APROBATPreşedintele Colegiului economic

NOTĂ INFORMATIVĂGeneralizarea practicii judiciare privind modalităţile de reparare a

prejudiciului cauzat prin întîrziere sau executare necorespunzătoare a obligaţiei

I. Consideraţii generale.Nota în cauză a fost întocmită potrivit Planului de activitate al Curţii Supreme

de Justiţie pentru anul 2010 şi vizează practica soluţionării litigiilor privitoare la încasarea prejudiciului cauzat prin întîrziere sau executare necorespunzătoare a obligaţiei.

Dacă nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă.

Importanţa tematicii în cauză rezidă în faptul că în ultimul timp a apărut o serie impunătoare de litigii în care debitorul pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei solicită concomitent atît încasarea penalităţii cît şi a dobînzii de întîrziere. Întrucît Codul civil al RM nu este explicit în acest sens şi nici în jurisprudenţa CSJ nu există o opinie unică (totodată şi legislaţia diferă), s-a impus studierea practicii judiciare autohtone în scopul statuării asupra problematicii în cauză şi conturării unei poziţii definitive.

În special, vor fi reliefate următoarele momente:- ce plăţi se pot solicita de la debitor pentru neexecutarea obligaţiei sau

executarea ei necorespunzătoare, în afară de datoria de bază?- ce reprezintă clauza penală?- în ce termen se prescrie penalitatea şi care este forma ei?- în ce cazuri penalitatea poate fi redusă?- mai urmează a fi încasată penalitatea dacă pînă la pronunţarea hotărîrii

debitorul a achitat datoria de bază?- ce reprezintă dobînda de întîrziere?- în ce cazuri poate fi încasată dobînda de întîrziere?- care este deosebirea dintre art.585 şi 619 Cod civil?- care este modalitatea de calcul a dobînzii de întîrziere?- ce reprezintă punerea debitorului în întîrziere?- se poate solicita concomitent atît încasarea penalităţii cît şi a dobînzii de

întîrziere?Pentru generalizare au parvenit 87 cauze din Judecătoria Economică de

Circumscripţie. Concomitent au fost studiate şi deciziile Colegiului economic al CSJ pronunţate potrivit Secţiunii a II-a CPC.

Studierea dosarelor denotă faptul că, obligaţiile au apărut în 80% din cazuri în baza contractelor de vînzare-cumpărare. Un număr mai neînsemnat din contracte vizează prestarea serviciilor şi antrepriza.

Rezultatul acţiunii se prezintă sub următorul aspect:- acţiunea admisă integral sau parţial -92,78% din cauze;- acţiunea respinsă -1,11% din cauze;- acţiunea scoasă de pe rol – 1,11% din cauze;- procesul încetat – 5% din cauze.

II. Practica judiciară privind modalităţile de reparare a prejudiciului cauzat prin întîrziere sau executare necorespunzătoare a obligaţiei

Clasificînd dosarele parvenite după obiectul acţiunii relevăm că acestea se referă la:

- încasarea datoriei şi a penalităţilor -50% din cauze;- încasarea datoriei, penalităţilor şi dobînzii de întîrziere – 28% din cauze;- încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere -18% din cauze;- încasarea penalităţii -3% din cauze;- încasarea datoriei 1% din cauze.Astfel, în jumătate din cauze se solicită încasarea datoriei şi a penalităţilor.

a) Litigii privind încasarea datoriei şi a penalităţilorClauza penală reprezintă o stipulaţie (prevedere contractuală), prin care părţile

stabilesc de comun acord, anticipat şi prin apreciere, cuantumul despăgubirilor ce vor fi datorate de partea în culpă, în cazul neîndeplinirii ori îndeplinirii nocorespunzătoare a obligaţiilor asumate.

Clauza penală prezintă pentru creditor avantajul că acesta nu mai trebuie să dovedească existenţa şi cuantumul prejudiciului, în cazul în care debitorul nu-şi execută obligaţiile conform prevederilor contractuale.

Clauza penală trebuie să îmbrace întotdeauna forma scrisă, chiar dacă obligaţia principală în vederea căreia a fost stipulată nu ar îmbrăca această formă.

Art.210 alin.(2) CC prevede că actul juridic, care urmează a fi încheiat în scris poate fi încheiat atît prin întocmirea unui singur înscris semnat de părţi, cît şi printr-un schimb de scrisori, telegrame, altele asemenea, semnate de partea care le-a expediat. Lista mijloacelor de comunicare prin intermediul cărora se face expedierea documentelor nu este exhaustivă, ceea ce permite utilizarea oricăror mijloace de comunicare, cu condiţia să existe posibilitatea de a constata expedierea comunicării anume de persoana ce încheie actul juridic.

În practică se întîlnesc cazuri, cînd reclamantul solicitînd încasarea datoriei şi penalităţii pentru neonorarea obligaţiilor de plată a mărfii livrate nu prezintă instanţei contractului de vînzare-cumpărare, dar aduce facturile fiscale, în temeiul cărora a fost livrată marfa. Totodată în calitate de probă pentru încasarea penalităţii se prezintă o scrisoare de garanţie semnată de debitor, prin care el îşi asumă obligaţia de a achita penalitate în mărime procentuală. Instanţele încasează

2

penalitatea în asemenea cazuri. (SRL Uniplast” către SRL „Fonte Grup”, Dos. nr.2e-1854/09)

Deci, clauza penală poate fi înserată atît în contractul încheiat între părţi cît şi într-un înscris separat.

Potrivit dosarelor studiate, în contracte penalitatea, de obicei, se stabileşte în mărime procentuală pentru fiecare zi de întîrziere. Ea se calculează din coraportul:

a) mărimii procentelor convenite (0,1%; 0,5%),b) sumei obligaţiilor neexecutate (total sau parţial),c) circumstanţelor de apariţie a obligaţiilor de achitare a penalităţilor –

întîrzierea în executare (50 zile, 180 zile).Se depistează şi cazuri în care este prevăzută o penalitate mixtă. Spre

exemplu, o mărime de 0,1 % pentru primele 15 zile de întîrziere a achitării datoriei pentru marfa recepţionată şi 0,3% pentru următoarele zile de întîrziere din suma neachitată. (A se vedea cauza ÎM „Agropiese TGR FRUO” SRL către SRL „Dimec Impex” despre încasarea datoriei şi a penalităţii, dos. nr. 2e-2946/09).

