foaie de capat - arpmag.anpm.roarpmag.anpm.ro/upload/83541_sc golden energy cateasca srl.pdf ·...

Foaie de capat

Elaborator: S.C. APOMAR CONSULTING 2005 S.R.L. Pitesti, str. I.C. Bratianu nr. 49, bl. M1, sc. A, et.1, judet

Arges Certificat de Inregistrare emis de Ministerul Mediului si Padurilor la data de 17.11.2009

Societatea este inscrisa in Registrul National al Elaboratorilor de Studii pentru Protectia Mediului , pozitia 44/17.11.2009

Beneficiar: S.C. GOLDEN ENERGY CATEASCA S.R.L. Bucuresti, sectorul 3, Piata Alba Iulia, nr.1, Bl. H1, sc. S, et. 10, ap.185, J40/7545/2012, C.U.I RO30378033

Faza de proiectare: STUDIU DE EVALUARE ADECVATA “PUZ - Parc fotovoltaic si imprejmuire teren”, propus a fi amplasat in sat Cateasca, comuna Cateasca, judetul Arges Data elaborarii: octombrie 2012

Acest document este proprietatea S.C. Apomar Consulting 2005 S.R.L., poate

fi folosit in exclusivitate pentru scopul in care este in mod specific furnizat si nu poate fi reprodus, copiat, imprumutat sau intrebuintat integral sau partial, direct

sau indirect in alt scop, fara permisiunea prealabila a proprietarului, acordata

legal, in scris. Acest document intra sub incidenta legii 8/1996 privind drepturile de autor

Studiu de evaluare adecvata privind: “ PUZ - Parc fotovoltaic si imprejmuire teren”, propus a fi amplasat in sat Cateasca, comuna Cateasca, judetul Arges Bebeficiar: S.C. GOLDEN ENERGY CATEASCA S.R.L.

Proiectant: APOMAR CONSULTING 1

Studiu de evaluare adecvata privind

,, PUZ - Parc fotovoltaic si imprejmuire teren”, propus a fi amplasat in sat Cateasca, comuna Cateasca, judetul Arges

a) Informatii privind PP supus aprobarii

1. Informatii privind PP

1.1. Denumire: ,,PUZ - Parc fotovoltaic si imprejmuire teren”, propus a fi amplasat in sat Cateasca, comuna Cateasca, judetul Arges

Beneficiarul proiectului: S.C. GOLDEN ENERGY CATEASCA S.R.L., cu sediul in Bucuresti, sectorul 3, Piata Alba Iulia, nr. 1, Bl. H1, sc. S, et. 10, ap. 185, CUI RO30378033, este inregistrata la Registrul Comertului cu nr. J40/7545/2012. Proiectant: Birou Individual de Arhitectura Gabriela Eugenia Assenza, Pitesti sef proiect arh. Gabriela Assenza; colaboratori: topo SC Terra Cad Proiect SRL

Conform certificatului de inregistrare seria B, nr. 2614742, activitatea principala a societatii o constituie „Productia de energie electrica” – Cod CAEN 3511.

Numele persoanelor de contact: Administrator – TITU MINEL Office manager – TITU MINEL Responsabil pentru protectia mediului – TITU MINEL

1.2. Descrierea Suprafata totala de teren 54640,00 mp Suprafata ocupata de panouri 42800,00 mp Pe acest teren se doreste amplasarea unui parc fotovoltaic cu o putere de 2.4 kW si imprejmuirea terenului aferent. Proiectul consta in amplasarea unor panouri fotovoltaice care capteaza energia solara si o transforma in energie electrica. Toata energie produsa va fi furnizata in retea CEZ Distribuire. Caracteristicile tehnice ale investitiei propuse Tip panouri: TRINA PC05 - 245 Wp, 10 080 bucati Tip invertoare: SMC 10000TLRP, 210 bucati Tip transformatoare: Siemens, 2 buc x 1250 KVA Unghiul de montaj - 33 grade



1.3. Obiective:

Obiectivul strategic: Planul consta in construirea unui parc energetic fotovoltaic cu o putere

de 2,4 MW, care captează energia solara si o transforma in energie electrica.

Oportunitati ale implementarii planului, constau cel putin in:

- amplasarea terenului fata de drumul de acces; - existenta liniei de joasa tensiune–LEA 20 KV, in partea centrala a terenului (linia

electrica se afla in proprietatea companiei de electricitate); - gradul ridicat de însorire al terenului.

Pe teritoriul comunei Cateasca nu exista surse proprii de producere a energiei electrice. Consiliul local al comunei Cateasca, in programul de dezvoltare al localitatilor, prevede zone pentru unitati industriale/depozitare si au ca prioritate sprijinirea activitatilor care nu produc nici un fel de poluare.

1.4. Informatii privind productia care se va realiza Putere parc fotovoltaic – 2,4 MWh; Numar panouri ≈ 10200; Tip panouri folosite – module monocristaline de siliciu, care nu reflecta razele solare.

2. Localizarea geografica

S.C. Golden Energy Cateasca S.R.L. va realiza un parc energetic fotovoltaic, camp de panouri fotovoltaice, care se vor lega intre ele si care sunt desfasurate pe teritoriul administrativ al comunei Cateasca. Terenul are o suprafata totala de 54640,00 mp si se compune din trei loturi amplasate intre DJ 702G si zavoiul raului Arges, conform:

- contract de vanzare cumparare ,incheiere de autentificare nr. 2889/26.09.2012 de BNP

Didea Cornelia Narcisa, pentru suprafata de 15340 mp, tarlaua 22, parcela 251; - contract de vanzare cumparare, incheiere autentificare nr. 2890/26.09.2012, BNP Didea

Cornelia Narcisa, pentru suprafatele de: 12500 mp, tarlaua 22, parcela A251 si 26800 mp, tarlaua 22, parcela 251.

