.4.) Observare explicativă(7.5.) Descrierea realităţii observate(7.6.) Experiment in situ (7.7.) Analiza documentelor(7.8.) Prelucrarea datelor primare(7.9.) Sistematizarea datelor secundare

(8) Metode bazate pe acţiune

Exemple:(8.1.) Explorarea realităţii(8.2.) Studiul de caz(8.3.) Lucrări bazate pe utilizarea suporturilor de instruire(8.4.) Lucrările practice(8.5.) Utilizarea caietului de activitate independentă(8.6.) Lucrul cu fişele (8.7.) Simularea(8.8.) Investigaţia ştiinţifică(8.9.) E-learning(8.10.) Proiectul(8.11.) Portofoliul

(9) Metode de memorare şi învăţare reflexivă

17

Pentru geografie, obiectul predilect de studiu îl constituie realitatea obiectivă, vizibilă. De aceea, observarea, analiza, interpretarea şi înţelegerea acestei realităţi constituie totodată o metodă exploratorie şi de învăţare, care porneşte de la perceperea acesteia în ansamblul ei şi pe componentele principale.

Aceste metode facilitează trecerea spre o investigare minimă a realităţii obiective înconjurătoare şi, prin aceasta, la formarea incipientă a bazelor cercetării ştiinţifice.

Acest grup de metode are o dimensiune acţională evidentă prin inserţia directă în realitatea analizată.

Elevul învaţă acţionând şi, în acest fel, integrând elemente teoretice sau demonstrate anterior.

Acest grup de metode are un caracter foarte general, constituind un ansamblu transdisciplinar şi multidisciplinar, reprezentând forma de bază sub care se manifestă metodele şi tehnicile de muncă intelectuală.

Orice învăţare are la bază memoria. Din această perspectivă „construirea” învăţării porneşte de la memorarea unor fapte anterioare şi, în general, de la exersarea capacităţii de memorare raţională.

(9.1.) Învăţarea mnemotehnică(9.2.) Inducţia(9.3.) Deducţia(9.4.) Reflexia personală(9.5.) Reflexia critică(9.6.) Intel teach(9.7.) Algoritmi şi metode algoritmice(9.8.) Structurile imaginative(9.9.) Interînvăţarea(9.10.) Experiment mintal(9.11.) Lectura rapidă

Dintre metodele menţionate mai sus (1.1., ….9.11), alegeţi un număr raţional de metode folosite cu o frecvenţă mai mare (în total, de exemplu, între 15 – 25) şi dezvoltaţi un tabel asemănător celui de mai jos.

Metoda(indice)

Specificul utilizării metodelor pentru conţinuturi de:Geografie fizică Geografie umană Europa

(B) Mijloace de învăţământ (de instruire)

Mijloacele de învăţământ reprezintă principalul suport obiectual care facilitează învăţarea. Ele sunt considerate, din acest punct de vedere, resurse obiectuale, prin comparaţie cu metodele, care sunt resurse metodologice. Ele reprezintă suporturi fizice care, vectorizate prin intermediul diferitelor metode, duc la atingerea finalităţilor urmărite.

Prin „mijloc” de învăţământ se înţelege atât un suport fizic, cât şi informaţia asociată acestuia, care facilitează împreună perceperea elementului studiat.

Prezentăm în continuare, mai mult enumerativ (după lucrări recente), principalele mijloace de învăţământ utilizabile în „predarea” geografiei şcolare, reunite pe baza unor criterii în mai multe grupe, precum şi câteva exemple, redate sub forma unor studii de caz.

(1.1.) Tabla (1.2.) Creta(1.3.) Caietul de notiţe(1.4.) Manualul

(2.1.) Fotografiile(2.2.) Imaginile satelitare(2.3.) Aerofotogramele(2.4.) Imaginile IT

18

(1) Mijloacele tradiţionale reprezintă un grup de suporturi fizice, care au fost utilizate în mod tradiţional de mult timp şi coexistă în prezent cu mijloace mai noi, moderne. Sensul lor tradiţional provine din utilizarea lor în timp, ceea ce le-a conferit o anumită stabilitate, rezultată din calităţile acestora.

(2) Imaginile reprezintă un grup de mijloace de învăţământ care redau, mai mult sau mai puţin fidel, realitatea pe care o reprezintă.

(2.5.) Diapozitivele(2.6.) Picturile

(3.1.) Mulajele(3.2.) Blocdiagrama (3.3.) Machetele(3.4.) Aparatele de simulare(3.5.) Obiectele naturale

(4.1.) Graficele(4.2.) Modelele fizice(4.3.) Modelele matematice(4.4.) Modelele mentale (4.5.) Modelele analogice (4.6.) Diagramele(4.7.) Cartodiagramele(4.9.) Desenele(4.10.) Organizatorii grafici

(5.1.) Internetul(5.2.) CD – ul(5.3.) GIS (5.4.) DVD (5.5.) PowerPoint(5.6.) Tabla interactivă (5.7.) Mobilul (5.8.) Calculatorul şi tableta(5.9.) Pagina web

19

(4) Modelele şi graficele redau, într-o formă simplificată, o anumită realitate în cazul căreia se pune un accent pe selectivitatea sistemului reprezentat.

(5) Mijloacele IT şi suporturile electronice reprezintă un grup de resurse obiectuale, care s-au dezvoltat şi au evoluat foarte mult în ultimul timp, inclusiv ca mijloace de învăţământ utilizabile în parcurgerea elementelor instruirii şcolare. De altfel, apariţia acestor mijloace de învăţământ reprezintă inovaţia majoră adusă în ultimul timp procesului de instruire.

(3) Materialele intuitive reprezintă un grup de mijloace de învăţământ care, printr-o formă simplificată, redusă la scară şi sugestivă, reproduc şi înlocuiesc realitatea reprezentată.

(6) Mijloacele audio – vizuale reprezintă un ansamblu de suporturi (cu informaţie pe acestea), prin care sunt păstrate elemente auditive, vizuale sau combinaţii ale acestora, reflectând fenomene din natură, care nu pot fi percepute în orice moment. Acestea au reprezentat o primă generaţie de mijloace moderne, fiind în prezent, în mare parte, incluse în sursele IT.

(6.1.) Retroproiectorul(6.2.) Filmul(6.3.) Televiziunea (6.4.) Televiziunea şcolară (6.5.) Înregistrările audio-vizuale (6.6.) Înregistrările video(6.7.) Diaproiectorul

(7.1.) Harta topografică (7.2.) Proiecţiile cartografice (7.3.) Planiglobul(7.4.) Planul(7.5.) Harta murală(7.6.) Harta geografică generală(7.7.) Atlasul(7.8.) Hărţile speciale (7.9.) Hărţile tridimensionale(7.10.)Hărţile din surse GIS

(8.1.) Manualul (8.2.) Cărţile (literare sau ştiinţifice) (8.3.) Dicţionarele (8.4.) Textele(8.5.) Revistele ştiinţifice (8.6.) Enciclopediile (8.7.) Compendiile (8.8.) Tabelele (8.9.) Ziarele

(9.1.) Fişele de activitate independentă (9.2.) Caietul de activitate independentă(9.3.) Testele. (9.4.) Culegerile de teste(9.5.) Culegerile de întrebări, exerciţii şi probleme(9.6.) Culegerile de texte

20

(7) Reprezentările cartografice constituie un ansamblu de mijloace de învăţământ care are ca element specific harta, metodă şi formă de bază de reprezentare spaţială a elementelor care fac obiectul de studiu al geografiei.

(8) Suporturile tipărite reprezintă un ansamblu de mijloace de învăţământ (realizate sau nu în acest scop), prin care informaţia este redată într-o formă imprimată tipografic, pe hârtie şi într-o anumită structură interioară.

(9) Suporturile de instruire şi evaluare reprezintă structuri pentru organizarea şi evaluarea instruirii, în format predominant tipărit (dar şi în posibile variante digitale), prin care se realizează procesul de instruire, după un anumit model şi activitatea de evaluare, după un sistem de testare, presupus profesionist şi relevant.

(10.1.) Mijloacele de orientare (10.2.) Aparatele (10.3.) Mijloacele de măsurare directă şi indirectă (10.4.) Aparatele foto (10.5.) Camera video (10.6.) Planşeta topografică(10.7.) Chestionarele(10.8.) Reportofonul (10.9.) GPS

(11.1.) Cabinetul (de geografie) (11.2.) Laboratorul (11.3.) Terenul geografic(11.4.) Clasa(11.5.) Muzeul(11.6.) Intel-teach(11.7.) Clasa virtuală.(11.8.) Cabinetul de informatică (geoinformatică) (11.9.) Platforma AEL

Dintre mijloacele menţionate mai sus (de la 1.1. la 11.9), alegeţi un număr raţional de mijloace folosite cu o frecvenţă mai mare şi dezvoltaţi un tabel asemănător celui de mai jos.

Mijloc(indice)

Specificul utilizării metodelor pentru conţinuturi de:Geografie fizică Geografie umană Europa

Precizări:Resursele educaţionale menţionate mai sus (Metode şi mijloace) sunt prezentate detaliat în

„Didactica geografiei” (2014). Experienţa cadrelor didactice nuanţează şi extinde foarte mult modul de înţelegere şi de aplicare al acestora.

Rolul principal al enumerării resurselor educaţionale se referă îndeosebi la atribuirea unui cod, astfel încât, în cazul proiectării lecţiilor, să nu fie precizate în mod explicit denumirile acestor resurse, ci să fie indicat doar codul lor.

Există, de asemenea, multiple încercări inovative realizate de cadre didactice cu iniţiativă şi interes, referitoare la extinderea bazei metodologice a geografiei în învăţământul preuniversitar. În momentul de faţă, o listă a acestor metode şi mijloace ar avea un caracter provizoriu şi, foarte posibil, incomplet.

Experienţa inovativă a cadrelor didactice este, din acest punct de vedere, foarte importantă, deoarece geografia se află, în prezent, într-un proces de reafirmare a poziţiei semnificative pe care o are în cadrul celorlalte discipline şcolare.

21

(11) Sistemele integrate de mijloace de învăţământ reprezintă ansambluri de spaţii, dotări şi mijloace de învăţământ, care facilitează învăţarea într-un mediu educaţional generos, consacrat sau nu disciplinei şcolare, în care este indusă o anumită activitate predominantă.

(10) Mijloacele de cercetare nu reprezintă metode de instruire propriu – zisă, ci doar anumite modalităţi de investigare a realităţii înconjurătoare, specifice geografiei, care pot fi inserate într-un mod sistematic sau ocazional în activitatea de învăţare sugerată de programe.

III. Conţinuturi ale instruirii: geografie generală (fizică şi umană)

Imaginea de mai jos redă domeniile principale ale geografiei, grupate pe trei dimensiuni complementare: geografie fizică, geografie integrată şi geografie umană. Fiecare disciplină geografică dintre cele menţionate mai sus, are o serie de subdiviziuni, domenii prioritare, preocupări şi modalităţi de abordare pentru un element din realitatea înconjurătoare.

GEOGRAFIE

GEOGRAFIE FIZICĂ(exemple)

GEOGRAFIE INTEGRATĂ (exemple)

GEOGRAFIE UMANĂ (exemple)

Geomorfologie

Meteorologie

Climatologie

Hidrologie

Oceanografie

Glaciologie

Biogeografie

Pedogeografie

Paleogeografie

Cartografie geografică

Sisteme informatice în geografie (GIS)

Geografie regională

Geografia mediului

Geografia peisajului

Geografie tehnică

Toponimie geografică

Amenajarea spaţiului

Geografia populaţiei

Geografia aşezărilor

Geografie economică

Geografie socială

Geografie culturală

Geografie politică

Geografie istorică

Geografia turismului

GEOGRAFIE EDUCAŢIONALĂ

Toate diviziunile şi domeniile geografie actuale se integrează într-un spaţiu calitativ nou, care reprezintă „mediul de viaţă al societăţii omeneşti”. Acest domeniu individualizat constituie locul de interferenţă între elementele fizice (naturale) şi antropice (sociale) care acţionează la suprafaţa scoarţei terestre. Locul geometric de interacţiune al elementelor naturale şi umane îl constituie suprafaţa reliefului (reliefosfera).

Aceste domenii ale geografiei au o anumită independenţă, dar au totodată un caracter integrat, prin obiectul comun de studiu.

Deşi cele două diviziuni mari (Geografia fizică şi Geografia umană) au importante elemente de specificitate, geografia reprezintă o ştiinţă unitară.

Domeniile de mai sus (geografie fizică, geografie integrată şi geografie umană) sunt materializate într-un mod specific prin intermediul hărţilor (cartografie), se concentrează asupra mediului înconjurător şi au dezvoltări educaţionale (geografie educaţională).

22

(1) Geografia şi domeniile sale

Există trei mari modalităţi de fragmentare interioară a geografiei ca domeniu considerat cu o coerenţă şi identitate interioară bine definite, delimitabilă suficient de riguros faţă de alte domenii ale ştiinţei şi activităţii sociale.

a) O primă posibilitate o reprezintă „viziunea de scară”, deoarece realitatea teritorială este cuprinsă între o suprafaţă foarte redusă (de ordinul unor metri pătraţi) şi suprafaţa planetei ca întreg (de ordinul milioanelor de kilometri pătraţi).

Sub această optică există o Geografie generală (a planetei ca întreg, dar şi a suprafeţelor de extensiune foarte mare) şi o Geografie regională (a suprafeţelor mai mici, până la dimensiunile unui sit).

Geografia generală are în vedere toate elementele, procesele şi fenomenele care se desfăşoară la scară planetară şi caracterizează planeta ca întreg. Ea poate avea o coloratură interioară predominant de geografie fizică sau predominant de geografie umană, dar poate să aibă şi aspectul integrat de geografie generală (fizică şi umană).

b) O a doua posibilitate o reprezintă decupajul interior pe geosfere, elemente, procese şi fenomene componente ale mediului geografic.

Decupajul pe geosfere a reprezentat un moment clasic al evoluţiei geografiei. Geosferele naturale (atmosferă, hidrosferă, reliefosferă, biosferă şi pedosferă) au fost studiate ca entităţi geografice coerente şi individualizate, iar fiecare geosferă face în amănunt obiectul unor discipline speciale şi al altor ştiinţe. În sens clasic, reflectarea decupajului pe geosfere îşi găseşte o bună expresie în lucrarea „Terra”, de Simion Mehedinţi. Geosfera socio – umană (denumită antroposferă) a reunit toate preocupările geografiei umane.

În interiorul oferit de cadrul fiecărei geosfere există un important număr de ştiinţe, discipline şi preocupări care şi-au avut originea în geografie şi reprezintă, frecvent, domenii interdisciplinare sau discipline noi.

Decupajul pe elemente, procese şi fenomene îşi găseşte o expresie integratoare în abordarea sistemelor teritoriale (fizice sau umane) şi a unor realităţi funcţionale vizibile, cum sunt: geosistemul, mediile şi tipurile de medii, peisajele.

c) A treia posibilitate o constituie sintetizarea preocupărilor pe cele două mari domenii „clasice” ale geografiei, Geografie fizică şi Geografie umană. Acest decupaj îşi are originea în antichitate, prin Aristotel (Geografia fizică) şi Herodot şi Strabo (Geografia umană). Un timp s-a considerat că există, de fapt, două geografii, care aparţin celor două mari grupe de ştiinţe: ştiinţe ale naturii (Geografia fizică) şi ştiinţe ale societăţii (Geografia umană). Realitatea teritorială având însă un caracter integrat (atât cu fenomene naturale cât şi umane) justifică construirea unui domeniu ştiinţific integrat, Geografia.

În practica cercetărilor geografice se îmbină toate cele trei abordări şi toate delimitările calitative interioare.

(2) Sisteme, structuri şi repartiţia acestora

Ştiinţele şi disciplinele ştiinţifice care studiază realitatea exterioară (fizica, chimia, biologia, geologia, geografia, demografia, sociologia, istoria etc.) o analizează din perspectiva metodologiei şi a obiectului propriu.

Există anumite abordări cu un caracter complex şi integrat. Acestea pot fi realizate la nivelul ştiinţelor, dar considerăm că, în cazul geografiei fizice, există elemente de legitimitate complementară. Această opinie porneşte de la ideea că geografia fizică în sine are un caracter integrat pentru ştiinţele naturii.

În sens originar, geografia a fost considerată o ştiinţă care se ocupa în principal de descrierea şi explicarea unor locuri diferite, cu proprietăţile acestora. În prezent, geografia studiază sisteme,

23

structuri şi interacţiuni la scări diferite (de la dimensiunea planetei, până la dimensiunea unui obiect de talie mică).

Acestea reprezintă, în cazul geografiei fizice, realităţi identificabile, care pot fi descrise, explicate şi redate cartografic. Într-un mod foarte simplu, sistemele ar defini îndeosebi starea unui anumit teritoriu la un moment dat, iar structurile presupun în plus o evoluţie în timp. Distincţia este însă relativă, deoarece în terminologie nu există o delimitare clară rezultată în urma unor convenţii asumate.

În cazul sistemelor, pot exista:- sisteme naturale (un bazin hidrografic, un biom etc.);- sisteme socio – umane (o reţea urbană, legăturile economice);- sisteme integrate, naturale şi umane, care sunt regiunile geografice şi unităţile

administrative.Structurile au, în cazul geografiei fizice, semnificaţii care diferă de cele cu care ne-am

obişnuit în ştiinţele clasice (fizică, chimie, biologie). Astfel, prin structură se înţelege compoziţia interioară a unui anumit teritoriu, cu elementele sale semnificative şi transformarea lor în timp.

De exemplu, termenii de structură a peisajului sau structura fizico – geografică semnifică o abordare analitică a realităţii teritoriale investigate.

(3) Reprezentările cartografice şi modele

Reprezentarea elementelor naturale şi umane pe modele esenţializează caracteristicile acestei realităţi, redând îndeosebi elemente mai puţin vizibile, ca reflectare a interacţiunii dintre elementele, procesele şi fenomenele componente. Modelele sunt rezultate din analiza realităţii înconjurătoare, prezentând însă acele componente semnificative care pot să fie evidenţiate cel mai bine în acest fel.

Harta trebuie să-şi păstreze însă elementele sale invariante de bază, indiferent de spaţiul de utilizare: scara de proporţie, legenda cu semne convenţionale, elementele de orientare, titlul şi denumirile interioare. Aceste elemente sunt păstrate şi foarte mult diversificate în cazul hărţilor fizico - geografice, dar au forme simplificate (în manuale) în cazul utilizării pentru reprezentare altor fenomene.

Harta în sine nu rezolvă şi problema interpretării ei. Se consideră că, între hartă şi modalitatea specifică geografiei de percepere a realităţii, există o anumită legătură, care facilitează un mod specific de a vedea lucrurile şi implicit realitatea înconjurătoare în întregul ei.

Sub raport şcolar, harta constituie o parte semnificativă a geografiei, iar învăţarea acestei discipline şcolare nu se poate face în afara suportului cartografic.

În ultimii ani se poate observa o diversificare foarte mare a modalităţilor de reprezentare cartografică a realităţii înconjurătoare.

Reprezentările grafice, asemănător schiţelor şi desenelor, simplifică şi esenţializează realitatea înconjurătoare. Ele încorporează informaţii de natură statistică, fiind utilizate în discipline şi preocupări ştiinţifice foarte diferite.

Există mai multe tipuri de reprezentări grafice, cum ar fi: - diagramele (diagrame în coloane, în benzi, sub formă de linii, sub forma diferitelor figuri

geometrice);- histogramele (care sunt diagrame în coloane, cu o destinaţie predominant referitoare la

fenomene hidrografice, de populaţie sau de climă);- cartodiagramele (care sunt reprezentări grafice suprapuse unui suport cartografic);- modelele grafice (în care sunt reprezentate esenţializat legături şi interacţiuni între

elemente şi fenomene); modelele grafice pot şi avea şi o anumită componentă calitativă;- blocdiagrama (care este o metodă utilizată larg în geografia fizică şi în geologie, redă

spaţiul şi în dimensiunea sa verticală).

24

(4) Metode de observare, analiză şi interpretare

Metodele de observare şi analiză au un caracter transdisciplinar, deoarece se pot aplica în orice situaţie cu un caracter investigativ. Diferă foarte mult însă profunzimea activităţii de observare şi de analiză, în funcţie de dimensiunile fenomenelor şi de caracteristicile instrumentelor de analiză.

Metodele de interpretare au comun între ele doar bazarea lor pe anumite date de observare şi analiză. Interpretarea diferă foarte mult în funcţie de nivelul cunoaşterii ştiinţifice. Interpretarea reflectă, dincolo de observare şi analiză, o anumită modalitate de raportare a faptelor la o construcţie teoretică anterioară.

Observarea reprezintă o metodă elementară de cercetare, care se exercită asupra obiectelor reale, a imaginilor acestora sau a unor modele. Observarea directă reprezintă principala sursă de cunoaştere a realităţii înconjurătoare.

Pot exista mai multe forme de observare a realităţii. Acestea pot fi: - observarea liberă, prin care observatorul nu urmăreşte un anumit lucru, ci doar perceperea

generală a fenomenului observat; ea are un caracter relativ indiferent şi devine eficientă în măsura în care în urma acestei observări libere, este identificat un element de noutate;

- observarea cvasidirijată are ca obiect cercetarea unui anumit element scos din context sau un anumit aspect al realităţii; pe baza ei, acea parte observată cu prioritate are o semnificaţie mai mare pentru observator şi permite identificarea unor elemente supuse cercetării;

- observarea dirijată (cu un pronunţat caracter algoritmic), presupune fragmentarea realităţii în părţi componente, asamblarea lor ulterioară, identificarea unor legături presupuse şi pătrunderea analitică într-un spaţiu cu o profunzime mai mare decât cel care este aparent la prima vedere.

Aceste metode presupun identificarea unui element supus unei atenţii suplimentare. Analiza se poate realiza pe elemente reale, dar şi pe imagini ale acestora sau pe modele. Aceasta presupune, de asemenea, un anumit interval de timp în care să se urmărească transformările diferiţilor parametri.

Precizări:

(1) Conţinuturile de mai sus (factuale şi metodologice) reprezintă doar exemple referitoare la geografia generală. În „Elemente de epistemologia geografiei” (2014) există o prezentare mai amplă a principalelor domenii, a sistemului axiologic, paradigmelor etc., care subliniază importanţa deosebită a geografiei ca domeniu ştiinţific şi educaţional.

(2) Dimensiunea terminologică a geografiei generale este foarte extinsă; ea cuprinde concepte generale, termeni generali, terminologie specifică şi denumiri.

(3) Conţinuturile geografiei generale pot reprezenta o tentaţie de enciclopedizare a discursului explicativ; acest lucru ar duce geografia spre o dimensiune enciclopedică şi descriptivă, ceea ce reprezintă o abordare limitativă.

25

IV. Proiectarea instruirii în clasele V – VIII în contextul noilor programe

În raport cu modelele anterioare de proiectare, promovate de ghidurile metodologice de aplicare a curriculumului şcolar din perioada 2000 – 2001 (apărute sub egida MEN sau derivate din acestea), proiectarea instruirii bazate pe noile programe (2017) presupune reconsiderarea mai multor elemente.

Elementele teoretice ale proiectării în contextul competenţelor sunt prezentate în diferite lucrări recente, îndeosebi în: Instruirea centrată pe competenţe (Mândruţ, O., Catană, Luminiţa, Mândruţ, Marilena, 2012), Didactica formării competenţelor (Ardelean, A., Mândruţ, O., coord., 2012), Didactică şi Curriculum – elemente inovative actuale (coord. Mândruţ, O., 2014), Didactica geografiei (Mândruţ, O., Dan, Steluţa, 2014) şi Geografie – curriculum şcolar (2015).

Existenţa unui referenţial reprezentat de competenţele generale şi specifice din noile programe şcolare influenţează modul de abordare al planificării şi proiectării prin impunerea unor abordări care presupun:

Construirea unei macroproiectări a instruirii pe întregul parcurs şcolar (proiectarea „verticală”) în care acţionează domeniile de competenţe generale, deoarece „formarea acestora se realizează în timp”; aceasta este sintetizată într-un organizator grafic pentru un anumit parcurs de învăţare care are, prin programă, aceleaşi competenţe generale asumate (clasele V – VIII, IX – X şi XI – XII); aici trebuie să fie reflectată poziţia principalelor unităţi de învăţare (sau „module”).

Modelul proiectării anuale (redat într-o formă nouă şi intuitivă). Proiectarea modelului general al unei unităţi de învăţare, apoi a unităţilor de învăţare

concrete (M1 ... Mn) şi a modulelor de sinteză şi evaluare (m1, m2,... mn).

Proiectarea globală (verticală, multianuală) are în vedere realizarea competenţelor generale vizate pe întregul parcurs al învăţării geografiei.

Proiectarea multianuală poate fi reprezentată printr-o succesiune a unităţilor de învăţare (denumite, provizoriu, „module”), cu ajutorul unui organizator grafic.

Proiectarea multianuală asigură „foaia de parcurs” a succesiunii secvenţelor din curriculum şcolar pentru fiecare nivel de studiu şi clasă.

Deoarece logica instruirii presupune o disjuncţie între elementele obligatorii şi activităţile „opţionale”, poate fi imaginat şi un sistem de unităţi de învăţare („module”) cu un anumit caracter transversal (Mt) sau diferenţiat.

Unităţile de testare iniţială m0 au funcţie diagnostică (indicând într-un mod global modul de realizare a finalităţilor anterioare); acestea au un rol bine individualizat la începuturile claselor V, VII, IX; XI şi o importanţă diminuată în celelalte clase (unde performanţele colective şi individuale ale elevilor sunt cunoscute mai bine de profesori).

Unităţile de învăţare M1, ... Mn , numite şi „module” tematice, au un pronunţat caracter de instruire, cu o tematică bine precizată şi, eventual, un titlu relevant. Fiecare dintre aceste module îşi asumă un grup coerent de competenţe specifice din programa şcolară.

Deşi au un caracter predominant de „instruire”, în interiorul lor pot exista secvenţe diverse: aplicaţii, evaluări, extinderi etc. Acestea se desfăşoară, în medie, în 4 - 8 ore succesive şi sunt finalizate prin evaluarea competenţelor specifice asumate. Numărul de unităţi tematice este dependent de numărul de ore al fiecărei discipline, de specificul disciplinar al proiectării, precum şi de structura anului şcolar.

Secvenţele predominant de sinteză şi evaluare pentru semestrul I - m1 permit evaluarea competenţelor urmărite în acest interval de timp şi nu depăşesc 1 - 2 ore. Cele notate cu m 2 – sunt de acelaşi tip, cu resurse de timp similare, aplicabile la sfârşitul semestrului II . Modulele m3 – sunt secvenţe de sinteză (pentru întregul an şcolar) şi de evaluare finală, care conţin teste comprehensive (pentru toate competenţele urmărite pe parcursul anului şcolar), cu ajutorul cărora se realizează evaluarea finală a elevilor.

26

Conceptul de „modul” este utilizat aici într-un sens diferit de cel din „Coordonate ale unui nou cadru de referinţă al Curriculumului Naţional” (coord. D. Potolea, Steliana Toma, Anca Borzea, CNEE – EDP, 2012), dar mai apropiat de cel utilizat în anii 1998 şi 2000 (din ghidurile metodologice de geografie pentru profesori, pentru clasele VI şi VIII) şi în anul 2014 în „Didactica geografiei”).

Proiectare multianuală Nivelul de studiu (formal) Clasa Unităţi de învăţare

Nivelul 2 (clasele V – VI) V m0 M1 M2 M3 m1 M4 M5 M6 m2 Mt

VI m0 M1 M2 M3 m1 M4 M5 M6 m2 (m3) Mt

Nivelul 3 (clasele VII – VIII) VII m0 M1 M2 M3 m1 M4 M7 M8 m2 Mt

VIII m0 M1 M2 M3 M4 M5 m1 M6 M8 M9 M9 m2 m3 Mt

Nivelul 4 (clasele IX – X) IX m0 M1 M2 M3 m1 M4 M5 M6 m2 m3 Mt

X m0 M1 M2 M3 m1 M4 M5 M6 m2 (m3) Mt

Nivelul 5 (clasele XI – XII) XI m0 M1 M2 M3 m1 M4 M5 M6 m2 m3 Mt

XII m0 M1 M2 M3 m1 M4 M5 M6 m2 (m3) Mt

Simbolurile utilizate în tabel au următoarele semnificaţii:- m0 – unitate de testare iniţial㸠- m1 – unitate de sinteză şi de evaluare, la sfârşitul primului semestru, - m2 unitate de sinteză şi de evaluare, la sfârşitul celui de al doilea semestru; la

anumite clase (VI, VIII, X, XII) pot fi realizate secvenţe de sinteză şi evaluare (m3), pentru evaluarea nivelului respectiv (2, 3, 4 sau 5).

- Simbolurile M1 M2 M3 etc. reprezintă unităţi de învăţare; numărul lor este orientativ.

Pentru a avea o imagine asupra trecerii de la proiectarea multianuală, la proiectarea anuală, redăm mai jos, pe baza programelor actuale în vigoare (aprobate în anul 2017), marile diviziuni interioare (unităţi de instruire), denumite alternativ „module” (notate cu M1 – Mn), predominant de instruire, pentru fiecare clasă.

Asociat acestora şi independent ca poziţie în timp, au fost imaginate module (unităţi de învăţare) „transversale”.

Acestea sunt notate provizoriu prin Mt. Sunt plasate grafic după ultimul modul de instruire (de exemplu M6), dar pot fi realizate şi în alte momente ale anului şcolar.

Structura generală a anului şcolar permite însă „concentrarea” învăţării până la vacanţa intrasemestrială din semestrul II, după acest moment fiind posibilă introducerea unui „modul” de tip „transversal” (Mt).

În tabelul de mai jos sunt menţionate denumirile posibile ale unor „module/unităţi transversale” (Mt), care au un caracter orientativ şi sunt doar exemplificări posibile.

În realizarea instruirii se poate opta pentru un anumit „modul transversal” (nu pentru toate), sau pot fi imaginate alte structuri similare mai potrivite.

Rolul acestor unităţi („module „transversale”) este de a asigura o coerenţă cu elemente supradisciplinare procesului de instruire (chiar dacă, deocamdată, prin denumirile ofertate / propuse, par mai mult sinteze disciplinare ale geografiei).

27

Clase Unităţi de învăţare Unităţi „transversale” (Mt)Clasa a V-a M1 Terra – o planetă a Universului

Cunoaşterea Terrei ca planetă

Ecosisteme şi peisaje

M2 Terra – o planetă în mişcareM3 Geosferele Terrei şi LitosferaM4 AtmosferaM5 Hidrosfera M6 Biosfera şi solurile. Zonele naturale

Clasa a VI-a M1 Cunoaşterea lumii în care trăim Spaţii cu civilizaţii istorice Rolul elementelor naturale

în istoria Europei

M2 Antroposfera (1). Populaţie şi aşezăriM3 Antroposfera (2). Activităţi economiceM4 Europa – elemente de geografie generalăM5 Europa – regiuni şi ţăriM6 Europa în lume

Clasa a VII-a M1 Asia – prezentare generală Europa şi continentele extraeuropene: comparaţii şi legături

Oceanele şi Oceanosfera

M2 Asia – regiuni şi ţări M3 Africa – specificul geograficM4 America – prezentare generalăM5 Oceania, Australia, AntarcticaM6 Elemente de geografia mediului

Clasa a VIII-a M1 Poziţia geografică România şi ţările vecine

(elemente complementare)

Elemente de similitudine ale României cu alte state

M2 Relieful: Carpaţii M3 Relieful: Podişuri şi câmpiiM4 Clima şi hidrografia, vegetaţiaM5 Populaţie şi aşezăriM6 EconomieM7 Regiuni geografice M8 Mediul înconjurător

Abordarea de mai sus reprezintă un instrument obligatoriu pentru a proiecta instruirea multianuală (V – VIII); în acest fel se poate urmări traseul educaţional propus de geografia şcolară: de unde pleacă (clasa a V-a, M1, ….M6), ce momente parcurge şi unde ajunge. Traseul „scurt”, doar pentru gimnaziu şi programele noi (2017) cuprinde clasele V – VIII.

Proiectarea (planificarea) anuală este realizată la nivelul unui an şcolar; „modelul anual” de proiectare trebuie să sintetizeze reperele semnificative de învăţare, într-o formă generalizată şi intuitivă. Modelul de proiectare anuală cuprinde elementele invariante, supraordonate unităţilor de învăţare şi comune mai multor discipline şcolare. Elementele unificatoare pentru orice proiectare anuală şi pentru orice disciplină reprezintă:

elemente presupuse de domeniile experienţiale de curriculum intenţionat; aplicaţiile posibile la alte discipline, domenii sau structuri supradisciplinare, semnalate prin anumite tipuri predominante de activităţi disciplinare; referenţialul iniţial de raportare (curriculum oficial, experienţele anterioare ale elevilor, curriculum intenţionat); acesta este redat în partea superioară (ca „intrări”); rezultatele învăţării; acestea sunt redate în partea inferioară (ca „rezultate”); pot fi trecute (pe clase şi situaţii concrete) denumirea modulelor de instruire (M), extrase din lista de mai sus (sau altele, construite de profesori)

28

V. Proiectarea şi realizarea instruirii la clasa a V-a

(1) Proiectarea anuală la clasa a V-a

Unitatea de învăţare Competenţe specifice vizate

Conţinuturi Nr. de ore

Săptă-mâna

Evaluare

(1) TERRA – O PLANETĂ A UNIVERSULUI(M1)

1.1.1.2.3.1.3.2.3.3.

Recapitulare (III – IV) şi test iniţialUniversul şi Sistemul Solar – aspecte generaleTerra – o planetă a Sistemului SolarAplicaţie practică: o călătorie virtuală în UniversRecapitulare şi evaluare

5 1 – 5

T0

T1

(2) TERRA – O PLANETĂ ÎN MIŞCARE(M2)

1.1.2.1.2.2.2.3.3.1.4.3.

Globul geografic şi harta. Coordonate geograficeMişcările Pământului şi consecinţele lorOrientarea în spaţiul terestruAplicaţii practice: Orizontul localRecapitulare şi evaluare

5 6 – 10

T2

(3) TERRA – O PLANETĂ ÎN TRANSFORMARE

Geosferele Terrei şi Litosfera (M3)

1.1.1.2.3.1.3.3.4.1.4.3.

Geosferele TerreiLitosfera – caracteristici generale şi importanţăStructura internă a TerreiRelieful: continente şi bazine oceaniceForme majore de relief

5 11 – 15

Vacanţă intrasemestrială

Geosferele Terrei şi Litosfera (M3)

1.1.1.2.3.1.3.3.4.1.4.3.

Vulcanii ş cutremureleAplicaţii practice. Relieful orizontului local. Reguli de comportare şi măsuri de protecţie în cazul producerii de fenomene şi procese în orizontul localRecapitulare şi evaluare

3 16 – 18

T3

Vacanţă intersemestrială (4) ATMOSFERA(M4)

1.1.1.2.3.1.3.2.4.1.4.3.

Caracteristici generale şi importanţăElemente şi fenomene meteorologiceVremea şi climaZonele climatice ale Terrei. Influenţa climei asupra geosferelorAplicaţii practice: Clima, vremea şi activitatea umană în orizontul local. Modalităţi de avertizare, reguli de comportare şi măsuri de protecţie Recapitulare şi evaluare

5 19 – 23

T4

Vacanţă intrasemestrială

29

Unitatea de învăţare Competenţe specifice vizate

Conţinuturi Nr. de ore

Săptă-mâna

Evaluare

(5) HIDROSFERA(M5)

1.1.1.2.3.1.4.1.4.2.

Caracteristici generale şi importanţăOceanul Planetar – componente şi localizare. Dinamice apelor oceaniceApele continentaleGheţariiAplicaţii practice: Apele din orizontul local. Resurse de apă potabilăRecapitulare şi evaluare

5 24 – 28

T5

(6) BIOSFERA ŞI SOLURILEZONELE NATURALE ALE TERREI (M6)

1.1.3.3.4.1.4.2.4.3.

Caracteristici generale şi importanţăPlantele şi animalele – repartiţia lor geograficăSolul – resursa vieţiiAplicaţie practicăRecapitulare şi evaluare Diversitatea peisajelor terestre naturaleRecapitulare şi evaluare finală

6 29 – 34

T6

Tf

Planificarea anuală are la bază programa şcolară de geografie pentru clasa a V-a (2017),

structura anului şcolar 2018 – 2019 şi metodologia proiectării şi organizării instruirii promovată de ghidurile metodologice de curriculum şi didactică. Numărul de ore are o valoare orientativă. De asemenea, intervalul de săptămâni din structura anului şcolar. Rubrica de evaluare consemnează testările sugerate (T0: test iniţial, T1 – T7: teste secvenţiale, Tf: test final).

Poziţia unităţilor de învăţare (M1,…M6) şi denumirile acestora sunt în conformitate cu proiectarea multianuală pentru învăţământul gimnazial (redată în ghidul metodologic pentru clasa a V-a, postat pentru anul şcolar anterior).

Precizări: Proiectarea anuală prezentată mai sus (1) are la bază modelul clasic propus de ghidurile

metodologice iniţiale (1999, 2001). Modelul sintetic (2) permite urmărirea poziţiei fiecărei „lecţii” (m1, …m34). Modelul contextualizat (3) are în vedere încadrarea geografiei pentru clasa a VI-a în contextul ei

interdisciplinar: competenţe, domenii experienţiale, alte discipline şcolare de acelaşi nivel, activităţi complementare.

Proiectarea unităţilor de învăţare (4) reprezintă modul în care o unitate de învăţare poate fi descompusă în unităţi mai mici („lecţii”).

30

(2) Planificarea anuală şi a unităţilor de învăţare: model sintetic

Unitatea de învăţare(simbol, denumire, număr de ore, săpt.)

