FUNDAMENTE ALE STIINTELOR SOCIALEI. Stiintele sociale si problema epistemologic a fundamentelor lor

I.1. Natura stiintelor sociale I.2. Problema fundamentelor stiintei. Epistemologia fundationist I.3. Programul empirist al fundamentrii cunoasterii si conceptia stiintific despre lume I.4. Critica programelor fundationiste clasice I.4.1. Karl Popper: critica mitului inductiei si a imaginii infailibile a stiintei I.4.2. W. V. O. Quine si critica dogmelor empirismului I.4.3. W. Sellars si critica mitului datului I.4.4. Th. Kuhn si critica istorist a epistemologiei fundationiste I.4.5. Critica post-empirist a miturilor fundationiste I.5. Fundamente ale stiintelor sociale

II.

Fundamente epistemologice ale stiintelor sociale

II.1. Conditia epistemic a stiintelor sociale II.2. Epistemologia naturalist a stiintelor sociale II.2.1. Stiinta social pozitiv n viziunea lui A.Comte II.2.2. John Stuart Mill si logica stiintelor morale II.2.3 Emile Durkheim si regulile metodei sociologice II.3. Epistemologia anti-naturalist a stiintelor sociale II.3.1. W. Dilthey: dihotomia dintre explicatie si ntelegere si contrastul dintre stiintele naturii si stiintele sociale II.3.2. Max Weber si ntelegerea explicativ II.3.3. Peter Winch: ntelegere si limbaj II.4. Fundamente epistemologice ale stiintelor sociale

III. Fundamente ontologice ale stiintelor socialeIII.1. Stiintele sociale si ontologia socialului III.2. Critica holismului ontologic III.3. Critica individualismului ontologic III.4. Niveluri de analiz ale ontologiei socialului

IV. Paradigme ale stiintelor sociale

IV.1. Fundamente epistemologice si paradigme stiintifice IV.2. Matricea tipurilor de gndire (M. Hollis) IV.3. Paradigme ale stiintelor sociale (analiza Burrell-Morgan) IV.4. Analiza metodei paradigmatice

V.

Stiintele sociale, valorile si comunicarea (Fundamente axiologice ale stiintelor sociale)

V.1. Stiinta si valorile V.2. Distinctia fapte-valori V.3. Valorile n stiintele sociale V.4. Fapte, interpretri, valori. Critica imaginii-standard a stiintei libere de valori V.5. Stiintele sociale, valorile si comunicarea

I.

Stiintele sociale si problema epistemologic a fundamentelor lor

I.1. Natura stiintelor sociale Stiinte sociale discipline intelectuale care au ca obiect de studiu lumea sociala ( sau realitatea sociala ) Lumea sociala acea sfera a realitatii care este determinata de existent in comun a oamenilor si de interactiunilelor in cadrul diferitelor forme de comunitate

Dimensiuni ale lumii sociale indivizii care traiesc impreuna, actiunile si interactiunile lor, dar si produseleacestor interactiuni ( institutii, structuri si relatii sociale )

Stiintele naturii stiintele intelectuale care studiaza lumea naturala Stiinta conceptul care desemneaza genul comun Sociale conceptul care desemneaza diferentele specifice Exemple de stiinte sociale sociologia, economia, statistica, psihologia, stiinta comunicarii Conditie epistemica ntelegem natura proprie cunoasterii pe care o numim stiint, diferentiind-o de altetipuri de cunoastere, precum cunoasterea comun , sau cunoasterea filosofic, artistic, religioas, moral

OBS. n genere, cnd vorbim despre stiint avem n vedere faptul c stiinta este constituit dintr-un ansamblu dePrin asemenea caracteristici descriem conditia sa epistemic. Examinarea conditiei epistemice a unei stiinte din perspectiva unei teorii generale epistemologice urmreste s determine ceea ce am putea numi statutul su epistemologic adic natura sau tipul acelei stiinte. n aceast privint, distinctia care ne intereseaz este cea dintre epistemologia general adic teoria general a cunoasterii stiintifice si epistemologiile speciale sau regionale ca discursuri despre anumite categorii de stiinte. De exemplu, epistemologia stiintelor sociale este o epistemologie regional ntruct se ocup de cunoasterea lumii sociale, ca regiune distinct n cadrul realittii globale a lumii, care include, de asemenea, si lumea naturii; si este o epistemologie special, n msura n care cunoasterea social este una diferit de cea din stiintele naturale.

cunostinte, stabilite de manier critic, organizate ntr-un mod sistematic si viznd explicarea fenomenelor studiate.

Epistemologie teoria generala a cunoasterii stiintifice, indiferent de formele sale, considerata ca o investigatiegenerala asupra cunoasterii stiintifice in ce priveste natura, intinderea si limitele sale

I.2. Problema fundamentelor stiintei. Epistemologia fundationist

Fundamente ale stiintei - ceva ce asigur cunoasterii o baz sigur si solid, adic temeiurile de nezdruncinatale constructiei sale

Fundationismul - o conceptie referitoare la structura sistemului de cunostinte, conform creia acest sistem semparte n baz (foundation) si suprastructur, aflate ntr-o relatie determinat numit relatie de ntemeiere: cunostintele din suprastructur depind de cel din baz, dar nu si invers invariabil de adevruri pe care s se edifice cunoasterea stiintific

Trasatura caracteristica a epistemologie fundationiste - preocuparea de a gsi un fundament ferm sintr-un sens general, ntreaga reflectie asupra stiintei, n msura n care caut s-i determine criteriile de certitudine, ntemeiere sau justificare ce o demarcheaz de alte forme ale cunoasterii, poate fi considerat fundationista. Trei principii de baz ale fundationismului: 1. exigenta ntemeierii cunoasterii; 2. conceptia structural a sistemului de cunostinte si a relatiei de ntemeiere; 3. determinarea principiului de certitudine epistemic.

I.3. Programul empirist al fundamentrii cunoasterii si conceptia stiintific asupra lumii Empirismul - este doctrina filozofic a testrii, a experimentrii, i a luat nelesul mai specific conform cruiatoat cunoaterea uman provine din simuri i din experien. Empirismul respinge ipoteza conform creia oamenii au idei cu care s-au nscut, sau c orice se poate cunoate fr referin la experien. Empiritii susin c la natere intelectul este o tabula rasa, o "foaie alb, fr nici un fel de semne pe ea" i cruia doar experiena i poate furniza idei. Problema empiritilor a fost rspunsul la ntrebarea n ce fel dobndim idei care nu au corespondent n experien, cum ar fi ideile matemetice de punct sau de linie. Empiric are n tiin acelai sens cu "experimental". n acest sens, un rezultat experimental este o observaie empiric.

