generator de norme ale societatii civilecon Ńinutul acestei lucr ării are la baz ă studiul vast...

Generator de Norme ale Societatii Civile

2 Triunghiul de Aur al Democratiei

CUPRINS

În loc de prefaŃă …………………………………………………………… ………..pg 3 Introducere ………………………………………………………………………… ...pg 5 CAP.I CondiŃii necesare pentru acces spre o democraŃie reală şi ireversibilă ……………. pg 12 CAP.II RelaŃiile de dependenŃă dintre societatea civilă şi democraŃie……………………..pg 16 CAP.III Rolul SocietăŃii Civile la determinarea factorilor şi termenilor care definesc

puterea şi democraŃia ………………………………………………………………………………pg 23 3.1. Factorii şi termenii care definesc puterea şi democraŃia………………pg 23

3.2. EvoluŃia termenilor şi factorilor de putere care determină democraŃia în România postdecembristă ……………………………………….......pg 27 3.3. Valorificarea forŃelor care pot asigura progresul României după aderare la UE………………………………………………………………….pg 36

3.3.1. Strategii ale SocietăŃii Civile ……………………………… ..pg 37 3.3.2. Valorificarea opurtunităŃilor legate de aderarea la UE …….pg 44

ANEXA- A Privind reglementările care stau la baza înfiinŃării ONG-urilor………………...pg 46 ANEXA B Privind unele reglementări care stau la baza acŃiunilor ONG-urilor……………pg 127 ANEXA C Privind reglementările care sancŃionează faptele antisociale…………………...pg 128



Motto: România va deveni competitivă numai dacă îşi va dezvolta continuu inteligenŃa colectivă şi va dispune pentru aceasta de un management corespunzător! IOAN PUŞCAŞU

În loc de Prefa Ńa

Lucrarea “Triunghiul de Aur al Democra Ńiei ” a fost elaborată din necesitatea de a studia şi analiza raporturile de determinare şi influenŃare reciprocă dintre democraŃie şi factorii de exercitare a puterii, pentru a evidenŃia mecanismele destinate consolidării democraŃiei şi progresului întregii societăŃi româneşti şi a găsi răspunsuri la o serie de întrebări: De ce puterea nu este gestionată eficient de către elita politică? De ce corupŃia se naşte şi trăieşte în sânul administrării puterii? De ce şi cum alegătorii sunt siliŃi să se obişnuiască cu dezamăgirile oferite de politicieni? Care sunt mecanismele prin care se realizează coeziunea unei societăŃi moderne? etc.. Este o culegere de postulate, prin care se doreşte declanşarea unor acŃiuni de iniŃiere a proiectelor necesare îndeplinirii dezideratelor economico-sociale ale Ńării în condiŃii de eficienŃă maximă şi cu acelaşi grad de sacrificiu din partea tuturor membrilor apŃi ai societăŃii în vederea dezvoltării României în ritm rapid având ca reper realizările din UE. Oferă detalii cu privire la, gestionarea puterii în folosul comunitar, misiunea, rolul şi responsabilitatea societăŃii civile, în procesul de formare şi promovare a unei elite politice loaiale cetăŃenilor sau alegătorilor pe care îi reprezintă în actul de exercitare a puterii publice. Prezintă diferiŃi factori de risc sau favorabili pentru dezvoltarea unei societăŃi democratice care să satisfacă nevoile întregii comunităŃi româneşti.



Reliefează aspecte esenŃiale despre importanŃa economică şi administrativă, a sectorului public folosit, din păcate, în perioada postdecembristă de către elita politică doar pentru a-şi promova şi proteja propriile interese. În acelaşi timp cartea se adresează, tuturor celor ce sunt stânjeniŃi ori suferă din cauza, submediocrităŃii prestaŃiilor publice sau imoralităŃii faptelor comise de politicieni şi acoliŃii lor în actul de guvernare, cetăŃenilor (liber profesionişti, şomeri, muncitori, intelectuali, studenŃi, pensionari) care sunt interesaŃi şi preocupaŃi de aspecte ce vizează administrarea puterii publice în mod onest şi eficient pentru înfăptuirea unei democraŃii consolidate şi ireversibile. Se adresează în mod deosebit SOCIETĂłII CIVILE (contribuabililor) neasociate şi asociate, cu sau fără personalitate juridică, precum şi elitelor acesteia pentru a-i determina să reacŃioneze, în mod pertinent, organizat, prompt şi legal şi să intervină în cadrul procesului de exercitare şi gestionare a puterii publice, prin adoptarea unor norme şi principii specifice , necesare a fi respectate de către elita politică cu scopul de a elimina şi preveni manifestările sau deciziile deviate ale acestora de la interesul general. DedicaŃia este făcută în mod special Societ ăŃii Civile , întrucât trebuie conştientizată că, ea constituie factorul necesar şi decisiv în evoluŃia politico-economică a ROMÂNIEI numai dacă este suficient deschisă şi eficient organizată să acŃioneze, folosind inteligenŃa colectivă şi plenitudinea forŃelor progresiste, pentru a impune aplicarea cu rigurozitate în politica românească a principiilor competitivităŃii, responsabilităŃii civice şi moralităŃii în folosul binelui general. Prin această lucrarea se doreşte de asemenea să se lanseze o provocare şi clasei politice deoarece conŃinutul problematicii abordate o poate determina să înŃeleagă că, aceasta nu-şi poate atinge menirea decât dacă este construită din temelii pe principii de moralitate şi competenŃă. Clasa politică autohtonă, cum de mult timp încearcă, nu se poate autoepura şi nici autoperfecŃiona prin propriile acŃiuni şi energii (mai mult negative) ci, numai cu ajutorul şi prin intervenŃia fără scrupule a societăŃii civile care este obligată să înveŃe să mânuiască şi să strunească hăŃurile societăŃii politice. Cartea cuprinde trei capitole consacrate descrierii fenomenelor ce caracterizează gestionarea puterii şi evoluŃia democraŃiei şi trei Anexe care se referă la reglementări privitoare la dreptul de asociere şi care vin în sprijinul activităŃilor ONG-urilor. Autorul



INTRODUCERE

ConŃinutul acestei lucrării are la bază studiul vast al bibliografiei care se referă la drepturile omului şi analiza realităŃilor din evoluŃia societăŃilor europene (mai ales a Marii Britanii pe timpul guvernarii „doamnei de fier” Mar garet Thatcher ) şi a celei româneşti postdecembriste. Referitor la literatura privind drepturile omului este de menŃionat că, există un sistem al acestora cu vocaŃie de universalitate, respectiv sistemul creat în cadrul şi din iniŃiativa O.N.U., denumit de majoritatea autorilor "Sistemul drepturilor omului al O.N.U. " şi mai multe sisteme regionale: Sistemul european al drepturilor omului, Sistemul interamerican al drepturilor omului şi Sistemul african al drepturilor omului şi ale popoarelor. Documentele fundamentale în materia drepturilor omului în sistemul NaŃiunilor Unite sunt cele reunite sub denumirea "Carta interna Ńional ă a drepturilor omului". Acestea sunt:

1. DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului; 2. Pactul internaŃional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale. 3. Pactul internaŃional cu privire la drepturile civile şi politice. 4. Protocol facultativ referitor la Pactul internaŃional cu privire la drepturile

civile şi politice. 5. Al doilea Protocol facultativ la Pactul internaŃional referitor la drepturile

civile şi politice vizând abolirea pedepsei cu moartea. Declara Ńia Universal ă a Drepturilor Omului con Ńine un ansamblu de standarde

internaŃionale în domeniul drepturilor omului şi a devenit, cu trecerea timpului, unul dintre cele mai importante documente la care fac trimitere aproape toate normele juridice în acest domeniu.

Drepturile pe care le consacră sunt grupate în două categorii: 1. Drepturi civile şi politice

- dreptul la viaŃă; - dreptul la libertate; - dreptul la demnitate; - dreptul de a nu fi Ńinut în sclavie şi robie; - dreptul de a nu fi supus la tortură sau la pedepse sau tratamente crude,

inumane sau degradante; - dreptul la recunoaşterea personalităŃii juridice; - dreptul la egalitate în faŃa legii; - dreptul de a se adresa instanŃelor judiciare; - dreptul de a nu fi arestat, deŃinut sau exilat în mod arbitrar; - dreptul la un proces echitabil în materie civilă şi penală;



- dreptul la prezumŃia de nevinovăŃie până la pronunŃarea sentinŃei în public; - dreptul la respectarea vieŃii private; - dreptul la respectarea proprietăŃii; - dreptul la liberă circulaŃie; - dreptul la azil în caz de persecuŃie; - dreptul la o cetăŃenie; - dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie; - libertatea gândirii, a conştiinŃei şi religiei; - libertatea de opinie şi exprimare; - libertatea de întrunire; - libertatea de asociere paşnică; - dreptul de a participa direct sau prin reprezentanŃi la conducerea treburilor

publice; - dreptul de acces la funcŃiile publice ale Ńării sale.

2. Drepturi economice, sociale şi culturale: - dreptul la securitate socială; - dreptul la muncă şi la libera alegere a muncii; - dreptul la salariu egal pentru o munc ă egală; - dreptul de a întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate; - dreptul la un nivel de viaŃă corespunzător asigurării sănătăŃii sale, bunăstării

proprii şi a familiei; - dreptul mamei şi al copilului la ajutor şi ocrotire speciale; - dreptul la învăŃământ; - dreptul de a participa liber la viaŃa culturală a colectivităŃii.

Ecoul pe care l-a avut şi-l are acest document în conştiinŃa întregii lumi a făcut ca ziua de 10 decembrie , dată la care a fost adoptat, să fie declarată „Ziua drepturilor omului”.

Pentru punerea în aplicare a DeclaraŃiei Universale a Drepturilor Omului s-au deschis spre semnare şi ratificare, sub egida O.N.U., cele două pacte şi două protocoale care fac parte integrantă din Carta Universală a Drepturilor Omului, precum şi alte instrumente, toate cu valoare de tratate universal.

Pactul interna Ńional referitor la drepturile economice, sociale şi culturale , stabileşte nouă drepturi ale omului, preluând practic prevederile DeclaraŃiei Universale a Drepturilor Omului.

Pactul internaŃional referitor la drepturile civile şi politice corespunde în cea mai mare parte drepturilor civile şi politice prevăzute de DeclaraŃie. Nu conŃine dreptul la proprietate, dreptul de azil şi dreptul la o cetăŃenie, aşa cum acestea sunt cuprinse în DeclaraŃie, dar aduce în plus dreptul persoanei private de libertate de a fi tratată cu umanitate, dreptul persoanei de a nu fi întemniŃată pentru că nu este în măsură să execute o obligaŃie contractuală, dreptul la ocrotire al copilului din partea familiei, a societăŃii şi a



statului şi neretroactivitatea legii penale. De remarcat este faptul că acest pact stabileşte şapte drepturi de la care, în nici o

împrejurare, nu se admite nici o derogare. Este vorba de a şa-numitul „nucleu dur al drepturilor omului”, respectiv:

1. Dreptul la viaŃă; 2. Dreptul de a nu fi torturat sau supus unor pedepse sau tratamente crude,

inumane sau degradante; 3. Dreptul de a nu fi Ńinut în sclavie sau servitute; 4. Dreptul de a nu fi întemniŃat pentru neexecutarea unei datorii contractuale; 5. Dreptul de a nu fi condamnat pentru acŃiuni sau omisiuni care nu constituie

un act delictuos potrivit dreptului naŃional sau internaŃional, în momentul în care au fost săvârşite (neretroactivitatea legii penale);

6. Dreptul de recunoaştere a personalităŃii juridice; 7. Dreptul la libertatea gândirii, conştiinŃei şi religiei.

Primul Protocol facultativ referitor la Pactul internaŃional privind drepturile civile şi politice reglementează accesul particularilor la Comitetul drepturilor omului, atunci când pretind că sunt victime ale unor violări ale drepturilor enunŃate în pact. Comitetul drepturilor omului este compus din reprezentanŃi ai statelor părŃi la Pact, personalităŃi de înaltă moralitate şi având o competenŃă recunoscută în domeniul drepturilor omului. Compus din 18 membri, activitatea Comitetului este în detaliu reglementată de Pact. De reŃinut c ă primul Protocol facultativ stabile şte condi Ńiile în care un particular se poarte adresa Comitetului drepturilor omului:

a)- statul al cărui cetăŃean este să fie parte la Pact şi Protocol; b)- persoana respectivă să fi epuizat toate căile interne posibile; c)- sesizarea să fie semnată, să nu constituie un abuz al dreptului de a

sesiza şi să nu fie incompatibilă cu prevederile Pactului; d)- aceeaşi chestiune să nu fie în curs de examinare în faŃa unei alte instanŃe

internaŃionale pentru anchetă şi rezolvare. Al doilea Protocol facultativ la Pactul internaŃional relativ la drepturile civile şi politice

vizează abolirea pedepsei cu moartea. Acest instrument interzice executarea oricărei persoane fizice aflate sub jurisdicŃia unui stat şi obligă părŃile contractante să ia toate măsurile necesare pentru abolirea pedepsei cu moartea pe teritoriul aflat sub jurisdicŃia sa. Se admite rezerva aplicării pedepsei cu moartea în timp de război, dar rezerva să fie făcută numai cu ocazia ratificării sau aderării. Carta InternaŃională a Drepturilor Omului reprezintă, fără îndoială, nucleul sistemului O.N.U. al drepturilor omului. O.N.U. nu s-a limitat numai la aceste instrumente, în ultima jumătate de secol, problematica drepturilor omului a fost şi este în continuare o prioritate în activitatea NaŃiunilor Unite. AfirmaŃia este confirmată de numeroasele instrumente internaŃionale adoptate în acest sistem în cele mai diverse domenii de protecŃie a fiinŃei umane, precum:



- lupta contra discriminării, prejudecăŃilor, intoleranŃei şi apartheidului; - protecŃia drepturilor omului în perioada de conflict armat; - prevenirea şi reprimarea crimelor de război şi crimelor împotriva umanităŃii; - protecŃia împotriva sclaviei, servituŃii şi muncii forŃate; - combaterea traficului cu fiinŃe umane; - împiedicarea răspândirii şi traficului cu publicaŃii obscene; - protecŃia drepturilor omului în administraŃie şi justiŃie; - dreptul la o naŃionalitate şi drepturile persoanelor apatride; - regimul refugiaŃilor şi al persoanelor migrante; - libertatea de opinie şi exprimare; - dreptul la asociere; - dreptul la muncă şi la condiŃii corespunzătoare de muncă; - promovarea condiŃiei femeii; - protecŃia drepturilor copilului, adolescentului şi ale persoanelor care au

nevoie de asistenŃă; - dreptul la educaŃie şi dreptul la cultură; - dreptul la sănătate; - lupta împotriva terorismului; - dreptul popoarelor la pace şi dezvoltare etc.

Precizăm că România a ratificat marea majoritate a instrumentelor adoptate în acest sistem, între care toate documentele juridice care alcătuiesc Carta InternaŃională a Drepturilor Omului. Drepturile omului în sistemul european a fost iniŃiat de Consiliul Europei, organizaŃie interguvernamentală în cadrul căreia s-au adoptat, începând cu 1950, mai multe instrumente juridice, şi a fost dezvoltat şi de dimensiunea umană promovată în cadrul comunităŃilor europene şi al OrganizaŃiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa.

Cele mai importante instrumente care dezvoltă sistemul creat de Consiliul Europei sunt ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăŃilor fundamentale, adoptată la Roma, la 4 noiembrie 1950, şi Carta socială europeană, adoptată la 18 octombrie 1961.

ConvenŃia de la Roma a fost completată şi modificată succesiv prin 13 protocoale adiŃionale, cel de-al 11-lea consacrând un mecanism de control deosebit de eficient – Curtea European ă a Drepturilor Omului (cu sediul la Strasbourg ), mecanism care permite sesizarea CurŃii de către persoanele particulare, iar aceasta poate pronunŃa hotărâri obligatorii pentru statele părŃi la ConvenŃie.

ConvenŃia europeană a drepturilor omului consacră mai multe drepturi civile şi politice care au fost completate ulterior prin protocoalele 1,4,6,7,11,12, si 13. Acestea sunt următoarele:

- dreptul la viaŃă; - interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degra

dante;



- interzicerea sclaviei sau şerbiei şi a muncii forŃate; - dreptul la libertate şi la siguranŃă; - dreptul la un proces echitabil; - legalitatea pedepselor şi neretroactivitatea; - dreptul la respectarea vieŃii private şi de familie, a domiciliului şi a corespon-

denŃei; - libertatea de gândire, de conştiinŃă şi de religie; - libertatea de exprimare; - libertatea de întrunire şi de asociere; - dreptul la căsătorie; - dreptul la un recurs efectiv; - interzicerea discriminării; - dreptul la protecŃia proprietăŃii; - dreptul la instruire; - dreptul la alegeri libere; - interzicerea privării de libertate pentru datorii; - libertatea de circulaŃie; - interzicerea expulzării propriilor cetăŃeni şi dreptul de a intra pe teritoriul

statului al cărui cetăŃean este; - interzicerea expulzării colective de străini; - abolirea pedepsei cu moartea; - garanŃii procedurale în cazul expulzării de străini; - dreptul la două grade de jurisdicŃie în materie penală; - dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară; - dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeaşi

infracŃiune; - egalitatea între soŃi, între ei şi în relaŃiile cu copiii lor; - dreptul persoanei de a sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului, când

se pretinde victimă a unei încălcări a drepturilor recunoscute de ConvenŃie. Carta socială europeană, adoptată la 18 octombrie 1961 tot sub auspiciile

Consiliului Europei, stabileşte mai multe drepturi şi principii economice şi sociale şi a fost dezvoltată prin două protocoale, în 1988 şi 1991.

Principalele tratate adoptate pentru apărarea drepturilor omului în sistemul Organiza Ńiei Na Ńiunilor Unite

1. Carta O.N.U., adoptată la San Francisco, la 26 iunie 1945, în vigoare din 24

octombrie 1945, art. 1(3), 13(1)(b), 55(c), 56, 62(1-4), 76(c).


10Triunghiul de Aur al Democratiei

2. ConvenŃia OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite pentru EducaŃie ŞtiinŃă şi Cultură (UNESCO), adoptată la Londra, la 16 octombrie 1945.

3. ConstituŃia OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii (O.M.S.), adoptată la New York, la 22 iunie 1948.

4. Cartea InternaŃională a Drepturilor Omului - denumire generică pentru următoarele documente adoptate sub egida O.N.U.:

a) DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, adoptată prin rezoluŃie a Adunării Generale a O.N.U. la 10 decembrie 1948.

b) Pactul interna Ńional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale , adoptat la 19 decembrie 1966, în vigoare din 3 ianuarie 1976.

c) Pactul internaŃional cu privire la drepturile civile şi politice, adoptat la 16 decembrie 1966, în vigoare din 23 martie 1976.

d) Protocolul facultativ relativ la Pactul internaŃional privind drepturile civile şi politice, adoptat la 16 decembrie 1966, în vigoare de la 23 martie 1976.

e) Al 2-lea Protocol facultativ relativ la drepturile civile şi politice, vizând abolirea pedepsei cu moartea, adoptat la 15 decembrie 1989, intrat în vigoare în 1991.

5. ConvenŃia O.l.M. nr. 87/1948 privind libertatea sindicală şi apărarea dreptului de asociere, adoptată la 9 iulie 1948.

6. ConvenŃia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid, adoptată la 9 decembrie 1948.

7. ConvenŃia pentru reprimarea traficului cu fiinŃe umane şi a exploatării prostituării semenilor, adoptată la 2 decembrie 1949.

8. ConvenŃia nr. 100/1951 a O.l.M. privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculină şi a mâinii de lucru feminină pentru o muncă de valoare egală, adoptată la 6 iunie 1951.

9. ConvenŃia privind statutul refugiaŃilor, adoptată la 28 iulie 1951. 10. ConvenŃia asupra drepturilor politice ale femeii, adoptată la 20 decembrie 1952. 11. Protocolul de amendare a ConvenŃiei de la Geneva din 25 septembrie 1926 cu

privire la sclavie, adoptat la 23 octombrie 1953. 12. ConvenŃia referitoare la statutul apatrizilor, adoptată la 28 septembrie 1954. 13. ConvenŃia suplimentară cu privire la abolirea sclaviei, traficului cu sclavi şi a

instituŃiilor şi practicilor analoge sclaviei, adoptată la 7 septembrie 1956. 14. ConvenŃia asupra cetăŃeniei femeii căsătorite, adoptată la 29 ianuarie 1957. 15. ConvenŃia nr. 105/1957 a O.l.M. privind abolirea muncii forŃate, adoptată la 25

iunie 1957. 16. ConvenŃia nr. 111/1958 a O.I.M. privind discriminarea în domeniul forŃei de muncă

şi exercitarea profesiei, adoptată la 25 iunie 1958. 17. ConvenŃia privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăŃământului,

adoptată la 14 decembrie 1960. 18. ConvenŃia referitoare la reducerea cazurilor de apatridie, adoptată la 30 august



1961.

19. ConvenŃia privind consimŃământul la căsătorie, vârsta minimă pentru căsătorie şi înregistrarea căsătoriilor, adoptată la 7 noiembrie 1962.

20. ConvenŃia internaŃională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, adoptată la 21 decembrie 1965.

21. Protocol privind statutul refugiaŃilor, adoptat la 31 ianuarie 1967. 22. ConvenŃie asupra imprescriptibilităŃii crimelor de război şi a crimelor contra

umanităŃii, adoptată la 26 noiembrie 1968. 23. ConvenŃia internaŃională asupra eliminării şi reprimării crimei de apartheid, adoptată

la 30 noiembrie 1973. 24. ConvenŃia internaŃională contra luării de ostatici, adoptată la 17 decembrie 1979. 25. ConvenŃia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faŃă de femei, adoptată

la 18 decembrie 1979. 26. ConvenŃia împotriva torturii şi a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane

sau degradante, adoptată la 10 decembrie 1984. 27. ConvenŃia internaŃională împotriva apartheidului în sport, adoptată la 10 decembrie

1985. 28. ConvenŃia contra traficului ilicit de stupefiante şi substanŃe psihotrope, adoptată la

19 decembrie 1988. 29. ConvenŃia internaŃională împotriva recrutării, folosirii, finanŃării şi instruirii

mercenarilor, adoptată la 4 decembrie 1989. 30. ConvenŃia cu privire la drepturile copilului, adoptată la 20 decembrie 1989. (Pentru detalii referitoare la aceste instrumente, Drepturile omului în sistemul NaŃiunilor

Unite, pagina web a O.N.U.)

Principalele tratate adoptate pentru apărarea drepturilor omului în sistemului Consiliului Europei

1. Statutul Consiliului Europei, semnat la Londra la 5 mai 1949, art. 1(b).

2. ConvenŃia pentru protecŃia drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, adoptată la 4 noiembrie 1950, în vigoare din 3 septembrie 1953, completată şi modificată prin 11 protocoale adiŃionale, astfel:

a) Protocolul adiŃional la ConvenŃie, adoptat la 20 martie 1952; b) Protocolul nr.2 atribuind CurŃii Europene a drepturilor omului competenŃa de a da

avize consultative, adoptat la 6 mai 1963; c) Protocolul nr.3 pentru modificarea art. 29, 30 şi 34 din ConvenŃie, adoptat la 6 mai

1963; d) Protocolul nr.4 prin care se recunosc alte drepturi şi libertăŃi, altele decât cele deja

recunoscute de ConvenŃie şi primul Protocol, adoptat la 16 septembrie 1963;



e) Protocolul nr.5 care modifică art. 22 şi 40 ale ConvenŃiei, adoptat la 20 ianuarie 1966;

f) Protocolul nr.6 privind abolirea pedepsei cu moartea, adoptat la 28 aprilie 1983; g) Protocolul nr.7 pentru completarea ConvenŃiei, adoptat la 22 noiembrie 1984; h) Protocolul nr.8 privind ameliorarea procedurilor Comisiei, adoptat la 19 martie 1985; i) Protocolul nr.9 pentru îmbunătăŃirea procedurii prevăzute de ConvenŃie, adoptat la 6

noiembrie 1990; j) Protocolul nr.10 pentru amendarea art. 32 al ConvenŃiei, adoptat la 8 ianuarie 1992; k) Protocolul nr. 11 de modificare a ConvenŃiei, adoptat la 11 mai 1994. I) Protocolul nr.12 privind interzicerea generală a discriminării, adoptat la 4 noiembrie

2000. m) Protocolul nr.13 privind abolirea pedepsei cu moartea în orice circumstanŃă, adoptat

la 3 mai 2002. 3. Carta socială europeană, adoptată la 18 octombrie 1961. 4. ConvenŃia europeană de securitate socială, adoptată la 14 decembrie 1972. 5. ConvenŃia europeană asupra imprescriptibilităŃii crimelor de război şi a crimelor

contra umanităŃii, adoptată la 25 ianuarie 1974. 6. ConvenŃia europeană asupra statutului juridic al copiilor născuŃi în afara căsătoriei,

adoptată la 15 octombrie 1975. 7. ConvenŃia europeană pentru reprimarea terorismului, adoptată la 27 ianuarie 1977. 8. ConvenŃia europeană asupra statutului juridic al muncitorului migrant, adoptată la 24

noiembrie 1977. 9. ConvenŃia europeană asupra prevenirii torturii şi a pedepselor sau tratamentelor

inumane sau degradante, adoptată la 26 noiembrie 1987. 10. ConvenŃia antidoping, adoptată la 16 iunie 1994. 11. ConvenŃia cadru pentru protecŃia minorităŃilor naŃionale, adoptată la 10 noiembrie

1994. 12. ConvenŃia europeană privind extrădarea, adoptată la 29 iunie 1995. (Pentru detalii referitoare la aceste instrumente, Consiliul Europei, drepturile omului,

documente pagina web a Consiliului Europei).



CAP I. CONDIłII NECESARE PENTRU ACCES SPRE O DEMOCRAłIE REALĂ ŞI IREVERSIBILĂ

O societate provenită dintr-un regim dictatorial sau autoritar poate fi considerată cu o democraŃie reală dacă în primul rând, noul sistem politic îndepline şte trei condi Ńii minimale şi anume: existenŃa unui stat, a unei tranziŃii democratice complete şi a unui guvern ce conduce democratic.

Nu poate exista democraŃie, fără stat şi nici dac ă nu s-a înf ăptuit tranzi Ńia în mod democratic sau dacă guvernele rezultate în urma alegerilor libere încalc ă constitu Ńia, violează drepturile individuale şi ale minorităŃilor, încalcă funcŃiile legitime ale legislativului şi nu guvernează în limitele statului de drept .

Statul (comportamentul oficialităŃilor publice) dacă nu este constrâns eficient, de către un sistem de legi, instituŃii ale justiŃiei, agenŃii semiautonome de control şi norme ale societăŃii civile, în sensul asigurării transparenŃei si responsabilităŃii faŃă de interesul comunitar, democra Ńia va fi sl ăbită de abuzul şi cinismul politic , iar actorii nu vor reuşi să se angajeze în direcŃia consensului asupra regulilor jocului.

Pe lângă un stat funcŃional, pentru ca o democraŃie să fie viabilă este necesar în al doilea rând să existe interconectate alte cinci condi Ńii şi anume ;

a) - să se creeze premizele pentru dezvoltarea unei societ ăŃi civile libere şi viguroase;

b) - să existe o societate politica relativ autonomă; c) - pe teritoriu statului toŃi actorii politici, în special guvernul şi aparatul de stat,

trebuie să fie supuşi în mod eficient domniei legii , care protejează libertăŃile individuale şi viaŃa asociaŃională;

d) - trebuie să existe o birocra Ńie de stat la dispoziŃia guvernului democratic; e) - trebuie să existe o societate economic ă instituŃionalizată;

Prin conceptul de “societate civil ă”(care a constituit bra Ńul de fier al guvern ării reu şite a doamnei Margaret Thatcher) se înŃelege acea arenă a societăŃii unde indivizi, mişcări şi grupuri cu organizare proprie şi relativ autonome încearcă să articuleze valori, să creeze asociaŃii şi solidarităŃi şi să promoveze interese legitime.

Iar “societatea politic ă” este arena în care actorii politici concurează pentru dreptul legitim de a exercita controlul asupra puterii publice şi aparatului de stat. Prin ea însăşi, societatea civilă poate distruge un regim nedemocratic dictatorial sau autoritar, dar consolidarea democratică implică şi existenŃa societăŃii politice.

Este foarte important şi trebuie subliniat că nu numai diferenŃa dintre societatea civilă şi cea politică trebuie reliefată ci şi complemntaritatea lor care din cauza unor interese meschine şi nelegitime nu este întotdeauna recunoscută. Una dintre cele două



arene este în mod frecvent subestimată în favoarea celeilalte. O societate civil ă bine organizat ă şi viguroas ă cu ini Ńiative, având capacitatea de a genera alternative politice şi de a armoniza guvernul şi statul, ajut ă la începerea şi finalizarea tranzi Ńiilor, la rezisten Ńa faŃa de întoarcerea la vechiul regim. Intermedierea dintre stat şi societatea civilă, precum şi structurarea compromisului dintre acestea, sunt de asemenea sarcini legitime şi obligatorii ale societ ăŃii politice . În sinteză societatea politică informată, presată şi reînoită periodic de societatea civilă trebuie să atingă cumva un acord realizabil asupra multitudinii de moduri în care puterea democratică să fie modelată şi exercitată.

Pentru a se ob Ńine o democra Ńie reala şi ireversibil ă gradul de libertate şi autonomie al societ ăŃii civile şi politice trebuie s ă fie determinat de domnia legii.

Un stat de drept “supus legii” a fost una din cele mai mari cuceriri ale liberalismului european şi din Japonia şi este crucial pentru democratizare. Este cea mai importantă modalitate prin care guvernul ales şi administraŃia de stat se supun unei reŃele de legi, tribunale, agenŃii semiautonome de control şi norme ale societăŃii civile, care controlează tendinŃele ilegale ale statului şi totodată îl fixează ferm într-o reŃea interconectată de mecanisme ce necesită transparenŃă şi responsabilitate. Cu cât mai multe instituŃii ale statului funcŃionează după principiile statului de drept, cu atât este mai mare calitatea democraŃiei şi societatea este mai bună.

ConstituŃionalismul şi domnia legii trebuie să distingă ce posturi publice pot fi ocupate prin alegeri, procedurile prin care vor fi aleşi deŃinătorii acestor posturi şi definirea şi limitarea puterii acestora, astfel încât membrii societăŃii să accepte rezultatele jocului democratic.

O democraŃie în care, există lideri ce se bucura de “legitimitate” aşa zis democratică şi le permite ca în mod discreŃionar să ignore principiile statului de drept, nu se încadrează întru-un regim democratic.

Democra Ńia este o form ă de guvernare în care drepturile cet ăŃenilor sunt garantate şi protejate. Pentru aceasta, o guvernare democratică trebuie sa-şi exercite funcŃiile printr-un monopol al folosirii legitime a forŃei pe teritoriul său. Chiar dacă statul nu ar avea alte atribuŃii decât acestea, ar trebui să introducă taxe obligatorii pentru a plăti armata, poliŃia, judecătorii şi alte servicii de baza, pentru toate acestea este necesara o birocraŃie dimensionată obiectiv şi de un randament maxim.

O birocra Ńie utilizabil ă oferă statului capacitatea administrativă de a îndeplini funcŃiile esenŃiale ale guvernării: menŃinerea ordinii, judecarea disputelor, construirea infrastructurii, facilitarea schimburilor economice, apărarea graniŃelor naŃionale şi colectarea taxelor necesare finanŃării acestor activităŃi s.a..

Referitor la arena numită “societate economic ă” atrage atenŃia doua afirmaŃii: în primul rând, niciodată nu a existat şi nu poate exista o democraŃie reală care să aibă o economie de comandă; în al doilea rând, niciodată nu a existat o democraŃie modernă care să aibă o economie de piaŃă pură. PerformanŃa economică este o parte importantă



din provocarea unei guvernări. DemocraŃiile moderne durabile necesită un set de norme, instituŃii şi reglementări

acceptate şi modelate socio-politic care să medieze între stat şi piaŃă. Adam Smith menŃionează în acest context trei sarcini importante ale statului; mai întâi datoria de a apăra societatea de orice atac sau invazie, apoi de a apăra, pe cât posibil, pe orice membru al societăŃii şi de a împărŃi dreptatea, şi în al treilea rând datoria de a înfăptui şi întreŃine anumite lucrări publice, care nu pot constitui interes pentru un particular.

Cel mai important lucru este că, democraŃia reclamă contestarea publică liberă a priorităŃilor şi politicilor guvernamentale. Dacă o democraŃie nu ar produce politici care să genereze bunuri publice sub mandat guvernamental în domeniile educaŃiei, sănătăŃii şi transporturilor şi nu ar asigura un anumit grad de siguranŃă economică pentru cetăŃenii săi şi o anumită reducere a marilor inegalităŃi economice, democraŃia nu ar fi viabilă.

În concluzie, o democra Ńie modern ă reală şi ireversibil ă poate fi în Ńeleasă ca incluzând cele cinci arene mari men Ńionate, interconectate, fiecare dintre ele trebuind s ă aibă propriul principiu fundamental de organizare şi func Ńionare .

InstituŃiile democratice, afectează calitatea vieŃii membrilor societăŃii. Tribunalele, banca centrală, agenŃiile şi instituŃiile pentru servicii publice şi spitalele publice nu sunt guvernate sau administrate democratic, iar şefii lor nu sunt aleşi de cetăŃeni.

Drept urmare, există probleme specifice funcŃionării statului şi în mod particular instituŃiilor şi proceselor politice democratice, ceea ce permite să tratăm separat calitatea democraŃiei de calitatea societăŃii. Calitatea democra Ńiei poate influen Ńa pozitiv sau negativ calitatea societ ăŃii, dar cele dou ă no Ńiuni nu pot fi confundate .

Deciziile de politici publice luate de guverne şi legiuitori democratici afectează cu siguranŃă calitatea vieŃii în special pe termen lung dar, nici o democraŃie nu poate asigura existenŃa bancherilor de încredere, a antreprenorilor cu iniŃiativă, a medicilor devotaŃi pacienŃilor, a profesorilor competenŃi, a artiştilor şi oamenilor de ştiinŃa creativi sau a poliŃiştilor, procurorilor si judecătorilor oneşti. În acest context cu cât democraŃii sugerează mai mult că, realizarea politicilor democratice va duce la dobândirea celorlalte bunuri cu atât va fi mai mare eventuala deziluzie.

În, condiŃii impuse la un moment dat de interesul public, funcŃie de stadiul evoluŃiei societăŃii democratice este necesar, ca anumite demnităŃi din structura Guvernului cum ar fi, Ministrul JustiŃiei, Procurorul General, Ministrul AdministraŃiei şi Internelor, Ministrul FinanŃelor Publice şi Şeful AgenŃiei de Privatizare, să fie ocupate de persoane care să aibă şi girul Forumului SocietăŃii Civile. Asemenea proceduri s-au practicat în multe Ńări din UE cu rezultate remarcabile, în ceea ce priveşte asanarea morală a societăŃii şi au contribuit la perfecŃionare mecanismului guvernării şi la instituirea principiului demisiei (din iniŃiativă proprie) “de onoare” a celor care n-au reuşit să asigure, din motive imputabile direct sau indirect, parametrii performanŃi asumaŃi iniŃial în programele de realizare a politicilor publice. ExistenŃa însăşi a unui grup social generează prin diversitatea şi multitudinea



valorilor şi capacităŃilor membrilor săi atât bunăstare cât şi o varietate de nevoi sociale, dacă prin anumite politici nu sunt instituite mecanisme şi proceduri pentru a impune respectarea spiritului şi principiului de echitate , din păcate pentru bunul mers al omenirii, societatea nu se poate dezvolta în coordonate corespunzătoare de dreptate sau moralitate. Competi Ńia între indivizii fiec ărei unit ăŃi sociale are ca obiect pozi Ńii superioare, bog ăŃie, autoritate, controlul mijloacelor care permit unei persoane s ă dirijeze dup ă propria voin Ńă numeroase activit ăŃi. Privitor la calitatea şi stadiul tranzi Ńiei c ătre o societate democratic ă trebuie avut în vedere ca, costurile acesteia s ă fie suportate echitabil de fiecare cet ăŃean în func Ńie de pozi Ńia sa social ă şi fără nici o deosebire sau discriminare, iar pe parcursul acestui proces trebuie aplicate în mod ri guros mecanismele de redistribuire ra Ńional ă a “bun ăstării statului”. Acest proces nu poate fi manageriat decât cu, concursul tuturor forŃelor progresiste şi democratice existente în societate, mai ales în cazul transformărilor postcomuniste, când trebuie reevaluată şi luată o hotărâre cu privire la soarta proprietăŃii întregului popor. CetăŃenii noilor democraŃii îşi construiesc judecăŃile de valoare despre sistemul lor politic nu numai pe baza a ceea ce aceste sisteme oferă din punct de vedere economic, ci şi bazându-se pe gradul în care acestea distribuie scopuri politice valorizate cum ar fi libertatea, ordinea, domnia legii, responsabilitatea, reprezentativitatea şi mai presus de toate eficacitatea. Cu alte cuvinte cetăŃenii se aşteaptă ca democraŃiile lor să guverneze democratic, în conformitate cu legile şi constituŃia şi eficient în sensul alegerii şi implementării unor politici care se adresează celor mai importante probleme cu care se confruntă societatea.

Printre cele mai frecvente cauze ale alien ării, delegitim ării şi colapsului democra Ńiei sunt:

- abuzarea procedurilor şi normelor democratice de către oficialităŃile guvernamentale şi liderii politici înşişi, astfel încât democraŃia începe să fie privită ca o simulare;

- adoptarea violenŃei politice de către actorii semnificativi care sunt fie marginalizaŃi în procesul democratic, fie nerăbdători cu procedurile acestuia;

- incapacitatea guvernelor de a decide şi acŃiona ca rezultat al fragmentării, polarizării şi impasului politic.

Uneori, democraŃia pare pur şi simplu copleşită de greutatea problemelor nerezolvate dar, de fapt ea este distrusă de incompetenŃă, corupŃie şi încăpăŃânarea liderilor politici rataŃi. O provocare cheie la adresa instituŃiilor democratice este anticiparea, viciilor, implicaŃiile compromiŃătoare şi slăbiciunilor potenŃialilor lideri. Dacă se doreşte ca democraŃiile să treacă cu bine prin furtunile istoriei şi să se limiteze impulsurile de preamărire ale actorilor umani, atunci acestea au nevoie, de instituŃii publice puternice şi bine proiectate şi de respectarea principiului ca “oamenii sa rămană oameni pentru



oameni”. “Omul este prin natura sa o fiinŃă socială, pe când antisocialul, prin natură, este ori supraom, ori fiară....” a spus Aristotel.

Într-o democra Ńie, un politician de elit ă (model) necesar unei societ ăŃi moderne bazate pe cunoa ştere trebuie să priveasc ă particularul prin prisma generalului şi într-un acela şi elan de gândire s ă cuprind ă deopotriv ă abstractul şi concretul. Trebuie s ă vadă prezentul în lumina trecutului, pentru scopuri sit uate în viitor. Nici o parte a naturii umane sau a institu Ńiilor omene şti nu trebuie s ă-i scape cu totul din vedere. El trebuie s ă fie dezinteresat şi în acela şi timp s ă vizeze un scop; s ă fie distant şi incoruptibil dar cu picioarele pe p ământ ca un om de ştiin Ńă.

CAP II. RELAłIILE DE DEPENDENłĂ DINTRE SOCIETATEA CIVILĂ ŞI

DEMOCRAłIE

Destrămarea şi transformarea regimurilor nedemocratice, dintr-o gamă foarte largă

de contexte culturale şi localizări geografice, a împins noŃiunea de societate civilă cu mult peste graniŃele Ńărilor vest-europene, unde îşi are originea. RelaŃiile dintre societatea civilă şi democraŃie au la bază următoarele considerente;

A) - Prezen Ńa unei societ ăŃi civile – sau, mai corect spus, a unor anumite intensităŃi, distribuŃii şi tipuri de societate civilă – contribuie în mod pozitiv la înt ărirea şi consolidarea - şi, ulterior, la persisten Ńa – democra Ńiei. Ea nu poate produce, în mod unilateral, democraŃie şi nici nu poate susŃine singură instituŃiile şi practicile democratice, o dată ce acestea sunt adoptate, ea operează asupra procesului democratic alături de alte instituŃii, procese şi calcule politice.