C.S. Simbol Unităţi elementare de învăţareDenumire

Testare

(M1) TERRA – O PLANETĂ A UNIVERSULUI (5 ore)

(săpt. 1 – 5)

1.1.1.2.3.1.3.2.3.3.

m1

m2

m3

m4

m5

Recapitulare şi test iniţialUniversulSistemul SolarTerra ca planetă (formă, dimensiuni)Aplicaţie practică: Călătorie virtuală în UniversRecapitulare şi evaluare

T0

T1

(M2) TERRA – O PLANETĂ ÎN MIŞCARE(5 ore)

(săpt. 6 – 10)

1.1.2.1.2.2.2.3.3.1.4.3.

m6

m7

m8

m9

m10

m11

Globul şi harta. Coordonate geograficeMişcările PământuluiConsecinţele mişcărilor Terrei Orientarea în spaţiul terestruAplicaţii practice. Orizontul localRecapitulare şi evaluare T2

(M3) TERRA – O PLANETĂ ÎN TRANSFORMARE: GEOSFERELE TERREI ŞI LITOSFERA (8 ore)

(săpt. 11 – 18)

1.1.1.2.3.1.3.3.4.1.4.3.

m12

m13

m14

m15

m16

m17

m18

m19

Geosferele TerreiLitosfera – caractere generaleStructura internă a TerreiRelieful: continente şi bazine oceaniceForme majore de reliefVulcanii şi cutremureleAplicaţii practice. Relieful orizontului localRecapitulare şi evaluare T3

(M4) ATMOSFERA(5 ore)

(săpt. 19 – 23)

1.1.1.2.3.1.3.2.4.1.4.3.

m20

m21

m22

m23

m24

m25

m26

Atmosfera – caracteristici generaleElemente şi fenomene meteorologiceVremea şi climaZonele climaticeInfluenţa climei asupra geosferelorAplicaţii practice. Clima şi vremea în orizontul localRecapitulare şi evaluare T4

(M5) HIDROSFERA(5 ore)

(săpt. 24 – 28)

1.1.1.2.3.1.4.1.4.2.

m27

m28

m29

m30

m31

Caracteristici generaleOceanul Planetar. Dinamica apelor oceaniceApele continentale. GheţariiAplicaţii practice. Apele din orizontul localRecapitulare şi evaluare T5

(M6) BIOSFERA ŞI SOLURILE. ZONELE NATURALE ALE TERREI(6 ore)

(săpt. 31 – 34)

1.1.3.3.4.1.4.2.4.3.

m32

m33

m34

m35

Biosfera – caracteristici generalePlantele şi animalele – repartiţia lor geograficăSolul – resursă a vieţiiAplicaţie practicăZonele naturale. Diversitatea peisajelorRecapitulare şi evaluare

T6

T7

Tfinal

31

(3) Modelul contextualizat

Elementele de referinţă (anterioare învăţării)Domenii

experienţiale

Curriculum intenţionat

(Competenţe specifice)

Curriculum şcolar oficial

Evaluarea iniţială şi

experienţele elevilor

Aşteptări dezirabile

Aplicaţii la alte

discipline / domenii

Activităţi complementar

e

Modulele de instruire şi evaluare pe parcursul unui an

(Curriculum şcolar aplicat)Comunicare în limba maternă

1.1.

1.2.

3.1.

3.2.

2.1.

Limbă şi literatură

Activităţi de învăţare similare

Comunicare în limbi străine

Limbi străine

Activităţi de învăţare diferenţiate

Competenţe matematice

Matematică Aplicări în situaţii noi

Competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii

Ştiinţe ale naturii

Activităţi de investigaţie

Competenţa digitală 1.1.

3.3.

IstorieŞtiinţe sociale

Extinderi

Competenţe sociale şi civice

Geografie Probleme deschise

A învăţa să înveţi 4.1.

4.2.

4.3.

TIC, informatică, tehnologii

Sugestii de lectură

Competenţe economice Arte

Consiliere

Religie

Alte activităţi

Aplicaţii trans-

disciplinare

Aplicaţii în situaţii de viaţă

Dimensiuneaculturală

1.1.

1.2.

4.3.

Rezultate ale învăţăriiAprecieri empirice

Evaluarea secvenţială Evaluarea sumativă

Elemente ale

progresului şcolar

Evaluare comple-mentară

m0 – Test iniţial

M1 – Terra – o planetă a Universului

M2 – Terra – o planetă în mişcare

M3 – Geosferele Terrei şi Litosfera

m1 – Test (M1 – M3)

M4 – Atmosfera

M5 – Hidrosfera

M6 – Biosfera şi solurile. Zonele naturale

M7 – Activitate transversală sau diferenţiată

m2 – Test (M4 – M7)

m3 – Test final (Geografie fizică)

32

(4) Proiectarea unităţilor de învăţare (clasa a V-a)

Unităţile de învăţare, în accepţiunea de mai jos, reprezintă structuri care diferă de cele de până acum prin succesiunea secvenţelor şi alte elemente complementare (timp, metode etc.). Acest model seamănă cu o structură de tip „modul” (fără a fi, însă, propriu-zis aşa ceva) şi presupune o anumită formalizare a componentelor redate prin abrevieri, pentru a diminua informaţia scrisă şi pentru a oferi o imagine globală asupra tuturor componentelor.

Model teoretic al succesiunii secvenţelor (situaţiilor) de învăţare pe parcursul unei unităţi de învăţare: „Terra – o planetă a Universului” (clasa a V-a)

Abrevieri:C.S. – competenţe specifice (preluate din curriculum şcolar)Conţinuturi – conţinuturi preluate din curriculum şcolar sau adaptateMet. - metode (1.1., …n)Mijl. – mijloace de învăţământ (1.1., …n)S1 – Sn – situaţii (secvenţe) de învăţare (cu activităţi „elementare” interioare)AD – activităţi diferenţiateE – secvenţe de sinteză şi evaluare

S2

S3

Activitate diferenţiată

AD1

Activitate diferenţiată

AD2

Activitate diferenţiată

AD3

S4

S5

Succesiunile de situaţii se pot repeta(S6 – Sn)

Sinteză şi evaluare (E1)

S1

Secvenţa de evaluare iniţială

33

ResurseMet. Mijl. Timp

Curriculum intenţionatC.S. Conţinuturi

1.1.

1.2.

3.1.

3.2.

3.3.

4.2.

Universul

Terra în Univers

Sistemul Solar

Terra ca planetă

Soare, planete, Lună

Aplicaţii practice

Extinderi

Terra în Univers

Situaţiile de învăţare (S1¸…Sn) reprezintă structurile majore ale proiectării unor diviziuni precise ale unităţilor de învăţare. Aceste situaţii pot cuprinde mai multe tipuri de activităţi şi au o anumită coerenţă rezultată din conţinutul tematic al învăţării.

Situaţiilor de învăţare (S1, …Sn) li se asociază anumite resurse ipotetice de timp stabilite de profesor (5’, 10’, 15’ etc.), care ulterior pot fi mărite sau micşorate. Segmentarea pe ore şi „lecţii” fragmentează învăţarea. Fiecare colectivitate (clasă) are posibilitatea de a învăţa în ritm propriu.

Modelul anterior reprezintă doar un exemplu, analizabil şi discutabil şi nu o „reţetă” preformată.

Activităţile de învăţare pot fi semnalate şi codificate printr-o notare specifică (a1, a2 etc.). Mai multe activităţi de învăţare formează împreună o secvenţă (sau situaţie).

Redăm în continuare (5) modele de proiectare a primelor două unităţi de învăţare şi a „lecţiilor” lor componente.

34

VI. Modele de proiectare a unităţilor elementare („lecţii”) la clasa a V-a

Unitatea de învăţare (1): Terra – o planetă a Universului (M1)Unitatea elementară („Lecţie”): Universul (m1)

A. PROIECTAREA INSTRUIRII

(1) Elemente de referinţă pentru proiectarea instruirii

Finalităţi:a) Competenţe prevalente: 1.2., 3.1., 3.2., alte competenţe: 3.3., 4.1., 4.2.

b) Elemente ale competenţelor: abilităţi, cunoştinţe, atitudini (formulări minimale)- identificarea unor elemente referitoare la alcătuirea şi organizarea Universului- precizarea unor constatări referitoare la Terra şi Sistemul Solar ca părţi ale Universului- aprecieri referitoare la posibilităţile cunoaşterii Universului- identificarea unor corpuri cosmice pe bolta cerească- identificarea unor modificări vizibile ale corpurilor cosmice- orientarea cu ajutorul Stelei Polare- utilizarea terminologiei noi şi consolidate

Elemente anterioare ale instruirii (conţinuturi şi abilităţi), de la Ştiinţe (cls. III – IV)- caracteristicile generale ale corpurilor (formă, culoare, dimensiuni)- enumerarea unor corpuri care formează Sistemul Solar şi Universul- poziţia planetei în Cosmos- explicarea semnificaţiei principalilor termeni învăţaţi anterior

Resurse educaţionale (metode, mijloace)a) expunere, demonstraţie, explicaţie, conversaţie, dictare, utilizarea resurselor de informare;b) imagini, scheme, manual, site-uri internet; planetarium

(2) Componente ale instruiriiConţinuturi esenţiale: Rezumat (idei majore)

Terra este o planetă a Sistemului Solar Sistemul Solar aparţine galaxiei noastre (Calea Lactee). Galaxia noastră, alte galaxii şi corpuri cosmice formează împreună Universul. Galaxiile sunt formate dintr-un număr foarte mare de stele. Universul este foarte întins, aproape fără sfârşit (infinit). Pe bolta cerească se pot observa grupări de puncte luminoase (stele, galaxii), formând

împreună constelaţii. Stelele constelaţiilor se află situate la distanţe diferite faţă de planeta noastră Universul se află în expansiune Modificarea aspectului bolţii cereşti (în 24 ore) este rezultatul rotaţiei Terrei

35

Explicare Demonstrare

Terra, planeta noastră, face parte din Sistemul Solar

Sistemul Solar: imagine statică (Soare, planete, inclusiv Terra)

Sistemul Solar face parte din Univers. Galaxia noastră cu stele (una este Soarele) Terra este deci o parte a Universului, chiar

dacă are dimensiuni mici.Comparaţie între imaginea galaxiei şi a Terrei

Pe cer observăm multe puncte luminoase, strălucitoare, formând împreună asocieri denumite constelaţii.

Imaginea bolţii cereşti, noapteaDenumiri de constelaţii (selectiv)

Toate punctele alcătuiesc în mod aparent o „boltă” (bolta cerească).

Imagine din planetarium

Ele par a fi situate la distanţe egale faţă de cel care le priveşte.

Bolta cerească: discuţie asupra poziţiilor reale şi aparente ale stelelor

Poziţia stelelor se modifică în cursul nopţii; acestea se rotesc aparent în jurul unui punct fix, care este Steaua Polară.

Imagine cu bolta cerească în rotaţie (în jurul Stelei Polare)

În realitate este un efect al mişcării de rotaţie a Pământului.

Experiment: glob – observator

Punctele luminoase fixe sunt stele. Explicaţie (trebuie mult timp pentru a observa acest lucru)

Există şi câteva puncte în mişcare (planete şi sateliţii lor).

Imagine cu bolta cerească şi un punct luminos, mai mare (Venus sau Marte)

Universul este foarte întins, aproape nesfârşit (aserţiune nedemonstrabilă pentru acest nivel).

Imaginea Universului

Activităţi de învăţare bazate pe explorarea suporturilor scrise (manual, caiet, texte) Analiza imaginilor din manual: explorare dirijată Descrierea altor imagini: descriere liberă sau dirijată Lectura şi înţelegerea explicaţiilor: analiza unui text ofertat Elaborarea răspunsurilor: discuţii exploratorii asupra răspunsurilor Rezolvarea sarcinilor din „Caiet”: notarea răspunsurilor pe „Caiet” Analiza unor texte complementare Alte activităţi complementare: vizită la Planetarium (de ex: Planetarium-ul de la Constanţa)

sau Planetarium mic (de tip jucărie)

Experimente / activităţi practice(a) Utilizăm un glob geografic şi o pagină de hârtie; pe această pagină desenăm câteva puncte, considerate stele şi planete situate pe bolta cerească.

Rotim pagina în jurul globului, păstrând punctele desenate spre acesta. Globul rămâne fix. Rotim globul în jurul propriei axe, pagina (cu puncte desenate) rămânând fixă.

Explicaţi:- ce observăm în fiecare caz în parte.- care este mişcarea reală a paginii de hârtie (bolta cerească) şi a globului.

(b) Utilizăm un balon pe care desenăm câteva puncte. Umflăm apoi balonul.Explicaţi ce se observă.

36

Exerciţii, întrebări şi aplicaţii- Cum credeţi că pot fi deosebite pe bolta cerească planetele de stele?- Precizaţi, din cele învăţate până acum (în clasele III – IV, la Ştiinţe ale naturii şi Geografie) ce alte corpuri cosmice există în Univers.- Explicaţi de ce telescoapele sunt amplasate în regiuni montane înalte ale planetei.- Ce avantaje există prin observarea corpurilor cosmice cu ajutorul aparatelor montate pe staţii interplanetare.

Extinderi şi dezvoltări Cunoaşterea Universului se poate realiza în mod direct sau indirect. În mod direct, acesta este observat şi supravegheat cu ajutorul unor telescoape de mari

dimensiuni situate pe Terra şi al unor telescoape speciale amplasate pe staţiile lansate în spaţiul cosmic.

În mod indirect, Universul poate fi cunoscut pe baza prelucrării informaţiilor venite din spaţiul cosmic: lumină, particule, unde radio (prin radiotelescoape) etc.

(3) Recomandări pentru lectură şi surse IT- Identificaţi un site care să cuprindă informaţii referitoare la Univers.- Analizaţi mai multe imagini din Univers, din diferite surse. Precizaţi ce reprezintă fiecare.A apărut la noi, relativ recent, un Manual de astronomie (Green, Jane A., Haynes, MAST, 2015, traducere). Cuprinde informaţii actuale despre corpurile cosmice şi instrumentele astronomice principale.- Revista „Terra magazin” cu imagini ale Universului.

(4) Elemente supradisciplinare- compararea distanţelor pe planeta noastră (între 0 m şi 40.000 km) şi în Sistemul Solar (distanţa Pământ – Soare, Pământ – Lună), utilizând unităţi de măsură şi operaţii matematice- precizarea dimensiunilor comparative ale planetelor (aproximativ)- precizarea originii istorice a unor denumiri din spaţiul cosmic

B. DESFĂŞURAREA INSTRUIRII (1) Succesiunea activităţilor de predare – învăţare

Activitatea elevului Activitatea profesorului Discutarea unor imagini diferite (fotografii)

ale unor corpuri cosmice: stele, planete, comete, sateliţi, galaxii

Se oferă un mode de descriere (luminozitate, culoare, dimensiuni etc.)

Analiza imaginii bolţii cereşti Se oferă criterii de analiză Precizarea termenilor noi Se definesc termenii Observarea liberă sau dirijată a unor corpuri

cosmice (Luna, Soarele) în cazul în care acest lucru este posibil

Profesorul sugerează observarea independentă, seara sau noaptea

Discutarea caracteristicilor observate ale corpurilor cosmice

Se aplică un model de analiză

Identificarea unor caracteristici (formă, culoare, mărime), a unor asemănări şi deosebiri

Se aplică un model de comparare

Descrierea dirijată a unor corpuri cosmice, utilizând fotografii

Profesorul oferă un model de descriere, iar elevii pot să-l utilizeze în alte situaţii

Definirea de către elevi, în cuvinte proprii, a termenilor utilizaţi (cunoscuţi sau noi)

Profesorul verifică definiţiile sau exprimările în cuvinte proprii

Analiza unui desen al Sistemului Solar, pentru Ofertarea planşei sau a desenului

37

pronunţarea denumirilor planetelor (eventual în ambele direcţii)

Efectuarea unui experiment ilustrativ (demonstrativ)

Profesorul desfăşoară experimentul

Identificarea şi notarea unor constatări Explicaţii suplimentare Notarea unor idei principale (3 – 5) referitoare

la Univers (Cosmos)Profesorul sugerează ideile principale (eventual le dictează)

Identificarea poziţiei Stelei Polare şi a posibilităţii de orientare cu ajutorul acesteia

Explicare sau discuţie cu elevii

Rezolvarea unor întrebări şi exerciţii (din manual şi caiet)

Supravegherea activităţii

Succesiunea activităţilor poate fi realizată şi în altă ordine.

(2) Evaluare şi autoevaluare Realizaţi o listă de corpuri cosmice care alcătuiesc Universul. Prezentaţi oral câteva elemente despre fiecare corp cosmic. Realizaţi un text explicativ propriu cu ajutorul unor cuvinte cunoscute. Discutarea, sub coordonarea profesorului, a unor probleme cum ar fi:

- De ce nu se văd stelele ziua?- De unde ştim că Universul este în transformare?- Pe baza căror criterii (caracteristici) pot fi descrise şi clasificate corpurile cosmice?

38

Unitatea de învăţare (1): Terra – o planetă a Universului (M1)Unitatea elementară („Lecţie”): Sistemul Solar (m2)

A. PROIECTAREA INSTRUIRII

(1) Elemente de referinţă pentru proiectarea instruirii

Finalităţi:a) Competenţe prevalente: 1.2., 3.1., 3.2., alte competenţe: 1.2., 3.3., 4.1., 4.2.

b) Elemente ale competenţelor: abilităţi, cunoştinţe, atitudini (formulări minimale)- identificarea unor elemente referitoare la alcătuirea şi organizarea Sistemului Solar- precizarea unor constatări referitoare la locul Pământului în Sistemul Solar - aprecieri referitoare la posibilităţile cunoaşterii Sistemului Solar- identificarea unor corpuri cosmice din Sistemul Solar- identificarea unor modificări vizibile ale acestora- orientarea cu ajutorul poziţiei Soarelui

Elemente anterioare ale instruirii (conţinuturi şi abilităţi), de la Ştiinţe (cls. III – IV)- caracteristicile generale ale corpurilor (formă, culoare, dimensiuni)- enumerarea unor corpuri care formează Sistemul Solar - poziţia planetelor în Sistemul Solar

Resurse educaţionale (metode, mijloace)c) expunere, demonstraţie, explicaţie, conversaţie, dictare, utilizarea resurselor de informare;d) imagini (fotografii Soare, planete), scheme, manual, site-uri internet; imagini sau modulul

Sistemului Solar

(2) Componente ale instruirii

Conţinuturi esenţiale: Rezumat (idei majore) Sistemul Solar are în centrul său Soarele. Soarele este o stea de mărime mijlocie. Soarele este un corp gazos, care emite energie şi lumină. Soarele se roteşte în jurul axei sale. În ordinea depărtării faţă de Soare, planetele sunt: Mercur, Venus, Pământul (Terra), Marte,

Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun. Sistemul Solar are opt planete, dintre care patru asemănătoare între ele, solide (Mercur,

Venus, Pământ, Marte) şi patru planete mai mari decât acestea, cu înveliş gazos (Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun).

Explicare Demonstrare Terra, planeta noastră, face parte din Sistemul

SolarSistemul Solar: imagine statică (Soare, planete, inclusiv Terra)

În ordinea depărtării faţă de Soare, planetele sunt: Se enumeră, în ordine Terra este o parte a Sistemului Solar. Imaginea planetelor Sistemului Solar Pe cer observăm puncte luminoase, strălucitoare,

care se deplasează printre stele. Imaginea bolţii cereşti, noapteaDenumiri ale unor planete vizibile

Planetele se rotesc în jurul Soarelui. Imaginea unui model de Sistem Solar Planetele îşi schimbă poziţia faţă de Pământ. Bolta cerească: discuţie asupra poziţiilor reale şi

aparente ale planetelor figurate (Venus, Marte, Jupiter)

Poziţia planetelor se modifică în cursul nopţii. Imagine cu planete situate pe bolta cerească în

39

rotaţie (în jurul Stelei Polare) Modificarea este un efect al mişcării de rotaţie a

Pământului.Experiment: glob – observator

Planetele au caracteristici diferite. Analiza imaginii unor planete Unele planete au sateliţi. Imagini cu sateliţi ai planetelor Luna, un satelit deosebit. Imaginea Lunii, fazele Lunii etc.

Activităţi de învăţare bazate pe explorarea suporturilor scrise (manual, caiet, texte) Analiza Sistemului Solar din manual: explorare dirijată Descrierea unor imagini ale Soarelui şi planetelor: descriere liberă sau dirijată Înţelegerea explicaţiilor: analiza unei imagini ofertate Elaborarea răspunsurilor: discuţii exploratorii asupra răspunsurilor Rezolvarea sarcinilor din „Caiet”: notarea răspunsurilor pe „Caiet”

Exerciţii şi întrebări Ordonaţi planetele:

a) de la cea mai îndepărtată, la cea mai apropiată de Soare;b) de la cea mai mică, la cea mai mare.

Precizaţi caracteristicile planetelor care permit compararea între ele. Comparaţi planetele (după caracteristicile din tabel).

Experimente / activităţi practiceS-a presupus, un timp, că Soarele şi planetele se rotesc în jurul Pământului. În realitate, planetele şi corpurile cosmice se rotesc în jurul Soarelui.Precizaţi:

1. Cum poate fi explicată fiecare opinie dintre cele de mai sus?2. Cum credeţi că a fost demonstrată mişcarea reală?

Extinderi şi dezvoltări Un timp (1930 – 2006) s-a considerat că există o planetă îndepărtată care a fost denumită

Pluto. Prin descoperirea altor corpuri cosmice asemănătoare, Pluto nu a mai fost considerată planetă, ci un corp cosmic de dimensiuni mai mici.

Atracţia pe care o exercită fiecare planetă asupra corpurilor cosmice din jurul ei depinde direct de masa acesteia (acest fenomen va fi studiat la Fizică în clasa a VI-a).

(3) Recomandări pentru lectură şi surse IT- Identificarea unui site care să cuprindă informaţii referitoare la planetele Sistemului Solar.- Analiza mai multor imagini ale planetelor, din diferite surse. În Manual de astronomie (Green, Jane A., Haynes, MAST, 2015, traducere) există informaţii actuale şi imagini despre corpurile cosmice din Sistemul Solar.- Revista „Terra magazin” cu imagini din Sistemul Solar.

(4) Elemente supradisciplinare- compararea distanţelor pe planeta noastră (între 0 m şi 40.000 km) şi în Sistemul Solar (distanţa Pământ – Soare, Pământ – Lună), utilizând unităţi de măsură şi operaţii matematice- precizarea dimensiunilor comparative ale planetelor (aproximativ)- precizarea originii istorice a unor denumiri ale unor planete

40

B. DESFĂŞURAREA INSTRUIRII (1) Succesiunea activităţilor de predare – învăţare

Rezumat Planetele au anumite caracteristici (redate mai jos).

PlaneteleSistemului

Solar

Distanţa medie faţă

de Soare

Masa (înraport cu a

Terrei)

Razamedie

(Terra = 1)

Perioada derotaţie(zile)

Perioada derevoluţie(1 an = 1)

Mercur 0,4 0,05 0,4 3,6 0,2Venus 0,7 0,81 0,9 10,0 0,6Terra 1,0 1,0 1,0 1 1,0Marte 1,5 0,1 0,5 1 1,9Jupiter 5,2 320 11,2 0,4 12Saturn 10 95 9,5 0,4 29Uranus 19 14,5 4,0 0,8 84Neptun 30 17 4,0 0,8 164În acest tabel, considerăm că elementele legate de planeta noastră reprezintă câte o unitate, astfel:

- distanţa medie faţă de Soare = 1- masa = 1 (această caracteristică va fi studiată la Fizică, în clasa a VI-a)- raza medie = 1- durata mişcării de rotaţie = 1 (1 zi)- durata mişcării de revoluţie = 1 (1 an) Caracteristicile de mai sus permit compararea planetelor. Planetele se rotesc în jurul Soarelui. Saturn şi Jupiter au adevărate „sisteme planetare” formate din sateliţii acestora. În Sistemul Solar există şi alte corpuri cosmice (comete, meteoriţi, „planete” mici, de tip

Pluto etc.).

Aplicaţii: Analizaţi tabelul de mai jos.

Planeta Număr deSateliţi

MărimeaRazei (în km)

Masa(Terra = 1)

Durata mişcăriide rotaţie (ore/zile)

Jupiter 67 71.500 320 10 oreSaturn 62 60.000 95 10 oreUranus 27 26.000 14 18 oreNeptun 14 25.000 12 19 orePământul (Terra) 1 6.400 1 24 oreMarte 2 3.400 0,1 24 oreVenus - 6.000 0,8 243 zileMercur - 2.400 0,05 59 zile(1) Realizaţi câte o scurtă prezentare a unei planete dintre cele menţionate în tabel, prin raportarea la caracteristicile planetei noastre.(2) Prezentaţi colegilor voştri, în ora următoare, rezultatele la care aţi ajuns. (3) Comparaţi rezultatele între voi şi identificaţi elemente şi explicaţii comune sau care diferă.(4) Discutaţi aceste rezultate şi construiţi un text explicativ, sub îndrumarea profesorului vostru.

(2) Evaluare şi autoevaluare Utilizând datele din această lecţie, cele două tabele, precum şi alte date provenind din surse

diferite, realizaţi o caracterizare a unei planete, la alegere, sau a unui alt corp cosmic din Univers.

41

Unitatea de învăţare (1): Terra – o planetă a Universului (M1)Unitatea elementară („Lecţie”): Terra – o planetă a Sistemului solar (formă şi dimensiuni) (m3)

A. PROIECTAREA INSTRUIRII

(1) Elemente de referinţă pentru proiectarea instruirii

Finalităţi:a) Competenţe prevalente: 1.2., 3.1., 3.2., alte competenţe: 1.1., 3.3., 4.1., 4.2.

b) Elemente ale competenţelor: abilităţi, cunoştinţe, atitudini (formulări minimale)- identificarea unor elemente referitoare la forma Pământului- precizarea elementelor sferei şi ale cercului- identificarea posibilităţilor de trasare a unor linii imaginare- definirea liniilor imaginare- orientarea cu ajutorul liniilor imaginare (meridiane şi paralele)- utilizarea terminologiei noi şi consolidate (meridian, Primul Meridian, coordonate geografice etc.)

Elemente anterioare ale instruirii (conţinuturi şi abilităţi), de la Ştiinţe şi Geografie (cls. III – IV)- caracteristicile generale ale corpurilor (forma)- sfera şi cercul- linii pe o sferă- calcule simple

Resurse educaţionale (metode, mijloace)e) expunere, demonstraţie, explicaţie, conversaţie, dictare, utilizarea resurselor de informare;f) imagini, scheme, manual, glob negru, glob geografic, planiglob

(2) Componente ale instruirii

Conţinuturi esenţiale: Rezumat (idei majore) Planeta noastră, Terra, are o formă aproape sferică. Forma planetei noastre este asemănătoare cu cea a altor corpuri cosmice: Soare, alte stele

din Univers, planetele Sistemului Solar, Luna, sateliţi ai planetelor. Sfera reprezintă un corp geometric cu care se aseamănă multe corpuri din Univers. Corpurilor cosmice de formă sferică se rotesc în jurul unei axe (reprezentând mişcarea lor de

rotaţie). Forma sferică a Pământului este confirmată de următoarele constatări:

- imaginea planetei văzută din sateliţi sau din diferite nave cosmice;- aspectul sferic al tuturor corpurilor cosmice asemănătoare;- posibilitatea înconjurării Pământului (pe mare sau cu avionul);- umbra Pământului lăsată pe Lună în timpul eclipselor.

Principalele dimensiuni ale Pământului sunt raza medie a acestuia şi lungimea cercului denumit Ecuator.

Planeta noastră are dimensiuni mijlocii faţă de alte planete. Pământul este însă puţin turtit, din cauza mişcării sale de rotaţie în jurul propriei axe. Suprafaţa planetei noastre (adică relieful acesteia) prezintă neregularităţi faţă de forma unui

corp sferic.

42

Explicare Demonstrare Forma sferică a Terrei Demonstrarea formei: imagine a Terrei din

spaţiul cosmic etc. Alte corpuri sferice în Univers Imagini: stele, planete, sateliţi Mişcarea de rotaţie a sferei Experiment: un glob în rotaţie Elementele sferei Analiza corpului geometric denumit sferă Elementele cercului Analiza corpului geometric denumit cerc Linii imaginare: meridiane şi paralele Analiza unui glob negru Corpuri care nu au formă sferică Imagini de corpuri nesferice (comete) Consecinţe ale formei Pământului Experiment: iluminarea globului Dimensiuni Raza Terrei; comparaţie cu alte planete Compararea unor dimensiuni Compararea dimensiunilor Terrei (rază,

lungimea Ecuatorului) cu dimensiuni din orizontul local

Activităţi de învăţare bazate pe explorarea suporturilor scrise (manual, caiet, texte) Analiza imaginilor din manual (pg. 14): explorare dirijată Analiza sferei şi a cercului (pg. 15) Elaborarea răspunsurilor: discuţii exploratorii asupra răspunsurilor Rezolvarea sarcinilor şi notarea răspunsurilor pe „Caiet” Calcularea raportului dintre diferite distanţe

Experimente / activităţi practice(1) Utilizăm un glob geografic, un glob negru şi o lanternă. Rotim globul şi iluminăm cu lanterna suprafaţa acestuia. Rotim lanterna şi globul rămâne fix.Explicaţi:- ce observăm în fiecare caz în parte.- care este consecinţa asupra iluminării globului?

(2) Aveţi în vedere tabelul de mai jos.

Denumireaîntinderii

Ordin demărime

Ordinul decreştere

Interval detimp (ore)

Orizontul apropiat 400 m -Orizontul local 4 kmRegiunea 40 kmŢara 400 kmContinent 4.000 kmPlanetă (Ecuator) 40.000 km

Precizaţi:- de câte ori creşte fiecare mărime folosită de la o întindere succesivă la alta?- de câte ori scade mărimea de la planetă, la orizontul apropiat?- presupunând că parcurgem 40 km în 10 ore, calculaţi în ce interval de timp poate fi parcursă fiecare mărime?

Notaţi în tabel datele la care aţi ajuns.

43

Exerciţii, întrebări şi aplicaţii Comparaţi corpul geometric denumit sferă cu figura geometrică denumită cerc. Identificaţi

elemente comune şi deosebiri. Denumiţi corpuri din natură sau realizate de om asemănătoare unei sfere. Denumiţi figuri asemănătoare cercului, pe care le observaţi în realitate.

Extinderi şi dezvoltări

Forma sferică a Pământului permite trasarea unor linii imaginare pe suprafaţa sa: meridiane (între cei doi poli) şi paralele (faţă de Ecuator şi între ele). Totuşi, există anumite diferenţe între:

Raza Pământului la Ecuator (6.378 km, denumită rază ecuatorială) şi raza Pământului între centrul său şi poli (6.356 km, denumită rază polară).

Lungimea reală a Ecuatorului (40.075 km) şi lungimea unui cerc meridian (40.010 km).

(3) Recomandări pentru lectură şi surse IT- Comentaţi romanul „Călătorie în jurul pământului” de Jules Verne.

(4) Elemente supradisciplinare- compararea distanţelor pe planeta noastră (între 0 m şi 40.000 km) şi în Sistemul Solar (distanţa Pământ – Soare, Pământ – Lună), utilizând unităţi de măsură şi operaţii matematice- precizarea dimensiunilor comparative ale planetelor (aproximativ)

B. DESFĂŞURAREA INSTRUIRII (1) Succesiunea activităţilor de predare – învăţare

Activitatea elevului Activitatea profesorului Analiza unor imagini diferite (fotografii) ale

unor corpuri cosmice: stele, planete, sateliţi, comete, galaxii, pentru identificarea formei acestora

Explică forma diferitelor corpuri cosmice

Analiza Pământului ca sferă Se oferă criterii de analiză şi imaginea Terrei Analiza elementelor sferei şi ale cercului Explică sfera şi cercul (pg. 15 din manual) Sunt enunţate şi descrise constatările

referitoare la forma PământuluiSupraveghează activitatea elevilor şi subliniază constatările principale

Analiza unui glob geografic Defineşte globul geografic şi explică elementele sale

Identificarea elementelor globului (formă, înclinarea axei)

Fixează aceste caracteristici

Analiza componentelor sferei şi ale cercului Oferă un model de descriere a sferei şi a cercului Analiza liniilor imaginare pe un glob

(meridiane, paralele)Explică modul în care sunt trasate aceste linii (la acest nivel nu pot fi făcute alte precizări)

Notarea ideilor principale Sugerează sau dictează ideile principale

(2) Evaluare şi autoevaluare

(1) Calculaţi: (a) Diametrul Pământului;(b) Diferenţa dintre raza ecuatorială şi raza polară.

(2) Identificaţi pe un glob: (a) Tropicele; (b) Cercurile Polare; (c) Meridianul opus Primului Meridian.

Unitatea de învăţare (1): Terra – o planetă a Universului (M1)

44

Aplicaţie practică: CĂLĂTORIE VIRTUALĂ ÎN UNIVERS (m4)

A. PROIECTAREA INSTRUIRII

(1) Elemente de referinţă pentru proiectarea instruirii

Finalităţi:a) Competenţe prevalente: 1.2., 3.1., 3.2., alte competenţe: 1.2., 3.3., 4.1., 4.2.

b) Elemente ale competenţelor: abilităţi, cunoştinţe, atitudini (formulări minimale)- identificarea unor elemente referitoare la organizarea Universului- construirea unor răspunsuri alternative- aprecieri referitoare la posibilităţile cunoaşterii Universului- parcurgerea unui demers investigativ nou

Elemente anterioare ale instruirii (conţinuturi şi abilităţi)- caracteristicile generale ale corpurilor cosmice- precizarea corpurilor care formează Sistemul Solar şi Universul- deplasarea în Cosmos

(2) Componente ale instruirii

Sugestii pentru elevi:Grupaţi-vă câte 3 – 4 colegi pentru a răspunde la sarcinile de mai jos.Pentru această activitate practică de analiză şi investigaţie trebuie să utilizaţi:

- informaţiile din lecţiile de până acum;- date obţinute cu ajutorul unor site-uri de internet;- informaţii primite de la profesorul vostru.

Scrieţi părerile şi rezultatele la care aţi ajuns pe o pagină separată.

Activităţi de învăţare bazate pe explorarea suporturilor scrise (manual, caiet, texte) Analiza imaginilor din manual (pg. 16 – 17): explorare dirijată Descrierea altor imagini: descriere liberă sau dirijată Elaborarea răspunsurilor: discuţii exploratorii asupra răspunsurilor Rezolvarea şi notarea răspunsurilor pe „Caiet” Analiza unor texte complementare Alte activităţi complementare: lectura unor povestiri SF

Extinderi şi dezvoltări Cunoaşterea Universului se poate realiza cu ajutorul unor telescoape amplasate pe staţiile

lansate în spaţiul cosmic. În mod indirect, Universul poate fi cunoscut pe baza prelucrării informaţiilor venite din

spaţiul cosmic: lumină, particule, unde radio (prin radiotelescoape) etc., precum şi prin deplasarea în spaţiul cosmic.

(3) Recomandări pentru lectură şi surse IT- Identificaţi un site care să cuprindă informaţii referitoare la existenţa altor sisteme planetare şi planete.- Analizaţi mai multe imagini din Univers, din diferite surse. Precizaţi ce reprezintă fiecare.A apărut la noi, relativ recent, un Manual de astronomie (Green, Jane A., Haynes, MAST, 2015, traducere). Cuprinde informaţii actuale despre corpurile cosmice din Univers. Această lucrare ajută foarte mult înţelegerea actuală a Universului.

45

- Povestiri SF.

(4) Elemente supradisciplinare- compararea distanţelor în spaţiul cosmic - precizarea unor repere de timp

B. DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII INDEPENDENTE

Text ÎntrebăriO navă cosmică automată (fără echipaj omenesc) porneşte într-o călătorie prin spaţiul cosmic. Nava are o mare independenţă (autonomie) de zbor şi este cea mai perfecţionată până în acest moment. Urmează să cerceteze spaţii cosmice unde nu poate ajunge omul în mod direct. Este dotată cu cele mai moderne aparate de înregistrare şi analiză a datelor. De asemenea, cu mijloace de transmitere a datelor, imaginilor şi rezultatelor observaţiilor spre Pământ. Nava cosmică are o viteză deosebită, fiind de o 1/5 dintr-o unitate astronomică pe zi (o unitate astronomică este egală cu distanţa dintre Soare şi Pământ, de 150 milioane km).

De ce nava cosmică este fără echipaj? Poate să supravegheze un „pilot automat”

drumul navei cosmice în Univers? Ce înseamnă. „unde nu poate ajunge omul în

mod direct”?

Văzută de pe Pământ, Luna prezintă o singură faţă. Nava cosmică, trecând prin apropierea Lunii, a analizat din nou şi partea opusă Pământului, pe care oamenii nu o văd. Luna are mai multe staţii de observare amplasate pe suprafaţa ei, care transmit în mod sistematic informaţiile corespunzătoare.

Ce elemente pot fi văzute pe partea observabilă de pe Pământ?

Prin comparaţie, ce se poate observa pe cealaltă parte?

Din ce cauză credeţi că Luna arată o singură faţă spre Pământ?

Comentaţi, pe scurt, următoarea afirmaţie făcută de Jules Verne: „Pe Lună, în prezent, nu există oameni. În trecut, pe Lună au existat oameni”.

Marte se află situată faţă de Soare la o distanţă 1,5 ori distanţa dintre Soare şi Pământ (1,5 unităţi astronomice). Din această cauză, Soarele se vede mai mic şi încălzeşte mai slab suprafaţa planetei. Nava cosmică a realizat fotografii noi asupra muntelui vulcanic Olympus Mons. Între Pământ şi Marte există mai multe lucruri asemănătoare, cum ar fi: lungimea unei zile şi înclinarea axei.Nava cosmică, trecând pe lângă Marte, a observat:- modificări ale nisipurilor pe suprafaţa planetei;- modificarea urmelor unor foste râuri;- stabilitatea reliefului acestui vulcan, stins.

Documentaţi-vă în surse diferite şi explicaţi fiecare dintre aceste elemente observate: dimensiunile şi înclinarea axei; litosfera (fără hidrosferă şi atmosferă); explicaţi modificările reliefului marţian.

Nava cosmică ajunge în apropierea planetei Jupiter. Aceasta este cea mai mare planetă care are în jurul ei un număr mare de sateliţi (67), care formează aproape un „sistem solar”, considerând Jupiter centrul acestuia. Nava cosmică a constatat că energia emisă de Jupiter

Încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări:- Cum se explică numărul mare de sateliţi ai lui Jupiter?- Cum se poate explica activitatea vulcanică de pe satelitul Io?- Este Jupiter o stea?

46

este de două ori mai mare decât cea primită de la Soare. Majoritatea sateliţilor sunt îngheţaţi. Satelitul Io este însă cald, emanând multă energie din interior şi având erupţii vulcanice. Nava cosmică a ieşit după 40 de zile din Sistemul Solar, deplasându-se în spaţiul cosmic situat între diferite stele ale galaxiei noastre, cu o viteză mai mare, de o unitate astronomică pe zi. Cu această ocazie, a observat şi fotografiat diferite tipuri de stele (stele roşii, foarte mari, stele galbene, stele albe, stele pitice). Dintre acestea, cele care sunt apropiate ca mărime de cea a Soarelui nostru, sunt cele mai stabile şi mai vechi în evoluţia Universului.

Încercaţi să explicaţi:- De ce stelele asemănătoare Soarelui sunt cele mai numeroase?- Cum pot fi identificate planete care se rotesc în jurul stelelor?- Care este distanţa între Soare şi marginea Sistemului Solar (exprimată în distanţe Soare - Pământ)?Calculaţi: drumul parcurs de navă în 4 zile.

Mergând în continuare spre centru Căii Lactee, nava cosmică a întâlnit alte stele de culoare roşie şi de dimensiuni mai mari şi. Ele sunt mai noi decât stelele albe şi galbene. Fiind foarte mari şi instabile, nu au decât foarte rar sateliţi. În acest zbor au fost identificate câteva mii de astfel de stele, reprezentând 1/10 din totalul stelelor Căii Lactee. Diametrul lor este echivalentul distanţei dintre Soare şi Venus. Majoritatea acestor stele au o vârstă foarte tânără. După o perioadă scurtă de evoluţie (la scara Universului) explodează şi se transformă în stele mai mici.

