GENEVA

Republica și Cantonul Geneva este numele celui mai vestic canton sau stat confederal al Elveției, împrejmuit pe aproape toate părțile de Franța și centrat în orașul Geneva. Suprafața Cantonului Geneva este de 282 km². Cantonul este izolat de celelalte cantoane elvețiene. Granițele actuale ale cantonului au fost stabilite în 1815. În 1584 Geneva devine un "aliat etern" al Confederației Elvețiene. În timpul Republicii Elvetice, Geneva nu făcea parte din Elveția, ci din Franța. Cantonul Geneva s-a unit cu Confederația în 1815, după ce a fost extins cu teritorii franceze și savoiare la Congresul de la Viena. Patrie a Reformei lui Calvin, Cantonul Geneva a fost tradițional o fortăreață protestantă. Totuși, în ultima parte a secolului al XX-lea, proporția catolicilor a crescut, în mare parte din cauza imigrației din Europa centrală. Acum în canton locuiesc mai mulți catolici decât protestanți. Zonele franceze care înconjoară cantonul sunt majoritar catolice. Geneva (în franceză Genève, în germană Genf) este un oraș elvețian situat în extremitatea vestică a țării, capitală a cantonului cu același nume.Cu o populatie de 200 000 locuitori, este al doilea oraș al țării (după Zürich) și primul din zona franceză. Geneva este situată pe malul celui mai mare lac din Elvetia, lacul Leman (lacul Geneva) sip e cele doua maluri ale raului Rhone, care se varsa aici in Lacul Geneva si respective raul ArveDirect la marginea lacului s-au strâns multe bănci, mari hoteluri (palate), magazine de ceasuri și bijuterii. Orașul Geneva este un centru comercial și financiar. Un mare număr de bănci elvețiene au sediul aici, în special cele care operează în sectorul private banking. Industria serviciilor este foarte importantă pentru Geneva, unde se află sediile multor corporații multinaționale, precum și ale multor organizații internaționale, precum Națiunile Unite sau Uniunea Poștală Internațională. Ca centru financiar, orașul Geneva este de importanță internațională. Agricultura este importantă în împrejurimile Genevei, în special în privința producției de făină și vin.Instrumentele și mașinile de precizie sunt o altă branșă în care economia Cantonului Geneva e puternică. Aceasta se reflectă în producția tradițională de orologii din Geneva.  Pe malul lacului se gaseste monumentul Brunswick care adaposteste mormantul ducelui Charles II de Brunswick. Acesta a lasat averea sa orasului Geneva cu conditia de a i se ridica o replica a Mausoleului Scaligeri din Verona. In apropierea acestui monumet este o placuta ce marcheaza locul unde Sissi la 10 septembrie 1898, la debarcaderul portului, a fost asasinată, soția împăratului austriac Franz Joseph. Traversand podul Mont Blanc catre malul stang, se ajunge la Gradina Englezeasca, unde veti vedea doua curiozitati : Orologiul Inflorit, o incununare a traditiei orasului si Monumentul National, care comemoreaza retrocedarea orasului Geneva, Elvetiei, in 1815.Simbolul industriei ceasurilor genoveze cunoscute mondial, faimosul Ceas Inflorit facut in bordura Gradinii Englezesti in 1955, este o capodopera a tehnicii si a frumusetii.Este constituita din 8 cercuri concentrice in care culorile variaza in functie de sezon si dupa tipul de planta care formeaza covorul. Acul care indica secundele este cel mai mare din lume, masurand 2.5 metri in lungime. Constructia Zidului Reformatorilor in Parc des Bastions incepe in anul 1909, anul in care s-au aniversat 400 de ani de la nasterea lui Jean Calvin, care a coincis cu implinirea a 350 de ani de la fondarea Academiei din Geneva. Zidul a fost construit in continuarea celor care  inconjurau orasul  pana la mijlocul secolului XIX. In centrul zidului, inalt de 5 metri sunt reunite marile figure ale miscarii: Guillaume Farel (1489-1565), unul dintre primii sustinatori ai Reformei, Jean Calvin (1509-1564), cel supranumit “papa” reformatorilor, Theodore de Beze