Societatea civil ă poate fi definit ă ca un set sau un sistem de grupuri intermediare cu organizare proprie, care:

1) sunt relativ independente atât de autorităŃile publice, cât şi de unităŃile private de producŃie şi reproducŃie, adică de firme şi, respectiv, familii;

2) sunt capabile de a lua hotărâri şi de a acŃiona colectiv în scopul apărării sau al promovării unor interese legitime;

3) nu încearcă să ia locul agenŃilor statali sau unităŃilor de (re)producŃie private şi nici să accepte responsabilităŃi pentru guvernarea întregii societăŃi;



4) sunt de acord să acŃioneze conform unor reguli civile prestabilite, care presupun respectul reciproc. Prin urmare, societatea civil ă nu reprezint ă o calitate simplă, ci una compus ă. Ea se sprijină pe patru condiŃii sau, mai bine spus, pe patru norme comportamentale: 1) autonomie duală; 2) acŃiune colectivă; 3) nonuzurpare; 4) respect.

Mai mult, aceste norme comportamentale trebuie practicate în cadrul societăŃii civile de cele mai multe dintre unităŃile intermediare ale acesteia şi respectate atât de autorităŃile publice, cât şi de actorii privaŃi de (re)producŃie. Democratizarea poate fi definit ă ca fiind procesul de transformare a aranjamentelor întâmplătoare, a normelor discreŃionare şi a soluŃiilor imprevizibile ce se ivesc în perioadele de tranziŃie, în relaŃii de cooperare şi competiŃie ce sunt cunoscute ca prezentând încredere, sunt practicate cu regularitate şi acceptate voluntar de acele persoane sau colectivităŃi – între care politicieni şi cetăŃeni – ce participă la guvernarea democratică.

Problema pe care o presupune întărirea democratic ă este deci crearea unui set de institu Ńii pe care politicienii s ă le stabileasc ă de comun acord, iar cet ăŃenii s ă doreasc ă să le sprijine. ObŃinerea unei soluŃii stabile nu este o întreprindere uşoară, mai ales într-un climat plin de aşteptări exagerate, care tinde să caracterizeze perioadele de tranziŃie. Nu numai că opŃiunile presupun existenŃa unui conflict intern – partidele politice preferând stabilirea unor reguli care să le permită realegerea sau accesul la guvernare, iar diversele grupuri de cetăŃeni dorind reguli care să asigure o mai mare responsabilizare a celor ce îi reprezintă, dar ele dau naştere unor consecinŃe exterioare lor. Pe termen scurt, democratizarea depinde de capacitatea actorilor politici şi a cetăŃenilor de a găsi o soluŃie conflictelor interne pe care le presupun regulile. Pe termen lung, construcŃia democratică va depinde de impactul extern pe care politicile rezultate din aceste reguli îl vor avea asupra grupurilor din societatea civilă.

Privitor la intensitatea societ ăŃii civile , este de menŃionat faptul că aceasta nu monopolizează niciodată pe deplin interacŃiunile dintre stat şi indivizi, firme, clanuri, ci operează alături de acestea cu accent diferit asupra efortului de a influenŃa cursul politicii publice. Cu cât aceste eforturi sunt canalizate mai mult prin organizaŃii intermediare, cu atât mai mare este intensitatea societăŃii civile şi, pe cale de consecinŃa, cu atât mai lipsită de dificultăŃi va fi, pe de altă parte, democratizarea.

Referitor la distribu Ńia societ ăŃii civile este de arătat că atributele acesteia pot fi mai bine aplicate unor subseturi de interese sau pasiuni decât altora. Cercetările academice se concentrează pe intermedierea liniilor funcŃionale care produc clivaje în societate – clase, sectoare economice, profesii – şi pe dorinŃa ca aceste conflicte deosebit de proeminente generate de grupurile funcŃionale amintite să fie abordate prin canalele



organizate ale societăŃii civile. Cum originile conflictului se schimbă într-o societate concretă, poate deveni la fel de imperativ ca şi alte tipuri de interese şi chiar pasiuni să fie reprezentate în aceeaşi manieră.

În ceea ce priveşte tipul de societate civil ă aceasta noŃiune se referă la faptul că normele de autonomie, acŃiune colectivă, nonuzurpare şi respect pot să se concretizeze în diverse moduri pentru a produce diferite configuraŃii sau "sisteme de intermediere". Normele cele mai discutate dintre toate acestea implică distincŃia ideal-tipică între pluralism şi corporatism. ImplicaŃia suplimentară este că ambele configuraŃii – precum şi punctele care intervin pe linia continuă ce le desparte – sunt compatibile cu procesul de consolidare democratică, dar că prezenŃa lor va avea un impact semnificativ asupra performanŃei, distribuŃiei beneficiilor şi a calităŃii democraŃiei care se instaurează. B) - Existen Ńa societ ăŃii civile nu e o condi Ńie obligatorie pentru pr ăbuşirea autocra Ńiei sau pentru tranzi Ńia către democra Ńie şi nici nu este, în mod obi şnuit, suficient ă pentru a cauza o asemenea schimbare de regim. Cu toate acestea, tranziŃia spre democraŃie este aproape întotdeauna însoŃită de, resurecŃia societăŃii civile, care se întâmplă, de obicei, după, şi nu înainte de începutul tranziŃiei. O mare parte a entuziasmului iniŃial se concretizează în mişcări relativ spontane, dar o dată cu convocarea alegerilor în timpul tranziŃiei, atenŃia se deplasează preponderent către partidele politice.

După primele alegeri totuşi, pe măsură ce societatea se stabilizează în limitele unui conflict cu un grad mai mare de rutină, procesul de democratizare tinde să mărească rolul asociaŃiilor de interese şi al altor forme de societate civilă.

Această dinamică poate conduce la o anumită confuzie în legătură cu natura societăŃii civile în noile democraŃii, pentru că acolo poate exista la început tentaŃia de a identifica prezenŃa sau puterea ei prin spontaneitatea mişcărilor sociale sau prin entuziasmul cetăŃenilor care li se alătură. Această "prioritate" acordată mişcărilor sociale se va diminua o dată cu schimbarea de regim, deoarece: 1) simpla instaurare a democra Ńiei satisface unele dintre cele mai pasionate revendicări ale mişcărilor sociale; 2) procesul de democratizare încurajează indivizii şi colectivităŃile sociale să urmarească satisfacerea unor interese de natură privată şi să profite, în acest sens, de eforturile altor semeni ai lor; 3) mecanismele democra Ńiei moderne tind să privilegieze interesele care vizează reprezentare teritorială şi funcŃii – de aici existenta partidelor politice şi a asociaŃiilor de interese – în dauna subiectelor concentrate pe teme concrete – mişcările dedicate rezolvării unor probleme punctuale.

Cel mai important aspect care trebuie reŃinut este că societatea civil ă este compus ă nu numai dintr-un singur tip de organizaŃii intermediare, ci din variate tipuri , iar această mixtură e de aşteptat să se modifice în timp, ca urmare a schimbării de substanŃă şi intensitate a conflictului, precum şi ca o consecinŃă a atingerii unui nou stadiu de democratizare.



C) - Prezen Ńa unui sistem stabil şi func Ńional de partide (de orice tip ar fi acesta) nu este singura dovada a existen Ńei societ ăŃii civile, de vreme ce nu e probabil ca partidele politice s ă poată monopoliza func Ńia de intermediere organizat ă între indivizi şi firme pe de o parte şi autorit ăŃile publice pe de alt ă parte. Fără îndoială funcŃionarea unui sistem viabil şi competitiv de partide ar dobândi beneficii din existenŃa unei societăŃi civile, dar nu ne putem aştepta ca un asemenea sistem să reflecte toate interesele şi pasiunile societăŃii civile, cu atât mai puŃin în timpul perioadelor destul de lungi dintre alegeri. Partidele politice vor încerca să pătrundă în instituŃiile-cheie ale societăŃii civile şi să le subordoneze, însă avem unele motive să credem ca partidele şi-au pierdut capacitatea de a agrega interesele şi pasiunile societăŃii civile în programe, platforme electorale şi ideologii. În democraŃiile occidentale stabile au avut loc schimbări substanŃiale în natura şi rolul partidelor. Ar fi anacronic să presupunem că partidele din tinerele democraŃii vor trebui să parcurgă aceleaşi etape şi să îndeplinească toate funcŃiile pe care le-au îndeplinit predecesoarele lor. CetăŃenii de astăzi, chiar şi aceia din societăŃi care au suferit îndelung sub regimuri autoritare şi care nu au o istorie a societăŃii civile, au abilităŃi organizaŃionale destul de diferite, sunt mai puŃin predispuşi să se identifice cu simboluri şi ideologii partizane şi apără un set mult mai variat de interese. Mai mult, noile regimuri emerg într-un context internaŃional aproape saturat de diverse modele de acŃiune colectivă încununată de succes. Este posibil ca toate acestea să împiedice conturarea unui rol hegemonic al partidelor în reprezentarea societăŃii civile, dar ele sugerează că partidele vor fi mult mai concurate de asociaŃiile de interese şi de mişcările sociale decât au fost predecesoarele lor occidentale. Trebuie să revizuim concepŃia noastră despre democratizare în funcŃie de această realitate.

D) - Democra Ńia modern ă este un set complex de institu Ńii care implic ă multiple canale de reprezentare şi numeroase oportunit ăŃi de luare a unor decizii, autoritare . Calitatea de cetăŃean, bunul cel mai de preŃ al democraŃiei, nu este limitat la activitatea de a vota periodic. Această calitate se poate exercita prin influenŃarea procesului de selectare a candidaŃilor, implicarea în asociaŃii sau mişcări, trimiterea unor petiŃii către autorităŃi, participarea la derularea unor proteste neconvenŃionale şi aşa mai departe. Nici responsabilitatea autorităŃilor faŃă de cetăŃeni nu devine realitate numai prin mecanismele tradiŃionale ale circumscripŃiei teritoriale şi ale procesului legislativ. Cea mai mare parte a activităŃii cetăŃenilor poate ocoli aceste mecanisme partizane, concentrându-se direct, prin canalele funcŃionale şi prin procesele de negociere, asupra oficialităŃilor alese sau numite în aparatul de stat. Din aceste motive, democraŃia modernă ar trebui conceptualizată nu ca un regim, ci ca un ansamblu de regimuri parŃiale, fiecare dintre acestea fiind instituŃionalizat în conformitate cu viziuni distincte de reprezentare a grupurilor sociale şi de rezolvare a conflictelor care apar între ele. Partidele, asocia Ńiile, mişcările, elitele locale şi alte tipuri de clientele politice concureaz ă şi se



intersecteaz ă prin aceste canale distincte în efortul de a câ ştiga func Ńii publice şi de a influen Ńa politicile publice. AutorităŃile cu funcŃii diverse şi aflate la diferite niveluri de agregare teritorială interacŃionează cu reprezentanŃii acestor interese şi pretind în mod legitim că sunt răspunzătoare în faŃa lor. Desigur, constituŃiile reprezintă un efort de a stabili un singur şi atotcuprinzător set de megareguli care să asigure coerenŃa acestor regimuri parŃiale prin atribuirea unor sarcini specifice pentru fiecare şi prin impunerea unei relaŃii ierarhice între ele. Însa documentele formale au rareori succes în delimitarea şi controlarea tuturor acestor relaŃii. Procesul de convocare a adunării constituante, elaborarea unui proiect acceptabil de ConstituŃie şi ratificarea lui prin vot parlamentar sau referendum reprezintă un moment semnificativ pentru consolidarea democratică, dar multe regimuri parŃiale se vor opri în acest punct. Căci, tocmai între interstiŃiile dintre diferitele tipuri de reprezentare în societatea civilă, normele constituŃionale dovedesc a avea caracterul cel mai vag şi mai puŃin prescriptiv. Să ne imaginăm ca vom încerca să deducem din cele mai detaliate constituŃii –şi ele sunt tot mai detaliate – cum vor interacŃiona partidele, asociaŃiile şi mişcările pentru a influenŃa politicile publice sau să observăm cum patronii şi angajaŃii negociază pentru împărŃirea acŃiunilor, pe baza noilor reguli.

Dacă democraŃia politică nu este un regim, ci un ansamblu de regimuri, atunci strategia potrivită pentru studierea relaŃiei dintre consolidarea sa şi societatea civilă ar trebui să se bazeze pe descompunerea elementelor constitutive. Nu numai că acest lucru este de dorit din punct de vedere teoretic, dar el e şi fezabil din perspectivă empirică. Teoriile concurente despre democraŃie – liberală şi etatistă, majoristă şi consociaŃională, unitară şi federală, prezidenŃială şi parlamentară – au argumentat îndelung în favoarea meritelor unor anumite localizări. Toate aceste localizări sunt potenŃial democratice, cu condiŃia să respecte principiul atotcuprinzător al cetăŃeniei şi un minimum de drepturi procedurale, alegeri corecte, dreptul la libera asociere şi aşa mai departe.

E) - Ca răspuns la oportunit ăŃile şi amenin Ńările pe care le implic ă democratizarea , este probabil ca asocia Ńiile individuale existente deja în timpul vechiului regim s ă fie nevoite s ă îşi schimbe în mod semnificativ structurile interne şi practicile operative. Unele vor încerca să-şi menŃină avantajele organizaŃionale de care s-au bucurat întotdeauna. Altele vor profita de şansa de a stabili o noua legătură cu membrii lor şi de a se angaja în mod independent în procesul de creare a politicilor publice. Aici sesizăm o ironie adânc înrădăcinată, întrucât este cel mai puŃin probabil ca acele grupuri ale societăŃii civile care au cea mai mare nevoie de acŃiunea colectivă – cele ale căror membri potenŃiali sunt numeroşi, dispersaŃi şi relativ afectaŃi de sărăcie – să reuşească să recruteze aceşti membri pe criterii raŃionale şi voluntare. Grupurile mici, concentrate şi elitiste ar trebui să aibă mai pu Ńine dificult ăŃi în atragerea resurselor, în contextul democra Ńiei .

Nu numai că ele au mai puŃină nevoie de resurse, de vreme ce membrii lor pot avea



resursele adecvate pentru acŃiuni individuale, dar aceste grupuri au fost, de regulă, şi interlocutorii preferaŃi ai vechiului regim. În absenŃa constrângerilor, noul drept liberal la asociere ar putea produce o suprareprezentare sistematic denaturată a intereselor clasei dominante, precum şi a celor profesionale şi sectoriale, grupate în funcŃie de specificităŃile rezultate din producerea diferitelor bunuri şi servicii. Grupurile subordonate au, desigur, noile resurse ale votului, ca un mijloc de urmărire a intereselor generale, dar ele sunt dependente de recunoaşterea statului, de licenŃiere şi de subvenŃionările caracteristice vechiului regim pentru a putea lua parte eficient la jocul democratic, atunci când se pune problema îndeplinirii unor interese mai specifice. Cu alte cuvinte, balanŃa se poate înclina către tentaŃiile practice ale neocorporatismului, în defavoarea atracŃiilor ideologice ale pluralismului.

F) - În societ ăŃile în care apar asocia Ńii de clas ă, sectoriale sau profesionale ce au atât o capacitate strategic ă, cât şi o sfer ă cuprinz ătoare de ac Ńiune, acestea, reprezentante ale societ ăŃii civile joac ă un rol mai important în procesul de consolidare decât în cazurile în care apar nenumărate organizaŃii cu specializare restrânsă ce se suprapun în aria de activitate şi depind în mare măsură de membrii şi interlocutorii lor. Astfel, organiza Ńiile pluraliste sl ăbesc rolul intermediarilor pe când cele corporatiste îl înt ăresc. Această diferenŃă afectează totodată probabilitatea de instaurare a unor regimuri parŃial stabile şi de aici, tipul de regim democratic. De pildă, crearea unor regimuri viabile concentrate, cu asociaŃii dependente unele de altele sau de agenŃiile de stat în cazul proceselor de negociere asupra politicilor economice sau sociale, atât la nivelul macro, cât şi la cel micro, depinde de dezvoltarea capacităŃii strategice şi a unei sfere cuprinzătoare de acŃiune. O dată ce concentrarea este iniŃiată, ea tinde să încurajeze asociaŃiile participante sa dobândească mai multă autonomie faŃa de membrii lor şi de interlocutorii din partide şi să-şi extindă sfera de acŃiune în sensul controlării unor domenii de interes din ce în ce mai largi. La cealaltă extremă, noile democraŃii se pot popula cu o serie de guverne care acŃionează conform unor interese private în zone delicate de politici publice. ConsecinŃele acestui tip de abordare pot fi profunde pentru partidele politice şi pentru clientelele locale, precum şi pentru procesul legislativ şi pentru capacitatea generală de guvernare a realităŃii politice. Dacă sfera cuprinzătoare de acŃiune şi capacitatea strategică sunt cele două caracteristici compuse ale asociaŃiilor, relevante pentru a face predicŃii în privinŃa rezultatelor, cele două caracteristici care definesc cel mai bine natura sistemelor interorganizaŃionale din interiorul societăŃii civile sunt guvernarea de clasa şi concordanŃa.

Guvernarea de clas ă presupune capacitatea de a dedica o întreaga categorie socială, de exemplu, proprietarii mijloacelor de producŃie, muncitorii din ramurile industriale, liber-profesioniştii din toate sectoarele, unei direcŃii de acŃiune comune şi pe termen lung, precum şi capacitatea de a oferi asigurări ca toŃi aceia care au în comun o



asemenea politică i se conformează cu adevărat. În mod teoretic, acest lucru ar putea fi dus la îndeplinire de un partid politic, deşi

logica competiŃiei electorale perpetue tinde să submineze această abordare în cazul muncitorilor manuali prin faptul că îi forŃează să opteze între interesele restrânse de clasă şi ofertele partizane largi, necesare pentru a câştiga alegerile, iar partidele nu au îndeplinit aproape niciodată aceasta funcŃie pentru capitalişti. În termeni practici şi contemporani, dacă guvernarea de clas ă ar urma să devină o caracteristică puternică a societăŃii civile, atunci asociaŃiile de interese monopoliste, coordonate ierarhic şi cu impact naŃional care, de obicei, culminează într-o singură asociaŃie dominată, ar trebui să se ocupe de punerea ei în practică. Dacă sistemul/sistemele emergent(e) de intermediere sunt multiple şi suprapuse unele altora sau dacă rămân localizate pe o arie restrânsă sau dispersate, atunci societatea civilă va fi mai puŃin capabilă să ofere şi să aplice pacea socială între clasele aflate în conflict. Totuşi, chiar şi în aceasta situaŃie, societatea civilă va fi mai deschisă, mai competitivă şi mai inovativă. ConcordanŃa se referă la măsura în care aria de acoperire, statutul de monopol şi capacitatea de coordonare a diferitelor tipuri de interese din cadrul societăŃii civile sunt similare unele cu altele. S-ar putea postula o tendinŃă fundamentală în direcŃia concordanŃei, în special între grupuri de asociaŃii care reprezintă interese conflictuale. Oricum, unele asociaŃii pot experimenta şi ocazional importa, forme inedite de organizare internă care se difuzează ulterior şi către oponenŃii sau imitatorii lor. Dat fiind gradul ridicat de incertitudine care caracterizează perioada de tranziŃie, un anumit grad de neconcordanŃă reprezintă un rezultat destul de firesc. Problema este dacă această neconcordanŃă persistă sau dacă împiedică procesul de promovare a unui set de reguli democratice stabilite prin consens.

G) - Prezen Ńa societ ăŃii civile contribuie, în mod pozitiv, la democratiz are prin intermediul urm ătoarelor procese : 1) stabilizarea aşteptărilor din interiorul grupurilor sociale şi, ca urmare, transmiterea c ătre autorit ăŃi a unor informa Ńii mai concentrate , mai solide şi mai apropiate de realitate pe baza cărora acestea să poată guverna; 2) inspirarea unor concep Ńii ale interesului şi a unor norme de comportament care sunt civice, adică atente la existenŃa unităŃii ca întreg şi cu respect rata de procesul democratic; 3) oferirea canalelor necesare propriei exprimări şi identificări ale indivizilor şi firmelor, existând, de aceea, o mai redus ă probabilitate ca actorii s ă se îndep ărteze de sistemul politic în momentul când formulează cereri, în special către oficialităŃile guvernamentale centrale, de care îi desparte o distanŃă considerabilă; 4) coordonarea comportamentului membrilor săi în ceea ce priveşte angajamentele colective, reducând astfel povara guvern ării atât pentru autorităŃile publice, cât şi pentru producătorii privaŃi;



5) oferirea unor rezervoare importante, dar nu unice, de rezisten Ńă poten Ńială la acŃiunea arbitrar ă sau tiranic ă a conduc ătorilor, fie ca sunt uzurpatori nelegitimi, fie că reprezintă majorităŃi intolerante. H) - Societatea civil ă nu este un produs automat şi necontrolat al capitalismului, urbaniz ării, alfabetiz ării, mobiliz ării sociale ,deci al dezvolt ării, de şi apari Ńia sa e favorizata de to Ńi aceşti factori. Mai degrabă, strălucirea sa necesită politici explicite din partea autorităŃilor publice şi practici implicite ale (re)producătorilor privaŃi.

Politicile publice care stimulează apariŃia societăŃii civile implică un ansamblu complex de drepturi şi obligaŃii. Acest ansamblu a variat considerabil de-a lungul istoriei şi, de aceea, este dificil să se emită judecăŃi generale despre tipul de politici care sunt recomandate. Oricum, aceste politici includ: 1) libertatea de asociere, petiŃionare şi întrunire; 2) recunoaşterea legală şi imunitatea; 3) existenŃa unui tratament fiscal special; 4) stabilirea unor foruri de reprezentare funcŃională; 5) oferirea de garanŃii privind accesul la procesul de decizie; 6) protejarea de interferenŃă statului in problemele interne; 7) subvenŃionarea cu fonduri publice; 8) obligativitatea de a avea membri şi susŃinători; 9) extinderea legală a contractelor; 10) descentralizarea responsabilităŃilor referitoare la implementarea politicilor.

Practicile private care contribuie la o mai mare dependenŃă de intermediarii din societatea civilă sunt chiar mai dificil de identificat cu precizie, deşi ar putea include următoarele: 1) conştiinŃa de clasă, sectorială, profesională şi de grup; 2) dorinŃa de a contribui la acŃiunea colectiva; 3)" sentimentele morale" sau reŃinerea de la urmărirea intereselor de grup; 4) satisfacŃia rezultată din interacŃiunea cu semenii, adică sociabilitatea; 5) încrederea în conducerea grupului şi în potrivirea cu semenii; 6) un anumit grad de altruism îndreptat în direcŃia societăŃii ca întreg; 7) înclinaŃia de a accepta disciplina de grup; 8) dorinŃa de a se abŃine de la oportunităŃile ce deschid calea spre obŃinerea unor favoruri speciale, adică rezistenŃa în faŃa tentaŃiilor clientelare; 9) simŃul eficienŃei personale; 10 ) suficiente abilităŃi organizaŃionale . I) - După cum s-a v ăzut pân ă acum, str ălucirea societ ăŃii civile se poate face sub forma unei mari variet ăŃi de configura Ńii organiza Ńionale, oricum, este probabil ca seria de posibilit ăŃi valabile în orice societate dat ă sa fie în mod considerabil mai restrâns ă. E de aşteptat ca variaŃiile care desparte sistemul pluralist de cel corporatist, să



producă diferenŃe considerabile în distribuirea beneficiilor, performanŃa economică agregată şi capacitatea practicată de guvernare a democraŃiei care se poate instaura în final. Pentru înŃelegerea acestor diferenŃe, de mare importanŃă sunt cele două proprietăŃi compuse ale asociaŃiilor sau mişcărilor, capacitatea strategică şi sfera cuprinzătoare de acŃiune şi cele două proprietăŃi compuse care descriu sistemele privind, guvernarea de clasa şi concordanŃă. Cu cât sunt mai mari valorile acestor patru dimensiuni şi ele tind să fie mai mari în sistemele corporatiste decât în cele pluraliste, cu atât mai mare va fi contribuŃia pozitivă pe care societatea civilă o are in sensul democratizării. Aceasta nu înseamnă ca este uşor de făcut predicŃii sau de înŃeles de ce o societate dată va adopta o anumita configuraŃie sau alta. Este probabil ca unul dintre factori să reprezinte moştenirea instituŃiilor de la autocraŃia încheiată şi măsura în care tipul de tranziŃie asigură un anumit grad de continuitate. Tranzi Ńiile debutate prin consens politic, de la un regim în cazul c ăruia practicile corporatiste sunt adânc înr ădăcinate, pot oferi cel mai favorabil context. La polul opus , schimbările abrupte sau violente de la autocraŃii personale bazate pe relaŃii clientelare sultanistice este termenul propus de Juan Linz pentru a desemna aceste cazuri, chiar dacă el poate nedreptăŃi conducerea ordonată şi birocratizată a Imperiului Otoman, par cele mai probabile contexte pentru emergen Ńa unei societ ăŃi civile slabe . MulŃi alŃi factori, fără îndoiala, contribuie în fundal la înclinarea societăŃilor civile emergente în balanŃa uneia sau alteia dintre configuraŃii. Nivelurile ridicate de urbanizare preindustrială, dimensiunea mică a statului, dezvoltarea capitalistă întârziată, deşi cu un curs relativ rapid atunci când a avut loc, viziunea conservatoare a marii transformări către economia de piaŃa, moduri consecvent artizanale de producŃie, politici de protecŃionism agricol şi îndeosebi, puterea ideologiei social-democrate au fost asociate în Europa Occidentală cu rezultate corporatiste în timpul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului XX. Totuşi, nu este deloc limpede dacă aceste variabile au acelaşi efect sau dacă determină aceeaşi direcŃie. O abordare destul de nou ă şi poten Ńial semnificativ ă este emergen Ńa a ceva ce se apropie de o societate civil ă transna Ńional ă. ReŃelele de organizaŃii neguvemamentale, multe şi cu baza în societăŃi civile dezvoltate, de unde provin atât fondurile, cât şi personalul, au dobândit o capacitate formidabilă de intervenŃie în noile democraŃii. Fiecare etap ă succesiv ă şi de democratizare începând cu anul 1974 a fost urmat ă de înfiin Ńarea unor organiza Ńii neguvernamentale formate şi a unor re Ńele informale dedicate ap ărării drepturilor omului, protecŃiei minorităŃilor, monitorizării alegerilor, consultanŃei economice şi încurajării schimburilor la nivel academic. Când au început primele procese de democratizare în Portugalia, Grecia şi Spania la mijlocul şi la sfârşitul anilor 70, nu prea exista acest tip de infrastructură. Câteva dintre lecŃiile esenŃiale învăŃate din aceste experienŃe au fost ulterior aplicate în alte părŃi ale lumii. Până acum, s-a înfiinŃat o mare varietate de partide, asociaŃii, fundaŃii, mişcări şi reŃele transnaŃionale gata să intervină pentru promovarea sau protejarea democraŃiei. În



măsura în care sprijinul interna Ńional pentru consolidarea democra Ńiei s-a deplasat tot mai mult dinspre canalele publice, interguverna mentale de influen Ńa spre implicarea direct ă: a organiza Ńiilor neguvernamentale private, se poate vorbi desp re stimularea dezvolt ării societ ăŃilor civile na Ńionale acolo unde nu şi-ar fi f ăcut altfel apari Ńia sau unde ar fi putut fi absorbite fie de autorit ăŃile publice, fie de (re)produc ătorii priva Ńi.

CAP.III. ROLUL SOCIETĂłII CIVILE LA DETERMINAREA FACTORILOR ŞI TERMENILOR CARE DEFINESC PUTEREA ŞI DEMOCRAłIA

Dacă prin societate (ca organizare politică) nu înŃelegem o sumă a indivizilor care o

compun, ci mai ales una a legăturilor complexe care se stabilesc între ei, dar şi între aceştia şi întregul societăŃii, vom înŃelege corect raporturile societate – individ – putere. Daca omul este - măsura tuturor lucrurilor - atunci el este, în primul rând, măsura societăŃii în care trăieşte, mai precis, măsura relaŃiilor prin care trăieşte alături de ceilalŃi.

3.1 Factorii şi termenii care definesc puterea şi democra Ńia PUTEREA, definită cel mai cuprinzător, este pur şi simplu capacitatea unei persoane sau a unui grup de persoane de a afecta rezultatele prin care preferinŃele ei/lor au prioritate asupra preferinŃelor altora. Sau în altă variantă se defineşte ca un schimb inegal, care permite unui om sau unui grup de oameni să îi determine pe alŃii spre o acŃiune pe care n-ar fi realizat-o în absenŃa acestei intervenŃii. Puterea politic ă ia fiinŃă în cadrul unui grup social, este aparent “virtuală” şi în acelaşi timp “palpabilă” doar prin trăirile umane, iar sub forma ei de spirit aparŃine în totalitate acestuia. În baza unor proceduri (ne)democratice aceasta este (auto)încredinŃată vremelnic unui grup (ne)reprezentativ restrâns pentru a fi gestionată în vederea asigurării, condiŃiilor necesare existenŃei membrilor care o compun şi standardelor de convieŃuire, printr-un sistem social cu un anumit grad de organizare. Cel mai reprezentativ şi în acelaşi timp perfect model de organizare socială şi exercitare a puterii poate fi analizat experimental într-un stup de albine. Puterea are drept func Ńie men Ńinerea unit ăŃii, coeren Ńa şi coeziunea minimal ă ce protejeaz ă grupul în fa Ńa disolu Ńiei. Puterea politică nu aparŃine oamenilor care o exercită, ci instituŃiilor politice organizatorice şi îi delimitează domeniul de competenŃă, individual un preşedinte al



Republicii, un ministru, un deputat au o capacitatea de acŃiune juridic limitată şi îşi pierd puterea atunci când părăsesc funcŃiile. Puterea public ă devine o resurs ă excep Ńional ă, o for Ńă, un fel de capital asupra c ăruia institu Ńiile statului au monopol. Puterea politică trebuie să se armonizeze cu o multitudine de contraputeri, partide politice, sindicate, ONG-uri şi grupuri de interese, medii care utilizează amplu puterea lor de influienŃare etc. În lumea modernă puterea unui stat poate fi cucerită sau pierdută numai apelând la judecăŃii politice de valoare în baza cunoaşterii. Puterea unui stat (PSt), fizic, este dată de capacităŃile şi virtuŃile poporului său şi poate fi exprimată matematic de următoarea relaŃie PSt=PPub+PRez, în care PPub - este puterea publică, (definită scurt acea autoritate a administraŃiei publice care reprezintă şi apără interesul public), reprezentată de parlamentari, guvernanŃi şi funcŃionari publici, care sunt direct responsabili în faŃa electoratului, iar PRez - este puterea domeniilor rezervate (o parte din aceasta poate intermedia, în cazul guverărilor nedemocratice, loviturile de stat pentru a „fura” puterea) care, la rândul său se poate calcula după formula PRez=Pj+Paps în care; Pj - este puterea judiciară şi este reprezentată de judecători şi procurori, Paps – puterea de apărare şi siguranŃă naŃională, reprezentată de armată, servicii de informaŃii şi poliŃie, dintre acestea cea mai mare parte nu sunt responsabile direct în faŃa electoratului. Analizând relaŃia, PSt=PPub+PRez din punct de vedere al exprimării democraŃiei, se poate aprecia că aceasta, la o valoare constantă a PSt, maximizarea PRez şi implicit minimizarea PPub indică existenŃa unui regim de putere dictatorial sau excesiv de autoritar, faŃă de care populaŃia manifestă o atitudine temătoare, iar o maximizare a PPub şi implicit o minimizare a PRez arată existenŃa unei societăŃi democratice în care electoratul manifestă încredere şi speranŃă pentru actul de guvernare. Puterea domeniilor rezervate (PRez), poate reprezenta şi apăra interesul public general numai dacă este controlată efectiv de societatea civilă, cu respectarea regimului special de funcŃionare. Pentru a reliefa şi înŃelege din punct de vedere al interesului public natura funcŃionării şi acŃiunilor întreprinse de către structurile din componenŃa puterii domeniilor rezervate, este suficient doar să specificăm că, în România până în 1989 legile de compoziŃie internă ale acestor instituŃii au fost dictate de forŃe care exprimau voin Ńa partidului (stat) unic (PCR) adică a dictatorilor şi acoliŃilor săi. După încercarea de schimbare “a orânduirii sociale”, din decembrie ’89, PRez a fost supusă, unor reforme formale sau de cosmetizare “s-o păstrăm pe Maria şi să-i schimbăm doar pălăria” sau cu specific barbar-balcanic “zi ca reprezentanŃii UE şi fă cum dictează interesele personale sau de grup” ale unor politicieni conjugate cu cele ale clanurilor din interiorul acestor structuri care, prin diferite pârghii (securiste) ameninŃă şi şantajează demnitarii ce deŃin funcŃii cheie pentru decizia publică. Aceste groz ăvii fac ca sistemul de putere din România s ă func Ńioneze dup ă modelul Ńărilor din lumea a treia.



InstituŃiile PRez, din păcate pentru interesul public, în majoritatea lor, sunt monopolizate de diferite grupuri de interese eterogene şi ameninŃătoare, care generează lupte interne şi dictează mersul acestora precum şi destinele României. În ciuda anomaliilor existente, oamenii politici şantajabili cu funcŃii de demnitate publică sunt nevoiŃi ca unor elite din cadrul PRez să le improvizeze false scuturi de apărare sub diferite motive puierile, atunci când acestea sunt vizate de opinia publică pentru a fi îndepărtate, întreŃinând, astfel spre dezamăgirea majorităŃii membrilor societăŃii, un cerc vicios din care greu se va putea ieşi vreodată. S-a ajuns la aceasta situaŃie periculoasă pentru viitorul societăŃii româneşti deoarece, inclusiv justiŃia este cuprinsă în acest marasm şi drept urmare nu se poate recurge la soluŃionarea pe cale instituŃională a ilegalităŃilor sau a abuzurilor comise inclusiv în legătură cu organizarea şi funcŃionarea instituŃiilor din cadrul PRez. (vezi implicaŃiile din cazurile de notorietate publică referitoare la Omar Hayssam şi Iskandarani unde trebuie să răspundă SRI, SIE, JustiŃia, Parchetul, s. a.). Domeniile puterii rezervate de Ńin insuportabil de mul Ńi purt ători de robe şi stele mari certa Ńi cu legea . În România din cauza dezorganizării existente nu numai valorile sunt inversate ci şi principiile şi legile fireşti ale naturii, astfel anormalul a devenit normal, ilegalul – legal şi invers, „hoŃii strigă hoŃii” şi ticăloşii ameninŃă ticăloşiia. Legea este mai mult vătămată decât protejată de cei care ar trebuie să o apere. Aceste anomalii societale au condus la, constituirea în cascadă a multor structuri judiciare tot mai ineficiente (investindu-se costuri mari) şi îndemnul ca specialiştii şi profesioniştii cu experienŃă în domeniu să treacă în tabăra celor care apără criminalitatea şi nu dreptatea, dovedindu-se astfel că instinctele animalice ale fiinŃei umane sunt mai dezvoltate decât conştiinŃa şi că, în acest domeniu nu este susŃinută nici o politică de stat. Pentru, însănătoşirea morală şi organizatorică a structurilor din cadrul PRez în scopul definirii noilor identităŃi şi atribuŃii, şi pentru determinarea acestora să acŃioneze în interes comunitar şi a creşterii performanŃelor şi prestigiului lor, la cote impuse de nivelul european, este necesară intervenŃia pe durată lungă, calificată şi în mod profesionist a forumului societăŃii civile (autocenzurat şi autoepurat permanent) care acŃionând, cu angajament şi responsabilitate trebuie să solicite sprijin instituŃiilor europene abilitate, în vederea asigurării finanŃării, asistenŃei şi supravegherii directe. Necesitatea aplicării unei astfel de norme a SocietăŃii Civile (program) pentru reformarea PRez este impusă şi de faptul că, o parte din structurile acesteia au avut implicaŃii condamnabile în desfăşurarea evenimentelor sângeroase din decembrie 1989 şi după, încă neelucidate timp de 16 ani de bâlbe petrecute în direcŃia aflării adevărului, existând în asemenea condiŃii riscuri de manifestare a sentimentelor de revanşardă şi răzbunare . În majoritatea Ńărilor foste comuniste din Europa Centrala şi de Est, instituŃiile similare au fost reformate cu succes, fără complicaŃii imediat după destrămarea regimului dictatorial, trecându-se în acelaşi timp la aplicarea în acest domeniu (al PPrez) a unor



criterii şi principii de performanŃă tipice unei societăŃi democratice. În acest context este de menŃionat că, via Ńa public ă din România va deveni confortabil ă şi dac ă aceste domenii ale puterii rezervate vor fi domina te de oameni cu capacit ăŃi intelectuale însemnate, de o moralitate deosebit ă, ataşaŃi noilor valori ale democra Ńiei şi care s ă fie dornici (fideli unei cauze nobile) de aliniere a Ńării în rândul marilor familii europene . Securitatea şi paza democra Ńiei nu pot fi asigurate de securi ştii dictaturii. În acest context este strict necesară inclusiv revizuirea legalităŃii (faŃă de interesul general) funcŃionării societăŃilor de detectivi particulari şi body guarzi care sunt înfiinŃate de foştii păzitori ai dictaturii comuniste şi pot împiedica consolidarea democraŃiei. Pentru a disciplina şi civiliza un popor balcanic în spirit European sau al cerinŃelor democratice sunt necesare să se aplice măsuri politico-administrative specifice pe care unele popoare din zona (balcanică) le-au experimentat obŃinând rezultate pozitive. Din (ne)fericire pentru poporul român acestea nu mai sunt posibile în conjunctura aderării la UE, dar ele trebuie suplinite în mod sigur cu altele adecvate concepute în laboratoarele inteligenŃei româneşti cu sprijin occidental, deoarece sunt strict necesare pentru construirea unui nou edificiu al ordinii sociale şi politice în România. Puterea public ă (PPub), reprezint ă ansamblu de prerogative atribuite administraŃiei publice pentru a promova interesul general ori de câte ori vine în contradicŃie cu cel particular sau, dreptul autorităŃilor administraŃiei publice de a reglementa în domeniile nedefinite de lege sau de a emite norme speciale pentru aplicarea legii, ori modul specific de sistem multipartid propriu democraŃiei care constă atât în reglementarea juridică a accesului la putere pentru orice grup, cât şi în instituŃionalizarea sistemului de valori. PPub poart ă amprenta direct ă a actului de voin Ńă a alegătorilor pentru înfăptuirea statului de drept, minimal, social sau al bunăstării, numai dac ă procedurile tehnice de investire a aleşilor şi a executivului sunt însuşite şi avizate de către elita societăŃii civile şi prevăd în acelaşi timp modalităŃile şi clauzele de destituire din funcŃie a demnitarilor şi înalŃilor funcŃionari publici în perioada exercitării unui mandat, altfel în societate activează la parametrii ridicaŃi violenŃa politică şi pseudodictatura. Analiza detaliată a PPub este prezentată mai jos odată cu descrierea mecanismelor de funcŃionare ale democraŃiei.

DEMOCRAłIA conform definiŃiei lui Abraham Lincon, Preşedintele Statelor Unite (1805-1865), reluată de către articolul 12 al ConstituŃiei franceze din octombrie 1958, este „guvernarea poporului de c ătre popor pentru popor”. Sub acest aspect, democra Ńia se distinge de oligarhie (forma de conducere a statului, în care puterea politică şi economică este deŃinută de un număr restrâns de persoane) ca şi de aristocra Ńie (forme de guvernare în care suveranitatea aparŃine unui mic grup de persoane, unei clase restrânse şi privilegiate), dar şi de autocra Ńie (forma de guvernare în care suveranul exercita o autoritate fără limite).



Mai precis spus, democraŃia desemneaz ă în acela şi timp o doctrin ă politic ă, conform căreia suveranitatea trebuie să aparŃină ansamblului cetăŃenilor, ca şi organizarea politică care rezultă din această doctrină. În lumea contemporană, idealul democratic a devenit în genere majoritar. Cu toate acestea, în afară de faptul că, există şi respingeri categorice (cum ar fi fascismul), termenul nu acoperă mereu aceleaşi realităŃi, în funcŃie de regimurile politice care se ascund în spatele lor. Poporul poate s ă se exprime democratic în diferite moduri prin, democra Ńie direct ă (ca în Grecia antică când poporul reunit în întregul său ia în mod direct hotărârile care îl privesc prezentă şi astăzi în anumite cantoane elveŃiene), democra Ńie semidirect ă (poporul împarte puterea cu reprezentanŃii săi, de alminteri desemnaŃi chiar de el) şi democra Ńia reprezentativ ă (atunci când poporul suveran desemnează reprezentanŃii care vor acŃiona în numele şi în locul său), cum este şi cazul poporului român care deocamdată mimează democraŃia.