Empirism - snt desemnate acele conceptii epistemologice care fixeaz originea si fundamentul cunoasterii n

experienta senzorial a lumii. Ca program de fundamentare a cunoasterii stiintifice, empirismul afirm c orice cunoastere deriv direct sau indirect din experient si, prin urmare, valoarea enunturilor stiintifice se bazeaz pe si se determin prin - experiente si observatii. n ncercarea de a oferi o prezentare sistematic a viziunii empiriste a stiintei, epistemologii recurg adesea la inventarierea tezelor considerate fundamentale. n acest sens, T.Benton si I.Craig retin ca fiind caracteristice urmtoarele sapte doctrine:

1.

Ne dobndim cunoasterea din experienta senzorial a lumii si din interactiunea noastr cu ea. - empirismul respinge teoria ideilor si principiilor nnscute, adevrate n mod absolut, independent de experient si de normele referitoare la ea; n schimb sustine c ntreaga noastr cunoastere nemijlocit si mijlocit provine din datele simturilor, care furnizeaz sensul si adevrul propozitiilor cognitive 2. Orice pretentie de cunoastere genuin este testabil prin experient (observatie si experiment) - empirismul consider drept cunoastere valid doar enunturile care pot fi verificate prin experient, adic prin referire la surse de evident reale sau posibile

3.

Deoarece nu ndeplinesc aceast conditie, pretentiile de cunoastere despre fiinte sau entitti care nu pot fi observate trebuie s fie excluse - empirismul reduce experienta cunoasterii la datele oferite de simturi si la ceea ce poate fi controlat doar prin intermediul lor; ntruct conceptele universale nu au o corespondent perceptual, ele snt considerate fr referint real, ca simple nume conventionale

4.

Legile stiintifice snt afirmatii despre modele (patterns) de experient recurente sau Generale legile stiintifice ca generalizri empirice; ntruct nu accept abstractiunea care conduce de la particular la universal, empirismul admite doar generalizri despre experient, probabile, dar nu adevrate n mod necesar

5.

A explica un fenomen n mod stiintific nseamn a arta c el este un exemplu sau o instant/un caz/ al unei legi stiintifice;acesta este numit adesea modelul explicatiei stiintifice prin legi de acoperire (law covering) un fapt sau un eveniment este explicat ca o concluzie a unui rationament care are ca premise afirmarea unei legi generale si enunturi particulare specificnd situatia. Legea de acoperire, mpreun cu conditiile particulare,arat c evenimentul de explicat era de asteptat

6.

Dac a explica un fenomen presupune a arta c el este un exemplu sau un caz ale unei legi generale, atunci cunoasterea legii ar trebui s ne fac apti de a predicta ocurentele viitoare ale fenomenelor de acel tip. Logica explicatiei si predictei este aceeasi. Acest principiu este cunoscut ca teza simetriei explicatiei si predictiei - arat legtura dintre explicatie si predictie:dac stim c un eveniment s-a ntmplat,atunci legea, mpreun cu enunturile unor circumstante particulare l explic. Dac aparitia evenimentului nu s-a produs nc, putem folosi cunoasterea legii pentru a face predictia c se va ntmpla atunci cnd conditiile initiale adecvate vor fi satisfcute

7.

Obiectivitatea n stiint se bazeaz pe o clar separatie ntre judectile factual (testabile) si judectile de valoare (subiective) - empirismul face o delimitare net ntre fapte, identificate cu datele obiective nregistrate de simturi, si valori, care si au sursa n credintele subiective; n mod corespunztor, se distinge ntre judectile factuale, adic asertiunile despre fapte care pot fi verificate empiric, si judectile de valoare, care exprim credinte subiective, pe care stiinta ar trebui s le evite

Principiile empirismului logic : Cultul stiintei - Considerat forma cea mai evoluat a cunoasterii omenesti, stiinta apare ca o culme si ca un

model pentru celelalte forme de cunoastere, a cror valoare este judecat prin prisma standardelor sale metodologice si logice

Refuzul metafizicii - mprtsind convingerea empirist c pretentiile de cunoastere a lumii nu pot fi justificatedect prin experient, ca singura surs de cunoastere si instant de validare a ipotezelor cognitive, reprezentantii empirismului logic considerau c nu sntem ndrepttiti s asertm existenta a nimic din ceea ce s-ar afla dincolo de orice experient posibil; ntruct nu exist nici o realitate dincolo de experienta sensibil, ar fi lipsit de sens s considerm drept cunoastere enunturile metafizicii,teologiei rationale sau eticii

Principiul verificabilittii - Considerarea verificrii prin metode empirice drept criteriu de inteligibilitate,

adic principiu de determinare a sensului propozitiilor si a valorii lor de adevr, implicnd convingerea c, n stiint,cunoasterea se bazeaz pe observatii particulare si se poate extinde prin asertiuni generale doar n msura n care experienta le poate confirma; se spune c o propozitie are nteles cognitiv dac si numai dac ea este, n principiu, verificabil empiric

Principiul fundamentrii - Viziunea fundationist a empirismului logic se exprim n conceptia despre

structura ipotetico-deductiv a stiintei: stiinta ar consta ntr-un corp de enunturi dintre care unele snt cunoscute ca adevrate (asa numitele enunturi de baz, justificate prin observatie), iar altele sntem ndrepttiti s le sustinem dat fiind ceea ce deja cunoastem, n conditiile respectrii riguroase a regulilor metodologice de formulare si verificare a lor; cunoasterea se nftiseaz astfel drept o structur intelectual complex, elaborat n vederea anticiprii reusite a experientelor viitoare

Principiul analizei logice a limbajului - n conceptia empirismului logic, fundamentarea ia forma unei

reconstructii logice a structurii, continutului si bazelor cunoasterii omenesti, n special a teoriilor stiintifice, iar analiza logic se constituie ca un calcul al valorii de adevr a limbajului stiintific; aceasta nseamn c teoria cunoasterii are ca sarcini principale s analizeze ntelesurile enunturilor stiintei exclusiv n termeni de observatie sau n termenii experientelor accesibile n principiu fiintelor umane si s arate cum servesc anumite observatii si experiente la confirmarea unui enunt dat, n sensul c l fac s fie n mai mare msur ntemeiat sau rezonabil

Interpretarea conventionalist a logicii si matematicii - n comparatie cu cunoasterea stiintelorempirice, propozitiile necesare si universal ale stiintelor formale snt considerate a fi adevrate pe temeiul conventiilor ce le-au stabilit si nu n raport cu cunoasterea despre realitate

Principiul unittii stiintei - Conceperea filosofiei, n ipostaza sa de teorie a cunoasterii, ca analiz logic alimbajului stiintei, viznd clarificarea termenilor si determinarea continutului problemelorstiintifice si asigurnd astfel criterii pentru demarcarea stiintei de celelalte forme de cunoastere (mai ales de cele care apar ca pseudostiint).

Raionalismul (micarea raionalist) este o doctrin filozofic care afirm c adevrul trebuie s fiedeterminat n virtutea forei raiunii i nu pe baza credinei sau a dogmelor religioase. Raionalitii susin c raiunea este sursa ntregii cunoateri umane.