Încercaţi să precizaţi:- Cum se explică această vârstă?- De ce nu au planete în jurul lor?- Cum se formează o „stea nouă” (novă)?

Novele de foarte mari dimensiuni se numesc „supernove”. Astronomii chinezi au privit în anul 1054 o stea asemănătoare celei din imagine. Aceasta, la un moment dat, a început să vibreze şi apoi a explodat. De atunci până în prezent, s-a ajuns la aspectul actual.

- Descrieţi ce observaţi în această imagine.- Cum credeţi că va arăta peste încă 1.000 de ani?

Nava cosmică şi-a îndreptat apoi atenţia spre o galaxie asemănătoare Căii Lactee, denumită, după constelaţia în care este amplasată, Andromeda. Aceasta are un număr de stele aproape egal cu cel din galaxia noastră şi cu proporţii asemănătoare pentru fiecare tip de stea. Ştiind că în galaxia noastră există aproximativ 150.000 de sisteme planetare asemănătoare Sistemului Solar, dintre care 100.000 sunt în jurul unor stele de mărimea Soarelui, precizaţi ce posibilitate există de a întâlni o planetă asemănătoare Pământului?Investigând această galaxie, nava cosmică a ajuns la următoarea cifră: 98.000 de planete asemănătoare Pământului.

- Cum comentaţi aceste constatări?- Cum poate fi apreciat numărul de stele dintr-o galaxie?- Ce diferenţe pot exista între cele 100.000 de planete asemănătoare Terrei?- Poate exista o planetă identică?

Ajungând la marginea Căii Lactee, nava cosmică a fotografiat şi înregistrat un număr de galaxii mult mai mare decât stelele vizibile. Acest lucru arată că galaxiile, asemănătoare celor din

Precizaţi dacă posibilitatea realizării unor legături directe între civilizaţii tehnologice (asemănătoare celei situate pe Pământ) este mai mare sau mai mică în raport cu trecerea

47

imaginea alăturată, sunt o prezenţă generală în Univers. Analizând 100 de galaxii, aparatura navei cosmice a observat că în interiorul acestora există tipuri asemănătoare de stele, iar în cazul unor dimensiuni asemănătoare între ele, galaxiile au numere comparabile de stele. Cea mai importantă descoperire a reprezentat-o însă constatarea că toate aceste galaxii vizibile se pot înscrie într-o sferă de foarte mari dimensiuni.Corelând aceste informaţii noi cu teorii mai vechi elaborate de astrofizicieni pe Pământ, se poate spune că Universul actual, care poate fi considerat o sferă foarte mare, se află în creştere.

timpului?

Prezentaţi colegilor voştri opiniile şi rezultatele la care aţi ajuns. Ascultaţi şi părerile lor. Discutaţi aceste păreri şi încercaţi să formulaţi, pentru fiecare activitate, sub îndrumarea profesorului vostru, rezultatul pe care îl consideraţi cel mai potrivit.

48

Unitatea de învăţare (1): Terra – o planetă a Universului (M1)Sinteză şi evaluare (m5)

Competenţe prevalente: 1.1., …..4.3.

Rezumat (Sinteză) Universul reprezintă totalitatea corpurilor cosmice cunoscute în acest moment (stele, galaxii,

planete, sateliţi ai acestora, comete, praf cosmic etc.), precum şi spaţiul considerat foarte întins, nesfârşit, pe care îl ocupă.

Universul este cercetat şi cunoscut în mod direct, prin observare (cu ajutorul unor mijloace optice) sau indirect, pe baza unor informaţii provenite din spaţiul cosmic, captate, prelucrate şi interpretate.

Stelele asemănătoare Soarelui au, de obicei, sisteme planetare. Sistemul Solar, din care face parte şi planeta noastră, Terra, este format din Soare, opt

planete, sateliţi ai unor planete, comete, asteroizi, praf cosmic. Terra (Pământul) este o planetă de mărime mijlocie, solidă la exterior, cu o formă aproape

sferică. Planetele şi sateliţii planetelor se rotesc atât în jurul unor axe proprii, cât şi în jurul Soarelui.

Evaluare (Test: T1, Test pentru M1)

I. Pe baza celor învăţate în clasele III – IV şi a celor învăţate până acum, răspundeţi la următoarele întrebări, identificând răspunsul corect:1. Bolta cerească se roteşte în mod aparent, pe timpul nopţii, faţă de un punct fix care este:a. Luna b. Soarele c. Steaua Polară d. Pământul

2. Mişcarea bolţii cereşti observată de pe Pământ este rezultatul:a. mişcării de rotaţie a Terrei b. mişcării sale de revoluţiec. deplasării Terrei în Univers d. mişcării reale a bolţii cereşti

3. Pe bolta cerească, planetele faţă de stele:a. îşi păstrează poziţia b. îşi schimbă poziţia c. devin mai luminoase d. se micşorează

4. Constelaţiile sunt grupuri de corpuri cosmice:a. aflate la mică distanţă între ele b. apropiate doar în mod aparentc. care s-au format în acelaşi timp d. asociate sub forma galaxiilor

5. Se aseamănă între ele, după mărime, planetele:a. Marte şi Terra b. Terra şi Venusc. Venus şi Mercur d. Marte şi Venus

Punctaj I. 5 x 5 p. = 25 p.

II. Completaţi, pe o pagină separată, propoziţiile de mai jos, cu termenii corespunzători, dintre:galaxii, Steaua Polară, mişcarea de rotaţie, Universul.Punctul fix situat pe bolta cerească în jurul căruia se roteşte aparent aceasta, este…………… .În realitate, această rotire este rezultatul unei mişcări a planetei noastre denumită ……………, care are loc în decurs de o zi.Corpurile cosmice se grupează în asocieri mai mari, denumite ……….., care formează, împreună cu spaţiul în care sunt situate ……………… Acesta este foarte întins, infinit.

Punctaj II. 4 x 5 p. = 20 p.

49

III. Realizaţi un text în care să prezentaţi, pe scurt, Sistemul Solar, utilizând următorii termeni: planetă (planete), cometă (comete), Soare, Jupiter, sateliţi, lumină, stea, Pământ, galaxie, Lună.Termenii pot fi folosiţi dacă este posibil, o singură dată, dar anumiţi termeni pot fi repetaţi, dacă este necesar.

Urmăriţi exemplele de mai jos şi construiţi, independent, un alt exemplu.

Exemplul 1.Sistemul Solar este format dintr-o stea cu lumină proprie, Soarele, situată în centrul său, în jurul căreia se rotesc planetele şi alte corpuri cosmice, cum ar fi cometele. Sistemul Solar face parte dintr-o aglomerare mai mare de corpuri cosmice, denumită galaxie. Planetele mari, cum ar fi Jupiter, au mai mulţi sateliţi. Luna este satelitul planetei noastre, Pământul.

Exemplul 2. Luna este satelitul Pământului. Cea mai mare planetă dintre cele opt ale sistemului nostru solar este Jupiter. Planetele se rotesc în jurul Soarelui, care este o stea, adică un corp cosmic cu lumină proprie. În Sistemul Solar, care face parte dintr-o galaxie, există şi alte corpuri cosmice, cum ar fi cometele.

Punctaj III. 10 x 2 p. = 20 p.

IV. Răspundeţi la următoarele întrebări, alegând litera corespunzătoare răspunsului corect pentru fiecare dintre ele:

1. Luna se observă mai mare decât Marte deoarece:a. Luna este mai mare decât Marteb. Luna este mai departe decât Martec. Luna este mai aproape decât Marted. Luna se luminează mai puternic

2. Aveţi în vedere următoarele corpuri cosmice: Soare, Lună, Marte, Jupiter, Terra. Ordinea crescătoare a mărimii lor este:a. Luna, Marte, Terra, Jupiter, Soareb. Marte, Luna, Terra, Soare, Jupiterc. Marte, Terra, Luna, Jupiter, Soared. Terra, Luna, Marte, Jupiter, Soare

3. Cele mai importante asemănări (după mărime) sunt între:a. Marte şi Lună b. Lună şi Terra c. Marte şi Terra d. Jupiter şi Marte

4. Soarele, Luna şi Terra, precum şi alte planete din Sistemul Solar (Jupiter, Marte etc.) seamănă între ele prin:a. mărime b. formă c. poziţie d. luminozitate

5. Galaxia, asemănător corpurilor cosmice care o formează, are o mişcare de rotaţie faţă de un punct situat:a. la marginea exterioară b. în altă galaxiec. în afara galaxiei d. în centru

Punctaj IV. 5 x 5 p. = 25 p.

Total (I, II, III, IV) = 90 p.Din oficiu = 10 p.

TOTAL TEST = 100 p.

50

Unitatea de învăţare (2): Terra – o planetă a Universului (M2)Unitatea elementară („Lecţie”): Globul geografic şi harta. Coordonate geografice (m6)

A. PROIECTAREA INSTRUIRII

(1) Elemente de referinţă pentru proiectarea instruirii

Finalităţi:a) Competenţe prevalente: 1.1., 2.1., 2.2., 2.3., alte competenţe: 1.2., 3.1., 3.3., 4.1., 4.2.

b) Elemente ale competenţelor: abilităţi, cunoştinţe, atitudini (formulări minimale)- identificarea unor elemente referitoare la glob şi planiglob- precizarea unor elemente ale construirii liniilor imaginare- identificarea liniilor geografice principale- orientarea cu ajutorul liniilor geografice, Ecuator şi Primul Meridian

Elemente anterioare ale instruirii (conţinuturi şi abilităţi)- caracteristicile corpurilor sferice- caracteristicile cercului

Resurse educaţionale (metode, mijloace)g) expunere, demonstraţie, explicaţie, conversaţie, dictare, utilizarea resurselor de informare;h) imagini, scheme, manual, site-uri internet, glob, hărţi, planiglob fizic

(2) Componente ale instruirii

Conţinuturi esenţiale: Rezumat (idei majore) Orientarea pe glob se realizează cu ajutorul punctelor cardinale. Pe glob se pot trasa mai multe linii imaginare: meridiane şi paralele. Suprafaţa Terrei poate fi împărţită în două emisfere faţă de Ecuator şi două emisfere faţă de

Primul Meridian. Latitudinea şi longitudinea formează, împreună, coordonatele geografice. Harta redă micşorat, selectiv şi convenţional, elemente din realitate.

Linii imaginare principale şi puncte:a) paralele: Ecuatorul, Tropicul de Nord (sau Tropicul Racului), Tropicul de Sud (sau Tropicul

Capricornului), Cercul Polar de Nord (Arctic) şi Cercul Polar de Sud (Antarctic);b) meridiane: Primul Meridian (Greenwich), meridianul opus;c) puncte: Polul Nord, Polul Sud. În raport cu principalele linii, Ecuator şi Primul Meridian, există:

- faţă de Ecuator, Emisfera Nordică şi Emisfera Sudică;- faţă de Primul Meridian, Emisfera Estică şi Emisfera Vestică.

Totodată:- depărtarea faţă de Ecuator spre nord şi spre sud reprezintă latitudinea;- depărtarea faţă de Primul Meridian, spre vest şi spre est, reprezintă longitudinea.

Explicare Demonstrare Globul terestru (geografic) este cel mai simplu şi mai

intuitiv mod de reprezentare a Pământului ca întreg.Prezentarea unui glob cu toate elementele planetei

Acesta redă: forma sferică a Pământului, înclinarea axei, liniile şi punctele geografice principale.

Demonstrarea pe glob

51

Pe globul fizic sunt reprezentate elemente naturale (continente, oceane, forme majore de relief).

Analiza unui glob fizic

Pe globul politic sunt reprezentate statele (cu graniţele acestora).

Analiza unui glob politic

Planiglobul, după cum arată şi numele acestuia, redă în plan elementele globului geografic.

Prezentarea în paralel glob – planiglobAnaliza comparativă a elementelor comune

Hărţile redau suprafeţe mai mici ale Pământului, cuprinse ca întindere între planiglob (cea mai mare suprafaţă) şi o localitate.

Prezentarea unor hărţi diferiteAnaliză comparativăIdentificarea elementelor comune

Cea mai amănunţită hartă este harta topografică (care are frecvent scara 1:25.000).

Prezentarea şi analiza unei hărţi topografice

Există şi reprezentări ale unor suprafeţe şi mai mici, care se numesc planuri.

Prezentarea unui plan (1:10.000)

Hărţile pot fi generale sau ale diferitelor elemente şi fenomene reprezentate (relief, vegetaţie, localităţi etc.).

Analiza unor hărţi diferite

Hărţile turistice ajută parcurgerea unor trasee în regiuni de interes turistic, cuprinzând semne convenţionale destinate acestui scop.

Analiza unei hărţi turistice

Activităţi de învăţare bazate pe explorarea suporturilor scrise (manual, caiet, texte) Analiza imaginilor din manual: explorare dirijată Descrierea altor imagini: descriere liberă sau dirijată Rezolvarea sarcinilor din „Caiet”

Aplicaţii / Întrebări Comparaţi un planiglob cu un glob şi identificaţi asemănările şi deosebirile principale

referitoare la: puncte şi linii, contururile şi aspectul continentelor, mărimea unor suprafeţe. Ce element al globului nu există pe planiglob? Cum poate fi stabilită scara de proporţie a planiglobului? Analizaţi o hartă pe care o aveţi în apropiere: precizaţi componentele sale şi menţionaţi ce

reprezintă fiecare.

Extinderi şi dezvoltări Cele două Tropice şi cele două Cercuri Polare nu au o poziţie întâmplătoare, rezultând din

traiectoria razelor Soarelui în momente ale mişcării de revoluţie a Pământului. Transpunerea suprafeţei sferice a globului pe o suprafaţă plană (planiglob) se realizează cu

anumite modificări (deformări) ale unor elemente geometrice (linii, suprafeţe, dimensiuni, unghiuri).Planiglobul este harta care redă cea mai mare întindere: întreaga suprafaţă a planetei.

(3) Recomandări pentru lectură şi surse IT- Identificaţi un site care să cuprindă informaţii referitoare la hărţi.

(4) Elemente supradisciplinare- compararea distanţelor pe planeta noastră (între 0 m şi 40.000 km), utilizând unităţi de măsură şi operaţii matematice

52

B. DESFĂŞURAREA INSTRUIRII (1) Succesiunea activităţilor de predare – învăţare

Activitatea elevului Activitatea profesorului Discutarea unor imagini diferite ale Terrei din

spaţiul cosmicOferă un mode de descriere (luminozitate, culoare, dimensiuni etc.)

Analiza comparativă a unei imagini din spaţiul cosmic şi a unui planiglob

Se oferă criterii de analiză comparativă

Analiza comparativă a unui glob şi a unui planiglob

Precizează criteriile de analiză

Observare comparativă: glob, planiglob, hartă Conduce o activitate exploratorie. Dictează constatările

Analiza liniilor imaginare trasate pe un glob Explicaţie. trasarea Ecuatorului, a altor paralele şi a meridianelor

Stabilirea posibilităţii utilizării unor coordonate fixe pe glob

Descriere: puncte (polii), cercuri (paralele şi meridiane)

Identificarea Ecuatorului şi a Primului Meridian. Latitudinea, longitudinea, emisferele

Explicaţie: depărtarea faţă de Ecuator şi Primul Meridian

Redarea înţelesului unor definiţii Verifică exprimările elevilor Notarea ideilor principale Dictează ideile principaleSuccesiunea activităţilor poate fi realizată şi în altă ordine.

(2) Evaluare şi autoevaluareAnalizaţi distanţele şi mărimile acestora, redate în tabelul de mai jos.

Nr. Distanţe(mărimi aproximative)

Mărimi(km)

Ordinul succesivde micşorare

1 Lungimea Ecuatorului 40.000 -2 Distanţa între poli, pe un meridian 20.000 2 ori3 Lungimea unui continent întins 10.0004 Distanţa dintre marginile Europei 5.0005 Distanţa dintre oraşele Bucureşti şi Atena 5006 Distanţa în cadrul regiunii sau a judeţului 507 Distanţe în orizontul local 5

a) Completaţi tabelul, calculând de câte ori se micşorează fiecare lungime faţă de cea anterioară, după exemplul dat.

b) De câte ori s-a micşorat lungimea între Ecuator şi cea mai mică distanţă?

53

Unitatea de învăţare (2): Terra – o planetă în mişcare (M2)Unitatea elementară („Lecţie”): Mişcările Pământului (m7)

A. PROIECTAREA INSTRUIRII

(1) Elemente de referinţă pentru proiectarea instruirii

Finalităţi:a) Competenţe prevalente: 1.2., 3.1., 3.2., alte competenţe: 3.3., 4.1., 4.2.

b) Elemente ale competenţelor: abilităţi, cunoştinţe, atitudini (formulări minimale)- identificarea unor elemente referitoare la mişcările corpurilor sferice- precizarea elementelor mişcării de rotaţie- precizarea momentelor mişcării de revoluţie (după un model)

Elemente anterioare ale instruirii (conţinuturi şi abilităţi):- mişcările corpurilor cosmice- atracţia corpurilor- mişcarea reală şi mişcarea aparentă

Resurse educaţionale (metode, mijloace)a) expunere, demonstraţie, explicaţie, conversaţie, dictare, utilizarea resurselor de informare;b) imagini, scheme, manual, site-uri internet

(2) Componente ale instruirii

Conţinuturi esenţiale: Rezumat (idei majore) Mişcarea de rotaţie a Pământului este mişcarea acestuia în jurul axei sale. Ea are loc de la vest la est, privind Pământul deasupra Primului Meridian. Această mişcare creează impresia deplasării Soarelui pe bolta cerească de la est (răsărit) la

vest (apus). O mişcare completă se produce într-o zi (24 ore). Şi alte corpuri cosmice din Sistemul Solar (Soare, planetele şi sateliţii acestora) se rotesc în

jurul axelor proprii. Stelele au o mişcare de rotaţie proprie. Soarele, deşi este un corp cosmic mare, se roteşte în jurul propriei axe. Mişcarea de revoluţie este mişcarea pe care Pământul o realizează în jurul Soarelui. Ea are

loc într-un timp de un an (aproximativ 365 zile). Traiectoria Pământului este aceea a unui cerc puţin alungit. Acest traseu al Pământului în jurul Soarelui se numeşte orbită. Există patru momente importante ale mişcării de revoluţie: echinocţiul de primăvară,

solstiţiul de vară, echinocţiul de toamnă şi solstiţiul de iarnă. Consecinţele mişcării de revoluţie sunt iluminarea inegală a planetei în cursul unui an şi

formarea anotimpurilor.

54

Explicare Demonstrare Mişcarea de rotaţie Rotaţia unui obiect sferic Rotirea corpurilor (sferice) este o

caracteristică a corpurilor cu aceeaşi formăImagini de corpuri din Cosmos care au forme sferice şi rezultă că se rotesc

Mişcarea reală şi mişcarea aparentă Analiza celor două mişcări: observatorul este fix (obiectul exterior se roteşte), observatorul se roteşte (pe suprafaţa Pământului) şi obiectul exterior este fix (se poate utiliza un glob şi o lanternă)

Rotirea Lunii în jurul Pământului Întrebare: De ce Luna arată spre Pământ o singură parte?

Mişcarea de revoluţie este caracteristică tuturor planetelor

Analiza Sistemului Solar cu planetele pe orbite

Există 4 momente principale ale mişcării de revoluţie

Analiza unei scheme cu momentele mişcării de revoluţie (pg. 23 din manual)

Activităţi de învăţare bazate pe explorarea suporturilor scrise (manual, caiet, texte) Analiza imaginilor din manual: explorare dirijată Descrierea altor imagini: descriere liberă sau dirijată Identificarea şi denumirea celor patru momente principale ale mişcării de revoluţie,

precizând data şi numele fiecărui moment. Enumerarea acestor momente în ordinea unui an, iar apoi în ordinea unui an şcolar. Din ce cauză aceste momente au efecte diferite asupra lungimii zilelor în cele două

emisfere?

Aplicaţii (pentru elevi)

(1) Aveţi în vedere datele de mai jos.

Planeta Neptun Uranus Saturn Jupiter Marte Terra Venus MercurMişcarea de rotaţie(în zile, valori rotunjite)

0,8 0,8 0,4 0,4 1 1 10 3,6

- Cum se poate explica durata mai mare de rotaţie în jurul propriei axe a planetelor Venus şi Mercur?- Ce observaţi la celelalte planete? Ce se poate presupune?

(2) Urmăriţi tabelul de mai jos.

Duratamişcării

Planetele (în ordinea depărtării de Soare)Mercur Venus Terra Marte Jupiter Saturn Uranus Neptun

Ani 0,2 0,6 1,0 1,9 12 29 28 164

Se observă că această durată are o legătură cu distanţa la care este situată fiecare planetă faţă de Soare.

Durata mişcării de revoluţie (exprimată în ani) creşte de la planetele apropiate de Soare, la cele mai îndepărtate.

55

(3) Completaţi tabelul de mai jos şi notaţi, pentru Emisfera Nordică, folosind imaginea mişcării de revoluţie, cerinţele solicitate.

Momentul mişcăriide revoluţie

Data Lungimea comparativă a momentelor unei zile(24 ore): zi şi noapte

Echinocţiul de primăvarăSolstiţiul de varăEchinocţiul de toamnăSolstiţiul de iarnă

Extinderi şi dezvoltări Marte şi Terra sunt asemănătoare sub două aspecte importante: au aceeaşi mişcare de rotaţie

(de o zi) şi aceeaşi înclinare a axei. Iluminarea zilnică a celor două planete şi iluminarea din cursul unui an sunt asemănătoare. Marte şi Terra diferă însă prin mărime şi durata mişcării de revoluţie.

(3) Recomandări pentru lectură şi surse IT- Identificaţi un site care să cuprindă informaţii referitoare la mişcările Pământului.- Analizaţi mai multe imagini din Univers, din diferite surse. Precizaţi ce reprezintă fiecare.- Revista „Terra magazin” cu imagini ale Sistemului Solar.

(4) Elemente supradisciplinare- precizarea dimensiunilor comparative ale planetelor (aproximativ)- atracţia între corpuri cosmice

B. DESFĂŞURAREA INSTRUIRII (1) Succesiunea activităţilor de predare – învăţare

Activitatea elevului Activitatea profesorului Discutarea unor imagini ale mişcării de rotaţie Prezintă imagini cu succesiunea zi – noapte Notarea ideilor Sintetizează ideile principale Analizează imagini cu trecerea liniei de

demarcaţie între zi şi noapteComentează imaginile

Analizează mişcarea reală şi aparentă Explică cele două percepţii Analizează mişcarea Lunii Arată cum este posibilă imaginea Lunii Analizează şi descriu momentele mişcării de

revoluţie (după schema acestora)Profesorul explică fiecare moment

Analizează şi notează în caiet momentele mişcării de revoluţie şi ceea ce mai este solicitat

Profesorul supraveghează notarea corectă şi intervine cu precizări

Realizează aplicaţiile din manual (acestea sunt notate în caiet)

Supraveghează corectitudinea răspunsurilor

Identificarea şi notarea altor constatări referitoare la mişcările Terrei

Explicaţii suplimentare

Notarea unor idei principale (5 – 7) referitoare la mişcările Terrei

Profesorul sugerează ideile principale (eventual le dictează)

Rezolvarea unor întrebări şi exerciţii (din manual şi caiet)

Supravegherea activităţii

Succesiunea activităţilor poate fi realizată şi în altă ordine.

56

(2) Evaluare şi autoevaluare Realizaţi o listă de corpuri cosmice sferice din Univers. Prezentaţi oral câteva elemente despre mişcările corpurilor cosmice (stele, planete, sateliţi). Realizaţi un text explicativ propriu referitor la mişcarea de revoluţie, cu ajutorul unor

cuvinte cunoscute. Discutarea, sub coordonarea profesorului, a unor probleme cum ar fi:

- De ce ziua are 24 de ore (şi nu 12 ore sau 36 de ore)?- De unde ştim că stelele se rotesc?- Pe baza căror criterii (caracteristici) pot fi descrise şi clasificate mişcările corpurilor

cosmice? Test secvenţial minim (4 itemi cu alegere multiplă etc.) pentru 4 – 5’

57

Unitatea de învăţare (2): Terra – o planetă în mişcare (M2)Unitatea elementară („Lecţie”): Consecinţele mişcărilor Pământului (m8)

A. PROIECTAREA INSTRUIRII

(1) Elemente de referinţă pentru proiectarea instruirii

Finalităţi:

a) Competenţe prevalente: 1.2., 3.1., 3.2., 3.3., alte competenţe: 4.1., 4.2., 4.3.

b) Elemente ale competenţelor: abilităţi, cunoştinţe, atitudini (formulări minimale)- identificarea unor elemente referitoare la consecinţele mişcărilor Pământului- precizarea unor constatări referitoare la mişcarea Terrei în Sistemul Solar - identificarea unor modificări vizibile la suprafaţa pământului, ca efect al mişcărilor sale- utilizarea terminologiei în contexte noi

Elemente anterioare ale instruirii (conţinuturi şi abilităţi):- mişcările Pământului- poziţia planetei în Sistemul Solar şi consecinţele poziţiei asupra mişcării de revoluţie- explicarea semnificaţiei principalilor termeni învăţaţi anterior

Resurse educaţionale (metode, mijloace)a) expunere, demonstraţie, explicaţie, conversaţie, dictare, utilizarea resurselor de informare; b) imagini, scheme, manual, site-uri internet, tabele (pg. 25 din manual)

(2) Componente ale instruirii

Conţinuturi esenţiale: Rezumat (idei majore) Mişcarea de rotaţie mişcarea de revoluţie, precum şi alte caracteristici ale planetei

determină, împreună:- posibilitatea de orientare pe glob;- formarea unor zone de căldură (termice);- succesiunea anuală şi zilnică a unor fenomene;- utilizarea unor repere de timp. Aceste elemente, precum şi alţi factori care rezultă din caracteristicile planetei (distanţă

Soare – Pământ, mărimea Pământului, existenţa Lunii ca satelit al Pământului, vechimea Sistemului Solar) au favorizat apariţia şi evoluţia vieţii pe planeta noastră.

Explicare Demonstrare Consecinţa principală a mişcării de rotaţie o

reprezintă succesiunea momentelor unei zile (24 de ore)

O imagine dinamică permite analiza succesiunii zi / noapte, linia de iluminare (noapte – zi) şi simultaneitatea unor zile pe glob

Pe baza momentelor principale (răsărit şi apus), pot fi stabilite punctele cardinale est şi vest.

Analiza schemei mersului aparent al Soarelui

Indirect, pe baza poziţiei Soarelui la ora 12.00 poate fi stabilit punctul cardinal sud.

Stabilirea punctului cardinal sud la ora 12

58

Mişcarea de rotaţie, împreună cu forma Pământului, determină abaterea corpurilor care se deplasează în lungul meridianelor pe suprafaţa sferică a planetei; de asemenea, se abat şi corpurile care cad vertical de la înălţimi mai mari.

Analiza unor imagini care arată abaterea corpurilor (un obiect lăsat să cadă din turn, schema abaterii vânturilor)

Rotaţia şi forma planetei determină turtirea atmosferei.

O secţiune cu atmosfera puţin turtită

Forma şi rotaţia planetei determină împreună iluminarea inegală, de la Ecuator la Poli, a suprafeţei terestre în cursul unei zilei.

Un glob şi o lanternă: urmărirea mărimii cercului luminos

Datorită mişcării de rotaţie şi a formei sferice, pot fi delimitate pe glob suprafeţe care au aceeaşi oră (denumite fuse orare).

Un planiglob cu fuse orare (este mai greu de explicat, la acest nivel, de ce este aşa)

Mişcarea de revoluţie şi înclinarea axei determină formarea zonelor de căldură şi formarea anotimpurilor.

Descrierea succesiunii anotimpurilor; analiza unui cerc pe care sunt redate zonele termice

În cursul mişcării de revoluţi (365 de zile şi 6 ore) există patru momente importante (două echinocţii şi două solstiţii).

Descrierea celor patru momente; utilizarea unui algoritm de prezentare a fiecărui moment şi anotimp

Pe baza celor două mişcări se pot stabili două repere naturale de măsurare a timpului: o zi (24 de ore) şi un an. Acestea stau la baza oricărui calendar.

Discutarea reperelor naturale; sintetizarea ideilor principale

Activităţi de învăţare bazate pe explorarea suporturilor scrise

Urmăriţi tabelul de mai jos.

Consecinţe ale mişcărilorşi caracteristicilor Terrei

Mişcareade rotaţie

FormaPământului

Înclinareaaxei

Mişcareade revoluţie

Succesiunea momentelor zilei x x - -Stabilirea unor puncte cardinale x x x -Iluminarea inegală pe Glob x x x xLungimea unei zile (24 ore) x - - -Momente (solstiţii şi echinocţii) - - x xAnotimpuri - - x xLungimea unui an - - - xUnităţile cronologice de timp x - - XZonele de căldură - x x x

În acest tabel sunt menţionate consecinţele principale ale mişcărilor Pământului. Aceste consecinţe, deşi sunt rezultatul principal al mişcărilor Pământului, sunt influenţate şi de alte proprietăţi ale planetei (forma sferică şi înclinarea axei).Fenomenele între care există o legătură sunt marcate în tabel cu x, iar celelalte sunt marcate cu - .

Analizaţi tabelul de mai sus şi explicaţi, pe scurt, fiecare legătură dintre o consecinţă şi cauzele sale.

59

Aplicaţii

Urmăriţi tabelul de mai jos. Acesta cuprinde mai multe poziţii în latitudine şi lungimea părţii iluminate (în ore) dintr-o zi (24 de ore).

Poziţie în latitudine 21 iunie 22 decembriePolul Nord 24 ore 0 oreLatitudinea ţării noastre 16 ore 8 oreEcuator 12 ore 12 oreLatitudinea opusă ţării noastre 8 ore 16 orePolul Sud 0 ore 24 ore

(1) Precizaţi poziţiile pe glob cu iluminare egală (de 12 ore) şi cele cu diferenţe mari între cele două solstiţii.

(2) Cu cât se modifică zilnic timpul de iluminare (exprimat în minute) la latitudinea ţării noastre, presupunând că între cele două solstiţii este un interval de 180 de zile.

(3) Când se egalizează lungimea momentelor zilei (zi/noapte) la latitudinea ţării noastre şi la latitudinea opusă din Emisfera Sudică.

Extinderi şi dezvoltări Planeta noastră are, în afara acestor două mişcări principale, şi alte mişcări pe care le

efectuează în deplasarea sa în spaţiul cosmic. Astfel, Soarele şi sistemul său solar se deplasează spre steaua Vega. Din această cauză, mişcările de revoluţie ale planetelor în jurul Soarelui au traiectorii mai complicate decât cele sub forma unui cerc.

Cele patru momente principale ale mişcării de revoluţie se modifică de la un an la altul, ajungând în aceeaşi poziţie după 26.000 de ani.

(3) Recomandări pentru lectură şi surse IT- Identificaţi un site care să cuprindă informaţii referitoare la Sistemul Solar.- Revista „Terra magazin” cu imagini ale Sistemului Solar.

(4) Elemente supradisciplinare Analiza raportului dintre mărimea unei suprafeţe şi radiaţia (căldura) primită Analiza unghiului de incidenţă al radiaţiei solare

B. DESFĂŞURAREA INSTRUIRII (1) Succesiunea activităţilor de predare – învăţare

Activitatea elevului Activitatea profesorului Împărţirea unui cerc în 24 sectoare egale Prezintă un cerc împărţit în 24 sectoare (eventual

şi 12 sau 36) Analiza unui desen cu momentele zilei

(răsărit, miezul zilei, apus)Supravegherea demersului de identificare a punctelor cardinale est, vest şi sud

Precizarea termenilor noi Se definesc şi se explică termenii Analiza exemplelor de abatere a corpurilor pe

baza unei schemeProfesorul sugerează demersul (Cum se deplasează? Pe ce direcţii este abaterea etc.)

Analiza atmosferei puţin turtite Dialog: De ce este mai turtită atmosfera decât Pământul etc.

Analiza unor imagini cu iluminarea planetei la solstiţii şi echinocţii

Întrebări pentru elevi: Cum este înclinată axa Pământului la cele 4 momente? Ce consecinţe rezultă din înclinarea axei? etc.

Descrierea anotimpurilor din Emisfera Profesorul sugerează un algoritm de descriere

60

Nordică Identificarea unor repere naturale de împărţire

a timpului (o zi, un an)Prezentarea unui calendar cu aceste repere (o zi, un an)

Identificarea şi notarea ideilor principale Sprijinul profesorului doar în momentele necesare

Realizarea sarcinilor din manual şi caiet Supravegherea şi, eventual, construirea unor sarcini similare

Succesiunea activităţilor poate fi realizată şi în altă ordine.

(2) Evaluare şi autoevaluare1. Devierea corpurilor este determinată de direcţia de rotaţie a planetei.- Ce s-ar întâmpla în cazul unei rotaţii inverse, de la est la vest?- Din ce cauză turtirea atmosferei este mai mare decât a planetei?2. Există planete sau sateliţi ai acestora care nu au mişcare de rotaţie?3. Luna arată o singură faţă (parte) spre Pământ (denumită „partea vizibilă a Lunii”). Din ce cauză are loc acest fenomen?

61

Unitatea de învăţare (2): Terra – o planetă în mişcare (M2)Unitatea elementară („Lecţie”): Orientarea în spaţiul terestru (elemente naturale şi instrumente clasice şi moderne) (m9)

A. PROIECTAREA INSTRUIRII

(1) Elemente de referinţă pentru proiectarea instruirii

Finalităţi:a) Competenţe prevalente: 1.2., 2.1., 3.2., 2.3., alte competenţe: 3.1., 3.3., 4.3.

b) Elemente ale competenţelor: abilităţi, cunoştinţe, atitudini (formulări minimale)- identificarea unor mijloace naturale de orientare- orientarea cu ajutorul unor repere- orientarea cu ajutorul unor instrumente- utilizarea hărţilor- orientarea cu ajutorul Stelei Polare şi a mişcării de rotaţie

Elemente anterioare ale instruirii (conţinuturi şi abilităţi):- modalităţi de orientare empirică- orientarea în orizontul local

Resurse educaţionale (metode, mijloace)i) expunere, demonstraţie, explicaţie, conversaţie, dictare, utilizarea resurselor de informare;j) imagini, scheme, manual (pg. 26 – 27), site-uri internet, busolă, liniile imaginare trasate pe glob etc.

(2) Componente ale instruirii

Conţinuturi esenţiale: Rezumat (idei majore) Orientarea în orizontul local se poate realiza pe baza mişcării aparente a Soarelui, Stelei

Polare, cu ajutorul unor repere fixe utilizate direct şi prin comparaţie, precum şi cu ajutorul busolei şi GPS

Orientarea pe glob se poate realiza cu ajutorul instrumentelor de navigaţie maritimă şi aeriană, coordonatelor geografice (longitudine şi latitudine) şi liniilor imaginare trasate pe glob (meridiane şi paralele).

Orientarea pe hartă este posibilă cu ajutorul elementelor de reper ale hărţii şi al elementelor majore reprezentate prin poziţiile lor relative.

Orientarea duce la stabilirea poziţiei unui obiect, corp sau întindere; aceasta se realizează prin poziţia relativă sau absolută.

Tipuri de orientare Repere de orientarea) Pe baza unor elemente naturale (orientare empirică)

- în raport cu anumite elemente fixe (râuri, munţi, ţărmuri, lacuri, mări, movile, localităţi etc.)- în raport cu deplasarea aparentă a Soarelui- în raport cu alte corpuri cosmice: Luna, Steaua Polară

b) Pe baza unor elemente naturale utilizate ca repere convenţionale

- punctele şi direcţiile cardinale- suprafeţe (emisferele)- puncte şi linii pe glob (Poli, Ecuator, Tropice etc.)- coordonate geografice pentru puncte şi suprafeţe

c) Cu ajutorul unor instrumente create de om

- busolă, instrumente pentru navigaţia maritimă şi aeriană, GPS, radar

d) Cu ajutorul hărţilor - elemente de orientare, contururi, distanţe; - produse cartografice, GIS

62

Activităţi de învăţare

Explicare Demonstrare Orientarea în spaţiul terestru este o activitate a

oamenilor care permite:- înţelegerea modului de poziţionare a diferitelor elemente naturale sau elemente construite de om pe o anumită întindere / spaţiu;- deplasarea de la un loc la altul;- reprezentarea cartografică a elementelor din realitate în raport cu anumite repere fixe.

Exemple din orizontul local cu diferite elemente: şcoala, cartierul, străzile etc.Un exemplu narativ despre o situaţie în care este necesară orientarea: într-o excursie, într-un alt oraş etc.Analiza unei hărţi cu posibilităţile de orientare pe baza elementelor acesteia

Există elemente naturale de orientare (după stele, după răsăritul Soarelui şi altele), diferite instrumente folosite de-a lungul timpului, precum şi modalităţi moderne, actuale.

Imagini (reluate): Steaua Polară, momentele zilei etc.

Anumite elemente naturale sunt utilizate totodată ca repere convenţionale de orientare, astfel:- în mod direct, direcţiile şi punctele cardinale;- în mod indirect, prin puncte (Polul Nord şi Polul Sud), linii (Ecuator, Cercurile Polare, tropicele, alte paralele, Primul Meridian, alte meridiane).

Schiţa rozei vânturilorAnaliza unui glob sau planiglob pe care se pot identifica elementele de orientare: puncte, linii

Dintre elementele construite de om, menţionăm busola, sextantul (un instrument folosit în perioada descoperirilor geografice), radarul, sateliţii artificiali (îndeosebi cei cu o poziţie aparent fixă) şi GPS.

Imagini ale diferitelor instrumente: busolă, radar etc.Explicarea modului de funcţionare a busolei

În ultimii ani s-a dezvoltat foarte mult sistemul GPS (Global Positioning System), care este un sistem global de localizare prin satelit şi unde radio; acesta utilizează o reţea de sateliţi care se rotesc în jurul Pământului, fiind situaţi în puncte aparent fixe ale planetei.

O imagine cu sistemul GPS

Un sistem complex de orientare îl reprezintă harta.

Exemple de hărţi, identificarea reperelor de orientare; exerciţii de relaţionare reciprocă a obiectelor marcate pe hartă

Harta consemnează / fixează elementele principale pe care le reprezintă în raport cu cele din realitate.

Raportarea dintre o hartă şi o imagine din realitate pentru a fi identificată corelaţia dintre acestea

Aplicaţii1. Precizaţi spre ce direcţie cardinală sunt orientate cele patru laturi ale clasei voastre?2. Precizaţi spre ce direcţie faţă de clasa voastră se află: terenul de sport, cancelaria, intrarea în

şcoală, locuinţa.3. Din locul în care vă aflaţi acum, precizaţi cum poate fi stabilit punctul cardinal sud.