Democra Ńia existentă într-o societate la un moment dat şi mecanismele ei de funcŃionare pot fi reprezentate grafic printr-un triunghi ale cărui laturi sunt notate astfel: baza “SC”=Societatea Civil ă (contribuabilii) formată din votanŃi, ONG-uri (asociaŃii, fundaŃii, alianŃe, federaŃii, confederaŃii cu sau fără personalitate juridică), culte religioase şi sindicate; latura stângă “O”=opozi Ńia politic ă, necalificată pentru guvernare în urma alegerilor, formată din partide politice şi latura dreaptă “P”=puterea public ă calificată în urma alegerilor libere pentru exercitarea actului de guvernare, formată din partide politice, aşa cum arată în figura de mai jos:

łinând cont de semnificaŃia grafică deosebită şi importanŃa pe care o poate oferi interpretării fenomenelor caracteristice societăŃii umane, această figură geometrică, poartă denumirea (aşa cum a intitulat-o autorul) “TRIUNGHIUL DE AUR AL DEMOCRA łIEI” notat prescurtat “SC O P”. Una din caracteristicile importante ale reprezentării grafice o constituie mărimea unghiului cuprins între laturile “O” şi “P” şi este denumit unghiul democra Ńiei . Dimensiunea acestuia arată, explicit apropierea sau depărtarea existentă dintre “O” (opoziŃie) şi “P” (putere) şi în acelaşi timp poziŃia celor două blocuri politice faŃă de “SC”



precum şi gradul de consolidare al democraŃiei, existent la un moment dat într-o societate. Deschiderea unghiului poate fi determinat ă concomitent sau separat, fie de mărimea bazei “SC” exprimată de maturitatea sau fragilitatea organizării şi funcŃionării societăŃii civile, fie de intensitatea forŃelor de respingere sau atracŃie existente între “O” şi “P”, dictate de interese sau înŃelegeri “nefireşti” care pot conduce la, apropierea lor până în poziŃia de suprapunere şi desfiinŃarea triunghiului SC O P, însăşi a democraŃiei. Analiza critică a variaŃiei - unghiului democra Ńiei - din reprezentarea grafică sus arătată, scoate în evidenŃă mai multe stadii din evolu Ńia democra Ńiei astfel: a) - forma triunghiului SC O P cu unghiul democra Ńiei egal sau mai mare de 90 de grade, indică existenŃa unor democraŃii de tip SUA (care se regăsesc şi în unele state europene nordice, Australia şi Japonia), unde libertăŃile individuale şi colective sunt respectate, cea mai mare parte a bugetului public (a banului public) este cheltuită pe baza proiectelor gestionate de către societatea civilă, întreaga viaŃă publică desfăşurându-se sub patronajul acesteia, nu este acceptată practica migraŃiei politicienilor de la un partid la altul şi nici manifestarea forŃelor de atracŃie sau a compromisurilor între “O” şi “P”. Primenirea elitei politice se produce în mod firesc şi continuu cu oameni de excepŃie care au vocaŃie în administrarea destinelor umane nu sunt implicaŃi în afaceri sau combinaŃii imorale şi pot dovedi “măiestrie politică “. b) - în majoritatea Ńărilor cu “state vechi” în Uniunea European ă, triunghiul SC O P poate avea unghiul democraŃiei cu valori cuprinse între 60 şi 90 de grade; c) - triunghiul SC O P cu valori ale unghiului democra Ńiei cuprins între 30 şi 60 de grade reprezintă grafic de regulă democraŃiile existente în Ńările care au aderat în “ultimul val” la UE; d) - valori ale unghiului democra Ńiei , a triunghiului SC O P, mai mici de 30 de grade reprezintă grafic democraŃiile aflate în tranziŃie ce se găsesc în Ńările aflate în curs de aderare sau intrgrare la UE şi în unele din Asia, America de Sud şi Orient unde, societăŃile după destrămarea dictaturii sau a totalitarismului se confruntă cu înlăturarea crizelor generate de diferite oligarhii sau guverne pseudodemocratice, iar existenŃa societăŃii civile ca factor important al democratizării se distinge doar ca o umbră palidă.

3.2. Evolu Ńia termenilor şi factorilor de putere care determin ă democra Ńia în România postdecembrist ă

În România , reprezentarea grafică a democraŃiei, care din păcate pentru poporul român mai mult se mimează, este dată de triunghiul SC O P cu unghiul democra Ńiei în valoare mai mic ă de 30 de grade, deoarece din analiza bazei triunghiului “SC” se poate constata cu uşurinŃă că nu are consisten Ńă, îi lipsesc, numărul însemnat de (elite) reprezentanŃi de marcă, buna organizare, claritatea obiectivelor şi acŃiunilor eficiente prin care să impună îndeplinirea nevoilor fireşti ale membrilor săi cuprinse în reglementările cei prevăd drepturile, iar opozi Ńia şi puterea (inclusiv o parte din puterea domeniilor



rezervate) având aceeaşi matcă sau geneză de iniŃiere şi formare politică (partidul comunist) acŃionează în majoritatea cazurilor doar pentru realizarea propriilor interese, ilustrând astfel poziŃia în care cele două laturi “O” şi “P” tind să se lipească. O clas ă politic ă preamultifragmentat ă nu poate avea obiective politice importante şi reprezentative pentru interesul public general, deoarece fiecare formaŃiune politică are grijă ca prin direcŃiile ei de acŃiune să-şi păstreze propria identitate implicit să-şi rezolve interesele de grup. Drept consecinŃă, din acest punct de vedere, cântărirea ofertelor politice ale “O” şi “P” de interes public nu se poate realiza cu o balanŃă obişnuită, ci cu un dispozitiv dotat cu mai multe braŃe şi talere denumit “tiribomb ă” care nu poate sta în echilibru natural decât dacă este ancorată de diverse grupuri de interese. Reprezentarea grafică a democraŃiei din România ilustrează în plan practic că, transformările de natură socială, economică, culturală şi politică, sinuoase şi discontinue produse în ultimi ani s-au efectuat, o parte în conformitate cu interesele de partid sau de grup, iar altele ca urmare a impunerilor din partea unor forŃe externe, binevoitoare mai întâi cu nevoile lor proprii şi apoi cu cele româneşti. Deoarece în istoria omenirii nu s-a mai experimentat trecerea unei societ ăŃi de la comunism la capitalism, acest fenomen societal fiind în premieră mondială, cei care au exercitat puterea publică, invocând în mod fals necesitatea unei tranziŃiei costisitoare (doar pentru alegatori), au acŃionat în mod discreŃionar pentru satisfacerea propriilor pofte privind interesele materiale şi financiare prin, politică, bresle (vezi notarii) şi grupuri de interese nelegitime (baronii locali), jocuri piramidale, fonduri mutuale şi de investiŃii, şi acŃiuni de devalizare a unor bănci, etc. Aceştia, acŃionând mai abuziv decât activiştii din regimul comunist, au indus în mentalitatea românilor , în mod periculos şi păgubos pentru dezvoltarea democratică şi economică a Ńării ideea că, numai dacă faci politică sau eşti susŃinut de vreun partid poŃi să devii bogat, să te menŃii ca om de afaceri ori să ocupi o funcŃie publică, nepreŃuind nici una din valorile sistemului democratic , dovedindu-se astfel că toate segmentele vieŃii noastre sunt afectate de rămăşiŃele “ciumei roşii staliniste” Sub aspectul importanŃei ce i se cuvine în formula ecuaŃiei puterii publice alături de ceilalŃi doi factori “P” şi ”O”, factorul “SC” în perioada (1990 – 2006 ) nu şi-a jucat activ menirea, acesta a avut mai degrabă o prezenŃă formală doar pe timpul campaniei electorale, când societatea civilă a fost folosită ca masă de manevră, iar clasa politică a avut nevoie de legitimare, pentru a câştiga puterea publică. Societatea Civil ă, ca factor de influen Ńare a puterii, baz ă de formare şi ramp ă de lansare a membrilor elitei politice (no Ńiuni care înc ă nu au reprezentare pentru români), nu a avut t ăria şi capacitatea necesar ă pentru a reac Ńiona şi împiedica desfrâul clasei politice petrecut în cei 17 ani pos tdecembri şti. O parte din puŃinii reprezentan Ńi de marc ă ai “SC”, juc ători şi actori principali cu implica Ńii în deciziile publice , au fost ameninŃaŃi sau scoşi din dispozitiv şi atraşi, folosindu-se procedee machiavelice, de către putere să activeze alături de ea în interiorul unei “construcŃii politico-sociale mizerabile”, cum a fost cazul unor membri din AlianŃa



Civică, Preşedintelui FederaŃiei AsociaŃilor de Proprietari din România, lideri de sindicat trădători care, uitând pe cine reprezintă, prin nesăbuinŃa actelor săvârşite în cele din urmă, au fost reduşi la tăcere compromiŃând astfel statutul şi scopul lor nobil avut iniŃial. Al Ńi reprezentan Ńi ai “SC” invocând lupta sindicală s-au implicat în tot felul de escrocherii şi meschin ării, drept urmare opinia publică s-a simŃit trădată, determinând-o astfel să aibă rezerve cu privire la încrederea în propriile forŃe. Datorită acestor dezamăgiri repetate venite din partea liderilor săi societatea civilă a fost silită să se confrunte cu nesiguranŃa şi neputinŃa de a se impune în faŃa factorului putere, pentru rezolvarea intereselor sale legitime, în speŃă a pensiilor mici, sănătăŃii publice, învăŃământului şi a altor drepturi cetăŃeneşti consfinŃite prin constituŃie, etc. O altă cauză care, a condus la menŃinerea unei valori scăzute a bazei triunghiului SC O P şi la banalizarea rolului societăŃii civile, în ecuaŃia puteri publice a fost apari Ńia unor oportuni şti sau fal şi revolu Ńionari care s-au autoinclus în tot felul de asocia Ńii . PuŃini dintre participanŃii la evenimentele petrecute în decembrie 1989 (asupra acestor aspecte se pot dezvolta multe dezbateri) rămaşi în viaŃă au merite de eroi în comparaŃie cu numărul total al revoluŃionarilor existenŃi în evidenŃa Secretariatului de Stat pentru Problemele RevoluŃionarilor din decembrie 1989. MulŃi sunt legitimaŃi ca revoluŃionari în mod abuziv pentru a beneficia de avantaje materiale şi financiare sau poziŃii sociale. Aşa s-a format prima categorie de privilegia Ńi ai noului regim politic care a întinat memoria celor merituoşi şi gloria luptei pentru o cauză dreaptă, dezamăgind aşteptările întregii societăŃii româneşti. Datorită acestor trădători şi celor care au urmat poporul român a ajuns să fie victima propriei “RevoluŃii”. În legătură cu evenimentele din decembrie ‘89 este cunoscut şi comentat negativ pe plan naŃional şi internaŃional faptul că, din rândul Ńărilor fostului bloc comunist din estul Europei, România este singura Ńară unde cortina de fier a comunismului a fost înlăturată cu vărsare de sânge nevinovat (crimele fiind neelucidate nici până astăzi), iar ulterior s-au făcut “afaceri” cu certificate de revolu Ńionar , chiar de câtre guvernanŃi. Deşi aceştia din urm ă au fost denun ŃaŃi nu s-a putut impune sanc Ńionarea penală sau retragerea drepturilor necuvenite celor incul paŃi deoarece, printre cei legitima Ńi ilegal se afl ă şi mul Ńi reprezentan Ńi ai autorit ăŃilor statului, parlamentari, guvernan Ńi, procurori, judec ători, poli Ńişti, militari, precum şi o parte din rudele acestora . Aşa a început în România postdecembristă procesul de jecmănire a avuŃiei naŃionale şi de transferare în mod ilicit dar “oficial” a unei părŃi din aceasta, către cercuri de interese sau clanuri ce au luat fiinŃă sub egida spiritului revoluŃionar şi cu sfidarea oricărui protest din partea opiniei publice naŃionale şi internaŃionale. Unii revolu Ńionarii merituo şi nu au primit ajutoarele legale , în schimb “cei oportunişti cultivaŃi în minciună“ s-au îmbogăŃit cu terenuri situate în extravilan sau intravilan şi spaŃii comerciale s.a. MulŃi dintre ei fac parte din elitele, politicii, a PRez sau a oamenilor de afaceri şi nu au nimic comun cu proiectele de viitor ale României. Acesta este unul din traseele „neortodoxe” ale personalit ăŃilor “machiavelice”



zămislite în timpurile pe care le trăim într-o Ńară care, probabil dintotdeauna se află în tranziŃie şi la răscruce de drumuri istorice. Pentru a fi aduse la cuno ştin Ńa opiniei publice, revizuite şi soluŃionate, ilegalităŃile comise cu ocazia atribuirii drepturilor de revoluŃionar, forŃe si reprezentanŃi ai societăŃii civile trebuie să impună Guvernului, ca prin act normativ să dispună, în numele asanării morale a societăŃii romaneşti, fără de care aceasta nu poate evolua spre civilizaŃie, afişarea publica printr-un Registru na Ńional unic, a tuturor revolu Ńionarilor cu drepturile şi avantajele primite în virtutea acestei calităŃi, deoarece facilităŃile şi bunurile oferite preferenŃial sunt părŃi din averea poporului. În vederea cre şterii semnificative a rolului factorului “SC” în ecuaŃia puterii publice şi deschiderea unghiului democraŃiei a triunghiului SC O P, Ńinând cont de retrospectiva descrisă, POLITICA SOCIETĂłII CIVILE va trebui reconsiderată şi refăcută din temelii sub aspectele, organizării şi dezvoltării planurilor de acŃiune, pentru a putea genera şi crea energii pozitive necesare construiri unei clase politice demne şi onorabile pentru al doilea popor sfânt existent pe pământ “poporul roman”. Influen Ńa factorilor “O” şi “P” din ecua Ńia puterii publice asupra dimensiuni unghiului democraŃiei, din perioada de referinŃă în România, n-a fost una favorabilă. AcŃiunea combinativă a acestora a condus la frânarea consolidării democraŃiei, fie prin adoptarea unor măsuri de contracarare a cre şterii rolului şi importan Ńei “SC” în formula puterii publice, fie prin prestarea unui act de guvernare submedioc ru din punct de vedere al performanŃei sau imoral apelându-se la tot felul de nelegiuiri. În societatea românească postdecembristă, cei c ărora le-a fost team ă de democra Ńie, au devorat avuŃia naŃională în numele dreptăŃii şi adevărului tot mai mult ascuns de asa zişii aleşi ai neamului şi păzitorii „dreptăŃii lor”, cu ajutorul unor scenarii premeditate de genul celor petrecute în decembrie `89 şi la începutul anilor ‘90 care au fost bine regizate pentru a deturna, pe o perioadă lungă de timp, atenŃia publică de la aspectele esnŃiale ale decăderii naŃionale. Astfel s-a ajuns dup ă 17 ani de democra Ńie original ă ca mediul politic (societatea politic ă) din România s ă aibă un grad maxim de autointoxicare şi autopoluare datorit ă nerespect ării şi nepromov ării principiilor moralit ăŃii şi competen Ńei care nu-i mai permite s ă dezvolte activit ăŃi şi programe laborioase de interes public general. În schimb majoritatea membrilor clasei politice din România , cu istoric politic mult discutabil, pe lângă faptul că nu au voca Ńie pentru administrarea destinelor umane şi nici m ăiestria politic ă necesară, posed ă un spirit întreprinz ător pentru afacerile private (de tip fraudist) mult mai dezvoltat comparativ cu cel al afacerile publice (la unii lipseşte cu desăvârşire). Drept urmare discursurile şi disputele lor politice au ca subiect, de cele mai multe ori, acuzaŃii reciproce despre fapte de necinste şi dosare penale care nu pot fi soluŃionate în mod obiectiv de o justiŃie concepută tot de ei şi în care activează doar oamenii lor, neglijând total dezbaterile soluŃiilor care să vizeze binele general al populaŃiei României.



Aceştia , ocupând funcŃii publice inclusiv prin acoliŃii lor, sus Ńin şi dovedesc prin exemplu personal, atât poporului roman cât şi europenilor, că cel mai bun mod de via Ńă este dac ă ai răspunderi de comunist şi drepturi de capitalist ignorând pur şi simplu faptul c ă interesul public trebuie s ă reprezinte bun ăstarea general ă, dilemele de acest tip existente în societatea românească aflată în proces de tranziŃie nu pot fi rezolvate decât de Societatea Civilă. Aspectele menŃionate sunt de fapt o parte din cauzele principale care explică de ce statul de drept construit în România postrevoluŃionară şi economia de piaŃă par a fi doar jucării de adormit copiii, iar poporul român este chinuit continuu în diferite moduri, în condiŃiile în care divinitatea i-a dăruit multe bogăŃii materiale şi spirituale ce nu sunt administrate eficient şi în interesul general. Bătrânii inclusiv oamenii de cultur ă vîrstnici “cele mai de preŃ valori ale unui neam” datorită gestionării falimentare a fondurilor de pensii pentru care nu a răspuns nimeni, sunt înfometaŃi, înfriguraŃi şi lipsiŃi de asisteŃă medicală, iar unii dintre ei şi deposedaŃi de moşteniri şi averi prin acte elaborate de autorităŃile statului, doar pentru că sunt neputincioşi. Bugetul de pensii este prejudiciat în continuare şi de cei peste 800 de mii de bolnavi închipuiŃi, care s-au pensionat mituind medicii. MulŃi dintre aceşti “bolnavi psihici” prefăcuŃi desfăşoară activităŃi comerciale private, fără să existe vreun caz pedepsit. Deşi în perioada activă de muncă au îndurat tratamentul inuman aplicat în timpul perioadei comuniste, după 1989 generaŃiile de octogenari au fost supuse continuu altor experimente draconice, întreprinse de către noua elită politică, care prin asemenea comportament au dovedit o mai mare impostură, ipocrizie şi demagogie decât predecesorii lor. Majoritatea bazelor de tratament unde bătrânii îşi tămăduiau sau alinau durerile şi suferinŃele trupeşti au fost abandonate ca nefăcând parte din priorităŃile strategiilor politicienilor postdecembrişti care folosesc staŃiunile din străinătate. Felul în care clasa politică tratează problema bătrânilor din România, fără a schiŃa un minim de interes sau efort, probează o lipsă de umanitate pe care o poate dovedi numai o cultură de tip barbar din cauza căruia nu putem cupla cu civilizaŃiile moderne. O solu Ńie moral ă pentru salvarea situa Ńiei acestor genera Ńii (care au mai rămas în viaŃă) pedepsite pe nedrept , şi care st ă la îndemâna guvernan Ńilor , este identificarea fondurilor financiare (în lei şi valută), care, în decembrie 1989 existau în conturile PCR, UTC, UASCR (studenŃilor), UGSR (sindicate) sau a sumelor în valută ce trebuiau încasate de către stat din activităŃile economice externe (inclusiv comerŃ exterior) întreprinse până la acea dată dar au fost colectate în alte conturi (ale unor oligarhi postdecembrişti) decât cele prevăzute legal iniŃial, şi redistribuirea acestora pensionarilor defavoriza Ńi care mai supravie Ńuiesc. (Această situaŃie poate fi soluŃionată atât prin act guvernamental cât şi pe cale judecătorească de către persoane fizice sau juridice demne şi interesate de îndreptarea unei gafe politice istorice). Sistemul de s ănătate a fost ajutat să decadă tot mai mult prin actul managerial



submediocru (practicat de clica politică infantilă şi acoliŃii săi) şi prin subtilizarea fondurilor financiare alocate dezvoltării deoarece, familiile elitelor politice au beneficiat şi se bucur ă în continuare de asisten Ńă medical ă în str ăinătate. Factorii responsabili de conducere şi de execuŃie din sistem şi-au creat condiŃii ca pe bani publici să-şi dezvolte cabinete particulare şi afaceri proprii speculând în acelaşi timp nevoile stringente pentru asistenŃa medicală a cetăŃenilor români care au cotizat o viaŃă de om la fondul asigurărilor de sănătate. FaŃă de situa Ńia dezastroas ă afişată de indicatorii statistici de s ănătate care ne clasează pe locuri fruntaşe la TBC, SIDA, rata mortalităŃii infantile şi codaşe la rata natalităŃii, grad de asigurare cu medicamente si nivel de trai al populaŃiei, elita politică nu a manifestat nici un fel de reacŃie. În perioada celor 17 ani scur şi de la “Revolu Ńie” n-a fost elaborat ă nici o strategie na Ńional ă referitoare la s ănătatea popula Ńiei sau importan Ńa şi rolul familiei, în schimb s-au consumat eforturi însemnate pentru a chizi Ńionarea la pre Ńuri supraevaluate de aparatur ă medical ă şi medicamente, domenii unde exist ă miza încas ării unor comisioane ( şpăgi) pe care s-au b ătut to Ńi guvernan Ńii. Chiar dacă au fost constatate mai multe fapte de atentat la sănătatea poporului, nu s-a putut stabili nici o responsabilizare a vinovaŃilor pentru dezastrul în care se află sistemul de sănătate din România, unde sunt mai multe spitale în care te poŃi îmbolnăvi decât trata. Sănătatea uman ă, în calitate de bun de consum şi de bun de capital ce însoŃeşte fiinŃa umană în tranziŃia ei prin viaŃă, este împreună cu sănătatea naturii şi sănătatea societ ăŃii purtătoarea influenŃelor tuturor factorilor ce acŃionează în cadrul unei complexităŃi dinamice ce caracterizează mişcarea întregului nostru comun: om, societate, mediu, organizaŃii. Sistemul de înv ăŃământ se află în cădere liber ă, încurajându-se analfabetismul şi distribuirea ilegal ă, de diplome, contracost (inclusiv de doctorat) şi certificate de toate tipurile, impostorilor şi cretinilor care pe baza lor pot să predea “prostologia” în instituŃiile de învăŃământ şi instruire, inclusiv cel superior, sau datorită sistemului politic clientelar să ajungă în funcŃii de decizie publică unde, din lipsă de potenŃial ştiinŃific, generează contraperforman Ńă şi implicit regres pentru viitorul na Ńiunii române. Slaba calitate a înv ăŃământului românesc nu poate fi sesizat ă şi remediat ă de elitele politice deoarece majoritatea copiilor aces tora înva Ńă şi studiaz ă în str ăinătate, cei mai mul Ńi cu finan Ńare indirect ă din banii publici.

Deteriorarea continuă a sistemului de învăŃământ prin promovarea multor acte normative în baza unor previziuni “opace” în domeniu reliefează faptul că nu există nici o politică coerentă de dezvoltare emisă de factori abilitaŃi. Astfel, ac Ńiunile aventuroase, infantilice şi iresponsabile intreprinse în domeniile înv ăŃământului şi sănătăŃii în perioada postdecembrist ă de către diverse grupuri de interese sau elita politic ă au ca rezultat pe termen lung, condamnarea



viitorului na Ńiunii la incultur ă, lips ă de vigoare şi regres economico-social. În timp ce statele civilizate ale lumii au în programele lor de dezvoltare ca obiectiv principal cercetarea ştiinŃifică sau dezvoltarea „societăŃii cunoaşterii” pentru care alocă fonduri financiare însemnate în România această activitate mai pâlpâie doar ca o lumânare care urmează să se stingă definitiv, fără ca cei care cârmuiesc destinele Ńării să schiŃeze vreun gest . În ciuda acestei ignoranŃe divinitatea în multe competiŃii ştiinŃifice internaŃionale i-a desemnat pe români ca fiind printre „a şi”, ceea ce dovedeşte că şi dumnezeu Ńine cu poporul român mai mult decât conducătorii săi. În acest context ar fi de prisos să mai vorbim despre cum este valorificat potenŃialul academic în procesul de elaborare a deciziilor sau politicilor publice destinate asigurării binelui general al românilor. Sistemul pensiilor şi salariz ării , fiind departe de vreun model al simŃului etic sau european de distribuire a unei parŃi din venitul naŃional, este total anacronic şi inechitabil, construit pe baza lipsei de responsabilitate, şantaj şi dezinteres faŃă de cei merituoşi. Politica salarial ă în perioada postcomunist ă a fost de natură să conducă pentru majoritatea populaŃiei la adâncirea sărăciei, guvernanŃii au invocat pentru aceasta în mod cu totul eronat slaba productivitate a muncii, dar nu şi pentru elita politică sau acoliŃii acestora, care au obŃinut venituri salariale mai mari decât occidentalii autopropunându-se de formă în tot felul de consilii, comisii şi comitete pentru a primi îndemnizaŃii “grase” fără nici un efort sau aport. Deşi exist ă legisla Ńie, care impune criterii pentru management performa nt la organiza Ńiile economice cu capital de stat şi cu privire la r ăspunderea ministerial ă, în perioada de referin Ńă nu a fost nimeni sanc Ńionat, din cei viza Ńi, pentru lips ă de randament sau productivitate sc ăzută a muncii. Cel “mai acuzator act”, pentru cei care au decis şi răspuns în perioada postdecembristă de politica salarială din România, este acela de export ilegal de venit naŃional, constituit din munca salariaŃilor care au produs bunuri şi servicii pentru piaŃa externă şi cărora li s-a plătit doar nivelul minim al manoperei de pe piaŃa internă. Acest mod de operare a încurajat şi folosirea “muncii la negru” şi a condus la acumularea necinstită de venit naŃional de către unii care nu au nimic comun cu regimul economiei de piaŃă exploatând intens forŃa de muncă(fizică şi intelectuală). Statistica european ă privind salariile ne indică faptul că, situaŃia din România se găseşte la coada clasamentului, aceasta fiind în contrast cu numărul mare al bugetarilor deŃinători de imense valori mobiliare (autoturisme, iahturi s.a) şi imobiliare în condiŃiile în care perioada de acumulare este la fel de redusă, ca şi posibilităŃile legale. În ceea ce prive şte limita minim ă şi cea maxim ă a salariilor şi pensiilor diferenŃele sunt colosale şi total imorale. În cazul bugetarilor prin valorile unor salarii se dovedeşte nivelul ridicat al politicilor clientelare şi de şantaj existente în Ńara noastră. Actuala politic ă de salarizare (în care ponderea sporurilor este mult mai mare decât salariu de bază) este extrem de p ăguboas ă şi dăunătoare pentru c ă nu



încurajeaz ă profesionalismul, competi Ńia în munc ă, nu stimuleaz ă inova Ńia, crea Ńia şi nu ajut ă la formarea şi stabilitatea speciali ştilor de care România are atâta nevoie în perioada următoare pentru reducerea decalajelor ce ne declasează faŃă de standardele europene; aceasta încurajează mai degrabă dezvoltarea sistemului clientelar şi şantajabil. Interesul statului pentru studiul şi dirijarea evolu Ńiei for Ńei de munc ă este ca şi inexistent, multe fonduri financiare europene şi interne destinate pentru conversia acesteia sau realizarea diferitelor programe de restructurare au fost irosite din diferite cauze, fie pentru satisfacerea unor interese obscure de grup sau din lipsa de competenŃă managerială în elaborarea şi finalizarea unor proiecte, fără ca cineva să fie tras la răspundere. O bună parte din forŃa de muncă de înaltă specializare a părăsit Ńara din cauza incompetenŃei clasei conducătoare. În perioada postdecembrist ă politicile de protec Ńie social ă au avut un caracter formal deoarece membrii elitei politice n -au avut nevoie de asemenea programe pentru c ă acoli Ńii lor au beneficiat de rela Ńiile clientelare şi au fost încadra Ńi ca func Ńionari la institu Ńiile bugetare sau la firmele sus Ńinute politic, afectând astfel atât bunul mers a l administra Ńiei publice cât şi al dezvolt ării mecanismelor economiei de pia Ńă. Schema aparatului func Ńion ăresc din administraŃia statului are multe structuri paralele, formale şi necorelate în cele mai multe cazuri supradimensionate deoarece şi în acest domeniu criteriile de bază luate în consideraŃie la înfiinŃarea şi alcătuirea lor sunt determinate de interesele de grup şi clientelism. Pentru a se demonstra excesivitatea controlului politic asupra societăŃii civile şi a se scoate în evidenŃă lupta internă de interese meschine din cadrul societăŃii politice a fost înfiinŃat inclusiv „Ministerul controlului” (Autoritatea naŃională de control), aşa ceva ne mai având corespondent în vreo Ńară din lume, deşi societatea românească abundă de asemenea autorităŃi de supraveghere şi control iar acestea nu fac altceva decât să amplifice corupŃia prin tot felul de proceduri unele mai sofisticate decât altele şi să se cheltuiască banul public fără folos. Promov ările în func Ńiile de conducere , care procentual faŃă de cele de execuŃie depăşesc orice previziune şi normalitate, se fac după acelaşi principiu stahanovist “fie prostul cât de prost mintea îi vine dup ă post” (un deştept poate hrăni mulŃi proşti, dar un prost nu se poate hrăni nici pe el, spune un vechi proverb românesc). Numirea în func Ńii a func Ńionarilor publici se face după reguli bolşevice , iar destituirea sau înlocuirea lor după reguli capitaliste . În aceste condiŃii de unde eficienŃă şi performanŃă ori salt calitativ pentru recuperarea unor decalaje dacă principiile aplicate în domeniu dau naştere la submediocrităti. Dacă la ocuparea func Ńiilor publice nu vom respecta principiile “omul pot rivit la locul potrivit” sau cele care stau la baza a şezării pieselor pe tabla de şah, în România se va juca toat ă via Ńa bambilici şi nu vom putea participa la nici o



competi Ńie, deoarece bambilicarii au fiecare reguli proprii . ExistenŃa acestei situaŃii, conferă activităŃilor din administraŃia publică o imagine deplorabilă faŃă de nevoile stringente şi crescânde ale populaŃiei. În structura aparatului de stat s-au creat condiŃii fertile pentru cultivarea şi dezvoltarea corup Ńiei de nivel înalt , întreŃinându-se astfel, cel mai feroce cancer ce schimonoseşte în fel şi chip societatea românească postdecembristă. Strig ător la cer este şi faptul c ă unele din aceste megastructuri beneficiază în mod nejustificat de o serie de servicii gratuite şi dotări luxoase, unele extravagante. Această situaŃie este posibilă şi se datorează promovării, de către clasa politică, a unor proceduri de achizi Ńii publice ce nu au nimic comun cu spiritul europea n sau eficien Ńa social ă, ci doar satisfac interesele de partid (foarte multe), irosindu-se astfel fără nici un fel de tăgadă banul poporului, care ar putea fi alocat unor destinaŃii vitale şi prioritare. Privatizarea majorit ăŃii obiectivelor economiei naŃionale s-a făcut în stil original românesc, ca o expropriere a şanselor de emancipare economic ă, fără a se Ńine cont de vreun model european, ca şi “tranziŃia” numai prin deciziile de nivel minoritar şi în interesul elitelor postdecembriste (foşti activişti în primele rânduri ale PCR, UTC, PRez, Sindicate, s.a), după ce multe întreprinderi au fost falimentate prin cunoscutul mod de operare al firmelor căpuşa în spatele cărora s-au aflat ori se mai află aceiaşi nomenclatură. S-au privatizat inclusiv obiective economice, strat egice pentru siguran Ńă naŃional ă care aveau rezultate performante (deşi sloganul privatizării a fost pentru a salva întreprinderile de stat de faliment), fără a se Ńine cont că România în istoria economică a Europei a avut anumite branduri de renume. Toate aceste “crime” economice au fost comise şi cu complicitatea unor factori apolitici ai statului şantajabili pentru trecutul lor. Nu există cazuri de privatizări care ulterior să se dovedească a fi de folos economiei naŃionale sau interesului public, mai ales dacă menŃionăm fabricile de ciment, telefonia, petrolul, gazele, energia electrică, s.a. Foarte multe privatizări s-au finalizat prin valorificarea frauduloasă la fier vechi a mijloacelor fixe şi a terenurilor. În cazul unor tranzacŃii terenurile din incinta unităŃilor economice nici n-au fost luate în calcul ca element de negociere (preferându-se şpaga) deşi valoarea de piaŃă a acestora este foarte mare. Dacă cu privire la rentabilizarea economiei sau a industrie ar fi existat o politic ă naŃional ă asemenea situaŃii puteau fi evitate. Pentru regimul spa Ńiilor comerciale şi al depozitelor de Ńinute de stat până în 1989 nu s-a elaborat nici un program(naŃional) în interes comunitar, acestea au fost distribuite unor grupuri de interese şi apoi închiriate, subînchiriate ş.a.m.d. ceea ce a condus la scumpiri nejustificate a produselor vândute şi serviciilor oferite unei populaŃii pauperizate. Abuzurile comise în gestionarea acestor spaŃii, cele mai multe din ele încă neclarificate din punct de vedere al regimului juridic, a condus la îmbogăŃirea nejustificată



a vechii şi noii nomenclaturi în defavoarea majorităŃii populaŃiei Ńării. În legătură cu privatizarea turismului în România , se poate constata, că această acŃiune nu a fost o necesitate şi nici o cale de relansare a sa, ci mai de grabă o satisfacere a poftelor foştilor nomenclaturişti care înainte de 1989 au răspuns de această ramură economică a cărui potenŃial a decăzut şi nu este valorificat nici măcar în proporŃie de 30%. Unii membrii ai clasei politice postdecembriste, fără nici un pic de jen ă faŃă de respectul ce trebuie purtat neamului romanesc pentr u sacrificiile f ăcute la constituirea avu Ńiei na Ńionale, au improvizat tot felul de proceduri pentru a se înfrupta din “corpul îmbolnăvit“ tot de ei, al economiei naŃionale, autopropunându-se cu răspunderi şi sarcini fictive în acŃiunile de privatizare pentru a găsi motive să fie recompensaŃi fără nici un fel de merite, cu sume de zeci şi sute de mii de dolari sau euro, dovedind astfel cea mai crasă probă a imoralităŃii. Înstr ăinarea treptat ă a unor p ărŃi din avu Ńia na Ńional ă proprietate a întregului popor, s-a făcut numai pentru satisfacerea intereselor de partid şi a membrilor săi, fără compunerea unor algoritmi pentru elaborarea deciziilor în domeniu, care să includă şi societatea civilă, invocându-se în mod demagogic misteriosul motiv al “confiden Ńialit ăŃii” tranzac Ńiilor (cât de proşti i-or crede elitele politice pe alegatorii săi, care au în conştiinŃă faptul că până acum în lume nu s-a făcut nici o tranzacŃie secretă faŃă de acŃionarii parŃilor implicate) pentru a se ascunde cât mai bine datele cu privire la perceperea de comisioane, ”şpăgi” sau la înŃelegerile mârşave. Blocajele economice generate în majoritatea situa Ńiilor din cauza unor fraude sau a incompetenŃei manageriale s-au soluŃionat în cele mai multe cazuri prin capitalizarea unor câştiguri ilicite în conturile elitelor postdecembriste apelându-se la tot felul de proceduri delapidatoare, iar pierderile sau găurile negre din economie au fost acoperite de către întreaga populaŃiei. Caracteristic pentru tranzi Ńia din România este faptul că, costurile acesteia au fost şi sunt în continuare suportate de marea majoritate a populaŃiei care, îngroaşă necontenit polul săracilor şi al defavorizaŃilor ce trăiesc la limita subzistenŃei în timp ce elitele politice şi ale PRez şi-au transferat cu lăcomie feroce pe diferite căi părŃi din averea poporului, constituindu-şi direct sau prin interpuşi proprietăŃi care prin mărimea şi diversitatea lor îi uimesc şi-i scandalizează inclusiv pe cei care sunt capitalişti de-o viaŃa şi multe generaŃii. Aceasta este, în istoria omenirii, geneza prin car e a apărut şi în România un nou tip de clas ă social ă “BURGHEZIA COMUNIST Ă” ce s-a dovedit a fi mult mai hidoas ă decât au prev ăzut-o cu câteva decenii în urm ă unii prezic ători ai vremurilor comuniste. Nomenclatura postcomunista a reu şit s ă îşi transforme puterea politica în capital financiar şi active şi să deŃină, astfel controlul sau influien Ńa asupra oric ărui tip de decizie public ă. În asemenea condiŃii tranzi Ńia nu poate fi considerată un proces reuşit care să



conducă la constituirea unei societăŃi democratice unde să se instituie moralitatea ca principiu de bază al existenŃei sale. Spre deosebire de România, în Marea Britanie , privatizarea cu succes a zeci de unităŃi economice a fost rezultatul final al unei victorii ideologice care a oferit o anumită credibilitate imaginii simbolice a “capitalismului popular” întrupat prin intermediul noilor grupuri de cetăŃeni de rând acŃionari, aceştia întărind CLASA DE MIJLOC . În Japonia deasemenea prin politica de stat privatizarea s-a bazat aproape exclusiv pe capitalul autohton favorizând dezvoltarea clasei de mijloc. În România, în locul clasei de mijloc, cu sprijinul elitei politice, în numai 17 ani, apicând legile junglei s-au dezvoltat rapid miliardarii, de carton, ”capitaliştii fraudişti” precum şi cei ai clasei conducătoare care reprezintă în total cca 5% din popula Ńia Ńării şi deŃin 80% din averea na Ńional ă. Această situaŃie dezastroasă pentru soarta Ńării a condus la „involuŃie” şi întârzâerea reformelor şi a integrării în UE. Dacă nu exista presiunea factorilor externi după voinŃa politicienilor români aderarea putea avea loc când în viaŃă mai erau doar cei 5% din populaŃia României. Situa Ńia economico-social ă dezastroas ă creată poporului român în cei 17 ani petrecuŃi de la evenimentele din decembrie 1989, în urma acŃiunilor de privatizare în cadrul procesului de tranziŃie, trebuie analizat ă de către reprezentanŃii responsabili ai societăŃii civile loaiali şi credincioşi binelui comunitar, alături de alŃi (experŃi) factori competenŃi şi abilitaŃi din punct de vedere legal şi moral, luând fiecare caz în parte. În funcŃie de concluziile rezultate să se dispun ă, conform practicilor din Ńările UE, naŃionalizarea obiectivelor economice privatizate abuziv din punct de vedere al interesului public, pedepsirea celor care se fac vinovaŃi şi recuperarea pagubelor de la aceştia. Guvern ările postdecembriste, n-au intreprins nimic pentru bunul mers economico-social al României, acestea au constituit „bolovanii” lega Ńi de gâtul na Ńiunii ce au afundat-o într-o mcirl ă de nedescris. Sistemul ecologic este grav afectat atât din cauza unor exploatări iraŃionale a bogăŃiilor solului şi subsolului în interesul noii clase politice ultraprofitoare cât şi din lipsa unor proiecte laborioase sau programe ferme, pentru sistematizarea şi urbanizarea teritoriului Ńării necesare dezvolt ării ingenioase a localit ăŃilor în spirit european şi pentru a preveni construirea în mod abuziv şi haotic inclusiv a caselor de vacanŃă amplasate după bunul plac şi fără a se percepe vreo taxă de protecŃie a mediului sau a naturii. Cu toate acestea sunt bine cunoscute situaŃiile în care mulŃi nomenclaturişti postdecembrişti deŃin suprafeŃe imense (terenuri cu potenŃial productiv maxim sau cu destinaŃie pentru dezvoltarea construcŃiilor şi luciu de apa) însuşite abuziv chiar şi în zonele care fac parte din rezervaŃiile naturale. Aceia şi oligarhi şi-au construit în virginitatea naturii, spre sfidarea oricărei reguli sau principiu de bun simt, imobile care sunt exploatate în regim turistic pe valuta fără a se respecta nici o normă legală şi unde se practică braconajul în stil barbar spre desfătarea unor apucături criminale şi exterminarea