I.4.Critica programelor fundationiste clasice I.4.1. Karl Popper: critica mitului inductiei si a imaginii infailibile a stiinteiPopper consider c o conditie a teoriilor stiintifice trebuie s fie tocmai capacitatea lor de a putea fi dovedite false, ceea ce el numeste criteriul falsificabilittii; enunturile care nu ndeplinesc aceast conditie, adic nu pot fi supuse riscului falsificrii, snt considerate a nu avea valoare stiintific. Popper consider c oamenii de stiint trebuie s caute n mod deliberat teorii falsificabile prin contra-exemple si s ncerce s le falsifice, iar cele ce supravietuiesc testrii s fie acceptate ca ipoteze provizorii si considerate a fi coroborate sau mai apropiate de adevr dect cele care au fost falsificate. Astfel,stiinta este conceput ca un sistem de ipoteze si infirmri. Prin aceast viziune asupra stiintei, epistemologia propus de Popper, denumit rationalism critic, se opune tezei principale a fundationismului, care prezint stiinta ca o cunoastere sigur si infailibil. Dimpotriv, pentru Popper, stiinta este failibil, supus erorii, deschis revizuirii, niciodat ncheiat. Karl Popper dezvolt "Teoria falsificrii" drept condiie fundamental a cercetrii tiinifice. n contrast cu reprezentanii "Cercului vienez", Popper respinge principiul induciei, considerndu-l lipsit de baz tiinific, pentru c, de regul, n special n domeniul tiinelor naturii, nu este niciodat posibil s se cerceteze i s se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natur. De aceea, nici un sistem tiinific nu poate pretinde a fi n mod absolut i pentru toate timpurile valabil. Se pot emite, cel mult, ipoteze de lucru cu caracter de model provizoriu prin care, n

cel mai bun caz, se formuleaz probabiliti. Este suficient o singur abatere pentru infirmarea unei ipoteze, care rmne numai att timp adevrat, pn cnd este invalidat (dovedit "fals"). n tiin nu se pot face progrese prin acel tip de experiene, care nu fac dect s verifice legi nc valabile, ci prin probe, care dovedesc "falsitatea" lor i, n consecin, conduc la formularea de noi ipoteze. O ipotez este tiinific, doar atunci cnd permite invalidarea ei.

I.4.2. W. V. O. Quine si critica dogmelor empirismuluin lucrrile epistemologului american W. V. O Quine, critica empirismului ia, de asemenea, forma denuntrii unor dogme. Cele dou dogme la care se refer n Two dogmas of empiricism sunt: 1. Distinctia empirismului logic dintre propozitiile analitice, care snt adevrate n virtutea ntelesului lor, si propozitiile sintetice,al cror adevr ar fi ntemeiat pe fapte 2. Presupozitia empirismului traditional c orice propozitie cu sens trebuie s fie traductibil ntr-o propozitie despre experienta imediat. Respingnd aceste dogme, Quine a formulat teza c n orice stiint empiric nu este posibil a verifica sau falsifica o asertiune izolat, cci pentru a o supune testului experientei este necesar presupunerea adevrului altor diferite enunturi. Quine a devenit faimos n anii '50-'60 pentru critica distinciei dintre enunuri analitice i enunuri sintetice (Two Dogmas of Empiricism). Aceste argumente, mpreun cu teza subdeterminrii teoriilor tiinifice de ctre eviden, sunt folosite pentru a susine holismul semantic: semnificaia expresiilor dintr-un limbaj (sau a conceptelor dintr-o teorie) este determinat nu individual, ci de ntregul limbaj/ ntreaga teorie (sau, cel puin, de un fragment suficient de cuprinztor).

I.4.3 W. Sellars si critica mitului datuluiCritica presupozitiilor fundationiste ale empirismului dobndeste si la filosoful american Wilfrid Sellars caracterul denuntrii unui mit ceea ce el numeste mitul datului(the Myth of the Given). Sellars numeste astfel credinta iluzorie dup el c faptele si lucrurile snt date constiintei ntr-un mod preconceptual si c opiniile pot fi ntemeiate pe aceast baz. Dup Sellars, a avea capacitatea de a observa un lucru nseamn a avea dj conceptul acelui tip de lucru. Datele nu pot fi fundament al cunoasterii de vreme ce ele snt percepute ntotdeauna din perspectiva unor exigente ale fundamentrii epistemice: Ideea fundamental este c atunci cnd caracterizm un fenomen sau o stare ca o cunoastere noi nu dm o descriere empiric a acelui fenomen sau a acelei stri; noi l/o plasm n spatiul logic al temeiurilor, al ntemeierii si al capacittii de a ntemeia ceea ce spunem.

I.4.4. Th. Kuhn si critica istorist a epistemologiei fundationisteTeoria lui Kuhn, bazat pe observaiile i cercetrile acestuia pe cnd era nc student la fizic, a bulversat lumea academic prin viziunea sa inedit. Ideile sale principale sunt cuprinse n cartea mai sus amintit, unde dezvolt teoria conform creia dezvoltarea tiinei, creterea cunoaterii umane nu este un proces linear, cumulativ, aa cum susinea Karl Popper, ci se petrece n salturi, perioadele de cercetare lineare (tiina normal) alternnd cu perioade de criz i revoluii tiinifice. Kuhn introduce i susine n lumea academic modelul paradigmatic de dezvoltare tiintific.

Paradigm - un set de reguli, norme i metode de cercetare folosite de ctre o comunitate tiinific n procesul decercetare. Kuhn afirm c folosind aceste paradigme, cercettorii contribuie la dezvoltarea tiinei normale, adic o period de cretere cumulativ a tiinei. Dar se ntmpl s apar fenomene noi, necunoscute pn atunci, care nu mai pot fi cercetate cu metodele paradigmei curente, deoarece aceasta nu poate oferi rspunsuri i explicaii

mulumitoare, palpabile, tiinifice ale fenomenului nou aprut. Atunci comunitatea academic i procesul de cercetare intr n criz. n acest moment intervine schimbarea de paradigm, adic are loc o revoluie tiinific.

Revoluia tiinific - nlocuirea unei paradigme cu o alta, care rstoarn principiile vechii paradigme.Noua paradigm cuprinde astfel un nou set de reguli i metode care vor fi folosite de ctre cercettori n procesul de cercetare pn cnd i aceasta la rndul ei va intra n criz i va fi nlocuit de o alt paradigm. Kuhn observ de altfel c noile paradigme se ntemeiaz contra curentului dominant n cercetare la un moment dat, merge n contra principiilor paradigmei curente, negndu-i chiar principiile, tehnicile, i metodele de cercetare. Un alt termen cheie n teoria lui Thomas Kuhn este ceea ce el a numit incomensurabilitatea teoriilor. Conform acestei sintagme, tiina se dezvolt independent de comunitile tiinifice, fiecare comunitate tiinific i dezvolt o paradigm proprie de cercetare, total diferit de celelalte paradigme dezvoltate de alte comuniti tiinifice. Nu se poate face comparaie ntre paradigme, ntre modelele de cercetare, nu se poate spune c o paradigm este mai bun ca alta, deoarece paradigmele se dezvolt innd seama de caracteristicile comunitii tiinifice creia i aparine. Astfel, modelul paradigmatic de cercetare dezvoltat de ctre o comunitate tiinific nu poate fi adoptat sau tradus de ctre alt comunitate tiinific datorit condiionrilor impuse de limb.