63

Extinderi şi dezvoltări Popularea Oceaniei, care este o întindere foarte mare din Oceanul Pacific, presărată cu

insule mici, situate la mari distanţe, reprezintă o realitate dificil de explicat. Se pare că deplasarea grupurilor de oameni de la o insulă la alta s-a putut realiza datorită unui sistem de fixare pe suporturi de lemn a direcţiilor şi distanţelor parcurse în diferite călătorii anterioare.

Navigaţia aeriană nu utilizează între două puncte trasee sub forma unor linii drepte, ci linii uşor curbate, care urmăresc forma reală, sferică, a suprafeţei Pământului. Aceste linii reprezintă totodată drumul cel mai scurt între două puncte. În realitate însă, traseele sunt mai complicate, deoarece au fost definite, prin convenţii aeriene internaţionale, anumite culoare de zbor, urmărite obligatoriu de avioane.

(3) Recomandări pentru lectură şi surse IT- Identificaţi un site care să cuprindă informaţii referitoare la hărţi şi mijloace de orientare.- Analizaţi mai multe hărţi diferite

(4) Elemente supradisciplinare- Explicarea principiilor de proiectare a GIS

B. DESFĂŞURAREA INSTRUIRII (1) Succesiunea activităţilor de predare – învăţare

Activitatea elevului Activitatea profesorului Analiza posibilităţilor de orientare cu ajutorul

SoareluiÎndrumă procesul de observare a schemei corespunzătoare sau a unor fotografii relevante

Analiza posibilităţilor de orientare cu ajutorul Stelei Polare

Oferă imagini cu bolta cerească şi poziţia Stelei Polare

Orientarea cu ajutorul busolei Precizează modul de funcţionare a busolei şi identificare punctelor cardinale şi intercardinale

Analiza unui glob sau planiglob pe care sunt trasate liniile imaginare (meridiane şi paralele)

Explică rolul fiecărei linii (Ecuator, paralele, meridiane, Primul Meridian) în orientare

Analiza unor hărţi diferite Precizează modalităţile de identificare a punctelor cardinale pe hartă

Analiza repartiţiei pe hartă a unor elemente şi poziţiile relative, reciproce, dintre acestea

Exemplifică modul în care se pot stabili poziţiile reciproce folosind direcţii cardinale şi intercardinale

Analiza scărilor de proporţie Explică forma sub care sunt redate scările de proporţie şi precizează utilizarea acestora

Analiza unor hărţi la scară mare pentru identificarea poziţiilor relative

Reia algoritmul de prezentare a poziţiei unui obiect de pe hartă în raport cu altul

Analiza unui glob, planiglob sau hartă pe care sunt figurate liniile imaginare

Explică modul în care poate fi stabilită latitudinea şi longitudinea diferitelor puncteAcest procedeu este dificil la nivelul elevilor, deoarece sunt necesare cunoştinţe mai ample de geometrie

Succesiunea activităţilor poate fi realizată şi în altă ordine.

64

(2) Evaluare şi autoevaluare

Completaţi tabelul de mai jos şi stabiliţi corespondenţa dintre caracteristicile punctelor (1 – 5) cu întinderile respective. Notaţi în tabel cu x fiecare corespondenţă corectă.

Arealul (suprafaţa) dintre două paralele Caracteristici1 2 3 4 5

Polul Nord – Cercul Polar ArcticCercul Polar Arctic – Tropicul de NordTropicul de Nord – EcuatorEcuatorEcuator – Tropicul de SudTropicul de Sud – Cercul Polar AntarcticCercul Polar Antarctic – Polul Sud

Caracteristici:1 – ziua este egală cu noaptea (12 ore) în tot cursul anului2 – ziua continuă (6 luni) între cele două echinocţii3 – zi mai lungă decât noaptea4 – noapte continuă (6 luni) între cele două echinocţii5 – noaptea mai lungă decât ziua

65

Unitatea de învăţare (2): TERRA – O PLANETĂ ÎN MIŞCARE (M2)

Aplicaţii practice (m10)

A. Măsurarea timpului (zi, săptămână, lună, anotimp, an, calendar)

(1) Urmăriţi imaginile care redau, într-o formă simplificată, felul în care se modifică aspectul Lunii, adică fazele Lunii (manual, pg. 28)

(2) Între două faze succesive ale Lunii există o diferenţă de aproximativ 7 şi ¼ zile.Precizaţi:

- intervalul aproximativ după care Luna revine la acelaşi aspect (lună nouă);- ce diviziune de timp din calendar este apropiată de acest interval?- ce diviziune de timp poate să fie considerată ca egală cu intervalul mediu dintre două faze

ale Lunii?

(3) Urmăriţi mişcarea de revoluţie (pg. 23 din manual) şi, pe baza ei, completaţi un tabel asemănător celui de mai jos.

Intervalul de timp Anotimpul Durata (zile şi ore)21 martie – 22 iunie22 iunie – 23 septembrie23 septembrie – 22 decembrie22 decembrie – 21 martie Calculaţi durata medie a unui anotimp.

(4) Precizaţi durata unui an în zile şi fracţiuni dintr-o zi.

(5) Notaţi, într-un tabel asemănător celui de mai jos, duratele de timp obţinute.

1 Durata unui an2 Durata unui anotimp3 Durata unei luni4 Durata unei săptămâni5 Durata unei zile6 Durata unei ore dintr-o zi

(7) Calculaţi, utilizând un calendar pe care îl aveţi la dispoziţie:

a) Câte zile au trecut de la începutul anului şcolar?b) Câte zile mai sunt până la 1 ianuarie?c) Câte zile mai sunt până la vacanţa de vară?

(8) Realizaţi un jurnal, începând de astăzi, pentru fiecare zi în care aveţi oră de geografie, completând un tabel asemănător celui de mai jos.

Data Aspectul vremii(apreciere generală)

Ce carte aţi citit în săptămâna anterioară

Un aspect important din activitatea voastră

66

B. Orizontul local – orientare, măsurare şi reprezentare

Rezumat Orizontul local reprezintă un spaţiu geografic situat în jurul localităţii de domiciliu, pe o

rază de maximum 20 km. Poate fi delimitat în mod aproximativ sub forma unui cerc sau a unui pătrat. Orizontul local cuprinde elemente de orientare şi localizare, elemente naturale (relief,

hidrografie, vegetaţie) şi elemente referitoare la populaţie, activităţile acesteia şi localităţi. În cazul oraşului Bucureşti, orizontul local se suprapune limitei exterioare a acestuia. Oraşele mari din ţara noastră cuprind, pe lângă întinderea lor şi un spaţiu înconjurător.

a) Orientarea şi măsurarea distanţelor în orizontul localRealizaţi următoarele activităţi:

Stabiliţi punctele cardinale faţă de punctul în care vă situaţi; Orizontul local se poate înscrie în interiorul unei figuri geometrice având:

- o rază de 20 km pentru un cerc cu centrul în locul în care vă situaţi;- o latură de 40 km pentru un pătrat cu laturile situate la distanţe egale faţă de locul în care vă situaţi.Desenaţi, pe o pagină alăturată, aceste două figuri geometrice.

Explicaţie: Cele două suprafeţe (cercul şi pătratul) nu sunt egale ca întindere. Forma de cerc seamănă cu aspectul liniei orizontului, îndeosebi în regiunile de câmpie, unde

aceasta poate fi urmărită pe întreaga sa lungime. Forma de pătrat este mai uşor de obţinut, delimitând această suprafaţă pornind de la o hartă

pe care o avem la dispoziţie.

b) Reprezentarea orizontului local

Urmăriţi desenul de mai jos:

67

A B

20 km

O40 km

C D

O

1 2 3 4 5 6 7 8A

B

C

D

E

F

G

Desenul cuprinde 64 de pătrate mai mici; fiecare pătrat poate fi notat cu o combinaţie de o literă şi o cifră. De exemplu, A1….H8. Presupunem că latura unui pătrat mic este de câte 1 km. Considerăm un orizont local în care există următoarele elemente mai importante, pe care le desenăm pe acelaşi model.

- o localitate de forma unui dreptunghi, care ocupă pătratele C4, C5, C6, D4, D5, D6, E4, E5, E6;- un râu care curge de la vest la est, în lungul rândului B, între pătratele B1 şi B8;- o pădure care ocupă pătratele F1, F2, G1 şi H1;- o zonă industrială (economică) suprapusă pătratelor F5 şi F6;- drumurile principale care traversează localitatea au direcţia N – S şi E – V şi se suprapun

celor două lini care împart pătratul în patru părţi egale. (1) Reprezentaţi fiecare dintre elementele menţionate pe desenul de mai sus, alegând câte o culoare

sau un semn convenţional pentru fiecare dintre acestea. (2) Calculaţi, în km2:

- suprafaţa localităţii;- suprafaţa zonei economice;- suprafaţa pădurii;- lungimea râului.

(3) Realizaţi un desen asemănător, reprezentând 4 – 5 elemente care se află în realitate în orizontul vostru local. Construiţi, daca este necesar, noi semne convenţionale pentru legendă.

Prezentaţi, la sfârşitul semestrului, desenul realizat.

c) Construirea unor forme simple de reprezentare grafică şi cartografică

Un elev a observat în fiecare lună, pe malul lacului, următorul număr de păsări.Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIINumărul de păsări 3 3 6 8 12 20 20 18 10 6 3 3

(1) Notaţi pe graficul de mai jos, prin coloane, numărul de păsări observat în fiecare lună, după modelul dat.

(2) Ce se poate constata după analiza acestui grafic?(3) Ce puteţi presupune în legătură cu modificarea numărului de păsări înregistrate de-a lungul

unui an?

68

Nr. de păsări

20

15

10

5

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Unitatea de învăţare (2): TERRA – O PLANETĂ ÎN MIŞCARE (M2)

SINTEZĂ ŞI EVALUARE (m11)

Sinteză

Analizaţi şi completaţi tabelul de mai jos:

Idei principale Explicare şi detaliereGlobul geografic redă cel mai bine Pământul ca întreg.Imaginea plană a Terrei este planiglobul.Pe glob pot fi trasate mai multe linii imaginare, denumite meridiane şi paralele.Orientarea pe glob şi în realitate se realizează în raport cu punctele cardinale.Poziţia pe glob se defineşte cu ajutorul coordonatelor geografice (latitudinea şi longitudinea).Harta redă, micşorat (după o scară de proporţie) şi selectiv, elemente care se află situate pe suprafaţa terestră.Pe glob, cele mai importante linii şi puncte sunt: Ecuatorul, Primul Meridian (continuat cu meridianul opus) şi cei doi poli.Pământul se roteşte în jurul axei sale (mişcarea de rotaţie) şi în jurul Soarelui (mişcarea de revoluţie).Mişcarea de rotaţie, mişcarea de revoluţie, forma Pământului şi înclinarea axei determină împreună o serie de caracteristici ale fenomenelor care au loc la suprafaţa planetei noastre.Anul şi ziua – rezultat al celor două mişcări principale – sunt diviziunile fixe, cele mai importante, în măsurarea timpului.

Evaluare (T2 pentru M2)

I. Identificaţi răspunsurile corecte pentru următoarele întrebări, încercuind litera corespunzătoare acestuia:

(1) Luna, după ce îşi modifică aspectul iluminării suprafeţei sale prin trecerea de la o fază la alta („fazele Lunii”), revine în aceeaşi poziţie după un timp de aproximativ:

a) un an; b) un anotimp; c) o lună; d) o săptămână

(2) Meridianele şi paralelele unt:a) linii reale; b) linii imaginare; c) linii egale între ele; d) coordonate geografice

(3) Cel mai lung cerc care poate fi trasat pe un glob este:a) Primul Meridian (şi meridianul opus) b) Tropicul de Nordc) Ecuatorul d) Tropicul de Sud

69

(4) Lungimea unei zile (24 de ore) este rezultatul.a) mişcării de revoluţie b) înclinării axeic) formei Pământului d) mişcării de rotaţie

(5) Cele mai mari detalii se întâlnesc în cazul:a) hărţii generale b) hărţii turisticec) hărţii topografice d) planiglobului

5 x 4 p. = 20 p.II. Completaţi spaţiile libere din textul de mai sus cu acele cuvinte care sunt potrivite înţelesului corect, dintre: vest, est, nord, sud, 12, 24, 1, Polul Nord, Polul Sud, Ecuatorul, Primul Meridian, Tropicul de Nord, Cercul Polar de Nord.

Pământul se roteşte în jurul axei sale de la ………….. spre ………. . Polul Sud poate fi stabilit cu ajutorul Soarelui la ora …………. . Punctele de pe glob care au o poziţie fixă sunt ………… şi ………………………. .

5 x 4 p. = 20 p.

III. Realizaţi un text referitor la calendar, în care să utilizaţi, câte o singură dată, următorii termeni: an, anotimp, zi, lună, săptămână, an bisect, fazele Lunii.

În acest text, precizaţi felul în care fiecare diviziune de timp face parte dintr-o unitate mai mare.Se acordă 2 p. pentru coerenţa şi corectitudinea textului.

6 x 3 p. = 18 p. + 2 p. = 20 p.

V. Construiţi un calendar care poate fi utilizat pe o planetă cu următoarele caracteristici: mişcarea de revoluţie este de 320 de ori mai lungă / mare decât mişcarea de rotaţie, un satelit natural de dimensiuni mici se roteşte în jurul planetei în 16 zile; mişcarea de revoluţie are 4 momente principale (două echinocţii şi două solstiţii), care

formează între ele 4 anotimpuri; axa planetei nu este înclinată.

6 x 3 p. = 18 p.

V. Stabiliţi corespondenţa dintre fenomenele notate pe cele două coloane, astfel încât aceasta să fie corectă (de exemplu C3):

A. mişcarea de rotaţie 1. lungimea unui anB. mişcarea de revoluţie 2. trasarea cercurilor polareC. înclinarea axei 3. lungimea unei zileD. Polul Nord 4. punct fix pentru rotaţie

5. Pământul ca sferă6. Ecuator

4 x 3 p. = 12 p.

Punctaj = 90 p.Din oficiu = 10 p.

Total = 100 p.

70

VII. Proiectarea şi realizarea instruirii la clasa a VI-a

(1) Proiectarea anuală la clasa a VI-a (programa nouă, 2017)

Unitatea de învăţare Competenţe specifice vizate

Conţinuturi Nr. de ore

Săptă-mâna

Evaluare

(1) CUNOAŞTEREA LUMII ÎN CARE TRĂIM(M1)

1.1.1.2.3.1.3.2.3.3.

Recapitulare (III – IV) şi test iniţialRepere ale cunoaşterii TerreiContinente şi ţăriHarta politică a lumiiAplicaţii practiceRecapitulare şi evaluare

5 1 – 5

T0

T1

(2) ANTROPOSFERA: POPULAŢIE, AŞEZĂRI, RESURSE (M2)

1.1.2.1.2.2.2.3.3.1.3.3.4.3.

Populaţia Terrei: evoluţie numerică şi repartiţie geograficăDiversitatea umană şi mobilitatea teritorialăAşezările omeneştiResursele naturale şi valorificarea acestoraAplicaţii practiceRecapitulare şi evaluare

5 6 – 10

T2

(3) ANTROPOSFERA: ACTIVITĂŢILE ECONOMICE

1.1.1.2.2.1.2.3.3.1.3.3.4.1.4.3.

Domeniile activităţilor economice pe TerraAgriculturaIndustriaServiciileEfectele activităţilor economice asupra mediuluiActivităţi practice

5 11 – 15

Vacanţă intrasemestrială 1.1., 1.2.

3.3.4.1.4.3.

Geografie umană (sinteză)Geografie generalăRecapitulare şi evaluare

3 13 – 18 T3

Vacanţă intersemestrială (4) EUROPA – ELEMENTE DE GEOGRAFIE GENERALĂ(M4)

1.1.1.2.2.1.2.3.3.1.3.2.4.1.4.3.

Mediul natural ca suport al locuirii:- Poziţia geografică. Ţărmuri, golfuri etc.- Relieful. Unităţi majore- Hidrografie, climă şi biogeografieOameni şi locuri- Harta politică – state şi regiuni- Populaţie: răspândirea geografică. Diversitatea umană- OraşeEconomie- Resurse naturale- Activităţile economiceRecapitulare şi evaluare

5 19 – 23

T4

Vacanţă intrasemestrială

71

Unitatea de învăţare Competenţe specifice vizate

Conţinuturi Nr. de ore

Săptă-mâna

Evaluare

(5) EUROPA: REGIUNI ŞI ŢĂRI(M5)

1.1.1.2.2.1.3.1.4.1.4.2.

Regiuni geograficeUniunea EuropeanăRegiuni poziţionale (Centru, N, V, S, E)Ţări din diferite regiuni (5 – 8)Recapitulare şi evaluare

5 24 – 28

T5

(6) EUROPA ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ(M6)

1.1.3.3.3.4.4.3.

Valori culturale şi umane europeneCalitatea vieţii în EuropaRecapitulare şi evaluare (Europa)Prezentarea portofoliilorRecapitulare şi evaluare finală

6 29 – 34 T6

Tf

Planificarea anuală are la bază programa şcolară de geografie pentru clasa a VI-a (2017),

structura anului şcolar şi metodologia proiectării şi organizării instruirii promovată de ghidurile metodologice de curriculum şi didactică. Numărul de ore are o valoare orientativă. De asemenea, intervalul de săptămâni din structura anului şcolar. Rubrica de evaluare consemnează testările sugerate (T0: test iniţial, T1 – T7: teste secvenţiale, Tf: test final).

Elementele referitoare la proiectarea unităţilor de învăţare (menţionate la planificarea pentru cls. a V-a) se aplică şi la clasa a VI-a.

Unitatea de învăţare 5 (M5) „Europa: regiuni şi ţări” nu există ca atare în programă, dar concretizează sintagma „Caracterizarea geografică a unor state” (cel puţin un stat din fiecare regiune geografică). Deoarece nu se fac precizări referitoare la regiuni şi ţări, trebuie să considerăm că acestea reflectă viziunea din programa anterioară pentru clasa a VI-a (Europa). Un număr de 1 – 2 state, considerate ca exemple, sunt suficiente. Prin portofolii pot fi abordate un număr mai mare de ţări.

Precizări:

Proiectarea anuală prezentată mai sus (1) are la bază modelul clasic propus de ghidurile metodologice iniţiale (1999, 2001).

Modelul sintetic (2) permite urmărirea poziţiei fiecărei „lecţii” (m1, …m34). Modelul contextualizat (3) are în vedere încadrarea geografiei pentru clasa a VI-a în contextul ei

interdisciplinar: competenţe, domenii experienţiale, alte discipline şcolare de acelaşi nivel, activităţi complementare.

Proiectarea unităţilor de învăţare (4) reprezintă modul în care o unitate de învăţare poate fi descompusă în unităţi mai mici („lecţii”).

72

(2) Planificarea anuală şi a unităţilor de învăţare: model sintetic

Unitatea de învăţare(simbol, denumire, număr de ore, săpt.)

C.S. Simbol Unităţi elementare de învăţareDenumire

Testare

(M1) CUNOAŞTEREA LUMII ÎN CARE TRĂIM (5 ore)

(săpt. 1 – 5)

1.1.1.2.3.1.3.2.3.3.

m1

m2

m3

m4

m5

Recapitulare şi test iniţialRepere ale cunoaşterii TerreiContinente şi ţăriHarta politică a lumiiAplicaţie practicăRecapitulare şi evaluare

T0

T1

(M2) ANTROPOSFERA: POPULAŢIE, AŞEZĂRI, RESURSE(6 ore)

(săpt. 6 – 11)

1.1.2.1.2.2.2.3.3.1.4.3.

m6

m7

m8

m9

m10

m11

Populaţia TerreiDiversitatea umanăAşezările omeneştiResursele naturaleAplicaţii practiceRecapitulare şi evaluare T2

(M3) ANTROPOSFERA: ACTIVITĂŢILE ECONOMICE. GEOGRAFIE GENERALĂ (7 ore)

(săpt. 12 – 18)

1.1.1.2.3.1.3.3.4.1.4.3.

m12

m13

m14

m15

m16

m17

m18

AgriculturaIndustriaServiciileEfectele asupra mediuluiAplicaţii practice Geografie umanăRecapitulare şi evaluare T3

(M4) EUROPA – ELEMENTE DE GEOGRAFIE GENERALĂ(7 ore)

(săpt. 19 – 25)

1.1.1.2.3.1.3.2.4.1.4.3.

m19

m20

m21

m22

m23

m24

m25

Mediul naturalPoziţia geograficăRelief. Unităţi majoreHidrografieClimă şi biogeografiePopulaţie şi aşezăriResurse naturale şi activităţi economice T4

(M5) EUROPA – REGIUNI ŞI ŢĂRI(5 ore)

(săpt. 26 – 30)

1.1.1.2.3.1.4.1.4.2.

m26

m27

m28

m29

m30

Regiuni geograficeUniunea EuropeanăRegiuni poziţionaleŢări (4 – 6)Recapitulare şi evaluare T5

(M6) EUROPA ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ(4 ore)

(săpt. 31 – 34)

1.1.3.3.4.1.4.2.4.3.

m31

m32

m33

m34

Valori culturale şi umane europeneCalitatea vieţii în EuropaEuropa - sintezăEvaluare

T6

T7

Tfinal

73

(3) Modelul contextualizat (adaptat pentru clasa a VI-a)

Elementele de referinţă (anterioare învăţării)Domenii

experienţiale

Curriculum intenţionat

(Competenţe specifice)

Curriculum şcolar oficial

Evaluarea iniţială şi

experienţele elevilor

Aşteptări dezirabile

Aplicaţii la alte

discipline / domenii

Activităţi complementar

e

Modulele de instruire şi evaluare pe parcursul unui an

(Curriculum şcolar aplicat)Comunicare în limba maternă

1.1.

1.2.

3.1.

3.2.

2.1.

Limbă şi literatură

Activităţi de învăţare similare

Comunicare în limbi străine

Limbi străine

Activităţi de învăţare diferenţiate

Competenţe matematice

Matematică Aplicări în situaţii noi

Competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii

Ştiinţe ale naturii

Activităţi de investigaţie

Competenţa digitală 1.1.

3.3.

IstorieŞtiinţe sociale

Extinderi

Competenţe sociale şi civice

Geografie Probleme deschise

A învăţa să înveţi 4.1.

4.2.

4.3.

TIC, informatică, tehnologii

Sugestii de lectură

Competenţe economice Arte

Consiliere

Religie

Alte activităţi

Aplicaţii trans-

disciplinare

Aplicaţii în situaţii de viaţă

Dimensiuneaculturală

1.1.

1.2.

4.3.

Rezultate ale învăţăriiAprecieri empirice

Evaluarea secvenţială Evaluarea sumativă

Elemente ale

progresului şcolar

Evaluare comple-mentară

m0 – Test iniţial

M1 – Cunoaşterea lumii în care trăim

M2 – Antroposfera (1)

M3 – Antroposfera (2)

m1 – Test (M1 – M3)

M4 – Europa – geografie generală

M5 – Europa – regiuni şi ţări

M6 – Europa în lume

M7 – Activitate transversală sau diferenţiată

m2 – Test (M4 – M7)

m3 – Test final

74

(4) Proiectarea unităţilor de învăţare (clasa a VI-a)

Model teoretic al succesiunii secvenţelor (situaţiilor) de învăţare pe parcursul unei unităţi de învăţare: „Cunoaşterea lumii în care trăim”

Abrevieri:C.S. – competenţe specifice (preluate din curriculum şcolar)Conţinuturi – conţinuturi preluate din curriculum şcolar sau adaptateMet. - metode (1.1., …n)Mijl. – mijloace de învăţământ (1.1., …n)S1 – Sn – situaţii (secvenţe) de învăţare (cu activităţi „elementare” interioare)AD – activităţi diferenţiateE – secvenţe de sinteză şi evaluare

Redăm, în continuare, conţinuturile principale care pot constitui o bază informaţională pentru partea de Geografie umană şi Europa, din clasa a VI-a.

S2

S3

Activitate diferenţiată

AD1

Activitate diferenţiată

AD2

Activitate diferenţiată

AD3

S4

S5

Succesiunile de situaţii se pot repeta(S6 – Sn)

Sinteză şi evaluare (E1)

S1

Secvenţa de evaluare iniţială

75

ResurseMet. Mijl. Timp

Curriculum intenţionatC.S. Conţinuturi

1.1.

1.2.

3.1.

3.2.

3.3.

4.2.

Repere ale cunoaşterii Terrei

Repere ale cunoaşterii Terrei

Continente şi ţări

Harta politică a lumii

Aplicaţii practice

Extinderi

Progresul cunoaşterii Terrei

VIII. Modele de proiectare a unităţilor elementare („lecţii”) la clasa a VI-a

Unitatea de învăţare (2): Antroposfera: populaţie, aşezări, resurse (M2)Unitatea elementară („Lecţie”): Populaţia Terrei (evoluţie, repartiţie) (m6)

A. PROIECTAREA INSTRUIRII

(1) Elemente de referinţă pentru proiectarea instruirii

Finalităţi:a) Competenţe prevalente: 1.2., 3.1., 3.2., alte competenţe: 1.1., 3.3., 4.1., 4.2.

b) Elemente ale competenţelor: abilităţi, cunoştinţe, atitudini (formulări minimale)- identificarea unor elemente referitoare la componentele antroposferei (oameni, localităţi, activităţi economice)- precizarea modului de populare a planetei în întregul ei- identificarea elementelor antroposferei pe hărţi diferite- prezentarea evoluţiei numerice a populaţiei Terrei- explicarea rolului sporului natural în creşterea populaţiei- prezentarea, pe baza unor surse cartografice (hărţi), a repartiţiei populaţiei Terrei- utilizarea terminologiei noi şi consolidate

Elemente anterioare ale instruirii (conţinuturi şi abilităţi) - planiglob, continente- reprezentări grafice- comparaţii ale unor date, grafice, hărţi, imagini- calcule simple

Resurse educaţionale (metode, mijloace)k) expunere, demonstraţie, explicaţie, conversaţie, dictare, utilizarea resurselor de informare;l) imagini, scheme, manual, planiglob (cu repartiţia populaţiei), date, tabele, atlas

(2) Componente ale instruirii

Conţinuturi esenţiale: Rezumat (idei majore) Antroposfera reprezintă „sfera oamenilor”, adică populaţia planetei, activităţile pe care le

desfăşoară şi rezultatele lor. Populaţia s-a răspândit pe întreaga suprafaţă a planetei, pornind de la locul ei de formare. Populaţia Terrei a crescut foarte repede în ultimele două secole. Creşterea populaţiei este rezultatul sporului natural. Populaţia este răspândită neuniform pe suprafaţa planetei. Densitatea populaţiei redă repartiţia acesteia. Există 6 – 7 concentrări foarte mari de populaţie pe glob. Repartiţia populaţiei este rezultatul mai multor cauze (factori).

76

Explicare Demonstrare Percepţia planetară a antroposferei Demonstrarea, pe imagini satelitare relevante, a

existenţei oamenilor şi activităţilor lor Identificarea pe imagini şi hărţi a

componentelor antroposfereiImagini: oameni, oraşe, activităţi

Popularea planetei Analiza unei hărţi cu direcţiile de deplasare a oamenilor în cursul istoriei

Elementele sporului natural Analiza componentelor sporului natural Repartiţia neuniformă a populaţiei pe Terra Analiza unor hărţi corespunzătoare Explicarea densităţii populaţiei Calculul densităţii populaţiei Evoluţia numerică a populaţiei Hărţi şi date Cauzele repartiţiei neuniforme Exemple, date

Activităţi de învăţare bazate pe explorarea suporturilor scrise (caiet, texte) Analiza imaginilor din atlas, caiet etc.: explorare dirijată Analiza unor hărţi diferite Elaborarea răspunsurilor: discuţii exploratorii asupra răspunsurilor Rezolvarea sarcinilor şi notarea răspunsurilor pe „Caiet” Calcularea densităţii populaţiei

Activităţi practice(1) Construim un grafic al evoluţiei populaţiei Terrei (se dă forma graficului) pe baza unor date.

(2) Calcularea densităţii populaţiei.

(3) Exemple de calcul pentru sporul natural.

(4) Aveţi în vedere tabelul de mai jos.

Continent Populaţie (mil. pers)în anul

Diferenţa între2000 şi 2017

2000 2017Asia 3.550 4.420Africa 770 1.192America de Nord 530 570America de Sud 400 420Australia şi Oceania 30 40Europa 720 720TOTAL 6.000 7.400

Precizaţi:- creşterea populaţiei fiecărui continent;- creşterea populaţiei totale;- pe ce bază sunt ordonate ţările din tabel?

Exerciţii, întrebări şi aplicaţii Comparaţi creşterea populaţiei continentelor între 2000 şi 2017. Precizaţi 3 – 4 cauze ale răspândirii populaţiei pe glob.

77

Extinderi şi dezvoltări

Completaţi tabelele de mai jos.

a) Mişcarea naturală a populaţieiNatalitat

e(‰)

Mortalitate(‰)

Spor natural(%)

20 1535 2030 10

15 1510 -5

b) Densitatea populaţieiPopulaţie

(loc.)Suprafaţa

(km2)Densitatea populaţiei

(loc./km2)30.000 10.000800.000 40.000

8.000.000 401.000.000 100

7.500.000.000 15.000.000

(3) Recomandări pentru lectură şi surse IT- Identificaţi în manualul de istorie denumirea unor popoare şi ţări despre care aţi învăţat.

(4) Elemente supradisciplinare- Precizaţi, pe baza cunoştinţelor dobândite până în prezent, cum poate fi semnalată prezenţa antroposferei din spaţiul cosmic (dar foarte apropiat de Pământ).

B. DESFĂŞURAREA INSTRUIRII (1) Succesiunea activităţilor de predare – învăţare

Activitatea elevului Activitatea profesorului Analiza unor imagini diferite (fotografii) ale

Terrei din spaţiul cosmicExplică evidenţa antroposferei

Analiza unor hărţi cu deplasarea populaţiei după formarea speciei umane

Explică şi comentează harta respectivă

Analiza evoluţiei numerice a populaţiei mondiale

Oferă date referitoare la creşterea populaţiei şi le explică

Realizează succesiv sarcinile din caiet sau cele oferite de profesor

Supraveghează activitatea elevilor şi explică cele observate

Analiza planiglobului cu marile concentrări umane ale Terrei

Explică fiecare concentrare

Calculează elemente ale sporului natural Fixează şi explică aceste caracteristici Compară serii de date Oferă explicarea seriilor de date Notarea ideilor principale Sugerează sau dictează ideile principale

(2) Evaluare şi autoevaluare

78

Se aplică un test cu alte exemple numerice (spor natural, densitatea populaţiei, evoluţia numerică a populaţiei).

79

Unitatea de învăţare (2): Antroposfera: populaţie, aşezări, resurse (M2)Unitatea elementară („Lecţie”): Resursele naturale (m9)

A. PROIECTAREA INSTRUIRII

(1) Elemente de referinţă pentru proiectarea instruirii

Finalităţi:a) Competenţe prevalente: 1.2., 3.1., 3.2., alte competenţe: 1.1., 3.3., 4.1., 4.2.

b) Elemente ale competenţelor: abilităţi, cunoştinţe, atitudini (formulări minimale)- identificarea unor elemente referitoare la categoriile de resurse- precizarea modului în care sunt utilizate resursele naturale principale- identificarea resurselor energetice şi minerale- prezentarea unor resurse naturale (la alegere)- explicarea rolului resurselor naturale în dezvoltarea unor ţări şi regiuni- prezentarea, pe baza unor hărţi, a repartiţiei principalelor resurse ale Terrei- utilizarea terminologiei noi şi consolidate (tipuri de resurse etc.)

Elemente anterioare ale instruirii (conţinuturi şi abilităţi) - planiglob, continente, resurse (Ştiinţe, III – IV)- reprezentări grafice- comparaţii ale unor date, grafice, hărţi, imagini- calcule simple

Resurse educaţionale (metode, mijloace)a) expunere, demonstraţie, explicaţie, conversaţie, dictare, utilizarea resurselor de informare;b) imagini, scheme, planiglob (cu repartiţia unor resurse), date, tabele, atlas

(2) Componente ale instruirii

Conţinuturi esenţiale: Rezumat (idei majore) Resursele naturale reprezintă toate elementele, corpurile, procesele şi fenomenele (fizice şi

biotice) utilizabile de om. Există resurse ale scoarţei terestre (în interior) şi ale mediului natural (la exterior). Anumite resurse sunt epuizabile. Există resurse inepuizabile, care se regenerează în timp. În prezent se utilizează foarte mult cărbunii, petrolul, gazele naturale, minereurile, sarea,

pădurile şi resursele biotice. Dezvoltarea economică şi tehnologică a făcut posibilă folosirea unor resurse noi. Solul este principala resursă pentru obţinerea produselor agricole. Conservarea resurselor asigură o dezvoltare a societăţii în viitor.

80

Explicare Demonstrare Perceperea varietăţii resurselor naturale Discutarea principalelor resurse învăţate anterior

(la clasele III – V) Identificarea principalelor resurse Imagini ale unor resurse diferite Stabilirea unor criterii de grupare Prezentarea unor caracteristici comune pentru

mai multe resurse Potenţialul de resurse naturale al Terrei Analiza repartiţiei teritoriale a resurselor de bază Tipurile de resurse (cu exemple) Analiza unor tabele Explicarea importanţei resurselor de bază Exemple: petrol, gaze naturale Evoluţia utilizării resurselor Tabele cu date evolutive Necesitatea conservării resurselor Analize şi studii de caz

Activităţi de învăţare bazate pe explorarea suporturilor scrise (caiet, texte) Analiza imaginilor din atlas, caiet etc.: explorare dirijată Analiza unor hărţi şi tabele diferite Elaborarea răspunsurilor: discuţii exploratorii asupra răspunsurilor Rezolvarea sarcinilor şi notarea răspunsurilor pe „Caiet”

Activităţi practice(1) Construirea unor grafice ale producţiei pe ţări (se dă forma graficului) pe baza unor date.

(2) Compararea evoluţiei unor resurse (se dă un tabel).

(3) Localizarea unor resurse pe un suport cartografic.

(4) Aveţi în vedere tabelele de mai jos.Se dau tabele cu 2 – 3 resurse şi producţii pe ţări (după modelele de la pag. 88 - 89). Localizaţi ţările reprezentate în tabelele de mai sus.

Exerciţii, întrebări şi aplicaţii Precizaţi ce legătură există între întinderea unui stat şi resursele acestuia.

Extinderi şi dezvoltări

Completaţi tabelul de mai jos.

Resursa Formă, aspect UtilizăriPetrolPăduriSolSareGaze naturaleAurMinereu de fier

(3) Recomandări pentru lectură şi surse IT- Identificaţi imagini ale unor resurse învăţate.

81

(4) Elemente supradisciplinare- Precizaţi, pe baza cunoştinţelor dobândite până în prezent, cum pot fi conservate resursele naturale.

B. DESFĂŞURAREA INSTRUIRII (1) Succesiunea activităţilor de predare – învăţare

Activitatea elevului Activitatea profesorului Analiza unor imagini diferite (fotografii) ale

resurselor naturaleExplică fiecare imagine

Analiza unor criterii de grupare Explică şi comentează criteriile de grupare Analiza unor tabele (pe ţări) Oferă date referitoare la resursele naturale

principale Realizează succesiv sarcinile din caiet sau

cele oferite de profesorSupraveghează activitatea elevilor şi explică cele observate

Analiza planiglobului cu principalele resurse Explică această repartiţie Notarea ideilor principale Sugerează sau dictează ideile principale

(2) Evaluare şi autoevaluare

Se aplică un test cu gruparea unor resurse pe baza unor criterii date. Se dau denumirile a 15 – 20 de resurse.

a) Resurse

NeregenerabileRegenerabile

b) Resurse

EnergeticeMinerale

Precizări:

(1) După acest model pot fi construite alte „lecţii”. Conţinuturile posibile sunt redate în continuare.

(2) În „Didactica geografiei” (2014) există exemple de „lecţii” pentru partea de geografie umană şi pentru geografia Europei, care reprezintă modele corespunzătoare aplicării programei actuale pentru clasa a VI-a.

82

IX. Structuri de învăţare (conţinuturi) pentru clasa a VI-a: Geografie umană

Conţinuturile prezentate în continuare (A – Geografie umană şi B – Europa) acoperă programa clasei a VI-a. Acestea sunt destinate cadrului didactic. Pe baza lor, profesorul realizează structuri de instruire („lecţii”), după modelele prezentate anterior. Datele şi exemplele nu sunt destinate memorării, ci doar au rolul unor resurse informaţionale care sunt introduse sau nu în „lecţii”.

Aceste structuri de învăţare (ofertate sub forma unor conţinuturi descriptive şi explicative) pot fi transformate de profesor şi incluse în cadrul componentelor „lecţiei”: conţinuturi (idei principale), tabele etc.

Temele principale sunt organizate în conformitate cu programa şcolară.

Antroposfera: elemente introductive

Antroposfera reprezintă o „sferă” adăugată relativ recent la scara evoluţiei planetare. Ea reprezintă „sfera” oamenilor, formată din totalitatea populaţiei planetei în acest moment. Sfera oamenilor (antroposfera) este, într-un fel, o geosferă terestră, deoarece provine din biosferă.

Prin modul ei de organizare sub forma societăţii, poate fi denumită „sociosferă”. Interacţiunea dintre oameni şi resursele planetei au creat economia acesteia, formând împreună „sfera socio-economică”.

Evoluţia omenirii a fost posibilă datorită progresului tehnologic. Totalitatea elementelor de natură tehnică introduse de om poate fi reunită sun denumirea de „tehnosferă”.

În acest fel, prin existenţa oamenilor, organizaţi într-o societate care explorează resursele naturale şi le transformă prin procese economice, cu scopul de a-şi raţionaliza existenţa, s-a individualizat un înveliş distinct al planetei noastre, care poate fi denumit prin simplificare şi prin rezonanţă istorică, antroposferă. Antroposfera este în acelaşi timp populaţia planetei, organizarea ei socială (sociosfera), activitatea economică mijlocită de elemente tehnice (tehnosfera) şi finalitatea raţională a activităţii oamenilor.

Harta politică a lumii (m3)Antroposfera este fragmentată în grupuri umane care au extensiuni şi dimensiuni

demografice diferite, de la comunităţile elementare (de câţiva locuitori), la planetă ca întreg. Totodată, comunităţile umane au caracteristici referitoare la modul lor de organizare, mărime, limbaj, credinţe etc.

Lumea contemporană este împărţită în unităţi teritoriale separate prin frontiere, denumite state. Acestea diferă între ele prin întindere (suprafaţă), populaţie, poziţie geografică, importanţă economică, formă de guvernare ş.a. Elementul comun pentru toate statele este suveranitatea asupra propriului teritoriu manifestată prin: forma de organizare internă, politica de apărare, utilizarea resurselor financiare (inclusiv tipul de monedă folosit), politica externă, elemente de natură socială şi legislativă. Statele au o capitală proprie şi graniţe recunoscute internaţional.