La 80% din cauzele parvenite obligaţiile au izvorît din contractul de vînzare-cumpărare. În special, instanţa de judecată este sesizată de vînzător, dar se depistează şi cazuri în care penalitatea este solicitată de cumpărător în legătură cu nelivrarea sau livrarea cu întîrziere a mărfii. Instanţele urmează să facă distincţie între termenii ”nelivrare” şi „livrare cu întîrziere”, aceştia avînd diverse efecte juridice.

Astfel, judecătorul urmează să studieze minuţios contractul apreciind faptul pentru care situaţie e prevăzută penalitatea şi ce solicită reclamantul-cumpărător. Contractul poate conţine clauze ce se referă la:

- încasarea penalităţilor pentru întîrzierea livrării (Cerinţa se va admite numai în cazul în care marfa a fost totuşi livrată, cu specificarea perioadei de întîrziere. Nelivrarea mărfii exclude posibilitatea determinării momentului de executare a obligaţiei şi a perioadei de întîrziere);

- încasarea penalităţilor pentru nelivrarea mărfii;- încasarea penalităţilor atît pentru nelivrare cît şi pentru livrarea cu

întîrziere.În speţă, invocînd neîndeplinirea condiţiilor contractuale din partea

furnizorului prin livrarea cu întîrziere în februarie 2007 a cantităţii de 136 tone de făină, Întreprinderea cooperatistă „Moldcoopimex” s-a adresat în Judecătoria Economică de Circumscripţie cu acţiune către ÎI „Şanţovoi Vitalii” solicitînd încasarea penalităţilor de întîrziere în mărime de 0,1% din costul producţiei pentru fiecare zi de întîrziere.

Judecătoria economică de Circumscripţie a admis acţiunea, hotărîrea fiind menţinută de instanţele superioare. S-a menţionat, că reclamantul şi-a executat integral obligaţia asumată transferîndu-i pîrîtului suma contractată, iar ultimul şi-a onorat obligaţia cu întîrziere, luvrînd marfa cu 14 zile mai tîrziu, ceea ce a permis reclamantului în corespundere cu prevederile p.13 al contractului să aplice vînzătorului penalitatea. Instanţele superioare au invocat aplicarea corectă de către JEC a prevederilor art.624-630 Cod civil. (Dos. nr. 2rae-200/08)

3

Dacă contractul prevede încasarea penalităţilor de la vînzător pentru refuzul de a livra marfa şi acest fapt nu este dovedit, cumpărătorul nu va putea pretinde încasarea penalităţii.

Primăria mun. Bălţi mun. Bălţi s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către SR ”Metvicon” pe marginea rezilierii contractului, încasarea sumei şi a penalităţilor. Instanţa de fond a respins acţiunea, hotărîrea fiind menţinută de instanţa de apel şi recurs.

Contractul nr.15 din 05.01.07 de achiziţionare a mărfurilor a fost reziliat de către părţi pînă la adresarea în instanţa de judecată. În acest sens obiectul raportului juridic este consumat prin acordul de reziliere a contractului, presupunînd existenţa manifestării de către părţi a acordului de voinţă.

Colegiul economic a mai menţionat, că cerinţa de încasare a sumei este neîmtemeiată, deoarece Primăria nu a prezentat nici o probă întru susţinerea pretenţiilor formulate, iar în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu este argumentat modul de formare a sumei. S-a relatat că suma pretinsă în corespundere cu art.2,19 al Legii contabilităţii urma a fi probată prin documente justificative, iar în lipsa unor asemenea acte instanţele corect au respins pretenţiile. Capătul de cerere prin care se pretinde la penalitate nu are suport legal, or p.8.7 din contract acordă dreptul la penalitate al cumpărătorului doar în situaţia în care vînzătorul refuză de a vinde marfa prevăzută de contract. În speţă nu este dovedit refuzul intimatului de a vinde marfa, dimpotrivă prin facturile fiscale din 29.01.07 şi actele de schimb se constată livrarea continuă a mărfii de către reclamant.

(Dos. nr. 2rae-31/09)Acţiunea privind încasarea sumei şi a penalităţilor urmează a fi înaintată

în interiorul termenului de prescripţie. Termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte de la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Colegiul economic a apreciat ca neîntemeiat argumentul recurentului vîzînd omiterea termenului de prescripţie şi a menţinut hotărîrea instanţei de fond şi apel de admitere a acţiunii în cauza economică pe marginea acţiunii SRL „Anidar-Grup” către GŢ „ Gîrlea Andrei Pavel” privind încasarea datoriei (95241 lei) şi a penalităţilor (87144,60 lei), rezultate din neexecutarea contractului de vînzare-cumpărare din 25.10.02. Cererea de chemare în judecată a fost depusă la 13.12.2007.

În motivarea recursului GŢ „Gîrlea Andrei Pavel” a indicat că instanţele de judecată au apreciat eronat normele de drept material prevăzute de art.277 alin. (1) lit. a) CC şi neîntemeiat au apreciat că termenul de prescripţie a fost întrerupt prin examinarea cauzei penale intentată faţă de angajatul SRL „ Anidar-Grup” – d-l I.M., dar nu şi împotriva GŢ „Gîrlea Andrei Pavel”. Instanţa de judecată nu s-a expus asupra faptului că pe parcursul a 5 ani de la încetarea relaţiilor contractuale între părţi, intimatul nu a înaintat nici o pretenţie recurentului referitoare la relaţiile rezultate din contractul de vînzare-cumpărare din 25.10.02.

Motivîndu-şi soluţia instanţa de recurs a indicat că, potrivit art.271 CC, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la

4

acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. În speţă, SRL „Anidar-Grup”, considera în mod întemeiat, că angajatul său I. M. a primit de la GŢ „Gîrlea Andrei Pavel”, potrivit dispoziţiei de încasare diferenţa de bani dintre suma transferată în avans şi valoarea grîului furajer livrat numai că banii nu au ajuns în contul întreprinderii fiind însuşiţi de către I.M. Ulterior, în cadrul examinării cauzei penale intentate împotriva persoanei bănuite, s-a constatat că suma de 100000 lei a rămas pe contul GŢ „Gîrlea Andrei Pavel”, nefiind însuşită de inculpat. Potrivit art.123 alin. (3) CPC, sentinţa pronunţată de instanţa judecătorească într-o cauză penală, rămasă irevocabilă, este obligatorie pentru instanţa chemată să se pronunţe asupra efectelor juridice civile ale actelor persoanei împotriva căreia s-a pronunţat sentinţa numai dacă aceste acte au avut loc şi numai în măsura în care au fost săvîrşite de persoana în cauză.