I.5. Fundamente ale stiintelor socialeEpistemologia istorist sau noua filosofie a stiintei, cum s-a numit orientarea reprezentat de Th. Kuhn, St Toulmin sau P. Feyerabend, s-a preocupat mai ales de tema dezvoltrii stiintei (sau cresterii cunoasterii,cum spunea Popper) si, din aceast perspectiv, a amendat caracterul static/structural al traditiile fundationiste n epistemologie. ntr-adevr, schema simpl a fundamentrii stiintei (baz-suprastrctur) elimin o serie ntreag de factori care se dovedesc a fi constituienti ai dezvoltrii stiintei, precum factori istorici, sociali, culturali, psihologici. Noua epistemologie (asociat cu cotitura istorist) este, n esent, anti-fundationist, denuntnd chiar mitul fundamentrii stiintei.

Tipuri de fundamente ale stiintei :1.

Fundamente ontologice - referitoare la modul n care arat lumea sau domeniul de realitate care

2.

3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

constituie obiectul cercetrii stiintifice. n teoriile stiintifice snt implicate ntotdeauna anumite presupozitii asupra naturii si devenirii realittii studiate. De exemplu, n stiintele sociale, fundamentele ontologice se vor referi la presupozitiile despre natura lumii sociale studiate Fundamente epistemologice - referitoare la posibnilittile si limitele cunoasterii realittii cercetate; n cazul stiintelor sociale, presupozitii cu privire la modul n care este sau trebuie s fie stiinta capabil s cerceteze lumea social. Fundamente metodologice - referitoare la cile cunoasterii, adic metodele si tehnicile prin care poate fi cercetat stiintific lumea social Fundamente conceptuale sau teoretice - referitoare la presupozitiile teoriilor, conceptiilor sau doctrinelor care descriu, explic sau interpreteaz lumea cercetat Fundamente axiologice - referitoare la modul n care snt implicate valorile n cunoasterea stiintific si felul n care relationeaz cu faptele, normele si interpretrile stiintei Fundamente praxiologice - referitoare la implicatiile stiintei ca practic social si cognitiv,integrat n contextul actiunilor prin care oamenii se raporteaz att la lumea naturii, ct si la lumea social Fundamente sociologice - determinate de conditia social a stiintei, ca activitate realizat n comunitti disciplinare si integrat n viata politic, economic si social a comunittilor umane Fundamente antropologice - constituite de presupozitii asupra naturii umane implicate n conceptiile stiintifice si care influenteaz att modul de cercetare ct si obiectivele sau functiile stiintelor sociale Fundamente culturale - referitoare la determinrile culturale ale practicii stiintifice (de ex. imaginea stiintei ca traditie cultural), ct si la modul n care, prin stintele lor sociale, diferitele culturi se ntelg pe sine

10. Fundamente

istorice - constituite din determinrile istorice ale cunoasterii stiintifice, asupra crora a atras atentia mai ales epistemologia istorist; n acest sens, o dezbatere de actualitate este aceea despre stiinta modern si stiinta postmodern

II. FUNDAMENTE EPISTEMOLOGICE ALE STIINTELOR SOCIALE II.1. Conditia epistemic a stiintelor socialen definirea stiintelor sociale ca stiinte care au ca obiect de studiu lumea social identificm dou determinri: prin obiectul de studiu - referitoare la natura realittii studiate, este una ontologic prin natura proprie cunoasterii stiintifice - referitoare la conditia epistemic a stiintelor sociale, este una epistemologic

Epistemologia stiintelor sociale - necesit stiintele sociale o tratare aparte sau le putem aplica direct

rezultatele epistemologiei generale, formulate de obicei n epoca modern din perspectiva stiintelor naturii? Pozitia epistemologic n care se afirm unitatea metodologic a stiintei este numit monism metodologic; ea sustine c metoda stiintific este una si aceeasi n toate stiintele. Dar, ntruct acest tip de monism metodologic era bazat pe ideea c stiintele sociale trebuie, n vreun fel, s preia sau s imite metodele stiintelor naturii, o asemenea conceptie a fost numit naturalism epistemologic. De remarcat c naturalismul epistemologic implic si o presupozitie ontologic specific, si anume aceea c lumea social este o parte a lumii naturale, de care nu s-ar distinge prin caracteristici ontice esential diferite; am putea numi aceast pozitie monism ontologic.

Antinaturalism - Pozitia epistemologic opus naturalismului n stiintele sociale. Conceptiile anti-naturaliste

resping teza tare a naturalismului conform creia conditia epistemic a stiintelor sociale trebuie s fie modelat dup cea a stiintelor naturii. Anti-naturalismul este asociat cu o pozitie opus monismului metodologic, numit dualism metodologic, care afirm, n esent, distinctia categoric ntre metodele stiintelor sociale si cele ale stiintelor naturii. Cea mai cunoscut (dar nu singura) delimitare de acest gen este cea dintre explicatie si ntelegere, conform creia metoda stiintelor naturii ar consta n explicarea cauzal a fenomenelor cercetate, n timp ce metoda stiintelor sociale ar consta n ntelegerea semnificatiilor pe care oamenii le atribuie faptelor si evenimentelor din lumea lor sociala. Disputa dintre naturalism si antinaturalism a fost initiat n secolul XIX, o dat cu aparitia stiintelor sociale, si continu, n diferite forme, si n prezent. Ea este esential pentru ntelegerea condiiei epistemice a stiintelor sociale.

II.2. Epistemologia naturalist a stiintelor sociale Naturalismul epistemologic este pozitia care sustine c disciplinele sociale nu pot fi stiinte dect n sensul n care snt stiintele naturii. Prin urmare, stiintele naturii snt considerate paradigm (model) a stiintei, iar stiintele sociale snt raportate la situatia lor ca la un ideal normativ. Naturalismul epistemologic presupune si argumentul ontologic al unittii lumii, vzut ns ca o lume natural, guvernat de aceleasi legi ale naturii care se extind si asupra provinciei sale numit lume social.n cadrul naturalismului putem distinge, asa cum fac unii autori, ntre dou versiuni:

naturalismul tare - care sustine c stiintele sociale, pentru a fi stiinte, trebuie s adopte conditia epistemic a stiintelor naturii si, n primul rnd, s se fundamenteze pe aceleasi metode naturalismul moderat - care afirm c folosirea modelelor explicative si a procedurilor metodologice din stiintele naturii le-ar putea mbuntti conditia lor de stiinte