Terenul se afla in extravilanul comunei Cateasca, intre DJ 702G si zavoi rau Arges si are urmatoarele vecinatati:

- V – proprietar Chiocomban Mircea; - E – proprietar Pandele Bogdan si Sandulescu Cristina; - N – zavoi si padure Cateasca; - S – DJ 702 G.

Folosinta actuala-teren agricol nelucrat. Accesele carosabile si pietonale la teren sunt din drumul judetean, pe latura sud a proprietatii ce face legatura cu orasul Pitesti si comuna Leordeni. Terenul este amplasat pe o zona cu panta naturala de la est la vest. In incinta studiata lipseste orice organizare a circulatiei.



Amplasamentul viitorului parc fotovoltaic

Încadrarea în teritoriu a amplasamentului vizat de dezvoltarea planului

Coordonatele STERO 70 ale amplasamen tului propus:

Nr. pct.

Coordonate pct. de contur Lungimi laturi D (i, i+1) X[m] Y[m]

1 365166.231 503057.378 420.095

2 365481.496 503335.025 30.728

3 365489.510 503364.690 14.765

4 365486.290 503379.100 20.993

5 365468.330 503389.970 15.880

6 365452.500 503391.230 34.365

7 365418.370 503387.220 11.897

8 365411.370 503396.840 38.936

9 365388.470 503428.330 0.993

10 365387.584 503428.778 383.764

11 365099.779 503174.921 40.562

12 365119.740 503139.610 31.776

13 365135.380 503111.950 62.689

S (1) = 54639 mp P = 1107.444 m




Incadrarea amplasamentului fata de Lacurile de acumulare de pe Arges Amplasamentul proiectului „Parc fotovoltaic si imprejmuire teren”, propus a fi amplasat in comuna Cateasca, sat Cateasca, judetul Arges, se află in vecinatatea sitului Natura 2000 ROSPA0062 Lacurile de acumulare de pe Arges.

Pozitionarea terenului fata de zona de SPA Lacurile de acumulare de pe Arges




3. Modificari fizice ce decurg din PP Singurele modificari fizice ce decurg din aplicarea prezentului amenajament se refera la modificarea structurii covorului vegetal. Panourile vor fi amplasate pe suporti care vor permite cresterea vegetatiei. La nivelul solului, se vor amenaja alei pietruite pentru acces si canale pluviale pentru colectarea apelor. 4. Resure naturale necesare implementarii PP Resursa naturala, necesara implementarii planului, este reprezentata de suprafata solului pe care se va instala parcul energetic fotovoltaic. Suprafata totala vizata de implementarea planului este de 5,46 ha. Implementarea proiectului pentru care se dezvolta planul nu necesita preluare de apa pe durata executiei lucrarilor sau in perioada de operare. De asemenea, nu va fi necesar consum de gaze naturale. 5. Resursele naturale ce vor fi exploatate Resursele naturale care se vor exploata vor fi reprezentate de energia solara, care se va capta prin panourile fotovoltaice si suprafaţa solului pe care se va instala parcul energetic fotovoltaic. Suprafata totala vizata de implementarea planului este de 5,46 ha. Avantajele sistemelor bazate pe energie regenerabila solara sunt urmatoarele: - Sursă de energie gratuita, inepuizabilă şi infinit regenerabila-reduce riscurile asociate preţurilor volatile ale combustibililor fosili; - Energie curata, care ajută la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră; - Nu există poluare în timpul funcţionării. Nu sunt emisii de gaze, deşeuri, risc de accidente fizice;



- Modularitate - dimensiunea instalaţiei poate fi ajustată cu uşurinţă, în conformitate cu nevoile şi resursele disponibile. Echipamentul de producţie poate fi instalat în apropierea locului de consum, evitându-se astfel pierderile de electricitate datorate distribuţiei şi transportului; - Durabilitate – grad de degradare scazut in timp, durata medie de utilizare de 25 – 30 ani; - Intretinere facila – activitaţile, costurile de întreţinere şi reparaţii sunt minime, deoarece nu există părţi în mişcare. Aspecte privind politica UE în domeniul promovării utilizării resurselor regenerabile de energie În martie 2007, Uniunea Europeană a adoptat o noua politică în ceea ce priveşte energia regenerabilă, fixând ca ţintă obţinerea a minim 20% din necesarul energetic UE din surse regenerabile, pana în anul 2020. Pentru a atinge această ţintă, Comisia Europeană a elaborat o serie de noi directive ce vizează atât industria energetică cat şi regimul construcţiilor publice şi private. În acest sens, obiectivele politicii energetice europene vizează, printre altele, producerea a minim 20% din necesarul de energie prin folosirea de resurse regenerabile. La nivel global, UE deţine prima poziţie în ceea ce priveşte utilizarea energiei solare, asigurând 65% din producţia globală de energie de acest tip. Totuşi, trebuie sa ţinem cont de faptul ca la nivel global mai puţin de 1% din energia folosită este de provenienţa solară, în special datorită costurilor mai ridicate şi a naturii sale intermitente, comparativ cu energia convenţională. Dintre tarile UE, Germania şi Spania sunt cele mai avansate în dezvoltarea şi utilizarea energiei solare. Aceste ţări au investit masiv în dezvoltarea tehnologiilor solare şi au implementat un sistem de subvenţii publice pentru stimularea producătorilor de energie solară. Spre exemplu, Germania subvenţionează energia solară, plătind pentru aceasta un preţ mai mare decât preţul de comercializare pe piaţă. Aceasta politică se aplică inclusiv producătorilor domestici, care, prin instalarea de panouri fotovoltaice, produc un surplus de energie ce este apoi direcţionat către reţeaua energetică naţională.