(1513-1605), primul rector al Academiei sau John Knox (1513-1572), aflat la baza implementarii cultului presbiterian in Scotia. De o pare si de alta se afla statui si bazoreliefuri reprezentand mari personaje protestante din diferite tari calviniste si momente cruciale in dezvoltarea miscarii. Tot aici se afla inscriptionata deviza reformei si a Genevei: Post tenebras lux (Dupa intuneric, vine lumina).  Unul dintre cele mai vizitate monumente este Catedrala Saint-Pierre situata in partea veche a orasului. Un muzeu subteran prezinta evolutia locului si implantarea crestinismului in oras. Este completat de Muzeul Reformei situat in Maison Mallet. Un culoar subteran, redeschis cu ocazia deschiderii muzeului, leaga cele doua cladiri. 557 scari trepte duc in turnul de nord al catedralei, pentru a revela fabuloasa panorama a lacului si a orasului. La Clemence este unul dintre cele mai mari clopote, cantarind 6 tone, si a fost ridicat in acest turn in 1407.  Prima faza a  constructiei catedralei incepe in anul 1160 si dureaza aproape un secol. Numeroase lucrari de restaurare si reconstructie au adus modificari importante planului original.La mijlocul secolului XVI, implementarea Reformei si a filosofiei ei de austeritate a bulversat interiorul edificului, golindu-l de toate obiectele ornamentale si distrugand decorurile pictate. Doar vitraliile au fost crutate in cursul acestui proces de curatare. Fatada neo-clasica actuala dateaza de la mijlocul secolului XVIII, inlocuind-o pe cea in stil gotic. Partea veche a orasului este un muzeu in sine, pastrand arhitectura tipica a unui oras european de secol XVIII. Numeroase personalitati au trait in acesta parte a orasului, printre care si Jean-Jacques Rousseau sau Franz Liszt, Voltarire.

Traditii

Incepand cu anul 1818, un castan aflat la Treille este folosit pentru a determina inceputul primaverii. Persoana care este insarcinata cu observarea arborelui se numeste sautier, un termen aparut in secolul XV in Geneva , care desemneaza gardianul Casei orasului si este executorul ordinelor consiliului, purtand o haina in culorile Genevei. Acesta trebuie sa noteze ziua aparitiei primului mugure si sa dea un comunicat de presa care este preluat de presa locala. In prezent, purtatorul acestei functii a ajuns la numarul 70 si exercita functiile de Secretar Permanent si de Director al Serviciului Marelui Consiliu. Toamna este si ea sarbatorita in joia care urmeaza primei duminici a lunii septembrie, prin sarbatorea care se numeste Jeune genevois. Dupa traditia locala, aceasta sarbatoare comemoreaza vestea masacrului din Saint-Barthelemy adusa de catre hughenotii veniti la Geneva. Geneva ocupă primul loc (la egalitate cu Zürich) în lista orașelor cu cea mai bună calitate a vieții.

Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor a fost o organizație interguvernamentală înființată în urma Conferinței de Pace de la Paris care a pus capăt Primului Război Mondial și precursoarea Organizației Națiunilor Unite. Societatea a fost prima organizație internațională de securitate având obiectivul principal să mențină pacea mondială. În perioada de maximă dezvoltare, între 28 septembrie 1934 și 23 februarie 1935, a avut 58 membri. Stabilite în Pactul Societății Națiunilor, scopurile principale ale Societății erau prevenirea războiului prin securitate colectivă, dezarmarea, și rezolvarea disputelor internaționale prin negociere și arbitraj. Printre altele erau tratate și probleme precum condițiile de muncă, tratamentul corect a locuitorilor indigeni, traficul de persoane și a drogurilor, comercializarea armelor, sănătatea mondială, prizonierii de război, și protejarea minorităților din Europa.