În aceste condiţii, Colegiul economic a apreciat că în speţă termenul de prescripţie a început să curgă de la data în care SRL „Anidar-Grup” a aflat că de facto GŢ „Gîrlea Andrei Pavel” nu a restituit suma de 100000 lei.

(Dos. nr. 2rae-167/09)

Potrivit art.268 CC acţiunea de încasare a penalităţii se prescrie în termen de 6 luni (180 zile.)

Un moment discutabil este acela dacă poate fi încasată penalitatea pe un termen mai mare de 180 zile.

În practică se întîlnesc cazuri cînd potrivit contractului cumpărătorul se obligă pentru neexecutarea obligaţiei sau întîrzierea executării să achite penalitate în procente stabilite din suma datorată pentru fiecare zi de întîrziere pînă la achitarea definitivă. Dar întîrzierea achitării poate dura mai mult de 180 zile (300 sau 500).

Pentru cîte zile urmează a fi încasată penalitatea în asemenea cazuri pentru 180 sau pentru 500? Urmează a fi aplicat art.268 CC sau prevederea contractuală „pînă la achitarea definitivă”?

În speţă, SRL „Flaronis” s-a adresat la 25.09.08 cu acţiune către ÎI „Nord-Lupacescu” privind încasarea sumei şi penalităţii pentru neachitarea pesticidelor.

Perioada de întîrziere pînă la data adresării în judecată constituia 500 zile. S-a solicitat încasarea penalităţii pe întreaga perioada făcîndu-se referire la clauza contractuală. Judecătoria Economică de Circumscripţie a admis integral acţiunea la 16.02.09, inclusiv în privinţa penalităţii, fără a se expune vizavi de termenul de 500 zile şi neaplicarea art.268 CC. Hotărîrea nu a fost contestată.

(Dos. nr. 2e-1534/09)Similar s-a procedat şi în cauza pe marginea acţiunii SRL „Flaronis” către

„Lanuri Verzi” privind încasarea sumei şi penalităţilor pentru neachitarea chimicalelor agro. Potrivit contractului penalitatea de întîrziere urma a fi încasată în mărime de 0,5% pentru fiecare zi de întîrziere pînă la achitarea definitivă. S-a solicitat încasarea penalităţilor pentru 300 zile, cerinţa fiind admisă. Hotărîrea n-a fost contestată. (Dos. nr. 2e-1536/09)

În legătură cu această situaţie urmează de menţionat că, potrivit art.259 CC termenele pot fi instituite prin:

5

- lege- hotărîre judecătorească- acordul părţilor.La termenele stabilite de lege se referă termenele de prescripţie (art.267-283),

termenele stabilite la art.49 şi 52 (de declarare a dispariţiei şi a decesului).Drept exemplu al termenului stabilit prin acordul părţilor poate servi termenul

de îndeplinire a obligaţiilor în contractul de vînzare-cumpărare.Potrivit doctrinei (a se vedea S. Baieş, N. Roşca drept civil, Partea generală,

capitolul X, Chişinău, 2005), normele care stabilesc termenul de prescripţie, inclusiv cel special, poartă un caracter imperativ. Acest termen nu poate fi schimbat (prelungit, scurtat) prin acordul părţilor.

Deci, chiar şi în cazul cînd părţile în contract prevăd un termen mai mare de încasare a penalităţilor decît cel prevăzut de art.268 CC, instanţa de judecată urmează să încaseze penalitatea doar pentru 6 luni, întrucît norma prevăzută de art.268 CC este una imperativă, nu dispozitivă şi nu poate fi modificată prin acordul părţilor.

Dacă debitorul achită datoria pentru marfa procurată după adresarea creditorului în instanţa de judecată şi pînă la pronunţarea hotărîrii, acest fapt nu-l scuteşte de obligaţia de a achita penalitatea prevăzută în contract.

La 23 septembrie 2009 Judecătoria Economică de circumscripţie a admis cererea modificată a ÎCS „Trigor AVD” SRL către SRL „R & R” privind încasarea datoriei (1502, 07 lei), penalităţii (675,93 lei) şi taxei de stat (270 lei).

Primind marfa de la ÎCS „Trigor AVD”, pîrîtul urma în termen de 7 zile să achite valoarea ei, însă achitarea s-a efectuat parţial. La momentul adresării în judecată datoria constituia 1502,07 lei.

În cadrul dezbaterilor judiciare reprezentantul reclamantului a susţinut parţial acţiunea, declarînd că după adresarea în judecată pîrîtul a achitat datoria şi din acest considerent solicită doar încasarea penalităţii şi taxei de stat.

Instanţa de judecată a considerat întemeiată cerinţa de încasare a penalităţii deoarece pîrîtul a încălcat termenul de achitare şi potrivit contractului (semnat de ambele părţi) pentru această încălcare urmează să achite penalitate în mărime de 0,5% pentru fiecare zi de întîrziere. Hotărîrea nu a fost contestată.

( Dos. nr. 2e-5632/09)În cazuri excepţionale instanţa de judecată poate dispune reducerea clauzei

penale pe care o consideră disproporţionat de mare. Legea nu precizează cazurile în care ar putea fi redusă clauza penală. Drept criterii ce ar permite reducerea clauzei penale ar putea servi:

- situaţia financiară dificilă a debitorului;- mărimea penalităţii depăşeşte suma datoriei;- mărimea excesivă a penalităţii;- datoria a fost achitată;- o întîrziere neesenţială în executarea obligaţiei de rînd cu procentul înalt al

penalităţii etc.Instanţa de apel incorect a ajuns la concluzia de a reduce clauza penală la

cauza civilă pe marginea acţiunii SRL „Orfonox” către SRL „Via Breva” privind

6

încasarea datoriei calculate ca urmare a neexecutării obligaţiei de plata, asumate prin contractul de vînzare-cumpărare. S-a menţionat că penalitatea pretinsă constituie 50% din penalitatea pe care reclamantul era în drept s-o calculeze, că datoria nu este achitată inclusiv pînă la examinarea cauzei în recurs, iar prejudiciul care se cauzează reclamantului este în permanentă creştere.

Totodată pîrîtul n-a prezentat probe care ar confirma faptul imposibilităţii executării obligaţiei de plată. Astfel, nu este demonstrat cazul excepţional, în care instanţa ar putea reduce clauza penală conform art.630 CC.

În asemenea circumstanţe decizia CAE a fost casată cu menţinerea hotărîrii JEC, prin care clauza penală a fost încasată în mărimea solicitată.

