g.cobuc-poezii

5
Crăiasa zânelor Orcanul însuşi stă domol Şi-n gânduri dulci se pierde, Când zânele cu pieptul gol Răsar pe lunca verde. Uşoare, ca de neguri, fug Prin liniştea adâncă, Obrajii lor, ca flori de rug, Sunt nesărutaţi încă. Vezi tu departe-n Răsărit Aprins lucind ca focul Palatul lor? Împrejmuit Cu zid d-argint e locul: Acolo ele-n veci nu mor Şi vara-n veci nu moare, Iar ele-şi au crăiasa lor Şi toate sunt fecioare. La ţara lor nici zmei n-ajung! Dar într-o zi, la poartă, Bătu, de drumul greu şi lung, Slăbită şi mai moartă, O fată de-mpărat, cerând Un loc de mas, sărmana, Şi se ruga milos de blând, - "Şi cum te cheamă?î - "Anaî. - "Eu nu pot, Ano, să-ţi descui; Acest drept al meu nu e. Crăiasei noastre am să-i spui Să vie să-ţi descuie. P-un nor de aur lunecând A zânelor crăiasă Venea cu părul râurând, Râu galben de mătasă. Crăiasa-n purpur şi-n smarald S-ascunde, nu s-ascunde, Străbaţi cu ochii viul cald Al formelor rotunde.

Upload: catalinamaria

Post on 25-Sep-2015

212 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Craiasa Zanelor

TRANSCRIPT

Criasa znelor

Orcanul nsui st domoli-n gnduri dulci se pierde,Cnd znele cu pieptul golRsar pe lunca verde.Uoare, ca de neguri, fugPrin linitea adnc,Obrajii lor, ca flori de rug,Sunt nesrutai nc.

Vezi tu departe-n RsritAprins lucind ca foculPalatul lor? mprejmuitCu zid d-argint e locul:Acolo ele-n veci nu mori vara-n veci nu moare,Iar ele-i au criasa lori toate sunt fecioare.

La ara lor nici zmei n-ajung!Dar ntr-o zi, la poart,Btu, de drumul greu i lung,Slbit i mai moart,O fat de-mprat, cerndUn loc de mas, srmana,i se ruga milos de blnd,- "i cum te cheam? - "Ana.

- "Eu nu pot, Ano, s-i descui;Acest drept al meu nu e.Criasei noastre am s-i spuiS vie s-i descuie.P-un nor de aur lunecndA znelor criasVenea cu prul rurnd,Ru galben de mtas.

Criasa-n purpur i-n smaraldS-ascunde, nu s-ascunde,Strbai cu ochii viul caldAl formelor rotunde.Ard flacri ochii ei crietiCum st la zid plecat;- "Descui. Dar eu m tem c etiFecior! - "Ba nu: sunt fat!

i dndu-i znele-adpostTria cu ele sor.Dar ntr-o zi a fost ce-a fostC nu s-a duc la hori-avnd inel, ea se jucaStnd singur-ntr-o vale:Pe-acolo doamna se plimbai-a dat de Ana-n cale.

- "Ce ai tu, Ano? - "Uite ce-i!Criasa schimb fee,C n-a vzut n viaa eiInel, i ce mndree!Din piatra tronului din raiCioplit n flori miestre,El singur unui fiu de craiD-ajuns i-ar fi fost zestre.

- "i cum i zici? - "Inel i zic!Pe degetul sulegetAl znei pus, pe cel mai mic,Crescut prea pe deget.- "O, d-mi-l mie! drglaSe roag ea-mbtat.- "i-l dau, stpno, de m laiS te cuprind o dat!

Criasa-n veselia eiCu grab se-nvoiete:- "M strngi la piept, i-atta ce-i?i pieptul Anei crete,i cum ntinde braul dreptMai viu i bate pieptuli tremur, strngnd la pieptPe doamn-sa cu dreptul.

- "Atta ce-i? - "Dar m-a durut!S nu pui mna stng!i-n urm zna s-a zbtutC prea mult vrea s-o strng.Aa fac i copiii-n jocCnd nu-i neleg vrerea,Dar znei i-a prut d-atunciC i-a slbit puterea.

A doua zi, sub umbre rariDe pom cu floarea alb,Fcea, avnd mrgritari,Dintr-nii Ana salb.Criasa vine iar. ZrindFrumoasa jucrie,Aprinii-i ochi mai mult s-aprindS aib-acea mndrie.

- "Ce-i asta? - "Salb! Ard rzleMrgeanuri roii-n par,i n-ai fi dat d-ajunsul preAl salbei, dnd o ar.- "i cui o dai tu? ptimaZmbind criasa-ngn:- "i-o dau i ie, de m laiS te srut, stpn!

Pe nimeni ea n-a srutat,Ori poate flori i fluturi,Dar pentru salb i-ar fi dati-o sut de sruturi.Aa fac doi coii n joc,Cnd nu-neleg ce-i jocul,Dar znei i-a prut d-atunciC i-a pierit norocul.

A treia zi, privind n lacCopila, ca-n oglind,Cerca i nu putea pe placUn bru pe trup s-i prind.Criasa vine iar. GrbitS-a-ncins atunci criasa,i ct de strns i s-a lipitDe caldul trup mtasa!

Ea bate-n palme, vede-n lacC strns-i st mai bine;Rotunde, ca un cap de mac,Stau snurile pline,Mai nalt pare, i-n umblatMldie ca o varg,Ea simte ct de ru i-a statn haina ei cea larg.

i ochii-i otrvii de dulciLa bru slbatici cat.- "i-l dau, cu tine de m culciAlturea o dat!- "Dar, Ano, pentru ce nu-mi ceiAltce, c am eu multe!- "Nu vreu! i-n urm asta ce-i?De ce s n-o asculte?

*

tii voi povestea, cnd un fiuDe mprat odat,n piept cu dor turbat de viu,S-a mbrcat n fat,i-avnd n loc de palo fus,i-n loc de coif nfram,Pe pieptul tnr el i-a pusAlti-n loc de-aram?

El st pe tron, i lng elCe trist criasa plnge!Cu mna ei cea cu inelRupndu-i salba, strngeGenunchii lui, ea st-n genunchi!i brul i-l dezleag,i pru-i desfcut mnunchii umple faa-ntreag.

- "Eu toate, toate le-am pierdut!i Dumnezeu m piardDin ochii lui, c te-am crezut!El rde i-o dezmiard:- "Acum nu-i timp s te boceti;Tu vii cu mine-acas;Crias dac nu mai eti,Vei fi mprteas!