Filozofia diplomatică a Ligii Națiunilor, a reprezentat o schimbare radicală a gândirii politice față de ultimele sute de ani precedenți. Societatea nu dispunea de forțe armate proprii, ci depindea de Marile Puteri pentru a-și pune în aplicare rezoluțiile, menținerea sancțiunilor economice pe care Societatea le impunea sau să i se ofere o armată pe care Societatea să o poată folosi când va fi necesar. Cu toate acestea, ezitau adesea să o folosească. Sancțiunile puteau de asemenea să nemulțumească membrii Societății, prin urmare nu se puteau conforma cu acestea. Când Societatea i-a acuzat pe soldații italieni că ținteau corturile medicale ale Crucii Roșii în timpul celui de-al Doilea Război Italo-Etiopian, Benito Mussolini a răspuns că „Societatea Națiunilor este extrem de eficientă atunci când ciripesc păsărelele, dar își pierde complet utilitatea atunci când atacă uliii”. După o serie de succese și unele eșecuri din anii 1920, Liga s-a dovedit neputincioasă în fața agresiunii Puterilor Axei din anii 1930. Germania a părăsit Societatea Națiunilor, urmată apoi de Japonia, Italia, Spania și alții. Declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial a însemnat eșecul scopului principal al Societății, acela de a împiedica o nouă conflagrație mondială. Organizația Națiunilor Unite a înlocuit-o după sfârșitul războiului și a moștenit un număr de agenții și organizații fondate de Societate. Organizația Națiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai importantă organizație internațională din lume. Fondată în 1945, după al Doilea Război Mondial, are astăzi 193 de state membre. Întemeierea ei a constat din semnarea, de către membrii ei fondatori, a Cartei Organizației Națiunilor Unite. Potrivit acestui document, ONU are misiunea de a asigura „pacea mondială”, „respectarea drepturilor omului”, „cooperarea internațională” și „respectarea dreptului internațional”. Sediul central al organizației este la New York. ONU utilizează 6 limbi oficiale: araba, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola. Aproape toate reuniunile oficiale sunt traduse simultan în aceste limbi. Aproape toate documentele pe suport hârtie sau "on-line" , sunt traduse în aceste șase limbi. În funcție de anumite circumstanțe, unele conferințe și documente de lucru sunt traduse numai în engleză, franceză sau spaniolă. Drepturile omului au fost motivul principal pentru crearea Națiunilor Unite. Atrocitățile celui de-al Doilea Razboi Mondial și genocidurile au determinat ca noua organizație să prevină tragedii similare în viitor. Un prim obiectiv a fost acela de a crea un cadru legal pentru a lua în considerare și a lua hotărâri asupra violarilor drepturilor omului. Organizația Națiunilor Unite obligă toate statele membre să promoveze „respect universal pentru, și observarea drepturilor omului” și să ia „măsuri împreună și separate” în această privință. Declarația Universală a Drepturilor Omului, deși nu legală, a fost adoptată de Adunarea Generală în 1948 ca un standard comun de realizare pentru toți. Adunarea de obicei are în vedere probleme legate de drepturile omului.

Organizația Națiunilor Unite și diferitele agenții ale sale joacă un rol important în implementarea și respectarea principiilor dinDeclarația Universală a Drepturilor Omului. Un astfel de caz este sprijinul acordat de organizație țărilor ce se află în tranziție spre democrație. Asistența tehnică în realizarea alegerilor libere și corecte, îmbunătățirea structurilor judiciare, revizuirea constituțiilor, antrenarea oficialilor drepturilor omului și transformarea mișcărilor armate în partide politice au contribuit mult la democratizare în lume. Romania a aderat la ONU in 1955.

]

Crucea Rosie

Solferino, o mica localitate din nordul Italiei. Teribila inclestare de forte dintre trupele franco-italiene si cele austriace a lasat pe campul de lupta peste 40.000 de morti si raniti. Strigatele disperate ale ranitilor ramaneau fara raspuns ...     Aflat prin acele locuri, Henry Dunant (1828-1910), tanar cetatean al Genevei, este zguduit de spectacolul halucinant al miilor de raniti abandonati.Este cuprins de indignare si de mila. Ajutat de taranci curajoase el incepe sa-i ajute pe raniti.  Patru ani mai tarziu,la Geneva,ia fiinta,din initiativa lui Dunant " Comitetul din Geneva pentru ajutorarea militarilor raniti". In octombrie 1863 sunt adoptate, in zece rezolutii, functiile comitetelor pentru ajutorarea ranitilor. Semnul distinctiv sub care va actiona personalul acestor organizatii va fi o cruce rosie pe fond alb. emblema reprezinta, in semn de omagiu adus lui Henry Dunant, cetatean elvetian, inversul steagului Elvetiei, care este o cruce alba pe fond rosu.    Aceste zece rezolutii sunt considerate ca actul de nastere al Crucii Rosii.  Crucea Rosie Romana a luat fiinta la 4 iulie 1876.