II.2.1. Stiinta social pozitiv n viziunea lui A.ComteO pozitie epistemologic naturalist este formulat explicit n filosofia pozitiv a lui A.Comte. Lui Comte i se atribuie att consacrarea termenului pozitivism, ct si inventarea notiunii de sociologie. Comte era convins c este necesar o stiint a socialului, care s identifice legile societtii asa cum fizica descoper legile naturii, si denumirea pe care a dat-o initial acestei stiinte este aceea de fizic social. Fizica social, sau sociologia, a fost deci conceput ca o stiint care s cerceteze originea conflictelor sociale si s ofere solutii pentru restabilirea armoniei sociale. Comte sa nastere unei teorii a istoriei aplicat la dezvoltarea cunoasterii ca o trecere de la un sistem de credinte la altul, cuprinznd trei stadii - teologic,metafizic si pozitiv diferentiate prin modul n care oamenii si explic desfsurarea fenomenelor: n stadiul teologic, explicatia se bazeaz pe invocarea divinittilor n cel metafizic se apeleaz la abstractii conceptuale n cel pozitiv oamenii de stiint se ndreapt ctre cercetarea faptelor, determinate prin observatie si experiment. Dup Comte, fiecare ramur a cunoasterii urmeaz legea celor trei stadii, dar n timp ce stiintele naturii au atins maturitatea stadiului pozitiv, cele sociale abia urmau s intre pe aceast cale, cu conditia s fie fundamentate corespunztor. Comte considera c stiintele trebuie conceputeca subordonate unei metode unice si ca formnd prtile diferite ale unui plan general de cercetare.

II.2.2 John Stuart Mill si logica stiintelor moraleMill credea c ntreg cursul naturii este uniform, adic toate fenomenele lumii se conformeaz unor regularitti specifice, cele mai fundamentale dintre ele fiind numite legi ale naturii, iar sarcina stiintei const n a descoperi aceste uniformitti, dovedind c ordinea naturii este n ntregime cauzal. El afirma c, la fel ca stiintele naturii, si cele sociale trebuie s furnizeze explicatii ale fenomenelor studiate, identificnd cauze si formulnd legi care s serveasc drept baz predictiilor stiintifice.

II.2.3. Emile Durkheim si regulile metodei sociologiceO pozitie naturalist poate fi identificat si n lucrrile n care Durkheim considerat unul dintre fondatorii sociologiei formula regulile metodei sociologice. Prima regul a cercetrii, afirma sociologul francez, const n a considera faptele sociale ca lucruri. Lund ca model al metodei sociologice modul n care stiintele naturii trateaz faptele naturale, Durkheim argumenta c faptele sociale snt la fel de obiective deoarece exist independent de indivizi si se impun constiintelor individuale dinafar si cu puterea unor constrngeri care le determin comportamentul. El d ca exemple de fapte sociale codurile de legi, conventiile sociale, proverbele populare, statisticile sociale etc; toate acestea snt realitti definite, obiective, sociale, care exist aparte de actiunile si manifestrile indivizilor (iar Durkheim afirm c ele pot exista fr a fi realmente aplicate la indivizi). n acest fel, el vrea s sublinieze c faptele sociale snt ncorporate n

institutii si practici colective exterioare constiintelor indivizilor, iar realitatea lor este la fel de incontestabil ca si cea a lucrurilor naturii. Si la fel cum cercettorii naturii caut s explice faptele identificnd cauze si formulnd legi, si cei ai societii trebuie s ofere, la rndul lor, explicatii cauzale ale faptelor sociale determinate obiectiv prin observarea caracteristicilor lor externe. Dar, considera Durkheim, faptele sociale trebuie explicate prin alte fapte sociale, idee pe care o formuleaz ca a doua regul a metodei sociologice:cauza determinant a unui fapt social trebuie cutat printre faptele sociale care l preced.

II.3. Epistemologia anti-naturalist a stiintelor socialeConceptiei naturaliste a stiintelor sociale, a crei continuitate pn n epistemologia actual i confer caracterul unei traditii intelectuale , i s-a opus, ncepnd cu sfrsitul secolului XIX, o alt traditie, care respinge tezele naturaliste, si n primul rnd ideea c metoda stiintelor sociale trebuie modelat dup cea a stiintelor naturii. Traditia intelectual a anti-naturalismului s-a afirmat, cum s-a remarcat, ca o reactie mpotriva pozitivismului si a devenit proeminent ctre sfrsitul secolului XIX. Delimitarea cea mai important fat de naturalism s-a realizat prin sustinerea tezei c metoda stintelor sociale ar fi diferit de cea a stiintelor naturii. Expresia cea mai cunoscut a acestei delimitri o constituie opozitia dintre explicatie si ntelegere. Ea a fost formulat pentru prima oar de istoricul si filosoful german J.Droysen care, n 1858, afirma c: telul stiintei naturale este de a explica; (n timp ce) telul istoriei este de a ntelege fenomenele care cad n domeniul su. Cel care a dezvoltat n mod sistematic aceste idei metodologice a fost W.Dilthey, care a considerat c explicatia este proprie stiintelor naturii, iar ntelegerea, stiintelor spiritului.

II.3.1. W. Dilthey: dihotomia dintre explicatie si ntelegere si contrastul dintre stiintele naturii si stiintele socialeTeza de la care porneste Wilhelm Dilthey n Introducere n stiintele spiritului este aceea c modul n care cunoastem lumea uman este diferit de modul n care cunoastem lumea naturii si, de aceea, stiintele naturii nu pot fi un model adecvat pentru stiintele umane sau sociale. A cunoaste n experienta extern a stiintelor naturii - nseamn a explica faptele supuse observatiei, identificnd cauze si formulnd legi generale, care s fac inteligibil desfsurarea fenomenelor.

Distincia ntre tiinele naturii i tiinele umaneO preocupare care l-a urmat toat viaa a fost aceea de stabili bazele teoretice i metodologice pentru tiinele umane, distincte dar n aceeai masura tiinifice ca i cele din tiinele naturii. Dilthey a sugerat ca orice experien umana are dou pri : cea a lumii nconjurtoare condus de legile necesitii obiective i cea a experienei interioare, caracterizat de dominaia voinei, responsabilitatea pentru aciuni, capacitatea de a supune totul n faa raiunii i de a se mpotrivi la orice din fortreaa libertii propriei persoane[3]. Dilthey i-a susinut folosirea termenului de tiina spiritului n lucrrile sale susinnd c orice alt termen echivalent (tiine sociale, etc) surprinde doar un aspect dar pierd din vedere fenomenul central prin care toate celelalte sunt percepute i de care sunt stns legate - spiritul uman. Pentru Dilthey spiritul nu este o entitate abstract lipsit de substan ci trebuie neles n contextul vieii sociale concrete a indivizilor.

