Evenimente istorice tragice: foametea din anii 1946-1947 și deportările staliniste

Cauzele foametei din anii 1946-1947 este seceta din toamna anului ”46, dar mai mult politica dură a regimului sovietic – colectările obligatorii de cereale, în pofida condițiilor de secetă. În august numai în jud. Chișinău au fost înregistrate circa 5200 cazuri de distrofie, majoritatea de până la 16 ani. Conducerea moscovită a trimis pe A. Kosîghin, după care s-au acordat 6 mii tone de cereale, s-au înființat noi case pentru copii, cantine pentru 100 mii oameni, s-a dublat numărul locurilor de bolnavi în spitale, dar mortalitatea era în continuă creștere. În martie 1947 s-a ajuns la aprox 26000 mii de jertfe, înregistrându-se numeroase cazuri de canibalism. În urma foametei, deși nu au existat date fixe, se înregistrează 150- 200 mii de oameni morți din cauza foametei. Următorul eveniment tragic a fost deportarea din 6 iulie 1949. Aceasta a fost realizată de Consiliul de Miniștri al RSSM care au hotărât următoarele: elaborarea listelor de chiaburi, foști moșieri, mari comercianți, care trebuiau deportați și s-au adunat mai mult de 11 mii de familii, aveau să fie scutiți doar cei cu merite deosebite față de URSS; cei deportați puteau lua cu ei lucruri de valoare – 1,5 tone pentru f-e familie; confiscarea și utilizarea averii deportaților. Operațiunea respectivă se numea ”Sud”, motivele căreia sunt: lupta împotriva ”dușmanului poporului”, politica fricii, depopularea și deznaționalizarea. Scopul principal fusese obținut – instalarea fricii și accelerarea colectivizării, deoarece imediat după 6 iulie numărul cererilor de înscriere în colhoz, precum și colhozurile, a crescut semnificativ. Majoritatea celor deportați deportați locuiau în barăci, puteau fi supusi condițiilor de 1m pătrat per persoană, fără nici o mobilă. Obligația lor era să îndeplinească munca fizică la întreprinderi miniere, forestiere, la construcții etc. Mulți au fost ”onorați” cu medalii, diplome, cadouri… După ce erau eliberați ( dacă erau), majoritatea se întorcea la baștină. Desigur ei cereau întoarcerea proprietăților și averii, dar acestea fusesetransformatămfie în colhozuri, fie în instituții sociale. Parlamentul RM a adoptat la 8 dec 1992 Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice sovietice. Ceea ce însemna restabilirea drepturilor și compensarea în limitele posibilităților a deportaților și urmașilor acestora supuși condițiilor nefavorabile.