gaftone.mars triumfal

3
2. Un erou legendar şi marele marş triumfal din Sighet Consiliul Naţional Român din Sighet a chemat pentru 5 martie 1945, "poporul român al MM", la o mare adunare pentru a hotărî anularea proclamaţiei de "unire a MM cu Ucraina", demiterea lui Odoviciuc şi numirea unui prefect român. Acestor imperative istorice i-a subscris din inimă şi primarul Gavrilă Mihali Strifundă, care, în dimineaţa de 4 martie, călare pe un cal alb, în fruntea a peste 2500 de borşeni, au plecat spre Sighet, pe valea Izei. Acesta a fost "marele marş" care a însufleţit satele şi prin imnul "Deşteaptă-te române!" La Bîrsana, borşenilor li s-au adăugat peste 10000 de maramureşeni de pe valea Vişeului şi Izei. Cu o abilitate diplomatică demnă de reţinut, primarul Borşei i-a "mobilat" pe încolonaţi şi cu drapele tricolor şi roşu sovietic, cu portretele regelui Mihai şi ale lui Stalin. La Vadu Izei, în cadrul unei întîlniri a lui Gavrilă Mihali un ofiţer sovietic, "cu calm şi demnitate i-a răspuns acestuia că nu e vorba de o răscoală îndreptată împotriva armatei eliberatoare", ci de o manifestare paşnică contra anexării Maramureşului românesc la Ucraina, arătîndu-i, ca dovadă, ziarul "Poporul" (prof. dr. Nicoară Mihali, Graiul MM, 17 febr. 2015). La Vadu Izei a fost totuşi, o confruntare sîngeroasă între " militiştii de naţionalitate ucrainiană" şi ţăranii români veniţi să apere românitatea Maramureşului. "Au murit atunci Gh. Ţicală din Vişeu de Sus, care avea 13 copii şi a fost rănit Ion Ivaşcu din aceeaşi localitate, care a decedat, mai apoi, în spital, lăsînd 7 copii orfani" (Ştefan Bellu, "Cînd era Stalin tătuc/ Ce făcea Odoviciuc?", Graiul MM, 12 oct. 1990).

Upload: mina-lascu

Post on 10-Nov-2015

214 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Despre Regi

TRANSCRIPT

2. Un erou legendar i marele mar triumfal din Sighet

Consiliul Naional Romn din Sighet a chemat pentru 5 martie 1945, "poporul romn al MM", la o mare adunare pentru a hotr anularea proclamaiei de "unire a MM cu Ucraina", demiterea lui Odoviciuc i numirea unui prefect romn.

Acestor imperative istorice i-a subscris din inim i primarul Gavril Mihali Strifund, care, n dimineaa de 4 martie, clare pe un cal alb, n fruntea a peste 2500 de boreni, au plecat spre Sighet, pe valea Izei.

Acesta a fost "marele mar" care a nsufleit satele i prin imnul "Deteapt-te romne!"La Brsana, borenilor li s-au adugat peste 10000 de maramureeni de pe valea Vieului i Izei. Cu o abilitate diplomatic demn de reinut, primarul Borei i-a "mobilat" pe ncolonai i cu drapele tricolor i rou sovietic, cu portretele regelui Mihai i ale lui Stalin.

La Vadu Izei, n cadrul unei ntlniri a lui Gavril Mihali un ofier sovietic, "cu calm i demnitate i-a rspuns acestuia c nu e vorba de o rscoal ndreptat mpotriva armatei eliberatoare", ci de o manifestare panic contra anexrii Maramureului romnesc la Ucraina, artndu-i, ca dovad, ziarul "Poporul" (prof. dr. Nicoar Mihali, Graiul MM, 17 febr. 2015).