Statele sunt delimitate, de obicei, prin graniţe stabilite într-un mod convenţional sau care utilizează un element natural. În anumite situaţii, acestea sunt mărginite de întinderile maritime înconjurătoare pe care nu sunt trasate frontiere ca atare.

În sensul modern al accepţiunii de stat, elementul central este dat de exercitarea suveranităţii pe întregul său teritoriu, delimitat de graniţe bine definite spaţial şi recunoscute internaţional.

Reprezentarea elementelor spaţiale definitorii ale statelor (poziţie, limite, formă, mărime, capitală) este realizată cu ajutorul unui tip specific de hartă, denumită hartă politică. Cu studiul statelor se ocupă geografia politică.

În prezent, există 196 state propriu-zise şi peste 70 de teritorii dependente. Acest număr (196) cuprinde şi Sudanul de Sud (recunoscut internaţional) şi regiunea Kossovo a Republicii

83

Serbia, autoproclamată ca stat, dar nerecunoscută de toate celelalte state. În statistici se consideră că există 196 de state.

Teritoriile dependente se află în diferite forme de legătură (dependenţă) faţă de o autoritate statală exterioară.

Statele actuale ale lumii contemporane pot fi grupate în mai multe feluri. După modul de organizare internă, există două categorii fundamentale de state:– state cu tradiţie centralizată (unitare), caracterizate prin aceea că puterea centrală exercită

o influenţă determinantă asupra teritoriului; în acest sens, exemplul cel mai cunoscut este al Franţei, dar şi alte ţări au acest model (România, Ungaria, Bulgaria, ş.a.).

– state federale, caracterizate printr-o diviziune a puterii între guvernul central şi statele componente (cum ar fi: SUA, Brazilia, Mexic, Germania, Australia, Federaţia Rusă, Canada, India). Când două (sau mai multe) comunităţi din cadrul aceluiaşi stat sunt relativ comparabile între ele şi ocupă teritorii individualizate, se poate considera că există o confederaţie (de exemplu Canada şi Belgia, cu două comunităţi, Elveţia cu patru).

Există, de asemenea, state care au o anumită autonomie a regiunilor componente (fără a fi federaţii), cum ar fi Spania, Italia etc.

După forma de guvernământ există:– republici (160 de state din totalul de 196);– monarhii, în care regele (monarhul) este şeful statului, într-un mod simbolic (Regatul Unit,

Olanda, Japonia, Spania, Danemarca etc.) sau efectiv (Maroc, Arabia Saudită etc.)

După întindere (suprafaţă) există:– state continentale (cu peste 7 mil. km2);– state foarte mari (1,2–4 mil. km2);– state mari (0,4–1,0 mil. km2);– state mijlocii (0,1–0,4 mil. km2);– state mici şi foarte mici (sub 0,1 mil. km2).

După mărimea demografică (numărul populaţiei) există:– state supracontinentale (cu peste 1 mld. locuitori, cum ar fi China şi India);– state foarte mari (100 mil. – 350 mil. loc.);– state mari (40 mil. – 100 mil. loc.);– state mijlocii (10 mil. – 40 mil. loc.);– state mici şi foarte mici (sub 10 mil. loc.).

Există şi alte criterii după care se pot grupa sau clasifica statele, cum ar fi: ieşirea la mare, forma geometrică a statului, raportul dintre stat şi naţiune (unde acestea coincid, sunt state naţionale).

În prezent (2017), cele mai întinse zece state (ţări) sunt:

Ţara Suprafaţa (km2)1234

Federaţia RusăCanadaChinaS.U.A.

17 125 2009 897 1709 572 9009 371 220

56

BraziliaAustralia

8 515 7707 692 024

78

India Argentina

3 287 4702 780 400

9 Kazahstan 2 724 90010 Algeria 2 381 740

84

Primele 6 state ca întindere pot fi considerate „state continentale”, deoarece sunt comparabile sau mai mari decât continentul australian.

Populaţia Terrei – repartiţia ei geografică (m6)Populaţia Terrei era apreciată, în anul 2015, la peste 7,5 miliarde locuitori.Creşterea medie din ultimii treizeci de ani a fost de aproape 90 mil. persoane pe an, adică de

câte 4 ori populaţia ţării noastre. Se poate considera că populaţia planetei a depăşit 6 miliarde locuitori în anul 1999 sau 2000 şi 7 miliarde în 2012.

O imagine globală a răspândirii geografice a populaţiei mondiale actuale o constituie repartiţia acesteia pe continente. Această repartiţie nu reflectă decât numărul de locuitori din fiecare continent, fără a exprima alte elemente geografice (răspândirea reală, zonele de maximă concentrare etc.). Densitatea populaţiei reprezintă raportul dintre numărul de locuitori şi întinderea pe care sunt situaţi.

Continentul Suprafaţa(mil. km2)

Populaţia(mil. loc.)

Densitatea populaţiei(loc./km2)

Asia 45,0 4 375 97Europa 10,4 720 69Africa 30,2 1 151 38America de Nord şi Centrală 24,4 563 23America de Sud 17,8 416 23Australia şi Oceania 8,5 41 5TOTAL (Terra ca întreg) 136,3 7 260 49

Cele mai populate ţări (în anul 2016) sunt:

Statul Populaţie(mil. loc.)

Statul Populaţie(mil. loc.)

China 1 367,8 Filipine 101,0India 1 295,3 Vietnam 90,7S.U.A. 321,4 Egipt 87,9Indonezia 255,5 Etiopia 90,1Brazilia 204,4 Germania 81,3Pakistan 185,0 Turcia 78,7Nigeria 177,5 Iran 78,1Bangladesh 157,0 Congo (Rep.

Dem.)86,0

Fed. Rusă 146,3 Thailanda 67,5Japonia 127,1 Regatul Unit 65,1Mexic 119,9 Franţa 64,3

Diferenţieri teritoriale predominant cantitative sau calitative oferă o imagine mai nuanţată asupra populaţiei mondiale. Aceasta nu este omogenă şi este mai fragmentată în cazul unităţilor teritoriale mai mici (ţări, unităţi administrative, regiuni, comunităţi).

Populaţia planetei noastre nu este repartizată uniform. Există zone şi regiuni întinse unde populaţia este foarte rară, cum ar fi regiunile reci, deşerturile temperate şi calde, zona pădurilor ecuatoriale (Amazonia îndeosebi).

Există, de asemenea, zone şi regiuni cu o populaţie foarte numeroasă, concentrată pe un spaţiu relativ redus (partea estică a Chinei, centrul Japoniei, Delta Gangelui, Insula Java, porţiuni din Europa de Vest ş.a.).

85

Analizând datele din tabelul celor mai populate ţări (cu date din anul 2016), se poate observa că există două ţări foarte populate (India şi China), fiecare cu peste 1 miliard de locuitori, faţă de care celelalte ţări (cu peste 100 mil. loc.) au dimensiuni demografice de 4 – 10 ori mai mici.

Cel mai sintetic indicator care este utilizat pentru a reda repartiţia teritorială a populaţiei este densitatea populaţiei.

Densitatea medie a populaţiei planetei noastre se obţine din împărţirea populaţiei sale (7,3 miliarde locuitori) la suprafaţa uscatului locuit (136 mil. km2 fără Antarctida), rezultând o valoare de aproximativ 49 locuitori/km2.

Diversitatea umană şi structura populaţiei (m7)

În ceea ce priveşte principalele diviziuni (structuri) interioare ale populaţiei (popoare, naţiuni, religii, limbi vorbite etc.), fiecare au în acelaşi timp o dimensiune globală, mondială, cât şi dimensiuni regionale şi locale, cu anumite diferenţe cantitative.

O schemă generalizată ar cuprinde următoarele dimensiuni teritoriale.

Structuri calitative ale populaţiei

Tipul destructură demografică

Mărimeademografică

Unitatea dereferinţă

Criteriul dediferenţiere

naţională 0,001 – 1,4 ∙ 108 loc. naţiunea şi statul naţiuneareligioasă 0,1 – 1,2 ∙ 108 loc. planeta ca întreg religia, confesiunealingvistică 0,1 – 1,0 ∙ 108 loc. planeta şi continentele limba maternăpe medii 3,5 – 3,7 ∙ 108 loc. planeta ca întreg mediul de reşedinţăculturală 0,5 – 1,0 ∙ 108 loc. arii culturale cultura predominantă

Structura populaţiei unui anumit teritoriu reprezintă o anumită diferenţiere calitativă a acesteia, pe baza unor criterii care au în vedere: elemente de natură lingvistică (structura lingvistică), religioasă (structura religioasă), rasială (structura rasială), vârstă (structura pe grupe de vârstă), profesională (structura profesională), mediul de viaţă (structura pe medii), etnică (structura etnică).

Populaţia Terrei vorbeşte un număr mare de limbi care pot fi reunite în mai multe familii lingvistice; acestea cuprind mai multe grupe, fiecare cu limbile şi dialectele lor. În prezent, se consideră că există peste 3 000 de limbi vorbite şi peste 6 000 de dialecte, demonstrând varietatea etno-lingvistică a populaţiei Terrei.

În prezent, structura lingvistică prin cele mai vorbite limbi este redată mai jos (cifrele sunt rotunjite şi au anumite elemente de aproximare).

Limba Număr vorbitori(milioane persoane)

Familia lingvistică

Chineză (mandarin) 1 220 Sino – tibetanăEngleza 600 Indo – europeanăHindi 500 Indo – europeanăSpaniola 480 Indo – europeanăAraba 320 Hamito – semiticăBengali 300 Indo – europeanăPortugheza 210 Indo – europeanăRusa 180 Indo – europeanăJaponeza 130 AltaicăGermana 100 Indo – europeanăIndoneziana 120 Malayeso – PolinezianăFranceza 90 Indo – europeană

86

Acest tabel are totuşi un caracter orientativ, deoarece numeroase ţări au ca limbi oficiale sau limbi vorbite altele decât cele de mai sus, fiind dificil de consemnat. În acest context, limba engleză, spaniolă, portugheză şi franceză au, în realitate, un număr mai mare de vorbitori.

Structura religioasă (confesională) se caracterizează şi printr-o diversitate şi o dinamică a credinţelor religioase. Ele au origini istorice, au evoluat de-a lungul timpului şi au o importantă influenţă asupra oamenilor. Principalele religii actuale sunt:

Creştinismul, cu origini în iudaism, este în prezent o religie universală (practicată de peste 2 mld. persoane). Cuprinde mai multe grupe: catolici, ortodocşi, protestanţi (aceştia din urmă fiind luterani, calvini sau anglicani) şi câteva grupuri mai mici (creştini egipteni, denumiţi „copţi“ şi creştini etiopieni), precum şi alte variante mai noi.

Islamismul cuprinde două mari grupe de practicanţi: suniţi (cea mai mare parte) şi şiiţi.Dintre musulmani, şiiţii predomină în Iran (centrul religios fiind Qom), dar pe ansamblul

lumii islamice sunt minoritari, iar suniţii se întâlnesc, în restul lumii islamice (Turcia, ţările arabe din Africa şi Asia, ţările din Asia Centrală – Kazahstan, Uzbekistan ş.a. – Bangladesh, Pakistan etc.); pe lângă principalul centru religios al islamului (Mecca) există şi alte centre islamice regionale (Fez, Medina, Islamabad).

Hinduismul reprezintă o religie etnică a populaţiilor indo – europene care s-au stabilit în India cu 2 200 – 2 400 de ani în urmă, înlocuind şi împingând populaţia aborigenă dravidiană (şi parţial negroidă).

Budismul (predominant în China, dar originar din India) şi hinduismul (predominant în India) sunt religiile celor mai numeroase popoare. Principalele centre religioase sunt Lhassa şi Benares.

Confucianismul, religia „naţională” a chinezilor, a fost fondată de Confucius, în sec. V a.Chr. Este mai mult un mod de gândire, o concepţie filosofică şi o ideologie, decât o religie instituţională.

Daoismul este a doua religie naţională tradiţională chineză, cu origini vechi (de peste 2 500 de ani) şi o componentă filosofică.

Şintoismul este religia naţională a japonezilor.Religiile etnice orientale cuprind confucianismul, taoismul (ambele mai frecvente în

China), jainismul (în India).Iudaismul, religia evreilor, este practicată aproape exclusiv de aceştia, iar principalul

centru religios este Ierusalim.Animismul este mai frecvent în Africa, dar se întâlneşte şi la populaţiile aborigene din

America, nordul Asiei, Australia şi Noua Guinee.În ultimele două secole au apărut o serie de religii noi (bahai, moon, cultul penticostal,

biserica scientologică etc.) Există, de asemenea, un număr semnificativ de atei sau fără o religie declarată.

Aşezările omeneşti (m8)

Structura populaţiei pe medii (urban – rural) arată că, în prezent, populaţia urbană reprezintă peste jumătate din totalul populaţiei mondiale. Ponderea populaţiei urbane a crescut în ultimele două secole şi s-a dublat la fiecare 50 de ani. Creşterile cele mai mari s-au înregistrat în ultimele 2 – 3 decenii, îndeosebi în ţările în curs de dezvoltare cu spor natural ridicat, unde există şi un exod al populaţiei rurale spre oraşe.

Tabelul următor cuprinde oraşele (şi aglomeraţiile urbane) cu o populaţie de peste 10 mil. loc. Aceste oraşe sunt totodată mari concentrări umane, economice, formând o parte din „arhipelagul urban mondial”.

87

Oraşul Ţara Populaţia(mil. loc.)

Oraşul Ţara Populaţia(mil. loc.)

Sao Paulo Brazilia 21,0 Tokio Japonia 13,5Ciudad de Mexico Mexic 20,9 Los Angeles S.U.A. 13,3Shanghai China 20,2 Manila Filipine 12,9New York S.U.A. 20,2 Paris Franţa 12,4Beijing China 18,6 Lagos Nigeria 12,6Mumbay India 18,4 Moscova Fed. Rusă 12,2Cairo Egipt 18,0 Rio de Janeiro Brazilia 12,2Delhi India 16,3 Kinshasa R. D. Congo 11,6Istanbul Turcia 14,7 Lima Peru 10,9Dhaka Bangladesh 14,5 Guangzhou China 10,6Calcutta India 14,0 Shenzen China 10,4Karachi Pakistan 13,9 Jakarta Indonezia 10,1Buenos Aires Argentina 13,8 Seul Rep. Coreea 10,0

În prezent, sursele statistice de informare dau valori ale aglomeraţiilor urbane asemănătoare celor de mai sus, precum şi ierarhia acestora. Compararea mărimii aglomeraţiilor urbane şi a oraşelor este influenţată de accepţiunea pe care fiecare ţară o acordă extensiunii teritoriale a conceptului de „aglomeraţie”, „oraş”, precum şi unor termeni complementari (conurbaţie, concentrare urbană etc.).

Resursele naturale şi valorificarea acestora (m9)

O caracteristică deosebită a planetei noastre este aceea că ea oferă societăţii omeneşti o gamă largă şi diversificată de resurse naturale care favorizează evoluţia şi progresul acesteia.

După criteriul modului de folosinţă, se pot deosebi:- resurse energetice cu ajutorul cărora se poate produce energie: combustibilii fosili, forţa

apei, lemnul, forţa vântului şi energia solară;- resurse de materii prime industriale: minereurile feroase şi neferoase, lemnul, unele

gaze din componenţa atmosferei etc.;- resurse alimentare: produse de natură vegetală, animală sau minerală (sarea).Resursele pot fi grupate pe geosfere.

Resursele extraatmosferice şi ale atmosferei

Din energia emisă de Soare, Pământul primeşte o parte foarte mică, dar constantă. Cantitatea de energie pe o unitate de suprafaţă se numeşte constantă solară.

Energia solară poate fi utilă omului doar prin transformarea ei într-o altă formă de energie, prin diferite metode: transformarea naturală a energiei solare în biomasă, transformarea energiei solare în energie termică (cu ajutorul panourilor solare), transformarea energiei solare în energie electrică prin intermediul unor instalaţii speciale cu baterii fotoelectrice.

Energia eoliană este rezultatul diferenţei de temperatură şi de presiune din troposferă (ca urmare a încălzirii neuniforme a atmosferei).

Atmosfera mai permite valorificarea unor componente ale sale. Plantele se aprovizionează cu azot fie prin fixarea lui direct din atmosferă, fie prin intermediul unor compuşi care sunt preluaţi apoi de plante.

Oxigenul, element indispensabil vieţii în procesele de respiraţie, facilitează procesele de arderi, putrezire şi descompunere. El se combină cu alte elemente şi dă oxizi, devenind o sursă materială şi energetică pentru om şi celelalte vieţuitoare. Deşi dioxidul de carbon se află în cantităţi mici în atmosferă, are o mare însemnătate în viaţa plantelor, fiind materia primă minerală de bază în fotosinteză.

88

Resursele scoarţei terestre (litosferei)

Litosfera (scoarţa terestră solidă) este geosfera cea mai importantă sub raportul resurselor de substanţe minerale care stau la baza dezvoltării industriei.

După particularităţile şi importanţa lor economică, substanţele minerale se grupează astfel:- resurse energetice, care cuprind combustibilii fosili (cărbunele, petrolul, gazele naturale,

şisturile bituminoase) şi substanţele radioactive;- resurse metalurgice, care cuprind minereurile feroase (cel mai important fiind fierul) şi

minereurile neferoase (cuprul, plumbul, zincul, cositorul, bauxita etc.);- resurse minerale nemetalifere (sărurile de potasiu, sărurile de natriu, piritele, fosforitele

şi apatitele);- rocile de construcţie ( marmura, granitul, calcarul, argila etc.).

(a) Resursele energetice - Cărbunii sunt roci sedimentare, formate prin acumularea şi transformarea complexă a

resturilor vegetale în condiţii anaerobe. După gradul de incarbonizare, cărbunii se împart în:- cărbuni superiori: antracitul şi huila;- cărbuni inferiori: cărbunele brun, lignitul şi turba.O importanţă deosebită o are huila; celelalte tipuri de cărbuni se găsesc în cantităţi mici

(antracitul) sau sunt de calitate slabă (turba, lignitul, cărbunele brun). Fiind cocsificabilă, huila se utilizează şi în industria siderurgică.

- Petrolul este considerat o rocă provenită din acumularea nor resturi organice; rezervele de petrol sunt limitate, cea mai mare cantitate fiind situată în Orientul Mijlociu şi Apropiat. O parte din aceste rezerve sunt situate în zona platformelor continentale (rezerve off-shore) şi dau 20% din producţia totală actuală.

- Gazele naturale pot fi cantonate în scoarţa terestră în zăcăminte singulare sau asociate cu rezervele de petrol. Ele sunt clasificate după compoziţia chimică în gaz metan şi gaz de sondă.

- Substanţele radioactive Uraniul şi thoriul au un rol important în asigurarea consumului de energie, prin utilizarea lor în centrale atomoelectrice.

- Energia geotermală, reprezentând căldura din interiorul planetei noastre, urcă la suprafaţa scoarţei terestre în zonele de rift (de exemplu, Islanda) sau în zonele de coliziune a plăcilor tectonice. Evoluţia extracţiei resurselor energetice a avut loc între 2007 şi 2014, astfel:

Resurse energetice U.M. 2007 2014Huilă mil. t 6 424 8 147Petrol mil. t 3 680 4 362Gaze naturale mld.m3 3 000 3 538Uraniu mil. t 43,9 60,5

Principalele ţări producătoare de cărbune sunt redate în continuare.

Ţara Producţie 2013(mil. t)

89

În secolul nostru (XXI), producţia Chinei a crescut de 3 ori, ale Federaţiei, Australiei şi Indiei de peste 2 ori fiecare, celelalte ţări înregistrând scăderi uşoare.

Există ţări în care producţia de cărbuni s-a diminuat foarte mult (Germania, Polonia, Regatul Unit, Ucraina) sau a fost oprită (Franţa, Belgia).

China 3 969S.U.A. 893India 613Indonezia 489Australia 410Federaţia Rusă 352Republica Africa de Sud 256Germania 191Polonia 136Kazahstan 115Columbia 85Ucraina 84Canada 69Grecia 54Turcia 53Republica Cehă 49Total mondial 8 147

Principalele ţări producătoare de gaze naturale sunt:

Ţara Producţie 2015(mld. m3)

S.U.A. 767Federaţia Rusă 573Iran 192Qatar 181Canada 163China 138Norvegia 117Arabia Saudită 106Algeria 83Indonezia 75Olanda 72Turkmenistan 72Malaysia 68Australia 67Uzbekistan 58Emiratele Arabe Unite 56Total mondial 3 538

Principalele ţări producătoare de petrol sunt:

90

Dintre ţările redate în tabelul alăturat, creşteri mai mari (cu 60 – 80%) au fost înregistrate în Iran, Qatar, China, Arabia Saudită; au apărut ţări nou producătoare (Malaysia, Turkmenistan, Uzbekistan).

Ţara Producţie 2015(mil. t)

Federaţia Rusă 568S.U.A. 567Arabia Saudită 540Canada 215China 214Irak 197Iran 182Emiratele Arabe Unite 175Kuwait 149Venezuela 135Brazilia 131Mexic 123Nigeria 113Angola 88Norvegia 88Kazahstan 79Qatar 79Total mondial 4 362

(b) Resursele metalurgice- Fierul este principala resursă pentru siderurgie, alături de care mai sunt utilizate şi alte

metale.- Metale neferoase grele. Cuprul poate fi întâlnit în stare nativă sau în asociaţie cu alte

metale (minereuri polimetalice) sau nemetale. Plumbul se găseşte în zăcămintele complexe iar zincul este, de regulă, asociat cu plumbul.

- Metale neferoase uşoare. Aluminiul are o largă răspândire în natură, mai ales sub formă de oxizi, iar principala rocă din care se extrage este bauxita.

- Metale preţioase Aurul este folosit îndeosebi ca etalon monetar, dar mai este utilizat în industria electronică, tehnică medicală şi aerospaţială, confecţionarea bijuteriilor etc. Argintul, cu o largă utilizare economică (bijuterii, instrumente medicale, la fabricarea oglinzilor etc.), se găseşte în natură în cadrul zăcămintelor complexe şi mai rar în stare nativă.

Platina este asociată zăcămintelor de aur, având aceeaşi repartiţie teritorială.

(c) Resurse minerale nemetalifere Ca un efect al dezvoltării economice, a crescut utilizarea unor resurse nemetalifere din

litosferă, fiind folosite ca materii prime în diverse ramuri ale industriei.- Sarea gemă (NaCl); rezervele sunt localizate atât în scoarţa terestră, cât şi în apele

Oceanului Planetar. - Sărurile de magneziu apar frecvent împreună cu cele de potasiu şi constituie cele mai

importante zăcăminte de materie primă pentru industria îngrăşămintelor chimice.- Sulful, folosit pentru obţinerea acidului sulfuric, se află situat în roci de natură sedimentară

sau în arealele vulcanice.

91

Primele trei ţări au crescut în ceea ce priveşte petrolul extras (cu 20%). De asemenea, alte trei ţări mari producătoare (China, Canada, Emiratele Arabe Unite). Pe ansamblu, producţia şi cererea de petrol au crescut sensibil (cu aproape 20% în ultimii ani).

(d) Rocile de construcţie Sunt cele mai abundente resurse naturale ale litosferei, având o largă repartiţie.- Rocile eruptive sunt utilizate mai ales în construcţia de drumuri şi căi ferate, precum şi

pentru construcţii monumentale. - Rocile metamorfice prezintă o serie de proprietăţi fizico-chimice care le dau o largă

utilizare în economie. Roca cea mai utilizată este marmura.- Rocile sedimentare cuprind o varietate de roci folosite în diverse ramuri ale industriei.

Calcarele şi marnele sunt utilizate în industria lianţilor. La fabricarea sticlei se foloseşte nisipul cuarţos. Argila caolinoasă, folosită la realizarea porţelanurilor.

Resursele hidrosferei

Hidrosfera în ansamblul ei este domeniul unora dintre cele mai importante resurse naturale. Dintre acestea, cea mai de preţ este apa, considerată ca una dintre resursele naturale fundamentale.

Cea mai mare parte a resurselor de apă ale Terrei, 96,5%, sunt concentrate în Oceanul Planetar. Deocamdată, apa mării este puţin folosită prin desalinizare ca apă potabilă sau pentru necesităţile agriculturii sau industriei.

Apele curgătoare deţin un procent infim din masa totală de apă dulce de pe planeta noastră fiind, în acelaşi timp, cele mai solicitate surse de apă potabilă.

(a) Oceanul planetar are un important potenţial energetic şi mineral prin:- energia mareelor, care este aproape inepuizabilă, dar are un caracter discontinuu şi poate

fi utilizată doar în anumite porţiuni de litoral.- energia valurilor, derivând din energia eoliană, este repartizată în funcţie de frecvenţa şi

intensitatea vânturilor care pun în mişcare stratul superficial de apă al Oceanului Planetar.- energia curenţilor marini nu este deocamdată exploatată, fiind necesar un nivel

tehnologic mai performant decât cel actual.- hidrogenul din apa mărilor ar putea fi utilizat ca sursă de energie. - substanţele minerale cantonate în Oceanul Planetar (materii prime minerale, metalifere

şi nemetalifere) ar putea fi valorificate mai mult în perspectivă.

(b) Apele continentale au câteva posibilităţi foarte importante de valorificare prin:- hidroenergie, remarcându-se, prin potenţialul lor hidroenergetic excepţional, fluviile

Chang Jiang, Parana şi Enisei;- utilizarea apei în agricultură, prin sisteme de irigaţii dotate cu tehnici moderne,

concepute în combinaţie şi cu alte tipuri de lucrări, în special cu cele hidroenergetice;- utilizarea apei în industrie; - alimentarea cu apă a centrelor populate (folosindu-se cele mai variate resurse: apele

subterane - freatice şi de adâncime, lacurile naturale, lacurile de acumulare).

Resursele biosferei

Aceste resurse pot fi grupate în cadrul celor două mari domenii ale planetei noastre: domeniul continental şi domeniul oceanic. Principalele resurse ale biosferei sunt: resursele forestiere, resursele fondului funciar, culturile agricole şi resursele biotice marine.

(a) Resursele forestiere Utilitatea deosebită a pădurilor derivă din cele două mari şi importante funcţii ale ei: funcţia

economică (furnizoare de material lemnos şi produse derivate, protecţia unor obiective de interes economic) şi funcţia de protecţie (fiind cunoscută influenţa pădurii asupra climei, apelor, solului etc.). Suprafeţele ocupate de păduri în urmă cu două milenii (circa 56% din uscat) s-au restrâns treptat, încât azi mai ocupă doar circa 31% din totalul uscatului.

(b) Resursele de soluri şi fondul funciar

92

În prezent, din totalul uscatului, 5 miliarde hectare revin terenurilor agricole (din care 11% terenuri arabile, 24% păşuni şi fâneţe), 31% fondului forestier, iar 34% au o altă destinaţie. Culturile agricole, deşi aparent ocupă o suprafaţă relativ redusă (11%), reprezintă principalele surse biotice de agroalimentaţie. Aceste culturi agricole formează, pe ansamblul lor, ceea ce s-ar putea numi „biosferă transformată”.

Resursele fondului funciar (solurile) sunt foarte diferite calitativ în raport de zona latitudinală în care se află situate. Acestea sunt uneori distruse (voluntar sau involuntar) dar pot fi, frecvent, ameliorate. Calitatea solurilor influenţează productivitatea agricolă.

(c) Resursele biotice marine Resursele biotice marine cuprind fitoplanctonul (plantele acvatice) şi zooplanctonul

(animalele acvatice).Resursele biotice marine au o repartiţie teritorială care valorifică anumite avantaje ale

mediului acvatic şi reprezintă, pe ansamblu, un potenţial biologic mai ridicat decât pe continente.În mod deosebit pot fi evidenţiate resursele piscicole, cu o anumită repartiţie geografică pe

Terra. Principalele ţări cu activităţi de pescuit oceanic şi cantităţi mari de peşte sunt (în anul 2014): China, Peru, Indonezia, Statele Unite, Federaţia Rusă, India, Japonia, Myanmar, Filipine, Vietnam etc. China capturează 15% din totalul mondial de peşte. Islanda are însă cea mai mare cantitate de peşte pescuit pe cap de locuitor (urmată de Norvegia şi Chile).

Agricultura (m12)

Principalele tipuri actuale de agricultură sunt, în prezent: agricultura de subzistenţă (pentru necesităţile proprii) şi agricultura comercială (destinată comercializării).

Agricultura de subzistenţă caracterizează regiunile subdezvoltate care au terenuri arabile de calităţi diferite, dar predominând cele modeste, cu un randament redus şi foarte redus; este o agricultură de tip extensiv şi itinerant, cu producţii agricole aflate la limita satisfacerii necesităţilor populaţiei în creştere.

Agricultura comercială are ca principal element specific realizarea unor produse agricole destinate comercializării lor. Ea are un caracter intensiv şi se bazează pe procedee agrotehnice moderne şi o mecanizare substanţială.

a) Cultura plantelorExistă mai multe tipuri de clasificare şi grupare a culturilor agricole. Deoarece acestea au o

varietate de forme, am optat pentru formula de mai jos, care are un anumit caracter geografic.Cultura cerealelor. Producţiile principalelor cereale (grâu, porumb, orez) au crescut

sensibil în ultimii ani. Producţia de cereale şi de grâu a realizat evoluţii spectaculoase, cu o creştere foarte mare în ultimele decenii în cele două ţări suprapopulate, China şi India (tabelele 1, 2, 5).

Producţiile totale de cereale, precum şi producţiile principalelor cereale sunt redate mai jos:

Principalele ţări producătoare Principalele ţări producătoare de grâude cereale (total)

93

Ţara Producţie 2014(mil. t)

China 557,4S.U.A. 442,9India 293,9Federaţia Rusă 103,1Brazilia 101,4Indonezia 89,8Franţa 72,8Ucraina 63,2Argentina 55,5Bangladesh 55,0Total mondial 2 817 300

Ţara Producţie 2014(mil. t)

China 126,2India 94,5S.U.A. 55,4Federaţia Rusă 59,7Franţa 38,9Canada 29,3Germania 27,8Pakistan 26,0Australia 25,3Ucraina 24,1Total mondial 729,0

Principalele ţări producătoare de orez Principalele ţări producătoare de porumb

Cultura orezului (rizicultura) reprezintă un tip special de peisaj agricol, o formă specifică de tehnologie agricolă şi o dimensiune a civilizaţiei şi culturii popoarelor respective.

Cultura porumbului (plantă originară din America Centrală) cuprinde spaţiile de latitudini medii şi este destinată unor utilizări industriale şi alimentare complexe.

Cultura cartofului, legumelor şi leguminoaselor pentru boabe reprezintă un grup aparte care cuprinde: cartoful, plantele tropicale asemănătoare (batata şi maniocul), legumele (tomate, ardei etc.) şi leguminoasele pentru boabe (fasole, mazăre).

Cultura plantelor industriale se grupează, de obicei, în: plante pentru ulei (soia, floarea soarelui, arahide, rapiţă), plante pentru zahăr (trestia de zahăr şi sfeclă de zahăr) şi plante textile (bumbac, in, cânepă şi iută).

Culturile permanente cuprind arbori cu utilizări multiple (bananieri, curmali, ananas, pomi fructiferi), viţă de vie, arbori şi arbuşti tropicali (citrice, cafea, cacao, ceai, arborele de cauciuc).

b) Creşterea animalelor reprezintă o ramură importantă şi tradiţională a agriculturii. Produsele animaliere sunt consumate pe scară largă, în formă naturală sau prelucrată.

Creşterea bovinelor este cel mai important domeniu al zootehniei. Se cresc bovine pentru lapte şi pentru carne.

Porcinele au crescut foarte mult ca efective şi ca repartiţie geografică. Ovinele sunt utilizate pentru obţinerea lânii necesare industriei textile. Se cresc, de asemenea, bubaline, cabaline, păsări (avicultura), viermi de mătase

(sericicultura) etc.Evoluţia cantitativă a produselor agroalimentare în ultimii ani (2007 – 2013) este reflectată

în tabelul de mai jos:Evoluţia producţiei agricole

Produse U.M. 2007 2013

94

Ţara Producţie 2014(mil. t)

China 206,5India 157,2Indonezia 71,0Bangladesh 52,5Vietnam 44,9Thailanda 33,0Myanmar 26,4Brazilia 21,1Filippine 18,9Japonia 10,6Total mondial 740,9

Ţara Producţie 2015(mil. t)

S.U.A. 361,1China 215,6Brazilia 79,9Argentina 33,1Ucraina 28,5India 23,7Mexic 23,2Indonezia 19,0Franţa 18,5Canada 14,9Total mondial 1 038,3

Cereale mii t 2 351 400 2 780 000

Grâu mii t 606 000 716 000Orez mii t 660 000 740 000Porumb mii t 792 000 1 018 000Orz mii t 133 000 144 000Trestie de zahăr mii t 1 591 000 1 911 000Sfeclă de zahăr mii t 247 000 246 000Ovine mii capete 1 087 000 1 163 000Porcine mii capete 918 000 977 000Bovine mii capete 1 534 000 1 661 000

Industria (m13)

Industria reprezintă un proces economic şi tehnologic complex, prin care materii prime sunt transformate în produse prelucrate utile direct oamenilor, precum şi altor activităţi economice.

Industria cuprinde mai multe ramuri, care se pot grupa în mai multe categorii, astfel:Industria energetică se referă la resursele energetice principale şi la modul lor de utilizare.

În structura surselor de energie primară, combustibilii fosili au o pondere de 86% (petrol, 30%, cărbuni, 30%, gaze naturale, 21%, energie nucleară, 5%). Celelalte resurse (energiile regenerabile, îndeosebi hidroenergia) participând cu restul de 14%. Ponderea principalelor resurse energetice de combustibili fosili a rămas, în general, aceeaşi pe parcursul ultimelor trei decenii, cu o uşoară reducere a ponderii extracţiei şi utilizării petrolului.

Evoluţia extracţiei principalelor resurse minerale şi energetice (2007 – 2014/2015) este redată în continuare:

Evoluţia producţiei principalelor resurse energetice şi minerale

Produse U.M. 2007 2014/2015Minereu de fier mii t 2 200 000 3 320 000Huilă mil. t 6 424 8 147Petrol mil. t 3 680 4 362Gaze naturale mld. m3 3 000 3 538

Resursele energetice de combustibili fosili utilizate mult timp într-o formă intensivă, sunt în prezent limitate de volumul lor finit, repartiţia geografică inegală, limitările de ordin economic, social şi politic, precum şi de gradul avansat de poluare pe care o produce. Cu toate acestea, balanţa energetică mondială este dominată încă de cele trei resurse de bază: petrol, cărbune şi gaze naturale.

Energia electrică are o importanţă vitală pentru dezvoltarea economico-socială a lumii contemporane, consumul de energie electrică fiind indispensabil tuturor sectoarelor de activitate.

Principalele ţări producătoare de energie electrică sunt redate în tabelul următor:

Ţări producătoare de energie electrică

95

În raport cu evoluţia demografică (cu o creştere de aproximativ 400.000.000 de locuitori între 2007 şi 2013), creşterea principalelor produse agroalimentare a fost comparabilă sau chiar a depăşit creşterea populaţiei.

În funcţie de sursele primare energetice utilizate se disting mai multe tipuri de centrale electrice: termocentrale, hidrocentrale, atomocentrale, centrale geotermice, mareomotrice, eoliene, solare etc.

Producţia de energie electrică, precum şi principalele trei tipuri (termoenergie, hidroenergie, atomoenergie) au avut următoarea evoluţie în ultimii ani (2007 – 2014).

Evoluţia producţiei şi a principalelor tipuri de energie electrică

Energie electrică U.M. 2007 2014Energie electrică (total) mld. Kwh 18 015 000 22 191 000Energie termoelectrică mld. Kwh 11 943 000 14 793 000Energie hidroelectrică mld. Kwh 2 997 000 3 761 000Energie nucleară (atomică) mld. Kwh 2 660 000 407 000

În afara acestor trei tipuri, în balanţa producerii energiei electrice există şi alte surse (energie geotermală, energie solară, energie mareemotrică, biogaz etc.).

Metalurgia feroasă cuprinde exploatarea minereurilor feroase, a altor minereuri necesare obţinerii produselor siderurgice şi industria siderurgică (obţinerea fontei, feroaliajelor şi a oţelului).

Producţia siderurgică mondială a crescut sensibil în ultimii ani cu peste 300 mil. t (de la 1 360 000 mil. t în anul 2007, la 1 671 000 mil. t, în anul 2015). În contextul în care multe ţări şi-au redus producţia (Japonia, Germania), alte ţări şi-au păstrat o producţie aproape constantă (Rep. Coreea), în timp ce producţia Chinei a crescut cu 350 mil. t (ajungând ½ din producţia totală mondială), iar a Indiei cu peste 30 mil. t, contribuind împreună la creşterea totală.

Un indicator principal al dezvoltării economice a ţărilor îl reprezintă producţia de oţel, redată pentru principalele ţări producătoare în tabelul de mai jos.

Ţara Producţie 2015(mil. t)

Ţara Producţie 2015(mil. t)

China 803,8 Turcia 31,5Japonia 105,1 Taiwan 23,3S.U.A. 79,0 Ucraina 23,0India 89,4 Italia 22,0Coreea de Sud 70,0 Mexic 18,2Federaţia Rusă 70,0 Iran 16,1Germania 43,0 Franţa 15,0Brazilia 33,3 Spania 14,9

Total mondial

1 670,0

Ţara Producţie 2013(mld. Kwh/an)

Ţara Producţie 2013(mld. Kwh/an)

China 5 210 Coreea de Sud 507S.U.A. 4 071 Regatul Unit 333India 1 122 Mexic 281Federaţia Rusă 1 000 Italia 270Japonia 983 Spania 268Canada 641 Arabia Saudită 267Germania 593 Iran 254Franţa 542 Africa de Sud 239Brazilia 534 Total

mondial22 191

96

Deşi principalele minereuri neferoase (cupru, plumb, zinc, aur, argint, aluminiu) sunt cunoscute din vremuri îndepărtate, utilizarea lor industrială are dimensiuni noi în condiţiile dezvoltării diferitelor ramuri constructoare de maşini şi îndeosebi a industriei electronice şi electrotehnice. Situată în continuarea ramurilor menţionate mai sus (energie feroasă şi neferoasă), industria constructoare de maşini este legată de acestea, dar are şi o anumită independenţă în localizare, rezultată din intervenţia altor factori (concentrarea forţei de muncă înalt calificate, necesarul de diferite produse ale acestei ramuri, existenţa unor centre de cercetare şi apariţia unor platforme industriale moderne, de tipul tehnopolilor). Dintre aceste ramuri, redăm mai jos producţia recentă de automobile pe ţări.

Această industrie cuprinde mai multe ramuri, cu produsele specifice, cum ar fi: utilajul industrial, industria mijloacelor de transport (producţia de material rulant feroviar şi rutier, nave, avioane etc.), industria electrotehnică şi electronică, industria de utilaje şi maşini agricole etc.