speciilor din fauna şi piscicola României (din braconaj s-au făcut averi fabuloase). Deşi există inclusiv un minister şi alte organisme care au ca obiect de activitate protecŃia mediului, încă nu s-a reuşit a se face cunoscută la nivel naŃional vreo politică coerentă care să asigure dezvoltarea în acest domeniu. Politica investi Ńional ă şi de finan Ńare de tip capitalist mai are mult de aşteptat pentru a fi pusă în practică în economia românească deoarece factori responsabili şi de decizie din acest domeniu financiar-bancar împreună cu elita politic ă postdecembristă creează, dup ă câte se întâmpl ă şi se constat ă în economie , mai întâi condiŃiile şi premizele necesare valorificării şi spălării banilor murdari obŃinuŃi şi acumulaŃi în urma “tunurilor trase“ privatizărilor din economia naŃională, băncilor, economiilor populaŃiei prin jocuri de tip piramidal şi fonduri de investiŃii sau prin afaceri imobiliare de tip sălbatic, sfidând astfel interesul public şi progresul naŃional. În locul programelor economice eficiente, în perioada de referinŃă factorii puterii, refuzând antrenarea specialiştilor în domeniu şi dând dovadă de demagogie şi sete de înavuŃire, au recurs la tot felul de inovaŃii frauduloase de genul „să ajute zonele defavorizate” ale Ńării, scutirea de taxe vamale la importul sau exportul unor contigente de mărfuri, etc. Astfel de reglementări totdeauna au vizat exclusiv interesele anumitor grupări politice ori protejaŃi ai puterii având ca efect fraudarea multor fonduri financiare interne sau europene. PiaŃa imobiliar ă din România constituie “raiul” de pe pământ unde îşi găsesc locul de albire a banilor negri atât din economia naŃională cât şi ai unor mafioŃi din întreaga lume, pentru că aceasta în loc să funcŃioneze după modelul impus de legile economiei de piaŃă este în mod voit făcută scăpată de sub control sau apreciată că e în formare. La nivel na Ńional nu exist ă nici un program coerent care s ă urmăreasc ă satisfacerea nevoilor de locuin Ńe totul în acest domeniu sufer ă de „miopie politic ă”. PiaŃa de capital este dominată în conformitate cu specificul românesc de clanuri sau grupuri de interese, reglementările şi procedurile sunt departe de modelele occidentale, deşi evoluŃia acesteia este precară fraudele descoperite în domeniu nu au fost pedepsite. Sistemul bancar a funcŃionat şi funcŃionează în duşmănia interesului public general favorizând elitele societăŃii postdecembriste. Politica bancară a fost previzionată păgubos, făcându-se tot felul de intervenŃii în domeniu pentru rezolvarea unor interese de grup neglijându-le pe cele necesare dezvoltări economiei naŃionale sau form ării clasei de mijloc . Agricultura şi Ńăranul român chinuit de o istorie întreagă au fost lăsaŃi să fie salvaŃi de mila lui dumnezeu şi a UE, deoarece toate programele de dezvoltare ( de nivel submediocru) şi ajutorare financiară (subvenŃionare) dispuse de politica internă n-au reuşit să demonstreze altceva decât importanŃa “frec Ńiei la piciorul de lemn” în condiŃiile în care industria românească pentru fabricarea utilajelor şi maşinilor agricole a fost falimentată din lipsa de politici naŃionale adecvate şi incompetenŃa managerială, fără ca



cineva să fie tras la răspundere. Şi în acest domeniu ne situăm pe primul loc în UE la deŃinerea de atelaje cu tracŃiune animală. În aceste condi Ńii falimentare multe, suprafeŃe de terenuri au rămas nelucrate, complexe de creşterea animalelor şi păsărilor au fost abandonate, iar producŃia agricolă cu o productivitate scăzută obŃinută la produse animale (lână, lapte) cereale, fructe etc. - nu a putut fi valorificată superior. Pasivitatea guvernan Ńilor postdecembrişti în domeniul politicilor agraro-alimentare a determinat ca preŃurile la majoritatea alimentelor să fie mai mari decât în multe state din UE în condiŃiile în care veniturile populaŃiei sunt asemănătoare cu cele din lumea a treia. Aceast ă situa Ńie a ajutat la îmbog ăŃirea nejustificat ă a unor nomenclaturişti şi are pe termen mediu şi lung consecinŃe deosebit de grave asupra stării de sănătate a populaŃiei şi nu numai. În legătură cu dezvoltarea regională în cei 17 ani postdecembrişti politica guvernamental ă nu a abordat nici un program, în schimb elitele politice au avut grijă să investească în zonele lor de interes economic şi turistic. Sistemul judiciar compus dintr-un segment al PRez (JustiŃie, Parchet, PoliŃie şi o parte din Serviciile Secrete), ca sistem independent într-o societate democrati că, joacă un rol important, prin contribuŃia pe care o poate avea, la mărirea şi păstrarea valorii unghiului democraŃiei a triunghiului SC O P. Acest sistem are altfel spus rolul de reglor ce veghează dacă în cadrul jocului democratic, factorii determinanŃi (SC + O + P) sau membrii societăŃii respectă regulile stabilite iniŃial cu acordul unei majorităŃi. În cazul Ńărilor unde valoarea unghiului democra Ńiei este mai mic ă de 30 de grade , mai ales în cele postcomuniste sistemul judiciar chiar dacă prin lege este declarat independent, el este în realitate părtinitor faŃă de anumiŃi factori ai puterii aşa cum este şi cazul României , aceasta se datorează mai multor cauze: Una este de natur ă obiectiv-istoric ă, inerŃia comunismului, a procedurilor şi mentalităŃilor factorului uman, care nu se pot schimba uşor, mai ales atunci când regimul puterii suferă din cauza aceloraşi sechele; Organizarea şi func Ńionarea sistemului judiciar au fost concepute, de câtre puterea politică prin aşa zişi săi specialişti (unii dintre artizani sunt retraşi la Curtea ConstituŃională de unde admiră spectacolul judiciar ce se desfăşoară după regia lor), fără contribuŃia sau avizul societăŃii civile, să corespundă doar intereselor celor două părŃi (sistemului şi elitei politice) şi mai puŃin nevoilor comunităŃii. Aceasta este principala cauză ce stă la baza şi originea existenŃei unui sistem judiciar poluat şi total ineficient pe care societatea românească îl reclamă neîncetat iar, UE îl critică continuu deoarece nu-şi mai găseşte formula viabilă de funcŃionare pentru a da măcar un minimum de randament; Astfel s-a ajuns la situaŃia reală în care, legea este respectat ă tocmai ca bariera numai de “boi, „leii” sar peste ea, iar „căŃeii” trec pe sub ea. SoluŃionarea unor cazuri penale în care sunt implicaŃi “leii” imediat este categorisită de restul grupului de interese ca fiind dosare politice folosindu-se tot felul de mijloace pentru intoxicarea opiniei publice. Existen Ńa în cadrul procedurilor judiciare a unor „lacune artificiale” care să



permită ”jonglerilor de pe piaŃa legislaŃiei” sau „samsarilor de reglementări” să vicieze fondul cauzelor penale, a condus la descalificarea profesiei de judiciarist, i-a încurajat pe infractori şi îmbogăŃit pe avocaŃi, totul petrecându-se în defavoarea moralităŃii şi interesului comunitar. Această situaŃie, mai ilustrează printre altele şi nivelul scăzut al abilităŃilor şi inteligenŃei apărătorilor legii din sistemul judiciar românesc şi impune luarea unor măsuri prin care ori modificăm procedurile pentru a le simplifica şi aduce la nivelul posibilităŃilor de gândire sau de îndemânare a justiŃiarilor existenŃi sau invers, promovăm jurişti şi specialişti capabili pentru aplicarea unor reglementări complexe şi emiterea de judecăŃi de valoare superioare. În asemenea situaŃii este necesar să căutăm alternative pentru înfaptuirea actului de dreptate în România. Având în vedere criza moral ă şi sărăciia prin care trece societatea româneasc ă pentru înf ăptuirea cu obiectivitate şi celeritate a actului de justi Ńie, de care este mult ă nevoie, cu un cost minim este indicat ca în Români a să se adopte modelul judiciar canadian prin înfiin Ńarea tribunalelor electronice, unde se aplic ă cu mult succes cea mai avansat ă ştiin Ńă în domeniu, cibernetica judiciar ă, deoarece dispunem de suficien Ńi speciali şti în domeniul ciberneticii şi IT de talie interna Ńional ă. (Acest ă necesitate public ă poate fi pus ă în oper ă de către Societatea Civil ă prin convocarea unui referendum la nivel na Ńional) Legislativul şi executivul încă mai emit acte normative inclusiv de interes pentru activitatea sistemului judiciar fără consultarea şi angajarea responsabilităŃii membrilor acestuia sau ai societăŃii civile şi de cele mai multe ori fără respectarea întocmai a structurii interne logico-juridice reprezentată de componenŃa trihotomică, respectiv ipoteza, dispoziŃia şi sancŃiunea. Ipoteza este acea parte a normei juridice care stabileşte condiŃiile, împrejurările sau faptele în prezenŃa cărora se cere o anumită conduită. Dispozi Ńia este elementul normei juridice care prevede conduita ce trebuie urmată în prezenŃa ipotezei date. Sanc Ńiunea indică urmările aduse nerespectării normei juridice.

Sistemul de reglement ări superioare (ne mai vorbind de cele inferioare) din punct de vedere al ierarhiei juridice din România permite emiterea de acte normative în scopul satisfacerii unor interese de grup sau individuale, dovedind că, corup Ńia este oficializată şi întreŃinută de factorii puterii. Sistemul este deslânat, necorelat şi nesistematizat aspecte care îi determină pe justiŃiari să facă interpretări confuze şi precare în detrimentul bunului mers al sistemului judiciar şi al interesului public general.

3.3. Valorificarea for Ńelor care pot asigura progresul României dup ă aderare la UE

Având în vedere eşecurile catastrofale şi nerealizările dovedite în actele de guvernare, gestionarea puterii şi acŃiunile publice de interes cetăŃenesc întreprinse de elita politică



postdecembristă, pentru obŃinerea unor performanŃe în interesul înnobilării poporului român, pentru apropierea situa Ńiei României de standardele Ńărilor frunta şe din UE mai pot fi valorificate ca fiind neexploatate trei for Ńe cu determinare majoră în obŃinerea unui succes garantat şi anume: - prima este “Societatea Civil ă” (sursă inepuizabilă) şi politicienii oneşti, responsabili ce au conştiinŃa curată şi programe pentru rezolvarea unor probleme de interes comunitar neimplementate din cauza mediului politic viciat existent până la această dată; - a doua, capacitatea de absorbŃie rapidă şi totală a fondurilor europene prin valorificare lor superioară pe baza unor proiecte laborioase ce trebuie concepute de cei mai buni speciali şti români cu voca Ńie de care România dispune din belşug dar trebuie provocaŃi, convocaŃi, motivaŃi şi stimulaŃi (trebuie acŃionat asupra lor cu un management corespunzător); - a treia (de esen Ńă spiritual ă) euforia şi optimismul românilo r de pretutindeni declanşate cu prilejul demarării la data de 01.01.2007 în cursa provocatoare a integrării în UE prin reconsiderarea destinului românilor în lume şi univers (poate de data aceasta evităm situaŃiile similare în care marele român, profesorul Anghel Rugin ă şi alŃii NU au fost lăsaŃi de “marii patrihoŃi ai neamului” să facă ceea ce era necesar pentru România la începutul anilor ’90). Aceste energii spirituale de însemnătate deosebită trebuie coagulate, dirijate şi valorificate cu sprijinul “adevăraŃilor” soli ai României din păcate foarte puŃini dar, care pot fi înmulŃiŃi după o revizuire serioasă în spirit European a situaŃiei de adormire în care se găseşte Ministerul Afacerilor Externe (locul în care este depozitată foarte multă faună de răpitori şi nu de soli) unde se păstrează în mod nejustificat un grad de secretizare mai mare decât la NASA pentru a se ascunde tot felul de matrapazlâcuri dăunătoare prestigiului şi viitorului României.

3.3.1. Strategii ale SOCIET ĂłII CIVILE (SC)

Situa Ńia existent ă în România impune adoptarea urm ătoarei strategii: Întărirea organizatoric ă şi func Ńional ă se poate face numai prin, autocenzurare şi autoepurare continuă pe criterii de moralitate, competenŃă şi spirit cetăŃenesc pentru depistarea şi eliminarea liderilor sau activiştilor falşi, propagand ă intensiv ă (folosind toate mijloacele mass-media existente) întreprinsă, de către tot mai mulŃi activişti, loaiali societăŃii civile, recrutaŃi pe criterii raŃionale şi voluntare (ar fi de preferat ca aceştia să fie situaŃi pe poziŃii sociale şi funcŃii publice prielnice şi avantajoase), cu scopul de a conştientiza opinia publică despre rolul primordial al “SC” în gestionarea puterii publice şi democratizarea societăŃii româneşti.



Pentru a deveni o for Ńă capabil ă la autodeterminarea propriului destin, “Societatea Civil ă” , persoane fizice sau juridice, aplicând bunele practici din societăŃile europene şi americane şi împărtăşind din experienŃa puŃinelor ONG-urii din România care prin acŃiunile lor nu au dezamăgit opinia publică Transparency InternaŃional România, România Academic Society, AsociaŃia pentru Implementarea DemocraŃiei, APADOR-CH, Centrul de Resurse Juridice, Institutul pentru Politici Publice, AsociaŃia Română pentru Progres şi CivilizaŃie, Pro-democraŃia, Grupul de InvestigaŃii Politice, s.a., în conformitate cu prevederile legislaŃiei româneşti (ConstituŃia României, Mof. nr: 767 din 31.10.2003; Decretul nr:31 din 30. 01 .1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, Mof. nr:8 din 30.01.1954; OrdonanŃa nr:26 din 30.01.2000 – actualizată – cu privire la asociaŃii şi fundaŃii, Mof.nr:39 din 30.01.2000 din Anexa “A”) au datoria civic ă să acŃioneze cu bună credinŃă la identificarea, nevoilor, păsurilor, năzuinŃelor şi planurilor actuale sau de viitor (individuale, de grup şi colective) ale lor şi semenilor săi, stipulate în ConstituŃia României, sau în alte documente internaŃionale şi naŃionale care consfinŃesc binele omenirii şi apoi să le, legitimeze ca asociaŃii sau fundaŃii. Acestea, prin unire sau afiliere pot fi transformate în federaŃii, confederaŃii, carteluri şi alianŃe care, în mod legal devin “puteri” autorizate, pentru a reprezenta interesele publice, în raport cu puterea politică, putându-se astfel impune în cazul adoptării unor politici sau decizii de interes public (o parte din baza legală pentru susŃinerea acŃiunilor este redată de actele normative cuprinse în Anexa “B” ) sau pentru respectarea drepturilor individuale şi colective ori a prevederilor reglementărilor din Anexa “C”. Fiecare entitate a societăŃii civile trebuie s ă elaboreze fascicole cu norme pe care le consideră reprezentative pentru interesele sale şi să le pună în dezbatere cu factori de decizie publică locală sau centrală, obligându-i pe aceştia să aibă preocupări de interes general sau să-şi dea demisia din funcŃii, procedând astfel vom putea avea reglementări pertinente de interes comunitar şi valabile cât mai mult timp. Pentru ca puterea public ă să fie gestionat ă corect , numărul purtătorilor de grade ascunşi în politică trebuie, redus la „zero”, iar instituŃiile statului, determinate să funcŃioneze în conformitate cu cerinŃele interesului comunitar, pentru aceasta permanent cei care le conduc trebuie ajutaŃi şi corectaŃi de Societatea Civila. Numai recurgând la astfel de proceduri vom putea avea o administraŃie publică centrală şi locală eficientă, o televiziune publică adevărată, o justiŃie şi poliŃie onestă, o armată onorabilă şi onorantă, sisteme de învăŃământ şi sănătate performante şi de interes public, o dezvoltare a cercetării la parametri impuşi de nevoile cunoaşterii necesare societăŃii moderne şi servicii secrete cu misiuni nobile îndeplinite, etc. Societatea Civilă, prin speciali ştii s ăi cu experien Ńa, trebuie să fie primul judec ător pentru fundamentarea actelor semnate de prefecŃi sau primari privitoare la, dezvoltarea societăŃii, urbanism, acordarea destinaŃiei unor clădirii sau terenuri indiferent de suprafaŃă, spaŃii comerciale sau alocarea unor fonduri financiare pentru investiŃii publice etc.



De asemenea aceştia trebuie să aibă în grijă, din generaŃie în generaŃie, strategiile naŃionale de dezvoltare economic ă, energetică, industrială, agrară, demografică şi socială a Ńării aceste domenii nu pot fi lăsate în mâna unor diletanŃi din politica „infantilică” românească sau a unor rechini hulpavi. Nu mai pot fi tolerate la nesfâr şit “aburelile” reprezentan Ńilor organismelor de stat care se bat la propriu între ei pentru rezolvarea propriilor interese în detrimentul celor cetăŃeneşti, (înlocuiesc bordurile străzilor în loc să repare drumurile distruse, achiziŃionează cele mai scumpe mijloace de transport pentru servicii publice, fac tranzacŃii cu energia statului fraudând banul public sau decid după bunul plac în problema alocării resurselor naturale, fac afaceri cu informaŃii inclusiv judiciare etc.). Pentru prevenirea şi eliminarea imprfecŃiunilor existente în administraŃia publică este necesar eliminarea procedurilor existente, prin care primarii şi consilierii consiliilor locale şi jude Ńene, pentru a ajunge în funcŃii publice, trebuie să figureze pe liste de partid fiind astfel nevoiŃi să plătească bani negri. Evitarea unor situa Ńii de acest gen este la îndemâna aleg ătorilor s ă sprijine lansarea şi alegerea candidaturilor independente, pentru reducerea şi prevenirea fenomenelor antisociale cu conota Ńie de iresponsabilitate public ă. Aceleiaşi judecăŃi de valoare trebuie să emită Societatea Civilă şi în ceea ce priveşte constituirea şi funcŃionarea Parlamentului, Guvernului şi a altor instituŃii bugetare ale statului pentru că, tot ce s-a petrecut în România postdecembristă este haos din cauza neaplicării principiilor moralităŃii, competenŃei şi nerespectării sistemului de valori specifice democraŃiei. Întreaga Societate Civil ă din România, luând în considerare însemn ătatea datei de 01.01.2007, trebuie s ă-şi asume în mod organizat rolul de ini Ńiator responsabil şi continuator neobosit, al procesului de consolidar e al democra Ńiei având totodată datoria civică şi morală de a contribui în mod raŃional şi direct la îmbunătăŃirea mecanismelor de formare şi funcŃionare a unei puteri politice cât mai veritabile cu scopul de a o determina, ca prin metode adecvate, să administreze, cât mai eficient, puterea public ă (PPub) în conformitate cu interesele comunitare şi să-i asigure puterii domeniilor rezervate (PRez) o func Ńionare în condi Ńii de total ă independen Ńă şi transparen Ńă, până la limita la care nu apar riscuri sau prejudicii în realizarea obiectivelor fiecărei instituŃii. Numai “SC” poate disciplina puterea publică şi determina elita politică să treacă de la o Ńinută extravagantă la una raŃională, “de smerenie” şi bună credinŃă. Aceste deziderate au fost realizate în Marea Britan ie ca oper ă politic ă a “doamnei de fier” Margaret Thatcher, fost prim-m inistru în perioada (1979-1990), iar în Spania (unde societatea s-a afl at sub regim autoritar pân ă în 1975) în numai 7 ani (1982-1989). Referitor la perioada de guvernare a doamnei Margaret Thatcher sunt de evidenŃiat principalele sale merite: a îngr ădit statul birocratic şi a eliberat societatea civil ă britanică. În opinia ei, restaurarea domina Ńiei societ ăŃii civile asupra statului a cerut o



cruciadă morală. Ea a atacat frontal ideologiile care împrăştiaseră sentimente “revoluŃionare” antipatriotice şi “decadente”. În opinia ei, în acel context socio-politic britanicii aveau nevoie să fie brutal trezi Ńi din deprinderile lor consensuale , poate că bunul dumnezeu ne va ajuta ca asemenea miracol să se întâmple şi la românii. Având aceast ă pild ă poporul român trebuie conştientizat că, progresul său depinde numai de propria-i energie şi a venit momentul istoric aşteptat probabil de la facerea sa când poate, avea libertatea de conştiinŃă şi acŃiona în plenitudinea forŃelor pentru a-şi împuternicii fiii săi cu vocaŃie, capabili să-i asigure un viitor demn, prin metode paşnice ce trebuie întreprinse cu angajament, responsabilitate, răbdare, pricepere şi bazate pe credinŃă şi cunoaştere, folosind cu măiestrie în acelaşi timp ca arme de luptă potenŃialul neuronilor, hârtia şi scrisul, uzitând de organizaŃiile şi instituŃiile statului de drept sau ale dreptului comunitar. Rezervele “binelui” la români sunt extraordinar de mari, dar pentru a fi aduse în folosinŃă publică (puse în operă) trebuie explorat după ele, “cu tehnici şi tehnologii sectoriale democratice”, de către cei care pot renunŃa la o parte din confortul propriu în folosul public general. łinând cont de situa Ńia geo–politic ă, stadiul economico-social, în care se afl ă România şi de obiectivele Ńintă ce trebuie atinse, precum şi pentru preîntâmpinarea unor fenomene sociale nedorite de genul celor petre cute în unele Ńări dup ă aderarea în penultimul val la UE (Polonia, Ungaria s,a.) este strict necesar să se adoptate o serie de NORME ALE SOCIETĂłII CIVILE (CONTRIBUABILILOR) , deoarece elita politic ă n-are să adopte vreodat ă reglement ări prin care s ă-şi amenin Ńe pozi Ńia superioar ă dobândit ă abuziv sau să-şi stânjenească propriile interese mai ales atunci când lupta se dă la disperare pe viaŃă şi pe moarte pentru a împărŃi dacă se poate şi ultima picătură din vlaga poporului român. Pentru ca aceste NORME să fi duse la îndeplinire în mod corect pe căi legale trebuie susŃinute cu tărie, fermitate şi argumentat de către majoritatea societ ăŃii civile , apelând la proceduri judiciare, uzitând de instituŃiile statului de drept dar şi la acŃiuni de publicitate negativă (inclusiv afişe puse în centre publice) ori la refuzul motivat al plăŃii impozitelor prin deschiderea unor acŃiuni în instanŃele de judecată . Iar când exist ă situa Ńii în care incompeten Ńii dovedi Ńi se cramponeaz ă de func Ńii sau de putere, democratic se poate recurge şi la gestul public de pichetare a domiciliilor şi locurilor de munc ă ale acestora pân ă la ob Ńinerea actelor de demisie din func Ńia public ă deŃinut ă. Poporul român trbuie, s ă înve Ńe să respecte legea în folosul s ău, şi nu doar al unora şi să înŃeleagă că teama, frica, amenin Ńarea şi teroarea sunt instrumente ale dictaturii şi nu ale democra Ńiei. Societatea Civil ă nu trebuie s ă precupe Ńească nici un efort pentru a-i deferii justi Ńiei pe politicienii sau func Ńionarii publici care gre şesc prin deciziile ori faptele lor în defavoarea interesului public chiar dac ă exist ă o justi Ńie mai pu Ńin combativ ă, îndeplinind procedura intern ă putem finaliza cazurile apelând la institu Ńiile judiciare



europene. Pân ă la consolidarea democra Ńiei şi emaniciparea clasei politice multe din problemele societ ăŃii române şti pot fi solu Ńionate apelând la institu Ńiile UE. Activi ştii Societ ăŃii Civile trebuie să-i determine pe alegători să înŃeleagă că, decât să meargă la alegeri pentru a da voturi negative mai bine solicită schimbarea procedurilor electorale sau de investire ori apelează direct la candidaŃi independenŃi care oricum vor emite decizii cu pertinenŃă publică mai mare Ńinând cont de faptul că, pot fi traşi la răspundere individual neavând spatele asigurat în stil mafiot de vreo clică politică. Prin asemenea acŃiuni cetăŃeneşti unii politicieni sau partide constituite pe principiile mafiei se vor putea îndrepta către groapa de gunoi a istoriei. Unul din principiile func Ńion ării puterii publice într-o democra Ńie aflat ă în tranzi Ńie (pseudodemocra Ńie) arată că, gradul de îndeplinire, de c ătre guvernan Ńi a obiectivelor de interes cet ăŃenesc asumate, este direct propor Ńional cu presiunea public ă exercitat ă asupra lor. Aceast ă metod ă intitulat ă „eficien Ńă administrativ ă sub presiune public ă” poate fi aplicat ă şi în România. Şi prin acest mod de acŃiune guvernanŃii sau demnitarii vor putea fi determinaŃi să înveŃe respectul faŃă de semenii săi şi procedura demisiei de onoare, dacă nu şi de ruşine, atunci când greşesc, sunt acuzaŃi şi dovediŃi de rea credinŃă sau nu reuşesc din incompetenŃă să soluŃioneze cerinŃele cetăŃeneşti legitime ori nu-şi pot duce la îndeplinire promisiunile făcute. Pentru a responsabiliza la maxim gestionarea puteri i şi actul de decizie public ă în vederea realiz ării obiectivelor de politic ă intern ă şi extern ă ale românilor, sunt necesare a se pune în aplicare printre altele urm ătoarele norme: A) - Persoanele care au de Ńinut func Ńii publice în perioada postdecembristă (parlamentari, guvernanŃi, aleşi locali, lideri ai societăŃii civile, sindicatelor, din mass-media şi cadre din structura puterii domeniilor rezervate) şi în acelaşi timp, ei sau rudele lor până la gradul patru au avut direct sau prin firme afaceri cu statul ori au folosit prin diverse moduri banii publici, să nu mai aibă voie timp de 5 ani, să deŃină responsabilităŃi de interes comunitar, pentru a le oferi posibilitatea să se ocupe de dezvoltarea capitalului acumulat (mai mult pe căi oneroase). Astfel, se va diminua fenomenul grupurilor de interese nelegitime , se va îmbunătăŃi mediul de afaceri, iar dezbaterile politice de interes public vor căpăta în timp un caracter mai normal lipsit de demagogie şi ipocrizie şi vor aborda ca subiecte principale de discuŃii soluŃii privind interesul cetăŃenesc şi mai puŃine insulte, calomnii şi imoralităŃi adresate reciproc între oamenii politici; B) - Pentru înt ărirea moralit ăŃii func Ńiei publice este necesar retragerea avizului din partea “SC” prin propunerea de a fi sco şi din via Ńa public ă a celor care aflându-se în cadru structurilor de putere publică şi a domeniilor rezervate sau pe poziŃii de lideri ai societăŃii civile, au beneficiat de câştiguri financiare, participând la jocuri piramidale tip Caritas şi fonduri de investiŃii prin care în mod conştient au fost pauperizaŃi milioane de cetăŃeni ori au luat de la bănci împrumuturi lesnicioase acordate abuziv sau nerambursate, mai ales de la cele care au dat faliment. Acelaşi tratament trebuie aplicat şi celor care sub



diverse forme, de mascare a necinstii, au primit în mod abuziv (ilegal) îndemnizaŃii sau sume de bani cu ocazia operaŃiunilor de privatizare, (în aceste cazuri trebuie reluate anchetele şi expuse public listele cu cei vizaŃi prin grija Guvernului); C) - Reconsiderarea importan Ńei demnit ăŃii publice, în sensul ca, funcŃiile ce implică manifestarea interesului cetăŃenesc să fie ocupate numai de persoane care dovedesc, maturitate şi responsabilitate în gândire şi au în acelaşi timp calificarea, experienŃa şi înclinaŃia necesară într-unul din domeniile managementului destinelor umane şi cunosc întrutotul realităŃile celor pe care îi reprezintă. Pentru a se îndeplini acest deziderat reprezentanŃii “SC”, cu ajutorul specialiştilor în domeniu, trebuie ca, în condiŃii de maximă obiectivitate, să se implice cu angajament şi responsabilitate în evaluarea abilit ăŃilor privitoare la rezolvarea problemelor cet ăŃeneşti a celor care doresc s ă fie investiti intr-o func Ńie de demnitate public ă prin identificarea unor citerii minime pe care aceştia trebuie sa le indeplineasc ă. În acest mod vor fi depistaŃi pentru a fi îndepărtaŃi funcŃionarii publici figuranŃi şi diletanŃi care nu au nimic în comun cu soluŃionarea problemelor ce-i frământă pe semenii lor. În acelaşi timp va dispărea şi “mafiotismul politic” practicat în România timp de 17 ani prin care unii politicieni dintr-o anumită zonă administrativă sau geografică a Ńării (de regulă din capitală) pe baza unor trucuri politice sau formalităŃi îi reprezintă doar figurativ în parlament pe cetăŃenii din alte zone care i-a votat doar pentru că au fost puşi pe listă.

(VeŃi înŃelege necesitatea aplicării acestei norme dacă reuşiŃi să vă explicaŃi cum a ajuns Ciociolina – femeie de moravuri uşoare în Parlamentul Italian – răspunsul este pentru că, a avut suficiente alegătoare de aceiaşi factură); D) - Înfiin Ńarea în cadrul AgenŃiei NaŃionale a FuncŃionarilor Publici a “Registrului naŃional unic cu sancŃiunile disciplinare şi administrative aplicate funcŃionarilor publici inclusiv celor cu statut special”, cu acces public pe internet, pentru a se diminua din elanul intervenŃiilor şi presiunilor făcute, de elitele postdecembriste asupra factorilor de decizie publică, în vederea numirii unor impostori (acoliŃi) pe înalte funcŃii de execuŃie sau de conducere. Procedând astfel vom putea reduce la nivel naŃional efectele submediocrităŃii şi ale contraperformanŃei actului de decizie publică; E) - În vederea cre şterii aportului adus de ştiin Ńă eficienŃei actului de administraŃie publică şi produsului naŃional brut precum şi pentru a face faŃă exigenŃelor impuse de cursa integrării în UE, se impune cu necesitate ca obŃinerea licenŃei după terminarea unei facultăŃi să se realizeze prin examen unic organizat după aceiaşi metodă ca şi cea de bacalaureat, indiferent de forma de proprietate a instituŃiei de învăŃământ absolvite, de stat sau privată. În acelaşi context trebuie valorificat la maxim potenŃialul academic sau ştiinŃific universitar. Pentru o societate modernă în locul intelectualilor “fără pregătire sau a unor purtători de diplome dobândite de pe piaŃă” care mai mult încurcă progresul, este de preferat fără prejudecăŃi o populaŃie bine structurată pe niveluri de instruire reală. O zicală românească spune “Cu prostul ne şcolarizat te lup Ńi pu Ńin şi ai sc ăpat / Dar duci o



lupt ă colosal ă cu prostul care are şcoală”. Procedând astfel vom avea mai puŃină impostură şi cheltuieli mai reduse pentru

plata prostiei. Dacă inteligenŃa individuală şi cea colectivă vor fi valorificate la maximum în procesul oricărei diviziuni a muncii venitul naŃional poate creşte exponenŃial. În cazul neadoptării acestei norme va trebui instituită “taxa pe prostie” pentru a alimenta PIB-ul, deoarece acesta a crescut până acum datorită încasărilor din privatizările subevaluate şi munca în străinătate a românilor şi nu din creşterea productivităŃii interne a muncii (pentru stimularea căruia elita politică are obligaŃii şi responsabilităŃi majore), indicator economic invocat de guvernanŃi doar pentru a justifica menŃinerea cât mai scăzută a nivelului salariilor românilor. F) - Pentru a preveni cheltuirea frauduloas ă a fondurilor publice şi a feri pe cât posibil partidele politice de ispita finanŃării ilegale este necesar, organizarea transparentă a licitaŃiilor publice şi înfiinŃarea la nivelul fiecărui ordonator de credite din administraŃia locală şi centrală a “Registrului de achizi Ńii publice de bunuri şi servicii“ (document cu acces public), cu o rubricaŃie adecvată pentru a reda transparenŃa tranzacŃiilor în cauză, în sensul de a se face cunoscuŃi inclusiv acŃionariatul şi administratorii firmelor furnizoare de bunuri şi servicii şi centralizarea ulterioară a acestora pe un site gestionat de Guvern unde trebuie organizată o bază de date care să permită compararea tarifelor şi preŃurilor plătite de achizitori cu cele existente pe piaŃă internă şi europeană. Această bază de date se poate folosi şi pentru a se lua hotărâri guvernamentale cu privire la distribuirea în caz de urgenŃă a unor fonduri centrale sau ajutoare de stat în diferite situaŃii de urgenŃă. Un registru asemănător trebuie înfiinŃat şi pentru eviden Ńierea transparen Ńei utiliz ării fondurilor europene . De asemenea trebuie date publicităŃii (cu detalii pe inputuri şi autputuri) bugetele tuturor unităŃilor economice şi motivarea pentru care Guvernul Romîniei emite hotărâri pentru alocarea de fonduri de la bugetul de stat, în vederea acoperirii unor “găuri negre” ale acestora. Astfel, se va putea studia fenomenul de căpuşare sau fraudare a banului public şi în funcŃie de starea de fapt descoperită să se propună soluŃii adecvate reducerii faptelor antisociale de acest gen. G) - Impunerea creierii obligatorie în cadrul minis terelor şi unit ăŃilor administrative cu grad superior de organizare a aşa-numitelor Servicii “O” şi “M” adică “Organizare” şi “Metode” compuse din oameni cu studii şi experienŃa profesională deosebită, precum şi din cei care aparŃin elitei ştiinŃei româneşti inclusiv din mediu academic, care să cerceteze permanent căile, mijloacele şi metodele de îmbunătăŃire ale activităŃii autorităŃilor atât din punct de vedere al funcŃionării acestora, cât şi al reformei structurilor. Asemenea “laboratoare ale muncii de inovare şi creaŃie” sunt folosite atât de către autorităŃile publice din administraŃia SUA cât şi în Ńările europene dezvoltate şi au ca atribuŃii principale optimizarea oricărei probleme ale administraŃiei centrale sau locale. Astfel deciziile executivului având la bază un sistem realist de elaborare, vor fi întotdeauna calificate, fundamentate ştiinŃific şi adoptate în mod obiectiv;



H) - Pentru contracararea fenomenelor de corup Ńie şi formare a clanurilor sau a grupurilor de interese nelegitime în structurile administraŃiei publice locale şi centrale se impune ca măcar prima campanie electorală pentru alegeri parlamentare şi prezidenŃiale după aderarea la UE a României să fie finanŃată numai din bani publici (poate şi cu un ajutor din fonduri europene), interzicându-se cu desăvârşire sponsorizările şi donaŃiile către partidele politice în această perioadă, creând astfel, până la instituirea procedurii votului uninominal sau a alesului responsabil, posibilitatea, apariŃiei mai multor candidaturi independente şi excluderii de pe listele de partid a candidaŃilor cu finanŃări din bani negrii; I) - Pentru asanarea moral ă şi reducerea fenomenului clientelar , în cadrul instituŃiilor unde sunt angajaŃi: funcŃionarii publici, personalul medical, militar şi din învăŃământ, este necesar ca pe o perioadă de cel puŃin patru ani, să se interzică organizarea sărbătoririi aniversărilor şi onomasticilor precum şi primirea pe această durată de cadouri de la colegi, subordonaŃi sau alte persoane. Referitor la aceste aspecte este de dezvăluit faptul că au fost cazuri când înalŃi funcŃionari publici, cu ocazia sărbătoririi unei zile festive au primit cadouri în valoare totală de peste 100 mii de euro (în plicuri şi constând în bunuri de mare valoare); J) - Stabilirea de c ătre elitele Societ ăŃii Civile a direcŃiilor de acŃiune pentru a constata în baza studiilor dacă este oportună menŃinerea tuturor structurilor, cu atribuŃii în domeniul public, finanŃate din bugetul de stat prin verificarea legalităŃii şi necesităŃii înfiinŃării, a valabilităŃii obiectului de activitate, a organigramei de funcŃionare, a resurselor folosite şi a indicatorilor statistici de succes care cuantifică activităŃile desfăşurate, astfel numărul ministerelor, agenŃiilor, oficiilor şi a altor tipuri de instituŃii precum şi organizarea internă a acestora va putea fi optimizată şi eficientizată. K) - Practica vie Ńii publice a dovedit c ă secretizarea şi confiden Ńialitatea activităŃilor de interes comunitar susŃin corupŃia, favorizează frauda şi împiedică de cele mai multe ori cunoaşterea adevărului necesar adoptării unor politici sau decizii pertinente de interes cetăŃenesc, din aceste considerente este necesar a se dispune revizuirea reglementărilor specifice şi reevaluarea riscurilor reale la nivel naŃional de către autorităŃile responsabile numai împreună cu reprezentanŃii societăŃii civile avizaŃi de ORNIS, altfel minciuna, incompetenŃa, impostura şi încălcarea legii vor putea fi ascunse la nesfârşit cu ajutorul normelor existente în acest domeniu sau a altora şi mai sofisticate ce pot fi elaborate din interese obscure; L) - Având în vedere specificul “s ălbatic” al tranzi Ńiei din România şi al formării pe căi discutabile a proprietăŃii private, în scopul transpunerii în viaŃă a principiului echităŃii şi Ńinând cont de bunele practici experimentate în cele mai avansate Ńări ale UE, şi nu numai, este strict necesară impozitarea graduală a averii în funcŃie de o serie de criterii cumulative referitoare la valoarea acesteia, credibilitatea surselor şi mijloacelor de dobândire, raportate la legalitate, precum şi la perioada de timp în care s-a făcut acumularea. M) - Pentru cre şterea prestigiului, credibilit ăŃii şi a eficien Ńei institu Ńiilor din structura puterii domeniilor rezervate (Ministerul JustiŃiei, Ministerul Public, SRI, SIE,



STS, SPP, MApN, PoliŃia Romana) este necesar ca desemnarea şefilor acestora să se facă pe baza mai multor candidaturi depuse pentru aceeaşi funcŃie care, să fie avizate de Forumul SocietăŃii Civile (pentru aceasta exclusiv MApN institu Ńiile militare trebuie demilitarizate ) si preşedintele României, iar prin vot parlamentar să se decidă cea mai valoroasă şi merituoasă persoană pentru a ocupa funcŃia optată. Fără aplicarea acestei norme, riscul ca în şi între aceste instituŃii să se facă afaceri murdare va rămâne în continuare destul de mare, iar respectarea adevărului şi a legilor de către toŃi cetăŃenii Ńarii vor rămâne mult timp poveşti nemuritoare, ceea ce va afecta grav dezvoltarea democratică a Ńării; N) - Pentru asigurarea unei transparen Ńe corespunz ătoare instituŃiilor publice şi pentru exercitarea unei monitorizări eficiente asupra actului de guvernare, comisii mixte formate din specialişti ai societăŃii civile şi parlamentari din cele două camere trebuie periodic să analizeze, activitatea structurilor de control intern din componenŃa ministerelor şi ale unităŃilor administrative, a direcŃilor cu aceleaşi atribuŃii din Ministerul FinanŃelor Publice precum şi a unor agenŃii sau oficii finanŃate din bugetul public. Procedând astfel se va putea intensifica şi responsabiliza actul managementului public şi soluŃiona optim problemele de interes comunitar. Fără exercitarea conexiunilor necesare între anumite componente ale sistemului social şi fără urmărirea atentă a variaŃiilor mărimilor proiectate nu se poate înfăptui nici un program cu destinaŃie publică. Aplicarea acestei norme va asigura o parte a feed-back-ului dintre Societatea Civilă, Legislativ şi Executiv necesar funcŃionării unei societăŃi moderne bazată pe cunoaştere. O) - Mass-media (exclusiv cea de rea credin Ńă sau ispitit ă de mit ă) care s-a dovedit a fi cel mai solid pilon al democratiz ării României trebuie, să aloce în grilele de programe sau paginile scrise spaŃii destinate, ONG-urilor pentru a facilita publicarea normelor pretinse de reprezentanŃii societăŃii civile, dar şi pentru personalităŃile ştiinŃifice şi culturale in vederea demarării procesului de cunoaştere şi formare a sistemului de valori umane pentru naŃia română; Să critice dur scandalurile politice cu miză meschină cotraproductive şi să le promoveze pe cele de interes cetăŃenesc major. Să caute în acelaşi timp să ajute la formarea unui curent ideologic privind importanŃa şi însemnătatea societăŃii civile, la clasarea partidelor şi politicienilor expiraŃi şi la formarea şi dezvoltarea unei clase politice cu adevărat elitiste. Să depisteze şi să prezinte opiniei publice în locul politicienilor neeficienŃi personalităŃi importante ale societăŃii civile (academicieni, scriitori, ziarişti, profesori, manageri, economişti, jurişti, specialişti în diferite domenii) pentru a le scoate din anonimat şi provoca la dialogul de interes public pe diverse teme (privatizări, achiziŃii publice gen nebunia montării bordurilor, dezvoltare energetică etc) şi pentru a-i determina să contribuie la formarea unui adevărat sistem de valori românesc specific unei democraŃii, fără a-i omite din calcule pe românii din diasporă. Un popor nu se poate dezvolta f ără a avea propriile modele de oameni valoro şi a căror exemplu s ă le fie urmat sau care s ă constituie



seva de unde s ă se hr ăneasc ă spiritual .Lipsa unor asemenea valori sau principii înseamn ă dezrădăcinărea şi apoi pieirea neamului respectiv. Din acest punct de vedere politica româneasc ă postdecembrist ă are o manifestare nefast ă . Necesitatea aplicării acestor norme ale societăŃii civile, care se pot completa cu multe altele, este determinată de faptul că, în cei 17 ani de tranziŃie nu s-au adoptat altele mai valoroase în folosul public general, majoritatea din cei care au ocupat până acum funcŃii de demnitate publică au făcut-o pentru soluŃionarea problemelor personale sau de grup, fără să dovedească prea mult interes pentru satisfacerea nevoilor legitime ale comunităŃii din care face parte. Mandatele guvernanŃilor postdecembrişti n-au fost întrerupte inainte de termen din cauza oboselii sau epuizării generate de eforturile intense depuse pentru îndeplinirea unor obiective de interes public general cum firesc ar fi fost normal într-o perioadă de tranziŃie grea, pentru a dobândi la nivel naŃional ritmuri superioare de dezvoltare. Acest lucru s-a întâmplat destul de des din motive imorale şi penibile care Ńin de luptele aprige interne ale sistemului politic pentru acapararea sau dominarea unor zone de interes material sau economico-financiar în scopuri neligitime, ceea ce a făcut ca în societatea românească postdecembristă populaŃia să fie împărŃită în patru categorii, escroci, victime ale acestora, emigranŃi şi handicapaŃi. Întreaga societate civil ă trebuie să fie conştientă că dacă va reuşi să încătuşeze furtul din avuŃia naŃională, ceea ce este mai la îndemână ca posibilităŃi reale, decât instituirea altor căi, implicit vor fi depistaŃi şi sancŃionaŃi marea majoritate a foştilor nomenclaturişti sau exponenŃi ai dictaturii comuniste (securişti şi activişti ai P C R etc) deoarece făptuitorii acestor nelegiuiri sunt în cea mai mare parte din categoriile menŃionate şi constituie bălăriile şi răgăliile care se doresc a fi trandafiri noului regim. Furtul postdecembrist din averea naŃională s-a realizat şi se ralizează începând cu proceduri elementare şi ajungând până la cele mai sofisticate inginerii financiare pe care nici cei mai buni judiciarişti sau specialişti nu le pot instrumenta uşor pentru a fi dovedite. Fosta nomenclatur ă prin urma şii ei (creaturi hidoase), se regăseşte în toate domeniile vieŃii publice, şi a dovedit imoralitate fără margini, lipsă de educaŃie civică şi că pot călca pe cadavre fără scrupule pentru a-şi potolii cu orice preŃ propriile pofte şi orgolii, punând astfel sare pe rănile deschise create în trupul naŃiunii române timp de 50 de ani de către forŃa răului mondial, „ciuma ro şie stalinist ă”.

