Formarea constiintei istorice

Definirea problemei:Incepand cu secolul al XVII-lea, destinul culturii romanesti nu mai tine exclusiv de viata religioasa si de activitatea mitropolitilor,a preotilor sau a calugarilor. Atat in Moldova, cat si in Muntenia, actul de cultura inceteaza a mai fi concentrat exclusiv in jurul manastirilor si bisericilor. Prin influenta ideilor umaniste, boieri luminati incearca sa recupereze trecutul istoric, pentru a nu fi inecat in uitare. In operele lor istoriografice,ei vor demonstra, pentru prima data, ideea unitatii de neam si de limba a romanilor. Temele fundamentale abordate de cronicari:Temele fundamentale abordate de cronicari care au contribuit la formarea constiintei noastre istorice sunt:originea latinacomuna a tuturorromanilor, latinitatea limbii romane, formarea continuitatii poporuluiroman n acestspatiu geografic. Cronicarii moldoveni scriu Letopisetul Tarii Moldovei, continuand scrierea de unde a parasit-o predecesorul. Motivul pentru careconsemneaza evenimentele este cunoasterea istoriei. Liniile de cercetare abordate de cronicari au datun impuls formarii constiintei identitare i au contribuit la impunerea limbii nationale ca limba de cultura. Formarea cazului:Cazul pune in relatie fenomenul de formare a constiinei istorice a romanilor cu cel de dezvolare a formelor de exprimare, respectiv a literaturii romane.Viata oricarei comunitati este organizata in jurul unor constelatii mitice. Fiecare natiune isi are propria mitologie istorica. Nimic nu lamureste mai bine prezentul si caile alese spre viitor decat modul cum o societate intelege sa-si asume trecutul (Lucian Boia, Istorie si mit in constiinta romaneasca) Dimensiunea glorioasa a istoriei:Formarea constiintei istorice a romanilor incepe sa se contureze odata cu consemnarea prezentului si a trecutului, mai ales a acelor evenimente de cumpara prin care trece comunitatea.Cuvantul istorie are doua semnificatii distincte, pe care publicul larg, dar si multi profesionisti tind foarte adesea a le confunda. Istoria defineste, in acelasi timp, ceea ce s-a petrecut cu adevarat si reconstituirea a ceea ce s-a petrecut, cu alte cuvinte, trecutul in desfasurarea sa obiectiva si discursul despre trecut.[]Ceea ce numim indeobste istorie este discursul nostru despre istorie, este imaginea, inevitabil incompleta, simplificata si deformata a trecutului, pe care prezentul o recompune fara incetare(Lucian Boia,Istorie si mit in constiinta romaneasca) Descrierea si analiza cazului:In veacul al XVII-lea si-a facut aparitia in tarile romane un nou tip de carturar,instruit,iubitor de cultura, cunoscator al mai multor limbi, calatorit prin tari straine, nu rareori investit cu functii importante in stat. Cei care i-au dat expresie ai fost cornicarii moldoveni si munteni.In epoca feudala, cronicarii romani, in cazul cand nu erau clerici,deprindeau inca din copilarie, odata cu manuirea penei de scris, si folosirea spadei, a arcului si a buzduganului; orele de studiu alternau cu cele de calarie si exercitii militare. Intelectualul roman din trecut, curtean si el ca atatia dintre marii scriitori si artisti ai Occidentului, nu cunostea deliciile vietii tihnite, iar rangurile ce i se acordau erau intotdeauna insotite de reale si grave raspunderi(George Ivascu, Istoria literaturii romane)Primele noastre letopisete au fost redactate in limba slavona. Ele consemneaza istoria Moldovei de la intemeiere pana la inceputul secolului al XV-lea. Cele mai cunoscute si valoroase, din punct de vedere artistic, sunt letopisetele cronicarilor moldoveni Grigore Ureche,Miron Costin si Ion Neculce, scrise in limba romana.In Muntenia, letopisetele au fost realizate, in general, din indemnul unor mari familii boieresti, aflate intr-o continua disputa pentru dobandirea si pastrarea puterii.Istoriografia romaneasca inceputa prin opera lui Grigore Ureche a fost continuata de Miron Costin, carturar cu o vasta cultura si fin diplomat. Miron Costin prezinta in Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda incoace evenimente petrecute dupa 1595, anul in care se oprise cronica lui Ureche si pana in 1661. Concluzii:Cronicarii moldoveni si munteni au pus bazele procesului de constituire a istoriografiei romanesti, care va face posibila aparitia in epoca pasoptista a primilor istorici romani in acceptia moderna a termenului: Mihail Kogalniceanu si Nicolae Balcescu.Opera cronicarilor este stiintifica prin continut, dar literara prin forma. Importanta cronicarilor consta pe de-o parte in ideile pe care le-au pus in circulatie, pe de alta parte in realizarea artistica a scriitorilor chiar daca unele idei s-au dovedit ulterior exagerari, liniile de cercetare abordate de cronicari au condus la dezvoltarea istoriografiei romanesti, au dat un impuls formarii constiintei istorice si au contribuit la impunerea limbii nationale ca limba de cultura.