Industria chimică cuprinde: industria de clorosodice (care are la bază industrializarea sării), îngrăşămintele chimice (cu o răspândire legată de regiunile agricole); îngrăşămintele pot fi azotoase (având la bază, printre altele, gazele naturale), fosfatice (care se obţin din fosfaţi naturali), îngrăşăminte potasice (din sărurile de potasiu). La acestea se adaugă produsele petrochimice (cauciuc sintetic, fire şi fibre sintetice etc.).

Alte ramuri industriale individualizate sunt: industria materialelor de construcţii, exploatarea şi prelucrarea lemnului, industria uşoară şi alimentară, bunuri de larg consum etc.

Producţia mondială manufacturată oferă o imagine asupra totalului de produse industriale obţinute, exprimate prin valoarea lor.

Ţara Producţie 2015(miliarde USD)

Ţara Producţie 2015(miliarde USD)

China 2 857 Franţa 242S.U.A. 2 070 Federaţia Rusă 240Japonia 851 Canada 195Germania 681 Mexic 194Coreea de Sud 370 Indonezia 180India 302 Brazilia 173Regatul Unit 260 Spania 145Italia 258 Turcia 120

Elveţia 110Total mondial

11 979

Serviciile (transporturi, servicii, comerţ, turism) (m14)

Ţara Producţie 2015(mii. buc.)

Ţara Producţie 2015(mii. buc.)

China 21 080 Mexic 1 970Japonia 7 830 Regatul Unit 1 600Germania 5 700 Franţa 1 500S.U.A. 4 200 Republica

Cehă1 300

Coreea de Sud 4 100 Federaţia Rusă 1 200 India 3 400 Slovacia 1 000Spania 2 200 Iran 900Brazilia 2 000 Canada 900

Total mondial 68 540

97

Serviciile reprezintă un concept care desemnează un ansamblu de activităţi puse în slujba dezvoltării economice şi a creşterii calităţii mediului de viaţă al oamenilor. Ele reprezintă partea „imaterială” a activităţii sociale şi economice şi diferă de producerea nemijlocită a bunurilor de natură industrială sau alimentară.

Căile de comunicaţie şi transporturile Transportul materiilor prime şi al produselor, precum şi transportul persoanelor au un rol

deosebit de însemnat în dezvoltarea economică şi în desfăşurarea diferitelor activităţi umane.Transporturile se realizează prin mijlocirea căilor de comunicaţie (pe uscat, pe apă, aeriene),

conducte, formând împreună un adevărat „sistem vascular” al economiei Globului.Transporturile feroviare dispun de o reţea de căi ferate în lungime de 1,6 mil. km,

repartizată neuniform pe continente şi în diferite regiuni.În prezent, în lume există diferenţieri în ceea ce priveşte dotarea tehnică şi tipurile de căi

ferate. Astfel, există căi ferate cu ecartament normal (caracteristice pentru Europa, America de Nord, China); căi ferate cu ecartament larg (întâlnite în Federaţia Rusă, Republica Moldova şi India); căi ferate cu ecartament îngust (mai frecvente în Africa).

În Japonia, Europa de Vest şi China s-a extins sistemul de trenuri de mare viteză (TGV). În Franţa, acesta tinde să cuprindă toate direcţiile principale. Între Paris şi Londra circulă Eurostar, un tren modern de mare viteză, care utilizează tunelul construit pe sub Marea Mânecii. În Japonia circulă (de aproape 50 de ani) „Shinkansen” (Tokyo – Nagoya), iar în China a fost dat în folosinţă (2012) un tren de mare viteză între Beijing şi Guangzhou (2 100 km, 6 ore), iar recent (2016), între Shanghai şi Kunming.

Transporturile rutiere au unele avantaje faţă de cele feroviare, fiind mai comode şi ajungând în locuri mai greu accesibile. Reţeaua de şosele modernizate este neuniform repartizată pe continente şi ţări, fiind mai extinsă în America de Nord şi în Europa.

Reţeaua rutieră se află în prezent într-un proces de extindere şi modernizare, astfel încât să permită creşterea corespunzătoare a traficului. În cadrul reţelei rutiere se remarcă autostrăzile şi şoselele moderne din diferite ţări (SUA, Germania, Regatul Unit, Olanda, Franţa, Arabia Saudită, Japonia, China, Coreea de Sud, Canada etc.), precum şi magistralele rutiere internaţionale.

Transporturile maritime permit deplasarea, cu cheltuieli reduse, a unor cantităţi mari de mărfuri, la distanţe considerabile. Astfel, cu ajutorul navelor maritime se transportă: petrol, minereuri, cărbune, produse alimentare, produse industriale. Flota comercială s-a dezvoltat în ultimii ani, ceea ce a permis creşterea traficului maritim.

În prezent (2015), principalele porturi la nivel mondial, după traficul maritim, sunt: Shanghai (China), Singapore (Singapore), Tianjin, Guangzhou, Quingdao (toate în China), Rotterdam (Olanda), Ningbo, Dalian (China), South Louisiana, Houston, New Xork (S.U.A.), Vancouver (Canada), Pusan (Coreea de Sud), Nagoya, Hong Kong, Quinhuandao, Xiamen, Shenzeng (China), Itaqui şi Tubarao (Brazilia), Port Hedland şi Dampier (Australia). Dintre porturile de mai sus (cele mai importante 22 în acest moment, redate în ordinea descrescătoare a tonajului), 9 sunt situate în China, ceea ce arată un transfer al centrului de greutate al transporturilor maritime spre această parte a lumii.

Transporturile fluviale au o anumită importanţă internaţională, precum şi în cadrul diferitelor ţări. O serie de artere hidrografice continentale au fost transformate în adevărate axe de transport fluvial (Rin, Dunăre, Mississippi, Marile Lacuri, Sf. Laurenţiu, Volga, Don, Chang-Jiang, Nil).

Transporturile aeriene au înregistrat o puternică dezvoltare în ultimul timp.Transportul de pasageri a ajuns astăzi la peste 5 miliarde persoane, iar cel de mărfuri s-a

amplificat şi diversificat, transportându-se îndeosebi produse perisabile, mărfuri cu volum mic, ţesături, aparate de precizie, medicamente şi un volum mare de efecte poştale.

98

Principalele aeroporturi, după numărul de pasageri (în anul 2015), sunt: Atlanta, Beijing, Tokyo, Londra, Los Angeles, Chicago, Paris, Dallas, Hong Kong, Frankfurt, Istanbul, Amsterdam, Sao Paolo, Jakarta, Guangzhou.

În cadrul transporturilor speciale se includ: transporturile prin conducte, transportul energiei electrice prin liniile de înaltă tensiune, telecomunicaţiile, transportul cu ajutorul rachetelor etc. Prin conducte se transportă îndeosebi petrol şi gaze naturale din regiuni de extracţie spre cele de prelucrare şi distribuire.

Turism În prezent (2015), principalele ţări după numărul de turişti care le vizitează sunt: Franţa,

Spania, China, S.U.A., Italia, Turcia, Regatul Unit, Germania, Federaţia Rusă, Malaysia, Thailanda, Australia, Ucraina, Mexic, Grecia, Canada. Aceste ţări sunt vizitate anual de un număr de turişti între 18 mil. (Canada şi Grecia) şi 84 mil. (Franţa).

99

X. Structuri de învăţare (conţinuturi) pentru clasa a VI-a: Europa – geografie generală

Poziţie, limite şi specificul geografic (m20)

Continentul european este cuprins între Oceanul Atlantic (în vest), Oceanul Arctic (în nord), Marea Mediterană (în sud), Marea Neagră, Munţii Caucaz, fluviul Ural şi Munţii Urali (în est). Europa înglobează sub aspectul geografiei fizice şi partea europeană a Federaţiei Ruse.

Limitele ariei continentale propriu-zise au spre punctele cardinale anumite extremităţi, astfel: spre nord, Capul Nord; spre sud, Capul Tarifa; spre vest, Capul Roca; iar spre est o porţiune din nord-estul Munţilor Urali.

Europa are aparent dimensiuni reduse (10,4 mil. km2) în raport cu întinderea Terrei şi a continentelor sale, dar este relativ bine populată. Europa reprezintă aproximativ 1/50 din suprafaţa Terrei, 1/15 din suprafaţa uscatului şi mai mult de 1/10 din populaţia planetei.

Ca întindere şi continuitate, Europa are aspectul unei prelungiri a Asiei (fiind o mare „peninsulă” a acesteia). De aceea, se consideră frecvent că aceste două continente (Europa şi Asia) formează în realitate o singură întindere, denumită Eurasia.

Limita dintre Europa şi Asia este fixată în lungul Munţilor Urali, apoi în continuare pe fluviul Ural, Marea Caspică şi Munţii Caucaz; această limită are un pronunţat caracter convenţional.

Continentul este înconjurat de câteva insule şi are câteva peninsule importante.Insulele principale sunt: Marea Britanie, Islanda, Irlanda, Novaia Zemlia – Insula de nord,

Spitzbergen (Svabald).Peninsulele principale ale Europei sunt: Pen. Scandinavă, Pen. Iberică, Pen Italică, Pen.

Balcanică, Pen. Crimeea, Pen. Iutlanda etc.

Continentul Suprafaţa Altitudine (m)km2 % din

total uscatmedie maximă minimă

Europa 10 366 463 6,9 340 5 642 -27Asia 45 054 676 29,8 950 8 848 -417Africa 30 177 662 20,2 750 5 895 -153America de Nord 24 374 553 16,2 720 6 194 -86America de Sud 17 818 022 11,9 580 6 900 -40Australia (şi Oceania) 8 530 383 5,7 350 5 030 -16Antarctida 14 000 000 9,3 2 600 6 096 -200

Specificul geografic al Europei

Europa reprezintă o prelungire a Asiei, având aspectul unei peninsule a acesteia (de unde denumirea de Eurasia pentru întreaga întindere a celor două continente).

Europa a avut o creştere demografică redusă, ceea ce a determinat scăderea ponderii ei în populaţia mondială (de la 15% cu trei decenii în urmă, la 10,3% în prezent).

În Europa a apărut revoluţia industrială şi s-a extins, succesiv, în alte regiuni ale lumii. Europa este, în prezent, nucleul civilizaţiei „occidentale”. În istorie, Europa, Africa şi Asia au gravitat spre Marea Mediterană, formând împreună

„Lumea Veche”. Europa are cea mai mare lungime a ţărmurilor faţă de suprafaţa ei. Europa cuprinde cea mai importată grupare actuală de state a lumii contemporane (Uniunea

Europeană). Europa a avut, timp de mai multe secole, o poziţie geografică, economică, istorică şi

culturală „centrală” în raport cu restul lumii.Relieful – trepte, forme şi unităţi (m21)

100

Europa se caracterizează prin predominarea reliefului cu altitudini reduse (câmpii şi podişuri joase care ocupă 60% din întinderea continentului). Altitudinea medie este de 340 m.

Altitudinea maximă este considerată, de obicei, Vârful Mont Blanc din Alpi (4 807 m). Incluzând zona Caucazului la Europa (sau cel puţin la limita acesteia), cel mai înalt vârf poate fi considerat, însă, Vârful Elbrus (5 642 m). Altitudinea minimă o reprezintă nivelul Mării Caspice (-27 m).

Continentul este traversat, de la vest la est, de un lanţ montan ramificat, care cuprinde Munţii Alpi, Carpaţi, Caucaz şi alte ramuri cunoscute prin altitudinea lor ridicată (Munţii Pirinei, Munţii Dinarici etc.).

De o parte şi de alta a lanţului montan alpino – carpatic se află podişuri şi regiuni deluroase. Deşi partea de est a Europei (Câmpia Europei de Est) poate fi considerată o treaptă de câmpie prin altitudine, ea este, pe cea mai mare întindere, un vechi podiş erodat în prezent, cu o altitudine coborâtă.

Treptele de relief reprezintă doar generalizări altimetrice. Substratul scoarţei terestre are, însă, o varietate mai mare şi anumite caracteristici calitative. Marile unităţi sunt:

- primul nucleu continental (parte a continentului nordic Laurasia), care ocupă partea nordică şi estică a continentului, cu un relief aparent de câmpie (după altitudine), dar în realitate de vechi podişuri erodate (Câmpia Europei de Est, Podişul Finlandei, Podişul Doneţk etc.);

- Europa caledoniană (în nord) şi hercinică (în centru), formată din munţi şi podişuri amplasate la marginea nucleului continental iniţial: Alpii Scandinaviei, munţii şi podişurile din arhipelagul britanic, Peninsula Iberică (cea mai mare parte), Masivul Armorican, Podişul Central Francez, Masivul Renan, Masivul (Podişul) Boemiei, Munţii Ural (hercinici);

- Europa alpină, situată în sud, rezultată în urma coliziunii între fragmentele continentului nordic (Laurasia) şi a celui sudic (Gondwana), cuprinzând sistemul alpin (Pirinei, Alpi, Apenini, Carpaţi, Caucaz);

- areale vulcanice recente (Islanda, Peninsula Italică);- câmpii recente, cuaternare (Câmpia nord – europeană, Câmpia Română, Câmpia Niprului,

Câmpia Padului, Câmpia Manici – Kuma, Câmpia Panonică).

Pe structurile şi unităţile menţionate mai sus s-a format un relief derivat cu mai multe tipuri, cum ar fi:

- relieful glaciar: de tip continental (în Islanda, Novaia Zemlea, Svabald) şi montan (de tip alpin, pirenean şi caucazian), cuaternar şi actual;

- relieful de acumulare glaciară (fluvioglaciară), evidenţiat prin întinsele câmpii formate în urma retragerii calotei cuaternare (Câmpia Nord-Europeană şi Câmpia Arctică);

- relieful litoral (cu fiorduri, riass, estuare, de tip dalmatic, cu lagune, limane, delte sau relief litoral tectono – glaciar);

- relieful carstic (care este un relief predominant petrografic) este foarte diferenţiat şi diversificat în raport de condiţiile concrete de carstificare (Podişul Karst, Alpi, Carpaţi etc.);

- relieful structural şi petrografic; din această categorie, relieful vulcanic cuprinde platouri (Islanda), vulcani activi şi semiactivi (Peninsula Italică) şi un lanţ vulcanic neogen (în Carpaţi); de asemenea, există o varietate foarte mare de forme (îndeosebi de amănunt), adaptate rocilor şi structurii acestora (relieful dezvoltat pe conglomerate, pe roci calcaroase, vulcanice etc.);

- relieful piemontan (piemonturile din nordul Pirineilor, cele din nordul Italiei, în regiunea cunoscută sub numele de „Piemont” şi în sudul Carpaţilor Meridionali, unde se află Piemontul Getic).Principalii vulcani activi sunt: Etna (3 323 m), Grimsvötn (1 725 m), Hekla (1 491 m),

Katla (1 510 m), Vezuviu (1 281 m), Stromboli (926 m) În cadrul Europei pot fi identificate mai multe unităţi majore, grupate pe treptele de relief şi pe substratul acestora, astfel:

Unităţile montane pot fi:

101

- unităţi alpine (Munţii Alpi, Apenini, Pirinei, Carpaţi, Caucaz), formate din lanţuri montane individualizate şi masive;

- unităţi de munţi (şi podişuri mai înalte), dezvoltaţi pe structuri caledoniene (Alpii Scandinaviei) şi hercinice (Masivul Renan, Munţii Sudeţi, Munţii Urali etc.); masivele hercinice apar foarte erodate şi au altitudini relativ reduse (denumirea lor provine de la Munţii Harz din Germania).

Unităţile de podişuri se dezvoltă astfel:- pe structuri foarte vechi (Podişul Doneţk, Podişul Dobrogei);- pe structuri hercinice (de exemplu Podişul Boemiei, care este înconjurat însă de porţiuni

mai înalte, cu aspect montan şi altitudini mai mari decât ale podişului); - pe structuri mai noi (Podişul Getic);

Unităţi de câmpie pot fi:- câmpii fluvio – glaciare (Câmpia Nord – Europeană, Câmpia Arctică);- câmpii fluvio – lacustre (câmpiile dunărene - Câmpia Română şi Câmpia Panonică; Câmpia

Padului); - câmpii pe structură de podiş (Câmpia Europei de Est, Câmpia Finlandei), care nu sunt

propriu-zis câmpii (aparent justificate de altitudinile coborâte), ci adevărate podişuri, pe structuri foarte vechi;

- câmpii fluvio – litorale (Câmpia Mării Negre, Câmpia Precaspică), provenite din alternanţa acumulării fluviale continentale şi submerse şi de evoluţia liniei ţărmului;

- delte şi estuare (Delta Dunării, Delta Volgăi, estuarul Rinului etc.).

Climă şi biogeografie (m23)

Tipuri de climăSuccesiunea completă a zonelor de climă începe din Peninsula Iberică (unde, pe fondul

climatului mediteranean există nuanţe de ariditate similare latitudinilor tropicale) şi ajunge la caracteristici climatice extreme, similare celor polare, în nord-estul continentului (nordul Munţilor Urali şi arhipelagul Novaia Zemlea).

Din repartiţia tipurilor de climă se observă influenţa Curentului Atlanticului de Nord (în extensiunea climatului oceanic şi al repartiţiei temperaturilor medii ale aerului) şi influenţa masei continentale din est (în caracterul continental al temperaturii şi caracterul arid al regimului precipitaţiilor).

Tipurile de climă sunt: climatul mediteranean (în apropierea Mării Mediterane); climatul temperat oceanic (spre Oceanul Atlantic); climatul de tranziţie (în Europa Centrală); climatul temperat continental (în estul Europei); climatul arid (în nordul Mării Caspice); climatul temperat – rece şi subpolar (în nord şi nord-est); climatul montan (Alpi, Carpaţi, Caucaz).

Fiecare tip de climă (climat) are caracteristici cantitative şi calitative specifice, prezentate în partea generală şi în diferite lucrări (redate în bibliografie) într-o formă detaliată şi descriptibile prin elementele lor (temperatură medie etc.).

Învelişul biogeograficZonele biogeografice (de vegetaţie şi faună) se succed de la sud spre nord, sub forma unor

fâşii latitudinale paralele între ele. Zonele de vegetaţie reflectă cel mai bine această dispunere în fâşii paralele. Vegetaţiei îi sunt asociate animale caracteristice şi un înveliş de soluri specific.

102

În extremitatea nordică şi nord-estică a continentului (Islanda, Alpii Scandinaviei, câmpia europeană arctică, nordul Munţilor Ural şi arhipelagul Novaia Zemlea) există o vegetaţie de tundră (cu muşchi, licheni şi vegetaţie ierboasă adaptată la frig); este denumită şi „stepa rece”.

Pădurile de conifere (taiga) ocupă nordul continentului, întinzându-se continuu din Scandinavia până la Munţii Urali (iar de aici, în continuare, în nordul Asiei). Taigaua este formată din conifere (molid, brad, pin) şi alte specii cu frunze tot timpul verzi. În sudul acesteia există o fâşie continuă de păduri de amestec (de conifere şi foioase).

Pădurile de foioase se află situate în centrul şi vestul continentului (Europa peninsulară). Sunt formate din arbori cu frunze căzătoare (fag, stejar etc.).

Stepa şi silvostepa ocupă partea sud-estică a continentului (de la Dunăre la Munţii Urali). Stepa tipică are aspectul unei benzi continui, din Bărăgan până la Marea Caspică şi se caracterizează prin vegetaţie ierboasă, adaptată la uscăciune.

Vegetaţia de semideşert ocupă areale din jurul Mării Caspice, prelungindu-se în Asia.Vegetaţia mediteraneană (situată în jurul Mării Mediterane) cuprinde arbori caracteristici

(stejar verde, stejar de plută, laur) şi tufişuri cu arbuşti (maquis şi garriga). În prezent, pe mari suprafeţe sunt plantaţii de măslin şi citrice.

Pe munţii înalţi există o vegetaţie etajată, cu aspecte alpine la cele mai mari altitudini (Alpi, Pirinei, Caucaz, Carpaţi).

Hidrografia (m22)Europa este înconjurată de mări şi oceane (identificabile pe diferite hărţi), care au

caracteristici diferite (întindere, formă, temperatură, mişcări, adâncimi etc.). Influenţa cea mai importantă asupra Europei o exercită curentul Atlanticului de Nord, care modifică elementele climatice de bază pe faţada vestică a continentului şi hidrografia acesteia (debitele râurilor, regimul termic).

Bazinele hidrografice principale se dirijează spre spaţiilor înconjurătoare: Oceanul Arctic, Oceanul Atlantic şi mările adiacente, Marea Mediterană şi Marea Neagră. În cazul Europei, observăm că bazine hidrografice cele mai întinse (Volga şi Dunărea), care transportă şi cele mai mari cantităţi de apă, se varsă în mări interioare închise (Marea Caspică) sau semiînchise (Marea Neagră).

După lungime, principalele fluvii europene (în ordinea descrescătoare a lungimii) sunt: Volga, Dunărea, Ural, Nipru, Kama, Don, Peciora, Nistru, Rin, Dvina de Nord, Elba.

Bazine fluviale cele mai întinse (în ordinea descrescătoare a suprafeţelor) sunt: Volga, Dunărea, Kama, Nipru, Don, Dvina de Nord, Peciora, Rin.

Principalele categorii de lacuri din Europa, după întindere şi modul de formare, sunt:- lacuri glaciare, situate în depresiunile create de foştii gheţari de calotă cuaternari (L.

Ladoga, L. Onega etc.) sau în regiunile muntoase cu glaciaţiune alpină (L. Geneva, L. Garda, L. Como, L. Magiorre etc.);

- lacuri de baraj artificial (pe majoritatea fluviilor importante), cu acumulări mai mari pe Dunăre (Lacul Porţile de Fier) şi Volga (L. Rîbinsk etc.);

- lagune, limane maritime şi alte categorii de lacuri situate la ţărmul mării;- diferite alte tipuri de lacuri, cu suprafeţe mai mici (în sare, în regiuni carstice, lacuri

tectonice, în regiuni vulcanice etc.); Cele mai întinse lacuri sunt: Ladoga, Onega), Vänern, Saima, Ribinsk, Ciud, iar cel mai

adânc lac este Como (410 m).Banchiza reprezintă o prezenţă aproape permanentă în Oceanul Arctic şi mările adiacente

(cum ar fi Marea Albă). Gheţari continentali (de calotă) s-au păstrat sub forma unor fragmente în Islanda, Svalbald, Novaia Zemlea, iar gheţari montani în Alpi, Pirinei şi în Scandinavia.

103

Populaţie şi aşezări (m24)

În prezent, Europa are o populaţie totală de aproape 720 milioane de locuitori (incluzând şi populaţia totală a Federaţiei Ruse). Continentul nostru cuprinde 44 de state situate integral în cadrul său şi trei state care se extind atât în Europa, cât şi în Asia (Federaţia Rusă, Kazahstan şi Turcia). În partea de est a Europei (în sens fizico – geografic) există o mică suprafaţă care aparţine statului Kazahstan. Populaţia reală a Europei trebuie raportată la teritoriul pe care îl luăm în consideraţie. În acest sens, există mai multe accepţiuni ale Europei.

Sub raportul gradului de locuire, situaţia comparativă a continentelor este redată în continuare:

Populaţia % din total

Densit. pop. (loc/km2)

Spor natural(‰)

Europa 719 737 231 10,3 69 -0,1Asia 4 375 845 817 60,3 98 11,0Africa 1 150 782 500 15,0 38 23,0America de Nord 563 319 600 7,9 23 10,0America de Sud 415 974 427 5,9 23 11,0Australia (şi Oceania) 40 570 791 0,6 5 2,2

Diversitatea umanăEuropa are mai multe categorii de limbi vorbite într-un mod predominant pe mai multe

spaţii, astfel:a) Limbi indo-europene, care cuprind:

- limbile romanice (italiana, franceza, spaniola, româna, catalana, portugheza şi retoromana) ocupă aproape integral teritoriul Italiei, Franţei, Spaniei, Portugaliei şi României; limba retoromană este utilizată de o populaţie minoritară în Elveţia; în Republica Moldova, autorităţile locale actuale consideră că există o altă limbă decât limba română (limba moldovenească); în provincia belgiană Valonia se utilizează predominant limba franceză;

- limbile slave (rusa, bielorusa, ucrainiana, ceha, slovaca, slovena, sârbo-croata, poloneza, bulgara etc.) ocupă teritoriile ţărilor sugerate de aceste denumiri;

- principalele limbi germanice (germana, engleza, daneza, olandeza, flamanda, norvegiana, suedeza, islandeza) sugerează teritoriile unde sunt utilizate;

- există alte câteva limbi indo-europene vorbite de diferite populaţii (limba greacă, albaneza, basca). b) Limbi ugro-finice, care se vorbesc în Finlanda, Estonia şi Ungaria;c) Limbi altaice (turca, tătara), vorbite de populaţiile respective din Peninsula Crimeea şi Turcia Europeană;d) Limbi caucaziene, utilizate de populaţii din nordul Munţilor Caucaz.

Aglomeraţii urbane şi oraşeOraşele reprezintă concentrări de populaţie situată pe o unitate administrativă individualizată

(eventual cu suburbii), iar aglomeraţiile urbane sunt formate din mai multe oraşe („aglomerate” pe un anumit teritoriu), situate în jurul unui oraş mare.

Marile aglomeraţii urbane (în anul 2014) sunt: Istanbul (14,7 mil. loc.), Paris (12,4 mil. loc.), Moscova (12,2 mil. loc.), Londra (10,2 mil. loc.), Madrid (6,1 mil. loc.), Sankt Petersburg (5,2 mil. loc.), Berlin (4,3 mil. loc.) şi Atena (3,1 mil. loc.). Alte 12 aglomeraţii au între 2 şi 3 mil. loc.; acestea sunt: Lisabona, Kiev, Roma, Stuttgart, Manchester, Hamburg, Budapesta, Bucureşti, Varşovia, Lyon, München, Viena. Alte oraşe şi aglomeraţii urbane cu peste 1 mil. loc. sunt: Milano, Barcelona, Odessa, Torino, Napoli, Birmingham, Praga, Marsilia, Copenhaga, Stockholm, Sofia, Belgrad, Harkov, Doneţk, Dnipropetrovsk, Rostov pe Don, Minsk, Volgograd, Saratov, Samara, Ufa, Kazan, Nijni Novgorod. Se consideră că există două aglomeraţii distincte de tip „conurbaţii”

104

(Ruhr şi Katowice, care au avut la bază exploatările de cărbune) şi un megalopolis „european” (Ranstad Holland).

Resurse naturale şi activităţi economie (m25)

Europa reprezintă regiunea de origine şi de dezvoltare a economiei moderne. Începând de la începutul secolului al XVIII-lea, are loc „revoluţia industrială”, cu origini în Anglia Centrală, care s-a propagat apoi rapid în Europa, în mai puţin de jumătate de secol.

Baza industriei iniţiale a Europei a reprezentat-o exploatarea cărbunilor (sec. XVIII – XIX), care a facilitat dezvoltarea energiei electrice (prin utilizarea lor în termocentrale) şi a producţiei siderurgice. Ulterior, în secolul XX (1910 – 1970) a început să joace un rol predominant prelucrarea petrolului, iar în ultima sa perioadă (după 1960), energia atomică.

Resursele naturale principale ale Europei (considerată fără Federaţia Rusă, care are resurse foarte mari şi diversificate, dar situate îndeosebi în partea asiatică) sunt, în prezent: petrol (în Marea Nordului), gaze naturale (în Marea Nordului dar şi pe continent, în jurul acesteia), minereuri de fier (Scandinavia), minereuri neferoase, huilă (în podişurile hercinice), lignit, roci de construcţie (marmură, granit etc.), uraniu, hidroenergie (în Alpi şi Scandinavia), păduri, energie geotermală, suprafeţe arabile, păşuni, resurse balneoclimaterice etc.

Dintre aceste resurse, producţii actuale (2014) mai importante la nivel mondial se înregistrează pentru: gaze naturale (8% din totalul mondial, cu producţii mari pentru Norvegia, locul 6 şi Olanda, locul 9), petrol (cu producţii mai mari în Norvegia şi Regatul Unit), huilă (cu producţii mari în Germania şi Polonia), uraniu (cu producţii în Republica Cehă, România, Germania), argint şi plumb (cu producţii în Polonia şi Suedia), bauxită), sare.

Produsele agricole principale în Europa sunt: cerealele (aproape 10% din producţia mondială, cu valori mai mari în Franţa, Germania etc.), iar dintre acestea grâu (Franţa, Germania, Polonia etc.), porumb (Franţa, Italia, România), orz (Franţa, Germania, Spania etc.).

Dintre produsele industriale menţionăm: energia electrică (Germania, loc 7 mondial, Franţa, loc 8, Italia, loc 10, Spania, Suedia, Norvegia, Polonia etc.), oţel (Germania, loc 7; Italia, Franţa etc.), autoturisme (Germania, Franţa, Polonia, Spania, Italia, România etc.).

Porturi, aeroporturi, turismPrincipalele porturi europene, în prezent (2014) sunt: Rotterdam (loc 6 mondial), Anvers

(loc 17 mondial), Hamburg, Amsterdam, Algeciras, Valencia, Bremen, Constanţa, Genova, Immingham, Le Havre, Marsilia, Novorosiisk, Sankt Petersburg

Principalele aeroporturi sunt: Londra, Paris, Frankfurt, Madrid, Amsterdam, Roma, München, Barcelona, Istanbul.

Principalele ţări turistice (după numărul de turişti sosiţi în anul 2014) sunt: Franţa (85 mil. pers., locul 1 şi la nivel mondial), Spania (61 mil. pers.), Italia (50 mil. pers). Alte ţări cu un număr mare de turişti sosiţi (între 10 şi 30 mil. în fiecare ţară în fiecare an) sunt: Regatul Unit, Germania, Ucraina, Federaţia Rusă, Turcia, Austria, Grecia, Polonia, Portugalia, Belgia, Olanda, Croaţia, Ungaria. Alte ţări vizitate sunt: Elveţia, Irlanda, România, Republica Cehă, Bulgaria, Slovacia, Danemarca, Norvegia, Finlanda, Suedia, Slovenia, Lituania, Malta.

Europa – regiuni şi ţări (m28)

Regiunile poziţionale sunt:

Regiuni poziţionale

Ţări

Europa Centrală Germania, Elveţia, Liechtenstein, Austria, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, România, Republica Moldova

Europa de Sud Italia, Spania, Portugalia, Grecia, Bulgaria, Albania, Macedonia, Bosnia şi

105

Herţegovina, Serbia, Croaţia, Muntenegru, Slovenia, Andorra, Malta, Monaco, San Marino. Vatican

Europa de Vest Franţa, Belgia, Luxemburg, Olanda, Regatul Unit, IrlandaEuropa de Nord Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda, Islanda, Letonia, Lituania, EstoniaEuropa de Est Belarus, Ucraina, Federaţia Rusă

Conform programei şcolare pentru clasa a VI-a, urmează să fie studiate câte 1 – 2 ţări din fiecare regiune poziţională.

Exemple de state pentru clasa a VI-a se regăsesc în manualele şcolare utilizate până în prezent, precum şi în alte surse: „Geografie universală” (2017), „Caietul elevului pentru clasa a VI-a” (Editura Corint, 2018).

106

XI. Competenţa terminologică în clasele V - VI

Formarea şi utilizarea terminologiei specifice

Aceste discipline şcolare (pentru clasele V – VI) au o caracteristică uşor de recunoscut: diversitatea şi abundenţa terminologică. La acest nivel, competenţa terminologică este o competenţă de bază a geografiei.

Programa şcolară cuprinde, în lista de conţinuturi, un număr limitat de termeni generali (redaţi explicit) şi un anumit număr de termeni (presupuşi implicit). Terminologia generală cuprinde nucleul de bază al denumirilor de geografie generală cu care ar trebui să fie obişnuită orice persoană care parcurge această disciplină.

Există câţiva termeni de maximă generalitate (Pământ, hartă, relief, atmosferă, hidrosferă, biosferă, geografie umană etc.), care formează împreună nucleul conceptual al învăţării geografiei.

Cea mai mare dificultate, la acest nivel, o reprezintă formarea acestor concepte, cu un grad înalt de abstractizare şi generalitate, în condiţiile în care elevii se află predominant în „etapa operaţiilor concrete”.

Chiar dacă programa propriu-zisă are un număr limitat de termeni generali nominalizaţi ca atare, în practica predării numărul termenilor, foarte mare, este susţinut şi stimulat de diluţia terminologică din manuale.

S-a constatat că termenii geografici întâlniţi la clasa a V-a acoperă mai mult de 50% din termenii întâlniţi de-a lungul gimnaziului. Numărul total de termeni diferă în funcţie de manualul şcolar utilizat şi de concepţia didactică a profesorului.

În condiţiile în care predarea geografiei la acest nivel se realizează într-o oră săptămânal (34 de ore anual), terminologia presupusă de acesta trebuie să aibă o dimensionare corespunzătoare (cu referiri la 6 – 8 noţiuni noi învăţate în fiecare oră).

(1) Terminologia pentru clasa a V-a: Introducere în geografie fizică

Lista conţinuturilor provine din interpretarea programei şcolare. Terminologia minimă provine atât din programă, cât şi dintr-un sistem experienţial (nu din manuale).

Conţinuturi Terminologie Terra – o planetă a Universului Pământul – corp cosmic, poziţia în sistemul solar Suprafaţa terestră: continente şi oceane Harta geografică (conţinutul hărţii)

Corp cosmic, planetă, stea, Luna, sistemul solar, mişcările Pământului, continent, ocean, satelit, geosferă, legendă, semne convenţionale, hartă, planiglob, scară, orizont local, meteorit, axă, ecuator, poli, tropice, sferă

Geosfere. Litosfera Relieful – caracteristici generale Forme majore ale reliefului terestru Relieful major al continentelor: munţii, dealurile,

podişurile, câmpiile

Relief, altitudine, relief major, formă de relief, unitate de relief, munte, podiş, câmpie, munte vulcanic, lanţ muntos, depresiune, vale, eroziune, transport, acumulare, rocă (şi exemple de roci)

107

Atmosfera Atmosfera (definiţie, formă, compoziţie,

structură, mase de aer) Temperatura aerului şi precipitaţiile Vremea şi clima

Structura atmosferei, compoziţia atmosferei, oxigen, azot, troposferă, ozon, stratosferă, încălzire, temperatură medie, precipitaţii, tipuri de precipitaţii, vânt, vreme, climă

Hidrosfera Hidrosfera – caracteristici generale. Oceanele şi mările. Ape continentale: râuri şi lacuri

Circuitul apei, componentele hidrosferei, ocean, mare, tipuri de mări, curenţi marini, valuri, maree, apă subterană, izvor, râu, fluviu, afluent, lac, bazin hidrografic

Biosfera Biosfera – caracteristici generale Domeniile de viaţă ale Terrei Conservarea biosferei

Biosferă, vieţuitoare, faună, floră, vegetaţie, domenii de viaţă (terestru, acvatic), zonă biogeografică

Solul (pedosfera) Solul – caracteristici generale

Sol, pedosferă, humus, tip de sol, protecţia solului

Conţinuturi extinse Terminologie complementarăTerra – o planetă în mişcare Sistemul Solar (Soarele, planetele, alte corpuri

cereşti) Globul geografic, harta, tipuri de hărţi

Soare, planete (şi numele a 4 – 6 planete), sateliţi, comete, mişcare, gravitaţie, fazele Lunii, eclipsă (de Lună, de Soare), forma Pământului, coordonate geografice, hărţi generale

Relieful Pământului Relieful – forme planetare Bazine oceanice şi continente Factorii care determină formarea reliefului Munţii Dealurile şi podişurile Câmpiile

Vulcani, cutremure de Pământ, insulă, golf, mişcările scoarţei, agenţi modelatori, substrat, tipuri de munţi, bazine oceanice, estuar, deltă, peninsulă, curbă hipsometrică, cotă, relief minor

Atmosfera Presiunea aerului şi vânturile Zonele climatice ale globului Fenomene climatice deosebite. Reprezentarea elementelor de climă pe hărţi

Ionosferă, exosferă, mezosferă, încălzirea atmosferei, baric (referitor la presiune), presiune ridicată, presiune scăzută, tipuri de vânturi, alizee, musoni, zonele de climă

Hidrosfera Studiu de caz: un ocean şi o mare Marile fluvii ale Terrei Circuitul apei în natură.

Caracteristicile apei marine, tipuri de valuri, curenţi calzi, curenţi reci, gheizer, gheţar, banchiză, aisberg, elementele unei văi, baltă, mlaştină, confluenţă

Biosfera Factorii care influenţează răspândirea

vieţuitoarelor Repartiţia geografică a vieţuitoarelor: zona

caldă, zona temperată, zona rece Relaţiile om-biosferă.

Înveliş geografic, pădure ecuatorială, savană, deşert, pădure musonică, vegetaţie mediteraneană, stepă, taiga, tundră

Solul Răspândirea pe glob a principalelor soluri

Molisol, argiluvisol, cambisol, spodosol, zonă de soluri

Elementele de mai sus (conţinuturi şi terminologie) sunt recomandate pentru clasele şi elevii cu un interes deosebit pentru geografie, dar pot fi ofertate elevilor în cazul unor activităţi complementare sau „module” transversale. Conţinuturile extinse şi terminologia sunt redate cu litere italice.

108

(2) Terminologie pentru clasa a VI-a: Introducere în Geografie umană

Conţinuturi Terminologie Antroposfera: populaţia şi aşezările omeneşti Numărul locuitorilor şi răspândirea populaţiei pe

Terra Aşezări umane

Geografie umană, spor natural, densitatea populaţiei, urban, oraş, tipuri de oraşe, capitală, localitatea natală, sat

Resursele planetei Caracterizare generală

Tipuri de resurse (cu exemple), resurse energetice, resurse minerale, resurse biotice

Activităţile economice Agricultura – aspecte generale Industria – caracteristici generale Căile de comunicaţie şi turismul

Cultura plantelor, tipuri de culturi, creşterea animalelor, regiune (zonă) agricolă, industrie, ramuri ale industriei, căi de comunicaţie (tipuri), turism, obiectiv turistic

Conţinuturi aprofundate Terminologie complementarăAntroposfera: populaţia, aşezările omeneşti, resurse Dinamica populaţiei Mobilitatea teritorială a populaţiei Aşezări rurale Aşezări urbane Mari aglomeraţii urbane Tipuri şi importanţa resurselor

Natalitate, mortalitate, deficit natural, deplasarea populaţiei, tipuri de sate, componentele satului (vatră, moşie etc.), megalopolisEnergie eoliană, energie solară, roci de construcţie, resurse de hrană, resurse piscicole

Antroposfera: activităţile economice Practici agricole Ramurile industriei Transporturile şi comerţul – aspecte generale Obiective turistice principale.