Totuşi, datorită inovaţiilor tehnologice şi dezvoltării de „ferme solare”, costul de producţie a energiei solare a scăzut substanţial, apreciindu-se ca pana în 2030 energia solară va reprezenta 7% din consumul energetic global.

România a fost printre primele ţări candidate la Uniunea Europeana care a transpus în legislatia proprie prevederile Directivei 2001/77/CE: - HG Nr. 1479 din 25 noiembrie 2009, pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie, cu modificarile si completarile ulterioare; - HG Nr. 1069 din 5 septembrie 2007, privind aprobarea Strategiei energetice a României pentru perioada 2007 – 2020. Aspecte privind avantajele utilizării radiaţiei solare ca resursă regenerabilă de energie Soarele este o sursa imensa de energie. Energia transmisa de acesta provine dintr-un lant de reactii de fusiune nucleara. Aceste reactii creaza o radiatie cu o putere de 66 milioane de W/mp la suprafata soarelui. Trecand prin atmosfera Pamantului, o parte a radiatiei solare este absorbita, incalzind aerul, o alta parte este imprastiata de moleculele aerului, vaporii de apa, pulberile din atmosfera (constituind radiatia solara difuza), dar cea mai mare parte ajunge pe suprafata Pamantului (constituind radiatia solara directa). Atmosfera reflecta aproximativ 30% si absoarbe 20% din radiatia solara; astfel, pe suprafata solului ajung doar 50% din ea. La atingerea suprafetei pamantului, aceasta radiatie are o putere de numai 1000



W/mp. Chiar si asa, aceasta cantitate este de 170 de milioane de ori mai mare decat productivitatea celor mai mari centrale. Cantitatea de energie radianta transmisa de soare variaza in spatiu si timp (odata cu schimbarea anotimpurilor). Cantitatea de energie captata la orice locatie data depinde de unghiul de elevatie (α) si de unghiul de azimut (Φ) din acel loc si din acel moment. Intensitatea radiatiei solare este cantitatea de radiatie solara ce cade pe o anumita suprafata terestra, in decursul unei perioade de timp si se determina cu ajutorul pirheliometrelor si a radiometrelor. Spectrul si intensitatea radiatiei solare difuze depind de natura particulelor intalnite. Cand atmosfera este curata, sunt imprastiate indeosebi radiatiile cu lungimi de unda mici, ceea ce explica albastrul cerului. Intensitatea radiatiei solare directe depinde de starea atmosferei si de pozitia pe glob, avand variatii zilnice si anuale in functie de miscarea globului terestru, aceasta fiind cauza modificărilor de temperatura de la zi la noapte si de la un anotimp la altul. Energia solara este inepuizabila si este ecologica. Captarea energiei solare nu este poluanta si nu are efecte nocive asupra atmosferei, dovedindu-se a fi o solutie foarte buna la problema energetica globala. UE s-a angajat sa lupte impotriva schimbarilor climatice, ratificand in acest sens Protocolul de la Kyoto şi angajandu-se sa reduca emisiile anuale de gaze cu efect de sera. In contextul actual, caracterizat de cresterea alarmanta a poluarii cauzate de producerea energiei din arderea combustibililor fosili, devine din ce in ce mai importanta reducerea dependentei de acesti combustibili. Utilizarea resurselor regenerabile se adresează nu numai producerii de energie, dar, prin modul particular de generare, reformuleaza şi modelul de dezvoltare, prin descentralizarea resurselor.

Radiaţia solară şi potenţialul de energie electrică fotovoltaică pentru România

(sursa informaţiei: PVGIS, 2008)

Amplasarea in teren a panourilor fotovoltaice respecta anumite reguli pentru a se obtine un randament maxim. In elaborarea schemei de amplasament se tine cont de caracteristicile terenului, orientarea geografica a acestuia si alti factori (drumuri, linii electrice, etc). În mod ideal, panourile ar trebui să fie orientate sudic, la un unghi de înclinare aproximativ egal cu



unghiul de latitudine, deşi ele vor funcţiona si atunci când sunt montate orizontal (de fapt, in zile innorate acesta pozitionare este mai buna, intrucat lumina este difuză şi reflectată). Un unghi de înclinare mai mare va spori randamentul în timpul lunilor de iarna, în detrimentul unui randament mai redus în timpul verii. Cea mai buna solutie, care nu presupune costuri ridicate sau efort, o constituie un sistem simplu în cadrul caruia unghiul poate fi modificat manual de două ori pe an (primăvara şi toamna).

Energia solara fotovoltaica este apreciata ca fiind una dintre sursele cele mai promitatoare de energie in viitor. Nu doar razele soarelui sunt o sursa de energie regenerabila, ele sunt complet libere si disponibile. Energia solara este curata, nelimitata si nu produce emisii. Ea nu ofera poluarea apei sau a aerului si este complet silentioasa. Este capabila sa furnizeze putere consistenta pentru uz rezidential sau comercial si tehnologia utilizata pentru a produce sisteme moderne fotovoltaice, a devenit mai buna, mai rentabila si este mai usor accesibila decat pana acum. In lumea de astazi, unde noile surse de energie sunt intotdeauna cautate, viitorul energiei solare fotovoltaice nu a fost niciodata mai luminos.