  Conform Legii Societatii Nationale de Crucea Rosie din Romania, nr.139/1995 si Statutului sau, Crucea Rosie Romana este persoana juridica de drept public, autonoma, neguvernamentala, apolitica si fara scop primordial. Ea isi desfasoara activitatea cu caracter umanitar, ca organizatie de ajutor voluntar, auxiliara a autoritatilor publice.    Ea functioneaza atat in timp de pace, cat si in timp de razboi, pe baza Legii nr.139/1995, a Statutului propriu, si a Conventiilor de la Geneva din august 1949, la care Romania este parte.

Istoric Rolex

Istoricul Rolex este strans legat de spiritul vizionar si de pionierat al fondatorului sau, Hans Wilsdorf. Nascut in Bavaria in 1881, tanarul Hans Wilsdorf a intrat in lumea orologeriei elvetiene la inceputul secolului XX cand ceasul de buzunar era inca o regula. Hans Wilsdorf a inceput sa viseze un ceas care sa fie purtat la mana. Ceasurile de mana din acea vreme nu erau foarte exacte. Erau considerate niste simple bijuterii dedicate in principal femeilor si erau produse doar in cantitati mici. Inventiv si curios din fire, Hans Wilsdorf a anticipat imensul potential al ceasului de mana. Convins ca ar putea fi in acelasi timp si elegant, si precis si fiabil, si-a consacrat intreaga energie transformarii acestui vis in realitate. In 1905, la vartsta de 24 de ani, Hans Wilsdorf a creat la Londra o companie specializata in distributia ceasurilor in Marea Britanie si in tarile din Imperiul Britanic. Pentru a convinge publicul de fiabilitatea acestor piese inovatoare, le-a echipat cu mecanisme mici si foarte precise, fabricate de o companie orologera elvetiana de la Bienne. Din aur sau argint, aceste ceasuri au atras atentia persoanelor moderne cu inclinatii sportive din intregul Imperiu Britanic. In 1908, Wilsdorf si-a semnat creatiile cu un nume de marca – Rolex. Usor de pronuntat in orice limba europeana si suficient de scurt pentru a incapea pe cadranul unui ceas.In cautarea preciziei cronometrice Pentru a convinge un public circumspect, Hans Wilsdorf s-a concentrat intai pe calitatea mecanismelor. in incercarea neobosita de a le imbunatati fiabilitatea, le-a supus unor teste constante realizate de catre organizatii de control al calitatii. Aceasta cautare continua a preciziei cronometrice i-a adus un succes rapid.