(Dos nr.2rae-173/07).În unele contracte părţile pot include clauza de forţă majoră, care prevede că

părţile nu vor răspunde pentru neîndeplinirea (totală sau parţială) a obligaţiilor sale, în cazul calamităţilor naturale, interdicţiilor din partea organelor administrative, acţiunilor militare sau altor consecinţe neprevăzute şi asupra cărora nu se poate interveni.

În cazul apariţiei circumstanţelor de forţă majoră, partea care nu-şi poate îndeplini, din aceste considerente, obligaţiile contractuale, este obligată într-un termen convenit de părţi (spre exemplu 2 zile, 10 zile) din momentul apariţiei acestora să notifice partea contractantă.

Astfel, pentru a se degreva de răspundere într-un litigiu, debitorul urmează să prezinte instanţei de judecată concluzia Camerei de Comerţ şi Industrie a RM care ar constata existenţa circumstanţelor de forţă majoră.

Totodată, urmează a fi probată şi notificarea expediată părţii în termenul convenit despre imposibilitatea executării obligaţiei sau executarea ei tardivă.

Debitorul nu este obligat să plătească penalitate în cazul în care neexecutarea nu se datorează vinovăţiei sale (art. 624. alin. (5) CC).

Examinînd cauza civilă la acţiunea SRL „V.” către SA „M.” privind încasarea datorie, amenzii şi penalităţilor rezultate din contractul de vînzare-cumpărare, Colegiul economic a casat decizia CAE, pronunţînd o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. S-a reţinut că cumpărătorul a fost în imposibilitatea de a achita datoria pentru producţia de pesticide, ce i-a fost livrată, ca urmare a efectelor secetei din anul 2007 , care a avut consecinţe asupra tuturor producătorilor agricoli. Întrucît seceta reprezintă o situaţie de forţă majoră, executarea obligaţiei nu este imputabilă pîrîtului. Or la momentul semnării contractului, cît şi pe durata executării, debitorul era în imposibilitate de a prevedea seceta şi efectele acesteia. Astfel, instanţele urmau să aplice prevederile art.614 alin.(5) CC. (Dos. nr. 2rae-228/08)

b) Litigii privind încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziereDobînda de întîrziere reprezintă o varietate a despăgubirilor şi vine să

soluţioneze problemele legate de întîrzierea executării obligaţiilor pecuniare, încasîndu-se pentru folosirea mijloacelor financiare străine. Sîntem în prezenţa folosirii mijloacelor financiare străine în cazul în care: depozitarul se eschivează de la restituirea banilor după împlinirea termenului contractului de depozit, cumpărătorul reţine plata pentru bunurile procurate, clientul reţine plata pentru

7

lucrările executate şi serviciile prestate, locatarul întîrzie să achite chiria, utilizînd-o în alte scopuri, debitorul nu execută o hotărîre judiciară prin care s-a adjudecat creditorului o despăgubire bănească pentru prejudiciul cauzat acestuia, comisionarul reţine sumele de bani primite în urma executării contractului de comision

Dobînda prevăzută de art. 619 CC se aplică tuturor obligaţiilor pecuniare neexecutate în termen.

SC „Valigrigor” SRL s-a a adresat către SC „ Onfidan” SRL solicitînd încasarea sumei de 212946,67 lei ce reprezintă datoria, penalitatea şi dobînda de întîrziere pentru neachitarea parţială a materialelor de construcţie.

La 04.03.08 Judecătoria Economică de Circumscripţie a admis acţiunea încasînd 163632 lei datorie, 12255,23 lei penalitate şi 15248,27 lei dobîndă de întîrziere.

Combătînd argumentul din recurs referitor la faptul, că contractul nr. 39 din 22.11.06 încheiat între părţi nu conţine clauze, care ar stabili obligaţii contractuale purtătoare de dobîndă, Colegiul economic a menţionat.

Mărimea dobînzii se stabileşte fie de către norma juridică prin care obligaţia este declarată purtătoare de dobîndă, fie de către contract. În lipsa unor asemenea prevederi dobînda se stabileşte într-o mărime egală cu rata de refinanţare a BNM.

Este de remarcat faptul, că dobînda prevăzută la art. 585 CC se deosebeşte conceptual de dobînda prevăzută la art.619 CC. Astfel, în timp ce dobînda prevăzută la art.585 are o natură compensatorie şi constituie o remuneraţie pentru folosirea capitalului, dobînda prevăzută de art.619 are un caracter de sancţiune şi se aplică doar pentru perioada în care debitorul se află în întîrziere.

Dobînda prevăzută de art.585 CC se aplică doar pentru obligaţiile care conform legii sau contractului sînt purtătoare de dobîndă (contractul de depozit bancar, contractul creditului bancar, contractul de împrumut etc.), pe cînd dobînda prevăzută de art. 619 CC se aplică tuturor obligaţiilor pecuniare neexecutate în termen. În speţă art.585 CC se aplică doar pentru calculul volumului de dobîndă.

(Dos. nr. 2rae-16709)Calculînd dobînda de întîrziere potrivit art.619 CC solicitată de creditor,

instanţele vor reţine, că dobînda în mărime de 5% peste rata dobînzii prevăzute la art.585 CC se va aplica pentru consumatori, în caz contrar mărimea va fi de 9% peste rata prevăzută la art.585 CC.

Rata de refinanţare a BNM se stabileşte prin Hotărîri periodice ale acesteia, ţinîndu-se cont de dinamica inflaţiei, indicatorii monetari şi macroeconomici şi se publică în Monitorul Oficial.

Reclamantul urmează să prezinte instanţei descifrarea modalităţii de calcul a dobînzii de întîrziere solicitate, începînd cu data de la care obligaţia pîrîtului a ajuns la scadenţă.

Întrucît rata de refinanţare a BNM se modifică periodic, numărul de zile pentru care urmează a fi încasată dobînda urmează a fi divizat în perioade, Astfel, reclamantul trebuie să indice că pentru o perioadă anumită rata anuală a dobînzii este una, pentru următoarea perioadă-alta, anexînd la calcul şi Hotărîrea BNM cu privire la nivelul ratelor dobînzilor BNM pentru perioadele specificate.

8

Pentru calcularea dobînzii de întîrziere se ia suma ce urma a fi achitată (spre exemplu 37120 lei), se înmulţeşte cu rata de refinanţare a BNM (spre exemplu 12,5%), se adună 5% sau 9% (în dependenţă de persoana debitorului – consumator sau nu). Suma obţinută se împarte la 365 zile, apoi se înmulţeşte cu perioada de calcul (31.05.2006-3.11.2008=887 zile).

37120 x 12,5% + 9% x 887 =12284,95. 365

Instanţele de fond şi apel au calculat greşit mărimea dobînzii de întîrziere ce urma a fi încasată de la pîrît.