II.3.2. Max Weber si ntelegerea explicativCele mai cunoscute contribuii ale sale sunt cunoscute sub denumirea de Tezele weberiene. De reinut:

pentru a descifra lumea social, cercettorul trebuie s neleag oamenii din punct de vedere al subiectivitii lor, al valorilor lor i nu numai pornind de la cauze i constrngeri exterioare Neutralitatea axiologic savantul trebuie s evite transformarea valorile care l cluzesc n perceperea realului n judecata de valoare. Altfel spus, convingerile sale personale nu trebuie s intervin n evaluarea critic pe care o efectueaz asupra evenimentelor Deosebind astfel normele de realiti, Weber aeaz sociologia pe un teritoriu clar demarcat: cel al realitilor Sociologia este o tiin comprehensiv i explicativ A nelege prin interpretare activitatea social acesta este ntiul demers sociologic trebuie s adopte un demers specific metoda comprehensiv Metoda comprehensiv urmrete sa reconstruiasc sensul pe care indivizii l atribuie activitii lor; sociologul cnd aplic metoda comprehensiv nu mai consider fenomenele sociale ca o expresie a cauzelor exterioare Actiunea social este produsul deciziilor luate de indivizi care dau ei nii sens aciunii lor Weber sugereaz c este necesar distincia ntre raportarea la valori i judecata de valoare

Formele aciunii i ale dominaiei4 tipuri ideale fundamentale:

Aciunea tradiional ine de tradiie, de obiceiuri; majoritatea aciunilor cotidiene aparin acestui tip Aciunea afectiv determinat de pasiuni; ex: o palm tras n mod impulsiv Aciunea raional de valoare este animat de valori de ordin etic, estetic ori religios; ex: aristocratul care i apr onoarea prin lupt Aciunea raional de finalitate este o aciune instrumental orientat spre un scop utilitar i care implic o echivalen ntre scopuri i mijloace; ex: strategul militar care si organizeaz armata i planul de lupt

Weber adaug fiecrui tip de activitate un tip particular de dominare. Dominarea: ocazie de a gsi o persoana gata s se supun unui ordin cu coninut determinat; determinarea este n mod necesar insoit de o forma de legitimitate 3 forme de dominare i legitimitate tipice

Dominarea patriarhal n cadrul familiei - puterea seniorilor n societatea feudal Dominarea carismatic ex: liderul carismatic Dominarea legal puterea dreptului abstract i impersonal care ine de funcie i nu de persoan

II.3.3. Peter Winch: ntelegere si limbajConceptia lui Peter Winch atrage atentia ndeosebi prin faptul c, prin analiza relatiilor dintre ntelegere si limbaj, formuleaz noi argumente n favoarea tezei de baz a anti-naturalismului, aceea a disocierii epistemologice dintre stiintele sociale si cele ale naturii. Winch sustine c descrierea si explicarea adecvate ale actiunilor si comportamentelor umane snt posibile doar dac cercettorii sociali reusesc s nteleag si s adopte n explicatiile lor sistemul conceptual al membrilor comunittii studiate.

II.4. Fundamente epistemologice ale stiintelor sociale

La prezentarea problemelor legate de ntelegerea conditiei epistemice a stiintelor sociale prin prisma controversei dintre cele dou conceptii consacrate naturalism si antinaturalism adugm cteva consideratii critice mai generale referitoare la fundamentele epistemologice ale stiintelor sociale: 1. Reflectia asupra fundamentelor epistemice reprezint o component esential a stiintelor sociale, att sub aspectul (auto)-definirii identittii lor epistemologice, ct si sub cel al al evolutiei lor istorice 2. In definirea identittii lor epistemice, stiintele sociale au fost raportate, cel mai adesea, la stiin ele naturii, iar cadrul conceptual constituit de aceast comparatie a fost conservat fie c stiintele naturii au fost considerate ca ideal epistemic pentru stiintele sociale, fie, dimpotriv, ca antitez a lor 3. n formularea relatiei dintre stiintele sociale si cele ale naturii axul central a fost considerat adesea metoda stiintific. Naturalismul a invocat argumentul unittii metodei, iar anti-naturalismul a sustinut disocierea metodelor 4. Cercetrile actuale evidentiaz faptul c formele explicatiei sociale (incluznd si modalittile interpretrii) snt, n realitate, mai variate dect rezult din opozitia traditional explicatientelegere. 5. Un mod de a reevalua distinctia dintre explicatie si ntelegere este acela de a le considera pe ambele ca descrieri, dar n timp ce explicatia ofer o descriere slab (thin), ntelegerea furnizeaz o descriere bogat (thick).

III.

FUNDAMENTE ONTOLOGICE ALE STIINTELOR SOCIALE

III.1. Stiintele sociale si ontologia socialuluiStiintele sociale snt acele discipline intelectuale care au ca obiect de studiu lumea social sau realitatea social. n aceast definitie stiintele sociale snt caracterizate prin determinarea lor ontologic.

Ontologie - ntelegem o teorie cu privire la existent. Mai general, orice cunoastere despre existent poate finumit ontologic. n acest sens snt ontologice nu numai conceptiile filosofice sau stiintifice despre realitate, dar si conceptiile sau teoriile actorilor sociali despre lumea n care triesc. Problemele ontologice ale stiintelor sociale snt identificabile prin ntrebrile referitoare la realitatea social: Ce este lumea social? sau: Cum este lumea social? Sau: Ce entitti constituie lumea social? Asemenea ntrebri implic presupozitia existentei unei forme de fiintare numit viat social sau lume social si vizeaz identificarea prin cunoastere a determinrilor sale specifice.

III.1.1. Realitate si cunoastere

n sintagma cunoastere a existentei, ca definitie a onto-logiei, existenta apare ca obiect al cunoasterii si de aceea pare firesc s ne gndim c obiectul, adic realitatea, precede cunoasterea sa ( n sensul c pentru a se realiza cunoasterea unui obiect trebuie s existe, mai nti, obiectul ca atare). Dac acceptm aceast judecat ca premis, din ea pot fi derivate logic unele consecinte importante cu privire la relatia dintre existent si cunoastere, precum: a) realitatea exist independent de cunoastere b) existenta determin continutul cunoasterii c) realitatea constituie criteriul de verificare a valorii de adevr a cunoasterii