3.3.2. Valorificarea oportunit ăŃilor legate de aderare la UE

Până la stabilirea valorilor parametrilor necesari înfăptuirii unor strategii performante, pentru folosirea cu maxim ă eficien Ńă a fondurilor europene şi a optimismului românilor legat de acest proces trebuie analizate mai întâi forŃele umane



ce urmează a fi implicate în realizarea programelor pe termen lung şi ce anume i-a caracterizat până acum pe românii care au reprezentat interesele României postdecembriste. Acum după primirea acordului de aderare la UE este de menŃionat că Ńara noastră NU va putea ieşi din mocirla imoralităŃii, a incompetenŃei şi a contra-performanŃei în care se găseşte cu aceiaşi oameni care au adus-o în această situaŃie. łinând cont de modul cum a fost preluată puterea în decembrie 1989 şi rotită ulterior, românilor li s-a fluturat continuu lozinca “la vremuri noi tot noi”, iar aceşti “noi capitalişti fraudişti” au avut grijă să ofere odraslelor lor posibilitatea de a se şcoli în străinătate pentru a le crea aureole elitiste, în vederea asigurării continuităŃii la guvernarea Ńării. Prezenta conjunctură generată de politica internă, discutabilă pentru destinele României, poate favoriza, în condiŃiile descrise la teoria evoluŃiei unghiului democraŃiei despre relaŃiile existente între opoziŃie şi putere (inclusiv a domeniilor rezervate), administrarea puterii politice în continuare de către acelaşi clan, cu noi oligarhi, ce-şi are originea în regimul totalitarist, apelându-se la şiretlicuri politice, folosind sloganuri tipice ca, promovarea tinerilor sau rotirea la guvernare ori recurgând la tot felul de făcături cu specific balcanic. Nu există interes politic pentru, declanşarea unei competiŃii reale, promovarea principiilor competenŃei şi moralităŃii, primenirea elitei politice sau eficientizărea actului de gestionare a puterii. În schimb pe scena public ă postdecembrist ă asist ăm continuu la mafiotizarea societ ăŃii politice. Cu toate acestea Societatea Civil ă nu trebuie, să manifeste suspiciuni şi reticenŃă, faŃă de cei care candidează sau ocupă un post de demnitate publică, în funcŃie de statutul politico-istoric avut, dacă aceştia dovedesc competenŃă şi loaialitate pentru interesele democraŃiei şi generale ale comunităŃii. Trebuie s ă acŃioneze f ără scrupule pentru înlăturarea persoanelor trufa şe care folosindu-se de sistemul politic p ăcătos, clientelar şi uneori neputiincios încearc ă să ocupe func Ńii publice ascunzându- şi prin viclenii, incompeten Ńa, neputin Ńa, şiretenia şi spiritul iresponsabil pentru rezolvarea problemelor cet ăŃeneşti de interes general. Forumul Societ ăŃii Civile împreună cu organizaŃiile sale (care va trebuie să se întărească şi autocenzureze din mers), este responsabil de instituirea unor proceduri operaŃionale prin care să fie eliminaŃi, după data aderării la UE, din funcŃiile publice, to Ńi cei care se fac vinova Ńi de producerea crimelor sângeroase petrecute în timpul evenimentelor din decembrie 1989 şi de neclarificarea adev ărului în aceste cazuri (prin consultarea listelor ce se găsesc la dosarul revoluŃiei instrumentat de SecŃia Parchetelor Militare). La fel trebuie înl ătura Ńi profitorii, fal şii revolu Ńionari şi complicii acestora (se pot depista pe baza analizei, situaŃiei existente la Secretariatul de Stat pentru Problemele RevoluŃionarilor din Decembrie ’89, a faptelor de “eroism” descrise de fiecare “erou” şi relatării unor martori), câştig ătorii din jocurile piramidale tip Caritas şi fondurile de



investiŃii ori din împrumuturile acordate abuziv de la băncile care ulterior au falimentat sau cei care prin jocuri politice murdare au primit diferite sume ocazionate de privatizarea unor obiective economice, aceştia toŃi au dovedit prin faptele lor comise că nu se pot abŃine de la acte imorale (consultarea listelor cu sprijinul Guvernului). Deasemenea trebuie îndep ărta Ńi to Ńi cei care aflându-se în exercitarea unei funcŃii publice au efectuat direct sau prin interpuşi, până la rude de gradul patru, afaceri cu statul ori cu fondurile publice , dovedind astfel că interesele personale sau de grup sunt mai presus decât cele publice (depistarea se poate face pe baza referinŃelor luate din circumscripŃia electorală de care aparŃine fiecare funcŃionar public şi pe baza consultării unor documente tot prin grija Guvernului). Aceşti trubaduri ai tranzi Ńiei fascinaŃi de îmbog ăŃire rapid ă folosind tot felul de căi imorale sau prin politic ă trebuie să înŃeleagă că totul are o limită a suportabilităŃii sociale inclusiv amăgirea semenilor, iar continuarea lăcomiei poate duce nu numai la pricopsire ci şi la pierderea a ceea ce au adunat fără raŃiune şi fără milă de neamul românesc păcătuind fără iertare, dar şi a onoarei familiei de care aparŃin. Despăgubirile recuperate pe cale legal ă trebuie distribuite pensionarilor defavorizaŃi care au rezistat exterminării, celor care au avut de suferit în timpul evenimentelor din decembrie ’89 şi sunt neglijaŃi şi altor categorii sociale sărăcite de tranziŃia specifică României. În locul unor oportuni şti, ciol ănişti, ipocri Ńi, demagogi, c ăŃărători şi fraudatori arunca Ńi, la putere şi în func Ńii publice, ca ni şte răgălii de apele învolburate de evenimentele din decembrie 1989 încă nelimpezite, faŃă de care “SC” este necesar să se desolidarizeze şi să manifeste atitudini de excludere din viaŃa publică, trebuie atraşi, pe diferite căi inclusiv cele ale moralei creştine, oameni valoroşi (competenŃi şi cu moralitate) fie dintre cei care au fost înlăturaŃi de elita coruptă din motive de “incompatibilităŃi” sau alŃii ce trebuie convinşi că în administrarea puterii publice sintagma “de lături pentru mâncat porcii” nu mai are viitor şi că “SC” îi va sprijini în mod legal şi continuu. Starea dezastroas ă în care se g ăseşte administrarea puterii în România solicit ă, din partea tuturor românilor de bun ă credin Ńă care doresc binele na Ńiei, eforturi mari şi sacrificii pe toate planurile. Drept urmare managementul resurselor umane în administraŃia publică locală şi centrală precum şi în sfera prestării altor servicii publice va trebui să devină unul din cele mai importante obiective ale statului democratic modern, deoarece investirea “materiei cenuşii” în procesul muncii şi în mod special a celui decizional este un factor intensiv de dezvoltare care duce la obŃinerea unui înalt indice de eficienŃă. În acest context trebuie stipulat cu claritate prin acte normative atât nomenclatorul, funcŃiilor publice cu caracter politic pentru care func Ńionarii (in)competen Ńi pot fi desemnaŃi “cu degetul arătător al elitelor politice”, cât şi cel al specialiştilor şi profesioniştilor unde ocuparea oricărui post trebuie făcută numai prin concurs şi în condi Ńii de competen Ńă bine determinate, în vederea p ăstr ării independen Ńei şi



integrit ăŃii acestora . Pentru înt ărirea rolurilor de mesageri ai poporului român , tot personalul MAE trebuie însărcinat, cu îndatoriri pentru ca, prin diferite căi şi mijloace specifice să întreŃină şi să coaguleze motivat şi conştient entuziasmul românilor din întreaga lume, generat de aderarea României la UE, verificându-se astfel cu aceasta ocazie potenŃialul, ataşamentul şi capacităŃile fiecărui funcŃionar din sistem. Liderii societ ăŃii civile trebuie să urmărească în detaliu desfăşurarea unor astfel de programe şi să solicite analizarea în acest sens a realizărilor fiecărui funcŃionar al MAE pe intervale de timp bine stabilite şi când este cazul să se propună soluŃii adecvate. Într-o democraŃie reală ar fi fost normal ca aceste activităŃi să fie întreprinse şi date publicităŃii de către partidele din opoziŃie. Elaborând şi aplicând permanent, NORME ALE SOCIETĂłII CIVILE (CONTRIBUABILILOR) şi metode intensive de dezvoltare de genul celor redate mai sus, în procesul de administrare şi gestionare a puterii, vom, putea scăpa de submediocritate politică, administrativă şi impune societăŃii româneşti un ritm viguros pentru integrare şi reducere a decalajelor existente faŃă de unele state europene. În acela şi timp se va ob Ńine în favoarea poporului român un climat socio-pol itic acceptabil şi conform cu cerin Ńele civiliza Ńiei secolului în care tr ăim, altfel “puternicul miros al s ărăciei şi mizeriei” neamului românesc împreun ă cu blestemul datorat p ăcatelor f ăcute cu acesta se vor Ńine scai de luxo şii români îmbog ăŃiŃi din politic ă şi excrocherii, indiferent pe unde vor umbla sau se vor ascunde pe globul p ământesc. Oamenii in Ńelep Ńi ai României trebuie, s ă se înarmeze cu mult ă tărie şi răbdare şi să osteneasc ă mai mult pentru a determina activarea societa Ńii civile apari Ńia şi promovarea, unor elite în politic ă şi administra Ńie public ă, pe principii de competen Ńă şi moralitate şi care s ă posede spiritul afacerilor publice mai dezvoltat decât cel al afacerilor private. Ace ştia trebuie s ă demonstreze celor interesa Ńi că, a face politic ă şi administra Ńie public ă înseamn ă angajament şi responsabilitate, iar aceste func Ńii şi atribute nu au nimic comun cu incompeten Ńa sau imoralitatea, amatorismul ori snobismul dovedit de societate poli tic ă postdecembrist ă. Continuarea cărŃii va apare în volumul ce se va edita sub titlul „Lupta anticorupŃie trebuie dusă împotriva sistemului şi nu contra indivizilor”

ANEXA – A

privind reglement ări care stau la baza înfiin Ńării ONG-urilor

� OG Nr. 26/30.01.2000 (actualizata) cu privire la as ocia Ńii si funda Ńii;



EMITENT: GUVERNUL;

*) Textul iniŃial a fost publicat in MONITORUL OFICIAL nr. 39 din 31 ianuarie 2000. Aceasta este forma actualizata de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. pana la data de 28 iulie 2005, cu modificările şi completările aduse de: ORDONANłA nr. 37 din 30 ianuarie 2003 respinsă de LEGEA nr. 213 din 5 iulie 2005 şi abrogată de LEGEA nr. 246 din 18 iulie 2005; LEGEA nr. 246 din 18 iulie 2005.

**) NOTA CTCE:

Întrucât ORDONANłA nr. 37 din 30 ianuarie 2003 a fost respinsă de LEGEA nr. 213 din 5 iulie 2005 în data de 14 iulie 2005, din acest moment şi până la apariŃia Legii nr. 246 din 18 iulie 2005 care intra în vigoare în data de 28 iulie 2005 aplicabila este forma iniŃiala a OrdonanŃei nr. 26/2000.

În consecinŃa, modificările pe care le determina LEGEA nr. 246 din 18 iulie 2005 asupra ORDONANłEI nr. 26 din 30 ianuarie 2000 vor fi efectuate pe forma de baza a acestui act normativ.

În temeiul dispoziŃiilor art. 107 alin. (1) si (3) din ConstituŃia României şi ale art. 1 lit. S pct. 2 din Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanŃe,

Guvernul României emite următoarea ordonanŃa:

CAP. 1

Dispozi Ńii generale

ART. 1

(1) Persoanele fizice şi persoanele juridice care urmăresc desfăşurarea unor activităŃi de interes general sau în interesul unor colectivităŃi ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociaŃii ori fundaŃii în condiŃiile prezentei ordonanŃe.

(2) AsociaŃiile şi fundaŃiile constituite potrivit prezentei ordonanŃe sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial.

(3) Partidele politice, sindicatele şi cultele religioase nu intra sub incidenta prezentei ordonanŃe.

Alin. (1) al art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 246 din 18 iulie 2005, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 iulie 2005.



ART. 2

Prezenta ordonanŃa are ca scop crearea cadrului pentru:

a) exercitarea dreptului la libera asociere;

b) promovarea valorilor civice, ale democraŃiei şi statului de drept;

c) urmărirea realizării unui interes general, local sau de grup;

d) facilitarea accesului asociaŃiilor şi fundaŃiilor la resurse private şi publice;

e) parteneriatul dintre autorităŃile publice şi persoanele juridice de drept privat fără scop patrimonial;

f) respectarea ordinii publice.

Litera c) a art. 2 a fost modificata de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 246 din 18 iulie 2005, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 iulie 2005.

ART. 3

Actele juridice de constituire a asociaŃiilor si fundaŃiilor, încheiate în condiŃiile prezentei ordonanŃe, sunt guvernate de legea civilă.

CAP. 2

Înfiin Ńarea asocia Ńiilor si a funda Ńiilor

SecŃiunea 1

Constituirea şi înscrierea asociaŃiei

ART. 4

AsociaŃia este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înŃelegeri, pun în comun şi fără drept de restituire contribuŃia materiala, cunoştinŃele sau aportul lor în munca pentru realizarea unor activităŃi în interes general, al unor colectivităŃii sau, după caz, in interesul lor personal nepatrimonial.

Art. 4 a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 246 din 18 iulie 2005, publicataă în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 iulie 2005.

ART. 5



(1) AsociaŃia dobândeşte personalitate juridica prin înscrierea în Registrul asociaŃiilor şi fundaŃiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripŃie teritoriala îşi are sediul.

(2)În temeiul dreptului constituŃional la asociere, persoanele fizice se pot asocia fără a constitui o persoana juridica atunci când realizarea scopului propus permite aceasta.

ART. 6

(1) În vederea dobândirii personalităŃii juridice, membrii asociaŃi încheie actul constitutiv şi statutul asociaŃiei, în forma autentică sau atestată de avocat.

(2) Actul constitutiv cuprinde, sub sancŃiunea nulităŃii absolute:

a) datele de identificare a membrilor asociaŃi: numele sau denumirea şi, după caz, domiciliul sau sediul acestora;

b) exprimarea voinŃei de asociere si precizarea scopului propus;

c) denumirea asociaŃiei;

d) sediul asociaŃiei;

e) durata de funcŃionare a asociaŃiei - pe termen determinat, cu indicarea expresa a termenului, sau, după caz, pe termen nedeterminat;

f) patrimoniul iniŃial al asociaŃiei; activul patrimonial, în valoare de cel puŃin un salariu minim brut pe economie, la data constituirii asociaŃiei, este alcătuit din aportul în natura şi/sau în bani al asociaŃilor. În cazul aportului în natura, forma autentica a actului constitutiv şi a statutului este obligatorie;

g) componenŃa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare si control ale asociaŃiei;

h) persoana sau, după caz, persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a personalităŃii juridice;

i) semnăturile membrilor asociaŃi.

(3) Statutul cuprinde, sub sancŃiunea nulităŃii absolute:

a) elementele prevăzute la alin. (2), cu excepŃia celor precizate la lit. g) si h);

b) precizarea scopului şi a obiectivelor asociaŃiei;

c) modul de dobândire şi de pierdere a calităŃii de asociat;



d) drepturile şi obligaŃiile asociaŃilor;

e) categoriile de resurse patrimoniale ale asociaŃiei;

f) atribuŃiile organelor de conducere, administrare şi control ale asociaŃiei;

g) destinaŃia bunurilor, şn cazul dizolvării asociatei, cu respectarea dispoziŃiilor art. 60.

Art. 6 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 246 din 18 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 iulie 2005.

ART.7 (NECONSTITUłIONALITATE RESPINSA DEZ. 688/2005)(NECONSTITUłIONALITATE RESPINSA DEZ. 620/2005)

(1) Oricare dintre membrii asociaŃi, pe baza împuternicirii date în condiŃiile art. 6 alin. (2) lit. h), poate formula o cerere de înscriere a asociaŃiei în Registrul asociaŃiilor şi fundaŃiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripŃie teritoriala urmează să-şi aibă sediul.

(2) Cererea de înscriere va fi însoŃită de următoarele documente:

a) actul constitutiv;

b) statutul asociaŃiei;

c) actele doveditoare ale sediului si patrimoniului iniŃial;

d) dovada disponibilităŃii denumirii eliberata de Ministerul JustiŃiei sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia.

(3) Este interzisa utilizarea în denumirea asociaŃiei a denumirilor specifice autorităŃilor şi instituŃiilor publice.

(4) În cazul nerespectării dispoziŃiilor alin. (3), Ministerul JustiŃiei va refuza motivat eliberarea dovezii disponibilităŃii denumirii.


ART. 8

(1) AsociaŃia devine persoana juridica din momentul înscrierii ei în Registrul asociaŃiilor şi fundaŃiilor.

(2) In termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere şi a documentelor prevăzute la art. 7 alin. (2) judecătorul desemnat de preşedintele instanŃei verifica legalitatea acestora şi dispune, prin încheiere, înscrierea asociaŃiei în Registrul asociaŃiilor şi fundaŃiilor.



(2^1) În cadrul procedurii de verificare a legalităŃii cererii de înscriere şi a documentelor prevăzute la art. 7 alin. (2), judecătorul desemnat de preşedintele instanŃei verifica respectarea dispoziŃiilor art. 7 alin. (3) şi poate dispune, prin încheiere motivata, înscrierea asociaŃiei în Registrul asociaŃiilor şi fundaŃiilor, chiar dacă există un refuz motivat al Ministerului JustiŃiei de a elibera dovada disponibilităŃii denumirii, pe care îl apreciază ca neîntemeiat.

(3) Odată cu efectuarea înscrierii, încheierea prin care s-a dispus înscrierea se comunica din oficiu, pentru evidenta fiscala, organului financiar local în a cărui raza teritorială se află sediul asociaŃiei, cu menŃionarea numărului de înscriere în Registrul asociaŃiilor şi fundaŃiilor.

Alin. (2^1) al art. 8 a fost introdus de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 246 din 18 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 iulie 2005.

Alin. (3) al art. 8 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 246 din 18 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 iulie 2005.

ART. 9

(1) În cazul în care cerinŃele legale pentru constituirea asociaŃiei nu sunt îndeplinite, judecătorul, la expirarea termenului prevăzut de art. 8 alin. (2), va cita, în camera de consiliu, pe reprezentantul asociaŃiei, punându-i în vedere, în scris, să remedieze neregularităŃile constatate până la termenul următor, care nu va fi mai mare de o săptămâna.

(2) Daca neregularităŃile constatate privesc dispoziŃiile art. 40 alin. (2) din ConstituŃie, pentru termenul fixat va fi citat si parchetul de pe lângă instanŃa sesizata, căruia i se vor comunica, în copie, cererea de înscriere, împreuna cu actul constitutiv şi statutul asociaŃiei. În acest caz punerea concluziilor de către procuror este obligatorie.


ART. 10

(1) În situaŃia în care, la termenul fixat, neregularităŃile sunt înlăturate, judecătorul, ascultând şi concluziile procurorului, dacă este cazul, va lua act despre aceasta prin încheiere, dispunând înscrierea asociaŃiei în Registrul asociaŃiilor şi fundaŃiilor.

(2) În cazul în care neregularităŃile nu au fost înlăturate sau, deşi legal citat, reprezentantul asociaŃiei lipseşte în mod nejustificat, judecătorul va respinge cererea de înscriere prin încheiere motivata.

(3) Încheierile prevăzute în acest articol se vor pronunŃa în cel mult 24 de ore de la închiderea dezbaterilor şi se vor redacta în termen de cel mult 48 de ore de la pronunŃare.

ART. 11(NECONSTITUłIONALITATE RESPINSA DEZ. 422/2005)



(1) Încheierile de admitere sau de respingere a cererii de înscriere sunt supuse numai recursului.

(2)În cazul în care procurorul nu a participat la soluŃionarea cererii, parchetului pe de lângă instanŃa sesizata i se vor comunica şi copii de pe actul constitutiv şi de pe statutul asociaŃiei, împreuna cu încheierea de admitere ori de respingere a cererii de înscriere, dopa caz.

(3) Termenul de recurs este de 5 zile si curge de la data pronunŃării, pentru cei care au fost prezenŃi, şi de la data comunicării, pentru cei care au lipsit.

(4) Recursul se soluŃionează cu citarea parŃii, în camera de consiliu, de urgenŃă şi cu precădere. DispoziŃiile art. 10 alin. (3) cu privire la pronunŃarea şi redactarea hotărârii se aplica în mod corespunzător.

ART. 12

(1) Înscrierea în Registrul asociaŃiilor şi fundaŃiilor, în conformitate cu art. 8, se efectuează în ziua rămânerii irevocabile a încheierii de admitere, eliberându-se, la cerere, reprezentantului asociaŃiei sau mandatarului acesteia, un certificat de înscriere care va cuprinde: denumirea asociaŃiei, sediul acesteia, durata de funcŃionare, numărul şi data înscrierii în Registrul asociaŃiilor şi fundaŃiilor.*)

(2) În relaŃiile cu terŃii dovada personalităŃii juridice se face cu certificatul de înscriere.

*) Conform art. II din LEGEA nr. 246 din 18 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 iulie 2005 asociaŃiile, fundaŃiile, uniunile, federaŃiile şi grupările de persoane juridice care nu poseda certificatul prevăzut la art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 vor solicita eliberarea acestuia în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

ART. 13

(1) AsociaŃia îşi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, cu un număr minim de 3 membri, organe de conducere proprii şi un patrimoniu distinct de cel al asociaŃiei.

(2) Filialele sunt entităŃi cu personalitate juridica, putând încheia, în nume propriu, acte juridice în condiŃiile stabilite de asociaŃie prin actul constitutiv al filialei. Ele pot încheia acte juridice de dispoziŃie, în numele şi pe seama asociaŃiei, numai pe baza hotărârii prealabile a consiliului director al asociaŃiei.

(3) Filiala se constituie prin hotărârea adunării generale a asociaŃiei. Personalitatea juridica se dobândeşte de la data înscrierii filialei in Registrul asociaŃiilor si fundaŃiilor.

(4) In vederea înscrierii filialei, reprezentantul asociaŃiei va depune cererea de înscriere, împreuna cu hotărârea de constituire a filialei, statutul, actul constitutiv, actele doveditoare ale sediului si patrimoniului iniŃial ale acesteia, la judecătoria în a cărei circumscripŃie



teritoriala urmează sa-şi aibă sediul filiala. DispoziŃiile art. 6 si ale art. 9-12 sunt aplicabile in mod corespunzător.

Alin. (2), (3) si (4) ale art. 13 au fost modificate de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 246 din 18 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 iulie 2005.

ART. 13^1

(1) AsociaŃia îşi poate constitui sucursale, ca structuri teritoriale fără personalitate juridica.

(2) Sucursalele se constituie prin hotărâre a adunării generale.

(3) Sucursalele desfăşoară activităŃile date în competenta lor de către asociaŃie.

Art. 13^1 a fost introdus de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 246 din 18 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 iulie 2005.

ART. 14

Dacă asociaŃia, prin natura scopului sau obiectivelor propuse, urmează să desfăşoare activităŃi pentru care, potrivit legii, sunt necesare autorizaŃii administrative prealabile, aceste activităŃi nu vor putea fi iniŃiate, sub sancŃiunea dizolvării pe cale judecătoreasca, decât după obŃinerea autorizaŃiilor respective.

SecŃiunea a 2-a

Constituirea si înscrierea funda Ńiei

ART. 15

(1) FundaŃia este subiectul de drept înfiinŃat de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic între vii ori pentru cauza de moarte, constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent şi irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, al unor colectivităŃi.

(2) Activul patrimonial iniŃial al fundaŃiei trebuie să includă bunuri în natura sau în numerar, a căror valoare totala să fie de cel puŃin 100 de ori salariul minim brut pe economie, la data constituirii fundaŃiei.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (2), în cazul fundaŃiilor al căror scop exclusiv, sub sancŃiunea dizolvării pe cale judecătoreasca, este efectuarea operaŃiunilor de colectare de fonduri care să fie puse la dispoziŃia altor asociaŃii sau fundaŃii, în vederea realizării de programe de către acestea din urma, activul patrimonial iniŃial poate avea o valoare totala de cel puŃin 20 de ori salariul minim brut pe economie.




ART. 16

(1) În vederea dobândirii personalităŃii juridice, fondatorul sau, după caz, fondatorii încheie actul constitutiv şi statutul fundaŃiei, în forma autentica, sub sancŃiunea nulităŃii absolute.

(2) Actul constitutiv al fundaŃiei cuprinde, sub sancŃiunea nulităŃii absolute:

a) datele de identificare a fondatorului sau, după caz, a fondatorilor: numele sau denumirea şi, după caz, domiciliul sau sediul acestora;

b) scopul fundaŃiei;

c) denumirea fundaŃiei;

d) sediul fundaŃiei;

e) durata de funcŃionare a fundaŃiei - pe termen determinat, cu indicarea expresa a termenului sau, după caz, pe termen nedeterminat;

f) patrimoniul iniŃial al fundaŃiei;

g) componenta nominala a celor dinŃai organe de conducere, administrare si control ale fundaŃiei ori regulile pentru desemnarea membrilor acestor organe;

h) persoana sau persoanele împuternicite sa desfăşoare procedura de dobândire a personalităŃii juridice;

i) semnăturile fondatorului sau, după caz, ale fondatorilor.

(3) Statutul cuprinde, sub sancŃiunea nulităŃii absolute:

a) elementele prevăzute la alin. (2), cu excepŃia celor de la lit. g) si h);

b) explicitarea scopului şi a obiectivelor fundaŃiei;

c) categoriile de resurse patrimoniale ale fundaŃiei;

d) atribuŃiile organelor de conducere, administrare şi control ale fundaŃiei;

e) procedura de desemnare şi de modificare a componentei organelor de conducere, administrare si control, pe parcursul existenŃei fundaŃiei;

f) destinaŃia bunurilor, în cazul dizolvării fundaŃiei, cu respectarea dispoziŃiilor art. 60.



ART. 17

(1) FundaŃia dobândeşte personalitate juridica prin înscrierea sa în Registrul asociatiilor şi fundaŃiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripŃie teritorială îşi are sediul.

(2) Cererea de inscriere va fi însoŃita de următoarele documente:

a) actul constitutiv;

b) statutul;

c) acte doveditoare ale sediului si patrimoniului iniŃial.

d) dovada disponibilităŃii denumirii eliberata de Ministerul JustiŃiei sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia.

(3) DispoziŃiile art. 17 alin. (1) si alin. (2) lit. d), ale art. 8-12 si ale art. 14 se aplica in mod corespunzător.

Litera d) a alin. (2) al art. 17 a fost introdusa de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 246 din 18 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 iulie 2005.


ART. 18

(1) FundaŃia îşi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, pe baza hotărârii consiliului director, prin care le este alocat patrimoniul.

(2) Filiala este condusă de un consiliu director propriu, alcătuit din cel puŃin 3 membri.

(3) DispoziŃiile art. 13 alin. (2) si (4) se aplica în mod corespunzător.


ART. 19

(1) Moştenitorii şi creditorii personali ai fondatorilor au faŃă de fundaŃie aceleaşi drepturi ca şi în cazul oricărei alte liberalităŃi făcute de fondator.

(2) După înscrierea fundaŃiei în Registrul asociatiilor şi fundaŃiilor, nici fondatorii şi nici moştenitorii lor nu pot revoca actul constitutiv. De asemenea, după inscriere, actul constitutiv nu mai poate fi atacat nici de către creditorii personali ai fondatorilor.



(3) Daca fundaŃia dobândeşte personalitate juridica după decesul fondatorului, efectele liberalităŃilor făcute în favoarea fundaŃiei anterior constituirii ei se vor produce de la data actului constitutiv, pentru fundaŃiile înfiniŃate prin acte între vii, iar pentru fundaŃiile înfiniŃate prin testament, de la data morŃii testatorului.


CAP. 3

Organizarea si func Ńionarea asociatiilor şi a funda Ńiilor

SecŃiunea 1

Organizarea şi func Ńionarea asocia Ńiei

ART. 20

Organele asociaŃiei sunt:

a) adunarea generala;

b) consiliul director;

c) cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori.

ART. 21

(1) Adunarea generala este organul de conducere, alcătuit din totalitatea asociaŃilor.

(2) Competenta adunării generale cuprinde:

a) stabilirea strategiei si a obiectivelor generale ale asociaŃiei;

b) aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli si a bilanŃului contabil;

c) alegerea si revocarea membrilor consiliului director;

d) alegerea si revocarea cenzorului sau, după caz, a membrilor comisiei de cenzori;

e) înfiinŃarea de filiale;

f) modificarea actului constitutiv si a statutului;

g) dizolvarea si lichidarea asociaŃiei, precum si stabilirea destinaŃiei bunurilor ramase după lichidare;



h) orice alte atribuŃii prevăzute în lege sau in statut.

(3) Schimbarea sediului poate fi hotărâta de către consiliul director, dacă aceasta atribuŃie este prevăzută expres în statut.

(4) Adunarea generala se întruneşte cel puŃin o dată pe an şi are drept de control permanent asupra organelor prevăzute la art. 20 lit. b) si c).

(5) Regulile privind organizarea şi funcŃionarea adunării generale se stabilesc prin statut.

ART. 22

(1) Asociatul care, într-o anumita problema supusa hotărârii adunării generale, este interesat personal sau prin şotul sau, ascendenŃii sau descendenŃii săi, rudele în linie colaterală sau afinii săi până la gradul al patrulea inclusiv nu va putea lua parte la deliberare şi nici la vot.

(2) Asociatul care încală dispoziŃiile alin. (1) este răspunzător de daunele cauzate asociaŃiei daca fără votul sau nu s-ar fi putut obŃine majoritatea cerută.

ART. 23

(1) Hotărârile luate de adunarea generala în limitele legii, ale actului constitutiv şi ale statutului sunt obligatorii chiar şi pentru membrii asociaŃi care nu au luat parte la adunarea generala sau au votat împotrivă.

(2) Hotărârile adunării generale, contrare legii, actului constitutiv sau dispoziŃiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiŃie de către oricare dintre membrii asociaŃi care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat împotriva şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinŃa, în termen de 15 zile de la data când au luat cunoştinŃa despre hotărâre sau de la data când a avut loc şedinŃa, după caz.

(3) Cererea de anulare se soluŃionează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripŃia căreia asociaŃia îşi are sediul. Hotărârea instanŃei este supuă numai recursului.

Alin. (1) si (2) ale art. 23 au fost modificate de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 246 din 18 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 iulie 2005.

ART. 24

(1) Consiliul director asigură punerea în executare a hotărârilor adunării generale. El poate fi alcătuit şi din persoane din afara asociaŃiei, în limita a cel mult o pătrime din componenŃa sa.

(2) În exercitarea competentei sale, consiliul director:



a) prezenta adunării generale raportul de activitate pe perioada anterioara, executarea bugetului de venituri şi cheltuieli, bilanŃul contabil, proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli şi proiectul programelor asociaŃiei;

b) încheie acte juridice în numele şi pe seama asociaŃiei;

c) aproba organigrama şi politica de personal ale asociaŃiei, daca prin statut nu se prevede altfel;

d) îndeplineşte orice alte atribuŃii prevăzute în statut sau stabilite de adunarea generală.

(3) Regulile generale privind organizarea şi funcŃionarea consiliului director se stabilesc prin statut. Consiliul director îşi poate elabora un regulament intern de funcŃionare.

(4) Nu poate fi membru al consiliului director, iar dacă era, pierde aceasta calitate orice persoana care ocupa o funcŃie de conducere în cadrul unei instituŃii publice, dacaă asociaŃia respectivă are ca scop sprijinirea activităŃii acelei instituŃii publice.

ART. 25

DispoziŃiile art. 22 se aplică în mod corespunzător şi membrilor consiliului director. Deciziile consiliului director, contrare legii, actului constitutiv sau statutului asociaŃiei pot fi atacate în justiŃie, în condiŃiile prevăzute la art. 23.

ART. 26

Consiliul director poate împuternici una sau mai multe persoane cu funcŃii executive, inclusiv persoane care nu au calitatea de asociat ori sunt străine de asociaŃie, pentru a exercita atribuŃiile prevăzute la art. 24 alin. (2) lit. b) si d).

ART. 27

(1) Actul constitutiv poate prevedea numirea unui cenzor sau a unei comisii de cenzori.

(2) Daca numărul asociaŃilor este mai mare de 15, numirea unui cenzor este obligatorie. Acesta poate fi o persoana din afara asociaŃiei.

(3) În cazul în care asociaŃia nu are obligaŃia numirii unui cenzor, fiecare dintre asociaŃi care nu este membru al consiliului director poate exercita dreptul de control.


ART. 27^1



(1) Pentru asociaŃiile cu mai mult de 100 de membri înscrişi până la data întrunirii ultimei adunări generale, controlul financiar intern se exercita de către o comisie de cenzori.

(2) Comisia de cenzori este alcătuită dintr-un număr impar de membri. Membrii consiliului director nu pot fi cenzori.

(3) Cel puŃin unul dintre cenzori trebuie să fie contabil autorizat sau expert contabil, în condiŃiile legii.

(4) Regulile generale de organizare şi funcŃionare a comisiei de cenzori se aproba de adunarea generală. Comisia de cenzori îşi poate elabora un regulament intern de funcŃionare.


ART. 27^2

În realizarea competentei sale cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori:

a) verifică modul în care este administrat patrimoniul asociaŃiei;

b) întocmeşte rapoarte şi le prezintă adunării generale;

c) poate participa la şedinŃele consiliului director, fără drept de vot;

d) îndeplineşte orice alte atribuŃii prevăzute în statut sau stabilite de adunarea generală.


SecŃiunea a 2-a

Organizarea si funcŃionarea fundaŃiei

ART. 28

Organele fundaŃiei sunt:

a) consiliul director;

b) cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori.

ART. 29

(1) Consiliul director al fundaŃiei este organul de conducere şi de administrare al acesteia.



(2) Consiliul director asigură realizarea scopului şi obiectivelor fundaŃiei, exercitând următoarele atribuŃii:

a) stabilirea strategiei generale şi a programelor fundaŃiei;

b) aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a bilanŃului contabil;

c) alegerea şi revocarea cenzorului sau, după caz, a membrilor comisiei de cenzori;

d) înfiinŃarea de filiale;

e) încheierea de acte juridice, în numele şi pe seama fundaŃiei;

f) executarea bugetului de venituri şi cheltuieli;

g) aprobarea organigramei şi a strategiei de personal ale fundaŃiei;

h) modificarea statutului fundaŃiei;

i) îndeplinirea oricăror alte atribuŃii prevăzute în lege sau în statut;

(3) Regulile generale privind organizarea şi funcŃionarea consiliului director se stabilesc prin statut. Consiliul director îşi poate elabora un regulament intern de funcŃionare.

(4) DispoziŃiile art. 22 si 24 alin. (4) se aplica în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte membrii consiliului director. Deciziile contrare legii, actului constitutiv sau statutului fundaŃiei pot fi atacate în justiŃie, în condiŃiile prevăzute la art. 23, de fondator sau de oricare dintre membrii consiliului director care a lipsit sau a votat împotriva şi a cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinŃa.

(5) Schimbarea scopului fundaŃiei se face numai de cutre fondator sau de majoritatea fondatorilor în viaŃa. Dacă nici unul dintre fondatori nu mai este în viaŃă, schimbarea scopului fundaŃiei se face numai cu întrunirea votului a patru cincimi din numărul membrilor consiliului director.

(6) În toate cazurile, schimbarea scopului fundaŃiei se poate face numai daca acesta a fost realizat in totalitate sau în parte ori daca acesta nu mai poate fi îndeplinit.

(7) Prevederile art. 26 se aplică în mod corespunzător în privinŃa atribuŃiilor prevăzute la alin. (2) lit. e) si i).

ART. 30

(1) Consiliul director se compune din cel puŃin 3 membri desemnaŃi de fondator sau, după caz, de fondatori, la momentul constituirii fundaŃiei.



(2) În cazul în care, pe parcursul funcŃionarii fundaŃiei, componenta consiliului director nu se poate modifica în condiŃiile stabilite de statut, instanŃa prevăzuta la art. 17 va desemna, pe cale de ordonanŃa preşedinŃiala, la cererea oricărei persoane interesate, persoanele care vor intra în componenta consiliului director.

ART. 31

(1) Comisia de cenzori este alcătuita dintr-un număr impar de membri.

(2) DispoziŃiile art. 27 se aplica în mod corespunzător.

ART. 32

În cazul în care actul constitutiv nu cuprinde componenta nominala a celor dintâi organe ale fundaŃiei, ci numai regulile stabilite de fondatori pentru desemnarea membrilor acestora si daca nici unul dintre fondatori nu mai este în viaŃă la data constituirii fundaŃiei, dispoziŃiile art. 30 alin. (2) se apliă în mod corespunzător.

CAP. 4

Modificarea actului constitutiv şi a statutului asocia Ńiei sau funda Ńiei

ART. 33

(1) Modificarea actului constitutiv sau a statutului asociaŃiei se face prin înscrierea modificării in Registrul asociatiilor şi fundaŃiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripŃie teritoriala îşi are sediul asociaŃia, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8-12.