La Vadu Izei a fost totui, o confruntare sngeroas ntre " milititii de naionalitate ucrainian" i ranii romni venii s apere romnitatea Maramureului. "Au murit atunci Gh. ical din Vieu de Sus, care avea 13 copii i a fost rnit Ion Ivacu din aceeai localitate, care a decedat, mai apoi, n spital, lsnd 7 copii orfani" (tefan Bellu, "Cnd era Stalin ttuc/ Ce fcea Odoviciuc?", Graiul MM, 12 oct. 1990).

Cei doi romni "au fost ucii pe la orele 10 de ctre doi evrei mbrcai n haine militare ruseti: Smuk Alexandru Tali din Sighet i Kahan Koloman (Moldovan) din Vadu Izei".

Acum, dup 70 de ani, aceste evenimente dramatice din istoria Maramureului, trebuie s le cunoasc i tnra generaie, ca s-i nsueasc virtuile de jertfelnic patriotism al unor eroi, lideri sau simpli, din Maramureul natal.

"Acest episod sumbru al confruntrii armate ntre romni i nfptuitorii ideii de anexare a Maramureului la Ucraina Subcarpatic umple de glorie i de demnitate pe reprezentanii romnilor din Maramure, precum i pe oamenii simpli ai satelor romneti asculttori, pn la sacrificiu, dup cum s-a vzut, fa de liderii lor, care, spre onoarea lor, au tiut s se ridice la nivelul chemrii istorice pe care au fost silii s o slujeasc".(Prof. dr. Ilie Gherhe, "Maramureul ntre Dictatul de la Viena i Conferina de Pace de la Paris, 30 august 1940 10 februarie 1947, Baia Mare, 2002).

Aventurierul Ivan Odoviciuc a fost obligat n 7 aprilie 1945, de ctre Vasile Luca, trimisul CC al PCR i Guvernului dr. Petru Groza, s predea cheile Prefecturii, trecnd Tisa la Slatina, "lsnd n Sighet dou case i o "oper euat". (I. Gherhe, op. cit.).

n acest context, cnd era pus n joc soarta romneasc a MM, alturi de dr. Petru Mihali, dr. Grigoare Bota i nvtorul Nicolae Vancea (1909, Bora- 1975), care a avut n via o strlucit carier de ambasador, cunosctor a 7 limbi strine, i n armonie cu dorina maramureenilor, un rol semnificativ n desctructurarea inteniilor "odoviciucilor" l-a avut Ioan Biliu-Dncu (1892, Ieud -1952). Destinul su dramatic a fost arestat de unguri n 1919, condamnat la moarte prin spnzurare la Hust, fiind eliberat de armata romn, iar a doua oar n 1944, de hortyti, i nchis la Satu Mare pentru executare, reuind s evadeze pentru c fcea parte din elita fruntailor care, n 1918, a cldit sistemul de conducere romneasc n Maramure, fiind secretarul Sfatului Naional Romn, iar n 1944 preedintele Consiliului Naional din jude i-a dovedit cutezana i n faa maiorului enkavedist Davidenko, susintor aprig al "alipirii MM cu US". Terorizat i ameninat de acesta, prof. Ioan Biliu Dncu, cu studii la Dijon (Frana) i cunosctor al limbii ruse, i-a rspuns c "ameninrile" sale nu-l "sperie", c el lupt "pentru neamul meu". Apoi: "Eu, s m tiai de 4 ori i tot nu isclesc dect pentru Romnia. Eu reprezint punctul de vedere romnesc", protestnd cu fermitate "contra teroarei ce o aplicai". (Prof. dr. Ilie Gherhe, "MM ntre Dictatul de la Viena i Conferina de Pace de la Paris", Baia Mare, 2002, p.110-111).

"Acionnd deosebit de inteligent, ascultnd ntru totul de indicaiile date de prof. I. Biliu-Dncu, arhitectul incontestabil al dejucrii planurilor lui Odoviciuc, romnii maramureeni au reputat victorii n toate planurile confruntrii cu ucrainienii" op. citat.(p.193).