Conceptiile care sustin asemenea teze snt numite realiste. Pe de alt parte, n relatia sa cu realitatea, cunoasterea nu este pur si simplu ca o oglind. De fapt, cunoasterea decupeaz ntotdeauna din sfera realittii obiectul cunoscut. n acest sens, ceea ce este considerat ca realitate este determinat de cunoasterea sa. Am putea spune c, de aceast dat, cunoasterea precede existenta (ca obiect al cunoasterii), iar realitatea apare ca un produs al cunoasterii. Din aceast judecat pot fi derivate, de asemenea, consecinte logice la fel de importante, precum: a) existenta (ca obiect al cunoasterii) este dependent de cunoastere; b) ceea ce exist din perspectiva cunoasterii este determinat de perspetiva cunoasterii; c) criteriile de relevant ale existentei ca obiect al cunoasterii snt constituite de semnificatiile ce-i snt atribuite prin cunoasterea sa. Conceptiile n care snt sustinute asemenea teze erau numite, n traditia filosofic, idealiste, ntruct afirm primatul ideii, adic al cunoasterii, asupra realittii. Astzi denumiri mai frecvent folosite desi nu ntru totul echivalente snt cele precum constructivism (denumire care retine ideea c realitatea este construit, n semnificatiile sale pentru noi, prin cunoastere) sau relativism ( denumire ce trebuie nteleas n sensul c realitatea sau, mai exact, ceea ce se consider ca real este relativ la ideile sau conceptiile despre realitate ). Cele dou conceptii realist si relativist au ca fundament presupozitii ontologice diferite, iar disputa dintre ele se regseste n stiintele sociale sub forma unei dileme fundamentale, pe care am ntlnit-o deja discutnd despre opozitia dintre pozitivism si hermeneutic, si anume: i) cercetturul social trebuie s vizeze cunoasterea unei realitti sociale obiective, care exist independent de constiinta actorilor sociali (pozitia pozitivist) ii) ntruct lumea social este constituit din semnificatii (credinte, scopuri, intentii, valori), cercettorul social trebuie s studieze ntelegerea subiectiv pe care o au actorii sociali despre propria lor lume (pozitia hermeneutic).

III.1.2. Autonomia lumii socialeAnaliznd conceptiile naturaliste si anti-naturaliste am remarcat c n viziunile lor despre unitatea sau, dimpotriv, despre diferenta metodelor/stiintelor erau implicate de asemenea presupozitii ontologice cu privire la relatia dintre lumea social si lumea naturii: i) Teza monismului metodologic sustinut de epistemologia naturalist era corelat, cel putin implicit, cu aceea a unui monism ontologic, conform creia lumea social nu este n esent diferit de lumea naturii si tocmai de aceea ea poate fi cercetat de o stiint construit dup tipar unic. n conceptia lui J.S.Mill, de exemplu, monismul ontologic era afirmat explicit prin ideea c stiintele sociale investigheaz si ele natura, n ipostaza naturii umane, cu legi la fel de fixe ca si cele ale naturii propriu-zise. ii) Dimpotriv, dualismului metodologic i este corelat teza ontologic a diferentei de esent dintre lumea social si lumea naturii si tocmai pe baza argumentelor ontologice despre specificul lumii umane erau sustinute disocierea metodelor si antiteza dintre cele dou tipuri de stiinte. Argumentele ontologice invocate n acest sens se refereau la o serie de fapte considerate definitorii pentru realitatea social: a) faptul c lumea social este popular de oameni care au voint, scopuri si intentii, ceea ce face ca actiunile lor s nu fie explicabile dup legile cauzale ale miscrii corpurilor fizice;

b) faptul c n timp ce lumea natural este guvernat de legi, viata social se desfsoar dup reguli instituite de actorii sociali ,iar aceste reguli snt variabile n diferite contexte sociale, culturale si istorice; c) faptul c lumea social este o lume construit din semnificatiile pe care oamenii le atribuie actiunilor, practicilor si institutiilor si, deci, ntelegerea acestei lumi presupune ntelegerea reprezentrilor subiective ale actorilor sociali. Asemenea argumente ontologice afirmau autonomia lumii sociale.

III.1.3. Conceptii ale ontologiei socialuluiDincolo de distinctia ontologic dintre lumea social si lumea naturii, ntrebrile privind ontologia socialului se refer la componentele lumii sociale: n ce const lumea social? Ce entitti o populeaz? Care este natura acestor entitti? etc. Rspunsurile la asemenea ntrebri relev faptul c lumea social este o realitate complex, cu multiple dimensiuni. ntelegem acest lucru dac analizm din ce perspective putem descrie societatea. ntr-o descriere curent, societatea este caracterizat ca un ansamblu organizat de indivizi, uniti ntre ei prin relatii de interdependent. Chiar si o asemenea descriere simpl indic mai multe componente ale realittii sociale:1. indivizii din care snt formate societtile, cci, evident, nu pot exista societti fr indivizi 2. relatiile dintre indivizi 3. forma organizat a indivizilor si a relatiilor dintre ei.

Alte descrieri relev faptul c societatea cuprinde, pe lng ndivizi si relatiile lor, activittile care o sustin de natur economic, politic, juridic, cultural etc., precum si rezultatele acestor activitti: bunuri, valori, norme, institutii. Practicile sociale, precum si rezultatele lor se constituie si functioneaz ca structuri specifice organizrii sociale. Dup unii sociologi, societatea, n ansamblul su, poate fi privit ca o structur social, adic un ansamblu al institutiilor care constituie fondul dat, pe care se cldesc actiunile sociale. n ciuda acestei complexitti a realittii sociale, problema fundamentelor ontologice ale teoriilor sociale a fost adesea redus la antinomia a dou conceptii cu privire la realitatea social, denumite individualism si, respectiv,holism. O asemenea viziune, care afirm c lumea social const n indivizii care o compun, este numit individualism ontologic. O asemenea pozitie, care sustine c exist entitti sociale autonome si ireductibile, considerate ca ntreguri care snt mai mult dect suma prtilor, este numit holism ontologic. Holism Ontologic Lumea sociala constituie o realitate compusa din suma indivizilor Pentru a cunoaste lumea sociala trebuie pornit de la structuri sociale Individualism Lumea sociala este alcatuita din indivizi, cu actiunile si pasiunile lor Pentru a cunoaste lumea sociala trebuie pornit de la indivizi

Epistemologic

III.4. Niveluri de analiz a ontologiei socialuluiPentru a arta c nu exist o opozitie simpl ntre holism si individualism, M. Hollis sustine teoria nivelurilor de analiz, artnd c unitatea de analiz poate fi constituit fie de organizatii, fie de indivizi. De exemplu, unii economisti privesc firmele ca organizatii, care caut s se individualizeze ca o entitate social de sine stttoare, altii consider c ele trebuie ntelese numai prin indivizii care le compun. Ambele perspective snt justificabile dac avem n vedere c ele vizeaz niveluri diferite de analiz. Distingem 4 niveluri de analiz ale ontologiei sociale. Analiza social poate viza: 1. Nivelul indivizilor (ca fiinte sociale) sau al actiunilor/interactiunilor individuale; 2. Nivelul institutiilor, practicilor si normelor sociale; 3. Nivelul sistemelor de institutii, practici si norme sociale, diferentiate functional si structural n cadrul unei societti; 4. Nivelul sistemului de sisteme sau sistemul social global, care integreaz sistemele activittilor si institutiilor sociale diferentiate n cadrul societtii.

III.