6. Emisii de deseuri generate de PP În perioada de dezvoltare a investitiei nu se vor înregistra emisii şi deşeuri. Acest aspect va fi tratat corespunzător la faza de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectul „Parc energetic fotovoltaic”. Având în vedere tipul proiectului, este evident faptul că în perioada de construcţie şi de operare nu se vor înregistra emisii, iar gestiunea deşeurilor nu va ridica probleme de mediu.

Prin implementarea amenajamentului propus de titular pot rezulta emisii de poluanti in aer, in limite admisibile, in perioada de realizare a parcului energetic. Aceste emisii, dupa sursa lor, pot fi: -emisii din surse mobile (oxid de carbon, oxizi de azot, oxizi de sulf, pulberi, poluanti organici persistenti) de la mijloacele de transport. Cantitatea de gaze esapate este in concordanta cu tipul si numarul mijloacelor de transport, dar si cu durata de functionare a acestora.

Avand in vedere insa ca aceste lucrari nu se vor desfasura simultan la toate panourile fotovoltaice, se preconizeaza ca nu se vor inregistra depasiri ale concentratiilor maxim admise pentru poluantii relevanti.



Masuri de reducere a impactului In activitatile de construire a parcului (transport, montarea panourilor) nu se folosesc utilaje ale caror emisii de noxe sa duca la acumulari zonale, cu efecte asupra speciilor si habitatelor. Pentru diminuarea impactului asupra factorului de mediu aer se impun urmatoarele: -folosirea de utilaje si mijloace auto dotate cu motoare termice care sa respecte normele de poluare Euro 3 - Euro 5; -efectuarea la timp a reviziilor si reparatiilor; -etapizarea lucrarilor; -folosirea unui numar adecvat de utilaje si mijloace de transport, in raport cu lucrarile efectuate, in scopul evitarii supradimensionarii numerice a acestora; -evitarea functionarii in gol a motoarelor utilajelor si mijloacelor de transport. Zgomot si vibratii Zgomotul si vibratiile sunt generate de functionarea motoarelor, utilajelor si mijloacelor de transport auto. Datorita numarului redus al acestora, solutiilor constructive si al nivelului tehnic superior de dotare, nivelul zgomotului si vibratiilor va fi redus. Emisii in apa Vegetatia are un rol deosebit de important in protejarea solului si in reglarea debitelor de apa de suprafata si subterane, in special in perioadele cu cantitati semnificative de precipitatii. Terenurile pe care se va realiza investitia parc energetic fotovoltaic sunt terenuri cu folosinta curti constructii. Atat in perioada realizarii investitiei, pentru activitatile de transport, depozitare, montare panouri fotovoltaice, cat si in perioada functionarii parcului fotovoltaic, nu sunt necesare consumuri de apa. Apa potabila va fi asigurata din comert, la bidoane. Pentru necesitatile fiziologice ale salariatilor – muncitorilor – se vor monta WC –uri ecologice. Pot aparea pierderi accidentale de carburanti si lubrefianti ale utilajelor ce actioneaza in zona. Masuri de reducere a impactului In vedera diminuarii impactului asupra solului, se recomanda urmatoarele: - vidanjarea periodica a wc-urilor; - este interzisa alimentarea cu carburanti in zona de lucru, aceasta operatie se va face numai la pompa; - deseurile rezultate din activitate – (ambalaje – hartie, carton, folie, material plastic), se vor depozita corespunzator si se vor preda pentru valorificare. Fenomenul de eroziune O atentie deosebita trebuie acordata fenomenului de eroziune, datorat apelor de suprafata, ale caror fluctuatii se datoreaza extremelor date de viituri si secete, considerate riscuri naturale sau hazarde. In functie de intesitatea lor, aceste fenomene pot genera situatii deosebite, care pot afecta sistemele geografice. In aceste conditii, este important de a cunoaste aceste hazarde, atat ca efect, dar si ca probabilitate a producerii lor, in vedera optimizarii sitemelor de siguranta si de minimizare a efectelor. Prin realizarea investitiei parc fotovoltaic, suprafata va fi acoperita, in mare proportie, cu panouri solare; datorita modificarii vitezei de scurgere a apei pluviale, la nivelul solului, pot aparea siroiri, baltiri, degradari ale solului. Masuri de reducere a impactului Pentru diminuarea fenomenului de eroziune sunt necesare urmatoarele:

- inierbarea terenului din zona extremitatilor suprafetelor de panouri; - aleile de acces vor fi pietruite.



Deseuri In functie de etapele de implementare a proiectului, tipurile de deseuri rezultate pot fi:

-In faza de executie pot rezulta deseuri din grupa 20 (hartie si carton, deseuri biodegradabile de la bucatarii, materiale plastice), din grupa 13 (diferite tipuri de uleiuri si combustibil), din grupa 16 (anvelope, baterii); deseurile din ultimele doua grupe vor proveni numai din interventii accidentale la utilaje si mijloace de transport (situatii exceptionale, cand nu pot fi evitate lucrarile de reparatii). -In faza de functionare nu vor rezulta deseuri. Gestiunea deseurilor - Colectarea deseurilor se va face selectiv, in pubele amplasate pe o platforma de depozitare temporara, in incinta organizarii de santier. Acestea vor fi evacuate periodic de catre o societate autorizata sa preia aceste deseuri. Toate tipurile de deseuri vor fi colectate numai in cadrul oraganizarii de santier.