În speţă, între părţi a fost încheiat un contract de colaborare, în baza căruia SA „Moldcargo” a obţinut dreptul de a realiza poliţe de asigurare „Carte verde” în schimbul unui comision stabilit de părţi. SNA „Moldasig” a expediat la 22.11.07 în adresa pîrîtului o declaraţie privind rezilierea unilaterală a contractului de colaborare şi a solicitat restituirea poliţelor de asigurare nerealizate, bonurilor de plată şi a documentelor de evidenţă primară. SA „Moldcargo” SRL nu s-a conformat prevederilor contractuale nu a restituit poliţele de asigurare nerealizate, ceea ce l-a determinat pe reclamant să intenteze prezenta acţiune.

SNA „Moldasig” SRL s-a adresat cu cerere către SNA „Moldcargo” privind încasarea datoriei (866970,86 lei), penalităţii de întîrziere (156054,60 lei) şi dobînzii de întîrziere. Colegiul economic al CSJ examinînd cauza în ordine de recurs a modificat parţial decizia CAE şi hotărîrea JEC menţionînd despre temeinicia încasării penalităţilor. S- a indicat, că în situaţia în care pîrîtul a achitat datoria contractuală numai după adresarea reclamantului în judecată, argumentele recurentului privind omiterea de către reclamant a termenului de prescripţie pentru înaintarea pretenţiilor privind încasarea penalităţii sînt nefondate, iar soluţia de încasare a penalităţii stipulate prin contract, calculată pe o perioadă de 6 luni (în limitele termenului de prescripţie) este legală şi întemeiată.

Cu referire la dobînda de întîrziere încasată de la SA „Moldcargo” SRL în folosul SNA „Moldasig” SRL, Colegiul a remarcat că aceasta a fost calculată greşit, pe un termen de 1 an, pornind de la rata de refinanţare a BMN în mărime de 18,5% în timp ce perioada de întîrziere a achitării sumei de 866970,86 lei constituie doar 8 luni 10 zile (25.12.2007-04.09.2008), rata de refinanţare a BNM în această perioadă a variat între 16%-18%, astfel că dobînda de întîrziere ce urma a fi încasată de la SA „Moldcargo” SRL în folosul SNA „Moldasig” SRL în temeiul art.619 CC nu putea fi mai mare de 158059 lei. Astfel, suma încasată cu titlu de dobîndă de întîrziere a fost redusă pînă la 159059 lei.

(Dos. nr. 2rae-246/09)Dobînda de întîrziere urmează a fi încasată de la data punerii în

întîrziere a debitorului. Punerea în întîrziere a debitorului constă într-o manifestare de voinţă din partea creditorului prin care el pretinde executarea obligaţiei unui debitor care tergiversează o executare ce mai este posibilă. Procedura punerii în întîrziere nu este reglementată în mod special, deaceea

9

poate rezulta din orice act, notificare, telegramă, etc. Punerea în întîrziere urmează a fi confirmată prin avizul de recepţie al debitorului.

Colegiul economic al CSJ a menţinut decizia CAE, prin care s-a casat hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie de respingere a acţiunii şi s-a pronunţat o nouă hotărîre de admitere a acţiunii privind încasarea din contul SRL „Grăp” în beneficiul SRL „Brodeţchi” a datoriei de bază în sumă de 166680 lei şi încasarea parţială a dobînzii de întîrziere în sumă de 6945 lei.

Instanţa de recurs a considerat că CAE a dat apreciere corectă situaţiei de fapt şi de drept, corect a aplicat normele de drept material şi a stabilit că în adresa SRL „Brodeţchi” a fost livrat grîu alimentar în sumă totală de 373320 lei. Acesta a fost achitat parţial, restanţa alcătuind 166680 lei.

Corect s-a ajuns la concluzia că dobînda de întîrziere urmează a fi încasată parţial stabilind, că pîrîtul a fost pus în întîrziere la data de 3.10.2008. Faptul dat este confirmat prin avizul de recepţie, anexat la materialele dosarului în original. Argumentele recurentului (reclamant) precum că pîrîtul a fost anunţat la data de 10.03.2008, adică la data trimiterii sesizării nu pot fi luate ca bază deoarece lipseşte confirmarea de recepţie a acesteia de către intimat. La fel, corect nu a fost reţinută ca temei referinţa reclamantului la documentul trimis în adresa debitorului prin fax nu poate fi apreciat ca probă care cu certitudine să dovedească punerea intimatului în întîrziere la data de 10.03.2008. astfel, dobînda de întîrziere urmează a fi încasată pe 2 luni pe perioada 3.10.2008-3.12.2008, în sumă de 6945 lei.

(Dos. nr. 2rae-212/09)Normele prevăzute la art.1416 CC stabilesc modul de reparare a

prejudiciului potrivit obligaţiilor care nasc din cauzarea de daune şi nu pot fi aplicate pentru repararea prejudiciului cauzat de creşterea inflaţiei.

În speţă, SRL „Vaptos” a sesizat JEC cu acţiune către SA „Avicola Vadul lui Vodă” solicitînd încasarea sumei (40893 lei) pentru neachitarea integrală a serviciilor de reparaţie. Ulterior s-a mai solicitat încasarea dobînzii de întîrziere 813436,41 lei) şi prejudiciul cauzat de creşterea inflaţiei 813482,41 lei).

Instanţa de fond a admis acţiunea integral. CAE a modificat hotărîrea JEC, excluzînd suma încasată cu titlu de rată de inflaţie. Soluţia a fost menţinută de Colegiul economic.

Instanţa de recurs a apreciat ca fiind corectă aplicarea prevederilor art.585,619 CC, potrivit cărora, în cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobîndă, se plăteşte o dobîndă egală cu rata de refinanţare a BNM, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada de întîrziere. În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii prevăzute la art.art.585 CC.

Contractul de antrepriză vizat poartă un caracter pecuniar, fiind posibilă aplicarea dobînzii de întîrziere.

Prevederile art. 1399 CC fiind aplicabile obligaţiilor ce nasc din cauzarea de daune nu pot fi aplicabile raporturilor contractuale din speţă întrucît acestea se încadrează în excepţia prevăzută de articol. Astfel, admiterea încasării daunei pentru inflaţie ar echivala cu o dublă încasare a prejudiciului.

(Dos. nr. 2rae-362/09)

10

Dacă în cadrul procesului penal instanţa s-a pronunţat în privinţa restituirii bunurilor aflate la păstrare în baza contractului de depozit şi furate, acţiunea separată în procedură civilă, referitoare la încasarea prejudiciului şi a dobînzii de întîrziere, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, cu excepţia cazului în care se probează un prejudiciu suplimentar.