PARADIGME ALE STIINTELOR SOCIALE

IV.1. Fundamente epistemologice si paradigme stiintifice Fundamente epistemologice - ntelegem acele elemente constitutive unei discipline intelectuale care i conferstatut de stiint (episteme). ntre aceste elemente un rol important l au, asa cum am vzut, cele care tin de metoda stiintific - nteleas fie ntr-un sens restrns ( ca tehnici de cercetare propriu-zis), fientr-un sens general ( cuprinznd si modele de explicatie sau ntelegere, proceduri de validare a rezultatelor cercetrii etc.).

Metoda stiintific - a fost identificat cu capacitatea unei stiinte de a explica, a ntelege sau a descrie

fenomenele studiate si, ca atare, metoda a fost considerat trstura definitorie a stiintei si criteriul su de demarcatie fat de alte forme ale cunoasterii. Dar metoda, care este n fond, cale a cunoasterii, nu se identific n ntregime cu cunoasterea, iar fundamentele metodologice nu snt singurele fundamente ale stiintei. Dac metoda este un mijloc al cunoasterii, cunoasterea trebuie nteleas de asemenea prin scopul pe care l vizeaz, ca si prin structurile elaborate n vederea realizrii scopului respectiv.

Fundamente ontologice in care scopul stiintei este cunoasterea lumii. Cunoastere de fond - structurile elaborate n procesul cunoasterii stiintifice ce iau forma specific a conceptiilorsau teoriilor stiintifice, care se constituie ele nsele ca fundamente ale cunoasterii viitoare

Paradigma - ansamblu al angajamentelor ontologice, metodologice, conceptuale si instrumentale mprtsite ncomun de membrii unei comunitti stiintifice ca baz a activittii lor de cercetare. ( Kuhn )

Dac avem n vedere elementele descrise de Kuhn, constatm c notiunea de paradigm se refer la fundamentele epistemologice ale unei stiinte. Mentionm, de asemenea, c Th.Kuhn a considerat c adoptarea unei singure paradigme care s orienteze stiinta normal reprezint semnul intrrii unei stiinte n stadiul su de maturitate si c, dup teoria sa, doar stiintele naturii au atins acest stadiu, fiind propriu-zis paradigmatice, n timp ce stiintele sociale, n care ntlnim, simultan, mai multe teorii rivale, s-ar afla n stadiul pre-paradigmatic. Aceasta nseamn c nu orice teorie poate fi numit paradigm, dar c, dintre teoriile rivale, cele mai bine conturate pot avea statut de candidat la paradigm. O asemenea acceptie a permis ca folosirea termenului s se extind cat denumire a celor mai influente conceptii dintr-un domeniu stiintific, presupunnd eventual c acestea aspir s devin matrice disciplinar pentru o comunitate de practicieni, la fel ca o paradigm stiintific n sensul conceptului definit de Kuhn.

Primul motiv reiese din definitia paradigmei ca ansamblu de angajamente teoretice, metodologice, ontologice. O analiz paradigmatic va ncerca s identifice asemenea angajamente ca fiind caracteristice unor conceptii, diferentiindu-le de altele. n acest sens, paradigma este un instrument analitic. In al doilea rnd, analiza paradigmelor stiintelor sociale poate urmri evolutia lor istoric, artnd cum s-au structurat diferite conceptii prin schimbri semnificative la nivelul fundamentelor lor epistemologice. n acest sens, snt cercetate paradigmele traditionale precum paradigma pozitivist, paradigma hermeneutic (interpretativ), paradigma evolutionist, paradigma structuralist, precum si cele considerate mai recente, precum paradigma constructivismului social, paradigma interactionalismului simbolic, paradigma postempirist, paradigma feminist, paradigma post-modern. Privit sub acest aspect, analiza paradigmatic este o modalitatea a reconstructiei istorice. n al treilea rnd, analiza paradigmelor gndirii sociale ne ajut s ntelegem situatia pluralittii teoriilor rivale n stiintele sociale. Kuhn o considera ca un semn al imaturittii lor, dar el era astfel influentat de comparatia cu stiintele naturii. n stiintele sociale pluralitatea teoriilor este, mai degrab, un semn de maturitate, avnd n vedere interesele de cunoastere, orientarea valoric si proiectele practice implicate n teorii, care exprim pozitii sociale, contexte culturale si traditii istorice diferite. n al patrulea rand, analiza paradigmelor stiintelor sociale poate avea si un rol prospectiv, de identificare a modurilor n care,stiinta social se regndeste pe sine sau este regndit din perspectiva noilor probleme sociale.

IV.2. Matricea tipurilor de gndire (Martin Hollis)M.Hollis si propune o analiz a tipurilor de gndire care stau la baza diferitelor conceptii ale stiintelor sociale printr-o sistematizare ce ia n considerare dou dimensiuni ale fundamentelor lor, si anume cea ontologic si cea metodologic. Autorul construieste o matrice bidimensional, plasnd pe cele dou axe: 1) opozitia ontologic traditional holism vs. individualism 2) opozitia metodologic traditional explicatie vs. ntelegere

Explicatie

Intelegere

Holism

Sisteme Agenti

Jocuri Actori

Individualism

1.

Abordare holist-explicativa tipul de gandire care poate fi identificat prin conceptul cheie sisteme

A. Teza ontologica societatile sau institutiile sociale sunt sisteme, adica intreguri care au proprietati diferite

decat cele ale partilor component ( indivizii ) sau decat cele ale insumarii lor B. Teza epistemologica explicarea faptelor sociale trebuie sa aiba in vedere in primul rand caracteristicile sistemice, functionale si structural ale ansamblurilor sociale in care sunt integrati indivizii1.

Abordare individualism-explicativa tipul de gandire identificat prin conceptual cheie agenti

A. Teza ontologic individualist sustine c nu exist dect indivizi si actiuni B. Teza epistemologic afirm c pentru a explica faptele sociale trebuie s avem n vedere indivizii umani, cu

dorinte, intentii si opinii care determin modurile n care ei actioneaz si interactioneaz.

Teoria alegerii rationale porneste de la situatia (ideal-tipic) a unui agent ce ar actiona singur ntr-un mediuindependent. Pentru analiza alegerilor strategice a fost dezvoltat teoria jocurilor.1.

Abordare holist-interpretativa tipul de gandire identificat prin conceptual cheie jocuri

A. Teza ontologic se refer la faptul c lumea social este alctuit din practici sau , n sens metaforic, din

jocuri, adic din forme de activitate ( ca forme de viat), guvernate de reguli sau norme B. Teza epistemologic se refer la faptul c lumea social trebuie nteleas in interior, descifrnd semnificatiile pe care actorii sociali le acord actiunilor si institutiilor sociale1.

Abordare individualism-interpretativa tipul de gandire identificat prin conceptual cheie actori

A. O ontologie a relatiilor sociale configurate prin asteptri reciproce, legate de roluri si norme B. O viziune metodologic ncercnd s combine ntelegerea semnificatiilor actiunii, dar si ntelegerea

motivelor drept cauze ale actiunilorC. O perspectiv epistemologic cutnd s depseasc dificulttile corelatiei dintre cunoasterea actiunii si

ntelegerea adecvat a semnificatiei sale.