7. Cerinte legate de utilizarea terenului, necesare pentru executia PP (categoria de folosinta, suprafete ocupate permanent, suprafete ocupate temporar, de ex. drumul de acces, oganizarea de santier, etc.) Bilantul teritorial si indicii urbanistici propusi:

Suprafeta totala teren 54640,00mp .

Suprafata ocupata de panouri 42800,00mp.

P.O.T. = 78,33% C.U.T. = 0,78

10340,00

PROCENT %

1

PROPUSPROPUS

SUPRAFATA mp.

EXISTENT EXISTENT

0

BILANT TERITORIAL

100,00%

2

CAI COMUNICATIE

3

5

4

TROTUARE

0

00SPATII VERZI

TOTAL

21,58%0

UNITATI PASUNE

21500,00

CAROSABIL

SUPRAFATA AFECTATA

DE RETELE EDILITARE

54640,000

Suprafata ocupata de

panouri0 0

18,93%

00

0

54640,00

54640,00

42800,00

42800,00

78,33%

78,33%

1500,00 2,74%

2,74%1500,00 00

SUPRAFATA TOTALA TEREN

INTRAVILAN

EXTRAVILAN 0



8. Serviciile suplimentare solicitate de implementarea PP (dezafectarea/reamplasarea de conducte, linii de înaltă tensiune, etc., mijloacele de construcţie necesare), respectiv modalitatea în care accesarea acestor servicii suplimentare poate afecta integritatea ariei naturale de interes comunitar.

Incinta va fi imprejmuita cu gard transparent pe toate laturile. Inaltimea gardului va fi de maxim 2.50 m. Pentru realizarea accesului carosabil se va amenaja un acces carosabil de 7.00 m latime amplasat pe latura de sud a proprietatii. Racordurile la drumurile judetean se vor executa conform normelor specifice cu compozitia si rezistenta impusa de normativele in vigoare. In incinta se va realiza un acces carosabil ce va deservi statia de transformare propusa,spatii de parcare,spatii pentru manevre. Spatiile libere –in jurul retelei de 20 kV vor fi plantate cu gazon.

9. Durata construcţiei, funcţionării, dezafectării proiectului şi eşalonarea perioadei de implementare a PP, etc.

Perioada estimata de implementare a Planului Urbanistic Zonal „Parc fotovoltaic si imprejmuire teren”, este strans corelata cu perioada de obtinere a tuturor actelor de reglementare necesare aprobarii planului. Perioada de realizare a proiectului de parc fotovoltaic este de circa 6 luni pentru lucrarile de constructii - montaj. Materiile prime si materialele componente ale panourilor fotovoltaice sunt: sticla, PPE, aluminiu. Acestea sunt materiale reciclabile, care pot fi folosite dupa scoaterea din functiune a centralei fotovoltaice. Parcurile fotovoltaice au un grad de degradare scazut in timp, durata medie de utilizare fiind de 25 – 30 ani.

10. Activităţi care vor fi generate ca rezultat al implementării PP Se va urmari parcurgerea procedurii legale de intocmire a documentatiilor pe specialitati, pentru executarea utilitatilor, drumurilor, faza DTAC, PT, etc. La nivel de proiect, interventiile majore vor avea loc cu ocazia executarii montarii panourilor. Intrucat amplasamentele obiectivelor ce urmeaza a fi realizate in cadrul parcului se gasesc la proximitatea drumurilor de acces, realizarea proiectului nu reclama o retea noua. Functionarea parcului nu presupune activitate umana cu urmarire directa la fata locului. Urmarirea productiei si a bunei functionarii a parcului se va face prin intermediul mijloacelor de comunicare electronica, camerelor video de supraveghere. Modul de asigurare a utilitatilor

Strazi, alei, sistematizare verticala Situarea parcului fotovoltaic in vecinatatea comunei Cateasca ofera acces facil la viitorul

amplasament al panourilor fotovoltaice, pentru urmărirea in timp, intretinere si posibile interventii necesare.

Racordurile la drumul judetean se vor executa conform normelor specifice cu compozitia si rezistenta impusa de normativele in vigoare. In incinta se va realiza un acces carosabil ce va deservi statia de transformare propusa, spatii de parcare, spatii pentru manevre.

Spatiile libere – in jurul retelei de 20 kV se va planta iarba.



Transport Aducerea la fata locului a intregii cantitati de materiale, panouri, profile, se realizeaza rutier si presupune crearea de spatii de depozitare pe terenul viitorului parc fotovoltaic. Descarcarea din mijloacele auto se realizeaza cu utilaje specifice, sau manual, respectandu-se Normele de protectie a muncii specifice activitatilor de descarcare, manipulare si depozitare. Energie electrica