In 1910, Rolex a primit primul certificat original elvetian acordat unui ceas de mana de catre Centrul de evaluare oficiala a ceasurilor de la Bienne. Patru ani mai tarziu, in 1914, Observatorul Kew din Marea Britanie a acordat ceasului de mana Rolex un certificat de precizie de categoria „A”, o distinctie care pana atunci fusese rezervata exclusiv cronometrelor marine. Din acel moment, ceasul de mana a devenit sinonim al preciziei. In 1919, dupa primul razboi mondial, Hans Wilsdorf a creat la Geneva societatea Montres Rolex SA. Prin apropierea de Bienne unde se fabricau mecanismele, a castigat un control direct asupra productiei carcaselor si a produsului finit.Nasterea ceasului etans In 1926, s-a facut un nou pas inainte prin crearea primului ceas rezistent la apa si la praf. Sub numele de „Oyster”, aceasta piesa era compusa dintr-o carcasa inchisa ermetic care, la fel ca un seif in miniatura, furniza o protectie optima pentru mecanism. in anul urmator, modelul Oyster a traversat in stare de perfecta functionare Canalul Manecii, purtat de o tanara inotatoare englezoaica, Mercedes Gleitze, al carui sprijin Wilsdorf il obtinuse pentru promovarea produsului sau. Aceasta va fi numai una din numeroasele asocieri ale superioritatii marcii Rolex cu spiritul aventurier si cutezator. Cu ocazia acestui eveniment marcant, Wilsdorf a publicat o reclama pe prima pagina a ziarului Daily Mail, proclamand succesul ceasului etans si facand public debutul Rolex Oyster si marsul sau triumfal in intreaga lume. Mecanismul automatic Modelul Oyster avea curand sa propuna o noua functie inovatoare. Anul 1931 a adus nasterea rotorului Perpetual, un mecanism automatic care permitea ceasului sa functioneze in mod continuu, fiecare miscare a incheieturii incarcand automat mecanismul. Acest sistem sta la originea tuturor ceasurilor automatice moderne. in scurt timp, ceasurile cu intoarcere manuala aveau sa devina invechite. Pentru Rolex, lumea se transforma intr-un laborator viu. Oceanele, varfurile muntilor sau orice conditii extreme ar fi existat pe glob, au servit la testarea excelentei ceasurilor care s-au ridicat la inaltimea asteptarilor. Din 1930, compania a furnizat modele Oyster Perpetual numeroaselor expeditii de cucerire a Everestului. Ceasuri pentru profesionisti La inceputul anilor 1950, datorita stapanirii la perfectie a preciziei cronometrice si etanseitatii, Rolex a dezvoltat ceasuri profesioniste care serveau drept instrumente si ale caror functii mergeau mult mai departe decat simpla indicare a timpului. Aceste ceasuri erau dedicate noilor activitati profesionale, ca scufundarile la mare adancime, aviatia, alpinismul si explorarile stiintifice. Lansat in 1953, Submariner a fost primul ceas garantat sa ramana perfect etans la o adancime de 100 de metri. Aceste ceasuri au generat un entuziasm de durata si s-au impus ca simboluri ale reusitei. In 1953, echipata cu un Oyster Perpetual, expeditia condusa de Sir John Hunt, Sir Edmund Hillary si Tensing Norgay a fost prima care a atins varful Everestului. in 1960, batiscaful Trieste al lui Jacques Piccard s-a scufundat la 10.916 metri in Groapa Marianelor din Oceanul Pacific. Un prototip Oyster conceput special pentru mari adancimi, Deep Sea Special, fixat de carena, a rezistat unei presiuni de peste o tona pe centimetru patrat. Ceasuri de mare prestigiu In anii 1940, Rolex a creat ceasuri prestigioase care aveau sa fie purtate de unele dintre cele mai mari personalitati ale lumii. in 1945, Rolex a conceput Datejust, primul ceas de mana care indica data intr-o fereastra de pe cadran. in 1956, a fost introdus modelul Day-Date. Era vorba despre primul ceas din lume care afisa data si ziua saptamanii ortografiata in intregime.