(2) Cererea de înscriere a modificării va fi însoŃita de hotărârea adunării generale, iar în cazul modificării sediului, de hotărârea consiliului director.

(3) Despre schimbarea sediului se va face menŃiune, daca este cazul, atât în Registrul asociaŃiilor şi fundaŃiilor aflat la grefa judecătoriei vechiului sediu, cât şi în cel aflat la grefa judecătoriei noului sediu. În acest scop, o copie a încheierii prin care s-a dispus schimbarea sediului va fi comunicata din oficiu judecătoriei în circumscripŃia căreia asociaŃia urmează să-şi aibă noul sediu.


ART. 34

DispoziŃiile art. 33 se aplică în mod corespunzător în cazul modificării actului constitutiv sau a statutului fundaŃiei.




ART. 34^1

(1) Fuziunea se face prin absorbŃia unei asociaŃii de câtre o altă asociaŃie sau prin contopirea a două ori mai multe asociaŃii pentru a alcătui o asociaŃie noua.

(2) Divizarea se face prin împărŃirea întregului patrimoniu al unei asociaŃii care îşi încetează existenta între două sau mai multe asociaŃii existente ori care iau astfel fiinŃa.

(3) DispoziŃiile alin. (1) si (2) se aplică şi în cazul fuziunii sau divizării unei fundaŃii.


ART. 34^2

(1) În cazul asociatiilor, decizia de fuziune sau de divizare se ia prin hotărârea a cel puŃin doua treimi din numărul total al membrilor organului de conducere.

(2)În cazul fundaŃiilor, dispoziŃiile art. 29 alin. (5) se aplica în mod corespunzător.


ART. 34^3

DispoziŃiile art. 39-44 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice se aplica in mod corespunzător.


CAP. 5

Federa Ńia

ART. 35

(1) Doua sau mai multe asociaŃii sau fundaŃii se pot constitui în federaŃie.

(2) FederaŃiile dobândesc personalitate juridică proprie şi funcŃionează în condiŃiile prevăzute de prezenta ordonanŃa pentru asociaŃiile fără scop patrimonial, condiŃii care li se aplica în mod corespunzător, cu excepŃiile stabilite în prezentul capitol.



(3) Cererea de înscriere se soluŃionează de tribunalul în circumscripŃia căruia federaŃia urmează sa îşi abia sediul.

ART. 36

(1) FederaŃia devine persoana juridica din momentul înscrierii sale în Registrul federaŃiilor aflat la grefa tribunalului prevăzut la art. 35 alin. (3).

(2) AsociaŃiile sau fundaŃiile care constituie o federaŃie îşi păstrează propria personalitate juridica, inclusiv propriul patrimoniu.

ART. 37

(1) În cazul dizolvării federaŃiilor, daca nu se prevede altfel în lege sau în statut, bunurile ramase în urma lichidării se transmit, în cote egale, către persoanele juridice constituente.

(2) DispoziŃiile alin. (1) se aplică prin asemănare şi în cazul retragerii din federaŃie a unei asociaŃii sau fundaŃii.

(3) Retragerea din federaŃie se poate face numai în urma aprobării de câtre cenzori sau experŃi independenŃi a unui raport cu privire la exerciŃiul financiar.


CAP. 6

Asocia Ńiile, funda Ńiile şi federa Ńiile recunoscute ca fiind de utilitate publica

Titlul Cap. 6 a fost modificat de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 246 din 18 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 iulie 2005.

ART. 38

(1) O asociaŃie sau o fundaŃie poate fi recunoscută de Guvernul României ca fiind de utilitate publică daăa sunt întrunite cumulativ următoarele condiŃii:

a) activitatea acesteia se desfăşoară în interes general sau al unor colectivităŃi, după caz;

b) funcŃionează de cel puŃin 3 ani;

c) prezintă un raport de activitate din care sa rezulte desfăşurarea unei activităŃi anterioare semnificative, prin derularea unor programe ori proiecte specifice scopului sau, însoŃit de situaŃiile financiare anuale si de bugetele de venituri si cheltuieli pe ultimii 3 ani anteriori datei depunerii cererii privind recunoaşterea statutului de utilitate publică;



d) valoarea activului patrimonial pe fiecare dintre cei 3 ani anteriori în parte este cel puŃin egala cu valoarea patrimoniului iniŃial.

(2) Guvernul României poate, la propunerea autorităŃii administrative competente, să acorde o dispensa de la îndeplinirea condiŃiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) si b) daca:

a) asociaŃia sau fundaŃia solicitantă a rezultat din fuziunea a două sau mai multe asociaŃii sau fundaŃii preexistente; si,

b) fiecare dintre asociaŃiile sau fundaŃiile preexistente ar fi îndeplinit cele doua condiŃii, daca ar fi formulat solicitarea în mod independent.


ART. 38^1

În sensul prezentei ordonanŃe, prin utilitate publica se înŃelege orice activitate care se desfăşoară în domenii de interes public general sau al unor colectivităŃi.


ART. 39

(1) Recunoaşterea unei asociaŃii sau fundaŃii de utilitate publică se face prin hotărâre a Guvernului. In acest scop, asociaŃia sau fundaŃia interesata adresează o cerere Secretariatului General al Guvernului, care o înainteaza, în termen de 15 zile, ministerului sau organului de specialitate al administraŃiei publice centrale în a cărui sfera de competenta îşi desfăşoară activitatea.

(1^1) Cererea prevăzută la alin. (1) va fi însoŃita, pe lângă dovada îndeplinirii condiŃiilor prevăzute la art. 38 alin. (1), de următoarele documente:

a) copii de pe actul constitutiv şi de pe statutul asociaŃiei sau fundaŃiei;

b) copie de pe dovada dobândirii personalităŃii juridice;

c) dovadă privind bonitatea asociaŃiei sau fundaŃiei, emisa de banca la care are deschis contul;

d) copie de pe dovada privind situaŃia juridică a sediului asociaŃiei sau fundaŃiei;

e) numele şi adresa persoanelor fizice, respectiv denumirea şi sediul persoanelor juridice, cu care asociaŃia sau fundaŃia colaborează în mod frecvent în vederea realizării obiectului sau de activitate pentru care aceasta solicita recunoaşterea statutului de utilitate publică.



(2) Conflictele de competenŃă apărute între autorităŃile publice prevăzute la alin. (1) privind înregistrarea cererii se soluŃionează, la sesizarea oricăreia dintre părŃi, de către Secretariatul General al Guvernului, în termen de 5 zile de la data înregistrării sesizării.

(3) În vederea stabilirii autorizării prevăzute la alin. (1), persoanele interesate sunt obligate să pună la dispoziŃie Secretariatului General al Guvernului toate informaŃiile necesare rezolvării cererii.


Alin. (1^1) al art. 39 a fost introdus de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 246 din 18 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 iulie 2005.


ART. 40

(1) Autoritatea administrativă competentă este obligată ca, în termen de 60 de zile, să examineze cererea şi îndeplinirea condiŃiilor prevăzute de lege. In cazul în care constată îndeplinirea acestor condiŃii, autoritatea administrativă competenŃa va propune Guvernului României recunoaşterea. În caz contrar aceasta va transmite persoanelor juridice solicitante un răspuns motivat, în termen de 30 de zile de la data luării deciziei.

(2) În cel mult 90 de zile de la data depunerii cererii prevăzute la alin. (1), precum şi a tuturor documentelor necesare luării deciziei, Guvernul României decide asupra propunerii de recunoaştere. Dacă propunerea se respinge, soluŃia va fi comunicataă asociaŃiei sau fundaŃiei de către autoritatea administrativă la care s-a înregistrat cererea de recunoaştere, în termen de 120 de zile de la data depunerii cererii şi a documentelor necesare luării deciziei.


ART. 41

Recunoaşterea utilităŃii publice conferă asociaŃiei sau fundaŃiei următoarele drepturi şi obligaŃii:

a) dreptul de a i se atribui în folosinŃa gratuită bunurile proprietate publică;

b) abrogată;

c) dreptul de a menŃiona în toate documentele pe care le întocmeşte că asociaŃia sau fundaŃia este recunoscuta ca fiind de utilitate publică;



d) obligaŃia de a menŃine cel puŃin nivelul activităŃii şi performanŃele care au determinat recunoaşterea;

e) obligaŃia de a comunica autorităŃii administrative competente orice modificări ale actului constitutiv şi ale statutului, precum şi rapoartele de activitate şi situaŃiile financiare anuale; autoritatea administrativa are obligaŃia să asigure consultarea acestor documente de către orice persoană interesată;

f) obligaŃia de a publica, în extras, în termen de 3 luni de la încheierea anului calendaristic, rapoartele de activitate şi situaŃiile financiare anuale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi în Registrul naŃional al persoanelor juridice fără scop patrimonial. Modelul extrasului situaŃiilor financiare se aproba prin ordin al ministrului finanŃelor publice.

Literele a), e) si f) ale art. 41 au fost modificate de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 246 din 18 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 iulie 2005.

Litera b) a art. 41 a fost abrogata de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 246 din 18 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 iulie 2005.

ART. 42

(1) Recunoaşterea utilităŃii publice se face pe durata nedeterminata.

(2) In cazul in care asociaŃia sau fundaŃia nu mai îndeplineşte una sau mai multe dintre condiŃiile care au stat la baza recunoaşterii utilitării publice, Guvernul, la propunerea autorităŃii administrative competente sau a Ministerului JustiŃiei, va retrage actul de recunoaştere.

(3) Retragerea va interveni şi în situaŃia neîndeplinirii obligaŃiilor prevăzute la art. 41.

(4) Împrejurările prevăzute la alin. (2) si (3) pot fi sesizate autoritarii administrative competente, Ministerului JustiŃiei sau Guvernului de către orice persoana fizica sau persoana juridica interesata.


ART. 43

(1) În evidentele contabile ale asociaŃiei sau fundaŃiei se vor înregistra separat bunurile achiziŃionate sau edificate din bani publici. În cazul dizolvării asociaŃiei sau fundaŃiei recunoscute ca fiind de utilitate publica, bunurile provenite din resurse bugetare şi rămase în urma lichidării se vor repartiza, prin hotărâre a Guvernului, către alte asociaŃii ori fundaŃii cu scop similar sau către instituŃii publice cu acelaşi obiect de activitate.



(2) În cazul dizolvării, celelalte bunuri ramase în patrimoniul asociaŃiei sau fundaŃiei vor fi repartizate conform dispoziŃiilor art. 60.


ART. 44

Litigiile referitoare la recunoaşterea utilităŃii publice a asociaŃiilor şi fundaŃiilor se soluŃionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.


ART. 45

(1) DispoziŃiile prezentului capitol referitoare la condiŃiile recunoaşterii statutului de utilitate publica, precum şi la drepturile şi obligaŃiile asociaŃiilor sau fundaŃiilor recunoscute ca fiind de utilitate publică se aplică în mod corespunzător şi federaŃiilor.

(2) O federaŃie poate fi recunoscută de Guvernul României ca fiind de utilitate publică dacă cel puŃin două treimi din numărul asociaŃiilor şi fundaŃiilor care o alcătuiesc sunt recunoscute ca fiind de utilitate publică.


CAP. 7

Veniturile

ART. 46

(1) Veniturile asociaŃiilor sau federaŃiilor provin din:

a) cotizaŃiile membrilor;

b) dobânzile şi dividendele rezultate din plasarea sumelor disponibile,în condiŃii legale;

c) dividendele societarilor comerciale infinitate de asociaŃii sau de federaŃii;

d) venituri realizate din activităŃi economice directe;

e) donaŃii, sponsorizări sau legate;

f) resurse obŃinute de la bugetul de stat sau de la bugetele locale;



g) alte venituri prevăzute de lege.

(2) Veniturile fundaŃiilor sunt cele prevăzute la alin. (1) lit. b)-g).

Litera f) a alin. (1) al art. 46 a fost modificata de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 246 din 18 iulie 2005, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 iulie 2005.

ART. 47

AsociaŃiile, fundaŃiile şi federaŃiile pot înfiniŃa societăŃi comerciale. Dividendele obŃinute de asociaŃii, fundaŃii şi federaŃii din activităŃile acestor societăŃi comerciale, dacă nu se reinvestesc în aceleaşi societăŃi comerciale, se folosesc în mod obligatoriu pentru realizarea scopului asociaŃiei, fundaŃiei sau federaŃiei.


ART. 48

AsociaŃiile, fundaŃiile şi federaŃiile pot desfăşura orice alte activităŃi economice directe daca acestea au caracter accesoriu şi sunt în strânsă legătură cu scopul principal al persoanei juridice.


CAP. 8

RelaŃiile cu autorit ăŃile publice

ART. 49

(1) AutorităŃile administraŃiei publice locale vor sprijini persoanele juridice constituite în temeiul prezentei ordonanŃe prin:

a) punerea la dispoziŃia acestora, în funcŃie de posibilităŃi, a unor spatii pentru sedii, în condiŃiile legii;

b) atribuirea, în funcŃie de posibilitatea, a unor terenuri în scopul ridicării de construcŃii necesare desfăşurării activităŃii lor.

(2) AutorităŃile administraŃiei publice locale întocmesc liste de prioritate pentru atribuirea imobilelor prevăzute la alin. (1). Listele de prioritate se realizează pe baza unor proceduri de evaluare cuprinzând in mod explicit criteriile folosite. Autoritatile au obligata de a face publice aceste proceduri înainte de utilizarea lor.




ART. 50

Autoritatile publice sunt obligate să pună la dispoziŃia asociaŃiilor, fundaŃiilor şi federaŃiilor informaŃiile de interes public, în condiŃiile legii.

ART. 51

(1) În cadrul Camerelor Parlamentului, AdministraŃiei PrezidenŃiale, aparatului de lucru al Guvernului, instituŃiei Avocatul Poporului, autoritarilor administrative autonome, ministerelor, al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale şi autorităŃilor administraŃiei publice locale funcŃionează structuri pentru relaŃia cu mediul asociativ. Acolo unde asemenea structuri lipsesc, ele se vor constitui.

(2) Autoritatile publice menŃionate la alin. (1) se vor consulta cu reprezentanŃii asociaŃiilor şi fundaŃiilor care îşi desfăşoară activitatea în sfera lor de competenta, în vederea stabilirii unor programe sau activităŃi comune.


ART. 52

(1) După constituirea lor, asociaŃiile, fundaŃiile şi federaŃiile interesate vor solicita autoritarilor administrative autonome, ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale şi autoritarilor administraŃiei publice locale sa fie luate in evidenta acestora, în funcŃie de domeniul în care activează.

(2) AutorităŃile publice prevăzute la alin. (1) sunt obligate să Ńină evidenŃa asociaŃiilor şi fundaŃiilor care li s-au adresat în acest scop.

(3) Conflictele de competenta apărute între autorităŃile publice prevăzute la alin. (1) privind luarea în evidenŃă se soluŃionează, la cererea oricăreia dintre părŃi, de către Secretariatul General al Guvernului in termen de 5 zile de la data sesizării. DispoziŃiile art. 39 alin. (3) se aplica în mod corespunzător.

(4) În toate cazurile, Ministerul JustiŃiei va comunica, spre informare, autorităŃiilor publice competente prevăzute la alin. (1) copii de pe hotărârile judecătoreşti ramase irevocabile, precum şi de pe înscrisurile doveditoare, în termen de 5 zile de la primirea documentelor prevăzute la art. 74.

ART. 53



Litigiile născute în legătură cu aplicarea dispoziŃiilor prezentului capitol se soluŃionează în conformitate cu Legea nr. 554/2004.


CAP. 9(NECONSTITUłIONALITATE RESPINSA DEZ. 449/2006)

Dizolvarea şi lichidarea

SecŃiunea 1

Dizolvarea

ART. 54

(1) AsociaŃiile şi federaŃiile se dizolvă:

a) de drept;

b) prin hotărârea judecătoriei sau a tribunalului, după caz;

c) prin hotărârea adunării generale.

(2) FundaŃiile se dizolva:

a) de drept;

b) prin hotărârea judecătoriei.

ART. 55

(1) AsociaŃia se dizolva de drept prin:

a) împlinirea duratei pentru care a fost constituita;

b) realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituita, daca în termen de 3 luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop;

c) imposibilitatea constituirii adunării generale sau a consiliului director în conformitate cu statutul asociaŃiei, dacă această situaŃie durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, adunarea generala sau, după caz, consiliul director trebuia să se constituie;

d) reducerea numărului de asociaŃi sub limita fixata de lege, daca acesta nu a fost complinit timp de 3 luni.



(2) Constatarea dizolvării se realizează prin hotărârea judecătoriei în a cărei circumscripŃie se afla sediul asociaŃiei, la cererea oricărei persoane interesate.

Litera c) a alin. (1) al art. 55 a fost modificata de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 246 din 18 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 iulie 2005.


(1) AsociaŃia se dizolva, prin hotărâre judecătoreasca, la cererea oricărei persoane interesate:

a) când scopul sau activitatea asociaŃiei a devenit ilicita sau contrara ordinii publice;

b) când realizarea scopului este urmărita prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;

c) când asociaŃia urmăreşte un alt scop decât cel pentru care s-a constituit;

d) când asociaŃia a devenit insolvabila;

e) în cazul prevăzut la art. 14.

(2) InstanŃa competentă să hotărască dizolvarea este judecătoria în circumscripŃia căreia asociaŃia îşi are sediul.


ART. 57

AsociaŃia se poate dizolva şi prin hotărârea adunării generale. În termen de 15 zile de la data şedinŃei de dizolvare, hotărârea adunării generale se depune la judecătoria în a cărei circumscripŃie teritoriala îşi are sediul, pentru a fi înscrisa în Registrul asociaŃiilor şi fundaŃiilor.


ART. 58

FundaŃia se dizolvă de drept în cazurile prevăzute la art. 55 alin. (1) lit. a) si b), precum şi în situaŃia imposibilităŃii constituirii consiliului director în conformitate cu statutul fundaŃiei, dacă această situaŃie durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, consiliul director trebuia constituit. DispoziŃiile art. 55 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

ART. 59



Dizolvarea fundaŃiei prin hotărâre judecătoreasca se face în condiŃiile art. 56, care se aplică în mod corespunzător, precum şi în cazul nerespectării dispoziŃiilor art. 15 alin. (3).

ART. 60

(1) În cazul dizolvării asociaŃiei sau fundaŃiei, bunurile ramase în urma lichidării nu se pot transmite către persoane fizice.

(2) Aceste bunuri pot fi transmise către persoane juridice de drept privat sau de drept public cu scop identic sau asemănător, printr-o procedura stabilită în statutul asociaŃiei sau al fundaŃiei.

(3) Dacă în termen de 6 luni de la terminarea lichidării lichidatorii nu au reuşit să transmită bunurile în condiŃiile alin. (2), precum şi în cazul în care statutul asociaŃiei sau al fundaŃiei nu prevede o procedura de transmitere a bunurilor ori dacă prevederea este contrară legii sau ordinii publice, bunurile rămase după lichidare vor fi atribuite de instanŃa competentă unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător.

(4) In cazul în care asociaŃia sau fundaŃia a fost dizolvată pentru motivele prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. a) - c), bunurile ramase după lichidare vor fi preluate de către stat, prin Ministerul FinanŃelor, sau, după caz, de comuna sau oraşul în a cărui rază teritorială asociaŃia sau fundaŃia îşi avea sediul, dacă aceasta din urmă era de interes local.

(5) Data transmiterii bunurilor este cea a întocmirii procesului-verbal de predare-preluare, dacă prin acesta nu s-a stabilit o dată ulterioară.

SecŃiunea a 2-a

Lichidarea

ART. 61

(1) În cazurile de dizolvare prevăzute de art. 55, 56, 58 si 59, lichidatorii vor fi numiŃi prin însăşi hotărârea judecătoreasca.

(2) În cazul dizolvării prevăzute de art. 57, lichidatorii vor fi numiŃi de către adunarea generală, sub sancŃiunea lipsirii de efecte juridice a hotărârii de dizolvare.

(3) In toate cazurile, mandatul consiliului director încetează o dată cu numirea lichidatorilor.

(4) Lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane juridice, autorizate in condiŃiile legii.


ART. 62



(1) Imediat după intrarea lor în funcŃie, lichidatorii vor face inventarul şi vor încheia un bilanŃ care să constate situaŃia exactă a activului şi pasivului asociaŃiei sau ale fundaŃiei.

(2) Lichidatorii sunt obligaŃi să primească şi să păstreze registrele şi orice alte acte ale asociaŃiei sau fundaŃiei. De asemenea, ei vor tine un registru cu toate operaŃiunile lichidării în ordinea datei acestora.

(3) Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul sub controlul cenzorilor.

ART. 63

(1) Lichidatorii sunt obligaŃi să continue operaŃiunile juridice în curs, să încaseze creanŃele, să plătească creditorii şi, daca numerarul este insuficient, să transforme şi restul activului în bani, procedând la vânzarea prin licitaŃie publica a bunurilor mobile şi imobile.

(2) Lichidatorii pot realiza numai acele operaŃiuni noi care sunt necesare finalizării celor aflate în curs.

ART. 64

(1) Suma cuvenita creditorului cunoscut care refuza să primească plata creanŃei sale se va consemna în contul său.

(2) Daca plata creanŃei nu se poate face imediat sau atunci când creanŃa este contestată, lichidarea nu se va declara terminată înainte de a se garanta creditorii.

ART. 65

În orice caz, lichidatorii nu pot încheia operaŃiunile şi nu pot remite celor în drept contul gestiunii decât după expirarea unui termen de 6 luni de la publicarea dizolvării asociaŃiei sau fundaŃiei.

ART. 66

Lichidatorii răspund solidar pentru daunele cauzate creditorilor din culpa lor.

ART. 67

Atât fata de asociaŃie sau fundaŃie, cât şi faŃă de asociaŃi sau, după caz, fondatori, lichidatorii sunt supuşi regulilor mandatului.

ART. 68

(1) După terminarea lichidării, lichidatorii sunt obligaŃi ca în termen de doua luni să depună bilanŃul, registrul jurnal şi un memorandum, declarând operaŃiunile de lichidare la Registrul



asociaŃiilor şi fundaŃiilor al judecătoriei în a cărei circumscripŃie teritoriala îşi are sediul asociaŃia sau fundaŃia.

(2) Lichidatorii sunt obligaŃi să îndeplinească toate procedurile pentru publicarea lichidării şi radierea asociaŃiei sau fundaŃiei din Registrul asociaŃiilor şi fundaŃiilor.

(3) Publicarea lichidării se face prin afişarea la uşa instanŃei în a cărei circumscripŃie teritoriala îşi are sediul persoana juridica, în termen de două luni de la terminarea lichidării.

ART. 69

Daca în termen de 30 de zile libere de la depunerea bilanŃului nu se înregistrează nici o contestaŃie, bilanŃul se considera definitiv aprobat şi lichidatorii, cu autorizarea judecătoriei, vor remite celor în drept bunurile şi sumele ramase de la lichidare, împreuna cu toate registrele şi actele asociaŃiei sau fundaŃiei şi ale lichidării. Numai după aceasta lichidatorii vor fi consideraŃi descărcaŃi şi li se va elibera, în acest scop, un act constatator.

ART. 70

(1) ContestaŃiile la bilanŃul lichidatorilor se pot formula de orice persoană interesată la judecătoria în a cărei circumscripŃie teritoriala se află sediul persoanei juridice lichidate.

(2) Toate contestaŃiile se soluŃionează printr-o singura hotărâre. SentinŃa pronunŃată de judecătorie este executorie şi este supusă numai recursului.

(3) După terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să ceară radierea asociaŃiei sau fundaŃiei din Registrul asociaŃiilor şi fundaŃiilor.

ART. 71

(1) AsociaŃia sau fundaŃia încetează a fiinŃa la data radierii din Registrul asociaŃiilor şi fundaŃiilor.

(2) Radierea se face în baza actului constatator eliberat lichidatorilor, în condiŃiile prevăzute la art. 69, prin care se atestă descărcarea acestora de obligaŃiile asumate.


ART. 72

DispoziŃiile prezentului capitol referitoare la dizolvarea şi lichidarea asociaŃiilor şi fundaŃiilor se aplica, în mod corespunzător, şi în privinŃa dizolvării şi lichidării federaŃiilor. ÎnstanŃa competenta este tribunalul în a cărui circumscripŃie teritoriala se află sediul federaŃiei supuse dizolvării şi lichidării.



CAP. 10

Registrul na Ńional al persoanelor juridice f ără scop patrimonial

ART. 73

(1) Se constituie Registrul naŃional al persoanelor juridice fără scop patrimonial- asociaŃii, fundaŃii şi federaŃii -, denumit în continuare Registrul naŃional, în scopul evidentei centralizate a acestora.

(2) Registrul naŃional se Ńine de Ministerul JustiŃiei prin direcŃia de specialitate.

ART. 74

(1) În scopul constituirii şi funcŃionării Registrului naŃional, instanŃele judecătoreşti sunt obligate ca, din oficiu, să comunice Ministerului JustiŃiei copii de pe hotărârile judecătoreşti rămase irevocabile privind constituirea, modificarea şi încetarea oricărei asociatei, fundaŃii sau federaŃii, precum şi de pe înscrisurile doveditoare, în termen de 3 zile de la data rămânerii irevocabile a fiecărei hotărâri judecătoreşti.

(2) AsociaŃiile şi fundaŃiile recunoscute ca fiind de utilitate publică sunt obligate să comunice Ministerului JustiŃiei, în extras, copii de pe rapoartele de activitate şi situaŃiile financiare anuale, însoŃite de dovada eliberată de Regia Autonomă Monitorul Oficial că s-a solicitat publicarea acestora şi în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.


ART. 75

(1) Registrul naŃional al persoanelor juridice fără scop patrimonial este public.

(2) Ministerul JustiŃiei este obligat să elibereze, pe cheltuiala persoanei solicitante, copii certificate de pe înregistrările efectuate în Registrul naŃional şi de pe înscrisurile doveditoare.

(3) Înscrisurile prevăzute la alin. (2) pot fi cerute şi eliberate şi prin corespondenta.

(4) Datele din Registrul naŃional pot fi redate si arhivate şi sub forma de înregistrări pe microfilme şi pe suporturi accesibile echipamentelor de prelucrare automată a datelor.

CAP. 11

Dispozi Ńii privind persoanele juridice str ăine fără scop patrimonial

Titlul Cap. 11 a fost modificat de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 246 din 18 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 iulie 2005.



ART. 76

(1) Persoanele juridice străine fără scop patrimonial pot fi recunoscute în România, sub condiŃia reciprocităŃii, pe baza aprobării prealabile a Guvernului, prin înscrierea în Registrul asociaŃiilor şi fundaŃiilor de la grefa Tribunalului Bucureşti, dacă sunt valabil constituite în statul a cărui naŃionalitate o au, iar scopurile lor statutare nu contravin ordinii publice din România.

(2) În acest scop, reprezentanŃii persoanelor juridice străine trebuie să ataşeze la cererea de înscriere următoarele documente, în copii autentificate şi traduceri legalizate:

a) actul de constituire în statul a cărui naŃionalitate o au persoanele juridice străine;

b) statutul (in măsura în care exista ca act de sine stătător);

c) hotărârea organului de conducere a acelei persoane juridice, prin care se solicită recunoaşterea în România;

d) statutul viitoarei reprezentante în România a acelei persoane juridice, cuprinzând prevederi referitoare la sediu, la capacitatea juridică şi la persoanele care reprezintă persoana juridică străină;

e) hotărârea Guvernului României de aprobare a cererii de recunoaştere în România a persoanei juridice solicitante.

(3) DispoziŃiile art. 8-12 si ale art. 81 se aplică în mod corespunzător.

ART. 77

(1) AsociaŃiile şi fundaŃiile constituite ca persoane juridice romane de către persoane fizice sau juridice străine pot dobândi pe întreaga durata de funcŃionare dreptul de proprietate şi orice alte drepturi reale asupra terenurilor necesare pentru realizarea scopului pentru care au fost constituite.

(2) În cazul dizolvării şi lichidării asociaŃiilor şi fundaŃiilor prevăzute la alin. (1), lichidatorii au obligaŃia înstrăinării terenurilor în termen de cel mult un an, numai către persoane care au capacitatea juridică de a dobândi astfel de bunuri. Termenul de un an se calculează de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se constată ori se dispune dizolvarea sau, după caz, de la data hotărârii de dizolvare voluntară.

(3) În cazul nerespectării termenului de un an pentru înstrăinarea terenurilor prevăzute la alin. (2), instanŃa competenta va dispune vânzarea acestora prin licitatei publica.

(4) În toate cazurile, bunurile ramase după lichidare, inclusiv terenurile neînstrăinate în condiŃiile alin. (2) şi (3) se atribuie cu respectarea dispoziŃiilor art. 60.



CAP. 12

Dispozi Ńii tranzitorii şi finale

ART. 78

PrezenŃa ordonanŃa intra în vigoare în termen de 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Romanii, Partea I.

ART. 79

În termenul prevăzut la art. 78 Ministerul JustiŃiei:

a) va elabora şi va adopta Regulamentul privind organizarea Registrului asociaŃiilor şi fundaŃiilor, Registrului federaŃiilor, precum şi a Registrului naŃional al persoanelor juridice fără scop patrimonial, care va cuprinde şi prevederi privind accesul la acest registru al persoanelor juridice de drept public, al persoanelor juridice de drept privat, precum şi al persoanelor fizice;

b) va stabili forma şi conŃinutul certificatelor de înscriere prevăzute la art. 12 alin. (1) şi la art. 17 alin. (3), precum şi condiŃiile de eliberare a dovezii menŃionate la art. 7 alin. (2) lit. d).

Litera b) a art. 79 a fost modificata de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 246 din 18 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 656 din 25 iulie 2005.

ART. 80

DispoziŃiile Decretului nr. 31/1954 privind persoanele fizice şi persoanele juridice se aplica, în mod corespunzător, şi asociaŃiilor şi fundaŃiilor, cu excepŃia acelor dispoziŃii care sunt contrare reglementarilor stabilite prin prezenta ordonanŃa.

ART. 81

În privinŃa asociaŃiilor şi fundaŃiilor care au calitatea de persoane juridice străine sunt şi rămân aplicabile dispoziŃiile art. 43 si următoarele din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat.

ART. 82

Cererile de autorizare a înfiinŃării asociaŃiilor, fundaŃiilor, federaŃiilor sau uniunilor de persoane, aflate în curs de soluŃionare pe rolul instanŃelor de judecata legal investite la data intrării în vigoare a prezentei ordonanŃe, vor continua sa fie soluŃionate de acele instanŃe.

ART. 83



(1) AsociaŃiile şi fundaŃiile constituite, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanŃe, în condiŃiile Legii nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (AsociaŃii şi FundaŃii) îşi păstrează personalitatea juridică legal dobândită. Acestor asociaŃii şi fundaŃii li se aplică, de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanŃe, regimul juridic prevăzut de aceasta.

(2) Uniunile, federaŃiile sau grupările de persoane juridice, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 21/1924, îşi păstrează personalitatea juridică şi, de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanŃe, li se va aplica regimul juridic al federaŃiilor prevăzut de aceasta din urmă.

ART. 84

(1) În termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanŃe registrele persoanelor juridice, aflate la grefa tribunalelor în circumscripŃiile cărora funcŃionează persoanele juridice de drept privat prevăzute de Legea nr. 21/1924 vor fi transmise judecătoriilor în ale căror circumscripŃii teritoriale acestea îşi au sediul.

(2) În acelaşi termen, registrele uniunilor şi federaŃiilor, aflate la grefa curŃilor de apel în circumscripŃiile cărora funcŃionează uniunile şi federaŃiile prevăzute de Legea nr. 21/1924, vor fi transmise tribunalelor în circumscripŃiile carura acestea îşi au sediul.

(3) În vederea constituirii Registrului naŃional prevăzut la art. 73, în termenul menŃionat la alin. (1), instanŃele judecătoreşti sunt obligate să transmită Ministerului JustiŃiei copii de pe registrele asociaŃiilor şi fundaŃiilor, precum şi de pe registrele uniunilor şi federaŃiilor, aflate la grefa acestora.

ART. 85

Persoanele juridice de utilitate publică - asociaŃii, fundaŃii sau alte organizaŃii de acest fel infiniŃate prin legi, ordonanŃe, decrete-lege, hotărâri ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public nu intră sub incidenŃa prevederilor prezentei ordonanŃe, ci rămân supuse reglementărilor speciale care stau la baza înfiinŃării şi funcŃionării lor.

ART. 86

Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanŃe se abrogă Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (AsociaŃii si FundaŃii), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 6 februarie 1924, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziŃii contrare.

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU



� Decretul nr.31/30.01.1954- privitor la persoanele f izice si la persoanele juridice

EMITENT: CONSILIUL DE STAT;

PUBLICAT IN: BULETINUL OFICIAL nr. 8 din 30 ianuarie 1954;

CAP. 1

Persoana fizica

ART. 1

Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale, materiale şi culturale, în acord cu interesul obştesc, potrivit legii şi regulilor de convieŃuire socialistă.


Drepturile civile pe care le au, ca persoane juridice, organizaŃiile socialiste, precum organele de stat si celelalte instituŃii de stat, întreprinderile şi organizaŃiile economice de stat sau cooperatiste, orice organizaŃii obşteşti, ca şi societăŃile de colaborare economica sunt recunoscute în scopul de a asigura creşterea neîncetata a bunei stări materiale şi a nivelului cultural al oamenilor muncii, prin dezvoltarea puterii economice a tarii.


Drepturile civile sunt ocrotite de lege. Ele pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic si social.

ART. 4

Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor.

Sexul, rasa, naŃionalitatea, religia, gradul de cultură sau originea nu au nici o înrâurire asupra capacitaŃii.

ART. 5

Persoana fizică are capacitatea de folosinŃă şi, în afară de cazurile prevăzute de lege, capacitatea de exerciŃiu.

Capacitatea de folosinŃă este capacitatea de a avea drepturi şi obligaŃii.

Capacitatea de exerciŃiu este capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaŃii, săvârşind acte juridice.



ART. 6

Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinŃa şi nici lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exerciŃiu, decât în cazurile şi în condiŃiile stabilite de lege.

Nimeni nu poate renunŃa, nici în tot, nici în parte, la capacitatea de folosinŃa sau la cea de exerciŃiu.

ART. 7

Capacitatea de folosinŃa începe de la naşterea persoanei şi încetează cu moartea acesteia.

Drepturile copilului sunt recunoscute, de la concepŃiune, însa numai daca el se naşte viu.

ART. 8

Capacitatea deplina de exerciŃiu începe de la data când persoana devine majora.

Persoana devine majora la împlinirea vârstei de optsprezece ani.

Minorul care se căsătoreşte, dobândeşte, prin aceasta, capacitatea deplina de exerciŃiu.

ART. 9

Minorul, care a împlinit vârsta de patrusprezece ani, are capacitatea de exerciŃiu restrânsa.

Actele juridice ale minorului cu capacitate restrânsa se incheie de către acesta, cu încuviinŃarea prealabilă a părinŃilor sau a tutorelui.

ART. 10

Minorul care a împlinit sasesprezece ani poate sa incheie contractul de muncă sau să intre într-o gospodărie agricolă colectivă ori într-o altă organizaŃie cooperatistă, fără a avea nevoie de încuviinŃarea părinŃilor sau a tutorelui.

În cazul în care minorul între 14 si 16 ani încheie un contract de muncă sau intră într-o gospodărie agricolă colectivă ori într-o organizaŃie cooperatistă de producŃie, va fi nevoie pe lângă încuviinŃarea prealabila a părinŃilor sau tutorelui şi de un aviz medical.

Minorul care se găseşte în situaŃia prevăzuta în alineatele precedente exercită singur drepturile şi execută tot astfel obligaŃiile izvorând din contractul de muncă sau din calitatea de membru al gospodăriei agricole colective ori al altei organizaŃii cooperatiste şi dispune singur de sumele de bani ce a dobândit prin munca proprie.



Minorul cu capacitate restrânsă are dreptul, fără a avea nevoie de încuviinŃarea părinŃilor sau a tutorelui, să facă depuneri la casele de păstrare de stat şi să dispună de aceste depuneri, potrivit cu prevederile regulamentelor casei de păstrare.

ART. 11

Nu au capacitate de exerciŃiu:

a) minorul care nu a împlinit vârsta de patrusprezece ani;

b) persoana pusă sub interdicŃie.

Pentru cei ce nu au capacitate de exerciŃiu, actele juridice se fac de reprezentanŃii lor legali.

ART. 12

Orice persoana are drept la numele stabilit sau dobândit potrivit legii.

Numele cuprinde numele de familie si prenumele.

Schimbarea în orice fel a numelui de familie sau a prenumelui nu este îngăduita decât în cazurile şi în condiŃiile stabilite de lege.

ART. 13

Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea îşi are locuinŃa statornica sau principala.

ART. 14

Domiciliul minorului este la părinŃii săi sau la acela dintre părinŃi la care el locuieşte statornic.

Domiciliul copilului încredinŃat de instanŃa judecătoreasca unei a treia persoane rămâne la părinŃii săi, iar în cazul în care aceştia au domicilii separate şi nu se înŃeleg la care dintre ei va avea domiciliu copilul, decide instanŃa judecătoreasca.

Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părintii săi îl reprezintă ori cazul în care se află sub tutelă, precum şi domiciliul persoanei puse sub interdicŃie, este la reprezentantul legal.

ART. 15

În cazul în care s-a instituit o curatelă asupra bunurilor celui care a dispărut, cel dispărut are domiciliul la curator, în masura în care acesta este îndreptăŃit sa-l reprezinte.



Dacă un custode sau un curator a fost numit asupra unor bunuri succesorale, cei chemaŃi la moştenire au domiciliul la custode sau la curator, în măsura în care acesta este îndreptăŃit să-i reprezinte.

ART. 16

Cel care lipseşte de la domiciliul sau poate fi declarat dispărut prin hotărâre judecătoreasca, pitindu-se institui curatela, daca a trecut un an de la data ultimelor ştiri din care rezultă că era în viaŃă.

Cel astfel declarat dispărut poate fi declarat mort, de asemenea prin hotărâre judecătoreasca, dacă de la data ultimelor ştiri din care rezultă că era în viaŃă au trecut patru ani. Declararea morŃii nu poate fi însă, hotărâtă mai înainte de împlinirea unui termen de şase luni de la data afişărilor şi publicării extrasului de pe hotărârea prin care s-a declarat dispariŃia.

Cel dispărut în cursul unor fapte de război, într-un accident de cale ferata, într-un naufragiu sau într-o alta împrejurare asemănătoare care îndreptăŃeşte a se presupune decesul, poate fi declarat mort, fără a se mai declara în prealabil dispariŃia sa, dacă a trecut cel puŃin un an de la data împrejurării în care a avut loc dispariŃia.

ART. 17

Dacă ziua ultimelor ştiri despre cel care lipseşte de la domiciliu nu se poate stabili, termenele prevăzute in art. 16 alin. 1 si 2 se vor socoti de la sfârşitul lunii ultimelor ştiri, iar în cazul în care nu se poate stabili nici luna, de la sfârşitul anului calendaristic.

Tot astfel, dacă nu se poate stabili ziua împrejurării în care a avut loc dispariŃia, termenul prevăzut în art. 16 alin. 3 se va socoti de la sfârşitul lunii în care aceasta împrejurare s-a produs, iar în cazul în care nu se poate stabili nici luna, de la sfârşitul anului calendaristic.

ART. 18

Deîndată ce hotărârea declarativa de moarte a rămas definitivă, cel dispărut este socotit că a murit la data stabilită prin hotărâre, ca fiind aceea a morŃii.

Data morŃii dispărutului se stabileşte potrivit cu împrejurările.

În lipsă de indicii îndestulătoare, se va stabili că data morŃii stabilită potrivit dispoziŃiilor prezentului articol, dacă se va dovedi ca adevărată o altă dată.

ART. 19

Cel dispărut este socotit a fi în viată dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte, rămasă definitivă.



ART. 20

Dacă cel declarat mort este în viată, se poate cere, oricând, anularea hotărârii prin care s-a declarat moartea.

Cel care a fost declarat mort, poate cere, după anularea hotărârii declarative de moarte, înapoierea bunurilor sale. Cu toate acestea, dobânditorul cu titlu oneros nu este obligat să le înapoieze, decât dacă se va face dovada că la data dobândirii ştia că persoana declarată moartă este în viată.