Linia electrica aeriena de 20 KV se afla in partea centrala a terenului. Se vor utiliza instalatiile proprii electrice de transformare, care vor asigura ulterior legarea

la reteaua electrica existenta. Implementarea planului necesitã racordarea parcului energetic fotovoltaic la linia de medie/

joasa tensiune (LEA 110/ 20 kV) , aflata in proprietatea S.C. Electrica S.A. Alimentarea cu apa Realizarea parcului nu necesita folosirea apei - parcul este autonom si nu va fi deservit de personal, iar spalarea panourilor se va realiza natural, prin precipitatii. Alimentarea cu apa tehnologica In cazul unei perioade prelungite de seceta, procesul de spalare a panourilor fotovoltaice, se va face doar o singura data pe durata vietii parcului solar (durata de viata a parcului este de 25-30 de ani). Se preconizeaza ca apa provenita din aceasta activitate va fi valorificata la irigarea zonelor verzi ale parcului. Canalizare Neavand deservire parcul nu necesita retea de canalizare si deversarea apelor uzate. Apele pluviale colectate de pe platforme(sunt conventional curate cf. STAS 1795/1987)vor fi directionate catre valea naturala ce se formeaza in centrul terenului. Gospodaria comunala

Amplasarea panourilor si inexistenta personalului fac putin posibila colectarea de deseuri. Se va amplasa totusi un spatiu special pentru depozitarea temporara a deseurilor, care vor fi containerizate si redistribuite in vederea reciclarii de catre diversi furnizori de servicii, pe baza de contracte. Este interzisa depozitarea deseurilor in spatii neamenajate corespunzator. Datorita masurilor constructive prevazute (insurubare in pamant), precum si datorita faptului ca vor exista spatii special amenajate pentru depozitarea temporara a fiecarui tip de deseu, se apreciaza ca posibilitatea de poluare a apei, aerului si solului este nula. Alimentarea cu energie termica

Nu este cazul. Alimentare cu gaze naturale

Nu este cazul.

11. Descrierea proceselor tehnologice ale proiectului

Suprafata teren 54640,00 mp

Suprafata ocupata de panouri 42800,00 mp.

Pe acest teren se doreste amplasarea unui parc fotovoltaic cu o putere de 2.4 kW si imprejmuirea terenului aferent. Se cere racordarea la reteaua de 20 kV si se propune realizarea unui trup intravilan pentru realizarea parcului fotovoltaic. In acest scop, s-a emis de catre Primaria Cateasca Certificatul



de Urbanism nr. 73/19.07.2012, prin care se solicita intocmirea unui PUZ pentru zona respectiva. Implementarea acestei noi tehnologii va asigura o sursa ieftina de energie neconventionala.

Proiectul consta in amplasarea unor panouri fotovoltaice care capteaza energia solara si o transforma in energie electrica. Energia solara este inepuiuzabila si ecologica, captarea ei nefiind poluanta. Toata energie produsa va fi furnizata in retea CEZ Distributie. Fata de limitele proprietatii se va pastra o distanta de minimum 2.00 m.. In partea centrala a terenului se afla o retea de alimentare cu energie electrica de 20 kV; fata de aceasta au fost distribuite panourile la 8.00 m distanta fata de cea mai indepartata linie. Aceasta va impune neamplasarea in zona centrala de panouri-ele se vor diviza in doua zone compacte ce vor urmari orientarea sud-vest.

Este interzisa amplasarea de constructii provizorii in afara celor de organizare de santier.

Se propune amplasarea constructiilor catre zona insorita, pastrand o aliniere catre strada de 5.00 m, fata de limita de proprietate. Catre drumul de exploatare propus spre modernizare se propune o distanta de 17,00 m intre fronturile stradale.

Pentru inlaturarea disfunctionalitatilor se vor realiza accese carosabile din DJ 702G si in zona centrala a terenului nu vor fi instalate panouri.

Din motive de siguranta si securitate, suprafetele vor fi imprejmuite. Caracteristicile tehnice ale investitiei propuse

Panouri: TRINA PC05 - 245 Wp, 10 080 bucati Invertoare: SMC 10000TLRP, 210 bucati

Transformatoare: Siemens, 2 buc x 1250KVA

Unghiul de montaj - 33 grade

Celulele solare convertesc lumina soarelui direct in energie electrica. Celulele sunt fabricate din materiale semiconductoare similare cu cele utilizate în computer la cipuri. Când lumina este absorbita de aceste materiale, energia solara este transformata intr-un flux de electroni care produce electricitate. Acest proces de conversie a luminii in energie electrică se numeşte efect fotovoltaic. De aceea celulele fotovoltaice nu trebuiesc confundate cu alte sisteme solare. Ele sunt marcate cu simbolul PV. Panourile solare fotovoltaice sunt, de obicei, combinate in module care detin aproximativ 40 de celule. Un numar mai mare din aceste module pot forma unitati de cativa metri. Un modul fotovoltaic este format dintr -un sistem de celule solare conectate între ele, astfel încât sã furnizeze o putere electricã (pe modul) în medie cuprinsã între 80 si 350 W. Pentru a creste puterea electricã, trebuie conectate mai multe module: mai multe module în serie formeazã o bandã, iar mai multe benzi formeazã un câmp fotovoltaic. Mai multe panouri interconectate pot furniza suficientã energie pentru uz casnic. Pentru utilajele electrice de mare putere, sau pentru aplicatii industriale sau de utilitate publicã, sunt necesare sute de panouri ce vor fi interconectate pentru a forma un singur mare sistem PV.