Rolex se caracterizeaza prin stabilitatea sa remarcabila inca de la creare si prin consecventa deosebita in fata provocarilor. Fiecare din liderii sai a avut initiative curajoase, contand pe progres si desprinzandu-se de traditie atunci cand a fost necesar, pentru a asigura succesul marcii. La inceputul anilor 1960, extinderea companiei a necesitat construirea unei noi cladiri la Geneva. Noul edificiu, cu un design arhitectural de avangarda, sub forma a doua turnuri de sticla, a fost inaugurat in 1965. In 1963, André J. Heiniger i-a succedat lui Hans Wilsdorf, care a murit in 1960. André Heiniger venise la Rolex la varsta de 28 de ani si si-a consacrat primii ani in cadrul companiei dezvoltarii pietelor si societatilor afiliate de la nivel extern.3 in 1954, Hans Wilsdorf l-a numit Director Comercial la Geneva. Un adevarat strateg, André Heiniger a preluat controlul asupra destinului Rolex. Profitand de vasta sa experienta in domeniu, a accelerat dezvoltarea companiei si a intarit prezenta Rolex la nivel mondial, transformand marca de ceasuri intr-un brand universal si unul din cele mai prestigioase nume de ceasuri din lume. Un om cu convingeri ferme, André Heiniger a dat dovada de acelasi simt al anticiparii ca si predecesorul sau. in anii 1970, Rolex a participat activ la dezvoltarea primului mecanism elvetian cu cuart, dar, spre surprinderea tuturor, a hotarat sa ramana fidel ceasului mecanic. Aceasta decizie a dovedit ca André J. Heiniger era unul din marii vizionari ai orologeriei contemporane si a permis Rolex sa salveze segmente intregi din industria elvetiana de fabricare a ceasurilor. André Heiniger s-a implicat in intarirea vizibilitatii marcii. Anii 1960 si 1970 au adus parteneriate intre Rolex si evenimente sportive, personalitati exceptionale din domeniu, precum si artisti de renume mondial. Aceste asocieri au contribuit la aparitia in industria luxului a initiativelor de sponsorizare a actiunilor culturale si sportive. In 1976, pentru a sarbatori a 50-a aniversare a modelului Oyster, André Heiniger a creat programul filantropic Rolex Awards for Enterprise. Aceste premii ofera asistenta financiara acelor vizionari care cauta noi moduri de a spori cunoasterea asupra lumii si de a imbunatati calitatea vietii pe planeta. Acesti ani de extindere au dus la o recunoastere intarita si au deschis drumul spre urmatorul capitol din istoria companiei. In 1992, Consiliul de Administratie l-a numit pe Patrick Heiniger in functia de Director General al companiei. De formatie si profesie avocat, specialist in drept international si in legislatia privind proprietatea intelectuala, Patrick Heiniger a lansat imediat actiuni de aparare a marcii la nivel mondial. Sub acest impuls, la mijlocul anilor 1990, Rolex a facut o alegere strategica fundamentala si a decis integrarea verticala a mijloacelor sale de productie. Aceasta initiativa era menita sa garanteze controlul asupra fabricarii componentelor principale din ceasurile marcii, asigurandu-i astfel autonomia. in acest context, Rolex SA, noua denumire a companiei din 2002, a cumparat partenerul istoric de la Bienne, Manufacture des Montres Rolex SA, in 2004. Programul de integrare verticala a necesitat o consolidare a tuturor activitatilor Rolex situate in cantonul Geneva, in trei locatii, si construirea unei noi unitati de productie, la standardele cele mai inalte. Acestea au devenit complet operationale intre 2000 si 2006. Design-ul flexibil si multilateral reflecta imaginea unei companii aflata in continua evolutie, anticipand si raspunzand cererilor pietei, asigurand astfel suprematia produselor sale.Cu un statut autonom datorita unitatilor sale solide de productie, Rolex intra in secolul XXI cu o determinare intarita. Mai puternica si mai prezenta ca niciodata in lume, datorita retelei sale de

filiale si importatori autorizati, centrelor de service si centrelor de formare a specialistilor, compania este gata sa cucereasca noi piete. In 2002, prin impulsul dat de Patrick Heiniger, Rolex a creat programul Rolex Mentor and Protégé Arts Initiative, dedicata sustinerii tinerilor artisti promitatori sub indrumarea unui mentor din disciplina respectiva. Acest program este doar o manifestare a traditiei filantropice a Rolex, ilustrata si prin numeroasele activitati ale Institutului Rolex. Numit in functia de Director General (CEO) al Rolex in 2009, Bruno Meier, care s-aalaturat grupului in 2005 in calitate de Director Financiar, se bazeaza cu intelepciune pe vasta sa experienta in sectoarele bancare si financiare pentru a asigura continuitatea marcii. Constient de provocarile pe care le aduce globalizarea, Bruno Meier conduce compania cu grija fata de mostenirea trecutului atent adaptata la cerintele unei lumi in continua schimbare, pentru a permite Rolex sa isi capitalizeze reusitele. Sub coordonarea sa, Rolex isi optimizeaza structura industriala si comerciala, sustinandu-si in timp pasiunea pentru inovatie si perfectiune.