SRL „Plimed-V.G.” a chemat la 22.04.08 în judecată Direcţia Pază de Stat a m. Chişinău solicitînd încasarea prejudiciului cauzat în sumă de 110309 lei şi dobînda de întîrziere în sumă de 72342,29 lei.

În suportul acţiunii s-a indicat că, în perioada executării contractului de depozit încheiat între reclamant şi pîrît, au avut loc furturi de bunuri materiale, care aparţin reclamantului, fapt confirmat prin sentinţa Judecătoriei sect. Buiucani din 27.06.06.

JEC a admis la 04.06.08 parţial acţiunea încasînd 103530,50 lei şi respectiv-55515,26 lei. CAE a pronunţat o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. Soluţia a fost menţinută de CSJ din următoarele considerente:

Instanţa de apel corect a apreciat ca nefiind probatorii rezultatele inventarierii efectuate de reclamant fără participarea reprezentanţilor pîrîtului şi a procesului-verbal din 23.05.2005 privind rezultatele preventive ale inventarierii ca fiind efectuate cu nerespectarea prevederilor p.5.4 din contractul încheiat de către părţile cauzei. Totodată, s-a accentuat că, potrivit sentinţei penale din 27.06.06, rămase irevocabile, a fost stabilit furtul bunurilor în sumă de 28370 lei şi faptul că reclamantului i-au fost restituite bunuri în valoare de 30000 lei.

Astfel, este corectă concluzia că acţiunea admisă în cadrul judecării cauzei penale a fost deja admisă prin restituirea bunurilor şi nefiind probată o sumă solicitată suplimentar prin înaintarea acţiunii civile în ordinea generală ultima urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată în suma acţionată.

(Dos. nr. 2rae-88/09)c) Litigii privind încasarea datoriei, penalităţilor şi a dobînzii de întîrziere.Studierea practicii judiciare a relevat faptul, că într-un şir de cauze

instanţa de judecată decide încasarea de rînd cu penalitatea a dobînzii de întîrziere sub condiţie, chiar dacă părţile nu o solicită.

Cu titlu de exemplu menţionăm cauza pe marginea acţiunii SC „Octopus-Prof” SRL către SC „Transtin” SRL privind încasarea datoriei (3644,46 lei) şi a penalităţii (1916,97 lei) pentru marfa livrată.

După adresarea în judecată pîrîtul a achitat parţial datoria, suma restantă fiind 14,36 lei. Conform p.7.2 din contractul încheiat între părţi, în cazul neachitării mărfii în termenul stabilit, reclamantul este în drept să calculeze pîrîtului o penalitate în mărime de 1% din suma scadentă pentru fiecare zi de întîrziere. La data efectuării calculului penalitatea constituia-1916,97 lei.

Ţinînd cont de prevederile art.572 CC al RM, care prevede că obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit, iar refuzul unilateral de a executa obligaţia fiind inadmisibil şi avînd în vedere că la momentul examinării cauzei în fond, pîrîtul nu a prezentat instanţei dovezi care ar confirma faptul lipsei datoriei faţă de reclamant sau lipsa vinovăţiei în neîndeplinirea obligaţiei de plată, instanţa concluzionează, că cerinţele referitor

11

la încasarea datoriei în sumă de 14,36 lei şi a penalităţii în sumă de 1916,97 lei, sunt fondate.

Totodată, în dispozitivul hotărîrii se menţionează: „în caz de neachitare în termen de 90 zile, de la data devenirii definitive a hotărîrii, va fi calculată dobînda de întîrziere, determinată conform art.619 al CC al RM”. Menţionăm, că cerinţa dată n-a fost solicitată de reclamant. (dos. nr. 2e-5524/09)

În aceeaşi ordine de idei menţionăm cauza pe marginea acţiunii ÎS „Moldvama grup” către Secţia TACIS DCE în Moldova despre încasarea sumei.

În dispozitivul hotărîrii, de asemenea este menţionat: „în caz de neachitare în termen de 90 zile, de la data devenirii definitive a hotărîrii, va fi calculată dobînda de întîrziere, determinată conform art.619 din CC al RM”. (Dos. nr. 2e-1217/09)

Deşi, instanţa nu şi-a motivat nici într-un fel soluţia în privinţa dobînzii, se pare că aceasta a fost inspirată din Hotărîrile pronunţate de CEDO, or de fiecare dată cînd părţii lezate i se acordă satisfacţii echitabile, concomitent se prevede că la expirarea a 3 luni de la data cînd hotărîrea devine definitivă, mai urmează a fi achitată şi o penalitate de întîrziere raportată la rata limită a dobînzii Băncii Centrale Europene pentru perioada de penalizare plus trei procente.

În 28% din cauzele parvenite reclamanţii solicită încasarea datoriei, penalităţilor şi a dobînzii de întîrziere. În această ordine de idei este discutabil faptul dacă urmează a fi admise concomitent cea de-a doua şi a treia cerinţă sau aceasta va echivala cu o încasare dublă a prejudiciului.

Potrivit unei poziţii, dobînda de întîrziere poate fi pretinsă doar atunci cînd nu este prevăzută penalitatea. Conform art. 619 (4) Cod civil RM dobînzi la dobînzi nu se aplică.

Astfel a fost motivată soluţia JEC pronunţată pe marginea acţiunii SRL „Suiram” către SRL „Finetea” privind încasarea datoriei, penalităţii şi dobînzii de întîrziere pentru neachitarea parţială a produselor livrate.

Instanţa a relevat că, în cazul dat reclamantul pretinde dubla sancţionare ceea ce este inadmisibil şi nu este probat nici într-un fel că penalitatea pretinsă de reclamant nu acoperă prejudiciul ce i s-a cauzat şi este necesară pentru restabilirea drepturilor reclamantului o sumă mai mare.

Astfel, acţiunea a fost admisă parţial, fiind respinsă în partea ce ţine de încasarea dobînzii de întîrziere. Hotărîrea nu a fost contestată.

(Dos. nr. 2e-4347/09)Potrivit altei opinii, dacă debitorul este obligat la plata penalităţii de

întîrziere, aceasta nu exclude şi achitarea de către debitor a dobînzii de întîrziere.