Etapele fabricarii panoului solar: - Un geam (de cele mai multe ori geam securizat monostrat) de protectie, pe fata expusa la soare; - Un strat transparent din material plastic (etilen vinil acetat, EVA sau cauciuc siliconic)



in care se fixeaza celulele solare; - Celule solare monocristaline sau policristaline, conectate intre ele prin benzi de cositor; - Caserarea fetei posterioare a panoului cu o folie stratificatã din material plastic rezistent la intemperii, fluorura de poliviniliden (Tedlar) si Polyester; - Priza de conectare prevazuta cu dioda de protectie, respectiv dioda de scurtcircuitare si racord; - Rama din profil de aluminiu pentru protejarea geamului la transport, manipulare si rigidizarea legaturii. Panourile fotovoltaice tip Trina Solar. sunt in prezent cel mai raspandit sistem fotovoltaic,cu putere adaptabila variind de la 225 la 245Wp, TSM-PC05 perfect pentru instalatii la scara mare, in special cu montaj in sol.

Caracteristici:

randament si eficienta mare de conversie a energiei sortare pozitiva 0 / +3% cadru robust din aliaj de aluminiu cu gauri pentru instalare rapida incapsulare avansata EVA cu triplu-strat, indeplineste cele mai stricte cerinte de

siguranta pentru inalta tensiune diode bypass pentru a preveni pierderea de putere din cauza umbririi process de fabricatie certificat ISO 9001 si ISO 14001 Aplicatii: sisteme conectate la retea, sisteme de pompare a apei, purificare a apei,

iluminat, sisteme fotovoltaice individuale, sisteme de iluminat stradal, de semnalizare trafic rurier, alimentare facilitati medicale in zone indepartate, statii repetoare radio/microunde, incarcarea bateriilor

Specificatii tehnice:

Puterea maxima Pmax [Wp] 245

Toleranta [%] 0/+ 3

Curentul la puterea maxima Imp [A] 7.98

Tensiunea la puterea maxima Vmp [V] 30.7

Curentul de scurtcircuit Isc [A] 8.47

Tensiunea de mers in gol Voc [V] 37.3

Coeficientul Temperatura pentru Pmax [%/°C] -0.43

Coeficientul Temperatura pentru Voc [%/°C] -0.32

Coeficientul Temperatura pentru Isc [%/°C] 0.047

Tensiune Maxima Sistem [V] 1000

Dimensiuni [mm] 1650x992x40

Greutate [kg] 19.5

Modulul poate suporta sarcini de zăpadă de până la 5400 Pa și sarcini de vant de până la 2400 Pa.

Panouri de înaltă performanță în condiții de iluminare redusă (Zilele noroase, dimineața și seara)

Eficiență până la 15,0%

Garanție: 25 ani



Celula fotovoltaica – schita tehnica

Structuri de sustinere Panourile fotovoltaice sunt montate pe stalpi. Pentru montajul stalpilor pe care sunt amplasate panourile fotovoltaice nu este necesara realizarea nici unui tip de fundatie. Stalpii vor fi insurubati in pamant la o adancime de 1,60 m, respectiv 2 m conform schitei anexate. Unghiul de montaj al panourilor va fi de 33 grade.

Detaliu tehnic – montare stalpi fundatie



Spalarea panourilor se va face natural. Racordul la reteaua electrica se va face la linia care traverseaza terenul, conform solutiei tehnice din Avizul Tehnic de Racordare CEZ. Invertor, ce transforma curentul continuu DC in curent alternativ AC Invertoarele sunt componente electronice ale sistemului fotovoltaic, care transforma curentul continuu obtinut cu ajutorul modulelor fotovoltaice in curent alternativ, curent care este folosit de majoritatea componentelor electrice folosite in viata de zi cu zi. Invertoarele monitorizeaza si controleaza intreaga instalatie fotovoltaica, asigura functionarea la capacitate maxima si colecteaza datele specifice operarii. In cazul conectarii la retea a sistemelor fotovoltaice, invertoarele asigura decontarea in mod automat de la aceasta, atunci cand este necesar. In cazul investitiei analizate se vor utiliza: Invertoare: SMC 10000TLRP, 210 bucati Transformator Transformatorul permite transformarea unei tensiuni în altã tensiune, transformare necesara pentru transportul (transferul) si distributia cu pierderi minime de energie electrica, in curent alternativ. Transformatoare utilizate pentru realizarea investitiei vor fi de tip Siemens, 2 buc x 1250 KVA Contor electric pentru a masura cantitatea de energie produsa si livrata in retea Grupul de masura este prevazut cu contor electronic de energie electrica (activ+reactiv), cu curba de sarcina, modem inclus, dublu sens, alimentare de rezerva, interfata de comunicare si integrabil in sistemul de telegestiune.

Durata de viaţă a astrului solar este de 5 miliarde de ani, ceea ce conduce la concluzia că, pe scara noastră a timpului, el reprezintă o energie inepuizabilă şi deci regenerabilă. Disponibilitatea acestei energii depinde de ciclul zi-noapte, de latitudinea locului unde este