Viticultură, pomicultură, zonă agricolă, industrie energetică, industria energiei electrice, termocentrală, hidrocentrală, atomocentrală, siderurgie, metalurgie neferoasă, comerţ

(3) Terminologie pentru clasa a VI-a: Europa

Conţinuturi Terminologie obligatorie minimă (sugestii)

Europa pe globEuropa – caracterizare generală Poziţia geografică, limitele, ţărmurile, întinderea Relief – caracteristici generale, unităţi majore Climă Ape Vegetaţie, faună, soluri

Puncte extreme, coordonate geografice, meridiane, paralele, întindere, sistem alpin, sistem hercinic, nucleu continental, relief vulcanic, relief glaciar, debit, peisaj natural, golf, peninsulă, strâmtoare, insulă

Populaţie Aşezări umane Resurse naturale Activităţi economice Harta politică

Mişcare migratorie, popoare, concentrare urbană, tipuri de state, metalurgie neferoasă, zonă agricolă, transporturi, comerţ exterior, tipuri de turism, obiective turistice etc.

Europa – regiuni şi ţări Diferenţieri geografice regionale. UE

Regiune, regiune geografică, peisaj, organizaţii europene, Uniunea Europeană

Europa centrală specificul geografic şi state (exemple): Germania,

Austria, Ungaria, România, Republica Moldova

Climat de tranziţie, estuar, climat maritim, pădure de foioase, port fluvial, relief alpin, turism montan, câmpie glaciară, regiune industrială, podiş hercinic, câmpie de acumulare, alpin, danubian

109

Europa mediteraneană specificul geografic şi state (exemple): Italia,

Spania, Portugalia, Grecia, Bulgaria, Serbia

Europa estică specificul geografic Rusia, Ucraina

Europa atlantică specificul geografic şi state (exemple): Franţa,

Regatul Unit

Europa scandinavă specificul geografic şi state (exemple): Suedia şi

Norvegia

Europa în lumea contemporană

Mare semideschisă, bora, mistral, sirocco, orogeneză alpină, meseta, garriga, maquis, metropolă, turism cultural, peisaj turistic, climat mediteranean

Câmpie glaciară, morenă, relief glaciar, placa tectonică, climat arctic, câmpie de platformă, lac tectonic, taiga, tundră, eurasiatic, stepă, climat continental

Climat temperat – oceanic, strâmtoare, alpin, regat, flux, reflux, hercinic, curent cald, turism alpin, TGV, metropolă

Fiord, lac glaciar, viking, caledonian, sistem montan, hidroenergie

Uniunea EuropeanăDezvoltări Terminologie complementară

(exemple)Europa pe glob Continentele: poziţie geografică, mărime, fizionomie

Elemente de comparaţie

Europa – caracterizare generală Insule şi peninsule Trepte şi unităţi majore de relief Tipuri şi etaje climatice Mări şi lacuri Zonele biogeografice Repartiţia teritorială şi caracteristici Tipuri de aşezări rurale şi urbane Resursele energetice Tipuri de activităţi economice Tipuri de state

Climă subpolară, climă oceanică, climă continentală, climat montan, tundră, păduri de conifere (taiga), stepă, semideşert, păduri de foioase, vegetaţie mediteraneană, orogeneză

Bazin carbonifer, bazin petrolifer, resurse hidroenergetice, ramuri şi centre industriale, transporturi speciale (prin conducte), republică, monarhie, stat federal

Europa – regiuni şi ţări Diferenţieri naturale şi socio - economice

Tip de peisaj, familie lingvistică, nivel de dezvoltare, religii europene

Precizări:

Explicarea termenilor de mai sus pentru clasele V – VI poate fi realizată pornind de la definiţiile propuse în glosarul terminologic (cu funcţie de dicţionar minim).

Termenii pentru aceste clase au fost menţionaţi şi în „Didactica geografiei”.Menţionăm că aceşti termeni (redaţi mai sus) este necesar să fie „operaţionalizaţi” de profesor

într-o formă accesibilă şi acceptabilă pentru elevi.

110

XII. Curriculum la decizia şcolii pentru clasele V – VI – structuri tematice (exemple)

Geografia orizontului local / judeţului (clasele V – VI)

(A) Elemente de geografie fizică a judeţului / Orizontul local (clasa a V-a)

Notă introductivă- Permite o învăţare predominant inductivă, pornind de la ceea ce se poate observa în mod direct (orizontul local, judeţul).- Reprezintă baza înţelegerii mediului apropiat în raport cu elementele învăţate la nivelul Terrei ca întreg.- Permite realizarea unor aplicaţii practice în orizontul local.

Competenţele generale sunt aceleaşi cu ale programei de TCCompetenţele specifice sunt adaptate după programa de clasa a V-a, dar cu specificul elementelor de geografie fizică a orizontului local

Tematică orientativă (Conţinuturi) Influenţa fenomenelor din Sistemul Solar asupra orizontului local Hărţi ale orizontului local Repere cronologice bazate pe observaţii în orizontul local Aplicaţii practice Reprezentări grafice şi cartografice ale orizontului local Substratul scoarţei terestre Relieful. Forme şi unităţi Aplicaţii practice în orizontul local Elemente şi fenomene ale vremii observate în orizontul local Clima şi topoclima Aplicaţii practice şi fenomene climatice negative Observaţii asupra fenomenelor meteorologice din orizontul local Apele din orizontul local Categorii de ape. Utilizarea apelor. Fenomene negative Învelişul biogeografic – plante şi animale Solul. Utilizarea solurilor Peisaje

Precizări:- În cazul judeţelor cu o întindere relativ mică, o anumită omogenitate şi care sunt centrate predominant pe un singur oraş, extensiunea orizontului local poate să fie similară cu extensiunea administrativă a judeţului. Exemple: Bucureşti, Ilfov, Brăila, Călăraşi, Giurgiu, Teleorman, Gorj etc.- Situaţia în care judeţul cuprinde mai multe areale, centrate pe câte o localitate mai importantă sau regiuni geografice diferite. De exemplu: Bacău (Bacău şi Oneşti), Vaslui (Bârlad şi Vaslui), Galaţi (Galaţi şi Tecuci), Buzău (Buzău şi Râmnicu Sărat), Argeş (Piteşti, Curtea de Argeş, Câmpulung), Caraş-Severin (Reşiţa, Caransebeş), Timiş (Lugoj, Timişoara, Sânnicolau Mare) etc.

Sugestiile metodologice sunt similare celor din TC, cu nuanţările respective, presupuse de competenţe, activităţi de învăţare (cu o componentă importantă de investigare pe teren) şi conţinuturi.

Bibliografie: Se recomandă lucrări referitoare la orizontul local sau judeţ

111

(B) Elemente de geografie umană a orizontului local. România şi ţările vecine (clasa a VI-a)

Notă introductivă- Permite o învăţare predominant inductivă, pornind de la ceea ce se poate observa în mod direct.- Constituie baza înţelegerii mediului apropiat în raport cu elementele învăţate la nivelul Terrei ca întreg.- Favorizează realizarea unor aplicaţii practice în orizontul local.Elementul de interes suplimentar îl reprezintă studierea ţărilor vecine şi a României în contextul acestora, ca o particularizare a studierii continentului (care se realizează în semestrul II în TC).

Competenţele generale sunt aceleaşi cu ale programei de TC

Competenţele specifice sunt adaptate după programa de clasa a V-a, dar cu specificul elementelor de geografie fizică a orizontului local

Tematică orientativă (Conţinuturi) Elemente de geografie umană a orizontului local- Populaţia – repartiţie geografică- Structuri: etnice, lingvistice, religioase, profesionale- Aşezările omeneşti- Oraşul reşedinţă de judeţ, alte oraşe, localităţi principale- Resursele din orizontul local şi utilizarea acestora- Activităţi economice. Transporturi- Obiective turistice- Orizontul local şi judeţul în contextul ţării- Împărţirea administrativă România şi ţările vecine- România – caracteristici geografice (prin comparaţie cu ale Europei)- Ţări vecine- Vecinătatea apropiată- România şi ţările vecine în Europa- Analiza ţării situate în complementaritatea orizontului local

Bibliografie: Se recomandă lucrări referitoare la judeţ, orizontul local şi ţările vecine

(C) Geografia municipiului Bucureşti şi a judeţului Ilfov –elemente de geografie fizică

Notă introductivă- Permite o învăţare inductivă, pornind de la ceea ce se poate observa în mod direct.- Oferă baza înţelegerii mediului apropiat în raport cu elementele învăţate la nivelul Terrei ca întreg.- Facilitează realizarea unor aplicaţii practice în orizontul local.

Competenţele generale sunt aceleaşi cu ale programei de TC

Competenţele specifice sunt adaptate după programa de clasa a V-a, dar cu specificul elementelor de geografie fizică a orizontului local

Tematică orientativă (Conţinuturi) Influenţa fenomenelor din Sistemul Solar asupra orizontului local Hărţi ale orizontului local

112

Repere cronologice bazate pe observaţii în orizontul local Aplicaţii practice Reprezentări grafice şi cartografice ale orizontului local Substratul scoarţei terestre Relieful. Forme şi unităţi Aplicaţii practice în orizontul local Elemente şi fenomene ale vremii observate în orizontul local Clima şi topoclima Aplicaţii practice şi fenomene climatice negative Observaţii asupra fenomenelor meteorologice din orizontul local Apele din orizontul local Categorii de ape. Utilizarea apelor. Fenomene negative Învelişul biogeografic – plante şi animale Solul. Utilizarea solurilor Peisaje

Precizări: Pot fi realizate şi două programe diferite pentru Bucureşti, respectiv judeţul Ilfov.

Sugestiile metodologice sunt similare celor din TC, cu nuanţările respective, presupuse de competenţe, activităţi de învăţare (cu o componentă importantă de investigare pe teren) şi conţinuturi.

Bibliografie referitoare la Bucureşti, judeţul Ilfov şi Câmpia Română.

(D) Bucureşti şi judeţul Ilfov – elemente de geografie umană. România şi ţările vecine (clasa a VI-a)

Notă introductivă- Permite o învăţare predominant inductivă, pornind de la ceea ce se poate observa în mod direct (orizontul local, judeţul).- Asigură:

Baza înţelegerii mediului apropiat în raport cu elementele învăţate la nivelul Terrei ca întreg. Realizarea unor aplicaţii practice în orizontul local.

Elementul de interes suplimentar îl reprezintă studierea ţărilor vecine şi a României în contextul acestora, ca o particularizare a studierii continentului (care se realizează în semestrul II în TC).

Competenţele generale sunt aceleaşi cu ale programei de TC

Competenţele specifice sunt adaptate după programa de clasa a V-a, dar cu specificul elementelor de geografie fizică a orizontului local

Tematică orientativă (Conţinuturi) Elemente de geografie umană a orizontului local- Populaţia – repartiţie geografică- Structuri: etnice, lingvistice, religioase, profesionale- Aşezările omeneşti- Oraşul reşedinţă de judeţ, alte oraşe, localităţi principale- Resursele din orizontul local şi utilizarea acestora- Activităţi economice. Transporturi- Obiective turistice- Orizontul local şi judeţul în contextul ţării

113

- Împărţirea administrativă România şi ţările vecine- România – caracteristici geografice (prin comparaţie cu ale Europei)- Ţări vecine- Vecinătatea apropiată- România şi ţările vecine în Europa- Analiza ţării situate în complementaritatea orizontului local

Bibliografie: Se recomandă lucrări referitoare la oraşul Bucureşti, judeţul Ilfov şi ţările vecine.

Precizări:

Aceste structuri tematice nu sunt discipline opţionale, ci doar exemple de titluri şi conţinuturi posibile.

Construirea programelor opţionale (CDŞ) trebuie să fie realizată după modelele existente pentru alte discipline şcolare şi după modelele sugerate în „Geografie educaţională” (2017).

114

XIII. Glosar terminologic (cu definiri minimale)

Abiotic – termen referitor la absenţa vieţii (a biotic – „fără viaţă”)Abisal – regiune (zonă) a mărilor şi a oceanelor situată la adâncimi mai mari de 3 000 – 4 000 m (câmpie abisală)Aborigen – locuitor originar dintr-un anumit teritoriu (băştinaş, indigen)Abraziune – fenomen de erodare a uscatului de către apa mărilor sau a oceanelorAbrupt (povârniş) continental – treaptă de relief situată între platforma continentală şi bazinele oceanice, fiind cuprinsă de regulă între adâncimile de 200 m (300 m) şi 3000 m (4000 m)Acvifaună – totalitatea faunei din domeniul acvaticAcvifer – strat de apă situată în interiorul scoarţei terestre; stratele acvifere sunt acumulări de apă situate în scoarţa terestră la diferite adâncimiAdministrativ – referitor la administrarea (organizarea) unui anumit teritoriu; diviziunile administrative reprezintă o formă de exercitare a organizării interne a unui stat pe anumite unităţi interioare componente (regiuni, departamente, comitate, judeţe, voievodate etc.)Aer – termen generic desemnând un amestec de gaze format din azot (78%), oxigen (21%), argon (0,9%) şi alte gaze (0,1%), care compune atmosfera terestră Afeliu – punctul cel mai îndepărtat de Soare în care ajunge Pământul, pe traseul orbitei sale în jurul acestuiaAfluent – curs mai mic de apă care se varsă într-un curs mai mareAgent modelator – element care duce la schimbarea (modelarea) suprafeţei scoarţei terestre; Aglomeraţie – formă de concentrare a unor elemente legate de om şi activităţile sale; aglomeraţia urbană este considerată acea parte a unui teritoriu ocupat de cartiere, suburbii şi chiar oraşe situate în jurul unui oraş de dimensiuni mai mariAgricultură – ocupaţie a oamenilor de cultivare a plantelor şi de creştere a animalelorAgricultură comercială – tip de agricultură în care producţia obţinută depăşeşte necesităţile consumului populaţiei acelui teritoriu, o parte a acesteia fiind disponibilă prin comercializareAgricultură de subzistenţă – tip de agricultură în care producţia agricolă este egală sau inferioară necesităţii populaţieiAlbie – adâncitură alungită la suprafaţa scoarţei terestre, prin care curg apele temporare sau permanente; albia minoră reprezintă acea parte a albiei unui râu ocupată permanent de apă, iar albia majoră cea care este ocupată în condiţiile unor cantităţi mari de apă sau inundaţiiAlizeu – vânt permanent din zona intertropicală, care bate de la Tropice spre EcuatorAlpin – referitor la Alpi: sistem alpin – sistemul muntos al Alpilor, climat alpin – climat din Munţii Alpi sau asemănător acestora; alte accepţiuni: orogeneză alpină, etaj alpin, vegetaţie alpină, mediu alpin, peisaj alpinAlunecare – deplasarea unei mase de roci pe un plan înclinatAluviuni – materiale transportate şi depuse de râuriAltitudine – distanţa unui punct faţă de suprafaţa geometrică de reper a Pământului; altitudinile se măsoară în raport cu nivelul teoretic al Oceanului Planetar (considerat 0 m)An – diviziune de timp egală cu o rotire completă a Terrei în jurul Soarelui Anaerob – lipsit de aerAnotimp – diviziune a timpului cuprinsă între câte două momente principale succesive ale mişcării de revoluţieAnual – referitor la intervalul de timp de un anAntarctic – element sau fenomen situat între Polul Sud şi Cercul Polar de Sud (Cercul Polar Antarctic); se referă la regiune antarctică, continent antarctic, vânturi polare antarcticeAnticiclon – areal cu presiune atmosferică ridicată (presiune maximă), de unde aerul are tendinţa de a se deplasa spre arealele înconjurătoare, cu presiune mai scăzutăAntropic – fenomen, element sau proces datorat existenţei omului (creat de om)Antropizare – proces de transformare a naturii sub influenţa omului

115

Antroposferă – sferă terestră cuprinzând totalitatea oamenilor şi a elementelor create de aceştiaApă – corp lichid, format din atomi de hidrogen şi oxigenApă freatică – apă situată în interiorul scoarţei terestre, cel mai aproape de suprafaţa acesteiaApă geotermală – apă cu temperaturi ridicate Areal – teritoriu delimitat, care are una sau mai multe proprietăţi diferite faţă de alte întinderi înconjurătoare; teritoriu de răspândire (repartiţie) a unui element sau fenomenArabil – porţiune dintr-un anumit teritoriu transformată prin procese de modificare mecanică a solului (arare); teren, teritoriu care poate fi aratArc – element sau fenomen care are aspectul unei figuri geometrice de această formă; poate fi: arc montan (regiune muntoasă sub forma unui arc), arc insular, arc vulcanic, arc de meridianArctic - element sau fenomen situat între Polul Nord şi Cercul Polar de Nord (Cercul Polar Arctic); se referă la regiune arctică, ocean arctic, vânturi polare arctice, climă arctică, vegetaţie arcticăArgilă – rocă sedimentară compusă din particule de mici dimensiuni care nu permit trecerea apeiArhipelag – ansamblu de insule situate într-un ocean sau într-o mare, care au o anumită continuitate spaţială şi legătură între eleArid – fenomen referitor la insuficienţa precipitaţiilor: areal cu precipitaţii reduse Artezian – proces de ridicare naturală a apelor subterane de la adâncime spre suprafaţăAstenosferă – stratul vâscos situat la baza plăcilor litosferice Asteroid – corp ceresc aparţinând sistemului solar; are dimensiuni mici în raport cu planetele şi sateliţii acestora; între Marte şi Jupiter există un brâu de asteroiziAşezare umană – grupare delimitată de oameni, locuinţe ale acestora şi teritoriul pe care se află situatAtlantic – referitor la Oceanul Atlantic; de exemplu climat atlantic, ţărm atlantic, ţări atlanticeAtol – construcţie biogenă (coraligenă), de formă aproape circulară, cu altitudine foarte mică şi cu o suprafaţă acvatică închisă în interior (lagoon)Atlas – sistem de hărţi cu o anumită coerenţă tematică şi cu destinaţii diferite; pot fi atlase academice, atlase şcolare, atlase tematice, atlase rutiere etc.Atmosferă – geosferă terestră formată din totalitatea aerului care înconjoară planeta noastră; ea este formată din mai multe straturi şi are o formă turtită, datorită rotaţiei PământuluiAtomocentrală – centrală electrică bazată pe utilizarea combustibililor nucleari şi a energiei produse prin dezintegrarea acestora (energie atomică)Auroră – fenomen luminos observabil în atmosfera planetei, în apropierea celor doi Poli: auroră boreală (în nord) şi auroră australă (în sud)Austral – sudic; emisfera australă – emisfera sudică Avalanşă – deplasare bruscă a zăpezii acumulate (din cauze diferite) pe o pantă înclinatăAxă – linie imaginară care uneşte două sau mai multe puncte; are şi înţelesuri diferite de cele originare (axa polilor); de exemplu, se folosesc frecvent termeni cum ar fi: axă de transport, axă de comunicaţii etc.Axă terestră - linie imaginară care uneşte cei doi poli ai Pământului şi în jurul căreia se realizează mişcarea de rotaţie a acestuia; este denumită şi axa Pământului sau axa polilorAzonal – element sau fenomen în afara zonalităţii latitudinale (a – zonal)

Baltă – apă stătătoare, în general de mică adâncime, acumulată în mici denivelări ale reliefului Banchiză – strat de gheaţă, continuu sau fragmentat, situat în zonele polare, provenit din îngheţarea suprafeţei mărilor şi a oceanelorBaric – referitor la presiunea atmosferică; centru baric – centru de presiune; barometru – aparat de măsurare a presiunii aeruluiBazin hidrografic – suprafaţa de teren de unde un anumit râu şi afluenţii săi îşi adună apele; limita exterioară a bazinului hidrografic o reprezintă cumpăna apelorBazin minier – areal de unde este extras un minereu sau o altă resursă solidă a scoarţei terestreBiocenoză – asociere teritorială între plante, animale şi mediul lor de viaţă

116

Biogen – creat de plante sau animale Biogeografic – referitor la răspândirea plantelor şi a animalelorBiom – asociere vegetală (cu animalele care o populează) situată pe o arie extinsă, dezvoltată în raport cu elementele sale de mediuBiosferă – totalitatea plantelor şi a animalelor care trăiesc pe planeta noastră şi formează împreună geosfera „vie” (bios) a acesteiaBiotic - referitor la orice fenomen viuBiotop – suprafaţa corespondentă unei anumite asociaţii biotice (biocenoză) cu proprietăţile sale de mediuBoltă cerească – imaginea aparentă a cerului, aşa cum este văzută dintr-un punct situat pe PământBoreal – nordic Briză – vânt care suflă la ţărmul mării, ca efect al încălzirii inegale a aerului, pe apă şi pe uscatBrumă – cristale de gheaţă depuse pe suprafeţe răciteBuletin meteorologic – sinteză de informaţii care definesc caracteristicile atmosferei dintr-un anumit loc sau de pe o anumită suprafaţă; el cuprinde aprecieri referitoare la starea actuală a elementelor principale (temperatură, vânturi, precipitaţii), precum şi la evoluţia viitoare a acestora

Calcar – rocă sedimentară formată din carbonat de calciu, de culoare cenuşiu – albicioasă, în care eroziunea chimică a apelor creează relieful carsticCalea Lactee – asociere de stele vizibile pe bolta cerească, sub forma unui brâu albicios; reprezintă galaxia în care se află situat sistemul solar Calendar – formă convenţională de ordonare şi consemnare a ntervalelor naturale de timp (zi, săptămână, lună, an)Canion – vale adâncă, de mari dimensiuni sculptată de un râu sau fluviu (de exemplu Canionul fluviului Colorado)Cap – proeminenţă a uscatului care înaintează în mareCapitală – oraş care concentrează funcţiile politice şi administrative ale unui statCarst – fenomen legat de existenţa calcarelor pe care se dezvoltă un relief specific (relief carstic)Cartier – parte delimitată a unui oraş sau a unei localităţi mai mariCartografic – referitor la hărţiCartografie – ştiinţa reprezentării pe hărţi a suprafeţei terestre Cascadă – cădere bruscă a apei unui râu, fluviuCărbuni – roci sedimentare de origine organică, provenite din depunerile resturilor vegetale (în condiţiile absenţei oxigenului); prin acumularea acestora se formează strate care sunt acoperite apoi de alte strate fără substanţe organice; există mai multe varietăţi principale de cărbuni (după concentraţia de carbon şi puterea calorică), astfel: antracit, huilă, cărbune brun, lignit, turbă Câmp magentic – spaţiu în care îşi exercită influenţa un corp cu proprietăţi magneticeCâmpie – suprafaţă orizontală, cu altitudini relativ reduse (de la 0 la 200 m, chiar 300 m) şi un relief relativ neted; de obicei, câmpiile sunt formate prin acumularea sedimentelor aduse de factorii externi (râuri, torenţi, vânt) sau prin eroziunea acestoraCeaţă – situaţie meteorologică în care există o cantitate de vapori de apă dispersată într-o masă de aer care diminuează vizibilitateaChei – văi adâncite, cu pereţi verticaliChiciură – depunere de apă îngheţată pe suprafeţe reciCiclon – areal cu presiune atmosferică redusă şi un aspect turbulent al aerului Circ glaciar – formă de relief aproape circulară, sculptată de acţiunea gheţarilor montaniCircuitul apei în natură – traseu închis realizat de apă în natură, datorită proprietăţii acesteia de a trece de la o stare de agregare la altaClimat – varietate a climei caracteristică unui anumit teritoriu Climatic – referitor la climă: fenomen climatic, element climatic, nuanţă climatică, etaj climatic, regiune climatică

117

Climatologie – ştiinţa care se ocupă cu studiul climeiClimatosferă – „sfera” climatelor, reprezentând totalitatea tipurilor de climă de la suprafaţa Terrei Climă – situaţia mijlocie a elementelor meteorologice principale (temperatură, precipitaţii, vânturi) pe o suprafaţă întinsă şi pe un interval mare de timpColiziune – ciocnirea a două corpuri diferite; pot fi plăci sau microplăci litosferice (tectonice), munţi, continenteCometă – corp ceresc care se roteşte în jurul Soarelui, pe o traiectorie foarte alungită; are un aspect turtit, cu partea alungită (coadă) opusă Soarelui Comunitate – ansamblu de elemente biotice sau umane existente pe un anumit teritoriu de locuireConfluenţă – punct de întâlnire a două râuri sau pârâuriCon vulcanic – forma exterioară a unui vulcan care are aspectul asemănător corpului geometric denumit con şi este construită din lave şi alte materiale vulcaniceCondensare – proces de transformare a vaporilor de apă din stare gazoasă în stare lichidăConstantă solară – cantitate de energie primită de Pământ de la Soare, la limita superioară a atmosferei; această cantitate este constantăContinent – suprafaţă întinsă de uscat, bine delimitată prin mări şi oceane faţă de alte întinderi de uscat înconjurătoareContinental – fenomen, proces sau element cu dezvoltare continentală (climat, sistem montan)Continentalism – fenomen rezultat din întinderea uscatului continental; de exemplu, continentalism termicConurbaţie – asociere de mai multe oraşe mari sau foarte mari, comparabile între ele, pe un spaţiu apropiat Convecţie – mişcare ascendentă a corpurilor (aer, apă, roci), ca efect al încălzirii inegale a acestoraConvenţional – fenomen, semn sau model stabilit în urma unei înţelegeriCoordonate geografice – pereche de numere ce defineşte poziţia unui punct pe Glob faţă de Ecuator (latitudine) şi faţă de primul meridian (longitudine), exprimate în grade, minute şi secundeCosmos – termen general care reuneşte toate elementele, fenomenele şi procesele existente în afara PământuluiCrater – partea superioară a unui vulcan, de formă circulară, pe unde a ieşit sau iese lava la suprafaţă Crevasă – adâncitură în gheaţă sau zăpadă îngheţatăCriosferă – „sfera” de gheaţă a Terrei, formată din gheţari (continentali şi montani), banchiză, zăpezi, apa sub stare solidă din atmosferăCrivăţ – vânt geros care bate iarna în stepele din estul EuropeiCuestă – partea abruptă a unei forme de relief, perpendiculară pe straturile componente Culme – partea cea mai înaltă a unui deal sau a unui munte (interfluviu)Cumpăna apelor – partea cea mai înaltă care desparte bazine hidrografice învecinateCurbă de nivel – linia care uneşte pe hartă punctele situate la aceeaşi înălţimeCurent de convecţie – deplasarea unei mase topite din interiorul Pământului spre suprafaţăCurent oceanic – deplasarea permanentă a apelor oceanice la suprafaţă sau la adâncimeCută – încreţitură a stratelor scoarţei terestre generată de presiuni laterale asupra acestoraCutremur – mişcare bruscă a scoarţei terestre care se resimte la suprafaţa acesteia (epicentru), ca urmare a unei modificări produse în stratele situate la o anumită adâncime (hipocentru)

Deal – formă de relief pozitivă, de altitudine mijlocie (300 – 700 m)Debitul râului – cantitatea de apă transportată de un râu într-un anumit interval de timpDefileu – vale adâncă, cu pereţi abrupţi, săpată de un râu într-o zonă muntoasă (de exemplu Defileul Dunării)Deltă – zonă de vărsare a unui râu sau a unui fluviu într-o mare sau un lac întins, prin mai multe braţe, care au împreună un aspect apropiat de un triunghi şi al literei greceşti Δ (delta)

118

Demografic – orice element, fenomen sau proces referitor la populaţie (număr, densitate, evoluţie, repartiţie); are la bază termenul grecesc „demos” - poporDemografie – ştiinţa care se ocupă cu studiul populaţieiDensitatea populaţiei – numărul de locuitori pe o unitate de suprafaţă (de obicei km2)Depresiune – areal mai coborât în raport cu zonele înconjurătoare; în cazul reliefului, prin depresiune se înţelege o regiune mai coborâtă faţă de zonele învecinate (deluroase sau montane); în sens meteorologic, depresiunea este o regiune cu presiune scăzută (ciclon), înconjurată de areale cu presiune mai ridicată, situate în jurul acesteia Deriva continentelor – fenomen de deplasare a continentelor unele în raport cu altele; teoria a fost construită de Alfred Wegener (1912) cu mult înaintea teoriei deplasării plăcilor tectoniceDesalinizare – proces de extragere a sărurilor din apa oceanică sau marină, în urma căruia rezultă apă dulce şi sareDeşert – suprafaţă întinsă, formată din stânci, pietriş şi nisip, în care vegetaţia este foarte rară şi precipitaţiile foarte reduse (de exemplu Deşertul Sahara); există relief deşertic, vegetaţie deşertică, climat deşertic etc.Deşertificare – fenomen de transformare a unor suprafeţe de teren în deşerturiDezagregare – proces de fragmentare mecanică a rocilor fără schimbarea proprietăţilor chimiceDiurn – fenomen care are o desfăşurare pe parcursul unei zileDomeniu – diviziune majoră a planetei care defineşte şi delimitează câte o caracteristică referitoare la un element calitativ: domeniul oceanic şi domeniul continental, domeniul subteran, domeniu de viaţă etc.Dorsală oceanică – lanţ muntos submarin (asemănător dorsalei unui peşte), extins pe mari dimensiuni, cu rift (atlantic) sau ridge (cu rift inactiv)

Echinocţiu – data la care ziua este egală ca durată cu noaptea (21 martie şi 23 septembrie) pe întreaga suprafaţă a globuluiEclipsă – fenomen astronomic prin care un corp ceresc devine invizibil, parţial sau total, ca urmare a acoperirii sale de un alt corp cosmic (eclipse de Lună, eclipse de Soare)Ecologic – element, fenomen sau proces referitor la raportul dintre plante, animale şi mediul lor de viaţăEcologie – ştiinţa care se ocupă cu studiul relaţiilor dintre organisme şi mediul lor de viaţăEcosistem – întindere (suprafaţă) formată dintr-o asociere de plante şi animale (biocenoză) şi teritoriul pe care se află situate (biotop)Ecuator – linie imaginară, trasată pe suprafaţa Globului terestru, la distanţă egală între cei doi poli; este cea mai lungă paralelăEcuatorial – element, fenomen sau proces situat în apropierea Ecuatorului: climă ecuatorială, vegetaţie ecuatorială, regiune ecuatorialăEfect de seră – încălzirea suprafeţei Pământului ca efect al rolului protector al atmosferei (asemănător unei sere), prin care se micşorează pierderea radiaţiei şi a căldurii în spaţiul cosmicEmisferă – jumătate din suprafaţa unei sfere; în raport cu Ecuatorul, există emisfera nordică şi emisfera sudică, iar în raport cu primul meridian (şi meridianul opus, de 180°), există o emisferă vestică şi o emisferă esticăEndemic – plantă sau animal care trăieşte şi îşi are originea doar într-o anumită regiuneEndoreic – areal cu scurgere interioară unde apa nu ajunge la mareEolian – referitor la vânt; energia eoliană reprezintă energia vântului; relieful eolian este relieful creat de vânt; centrala eoliană este o centrală electrică bazată pe energia vântuluiEpicentru – proiecţia cea mai apropiată pe suprafaţa Pământului a undelor seismice provenite din interiorul scoarţei din locul unde se produce un cutremur (hipocentru) Eră geologică – cea mai mare diviziune a timpului geologic; există era arhaică (cea mai veche, cu peste 2,5 miliarde ani), proterozoică (1,5 miliarde ani), paleozoică (345 milioane ani), mezozoică (145 milioane ani) şi neozoică (70 milioane ani)

119

Eroziune naturală – ansamblu de fenomene şi procese care au loc în mod natural la suprafaţa scoarţei terestre şi duc la modificarea (erodarea) acesteiaEroziune torenţială – eroziune determinată de precipitaţii abundente care cad într-un interval scurt de timpErupţie – fenomen vulcanic prin care sunt aduse la suprafaţă din interiorul Pământului materiale solide (bolovani, pietre), gazoase sau topite (sub formă de lavă)Estuar – loc de vărsare a râurilor în mare, sub forma unei pâlnii; estuarele apar în regiuni unde acţiunea produsă de ridicarea sau coborârea nivelului oceanului (maree) nu permite acumularea aluviunilorEvaporare – transformarea apei în vapori de apă, sub influenţa călduriiExogen – element, fenomen sau proces situat la exteriorul scoarţei terestreExosferă – partea exterioară a atmosferei unde, datorită atracţiei reduse, particulele de aer pot părăsi atmosferaExpansiunea fundului oceanic – creşterea suprafeţei oceanice ca efect al deplasării laterale a riftului medio – oceanicExtraatmosferic – situat în afara atmosferei

Factor – element material sau energetic capabil să producă o acţiune (directă sau indirectă) asupra altor elemente; de exemplu: factor genetic al climei, factor biotic, factor antropic, factor extern, factor geografic, factor modelator etc.Faleză – ţărm înalt, care limitează spre mare sau ocean marginea uscatului Falie – ruptură verticală a stratelor geologiceFaună – totalitatea animalelor existente pe un anumit teritoriuFazele Lunii – aspectul iluminării suprafeţei Lunii de către Soare în momente diferite ale rotaţiei sale în jurul PământuluiFertilitatea solului – proprietate a solului de a oferi plantelor substanţe organice, anorganice, aer şi apă, într-o formă utilizabilă de sistemul radicular al acestoraFiord – golf îngust şi alungit, cu apă adâncă, mărginit de abrupturi, format în urma eroziunii produse de gheţariFisură – crăpătură în scoarţa terestră, în roci sau în gheaţăFloră – totalitatea plantelor existente pe un anumit teritoriuFluvial – referitor la elementele, procesele şi fenomenele datorate existenţei şi acţiunii unui fluviuFluvio – glaciar – fenomen, proces, element format (creat) atât de râuri, cât şi de gheţariFluviu – apă curgătoare cu un bazin hidrografic extins şi un debit ridicat, care se varsă direct în mareFormă de relief – aspectul exterior concret al neregularităţilor suprafeţei terestreFosă (abisală) – adâncitură situată pe fundul oceanelor; groapă abisalăFosile – vieţuitoare sau urme ale acestora, păstrate în straturile geologiceFreatic – strat acvifer situat la cea mai mică adâncime în apropierea suprafeţei pământuluiFront atmosferic – suprafaţă de separare a două mase de aerFulger – fenomen optic rezultat din descărcarea electrică produsă în nori sau între noriFurtună – stare a vremii caracterizată prin precipitaţii, vânturi puternice şi, frecvent, prin descărcări electrice

Galaxie – aglomerare de stele din spaţiul cosmic, legate între ele gravitaţional ca aspect, mod de formare şi mişcareGalaxia noastră – galaxie în care se află sistemul nostru solar; ea este denumită Calea LacteeGeofizică – ştiinţă a Pământului care se ocupă cu studiul proprietăţilor fizice ale Terrei

120

Geografie – ştiinţă care se ocupă cu interacţiunea dintre societatea omenească şi mediul ei de viaţă, cu elemente, fenomene, procese şi rezultate (sisteme, structuri) ale acestei interacţiuni, de la nivel planetar, până la întinderi foarte miciGeologie – ştiinţă care se ocupă cu studiul alcătuirii, structurii şi evoluţiei litosfereiGeosferă – sistem al planetei aproape sferic, reunind elementele, fenomenele şi procesele proprii unei anumite componente: aer (atmosferă), apă (hidrosferă), relief (reliefosferă), scoarţa solidă (litosferă), vieţuitoare (biosferă), oameni (antroposferă)Geosinclinal – structură geologică în coborâre a scoarţei terestre în care se depun sedimente; acestea, în urma unor presiuni laterale se cutează şi se transformă în munţiGlaciar – referitor la existenţa gheţii şi a gheţarilor (relief glaciar etc.)Glaciologie – ştiinţa care se ocupă cu studiul gheţarilorGheţar – acumulare de gheaţă care ocupă întinderi mai mari; există gheţari continentali (de calotă) şi gheţari montaniGheizer – erupţia la suprafaţă a apei încălzite provenite din interiorul scoarţei terestreGlob – termen folosit pentru denumirea Pământului ca întregGlob geografic - model fizic al Pământului, de mici dimensiuni, care redă planeta ca întreg şi forma ei, pe care sunt reprezentate continentele, oceanele şi reţeaua principalelor coordonate geograficeGlobal – fenomen, element sau proces cu desfăşurare la nivelul globuluiGolf – porţiune a mării sau a oceanului care pătrunde în interiorul uscatuluiGrindină – fenomen atmosferic în care căderea picăturilor de ploaie este însoţită de gheaţăGrotă – gol subteran în rocile calcaroase

Hartă – desen care redă micşorat, selectiv, generalizat şi convenţional, o anumită porţiune a suprafeţei terestre, pe baza unui raport dintre mărimile din realitate şi cele reprezentate, numit scară de proporţie; există mai multe tipuri de hărţi, de exemplu hartă politică (care redă statele), hartă climatică (cu tipuri de climă) etc.Hazard – fenomen brusc şi neprevăzutHidroenergie – energia apelor curgătoareHidrografia uscatului – totalitatea apelor situate pe întinderile de uscat ale continentelorHidrografic – referitor la apa organizată sub forma unei reţele (reţea hidrografică)Hidrologie – ştiinţa care se ocup cu studiul apelorHidrosferă – geosferă terestră formată din totalitatea sărilor de agregare şi a formelor sub care se găseşte apa în naturăHipocentru – locul din interiorul Pământului unde se produce ruperea stratelor şi declanşarea cutremurelor de pământHipsometric – referitor la altitudine (înălţime)Hipsometrie – totalitatea liniilor de aceeaşi altitudine reprezentate pe o hartă, care delimitează arealele cuprinse între ele (de exemplu harta hipsometrică)Humus – partea superficială a solului, în care este acumulată substanţa organică

Iaz – lac creat de omIceberg (aisberg) – bloc de gheaţă care pluteşte pe suprafaţa oceanului Impermeabil – strat care nu permite trecerea apeiIndustrie – proces de transformare a materiilor prime (agroalimentare, energetice sau minerale) în produse, cu ajutorul diferitelor procese tehnologiceIndustrializare – fenomen de dezvoltare teritorială cantitativă a industriilor pe un anumit teritoriuInfiltrare – pătrunderea apei în solInlandsis – calotă glaciară continentalăInsulă - suprafaţă de uscat înconjurată de apăInterfluviu – parte mai înaltă a reliefului, situată între două râuri apropiate („între fluvii”)

121

Interplanetar – situat în „spaţiul dintre planete”, dar în sens larg în spaţiul cosmicIntertropical – fenomen sau proces cu dezvoltare în zona cuprinsă între cele două tropiceIntracolinar – situat între dealuriIntramontan – situat între munţiIntravilan – situat în interiorul oraşelorIntrazonal – situat în interiorul unei zone latitudinaleIntruziv – provenit din interiorul scoarţeiInundaţie – fenomen de revărsare a apelor în albia majorăIonosferă – strat superior al atmosferei (la peste 80 km), ionizat, care reflectă undele radioIrigaţii – proces de suplimentare a apei din sol, prin procese tehnologiceIstm - zonă mai îngustă care leagă o peninsulă de continentIzolinie – linie ce uneşte punctele reprezentate pe hartă, care au aceleaşi valori ale elementelor măsurate; pentru temperatură – izoterme; pentru presiune – izobare, pentru adâncimi - izobate etc.Izvor – loc în care apa iese din adâncime la suprafaţă; poate fi artezian, carstic, permanent, intermitent (izbuc), termal etc.