ART. 21

În cazul în care mai multe persoane au murit în aceeaşi împrejurare, fără să se poată stabili dacă una a supravieŃuit alteia, ele sunt socotite că au murit deodată.

ART. 22

Starea civila se dovedeşte cu actele întocmite sau cu cele înscrise, potrivit legii, în registrele de stare civila.

Certificatele eliberate în temeiul registrelor de stare civiăa au aceeaşi putere doveditoare ca şi actele întocmite sau înscrise în registre.

ART. 23

Numai instanŃa judecătoreasca poate hotărâ, în cazurile prevăzute de lege, rectificarea actelor de stare civila, întocmite în registrele de stare civilă.

Întocmirea sau rectificarea actelor de stare civilă, făcută în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, este opozabilă şi celor de al treilea. Aceştia sunt, însă, în drept să facă dovada contrară.

ART. 24

Starea civilă se va putea dovedi, înaintea instanŃei judecătoreşti, prin orice mijloc de probă admis de lege, dacă:

a) nu a existat registru de stare civilă;

b) registrul de stare civilă s-a pierdut ori este distrus, în tot sau în parte;

c) întocmirea actului de stare civilă a fost omisă;

d) procurarea certificatului de stare civilă este cu neputinŃă.

CAP. 2



Persoana juridic ă

ART. 25

Statul este persoana juridică în raporturile în care participa nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaŃii.

El participa în astfel de raporturi prin Ministerul FinanŃelor, afară de cazurile în care legea stabileşte anume alte organe în acest scop.

ART. 26

Sunt, în condiŃiile legii, persoane juridice:

a) organele locale ale puterii de stat, organele centrale locale ale administraŃiei de stat şi celelalte instituŃii de stat, daca au un plan de cheltuieli propriu şi dreptul să dispună independent de creditele bugetare acordate;

b) întreprinderile şi organizaŃiile economice de stat şi celelalte organizaŃii socialiste de stat cu gospodărire socialistă deplină;

c) gospodăriile agricole colective, celelalte organizaŃii cooperatiste şi orice organizaŃii obşteşti, ca şi societăŃile de colaborare economică, dacă potrivit legii ori actului administrativ care le înfiinŃează sau potrivit prevederilor actului de înfiinŃare ori statului, au un patrimoniu distinct;

d) instituŃiile anexe, daca au un plan de cheltuieli propriu şi dreptul să dispună independent de creditele acordate, precum şi întreprinderile anexe, dacă au gospodărire socialistă deplină;

e) orice altă organizaŃie socialistă care are o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu afectat realizării unui anume scop în acord cu interesul obştesc.

ART. 27

Întreprinderile şi organizaŃiile economice de stat, gospodăriile agricole şi colective şi celelalte organizaŃii cooperatiste, precum şi întreprinderile anexe create de toate acestea sau de organizaŃiile obşteşti, cât şi cele create de instituŃiile de stat, sunt organizaŃii economice socialiste.

Întreprinderile şi organizaŃiile economice de stat şi întreprinderile anexe create de acestea, precum şi cele create de instituŃiile de stat, sunt organizaŃii economice socialiste de stat.

ART. 28

Persoana juridica ia fiinŃa, după caz:



a) prin actul de dispoziŃiune al organului competent al puterii sau administraŃiei de stat;

b) prin actul de înfiinŃare al celor care o constituie, recunoscut de organul puterii sau administraŃiei de stat, competent a verifica numai daca sunt întrunite cerinŃele legii pentru ca acea persoana juridica să poeta lua fiinŃa;

c) prin actul de înfiinŃare al celor care o constituie, cu prealabila autorizare a organului puterii sau administraŃiei de stat, competent a aprecia oportunitatea înfiinŃării ei;

d) printr-un alt mod reglementat de lege.

ART. 29

InstituŃiile de stat, ca persoane juridice, pot fi infinitate, prin lege, decret sau Hotărâre a Consiliului de Miniştri, iar întreprinderile şi organizaŃiile economice de stat şi prin actul unui organ local al puterii de stat ori prin actul unui organ central sau local al administraŃiei de stat, în condiŃiile stabilite prin lege, decret sau Hotărâre a Consiliului de Miniştri.

InstituŃiile şi intreprinderile anexe se înfiinŃează în acelaşi mod ca şi organizaŃiile socialiste pe lingă care funcŃionează.

ART. 30

Gospodăriile agricole colective şi celelalte organizaŃii cooperatiste, precum şi instituŃiile şi întreprinderile anexe, create de acestea, sunt persoane juridice prin recunoaşterea înfiinŃării lor de către organele şi în condiŃiile prevăzute de lege.

ART. 31

Organizatiile obşteşti, ca şi sindicatele, uniunile de scriitori, artişti sau compozitori, asociaŃiile cu scop nepatrimonial, precum şi instituŃiile şi întreprinderile anexe create de acestea, sunt persoane juridice daca au autorizarea prealabila a înfiinŃării lor data de către organele şi în condiŃiile prevăzute de lege.

ART. 32

Persoanele juridice sunt supuse înregistrării sau înscrierii, daca legile care le sunt aplicabile reglementează aceasta înregistrare sau înscriere.

ART. 33

Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi şi obligaŃii de la data înregistrării lor.

Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi şi obligaŃii, după caz, potrivit dispoziŃiunilor art. 28, de la data actului de dispoziŃiune care le înfiinŃează, de la data



recunoaşterii, ori a autorizării înfiinŃării lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerinŃe, prevăzute de lege.

Cu toate acestea, chiar înainte de data înregistrării sau de data actului de recunoaştere ori de data îndeplinirii celorlalte cerinŃe ce ar fi prevăzute, persoana juridica are capacitatea chiar de la data actului de înfiinŃare cât priveşte drepturile constituite în favoarea ei, îndeplinirea obligaŃiilor şi a oricăror masuri preliminare ce ar fi necesare, dar numai întrucât acestea sunt cerute pentru ca persoana juridica să ia fiinŃa în mod valabil.

ART. 34

Persoana juridica nu poate avea dacit acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înfiinŃare sau statut.

Orice act juridic care nu este făcut in vederea realizării acestui scop este nul.

ART. 35

Persoana juridica îşi exercita drepturile şi îşi îndeplineşte obligaŃiile prin organele sale.

Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, in limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăşi.

Faptele ilicite săvârşite de organele sale obliga însăşi persoana juridica, daca au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcŃiei lor.

Faptele ilicite atrag si răspunderea personala a celui ce le-a săvârşit, atât faŃă de persoana juridică, cât şi faŃă de cel al treilea.

ART. 36

Raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale sunt supuse, prin asemănare, regulilor mandatului, daca nu s-a prevăzut altfel prin lege, actul de înfiinŃare ori statut.


Statul nu răspunde pentru obligaŃiile organelor şi celorlalte instituŃii de stat, ale întreprinderilor şi organizaŃiilor economice de stat, precum şi ale oricăror alte organizaŃii socialiste de stat, daca ele sunt persoane juridice. Deasemenea, nici una dintre aceste persoane juridice nu răspunde pentru obligaŃiile statului.

Persoana juridica subordonata unui Sfat Popular sau unui organ al administraŃiei de stat ori unei organizaŃii economice socialiste sau unei organizaŃii obşteşti, nu răspunde pentru obligaŃiile acestora şi, tot astfel, acestea nu răspund pentru obligaŃiile persoanei juridice subordonate, în afară de cazurile prevăzute de lege.



ART. 38

Persoana juridică va purta denumirea stabilită prin actul care a infiniŃat-o sau prin statut.

Odată cu înregistrarea sau înscrierea persoanei juridice, se va trece în registru şi denumirea ei.

ART. 39

Sediul persoanei juridice se stabileşte potrivit actului care a înfiniŃat-o sau statutului.

ART. 40

Persoana juridica încetează de a avea fiinŃa prin comasare, divizare sau dizolvare.

ART. 41

Comasarea se face prin absorbirea unei persoane juridice de câtre o alta persoană juridică sau prin fuziunea mai multor persoane juridice pentru a alcătui o persoana juridică nouă.

Divizarea se face prin împărŃirea întregului patrimoniu al unei persoane juridice intre mai multe persoane juridice care exista sau care iau, astfel, fiinŃă.

ART. 42

Persoana juridică nu încetează de a avea fiinŃa în cazul în care o parte din patrimoniul ei se desprinde şi se transmite la una sau mai multe alte persoane juridice existente sau care iau, astfel, fiinŃa.

ART. 43

InstituŃiile de stat, precum şi întreprinderile şi Organizatiile economice de stat create prin lege, decret sau Hotărâre a Consiliului de Miniştri, încetează de a avea fiinŃa, în mod corespunzător, prin lege, decret sau Hotărâre a Consiliului de Miniştri, Întreprinderile şi Organizatiile economice de stat create prin actul unui organ local al puterii de stat ori prin actul unui organ central sau local al administraŃiei de stat încetează de a avea fiinŃa prin actul organului care le-a creat sau al organului ierarhic superior.

DispoziŃiunile alineatului precedent se aplică şi în cazul în care o parte din patrimoniul unei instituŃii de stat sau al unei organizaŃii economice socialiste de stat se desprinde şi transmite potrivit art. 42.

ART. 44



Comasarea şi divizarea organizaŃiilor cooperatiste, precum şi desprinderea unei parŃi din patrimoniul acestora, se face în termenul hotărârii organului cooperatist chemat a le decide, precum şi cu recunoaşterea din partea organului competent, potrivit prevederilor legii.

DispoziŃiunile alineatului precedent sunt aplicabile prin asemănare şi organizaŃiilor obşteşti.

ART. 45

Organizatiile cooperatiste şi orice organizaŃii obşteşti se dizolvă dacă:

a) termenul pentru care au fost constituite s-a împlinit;

b) scopul a fost realizat ori nu mai poate fi îndeplinit;

c) scopul pe care îl urmăresc sau mijloacele întrebuinŃate au devenit contrare legii ori regulilor de convieŃuire socialistă sau urmăresc un alt scop decât cel declarat;

d) numărul membrilor a scăzut sub limita stabilită de lege, actul de înfiinŃare sau statut.

În cazurile prevăzute la lit. a, b si d, dizolvarea se produce de plin drept: în cazul prevăzut la lit. c, ea se face prin actul organului competent.

Organizatiile cooperatiste şi orice organizaŃii obşteşti se pot dizolva, deasemeni în condiŃiunile prevăzute in art. 14 care se vor aplica prin asemănare.

ART. 46

In cazul fuziunii, drepturile si obligaŃiile persoanelor juridice fuzionate trec asupra noii persoane juridice astfel infinitate.

In cazul absorbŃiei, persoana juridica dobândeşte drepturile si este Ńinuta de obligaŃiile persoanei juridice pe care o absoarbe.

ART. 47

Patrimoniul persoanei juridice care a încetat de a avea fiinŃa prin divizare se împarte în mod egal între persoanele juridice dobânditoare, dacă prin actul care a dispus dizolvarea nu s-a stabilit o altă proporŃie.

În cazul în care o parte din patrimoniul unei persoane juridice se desprinde şi se transmite la o singura persoana juridica existenta sau care ia astfel fiinŃa, împărŃirea patrimoniului se face în proporŃia parŃii desprinse şi transmise.

În cazul în care partea desprinsa se transmite la mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel fiinŃa, împărŃirea patrimoniului între persoana juridică de la care s-a făcut desprinderea şi persoanele juridice dobânditoare se va face potrivit dispoziŃiunilor alineatului



2, iar între persoanele juridice dobânditoare, împărŃirea părŃii desprinse se va face potrivit dispoziŃiunilor alineatului 1, care se vor aplica în mod corespunzător.

ART. 48

Persoanele juridice care dobândesc bunuri prin efectul divizării răspund faŃă de creditori pentru obligaŃiile persoanei juridice care a încetat de a avea fiinŃa prin divizare, proporŃional cu valoarea bunurilor dobândite, stabilită la data dobândirii, dacă prin actul care a dispus divizarea persoanei juridice nu s-a prevăzut altfel. În cazul organizaŃiilor cooperatiste sau al oricăror organizaŃii obşteşti, răspunderea nu poate fi decât proporŃionala cu valoarea bunurilor dobândite.

DispoziŃiunile alineatului precedent se aplica şi persoanelor juridice care au dobândit bunuri ca urmare a desprinderii şi transmiterii unei parŃi din patrimoniul altei persoane juridice.

ART. 49

Transmisiunea drepturilor şi obligaŃiilor, în caz de fuziune, absorbŃie, divizare, precum şi de desprindere şi transmitere, privind persoane juridice supuse înregistrării, se îndeplineşte, atât între parŃi, cât şi faŃă de cel de al treilea, numai prin înregistrarea operaŃiunii şi pe data acesteia.

În ceea ce priveşte celelalte persoane juridice, nesupuse înregistrării, transmisiunea drepturilor şi obligaŃiilor, în cazurile prevăzute de alineatul precedent, se îndeplineşte atât între parŃi, cât şi faŃă de cel de al treilea, numai pe data aprobării, de către organul competent, a inventarului, a bilanŃului contabil întocmit în vederea predării-primirii, a oricăror alte asemenea acte pe care legea le-ar prevedea, precum şi a evidenŃei contractelor în curs de executare, care trebuie să cuprindă şi repartizarea tuturor contractelor în condiŃiunile art. 50 alin. 2.

ART. 50

Divizarea, precum şi desprinderea şi transmiterea nu se vor putea înregistra decât dacă se vor prezenta, aprobate de organul competent determinat potrivit art. 43 sau 44, inventarul, bilanŃul contabil întocmit în vederea predării-primirii, sau oricare alte asemenea acte pe care legea le-ar prevedea, precum şi evidenŃa contractelor în curs de executare, care trebuie să cuprindă şi repartizarea tuturor contractelor.

Contractele se vor repartiza astfel încât executarea fiecăruia dintre ele să se facă de o singura persoană juridică dobânditoare. Repartizarea unui singur contract la mai multe persoane juridice se va putea face numai dacă împărŃirea executării lui este cu putinŃă. În toate cazurile, în ce priveşte transmiterea drepturilor şi obligaŃiilor, se va face aplicaŃiunea art. 47 si 48.



Aprobarea ceruta potrivit alin. 1 nu se va putea da mai înainte ca, în cazul contractelor planificate, sa se fi obŃinut, de la organul de planificare competent, modificarea sarcinii de plan concrete corespunzătoare.

ART. 51

Prin efectul dizolvării, persoana juridica intra în lichidare, în vederea realizării activului şi a plăŃii pasivului.

ART. 52

Bunurile organizaŃiei cooperatiste sau ale organizaŃiei obşteşti dizolvate, rămase după lichidare, vor primi destinaŃia arătată prin actul de înfiinŃare prin statut sau prin hotărârea luată, cel mai târziu la data dizolvării, de organele chemate a o decide.

În lipsa unei atari prevederi în actul de înfiinŃare sau statut, ori în lipsa unei hotărâri luate în condiŃiile alineatului precedent, precum şi în cazul în care prevederea sau hotărârea este contrara legii ori regulilor de convieŃuire socială, bunurile ramase după lichidare vor fi atribuite de organul competent unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător.

ART. 53

In cazul în care persoana juridica este dizolvata pentru ca scopul ei sau mijloacele întrebuinŃate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii ori potrivnice regulilor de convieŃuire sociala, bunurile ramase după lichidare trec la stat.

CAP. 3

Ocrotirea drepturilor personale nepatrimoniale


Persoana care a suferit o atingere in dreptul sau la nume ori la pseudonim, la denumire, la onoare, la reputaŃie, in dreptul personal nepatrimonial de autor al unei opere ştiinŃifice, artistice ori literare, de inventator sau în orice alt drept personal nepatrimonial, va putea cere instanŃei judecătoreşti încetarea săvârşirii faptei care aduce atingerea drepturilor mai sus arătate.

Totodată, cel care a suferit o asemenea atingere va putea cere ca instanŃa judecătoreasca sa oblige pe autorul faptei săvârşite fără drept, sa publice, pe socoteala acestuia, în condiŃiile stabilite de instanŃa, hotărârea pronunŃata ori să îndeplinească alte fapte destinate să restabilească dreptul atins.




Dacă autorul faptei săvârşite fără drept nu îndeplineşte, în termenul stabilit prin hotărâre, faptele destinate să restabilească dreptul atins, instanŃa judecătoreasca va putea să-l oblige la plata, în folosul statului, a unei amenzi pe fiecare zi de întârziere, socotită de la data expirării termenului de mai sus. Această amendă poate fi pronunŃata şi prin hotărârea dată asupra cererii făcute potrivit art. 54.

ART. 56

Drepturile personale nepatrimoniale sunt ocrotite şi după moarte, în măsura stabilită de lege sau de regulile de convieŃuire socialistă.

CAP. 4

Dispozi Ńiuni finale

ART. 57

Prezentul decret intra in vigoare la data de 1 Februarie 1954.

Parlamentul României

CONSTITUłIA ROMÂNIEI*)

din 31/10/2003

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 767 din 31/10/2003

___________ *) Modificată şi completată prin Legea de revizuire a ConstituŃiei României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din ConstituŃie, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouă numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156). Legea de revizuire a ConstituŃiei României nr. 429/2003 a fost aprobată prin referendumul naŃional din 18-19 octombrie 2003 şi a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotărârii CurŃii ConstituŃionale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului naŃional din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a ConstituŃiei României. ConstituŃia României, în forma iniŃială, a fost adoptată în şedinŃa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991



şi a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul naŃional din 8 decembrie 1991.

TITLUL I Principii generale

ARTICOLUL 1 Statul român

(1) România este stat naŃional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. (2) Forma de guvernământ a statului român este republica. (3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor, libera dezvoltare a personalităŃii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiŃiilor democratice ale poporului român şi idealurilor RevoluŃiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. (4) Statul se organizează potrivit principiului separaŃiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraŃiei constituŃionale. (5) În România, respectarea ConstituŃiei, a supremaŃiei sale şi a legilor este obligatorie.

ARTICOLUL 2 Suveranitatea

(1) Suveranitatea naŃională aparŃine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. (2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

ARTICOLUL 3

Teritoriul (1) Teritoriul României este inalienabil. (2) Frontierele Ńării sunt consfinŃite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaŃional. (3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeŃe. În condiŃiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii. (4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaŃii străine.

ARTICOLUL 4 Unitatea poporului şi egalitatea între cet ăŃeni

(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăŃenilor săi. (2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăŃenilor săi, fără deosebire de rasă, de naŃionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenŃă politică, de avere sau de origine socială.

ARTICOLUL 5 CetăŃenia

(1) CetăŃenia română se dobândeşte, se păstrează sau se pierde în condiŃiile prevăzute de legea



organică. (2) CetăŃenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere.

ARTICOLUL 6 Dreptul la identitate

(1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparŃinând minorităŃilor naŃionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităŃii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. (2) Măsurile de protecŃie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităŃii persoanelor aparŃinând minorităŃilor naŃionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalŃi cetăŃeni români.

ARTICOLUL 7 Românii din str ăinătate

Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor Ńării şi acŃionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităŃii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaŃiei statului ai cărui cetăŃeni sunt.

ARTICOLUL 8 Pluralismul şi partidele politice

(1) Pluralismul în societatea românească este o condiŃie şi o garanŃie a democraŃiei constituŃionale. (2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiŃiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinŃei politice a cetăŃenilor, respectând suveranitatea naŃională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraŃiei.

ARTICOLUL 9 Sindicatele, patronatele şi asocia Ńiile profesionale

Sindicatele, patronatele şi asociaŃiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiŃiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.

ARTICOLUL 10

RelaŃii interna Ńionale România întreŃine şi dezvoltă relaŃii paşnice cu toate statele şi, în acest cadru, relaŃii de bună vecinătate, întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaŃional.



ARTICOLUL 11

Dreptul interna Ńional şi dreptul intern (1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinŃă obligaŃiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. (3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziŃii contrare ConstituŃiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea ConstituŃiei.

ARTICOLUL 12 Simboluri na Ńionale

(1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu. (2) Ziua naŃională a României este 1 Decembrie. (3) Imnul naŃional al României este "Deşteaptă-te române". (4) Stema Ńării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.

ARTICOLUL 13 Limba oficial ă

În România, limba oficială este limba română.

ARTICOLUL 14 Capitala

Capitala României este municipiul Bucureşti.

TITLUL II

Drepturile, libert ăŃile şi îndatoririle fundamentale

CAPITOLUL I Dispozi Ńii comune

ARTICOLUL 15 Universalitatea

(1) CetăŃenii beneficiază de drepturile şi de libertăŃile consacrate prin ConstituŃie şi prin alte legi şi au obligaŃiile prevăzute de acestea. (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepŃia legii penale sau contravenŃionale mai favorabile.

ARTICOLUL 16 Egalitatea în drepturi

(1) CetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi a autorităŃilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.



(2) Nimeni nu este mai presus de lege. (3) FuncŃiile şi demnităŃile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiŃiile legii, de persoanele care au cetăŃenia română şi domiciliul în Ńară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaŃi pentru ocuparea acestor funcŃii şi demnităŃi. (4) În condiŃiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăŃenii Uniunii care îndeplinesc cerinŃele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităŃile administraŃiei publice locale.

ARTICOLUL 17 CetăŃenii români în str ăinătate

CetăŃenii români se bucură în străinătate de protecŃia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaŃiile, cu excepŃia acelora ce nu sunt compatibile cu absenŃa lor din Ńară.

ARTICOLUL 18 CetăŃenii str ăini şi apatrizii

(1) CetăŃenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecŃia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de ConstituŃie şi de alte legi. (2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiŃiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenŃiilor internaŃionale la care România este parte.

ARTICOLUL 19 Extrădarea şi expulzarea

(1) CetăŃeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România. (2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăŃenii români pot fi extrădaŃi în baza convenŃiilor internaŃionale la care România este parte, în condiŃiile legii şi pe bază de reciprocitate. (3) CetăŃenii străini şi apatrizii pot fi extrădaŃi numai în baza unei convenŃii internaŃionale sau în condiŃii de reciprocitate. (4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiŃie.

ARTICOLUL 20 Tratatele interna Ńionale privind drepturile omului

(1) DispoziŃiile constituŃionale privind drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanŃă cu DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanŃe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaŃionale, cu excepŃia cazului în care ConstituŃia sau legile interne conŃin dispoziŃii mai favorabile.

ARTICOLUL 21 Accesul liber la justi Ńie

(1) Orice persoană se poate adresa justiŃiei pentru apărarea drepturilor, a libertăŃilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.



(3) PărŃile au dreptul la un proces echitabil şi la soluŃionarea cauzelor într-un termen rezonabil. (4) JurisdicŃiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.

CAPITOLUL II Drepturile şi libert ăŃile fundamentale

ARTICOLUL 22

Dreptul la via Ńă şi la integritate fizic ă şi psihic ă (1) Dreptul la viaŃă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant. (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.

ARTICOLUL 23 Libertatea individual ă

(1) Libertatea individuală şi siguranŃa persoanei sunt inviolabile. (2) PercheziŃionarea, reŃinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege. (3) ReŃinerea nu poate depăşi 24 de ore. (4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal. (5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile. (6) În faza de judecată instanŃa este obligată, în condiŃiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanŃa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menŃinerea privării de libertate. (7) Încheierile instanŃei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege. (8) Celui reŃinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinŃă, în limba pe care o înŃelege, motivele reŃinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinŃă numai în prezenŃa unui avocat, ales sau numit din oficiu. (9) Punerea în libertate a celui reŃinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situaŃii prevăzute de lege. (10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauŃiune. (11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată. (12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiŃiile şi în temeiul legii. (13) SancŃiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.

ARTICOLUL 24 Dreptul la ap ărare

(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) În tot cursul procesului, părŃile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.



ARTICOLUL 25

Libera circula Ńie (1) Dreptul la liberă circulaŃie, în Ńară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiŃiile exercitării acestui drept. (2) Fiecărui cetăŃean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinŃa în orice localitate din Ńară, de a emigra, precum şi de a reveni în Ńară.

ARTICOLUL 26

ViaŃa intim ă, familial ă şi privat ă (1) AutorităŃile publice respectă şi ocrotesc viaŃa intimă, familială şi privată. (2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăŃile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

ARTICOLUL 27 Inviolabilitatea domiciliului

(1) Domiciliul şi reşedinŃa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinŃa unei persoane fără învoirea acesteia. (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situaŃii: a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti; b) înlăturarea unei primejdii privind viaŃa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane; c) apărarea securităŃii naŃionale sau a ordinii publice; d) prevenirea răspândirii unei epidemii. (3) PercheziŃia se dispune de judecător şi se efectuează în condiŃiile şi în formele prevăzute de lege. (4) PercheziŃiile în timpul nopŃii sunt interzise, în afară de cazul infracŃiunilor flagrante.

ARTICOLUL 28

Secretul coresponden Ńei Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

ARTICOLUL 29 Libertatea con ştiin Ńei

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinŃelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinŃă religioasă, contrare convingerilor sale. (2) Libertatea conştiinŃei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranŃă şi de respect reciproc. (3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiŃiile legii. (4) În relaŃiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acŃiuni de învrăjbire religioasă.



(5) Cultele religioase sunt autonome faŃă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenŃei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate. (6) PărinŃii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaŃia copiilor minori a căror răspundere le revine.

ARTICOLUL 30 Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinŃelor şi libertatea creaŃiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. (3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinŃa publicaŃii. (4) Nici o publicaŃie nu poate fi suprimată. (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaŃia de a face publică sursa finanŃării. (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaŃa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. (7) Sunt interzise de lege defăimarea Ńării şi a naŃiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naŃională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenŃă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. (8) Răspunderea civilă pentru informaŃia sau pentru creaŃia adusă la cunoştinŃă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiŃiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.

ARTICOLUL 31 Dreptul la informa Ńie

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaŃie de interes public nu poate fi îngrădit. (2) AutorităŃile publice, potrivit competenŃelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăŃenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. (3) Dreptul la informaŃie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecŃie a tinerilor sau securitatea naŃională. (4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice. (5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităŃii lor se reglementează prin lege organică.

ARTICOLUL 32 Dreptul la înv ăŃătură

(1) Dreptul la învăŃătură este asigurat prin învăŃământul general obligatoriu, prin învăŃământul liceal şi prin cel profesional, prin învăŃământul superior, precum şi prin alte forme de instrucŃie şi de perfecŃionare. (2) ÎnvăŃământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În condiŃiile legii, învăŃământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaŃie internaŃională. (3) Dreptul persoanelor aparŃinând minorităŃilor naŃionale de a învăŃa limba lor maternă şi dreptul de a



putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităŃile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. (4) ÎnvăŃământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniŃi din familii defavorizate şi celor instituŃionalizaŃi, în condiŃiile legii. (5) ÎnvăŃământul de toate gradele se desfăşoară în unităŃi de stat, particulare şi confesionale, în condiŃiile legii. (6) Autonomia universitară este garantată. (7) Statul asigură libertatea învăŃământului religios, potrivit cerinŃelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăŃământul religios este organizat şi garantat prin lege.

ARTICOLUL 33 Accesul la cultur ă

(1) Accesul la cultură este garantat, în condiŃiile legii. (2) Libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii naŃionale şi universale nu poate fi îngrădită. (3) Statul trebuie să asigure păstrarea identităŃii spirituale, sprijinirea culturii naŃionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale, dezvoltarea creativităŃii contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume.

ARTICOLUL 34 Dreptul la ocrotirea s ănătăŃii

(1) Dreptul la ocrotirea sănătăŃii este garantat. (2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăŃii publice. (3) Organizarea asistenŃei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităŃilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecŃie a sănătăŃii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

ARTICOLUL 35 Dreptul la mediu s ănătos

(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. (2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. (3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.

ARTICOLUL 36 Dreptul de vot

(1) CetăŃenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniŃi până în ziua alegerilor inclusiv. (2) Nu au drept de vot debilii sau alienaŃii mintal, puşi sub interdicŃie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

ARTICOLUL 37 Dreptul de a fi ales



(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăŃenii cu drept de vot care îndeplinesc condiŃiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3). (2) CandidaŃii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puŃin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera DeputaŃilor sau în organele administraŃiei publice locale, vârsta de cel puŃin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puŃin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcŃia de Preşedinte al României.

ARTICOLUL 38 Dreptul de a fi ales în Parlamentul European

În condiŃiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăŃenii români au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European.

ARTICOLUL 39 Libertatea întrunirilor

Mitingurile, demonstraŃiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.

ARTICOLUL 40 Dreptul de asociere

(1) CetăŃenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. (2) Partidele sau organizaŃiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităŃii, a integrităŃii sau a independenŃei României sunt neconstituŃionale. (3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii CurŃii ConstituŃionale, avocaŃii poporului, magistraŃii, membrii activi ai armatei, poliŃiştii şi alte categorii de funcŃionari publici stabilite prin lege organică. (4) AsociaŃiile cu caracter secret sunt interzise.

ARTICOLUL 41 Munca şi protec Ńia social ă a muncii

(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaŃiei, precum şi a locului de muncă este liberă. (2) SalariaŃii au dreptul la măsuri de protecŃie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaŃilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe Ńară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiŃii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaŃii specifice, stabilite prin lege. (3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore. (4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaŃii. (5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenŃiilor colective sunt garantate.



ARTICOLUL 42 Interzicerea muncii for Ńate

(1) Munca forŃată este interzisă. (2) Nu constituie muncă forŃată: a) activităŃile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinŃă; b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiŃii normale, în perioada de detenŃie sau de libertate condiŃionată; c) prestaŃiile impuse în situaŃia creată de calamităŃi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaŃiile civile normale stabilite de lege.

ARTICOLUL 43 Dreptul la grev ă

(1) SalariaŃii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale. (2) Legea stabileşte condiŃiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanŃiile necesare asigurării serviciilor esenŃiale pentru societate.

ARTICOLUL 44 Dreptul de proprietate privat ă

(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanŃele asupra statului, sunt garantate. ConŃinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. CetăŃenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiŃiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaŃionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiŃiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. (4) Sunt interzise naŃionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenŃei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. (5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăŃi imobiliare, cu obligaŃia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaŃiilor sau construcŃiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităŃii. (6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenŃă, prin justiŃie. (7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecŃia mediului şi asigurarea bunei vecinătăŃi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.



(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracŃiuni ori contravenŃii pot fi confiscate numai în condiŃiile legii.

ARTICOLUL 45 Libertatea economic ă

Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniŃiativă şi exercitarea acestora în condiŃiile legii sunt garantate.

ARTICOLUL 46 Dreptul la mo ştenire

Dreptul la moştenire este garantat.

ARTICOLUL 47 Nivelul de trai

(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecŃie socială, de natură să asigure cetăŃenilor un nivel de trai decent. (2) CetăŃenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenŃă medicală în unităŃile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. CetăŃenii au dreptul şi la măsuri de asistenŃă socială, potrivit legii.

ARTICOLUL 48 Familia

(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimŃită între soŃi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinŃilor de a asigura creşterea, educaŃia şi instruirea copiilor. (2) CondiŃiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă. (3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faŃa legii cu cei din căsătorie.

ARTICOLUL 49 Protec Ńia copiilor şi a tinerilor

(1) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecŃie şi de asistenŃă în realizarea drepturilor lor. (2) Statul acordă alocaŃii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecŃie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege. (3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităŃi care le-ar dăuna sănătăŃii, moralităŃii sau care le-ar pune în primejdie viaŃa ori dezvoltarea normală sunt interzise. (4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaŃi ca salariaŃi. (5) AutorităŃile publice au obligaŃia să contribuie la asigurarea condiŃiilor pentru participarea liberă a



tinerilor la viaŃa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a Ńării. ARTICOLUL 50

Protec Ńia persoanelor cu handicap Persoanele cu handicap se bucură de protecŃie specială. Statul asigură realizarea unei politici naŃionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaŃa comunităŃii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinŃilor şi tutorilor.

ARTICOLUL 51 Dreptul de peti Ńionare

(1) CetăŃenii au dreptul să se adreseze autorităŃilor publice prin petiŃii formulate numai în numele semnatarilor. (2) OrganizaŃiile legal constituite au dreptul să adreseze petiŃii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă. (3) Exercitarea dreptului de petiŃionare este scutită de taxă. (4) AutorităŃile publice au obligaŃia să răspundă la petiŃii în termenele şi în condiŃiile stabilite potrivit legii.

ARTICOLUL 52 Dreptul persoanei v ătămate de o autoritate public ă

(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluŃionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăŃită să obŃină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. (2) CondiŃiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. (3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiŃiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraŃilor care şi-au exercitat funcŃia cu rea-credinŃă sau gravă neglijenŃă.

ARTICOLUL 53 Restrângerea exerci Ńiului unor drepturi sau al unor libert ăŃi

(1) ExerciŃiul unor drepturi sau al unor libertăŃi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităŃii naŃionale, a ordinii, a sănătăŃii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăŃilor cetăŃenilor; desfăşurarea instrucŃiei penale; prevenirea consecinŃelor unei calamităŃi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporŃională cu situaŃia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenŃei dreptului sau a libertăŃii.

CAPITOLUL III Îndatoririle fundamentale

ARTICOLUL 54

Fidelitatea fa Ńă de Ńară



(1) Fidelitatea faŃă de Ńară este sacră. (2) CetăŃenii cărora le sunt încredinŃate funcŃii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinŃă a obligaŃiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.

ARTICOLUL 55 Apărarea Ńării

(1) CetăŃenii au dreptul şi obligaŃia să apere România. (2) CondiŃiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică. (3) CetăŃenii pot fi încorporaŃi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepŃia voluntarilor, în condiŃiile legii organice.

ARTICOLUL 56 Contribu Ńii financiare

(1) CetăŃenii au obligaŃia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. (3) Orice alte prestaŃii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaŃii excepŃionale.

ARTICOLUL 57

Exercitarea drepturilor şi a libert ăŃilor CetăŃenii români, cetăŃenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăŃile constituŃionale cu bună-credinŃă, fără să încalce drepturile şi libertăŃile celorlalŃi.

CAPITOLUL IV Avocatul Poporului

ARTICOLUL 58

Numirea şi rolul (1) Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea drepturilor şi libertăŃilor persoanelor fizice. AdjuncŃii Avocatului Poporului sunt specializaŃi pe domenii de activitate. (2) Avocatul Poporului şi adjuncŃii săi nu pot îndeplini nici o altă funcŃie publică sau privată, cu excepŃia funcŃiilor didactice din învăŃământul superior. (3) Organizarea şi funcŃionarea instituŃiei Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organică.

ARTICOLUL 59 Exercitarea atribu Ńiilor

(1) Avocatul Poporului îşi exercită atribuŃiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi



în libertăŃile lor, în limitele stabilite de lege. (2) AutorităŃile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuŃiilor sale.

ARTICOLUL 60 Raportul în fa Ńa Parlamentului

Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conŃine recomandări privind legislaŃia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăŃilor cetăŃenilor.

TITLUL III Autorit ăŃile publice

CAPITOLUL I Parlamentul

SECłIUNEA 1

Organizare şi func Ńionare

ARTICOLUL 61 Rolul şi structura

(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a Ńării. (2) Parlamentul este alcătuit din Camera DeputaŃilor şi Senat.

ARTICOLUL 62 Alegerea Camerelor

(1) Camera DeputaŃilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale. (2) OrganizaŃiile cetăŃenilor aparŃinând minorităŃilor naŃionale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în condiŃiile legii electorale. CetăŃenii unei minorităŃi naŃionale pot fi reprezentaŃi numai de o singură organizaŃie. (3) Numărul deputaŃilor şi al senatorilor se stabileşte prin legea electorală, în raport cu populaŃia Ńării.



ARTICOLUL 63 Durata mandatului

(1) Camera DeputaŃilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenŃă, până la încetarea acestora. (2) Alegerile pentru Camera DeputaŃilor şi pentru Senat se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului. (3) Parlamentul nou ales se întruneşte, la convocarea Preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri. (4) Mandatul Camerelor se prelungeşte până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită ConstituŃia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice. (5) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent îşi continuă procedura în noul Parlament.

ARTICOLUL 64 Organizarea intern ă

(1) Organizarea şi funcŃionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea. (2) Fiecare Cameră îşi alege un birou permanent. Preşedintele Camerei DeputaŃilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. CeilalŃi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaŃi înainte de expirarea mandatului. (3) DeputaŃii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere. (4) Fiecare Cameră îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele îşi pot constitui comisii comune. (5) Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraŃiei politice a fiecărei Camere.

ARTICOLUL 65 Şedin Ńele Camerelor

(1) Camera DeputaŃilor şi Senatul lucrează în şedinŃe separate. (2) Camerele îşi desfăşoară lucrările şi în şedinŃe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităŃii deputaŃilor şi senatorilor, pentru: a) primirea mesajului Preşedintelui României; b) aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat; c) declararea mobilizării totale sau parŃiale; d) declararea stării de război; e) suspendarea sau încetarea ostilităŃilor militare; f) aprobarea strategiei naŃionale de apărare a Ńării; g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a łării; h) numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorilor serviciilor de informaŃii şi exercitarea controlului asupra activităŃii acestor servicii; i) numirea Avocatului Poporului; j) stabilirea statutului deputaŃilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaŃiei şi a celorlalte drepturi ale



acestora; k) îndeplinirea altor atribuŃii care, potrivit ConstituŃiei sau regulamentului, se exercită în şedinŃă comună.

ARTICOLUL 66 Sesiuni

(1) Camera DeputaŃilor şi Senatul se întrunesc în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie. (2) Camera DeputaŃilor şi Senatul se întrunesc şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel puŃin o treime din numărul deputaŃilor sau al senatorilor. (3) Convocarea Camerelor se face de preşedinŃii acestora.

ARTICOLUL 67 Actele juridice şi cvorumul legal

Camera DeputaŃilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moŃiuni, în prezenŃa majorităŃii membrilor.

ARTICOLUL 68 Caracterul public al şedin Ńelor

(1) ŞedinŃele celor două Camere sunt publice. (2) Camerele pot hotărî ca anumite şedinŃe să fie secrete.

SECłIUNEA a 2-a Statutul deputa Ńilor şi al senatorilor

ARTICOLUL 69

Mandatul reprezentativ (1) În exercitarea mandatului, deputaŃii şi senatorii sunt în serviciul poporului. (2) Orice mandat imperativ este nul.

ARTICOLUL 70 Mandatul deputa Ńilor şi al senatorilor

(1) DeputaŃii şi senatorii intră în exerciŃiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiŃia validării alegerii şi a depunerii jurământului. Jurământul se stabileşte prin lege organică. (2) Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.



ARTICOLUL 71

Incompatibilit ăŃi (1) Nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, deputat şi senator. (2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcŃii publice de autoritate, cu excepŃia celei de membru al Guvernului. (3) Alte incompatibilităŃi se stabilesc prin lege organică.

ARTICOLUL 72 Imunitatea parlamentar ă

(1) DeputaŃii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. (2) DeputaŃii şi senatorii pot fi urmăriŃi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziŃionaŃi, reŃinuŃi sau arestaŃi fără încuviinŃarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. CompetenŃa de judecată aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. (3) În caz de infracŃiune flagrantă, deputaŃii sau senatorii pot fi reŃinuŃi şi supuşi percheziŃiei. Ministrul justiŃiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reŃinerii şi a percheziŃiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reŃinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

SECłIUNEA a 3-a Legiferarea

ARTICOLUL 73

Categorii de legi (1) Parlamentul adoptă legi constituŃionale, legi organice şi legi ordinare. (2) Legile constituŃionale sunt cele de revizuire a ConstituŃiei. (3) Prin lege organică se reglementează: a) sistemul electoral; organizarea şi funcŃionarea AutorităŃii Electorale Permanente; b) organizarea, funcŃionarea şi finanŃarea partidelor politice; c) statutul deputaŃilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaŃiei şi a celorlalte drepturi ale acestora; d) organizarea şi desfăşurarea referendumului; e) organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a łării; f) regimul stării de mobilizare parŃială sau totală a forŃelor armate şi al stării de război; g) regimul stării de asediu şi al stării de urgenŃă; h) infracŃiunile, pedepsele şi regimul executării acestora; i) acordarea amnistiei sau a graŃierii colective; j) statutul funcŃionarilor publici; k) contenciosul administrativ; l) organizarea şi funcŃionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanŃelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a CurŃii de Conturi;



m) regimul juridic general al proprietăŃii şi al moştenirii; n) organizarea generală a învăŃământului; o) organizarea administraŃiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală; p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecŃia socială; r) statutul minorităŃilor naŃionale din România; s) regimul general al cultelor; t) celelalte domenii pentru care în ConstituŃie se prevede adoptarea de legi organice.