Prin decizia CAE din 16.06.09 a fost modificată hotărîrea instanţei de fond pe marginea acţiunii AIPRE Chişinău către Fabrica de conserve „Merencon” SRL, fiind redusă suma penalităţii încasată şi admisă cerinţa de încasare a dobînzii de întîrziere. Astfel, s-a dispus încasarea datoriei potrivit contractului de livrare a apei pentru irigare în sumă de 133878,65 lei, 50000 lei penalităţi şi 24848,62 lei dobîndă de întîrziere.

Soluţia a fost contestată cu recurs, invocîndu-se încasarea neîntemeiată a dobînzii de întîrziere. Colegiul economic al CSJ a menţionat despre neexecutarea

12

de către pîrît a obligaţiilor contractuale şi despre temeinicia încasării datoriei în sumă de 133878,65 lei.

În opinia instanţei de recurs, penalitatea pretinsă de reclamant ca urmare a neexecutării obligaţiei de plată din partea pîrîtului, întemeiat a fost dispusă spre încasare de către instanţa de apel, fiind redusă pînă la 50000 lei din considerentul stării financiare grele în care se află debitorul.

Cu referire la cerinţa reclamantului privind încasarea dobînzii de întîrziere în baza art. 619 CC, Colegiul economic apreciază ca fiind corectă soluţia instanţei de apel care a conchis despre temeinicia cerinţei date, admiţînd-o în cuantumul solicitat de reclamant.

Achitarea penalităţilor de întîrziere nu exclude şi achitarea de către debitor a dobînzii de întîrziere. Or dobînda de întîrziere este plata pentru folosirea surselor financiare străine. Folosirea mijloacelor financiare străine este prezentă şi în cazul în care debitorul reţine plata pentru bunurile procurate, lucrările executate şi serviciile prestate.

Din probele anexate la dosar rezultă că, calculul dobînzii de întîrziere creditorul l-a efectuat în temeiul legii şi a contractului, luîndu-se în consideraţie datoria neachitată de pîrît pentru serviciile acordate de reclamant potrivit contractului de livrare a apei pentru irigare. Decizia CAE a fost menţinută.

(Dos. nr. rae-324/09)Conform legislaţiei autohtone, pentru a fi încasată penalitatea aceasta trebuie

să îmbrace forma scrisă. Deci, dacă penalitatea este prevăzută de contract şi lipseşte condiţia prevăzută de alin. (5) art. 624 Cod civil, acesta urmează a fi încasată.

Referitor la dobînda de întîrziere urmează de menţionat următoarele: Art. 395 al Codului civil din Federaţia Rusă, art.366 al Codului civil din

Republica Belarusi prevăd expres că pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei debitorul e obligat să achite dobîndă pentru folosirea mijloacelor financiare străine, aceasta reprezentînd o obligaţie pecuniară.

Alin. (1) art.619 Cod civil al Republicii Moldova relevă că obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi de întîrziere. Legislaţia naţională cît şi cea din CSJ nu defineşte noţiunea de obligaţii pecuniare. Interpretarea o găsim în doctrină şi în unele hotărîri cu caracter explicativ ale Plenului judecătoriilor Supreme a unor republici din CSJ (Rusia, Belarusi, Uzbekistan). Astfel, obligaţia pecuniară reprezintă acea obligaţie, legată de folosirea banilor în calitate de mijloc de achitare pentru marfă, lucrări, servicii etc. Relaţiile nelegate de utilizarea banilor în calitate de mijloc de plată (actele juridice de schimb al valutei) nu produc obligaţii pecuniare.

Potrivit p.6 al Hotărîrii Plenului Judecătoriei Supreme a Federaţiei Ruse nr. 13 şi Plenului Judecătoriei Supreme de Arbitraj a Federaţiei Ruse nr. 14 din 08.10.1998 (actualizată) „Despre practica aplicării normelor Codului civil al Federaţiei Ruse privind dobînda de întîrziere pentru folosirea mijloacelor financiare străine”, în cazul în care potrivit contractului este prevăzută încasarea penalităţii, creditorul este în drept să solicite numai una din cerinţe: sau penalitate sau dobîndă dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

13

O idee similară se conţine în p. 13 al Hotărîrii Plenului Judecătoriei Economice Supreme a Republicii Uzbekistan nr. 163 din 15.06.2007 „Despre unele chestiuni ce vizează aplicarea normelor juridice civile privind răspunderea materială pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor”.

Deci, codurile civile ale unor republici din CSI prevăd expres posibilitatea încasării dobînzii de întîrziere în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaţiei. În cazul în care se solicită şi penalitate şi dobîndă se admite numai una din cerinţe dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Poate fi aplicat art.619 Cod civil al RM în situaţia în care contractul încheiat între părţi nu prevede încasarea dobînzii? Care este deosebirea între art.585 şi 619 Cod civil al RM?

Potrivit Comentariului Codului civil al RM (art.619 Dobînda de întîrziere) creditorul ar putea pretinde prejudiciul efectiv, venitul ratat, clauza penală, cît şi dobînda de întîrziere, fără a se preciza dacă încasarea acestora urmează a fi efectuată concomitent sau alternativ.

În practica judiciară autohtonă, dacă se solicită, se încasează atît penalitatea cît şi dobînda de întîrziere, chiar dacă ultima nu este prevăzută în contract.

Reieşind din Comentariul menţionat mai sus, dobînda prevăzută de art.585 CC RM are un caracter compensatoriu şi reprezintă o remuneraţie pentru folosirea capitalului acordată de către creditor debitorului. Ea se aplică în cazurile în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobîndă. Legea prevede că obligaţia este purtătoare de dobîndă în următoarele cazuri:

- emisiunea obligaţiilor de către societăţile pe acţiuni (art.163 alin. (3));- vînzarea drepturilor litigioase (art.802 alin. (1));- depozitul bancar (art.1224 alin. (1));- contul curent bancar 8art.1232 alin. (1)) etc.Obligaţia poate fi purtătoare de dobîndă în cazurile prevăzute de contract, cum

ar fi, de exemplu, în cazul contractului de împrumut (art.869 alin.(1)), credit bancar (art.1236) etc.

Dobînda prevăzută la acest articol se deosebeşte conceptual de dobînda prevăzută la art.619. Astfel, în timp ce dobînda prevăzută de acest articol are o natură compensatorie şi constituie o remuneraţie pentru folosirea capitalului, dobînda prevăzută de art.619 are un caracter de sancţiune şi se aplică doar pentru perioada în care debitorul se află în întîrziere. De asemenea, se impune a fi remarcat faptul că dobînda prevăzută de acest articol se aplică doar pentru obligaţiile care conform legii sau contractului, sunt purtătoare de dobîndă, iar dobînda prevăzută de art.619 se aplică tuturor obligaţiilor pecuniare neexecutate în termen.