Înălţime – distanţa verticală de la o suprafaţă de reper până la un punct măsurat; poate fi înălţime absolută (de la nivelul 0 m) sau relativă (de la o anumită valoare)Îngheţ – fenomen fizic de trecere a apei din stare lichidă în stare solidă

Junglă – pădure ecuatorială sau subtropicală foarte deasă, etajată, păstrată în stare naturală

Lac – acumulare de apă stătătoare, formată în depresiuni naturale sau artificiale; pot fi lacuri naturale (carstice, glaciare etc.) şi antropiceLacustru – referitor la lac: bazin lacustru, suprafaţă lacustră, vegetaţie lacustră etc.Lanţ montan – succesiune continuă de masive şi culmi muntoase, desfăşurată pe întinderi mariLatitudine – depărtarea aparentă a unui punct, măsurată în lungul meridianului, faţă de Ecuator; se exprimă prin unghiul la centru cuprins între raza ecuatorială şi cea care ajunge la acel punctLavă – materie topită din interiorul scoarţei, adusă la suprafaţă de erupţiile vulcanice Legendă – reunire de simboluri şi semne care desemnează modul în care sunt reprezentate pe hartă elementele din realitateLinia internaţională a datei – linie convenţională situată cu aproximaţie în lungul meridianului de 180°, unde are loc trecerea calendaristică de la o zi la altaLitoral – porţiune de teren situată la contactul mărilor şi oceanelor cu uscatul continentelorLitosferă – stratul solid situat la exteriorul scoarţei terestre, pe care se formează relieful; este împărţit în mai multe fragmente denumite „plăci litosferice” (sau plăci tectonice)Longitudine – depărtarea unui punct de primul meridian, exprimată în grade, minute şi secunde; longitudinea se măsoară în lungul paralelelor şi poate fi situată, faţă de primul meridian, spre vest (longitudine vestică) sau spre est (longitudine estică)Luna – satelit natural al Pământului; interval de timp al unei rotaţii complete în jurul PământuluiLuncă – fâşie de pământ din lungul râurilor, acoperită ocazional, la revărsări, cu apă

Magmatic – element, fenomen sau material care îşi are originea în interiorul scoarţei terestre (în magmă)Magmatism – fenomen de urcare a magmei spre suprafaţăMagmă – materie topită, situată în interiorul Pământului, de unde este adusă spre suprafaţă de curenţi de convecţie şi apoi de erupţiile vulcanice

122

Magnetism – proprietate a unor corpuri de a atrage fierul; magnetismul terestru este rezultatul comportării planetei ca un magnetMagnitudine – unitate şi scară de măsurare a intensităţii cutremurelor de pământMangrove – asociaţie vegetală de arbori şi arbuşti care se dezvoltă pe ţărmurile cu maree din zonele calde şi sunt adaptate oscilaţiilor nivelului măriiManta – strat din interiorul Pământului situat sub litosferă, de la suprafaţă până la adâncimea de 2900 km, alcătuit din materie topităMaree – oscilaţie periodică a nivelului oceanului planetar (formată din flux şi reflux), datorată atracţiei Lunii şi a Soarelui, Maritim – referitor la mare: climat maritim, port maritim, zonă maritimăMasiv muntos – regiune muntoasă evidenţiată şi delimitată, înconjurată de zone mai joaseMeandru – traseu sinuos al unui râu Mediteranean – referitor la Marea Mediterană: climat, vegetaţieMediu natural – spaţiu tridimensional caracterizat prin anumite elemente calitative (climatice, hidrografice, de vegetaţie, relief) cu o influenţă umană redusăMediu geografic – ansamblu de elemente, procese şi fenomene naturale şi socio – economice aflate în interacţiune, care definesc un anumit spaţiuMediu înconjurător – domeniu de viaţă al vieţuitoarelor şi al societăţii omeneştiMeridian – linie imaginară trasată pe suprafaţa globului, perpendiculară pe Ecuator care uneşte cei doi poliMeridional – sudicMeteorit – corp cosmic aparţinând sistemului solar format dintr-un nucleu solid şi un înveliş îngheţat; străbătând atmosfera, se topeşte prin frecare cu aceasta, având un aspect luminos („stea căzătoare”)Meteorologie – ştiinţa care studiază atmosferaMetropolă – oraş de mari dimensiuni şi de importanţă internaţionalăMezosferă – strat atmosferic situat la 50 – 80 km înălţime, unde temperatura scade cu înălţimea, de la 0˚ la -80˚; sferă internă a Terrei (manta inferioară)Mişcare de revoluţie – mişcarea unui corp cosmic din sistemul solar în jurul Soarelui Mişcare de rotaţie – mişcarea unui corp cosmic sferic în jurul propriei axeMlaştină – suprafaţă acvatică, de adâncime redusă, invadată de vegetaţieMobilitate – deplasarea vieţuitoarelor şi a oamenilor dintr-un loc în altulMonarhie – tip de stat în care conducerea este ereditară, transmisă, fiind asigurată de un monarh (rege sau împărat)Montan – referitor la munte: climat montan, relief montan, vegetaţie montană etc.Morenă – acumulare de pietrişuri depuse de gheţari la limita de topire a acestoraMunte – denumire generică pentru regiunile formate din roci dure, cu înălţimi mari (convenţional de peste 800 m), cu pante abrupte şi formate prin încreţirea scoarţei sau erupţii vulcanice Muson – vânt sezonier care bate între Oceanul Indian şi Asia

Natură – totalitatea elementelor fizice şi biotice care definesc un anumit teritoriuNatural – neinfluenţat sesizabil de omNaţional – teritoriu considerat ca loc de existenţă şi evoluţie istorică a unei naţiuniNaţiune - comunitate umană cu elemente de omogenitate rezultate din limbă, cultură, origini şi evoluţieNebulozitate – fenomen care atestă prezenţa norilor (acoperit cu nori) Nival – referitor la zăpadăNomadism – fenomen de deplasare periodică a unei populaţiiNor – ansamblu de particule de apă în diferite forme de agregare, reunite într-un anumit volum, cu o anumită omogenitate a caracteristicilor fizice ale acestuiaNord – punct cardinal situat în direcţia Stelei Polare

123

Nucleu – sferă internă situată în interiorul Terrei; în sens larg, reprezintă partea centrală a unui corp cosmic (stea, planetă, satelit)

Occidental – vestic Ocean – subdiviziune majoră a suprafeţei terestre, acoperită cu apăOceanic – referitor la ocean; climă oceanică, relief oceanic etc.Oraş – localitate caracterizată prin concentrarea populaţiei şi activităţilor economice, precum şi teritoriul acestora, care exercită o influenţă asupra spaţiului înconjurător mai apropiat sau mai îndepărtatOră – diviziune convenţională a timpului reprezentând 1/24 dintr-o ziOrbită – traiectorie după care un obiect cosmic se roteşte în jurul altui obiect cosmic mai mareOrientare – raportare la un sistem de referinţăOrizont – linia unde aparent cerul se uneşte cu PământulOrizont de sol – parte componentă (strat) a solului cu proprietăţi specifice (culoare, alcătuire etc.)Organic – referitor la existenţa materiei viiOrogeneză – mişcare de încreţire (cutare) şi de ridicare a scoarţei, în urma căreia se formează munţi (oros) sau lanţuri muntoaseOzonosferă – strat (zonă) a atmosferei situată între 20 şi 55 km altitudine, caracterizat prin concentrarea mai mare a ozonului

Pantă – suprafaţă înclinată a reliefuluiParalele – sistem de linii imaginare, de forma unor cercuri paralele cu Ecuatorul, care sunt trasate pe un globPas – loc de trecere mai coborât dintr-o parte în alta ale unei regiuni Pastoral – referitor la păşuni şi creşterea animalelor pe baza acestoraPădure – asociaţie vegetală formată predominant din arboriPământ – denumire generică atribuită planetei noastre, Terra, ca planetă a sistemului solar; denumire generică pentru sol (pământ)Pedologie – ştiinţa soluluiPedosferă – zonă de interferenţă dintre biosferă şi relief, unde se află situat solul ca sistem natural considerat, prin întinderea şi forma sa, o „sferă” a Pământului, comparabilă cu celelalte geosferePeisaj – înfăţişarea sub care se prezintă un anumit teritoriu, ca rezultat al interacţiunii dintre factorii naturali şi societatea omeneascăPeninsulă – porţiune a continentului care pătrunde în mare sau ocean şi este înconjurat din trei părţi de apăPerigeu – moment în care distanţa dintre două corpuri cosmice care se rotesc unul în jurul celuilalt este maximăPeriglaciar – situat în jurul („peri”) zonelor glaciarePeriheliu – poziţia pe orbita Pământului în care acesta este cel mai apropiat de SoarePeriurban – spaţiu situat la exteriorul unui oraş, dar legat de acestaPermeabil – capacitatea unei roci sau a unui strat de a permite trecerea apeiPeşteră – gol subteran creat de ape în roci calcaroasePetrol – lichid vâscos, de culoare brună – verzuie, format din hidrocarburi, inflamabil, cu o putere calorică ridicatăPiatră – denumire comună care desemnează o rocă tare; sinonim stâncă, însemnând „rocă dură”; de exemplu Munţii StâncoşiPietriş – rocă sedimentară necimentată, depusă în urma procesului de transport fluvial sau torenţialPisc – vârf; termenul „pisc” este folosit în ţările cu limbi neolatinePiscicultură – creşterea dirijată a peştilor Placă tectonică (litosferică) – diviziune majoră a scoarţei exterioare solide (litosfera)

124

Plajă – acumulare de nisip la ţărmul măriiPlan – desen la scară mare (1 : 5 000 – 1 : 20 000), selectiv, pe care sunt reprezentate elemente existente pe o suprafaţă de teren de dimensiuni relativ miciPlanetă – corp cosmic de dimensiuni mai mari, care nu are lumină proprie şi care se roteşte în jurul unei stelePlaniglob – hartă generală a suprafeţei terestre, care redă forma sferică a Terrei pe o suprafaţă plană Platformă continentală (platou continental) – suprafaţa situată în jurul unor arii continentale, reprezentând prelungirea submarină a continentului până la adâncimi de 200 – 300 m; este o câmpie submarină cu ape puţin adânciPlatou oceanic – întindere situată în oceane (la adâncimi de 4 000 – 6 000 m, cu aspect neted asemănător unor câmpii)Ploaie – fenomen meteorologic prin care apa din nori ajunge la suprafaţa PământuluiPluvial – referitor la ploaiePodgorie – regiune acoperită cu viţă de viePodiş – treaptă sau formă de relief cu altitudini mijlocii (între cele corespunzătoare câmpiilor şi cele montane), format dintr-o asociere de dealuri sau munţi erodaţi, cu un pronunţat caracter orizontalPol – punct al globului unde axa de rotaţie intersectează suprafaţa terestrăPolar – situat în apropierea PoluluiPolei – fenomen meteorologic de îngheţare a apei de precipitaţii sau a vaporilor din aer la contactul cu suprafeţe reciPoluare – schimbarea compoziţiei aerului ca efect al pătrunderii unor gaze produse de diferite activităţiPopulaţie – numărul de indivizi ai unei specii care trăiesc pe un anumit teritoriuPort – loc de acostare a navelor maritimePostglaciar – fenomen ulterior glaciaţiuniiPrecipitaţii – ansamblu de fenomene şi elemente prin care apa din atmosferă cade pe suprafaţa PământuluiPrerie – formaţiune vegetală ierboasă, nord-americană, asemănătoare stepelorPresiune – apăsare exercitată de un element (aer, apă) asupra suprafeţei Pământului sau a unor indivizi Primul meridian – meridian luat convenţional ca origine de numerotare a celorlalte meridiane spre est şi spre vestProces – ansamblu de transformări rezultate din interacţiunea unor elemente şi fenomene desfăşurate la suprafaţa terestrăProfil de sol – succesiunea de strate care pot fi observate într-o secţiuneProiecţie – reprezentarea elementelor cu distribuţie spaţială în planProiecţie cartografică – sistem de reprezentare a meridianelor şi paralelelor globului geografic, pe o suprafaţă plană, după anumite criterii

Radiaţie globală – cantitatea totală de radiaţie primită de la Soare pe o unitate de suprafaţăRadiaţie solară – fascicul de unde (radiaţii) emise de Soare, care ajung la suprafaţa terestră Rafinărie – instalaţie de transformare a petrolului în benzină, motorină şi diferite produse petrochimiceRâu – apă curgătoare cu caracter permanentReciclabil – element natural sau produs de om care poate să fie refolosit în urma unui proces tehnologicReciclare – reintroducerea unor elemente transformate în procese de producţieRecif – acumulare de coraliRegim hidrologic – oscilaţia nivelului şi a debitului râului în raport de caracteristicile climaticeRegim pluviometric - modul în care este repartizată într-un interval de timp cantitatea de precipitaţii

125

Regim termic – evoluţia temperaturii într-un interval de timp (mai mulţi ani, un an, o lună)Regiune – unitate spaţială identificată (regiune naturală, regiune geografică) sau construită (unitate administrativă), cu elemente de omogenitate interioară, limite şi caracteristici de funcţionalitateRelief – aspectul exterior al suprafeţei scoarţei terestre, care reuneşte totalitatea denivelărilor acestuia; se defineşte prin elemente altimetrice, aspect (morfografie), pante şi, frecvent, prin caracteristicile substratului Reliefosferă – suprafaţa exterioară solidă a scoarţei terestre (situată pe continente şi sub oceane), care reuneşte toate denivelările suprafeţei acesteiaRepublică – stat în care este luată în consideraţie voinţa populară (res publica), prin alegeri democratice, condus de un preşedinte, ales direct sau indirectResursă – element material sau energetic utilizabil în activitatea şi viaţa oamenilor printr-un proces de tip industrialResurse naturale – resurse existente ca atare în naturăRevoluţie (mişcare de) – mişcarea Pământului în jurul Soarelui în timp de un an, pe orbita sa (ecliptică)Revoluţie agrară – transformarea radicală, la un moment dat, a practicilor şi tehnicilor agricoleRevoluţie industrială - transformarea radicală a practicilor şi tehnicilor cu un caracter industrialRift – adâncitură în scoarţa terestră (suboceanică sau continentală) prin care magma urcă la suprafaţă şi prin care părţile laterale sunt îndepărtate ca efect al acestui procesRocă – ansamblu de minerale asociate într-un corp care redau o anumită omogenitate caracteristicilor fizice şi chimice ale unei porţiuni delimitate din scoarţa terestrăRotaţie (mişcarea de) – mişcarea realizată de Pământ în jurul propriei axeRoza vânturilor – formă grafică de reprezentare a punctelor cardinale şi intercardinaleRural – referitor la fenomene, elemente şi procese situate în regiuni unde predomină activitatea şi aşezările agricole

Sahel – zonă naturală şi de vegetaţie situată între savane şi deşert, aflată în curs de aridizare şi deşertificareSalin - săratSalină – mină de sare (ocnă)Salinitate – concentrare în săruriSalinizare – proces de creştere în soluri a concentraţiei în săruriSare – mineral format din sodiu şi clorSat – localitate de dimensiuni mici, cu o populaţie redusă numeric, ocupată cu activităţi agricole Satelit – corp cosmic care se roteşte în jurul unei planeteSavană – vegetaţie ierboasă subtropicală, cu arbori, arbuşti, ierburi înalte, situată în regiuni intertropicale cu două sezoane pluvialeScală – sistem referenţial care redă intervale de intensitate (de exemplu, pentru cutremure)Scară de proporţie – fracţie ce reprezintă raportul dintre dimensiunile de pe hartă şi cele de pe terenScoarţă terestră – parte superioară a scoarţei solide (litosfera), care cuprinde totalitatea neregularităţilor ei (relieful) şi corpurile materiale din care este formată (elemente, minerale, roci şi modul lor de aranjare, resurse)Sediment – acumulare de materiale provenite din eroziuneSedimentare – proces de depunere a materialelor provenite din eroziune (sedimente)Semperviriscent – vegetaţie cu ierburi sau arbori cu frunze permanente (care nu cad niciodată)Seism – fenomen de mişcare bruscă a scoarţei terestre (cutremur)Seismicitate – proprietate a scoarţei de a suferi mişcări bruşte, provenite din rearanjarea interioară a stratelorSeismologie – ştiinţa care se ocupă cu studiul cutremurelorSemideşert – întindere cu o vegetaţie mai bogată şi precipitaţii mai mari decât în deşerturi

126

Servicii – ansamblu de activităţi diferite de cele agricole sau industrialeSferă – corp geometric a cărui suprafaţă are toate punctele situate la aceeaşi distanţă faţă de un punct denumit centruSilvic – referitor la păduri („silva” – pădure în limba latină)Silvicultură – ocupaţia şi tehnica întreţinerii şi exploatării raţionale a pădurilorSistem solar – ansamblu de corpuri care gravitează în jurul Soarelui şi formează, împreună cu acesta, o structură legată prin forţa de atracţie gravitaţionalăSoare – stea de mărime mijlocie, aflată în centrul sistemului nostru solar, alcătuită predominant din hidrogen şi heliuSocial – referitor la societate (structură socială, organizare socială)Societate – comunitatea umană situată pe un anumit teritoriu şi modul ei de organizareSol – pătură afânată de la suprafaţa scoarţei terestre, de grosime redusă, compusă din substanţe minerale, humus, apă, aer, microorganisme, ce are ca principală proprietate fertilitatea, sau capacitatea de a satisface nevoile de apă şi substanţe nutritive ale plantelorSolstiţiu – moment al mişcării de revoluţie când iluminarea emisferei nordice este maximă (22 iunie) sau minimă (22 decembrie)Spaţiu – concept general al geografiei, prin care este definit locul de producere a fenomenelor geografice Spaţial – element, proces sau fenomen care se dezvoltă în spaţiuStat - spaţiu individualizat, mărginit de limite (graniţe) recunoscute internaţional, cu legislaţie, capitală şi monedă propriiStat federal – stat format din mai multe entităţi teritoriale interne (denumite „state”), în care acestea au o anumită autonomie în raport cu puterea centralăStat naţional – stat al cărui suprafaţă se suprapune unei anumite naţiuniStea – corp cosmic de formă aproape sferică, având lumină şi energie proprieSteaua Polară – stea situată în apropierea proiecţiei axei terestre (Polul Nord ceresc)Stepă – asociaţie ierboasă caracteristică climatului continentalStratosferă – strat al atmosferei situat deasupra troposferei (între 10 şi 20 km), caracterizat prin creşterea temperaturii, caracterul stratificat şi prezenţa stratului de ozonStrâmtoare – porţiune îngustă de apă mărginită de uscat, care face legătura între două măriStructură – mod de aranjare interioară a elementelor componente; structura geologică reprezintă modul de aranjare a stratelor; structura profesională a populaţiei reprezintă ponderea diferitelor grupe de oameni după activităţile practicate etc.Subducţie – proces de coborâre a unei plăci (sau microplăci) tectonice, aflată în contact cu o altă placă Sublimare – trecerea directă a apei din stare gazoasă în stare solidă (gheaţă)Submarin – acoperit de apa mărilor şi a oceanelor Submers – acoperit de apă; situat sub nivelul măriiSubsol – element sau fenomen situat sub suprafaţa soluluiSuburbie – cartier situat la periferia oraşului

Şa – porţiune mai joasă, de traversare a unui deal sau a unui munteŞelf – platou continental (platformă continentală)Şes – câmp netedŞiroire – proces de organizare a apei de precipitaţii

Taiga – pădure de conifere din zonele reci Taifun – fenomen meteorologic rezultat din trecerea unei depresiuni atmosferice (ciclon) pe suprafaţa oceanului şi continent Taluz – plan înclinat (abrupt) situat între două trepte de relief; de exemplu, taluzul continental

127

Tău – lac, baltăTectonosferă – „sfera” solidă formată din totalitatea plăcilor (şi a microplăcilor) tectonice aflate în mişcare reciprocă şi interacţiuneTectonic – referitor la elemente, fenomene şi forţe desfăşurate la nivelul planetei ca întreg, cu efect asupra scoarţei terestreTectonica plăcilor – proces de deplasare a plăcilor la suprafaţa scoarţei terestre şi unele în raport cu alteleTemperatură – expresia numerică a gradului de încălzire a unui corpTemporal – element cu dezvoltare în timpTerestru – fenomen, element, proces referitor la suprafaţa terestră şi la planetă ca întreg; de exemplu, an terestru, relief terestru, structura scoarţei terestre, animal terestruTeritoriu – întindere identificabilă şi delimitabilă pe care se dezvoltă o comunitate biologică sau umanăTermal – element, fenomen sau proces derivat din existenţa unor acumulări de materie (apă, magmă) cu temperaturi ridicateTermic – referitor la temperatura (căldura) unui corpTermometru – aparat de măsurare a temperaturii corpurilorTermosferă – strat al atmosferei unde temperaturile ajung la valori ridicate; „sferă” atmosferică având temperaturi ridicateTerra – denumire generică dată planetei noastreTorent – bazin hidrografic cu suprafaţa redusă, fără apă permanentă, cu activitate de eroziune şi transport, în condiţiile unor precipitaţii bogateTranslaţie continentală – deplasarea continentelor ca efect al acţiunii forţelor tectonice interneTrecătoare – pas Tropic – paralelă a globului terestru unde razele solare cad perpendicular la cele două solstiţii (Tropicul de Nord, la solstiţiul de vară şi Tropicul de Sud la solstiţiul de iarnă) şi între care are loc mişcarea aparentă a SoareluiTroposferă – strat inferior al atmosferei, situat până la 10 – 12 km, care concentrează ce mai mare parte din masa atmosferei şi unde are loc încălzirea acesteia începând de la contactul cu suprafaţa terestră, spre altitudini mai mariTsunami – valuri provocate de cutremureTundră – asociaţie de muşchi şi licheni în zona subpolară Turism – activitate referitoare la deplasarea oamenilor în scop recreativTuristic – referitor la fenomenul de turism (obiectiv turistic, traseu turistic, amenajare turistică, regiune turistică, geografia turismului etc.)

Ţărm – linie de contact dintre apă şi uscat; poate fi la marginea mării, a unui râu sau a unui lac

Umiditate – proprietatea unui corp de a avea în interiorul său vapori de apăUnivers – totalitatea fenomenelor, corpurilor, proceselor şi energiilor situate în exteriorul planetei noastreUrban – referitor la oraş; perimetru urban, populaţie urbană, aspect urban etc.Urbanizare – fenomen de creştere şi dezvoltare (demografică, teritorială, economică) a oraşelor

Val – oscilaţie a unei suprafeţe acvatice (oceanice, marine, lacustre)Vale – adâncitură alungită la suprafaţa scoarţei terestre, pe unde curge apa unui râu, torent sau fluviuVatra satului – teritoriu ocupat de locuinţe şi gospodăriile acestoraVânt – deplasarea aerului dintr-un areal cu presiune ridicată, spre un areal cu presiune scăztă

128

Vârf – partea cea mai înaltă a unui deal sau a unui munte Vegetaţie – totalitatea plantelor care se află situate pe un anumit teritoriuVersant – suprafaţa înclinată a unui deal sau a unui munte, care face legătura între părţile mai înalte şi mai joase ale acestuiaVreme – starea atmosferei la un moment dat şi într-un anumit locVulcan – crăpătură a scoarţei terestre, pe unde ajunge la suprafaţă magma din interiorul PământuluiVulcan noroios – ridicătură de pământ asemănătoare ca aspect vulcanilor, creată de emanaţiile de gaze amestecate cu apa în substraturi argiloaseVulcanism – totalitatea proceselor şi fenomenelor care fac posibilă apariţia la suprafaţa scoarţei a materiei provenite din interior

Zăpadă – tip de precipitaţii în care apa se află în stare solidă şi are forma unor cristale de gheaţăZonalitate – proprietate generală a climei, vegetaţiei, solurilor, tipurilor de mediu şi peisajelor, de organizare a elementelor şi fenomenelor componente pe fâşii latitudinale; zonalitatea rezultă din forma şi mişcările PământuluiZonă – suprafaţă de teren, de forma unei fâşii, dispusă în latitudine, în care anumite elemente, fenomene şi procese au trăsături comune pentru întreaga suprafaţă; zone de climă, zone de vegetaţie etc.Zonă naturală – fâşie longitudinală situată în lungul paralelelor, cu o relativă omogenitate a elementelor, fenomenelor şi proceselor naturale (vegetaţie, climă, soluri, mediu, peisaje) considerate în mod individual sau împreunăZonă termică – zonă latitudinală de temperatură

129

Bibliografie selectivă(pentru pregătirea cadrelor didactice)

(1) Ştiinţele educaţiei

Ardelean, A., Mândruţ, O. (2012), Didactica formării competenţelor, „Vasile Goldiş” University Press, Arad.

Cerghit, I (1997), Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti.Dulamă, Maria – Eliza (2010), Didactica axată pe competenţe, Presa Universitară Clujeană, Cluj –

Napoca.Dulamă, Maria – Eliza (2011), Despre competenţe: Teorie şi practică, Presa Universitară Clujeană,

Cluj – Napoca.Mândruţ, O. (coord.) (2014), Curriculum şi Didactică – elemente inovative actuale, „Vasile Goldiş”

University Press, Arad.Mândruţ, O., Dan, Steluţa (2014), Didactica geografiei, Editura Corint.Mândruţ, O., Dan, Steluţa (2015), Geografie – curriculum şcolar, Editura Corint.Mândruţ, O., Catană, Luminiţa, Mândruţ, Marilena (2012), Instruirea centrată pe competenţe,

„Vasile Goldiş” University Press, Arad.Negreţ – Dobridor, I. (2005), Didactica nova, Editura Aramis, Bucureşti.Negreţ – Dobridor, I. (2008), Teoria generală a curriculumului educaţional, Editura Polirom, Iaşi.Noveanu, E., Potolea, D. (coord.) (2007), Ştiinţele educaţiei – dicţionar enciclopedic, vol. I, II,

Editura Sigma, Bucureşti.Okon, W. (ediţia poloneză, 1969), Didactică generală, E.D.P., Bucureşti.Oprea, Crenguţa – Lăcrămioara (2008), Strategii didactice interactive, E.D.P., Bucureşti.Păun, E., Potolea, D. (coord.) (2002), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,

Eitura Polirom, Iaşi.Potolea, D., Manolescu, M. (2006), Teoria şi metodologia curriculumului, MEC, PIR.Potolea, D., Manolescu, M. (2008), Teoria şi practica evaluării educaţionale. MEC, PIR.Potolea, D., Toma, Steliana, Borzea, Anca (coord.) (2012), Coordonate ale unui nou cadru de

referinţă al curriculumului naţional, E.D.P., Bucureşti.Stoica, A, Mihail, Roxana (2006), Evaluarea educaţională. Inovaţii şi perspective, Editura

Humanitas, Bucureşti. Stoica, A. (2003), Evaluarea progresului şcolar – de la teorie la practică, Editura Humanitas

Educational, Bucureşt.Vlăsceanu, L. (coord.) (2002), Şcoala la răscruce: schimbare şi continuitate în curriculumul

învăţământului obligatoriu, Polirom, Iaşi.

(2) Geografie fizică şi umană (lucrări de bază: manuale, cursuri, tratate)

Bailly, A., Béquin, H, Scariati, R. (2017), Introducere în geografia umană, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi.

Ciulache, S. (2002), Meteorologie şi climatologie, Editura Universitară, Bucureşti.Ciulache, S., Ionac, Nicoleta (2003), Dicţionar de Meteorologie şi Climatologie, Ars Docendi,

Bucureşti.Cristopherson, R. W., Ginger, Birkeland (2016), Geosystems (An Introduction to Physical

Geography), Pearson.Groza, O., Muntele, I. (2005), Geografia umană generală, Ed. Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi.Guran – Nica, Liliana, Dragomir, Mariana (2006), Geografie umană generală, Editura Fundaţiei

„România de Mâine”, Bucureşti.Ianoş, I. (2000), Sisteme teritoriale, Editura Tehnică, Bucureşti.Ielenicz, M., Comănescu, Laura (2003), Geografie fizică generală, Editura Universitară, Bucureşti.

130

Ielenicz, M., Comănescu, Laura (2009), Geografie fizică generală cu elemente de cosmografie, Editura Universitară, Bucureşti.

Lesenciuc, C. D. (2017), Pământul – sistem cosmic, Editura Tehnopress, Iaşi.Mândruţ, O. (2003 – 2017), Geografie fizică (manual), Editura Corint, Bucureşti.Mândruţ, O. (2012), Cartografie, „Vasile Goldiş” University Press, Arad.Mândruţ, O. (2012), Geografie fizică şi umană generală, „Vasile Goldiş” University Press, Arad.Mândruţ, O. (2014), Elemente de epistemologie a geografiei, „Vasile Goldiş” University Press,

Arad.Mândruţ, O. (2017), Geografie universală, „Vasile Goldiş” University Press, Arad.Mehedinţi, S. (1931), Terra, vol. I, II, Editura „S. Ciornei”, Bucureşti.Mehedinţi, s. (1931), Terra – introducere în geografie ca ştiinţă, Bucureşti.Mihăilescu, V. (1968), Geografie teoretică, Editura Academiei, Bucureşti.Muntele, I., Ungureanu, Al. (2017), Geografia populaţiei, Editura Sedcom Libris, Iaşi.Neguţ, S. (2010), Geografie umană, Editura Academiei, Bucureşti.Nicolae, I. (2004), Geografie umană şi economică, Universitatea Bucureşti.Nicolae, I. (2011), Antropogeografie, Editura Universitară, Bucureşti.Norton, W. (1998), Human Geography, Oxford University Press, U.K.Pişotă, I., Zaharia, Liliana, Diaconu, D. (2010), Hidrologie, Editura Universitară, Bucureşti.Posea, G., Mândruţ, O. (1976), Geografie fizică generală, E.D.P., Bucureşti.Posea, G., Armaş, Iuliana (1998), Geografie fizică. Terra – cămin al omenirii, Editura

Enciclopedică, Bucureşti. Povară, Rodica (2009), Meteorologie generală, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti.Povară, Rodica (2009), Climatologie generală, Editura Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti.Rădoane, Maria, Dumitriu, D., Ichim, I. (2001), Geomorfologie, I, II, Editura Universitară, Suceava.Romanescu, Gh. (2010), Geografie fizică de la A la Z, E.D.P., Bucureşti.Ungureanu, Al. (2000), Geografie umană generală, Editura Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi.Ungureanu, Al. (2000), Geografia resurselor naturale, Editura Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi.Ungureanu, Al., Groza, O., Muntele I. (coord) (2002), Moldova – populaţia, forţa de muncă şi aşezările umane în tranziţie, Editura Corson, Iaşi.Ungureanu, Al., Petrea, D. (2007), Geografie generală, PIR – MECTS, Bucureşti.Ungureanu, Irina (2005), Geografia mediului, PIR – MECTS, Bucureşti.

(3) Geografie educaţională

Bârgăuanu, P., Mândruţ, O. (1976), Metodica predării geografiei, E.D.P., Bucureşti.Codrean, Paula Ioana (2006), Introducere în didactica geografiei pentru învăţământul

preuniversitar românesc, Editura TIPOMC, Oradea.Codrean, Paula Ioana (2010), Contribuţii la didactica geografiei din învăţământul preuniversitar

românesc, Editura TIPOMC, Oradea.Dulamă, Maria Eliza (2001), Elemente din didactica geografiei, Editura Clusium, Cluj-Napoca.Dulamă, Maria Eliza (2002), Modele, strategii şi tehnici didactice activizante – cu aplicaţii la

geografie, Editura Clusium, Cluj-Napoca.Dulamă, Maria Eliza (2006), Metodologie didactică, Editura Clusium, Cluj – Napoca.Dulamă, Maria Eliza, Roşcovan, Serafima (2007), Didactica geografiei, Editura BOns Offices,

Chişinău.Mândruţ, O. (1998), Ghidul profesorului pentru clasa a VI-a, Editura Corint, Bucureşti.Mândruţ, O. (2000), Geografia României – Ghidul profesorului pentru clasa a VIII-a, Editura

Corint, Bucureşti.Mândruţ, O. (2003), Geografie – ghidul profesorului pentru clasele IX – XII, Editura Corint,

Bucureşti.Mândruţ, O. (2006), Didactica geografiei I, II, Proiectul pentru învăţământul rural, MEN.

131

Mândruţ, O. (2012, coord.), Instruirea centrată pe competenţe la geografie în învăţământul preuniversitar, „Vasile Goldiş” University Press, Arad.

Mândruţ, O. (2010), Competenţele în învăţarea geografiei. Ghid metodologic pentru aplicarea curriculumului de geografie din învăţământul preuniversitar, Editura Corint, Bucureşti.

Mândruţ, O. (2017), Geografie educaţională, „Vasile Goldiş” University Press, Arad. Mândruţ, O., Apostol, Gabriela (1998), Geografie – curriculum şcolar – ghid metodologic, Editura

Corint, Bucureşti.Mândruţ, O., Apostol, Gabriela (2003), Geografie – ghidul profesorului pentru clasele V – VIII,

Ghid metodologic, Editura Corint, Bucureşti.Mândruţ, O., Dan, Steluţa (2014), Didactica geografiei, Editura Corint, Bucureşti.Mândruţ, O., Dan, Steluţa (2016), Geografie – curriculum şcolar, Editura Corint, Bucureşti.Societatea Română de Geografie (2006), Elemente de didactică aplicată, Editura CD Press.

(4) Documente reglatoare şi metodologice

CNEE (1996), Ghid general de evaluare şi examinare (coord. Adrian Stoica), Bucureşti.MEN, CNC (2001), Curriculum naţional – Ghiduri metodologice de aplicare a programelor

clasele IV – VIII (pe arii curriculare), Bucureşti.MEN, ISE, Programele şcolare pentru clasele IV – XII, www.edu.ro şi

http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2017-progr/45-Geografie.pdfSNEE (1999), Ghid de evaluare la geografie, Editura Trithemus, Bucuresti.SNEE (2001), Evaluarea curentă şi examenele. Ghid pentru profesori (coord. Stoica, A.), Editura

ProGnosis, Bucureşti.UIG (2016), International Charter on Geographical Education (Proiect)UVVG (2012 - 2017) – http://www.uvvg.ro.cdep (pagina de publicaţii): cuprinde principalele

lucrări din domeniul geografiei educaţionale referitoare la competenţe, curriculum, didactică şi proiectarea instruirii

(5) Surse internet (după Carmen Roxana Firu, în Curriculum şi didactică – Dimensiuni inovative actuale, „Vasile Goldiş” University Press, 2014, pg. 137 - 138)

Virtual Library of Ecology: site-ul este dedicat conservării speciilor în pericol şi ecosistemelor protejate, http://www.conbio.rice.edu/vl/browse

National Parks Worldwide: site-ul cuprinde o listă de URL-uri care oferă informaţii despre parcurile naturale din întreaga lume; http://nationalparks.mypage.org/

Greenpeace http://www.greenpeace.fr/ Virtual Library of the Environment; http://earthsystems.org/VL/ European Environmental Agency: bază de date, link-uri, intrări pe teme (apă, aer,

biodiversitate etc.) http://www.eea.eu.int/ MBWEB: un site educaţional pentru pasionaţii de biologie marină;

http://life.bio.sunysb.edu/marinebio/frame13742.html GEOSOURCE: o listă de 356 de link-uri spre site-uri tematice;

http://www.library.nu.nl/geosource/reciprocal.html National Geographic Online: un site cu hărţi, fotografii, călătorii etc.

http://nationalgeographic.com/ Image Collections: site-ul oferă 300000 de fotografii şi imagini ale planetelor si sateliţilor,

obţinute în urma misiunilor navetelor spaţiale; http://www.nasm.edu/ceps/rpif/rpif.html Mars Pathfinder: site-ul oferă imagini “live” de pe suprafaţa planetei roşii;

http://mars.jpl.nasa.gov/MPF/indexO.html Le Volcanisme: repartiţia vulcanilor activi,animaţie etc;

http://www.districtparthenay.fr/parthenay/creparth/jpou/volcanisme.htm

132

Tectonică, seisme şi vulcani; http://www.ggl.ulaval.ca/personnel/bourque/s1/tectonique.pl.html

Cauzele şi consecinţele seismelor; http://www.seismo.unr.edu/index.html MapQuest: atlas american care furnizează date şi hărţi despre toate ţările şi majoritatea

marilor oraşe; http://www.mapquest.com/ DutchESS: geografia Australiei şi Oceaniei; http://www.kb.nl/dutchess.ned/74/27/ Rivernet: un site despre fluviile lumii; http://www.rivernet.org/welcomef.htm Roscoff: viaţa marină văzută de pe staţia Roscoff; http://www.sb-roscoff.fr/ Webmineral: un splendid atlas mineralogic;

http://webmineral.brgm.fr.8003/mineraux/Main.html MeteoFrance: site-ul oferă informaţii cuprinzătoare despre meteorologie;

http://www.meteo.fr/ Resurse cartografice; http://www.intercarto.fr/index.htm Cartografie:o recenzie a tuturor hărţilor disponibile pe Internet; http://oddens.geog.uu.nl/ Hărţi online http://www.esri.com si http://www.geoclip.net/fr/ Atlas Houot: o colecţie de hărţi care acoperă programele de istorie si de Geografie;

http://perso.club-internet.fr/al_houot/ Eurostat: serviciul de statistică al Uniunii; Europene

http://europa.eu.int/en/comm/eurostat/servfr/home.htm UNESCO: statistici privind 200 de ţări; http://unescostat.unesco.org NOAA: sateliţii Programului american NOAA prezintă roadele observaţiilor(cicloni,

vulcani, incendii de păduri etc.); http://www.ngdc.noaa.gov/ U.E.; http://europa.eu.int/ France: istoria si geografia Franţei; http://www.france.diplomatie.fr/ France: atlasul pe regiuni; http://perso.wanadoo.fr/geh/eval/flash01/fr_rclip.htm Atlasul Germaniei: hărţi tematice (cu Wincarto); http://brandenburg.de/statreg/ Africa online; http://www.africaonline.com/ Chine: un site cu link-uri despre China, Hong Kong si Taiwan;

http://asia.lib.umich.edu/china/index.htm New York: un atlas digital cu peste 150 de hărţi; http://130.166.124.2/Nypage1.html Delta Dunării: album foto; http://delta.unibuc.ro/index.html GeoNet: site dedicat integrarii noilor tehnologii în predarea istoriei si geografiei;

http://www.fdn.fr/~fjarraud/ Datice: site-ul Academiei din Reims propune sfaturi si resurse pentru utilizarea imaginilor

spaţiale în predarea geografiei; http://www.acreims.fr/datice/histgeo/spot/index.htm Geography Lessons: un site cu resurse didactice pentru profesori.;

http://www.edhelper.com/cat42.htm Académie de Rennes: un site despre integrarea noilor tehnologii în predarea istoriei si a

geografiei; http://www.ac-rennes.fr/pedagogie/hist_geo/

(6) Atlase

(2018), Atlas de geografie generală pentru clasele V – VI, Editura Corint, Bucureşti.(2018), Atlas geografic şcolar, Editura Corint, Bucureşti.

133