ARTICOLUL 74 Ini Ńiativa legislativ ă

(1) IniŃiativa legislativă aparŃine, după caz, Guvernului, deputaŃilor, senatorilor sau unui număr de cel puŃin 100.000 de cetăŃeni cu drept de vot. CetăŃenii care îşi manifestă dreptul la iniŃiativă legislativă trebuie să provină din cel puŃin un sfert din judeŃele Ńării, iar în fiecare din aceste judeŃe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puŃin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniŃiative. (2) Nu pot face obiectul iniŃiativei legislative a cetăŃenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaŃional, amnistia şi graŃierea. (3) Guvernul îşi exercită iniŃiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către Camera competentă să îl adopte, ca primă Cameră sesizată. (4) DeputaŃii, senatorii şi cetăŃenii care exercită dreptul la iniŃiativă legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi. (5) Propunerile legislative se supun dezbaterii mai întâi Camerei competente să le adopte, ca primă Cameră sesizată.

ARTICOLUL 75 Sesizarea Camerelor

(1) Se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei DeputaŃilor, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaŃionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum şi proiectele legilor organice prevăzute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) şi (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) şi (5) şi articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii şi adoptării, ca primă Cameră sesizată, Senatului. (2) Prima Cameră sesizată se pronunŃă în termen de 45 de zile. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. În cazul depăşirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate. (3) După adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv. (4) În cazul în care prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care, potrivit alineatului (1), intră în



competenŃa sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă şi cea de-a doua Cameră este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la prima Cameră sesizată, care va decide definitiv în procedură de urgenŃă. (5) DispoziŃiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care Camera decizională adoptă o prevedere pentru care competenŃa decizională aparŃine primei Camere.

ARTICOLUL 76 Adoptarea legilor şi a hot ărârilor

(1) Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităŃii membrilor fiecărei Camere. (2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităŃii membrilor prezenŃi din fiecare Cameră. (3) La cererea Guvernului sau din proprie iniŃiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură de urgenŃă, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere.

ARTICOLUL 77 Promulgarea legii

(1) Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire. (2) Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii. (3) Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituŃionalităŃii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei CurŃii ConstituŃionale, prin care i s-a confirmat constituŃionalitatea.

ARTICOLUL 78 Intrarea în vigoare a legii

Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.

ARTICOLUL 79 Consiliul Legislativ

(1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării şi coordonării întregii legislaŃii. El Ńine evidenŃa oficială a legislaŃiei României. (2) ÎnfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege organică.

CAPITOLUL II Preşedintele României

ARTICOLUL 80

Rolul Pre şedintelui (1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenŃei naŃionale, al unităŃii şi



al integrităŃii teritoriale a Ńării. (2) Preşedintele României veghează la respectarea ConstituŃiei şi la buna funcŃionare a autorităŃilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcŃia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

ARTICOLUL 81 Alegerea Pre şedintelui

(1) Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. (2) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale. (3) În cazul în care nici unul dintre candidaŃi nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi candidaŃi stabiliŃi în ordinea numărului de voturi obŃinute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obŃinut cel mai mare număr de voturi. (4) Nici o persoană nu poate îndeplini funcŃia de Preşedinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive.

ARTICOLUL 82 Validarea mandatului şi depunerea jur ământului

(1) Rezultatul alegerilor pentru funcŃia de Preşedinte al României este validat de Curtea ConstituŃională. (2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faŃa Camerei DeputaŃilor şi a Senatului, în şedinŃă comună, următorul jurământ: "Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect ConstituŃia şi legile Ńării, să apăr democraŃia, drepturile şi libertăŃile fundamentale ale cetăŃenilor, suveranitatea, independenŃa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!".

ARTICOLUL 83 Durata mandatului

(1) Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului. (2) Preşedintele României îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de Preşedintele nou ales. (3) Mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.

ARTICOLUL 84 Incompatibilit ăŃi şi imunit ăŃi

(1) În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcŃie publică sau privată. (2) Preşedintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător.



ARTICOLUL 85

Numirea Guvernului (1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcŃia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. (2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanŃă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului. (3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziŃia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita atribuŃia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.

ARTICOLUL 86 Consultarea Guvernului

Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanŃă deosebită.

ARTICOLUL 87

Participarea la şedin Ńele Guvernului (1) Preşedintele României poate lua parte la şedinŃele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naŃional privind politica externă, apărarea Ńării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaŃii. (2) Preşedintele României prezidează şedinŃele Guvernului la care participă.

ARTICOLUL 88 Mesaje

Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naŃiunii.

ARTICOLUL 89 Dizolvarea Parlamentului

(1) După consultarea preşedinŃilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puŃin două solicitări de învestitură. (2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. (3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenŃă.

ARTICOLUL 90 Referendumul



Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinŃa cu privire la probleme de interes naŃional.

ARTICOLUL 91 Atribu Ńii în domeniul politicii externe

(1) Preşedintele încheie tratate internaŃionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaŃionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege. (2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanŃii diplomatici ai României şi aprobă înfiinŃarea, desfiinŃarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. (3) ReprezentanŃii diplomatici ai altor state sunt acreditaŃi pe lângă Preşedintele României.

ARTICOLUL 92

Atribu Ńii în domeniul ap ărării (1) Preşedintele României este comandantul forŃelor armate şi îndeplineşte funcŃia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a łării. (2) El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parŃială sau totală a forŃelor armate. Numai în cazuri excepŃionale, hotărârea Preşedintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare. (3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva Ńării, Preşedintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoştinŃă Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii. (4) În caz de mobilizare sau de război Parlamentul îşi continuă activitatea pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află în sesiune, se convoacă de drept în 24 de ore de la declararea lor.

ARTICOLUL 93 Măsuri excep Ńionale

(1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenŃă în întreaga Ńară ori în unele unităŃi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinŃarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia. (2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenŃă şi funcŃionează pe toată durata acestora.

ARTICOLUL 94 Alte atribu Ńii

Preşedintele României îndeplineşte şi următoarele atribuŃii: a) conferă decoraŃii şi titluri de onoare; b) acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral; c) numeşte în funcŃii publice, în condiŃiile prevăzute de lege; d) acordă graŃierea individuală.



ARTICOLUL 95 Suspendarea din func Ńie

(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile ConstituŃiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcŃie de Camera DeputaŃilor şi de Senat, în şedinŃă comună, cu votul majorităŃii deputaŃilor şi senatorilor, după consultarea CurŃii ConstituŃionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaŃii cu privire la faptele ce i se impută. (2) Propunerea de suspendare din funcŃie poate fi iniŃiată de cel puŃin o treime din numărul deputaŃilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinŃă Preşedintelui. (3) Dacă propunerea de suspendare din funcŃie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.

ARTICOLUL 96 Punerea sub acuzare

(1) Camera DeputaŃilor şi Senatul, în şedinŃă comună, cu votul a cel puŃin două treimi din numărul deputaŃilor şi senatorilor, pot hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare. (2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniŃiată de majoritatea deputaŃilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinŃă Preşedintelui României pentru a putea da explicaŃii cu privire la faptele ce i se impută. (3) De la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii Preşedintele este suspendat de drept. (4) CompetenŃa de judecată aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. Preşedintele este demis de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

ARTICOLUL 97

Vacan Ńa func Ńiei (1) VacanŃa funcŃiei de Preşedinte al României intervine în caz de demisie, de demitere din funcŃie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuŃiilor sau de deces. (2) În termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanŃa funcŃiei de Preşedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte.

ARTICOLUL 98 Interimatul func Ńiei

(1) Dacă funcŃia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcŃie sau



dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuŃiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei DeputaŃilor. (2) AtribuŃiile prevăzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcŃiei prezidenŃiale.

ARTICOLUL 99 Răspunderea pre şedintelui interimar

Dacă persoana care asigură interimatul funcŃiei de Preşedinte al României săvârşeşte fapte grave, prin care se încalcă prevederile ConstituŃiei, se aplică articolul 95 şi articolul 98.

ARTICOLUL 100 Actele Pre şedintelui

(1) În exercitarea atribuŃiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenŃa decretului. (2) Decretele emise de Preşedintele României în exercitarea atribuŃiilor sale prevăzute în articolul 91 alineatele (1) şi (2), articolul 92 alineatele (2) şi (3), articolul 93 alineatul (1) şi articolul 94 literele a), b) şi d) se contrasemnează de primul-ministru.

ARTICOLUL 101

Indemniza Ńia şi celelalte drepturi IndemnizaŃia şi celelalte drepturi ale Preşedintelui României se stabilesc prin lege.

CAPITOLUL III Guvernul

ARTICOLUL 102

Rolul şi structura (1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a Ńării şi exercită conducerea generală a administraŃiei publice. (2) În îndeplinirea atribuŃiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate. (3) Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alŃi membri stabiliŃi prin lege organică.

ARTICOLUL 103 Învestitura

(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcŃia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament. (2) Candidatul pentru funcŃia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului. (3) Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera DeputaŃilor şi de Senat, în şedinŃă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităŃii deputaŃilor şi senatorilor.



ARTICOLUL 104

Jurământul de credin Ńă (1) Primul-ministru, miniştrii şi ceilalŃi membri ai Guvernului vor depune individual, în faŃa Preşedintelui României, jurământul de la articolul 82. (2) Guvernul în întregul său şi fiecare membru în parte îşi exercită mandatul, începând de la data depunerii jurământului.

ARTICOLUL 105 Incompatibilit ăŃi

(1) FuncŃia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcŃii publice de autoritate, cu excepŃia celei de deputat sau de senator. De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei funcŃii de reprezentare profesională salarizate în cadrul organizaŃiilor cu scop comercial. (2) Alte incompatibilităŃi se stabilesc prin lege organică.

ARTICOLUL 106 Încetarea func Ńiei de membru al Guvernului

FuncŃia de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

ARTICOLUL 107 Primul-ministru

(1) Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuŃiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei DeputaŃilor sau Senatului rapoarte şi declaraŃii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate. (2) Preşedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru. (3) Dacă primul-ministru se află în una dintre situaŃiile prevăzute la articolul 106, cu excepŃia revocării, sau este în imposibilitate de a-şi exercita atribuŃiile, Preşedintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuŃiile primului-ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilităŃii exercitării atribuŃiilor, încetează dacă primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern. (4) Prevederile alineatului (3) se aplică în mod corespunzător şi celorlalŃi membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.

ARTICOLUL 108 Actele Guvernului

(1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe. (2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. (3) OrdonanŃele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiŃiile prevăzute de aceasta. (4) Hotărârile şi ordonanŃele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaŃia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României.



Nepublicarea atrage inexistenŃa hotărârii sau a ordonanŃei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituŃiilor interesate.

ARTICOLUL 109 Răspunderea membrilor Guvernului

(1) Guvernul răspunde politic numai în faŃa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalŃi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia. (2) Numai Camera DeputaŃilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciŃiul funcŃiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcŃie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcŃie. CompetenŃa de judecată aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. (3) Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.

ARTICOLUL 110 Încetarea mandatului

(1) Guvernul îşi exercită mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale. (2) Guvernul este demis la data retragerii de către Parlament a încrederii acordate sau dacă primul-ministru se află în una dintre situaŃiile prevăzute la articolul 106, cu excepŃia revocării, ori este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuŃiile mai mult de 45 de zile. (3) În situaŃiile prevăzute în alineatul (2) sunt aplicabile prevederile articolului 103. (4) Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) şi (2) îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern.

CAPITOLUL IV Raporturile Parlamentului cu Guvernul

ARTICOLUL 111

Informarea Parlamentului (1) Guvernul şi celelalte organe ale administraŃiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activităŃii lor, sunt obligate să prezinte informaŃiile şi documentele cerute de Camera DeputaŃilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinŃilor acestora. În cazul în care o iniŃiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie. (2) Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezenŃa, participarea lor este obligatorie.

ARTICOLUL 112 Întreb ări, interpel ări şi mo Ńiuni simple

(1) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi au obligaŃia să răspundă la întrebările sau la interpelările



formulate de deputaŃi sau de senatori, în condiŃiile prevăzute de regulamentele celor două Camere ale Parlamentului. (2) Camera DeputaŃilor sau Senatul poate adopta o moŃiune simplă prin care să-şi exprime poziŃia cu privire la o problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.

ARTICOLUL 113 MoŃiunea de cenzur ă

(1) Camera DeputaŃilor şi Senatul, în şedinŃă comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moŃiuni de cenzură, cu votul majorităŃii deputaŃilor şi senatorilor. (2) MoŃiunea de cenzură poate fi iniŃiată de cel puŃin o pătrime din numărul total al deputaŃilor şi senatorilor şi se comunică Guvernului la data depunerii. (3) MoŃiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în şedinŃa comună a celor două Camere. (4) Dacă moŃiunea de cenzură a fost respinsă, deputaŃii şi senatorii care au semnat-o nu mai pot iniŃia, în aceeaşi sesiune, o nouă moŃiune de cenzură, cu excepŃia cazului în care Guvernul îşi angajează răspunderea potrivit articolului 114.

ARTICOLUL 114 Angajarea r ăspunderii Guvernului

(1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faŃa Camerei DeputaŃilor şi a Senatului, în şedinŃă comună, asupra unui program, a unei declaraŃii de politică generală sau a unui proiect de lege. (2) Guvernul este demis dacă o moŃiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaraŃiei de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată în condiŃiile articolului 113. (3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a declaraŃiei de politică generală devine obligatorie pentru Guvern. (4) În cazul în care Preşedintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în şedinŃa comună a celor două Camere.

ARTICOLUL 115 Delegarea legislativ ă

(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanŃe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. (2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanŃe. (3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanŃele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanŃei. (4) Guvernul poate adopta ordonanŃe de urgenŃă numai în situaŃii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaŃia de a motiva urgenŃa în cuprinsul acestora. (5) OrdonanŃa de urgenŃă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenŃă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României.



Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunŃă asupra ordonanŃei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenŃă. OrdonanŃa de urgenŃă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1). (6) OrdonanŃele de urgenŃă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituŃionale, nu pot afecta regimul instituŃiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăŃile şi îndatoririle prevăzute de ConstituŃie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. (7) OrdonanŃele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanŃele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3). (8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanŃei.

CAPITOLUL V Administra Ńia public ă

SECłIUNEA 1

Administra Ńia public ă central ă de specialitate

ARTICOLUL 116 Structura

(1) Ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului. (2) Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorităŃi administrative autonome.

ARTICOLUL 117 Înfiin Ńarea

(1) Ministerele se înfiinŃează, se organizează şi funcŃionează potrivit legii. (2) Guvernul şi ministerele, cu avizul CurŃii de Conturi, pot înfiinŃa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte această competenŃă. (3) AutorităŃi administrative autonome se pot înfiinŃa prin lege organică.

ARTICOLUL 118 For Ńele armate

(1) Armata este subordonată exclusiv voinŃei poporului pentru garantarea suveranităŃii, a independenŃei şi a unităŃii statului, a integrităŃii teritoriale a Ńării şi a democraŃiei constituŃionale. În condiŃiile legii şi ale tratatelor internaŃionale la care România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianŃă militară şi participă la acŃiuni privind menŃinerea sau restabilirea păcii. (2) Structura sistemului naŃional de apărare, pregătirea populaŃiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare, precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică. (3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi celorlalte componente ale forŃelor armate stabilite potrivit legii. (4) Organizarea de activităŃi militare sau paramilitare în afara unei autorităŃi statale este interzisă.



(5) Pe teritoriul României pot intra, staŃiona, desfăşura operaŃiuni sau trece trupe străine numai în condiŃiile legii sau ale tratatelor internaŃionale la care România este parte.

ARTICOLUL 119 Consiliul Suprem de Ap ărare a łării

Consiliul Suprem de Apărare a łării organizează şi coordonează unitar activităŃile care privesc apărarea Ńării şi securitatea naŃională, participarea la menŃinerea securităŃii internaŃionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianŃă militară, precum şi la acŃiuni de menŃinere sau de restabilire a păcii.

SECłIUNEA a 2-a Administra Ńia public ă local ă

ARTICOLUL 120 Principii de baz ă

(1) AdministraŃia publică din unităŃile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice. (2) În unităŃile administrativ-teritoriale în care cetăŃenii aparŃinând unei minorităŃi naŃionale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorităŃii naŃionale respective în scris şi oral în relaŃiile cu autorităŃile administraŃiei publice locale şi cu serviciile publice deconcentrate, în condiŃiile prevăzute de legea organică.

ARTICOLUL 121 Autorit ăŃi comunale şi orăşeneşti

(1) AutorităŃile administraŃiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiŃiile legii. (2) Consiliile locale şi primarii funcŃionează, în condiŃiile legii, ca autorităŃi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe. (3) AutorităŃile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui şi în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.

ARTICOLUL 122

Consiliul jude Ńean (1) Consiliul judeŃean este autoritatea administraŃiei publice pentru coordonarea activităŃii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeŃean. (2) Consiliul judeŃean este ales şi funcŃionează în condiŃiile legii.

ARTICOLUL 123 Prefectul

(1) Guvernul numeşte un prefect în fiecare judeŃ şi în municipiul Bucureşti. (2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraŃiei publice centrale din unităŃile administrativ-teritoriale.



(3) AtribuŃiile prefectului se stabilesc prin lege organică. (4) Între prefecŃi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeŃene şi preşedinŃii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare. (5) Prefectul poate ataca, în faŃa instanŃei de contencios administrativ, un act al consiliului judeŃean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.

CAPITOLUL VI Autoritatea judec ătoreasc ă

SECłIUNEA 1 Instan Ńele judec ătore şti

ARTICOLUL 124

Înfăptuirea justi Ńiei (1) JustiŃia se înfăptuieşte în numele legii. (2) JustiŃia este unică, imparŃială şi egală pentru toŃi. (3) Judecătorii sunt independenŃi şi se supun numai legii.

ARTICOLUL 125 Statutul judec ătorilor

(1) Judecătorii numiŃi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiŃiile legii. (2) Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancŃionarea judecătorilor sunt de competenŃa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiŃiile legii sale organice. (3) FuncŃia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcŃie publică sau privată, cu excepŃia funcŃiilor didactice din învăŃământul superior.

ARTICOLUL 126 Instan Ńele judec ătore şti

(1) JustiŃia se realizează prin Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie şi prin celelalte instanŃe judecătoreşti stabilite de lege. (2) CompetenŃa instanŃelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. (3) Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanŃe judecătoreşti, potrivit competenŃei sale. (4) Compunerea Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie şi regulile de funcŃionare a acesteia se stabilesc prin lege organică. (5) Este interzisă înfiinŃarea de instanŃe extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiinŃate instanŃe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii. (6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităŃilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepŃia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. InstanŃele de contencios administrativ sunt competente să soluŃioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanŃe sau, după caz, prin dispoziŃii din ordonanŃe



declarate neconstituŃionale.

ARTICOLUL 127 Caracterul public al dezbaterilor

ŞedinŃele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.

ARTICOLUL 128 Folosirea limbii materne şi a interpretului în justi Ńie

(1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba română. (2) CetăŃenii români aparŃinând minorităŃilor naŃionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faŃa instanŃelor de judecată, în condiŃiile legii organice. (3) ModalităŃile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul (2), inclusiv prin folosirea de interpreŃi sau traduceri, se vor stabili astfel încât să nu împiedice buna administrare a justiŃiei şi să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaŃi. (4) CetăŃenii străini şi apatrizii care nu înŃeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoştinŃă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanŃă şi de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit.

ARTICOLUL 129 Folosirea c ăilor de atac

Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părŃile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiŃiile legii.

ARTICOLUL 130

Poli Ńia instan Ńelor InstanŃele judecătoreşti dispun de poliŃia pusă în serviciul lor.

SECłIUNEA a 2-a Ministerul Public

ARTICOLUL 131

Rolul Ministerului Public (1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăŃii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor. (2) Ministerul Public îşi exercită atribuŃiile prin procurori constituiŃi în parchete, în condiŃiile legii. (3) Parchetele funcŃionează pe lângă instanŃele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliŃiei judiciare, în condiŃiile legii.

ARTICOLUL 132 Statutul procurorilor



(1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităŃii, al imparŃialităŃii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiŃiei. (2) FuncŃia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcŃie publică sau privată, cu excepŃia funcŃiilor didactice din învăŃământul superior.

SECłIUNEA a 3-a Consiliul Superior al Magistraturii

ARTICOLUL 133

Rolul şi structura (1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenŃei justiŃiei. (2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care: a) 14 sunt aleşi în adunările generale ale magistraŃilor şi validaŃi de Senat; aceştia fac parte din două secŃii, una pentru judecători şi una pentru procurori; prima secŃie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori; b) 2 reprezentanŃi ai societăŃii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputaŃie profesională şi morală, aleşi de Senat; aceştia participă numai la lucrările în plen; c) ministrul justiŃiei, preşedintele Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. (3) Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistraŃii prevăzuŃi la alineatul (2) litera a). (4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani. (5) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret. (6) Preşedintele României prezidează lucrările Consiliului Superior al Magistraturii la care participă. (7) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive şi irevocabile, cu excepŃia celor prevăzute la articolul 134 alineatul (2).

ARTICOLUL 134 Atribu Ńii

(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcŃie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepŃia celor stagiari, în condiŃiile legii. (2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanŃă de judecată, prin secŃiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. În aceste situaŃii, ministrul justiŃiei, preşedintele Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie nu au drept de vot. (3) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. (4) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte atribuŃii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenŃei justiŃiei.

TITLUL IV Economia şi finan Ńele publice



ARTICOLUL 135

Economia (1) Economia României este economie de piaŃă, bazată pe libera iniŃiativă şi concurenŃă. (2) Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerŃului, protecŃia concurenŃei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producŃie; b) protejarea intereselor naŃionale în activitatea economică, financiară şi valutară; c) stimularea cercetării ştiinŃifice şi tehnologice naŃionale, a artei şi protecŃia dreptului de autor; d) exploatarea resurselor naturale, în concordanŃă cu interesul naŃional; e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menŃinerea echilibrului ecologic; f) crearea condiŃiilor necesare pentru creşterea calităŃii vieŃii; g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanŃă cu obiectivele Uniunii Europene.

ARTICOLUL 136 Proprietatea

(1) Proprietatea este publică sau privată. (2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparŃine statului sau unităŃilor administrativ-teritoriale. (3) BogăŃiile de interes public ale subsolului, spaŃiul aerian, apele cu potenŃial energetic valorificabil, de interes naŃional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăŃii publice. (4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiŃiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituŃiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinŃă gratuită instituŃiilor de utilitate publică. (5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiŃiile legii organice.

ARTICOLUL 137 Sistemul financiar

(1) Formarea, administrarea, întrebuinŃarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităŃilor administrativ-teritoriale şi ale instituŃiilor publice sunt reglementate prin lege. (2) Moneda naŃională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. În condiŃiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaşte circulaŃia şi înlocuirea monedei naŃionale cu aceea a Uniunii Europene.

ARTICOLUL 138 Bugetul public na Ńional



(1) Bugetul public naŃional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeŃelor. (2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului. (3) Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puŃin 3 zile înainte de expirarea exerciŃiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete. (4) Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiŃiile legii. (5) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanŃare.

ARTICOLUL 139 Impozite, taxe şi alte contribu Ńii

(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. (2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeŃene, în limitele şi în condiŃiile legii. (3) Sumele reprezentând contribuŃiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condiŃiile legii, numai potrivit destinaŃiei acestora.

ARTICOLUL 140

Curtea de Conturi (1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinŃare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În condiŃiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea CurŃii de Conturi se soluŃionează de instanŃele judecătoreşti specializate. (2) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naŃional din exerciŃiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate. (3) La cererea Camerei DeputaŃilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice şi raportează despre cele constatate. (4) Consilierii de conturi sunt numiŃi de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Membrii CurŃii de Conturi sunt independenŃi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toată durata acestuia. Ei sunt supuşi incompatibilităŃilor prevăzute de lege pentru judecători. (5) Curtea de Conturi se înnoieşte cu o treime din consilierii de conturi numiŃi de Parlament, din 3 în 3 ani, în condiŃiile prevăzute de legea organică a CurŃii. (6) Revocarea membrilor CurŃii de Conturi se face de către Parlament, în cazurile şi condiŃiile prevăzute de lege.

ARTICOLUL 141 Consiliul Economic şi Social

Consiliul Economic şi Social este organ consultativ al Parlamentului şi al Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de înfiinŃare, organizare şi funcŃionare.



TITLUL V Curtea Constitu Ńional ă

ARTICOLUL 142

Structura (1) Curtea ConstituŃională este garantul supremaŃiei ConstituŃiei. (2) Curtea ConstituŃională se compune din nouă judecători, numiŃi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. (3) Trei judecători sunt numiŃi de Camera DeputaŃilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României. (4) Judecătorii CurŃii ConstituŃionale aleg, prin vot secret, preşedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani. (5) Curtea ConstituŃională se înnoieşte cu o treime din judecătorii ei, din 3 în 3 ani, în condiŃiile prevăzute de legea organică a CurŃii.

ARTICOLUL 143 Condi Ńii pentru numire

Judecătorii CurŃii ConstituŃionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenŃă profesională şi o vechime de cel puŃin 18 ani în activitatea juridică sau în învăŃământul juridic superior.

ARTICOLUL 144 Incompatibilit ăŃi

FuncŃia de judecător al CurŃii ConstituŃionale este incompatibilă cu oricare altă funcŃie publică sau privată, cu excepŃia funcŃiilor didactice din învăŃământul juridic superior.

ARTICOLUL 145 Independen Ńa şi inamovibilitatea

Judecătorii CurŃii ConstituŃionale sunt independenŃi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia.

ARTICOLUL 146 Atribu Ńii

Curtea ConstituŃională are următoarele atribuŃii: a) se pronunŃă asupra constituŃionalităŃii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinŃii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei CurŃi de



CasaŃie şi JustiŃie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puŃin 50 de deputaŃi sau de cel puŃin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniŃiativelor de revizuire a ConstituŃiei; b) se pronunŃă asupra constituŃionalităŃii tratatelor sau altor acorduri internaŃionale, la sesizarea unuia dintre preşedinŃii celor două Camere, a unui număr de cel puŃin 50 de deputaŃi sau de cel puŃin 25 de senatori; c) se pronunŃă asupra constituŃionalităŃii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinŃii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puŃin 50 de deputaŃi sau de cel puŃin 25 de senatori; d) hotărăşte asupra excepŃiilor de neconstituŃionalitate privind legile şi ordonanŃele, ridicate în faŃa instanŃelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepŃia de neconstituŃionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului; e) soluŃionează conflictele juridice de natură constituŃională dintre autorităŃile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinŃii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii; f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului; g) constată existenŃa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcŃiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului; h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcŃie a Preşedintelui României; i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia; j) verifică îndeplinirea condiŃiilor pentru exercitarea iniŃiativei legislative de către cetăŃeni; k) hotărăşte asupra contestaŃiilor care au ca obiect constituŃionalitatea unui partid politic; l) îndeplineşte şi alte atribuŃii prevăzute de legea organică a CurŃii.

ARTICOLUL 147 Deciziile Cur Ńii Constitu Ńionale

(1) DispoziŃiile din legile şi ordonanŃele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituŃionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei CurŃii ConstituŃionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituŃionale cu dispoziŃiile ConstituŃiei. Pe durata acestui termen, dispoziŃiile constatate ca fiind neconstituŃionale sunt suspendate de drept. (2) În cazurile de neconstituŃionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziŃiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia CurŃii ConstituŃionale. (3) În cazul în care constituŃionalitatea tratatului sau acordului internaŃional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepŃii de neconstituŃionalitate. Tratatul sau acordul internaŃional constatat ca fiind neconstituŃional nu poate fi ratificat.



(4) Deciziile CurŃii ConstituŃionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

TITLUL VI Integrarea euroatlantic ă

ARTICOLUL 148

Integrarea în Uniunea European ă (1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuŃii către instituŃiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenŃelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinŃa comună a Camerei DeputaŃilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaŃilor şi senatorilor. (2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faŃă de dispoziŃiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. (3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. (4) Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaŃiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2). (5) Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituŃiilor Uniunii Europene.

ARTICOLUL 149 Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord

Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege adoptată în şedinŃa comună a Camerei DeputaŃilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaŃilor şi senatorilor.

TITLUL VII

Revizuirea Constitu Ńiei

ARTICOLUL 150 Ini Ńiativa revizuirii

(1) Revizuirea ConstituŃiei poate fi iniŃiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puŃin o pătrime din numărul deputaŃilor sau al senatorilor, precum şi de cel puŃin 500.000 de cetăŃeni cu drept de vot. (2) CetăŃenii care iniŃiază revizuirea ConstituŃiei trebuie să provină din cel puŃin jumătate din judeŃele Ńării, iar în fiecare din aceste judeŃe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puŃin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniŃiative.

ARTICOLUL 151 Procedura de revizuire

(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera DeputaŃilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puŃin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.



(2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera DeputaŃilor şi Senatul, în şedinŃă comună, hotărăsc cu votul a cel puŃin trei pătrimi din numărul deputaŃilor şi senatorilor. (3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.

ARTICOLUL 152 Limitele revizuirii

(1) DispoziŃiile prezentei ConstituŃii privind caracterul naŃional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenŃa justiŃiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii. (2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăŃilor fundamentale ale cetăŃenilor sau a garanŃiilor acestora. (3) ConstituŃia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenŃă şi nici în timp de război.

TITLUL VIII Dispozi Ńii finale şi tranzitorii

ARTICOLUL 153

Intrarea în vigoare Prezenta ConstituŃie intră în vigoare la data aprobării ei prin referendum. La aceeaşi dată, ConstituŃia din 21 august 1965 este şi rămâne în întregime abrogată.

ARTICOLUL 154 Conflictul temporal de legi

(1) Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei ConstituŃii. (2) Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislaŃiei cu prezenta ConstituŃie şi va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.

ARTICOLUL 155 Dispozi Ńii tranzitorii

(1) Proiectele de legi şi propunerile legislative în curs de legiferare se dezbat şi se adoptă potrivit dispoziŃiilor constituŃionale anterioare intrării în vigoare a legii de revizuire. (2) InstituŃiile prevăzute de ConstituŃie, existente la data intrării în vigoare a legii de revizuire, rămân în funcŃiune până la constituirea celor noi. (3) Prevederile alineatului (1) al articolului 83 se aplică începând cu următorul mandat prezidenŃial. (4) DispoziŃiile cu privire la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie vor fi aduse la îndeplinire în cel mult 2 ani de la data intrării în vigoare a legii de revizuire. (5) Judecătorii în funcŃie ai CurŃii Supreme de JustiŃie şi consilierii de conturi numiŃi de Parlament îşi continuă activitatea până la data expirării mandatului pentru care au fost numiŃi. Pentru asigurarea înnoirii



CurŃii de Conturi din 3 în 3 ani, la expirarea mandatului actualilor consilieri de conturi aceştia vor putea fi numiŃi pentru încă un mandat de 3 ani sau de 6 ani. (6) Până la constituirea instanŃelor judecătoreşti specializate, litigiile rezultate din activitatea CurŃii de Conturi vor fi soluŃionate de către instanŃele judecătoreşti ordinare.

ARTICOLUL 156

Republicarea Constitu Ńiei Legea de revizuire a ConstituŃiei se publică în Monitorul Oficial al României în termen de 5 zile de la data adoptării. ConstituŃia, modificată şi completată, după aprobarea prin referendum, se republică de către Consiliul Legislativ, cu reactualizarea denumirilor, dându-se textelor o nouă numerotare.

ANEXA-B

Privind unele reglement ări care stau la baza ac Ńiunilor ONG-urilor - Legea nr. 52/21.01.2003 privind transparenŃa decizională în administraŃia publică; - Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaŃiile de interes public; - HG nr. 123/07.02.2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001; - HG nr. 775/14.07.2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de elaborare ,monitorizare şi evaluare a politicilor publice la nivel central; - HG nr. 1723/14.10.2004 - privind aprobarea programului de măsuri pentru combaterea birocraŃiei în activitatea de relaŃii cu publicul; - Legea nr. 571/14.12.2004 privind protecŃia personalului din autorităŃile publice ,instituŃiile publice şi din alte unităŃi care semnalează încălcări ale legii; - Legea nr. 7/18.02.2004 privind Codul de conduită a funcŃionarului public; - OG nr. 137/31.08.2000 (actualizată) privind prevenirea şi sancŃionarea tuturor formelor de discriminare;



- Norma 1/14.02.2004 pentru selecŃionarea managerilor şi încheierea contractului de management – M of nr. 54/02.03.94; - Legea nr. 554/02.12.2004 ( actualizată ) a contenciosului administrativ; - Legea nr. 682/2002 privind protecŃia martorilor. - Legea răspunderii ministeriale

ANEXA - C Privind reglement ările care sanc Ńionează faptele antisociale

- Codul penal ; - Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanŃii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenŃilor economici , autorităŃilor sau instituŃiilor publice; - Decretul nr. 340/1981 privind regimul emiŃătoarelor radioelectrice ; - Decretul nr. 400/1 981 pentru instituirea unor regia privind exploatarea si întreŃinerea instalaŃiilor, utilajelor si maşinilor, întărirea ordinii şi disciplinei în muncă în unităŃile cu foc continuu sau care au instalaŃii cu grad ridicat de pericol în exploatare; - Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaŃiei împotriva unor activităŃi comerciale ilicite; - Legea nr. 26/1990 privind registrul comerŃului ; - Legea nr. 31/1990 privind societăŃile comerciale; - Legea fondului funciar nr. 18/1991 ; - Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcŃii ; - Legea nr. 51/1991 privind siguranŃa naŃională a României ; - Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice;



- Legea nr. 61/1991 pentru sancŃionarea faptelor de încălcare a unor norme :de convieŃuire socială, a ordinii şi liniştii publice ; - Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenŃie ; - Legea contabilităŃii nr. 82/1991 ; - Legea nr. 129/1992 privind protecŃia desenelor şi modelelor industriale ; - Legea nr. 82/1 992 privind rezervele de stat; - Legea nr. 84/1 992 privind regimul zonelor libere ; - Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcŃii ; - Legea nr. 16/1995 privind protecŃia topografilor circuitelor integrate; - Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului; - Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive; - Legea nr. 23/1 996 privind Codul Silvic al României; - Legea nr. 7/1996 - Legea cadastrului şi a publicităŃii imobiliare ; - Legea nr. 6/1 996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe; - Legea nr. 16/1996 - Arhivelor NaŃionale ; - Legea concurenŃei nr. 21/1996 ; - Legea nr. 90/1 996 - a protecŃiei muncii ; - Legea nr. 103/1996 - Legea fondului cinegetic şl a protecŃiei vânatului ; - Legea nr. 7/1996 –Legea apelor; - Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranŃă a activităŃilor nucleare; - Legea nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraŃilor, a unor persoane cu funcŃii de conducere şi de control şi a funcŃionarilor publici ; - Legea nr. 151/1997 privind Codul Vamal al României ; - Legea nr. 56/1997 pentru aplicarea prevederilor ConvenŃiei privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii armelor chimice şi distrugerea acestora ; - Legea nr. 132/1997 privind achiziŃiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public; - O.G. nr. 29/1 997 privind Codul aerian; - Legea nr. 2/1998 privind prelevarea şi transplantul de Ńesuturi şi organe umane ; - Legea nr. 56/1998 privind activitatea bancară ; - Legea nr. 64/1998 privind mărcile şi indicaŃiile geografice; - Legea nr. 255/1998 privind protecŃia noilor soiuri de plante ; - O.G. nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naŃional; - O.U.G. nr. 69/1 998 privind regimul de autorizare a activităŃilor din domeniul jocurilor de noroc; - O.U.G, nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activităŃilor din domeniul jocurilor de noroc; - Legea nr .130/1999 privind unele masuri de protecŃie a persoanelor încadrate în munca; - Legea nr. 168/1999 privind soluŃionarea conflictelor de munca; - Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea politiei politice comuniste ; - Legea nr. 189/1999 privind exercitarea iniŃiativei legislative de către cetăŃeni ; - O.U.G. nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgentă ; - Legea nr. 3 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului ; - Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ; - Legea nr. 29/2000 privind sistemul naŃional de decoraŃii al României;



- Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor; - Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancŃionarea faptelor de corupŃie; - Legea nr .139/2000 privind activitatea de meteorologie; - Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri ; - Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naŃional mobil ; - O.G. 43/2000 privind proiecta patrimoniului arheologic şi declararea unor stiluri arheologice ca zone de interes naŃional ; - O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic; - O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor; - O.U.G . nr. 190/2000 privind regimul metalelor preŃioase ,aliajelor acestora si pieŃelor preŃioase în România; - O.U.G. nr. 243/2000 privind protecŃia atmosferei ; - Legea nr. 102001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 ; - Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura ; - O.U .G. nr. 105/2001 privind frontiera da stat a României; - O.U.G. nr. 1122001 privind sancŃionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului Ńării de cetăŃeni români sau de persoane fără cetăŃenie domiciliate în România ; - Legea zootehniei nr. 72/2002 ; - Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupări foiŃei de munca ; - Legea nr. 244/2002 - Legea viei şi vinului în sistemul organizări comune a pieŃei vitivinicole ; - Legea nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităŃii, comercializarea seminŃelor şi a materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante ; - Legea nr. 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiŃi la fabricarea ilicită a drogurilor ; - Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecŃie; - Legea nr. 3652002 privind comerŃul electronic ; - Legea nr. 500/2002 privind finanŃele publice ; - Legea nr. 504/2002 - Legea audiovizualului ; - Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancŃionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor masuri de prevenire şi combatere a finanŃării actelor de terorism; - Legea nr. 682/2002 privind protecŃia martorilor; - O.U.G. nr. 31/2002 privind interzicerea organizaŃiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracŃiuni contra păcii şi omenirii; - O.U.G. nr. 55/2002 privind regimul de deŃinere al câinilor periculoşi sau agresivi; - O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România ; - O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaŃia pe drumurile publice; - O.U.G, nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere; - Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităŃii organizate; - Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii al României; - Legea nr. .54/20003 Legea sindicatelor;



- Legea nr. 85/2003 - Legea minelor; - Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi Ńesuturilor de la cadavre în vederea transplantului; - Legea nr. 150/2003 creditului agricol pentru producŃie; - Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei şi exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei; - Legea nr. 191/2003 privind infracŃiunile la regimul transportului naval. - Legea nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei; - Legea nr. 318/2003- Legea energiei electrice; - Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecŃia persoanelor ; - Legea nr. 348/2003 – Legea pomiculturii; - Legea nr. 387/2003 privind regimul de control al exporturilor de produse şi tehnologii cu dublă utilizare; - Legea nr., 477/2003 privind pregătirea economiei naŃionale şi a teritoriului pentru apărare; - O.U.G. nr. 45/2003 privind finanŃele publice locale; - O.U.G. nr. 93/2003 pentru exprimarea votului prin mijloace electronice la referendumul naŃional privind revizuirea ConstituŃiei ; - Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităŃilor administraŃiei publice locale ; - Legea nr. 138/2004- Legea îmbunătăŃirilor funciare; - Legea nr. 238/2004- Legea petrolului; - Legea nr. 249/2004 - privind pensiile ocupaŃionale; - Legea nr. 273/200 4 privind regimul juridic al adopŃiilor; - Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniŃiilor; - Legea nr. 297/2004 privind piaŃa de capital; - Legea nr. 313/2004 - Legea datoriei publice ; - Legea nr. 351/2004 - Legea gazelor ; - Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei DeputaŃilor şi a Senatului; - Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat; - Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului; - Legea nr. 552/2004 privind prevenirea şi combaterea dopajului In sport; Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcŃionarea cooperaŃiei ; - Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale; - Legea nr. 2482005 privind regimul liberei circulaŃii a cetăŃenilor români în străinătate; - Legea nr. 282/2005 privind organizarea activităŃi de transfuzie sanguina, donarea da sânge şi componente sanguine de origine umana, precum şi asigurarea calităŃii şi securităŃii sanitare, în vederea utilizării lor terapeutice; - Legea nr. 289/2005 privind unele masuri pentru prevenirea şi combaterea fenomenului infracŃional în domeniu transportului pe calea ferată;

O O O

generator de norme ale societatii civilecon Ńinutul acestei lucr ării are la baz ă studiul vast...

Documents