Astfel, atît doctrina naţională, cît şi practica judiciară autohtonă pledează pentru încasarea concomitentă a penalităţii şi a dobînzii de întîrziere pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei.

Instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra cerinţei reclamantului privind încasarea penalităţii, fapt ce reprezintă o încălcare de ordin procedural.

14

Din aceste considerente a fost remisă la rejudecare în CAE cauza civilă pe marginea acţiunii SRL „Mobvaro-M” către Cooperativa de Consum din Rezina privind încasarea datoriei, penalităţilor şi a dobînzii de întîrziere pentru producţia livrată.

Totodată, admiţînd acţiunea în partea încasării dobînzii de întîrziere în sumă de 1144 lei pentru 8 luni, instanţa greşit a indicat perioada din 16.10.2007-06.10.2007. Astfel, din decizia recurată nu este clar pentru care perioadă de timp s-a calculat suma dobînzii de întîrziere admise şi în baza cărui calcul instanţa a ajuns la concluzia, că suma pentru această perioadă constituie 1144 lei. (2rae-295/09)

În alt caz, instanţa nu s-a expus în privinţa cerinţei de încasare a dobînzii de întîrziere.

Argumentîndu-şi soluţia de remitere la rejudecare în instanţa de fond a cauzei pe marginea acţiunii AIPRE către SA „Fabrica de conserve Coşniţa” despre încasarea datorie, penalităţilor şi a dobînzii de întîrziere, Colegiul economic lărgit a menţionat:

Din actele cauzei rezultă că obiectul pretenţiilor înaintate de reclamant îl constituia nu numai încasarea datoriei de bază, dar şi încasarea penalităţii în baza art.624 CC şi p.4.6 al contractului de livrare a apei pentru irigare din 30.03.07 şi a dobînzii de întîrziere conform prevederilor art.619 CC. Însă instanţele judecătoreşti inferioare nici la rezolvarea fondului cauzei, nici la judecarea apelului nu s-au expus asupra tuturor cerinţelor reclamantului privind încasarea de la SA „Fabrica de conserve din Coşniţa” a dobînzii de întîrziere pretinse în baza prevederilor art.619 CC.

Totodată, instanţele judecătoreşti nu au determinat dacă în speţa dată este aplicabilă legea materială şi anume art.619 CC. Articolul în cauză se aplică în egală măsură atît relaţiilor comerciale, cît şi în relaţiile dintre persoanele fizice. Dobînda de întîrziere nu reprezintă o clauză penală, deoarece clauza penală se percepe indiferent de natura prestaţiei datorate. Astfel, instanţele judecătoreşti urmau să determine dacă este posibilă în speţa dată încasarea concomitentă a dobînzii de întîrziere şi a penalităţilor de întîrziere la care pretinde reclamantul. În acest sens este binevenit de a concretiza mărimea datoriei pîrîtului şi a perioadei la care pretinde reclamantul pentru verificarea calculelor penalităţii de întîrziere şi a dobînzii de întîrziere. (Dos. nr. 2rae-143/09)

Decizia instanţei de judecată trebuie să fie certă şi consecutivă, iar între dispozitiv şi motivare trebuie să existe concordanţă.

Examinînd în ordine de apel cauza economică pe marginea acţiunii SA „Burlacu-Vin” către SRL „Vinăria Vinius” privind încasarea datoriei şi penalităţilor CAE a emis o decizie contradictorie.

Astfel, în partea de motivare a deciziei, instanţa de apel conchide că, „majorarea capitalului social pînă la final nu a avut loc şi că SRL „Vinăria Vinius” nu a restituit bunurile intimatului în termen de 5 ani, nu se foloseşte de ele şi deci se impune concluzia îmbogăţirii fără justă cauză. Instanţa va obliga apelantul să-i restituie intimatului aportul suplimentar introdus în natură în marfă livrată-vin ca materie primă şi dobîndă de întîrziere în sumă de 423699,27 lei RM”.

În dispozitiv instanţa de apel dispune respingerea cerinţelor reclamantului.

15

(Dos. nr. 2rae-187/09)Un alt moment ce urmează a fi accentuat este consecutivitatea executării

obligaţiilor menţionate. Astfel, spre deosebire de creditul bancar la care debitorul aflat în întîrziere şi achitării sumei în rate banii vor merge mai întîi pentru stingerea penalităţii şi a dobînzii, apoi a datoriei, atunci în cazul obligaţiei pecuniare nerezultate din credit (pentru folosirea mijloacelor financiare străine) penalitatea şi dobînda se vor achita doar după stingerea datoriei de bază.

III. Concluzii şi propuneri.Sinteza efectuată demonstrează faptul că tematica abordată este una de

importanţă majoră, întrucît implică mari controverse în privinţa încasării concomitente atît a penalităţii cît şi a dobînzii de întîrziere.

Pe de o parte legislaţia autohtonă nu e destul de explicită în acest sens, pe de altă parte, legislaţia unor state din CSI diferă, fapt ce nu permite stabilirea unei poziţii ferme.

În general, legislaţia se aplică corect, alteori se comit greşeli în privinţa perioadei de calculare a penalităţii, condiţiilor de încasare, aprecierea criteriilor ce ar permite reducerea clauzei penale, aplicării art.624 alin. (5) CC. În acelaşi timp, se calculează greşit mărimea dobînzii de întîrziere, se interpretează incorect noţiunea de punere în întîrziere a debitorului, se confundă noţiunile „clauză penală” şi „dobînda de întîrziere”. Instanţele nu se pronunţă asupra tuturor cerinţelor reclamantului sau întocmesc actele judecătoreşti în mod contradictoriu (motivarea nu corespunde cu dispozitivul).

Un moment controversat este acela dacă pentru neexecutarea obligaţiilor sau executarea lor necorespunzătoare poate fi concomitent încasată atît penalitatea cît şi dobînda de întîrziere.

Întru evitarea unei practici incorecte şi neomogene s-ar impune întocmirea unui proiect de Hotărîre a Plenului CSJ cu caracter explicativ avînd tematica în cauză.

SE PROPUNE:

1. Discutarea notei în cadrul şedinţei operative a Colegiului economic al CSJ.

2. Plasarea notei pe sayt-ul CSJ.

3.Întocmirea proiectului Hotărîrii explicative a Plenului CSJ cu tematica în cauză.

Direcţia de generalizare a practiciijudiciare şi analiză statistică judiciară a CSJ G. Devderea

Judecător-coordonator V. Cherdivară

16