captată, de anotimpuri şi de gradul de innorare. Energia solara este utilizata pentru producerea energiei electrice cu panouri fotovoltaice, si pentru producerea de apa calda menajera din locuintele individuale. 12. Caracteristicile PP existente, propuse sau aprobate, ce pot genera impact cumulativ cu PP care este în procedură de evaluare şi care poate afecta aria naturală protejată de interes comunitar; Zona, exclusiv agrara inainte de 1989, a cunoscut o relativa dezvoltare din anii 1990, avand legatura cu drumurile ce duc spre judetele Olt, Arges si Dambovita. Vulnerabilitatea zonei a crescut prin schimbarea metodelor de cultivare a terenurilor, din cele tradiţionale în agricultură intensivă, cu monoculturi mari, folosirea excesivă a chimicalelor, efectuarea lucrărilor doar mecanizat. Agricultura intensiva se realizeaza pe suprafete variabile din extravilanul fiecarei localitati si se desfasoara, de obicei, sub coordonarea asociatiilor agricole, a unor societati particulare cu activitati complexe, sau a unor proprietari de terenuri care detin suprafete arabile mai mari. Lucrarile se realizeaza mecanizat, cu material seminal selectionat provenit din linii cu caracteristici de crestere deosebite, semanate in densitati ridicate si tratate cu substante chimice care stimuleaza productivitatea si limiteaza dezvoltarea speciilor parazite sau concurente. Pentru zona respectiva, conform P.U.G. Cateasca, nu este prevazut nici un fel de tip de ocupare al terenului. Terenul este liber de constructii-teren agricol situat in extravilanul comunei Cateasca. In prezent terenul este nelucrat.

Pe teritoriul comunei Cateasca nu exista surse proprii de producere a energiei electrice.

Consiliul local al comunei, in programul de dezvoltare al localitatilor, prevede zone pentru unitati industriale/depozitare si au ca prioritate sprijinirea activitatilor care nu produc nici un fel de poluare.

In cazul neimplementarii planului-realizare parc fotovoltaic-amplasamentele studiate isi vor pastra actuala folosinta, fiind insuficient exploatate si in neconcordanta cu actuala intentie in ceea ce priveste dezvoltarea durabila a zonei si cu cerintele actuale de valorificare din punct de vedere economic a resurselor din zona, respectiv a potentialului energiei solare din zona.

Din datele de monitorizare existente, de pe amplasament si vecinatati, nu au rezultat

elemente care sa concluzioneze ca avifauna va fi afectata de constructia parcului fotovoltaic. In perioada de constructie, impactul este direct, pe termen scurt, limitat la durata executiei,

nu este rezidual si nu este cumulativ. Impactul in perioada de operare este direct, pe termen lung, nu are efecte reziduale si nu

se cumuleaza in zona studiata cu impactul generat de alte activitati existente, datorita izolarii. In perioada efectuarii lucrarilor de dezafectare, impactul este direct, pe termen scurt, nu

este rezidual si nu este cumulativ.

b) Informatii privind aria protejata de interes comunitar 1. Date privind aria naturală protejată de interes comunitar: suprafaţa, tipuri de ecosisteme, tipuri de habitate şi speciile care pot fi afectate prin implementarea PP, etc. Planul „Parcului fotovoltaic si imprejmuire teren”, propus a fi amplasat in comuna Cateasca, sat Cateasca, judetul Arges, apartinand S.C Golden Energy Cateasca S.R.L, se află in imediata vecinatate a sitului Natura 2000 ROSPA0062 Lacurile de acumulare de pe Arges, la cca. 7 m distanta in punctul cel mai apropiat.



Informatii privind aria protejata de interes comunitar In conformitate cu OUG Nr. 57 din 20 iunie 2007, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice si cu Legea Nr. 49 din 7 aprilie 2011 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, emitent Parlamentul Romaniei, publicata in Monitorul Oficial nr. 262 din 13 aprilie 2011, reţeaua ecologică "Natura 2000" – este o reţea ecologică europeană de arii naturale protejate, care cuprinde arii de protecţie specială avifaunistică, stabilite în conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice şi arii speciale de conservare desemnate de Comisia Europeană şi ale Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi florei sălbatice.

NATURA 2000 este o reţea ecologică europeană de arii naturale protejate formată din:

o Arii Speciale de Conservare(SAC), constituite conform Directivei Habitate, pentru protejarea tipurilor de habitate şi a speciilor de floră şi faună.

În România, a fost aprobată, la nivel naţional, prin OM nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificarile aduse de Ordinul nr 2387/2011, lista Siturilor de Importanţă comunitară – SCI, care, în urma validării de către Comisia Europeană, vor deveni SAC - uri.

o Arii de Protecţie Specială Avifaunistică (SPA), constituite conform Directivei Păsări, pentru protejarea păsărilor sălbatice, au fost declarate la nivel naţional, prin HG nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificata de HG nr. 971/2011.

Arie specială de conservare - situl de importanţă comunitară desemnat printr-un act statutar, administrativ şi/sau contractual, în care sunt aplicate măsurile de conservare necesare menţinerii sau de refacere la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale şi/sau a populaţiilor speciilor de interes comunitar pentru care situl este desemnat. Arii de protecţie specială avifaunistică - ariile naturale protejate ale căror scopuri sunt conservarea, menţinerea şi, acolo unde este cazul, refacerea la o stare de conservare favorabilă a speciilor de păsări şi a habitatelor specifice, desemnate pentru protecţia de păsări migratoare. Arie naturală protejată - zona terestră şi/sau acvatică în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecţie şi conservare, stabilit conform prevederilor legale. Scopul reţelei ecologice Natura 2000 este reprezentat de protecţia şi conservarea pe termen lung a celor mai valoroase specii şi habitate de interes european, iar obiectivul constă în identificarea acestor specii şi habitate. √ ROSPA0062 Lacurile de acumulare de pe Arges este declarata, conform HG 1284 / 2007, privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificata prin HG nr. 971 din 5 octombrie



2011, emitent Ministerul Mediului si padurilor, publicata in Monitorul Oficial nr 715 din 11 octombrie 2011. Situl Natura 2000 (ROSPA 0062) Lacurile de acumulare de pe Arges, reprezinta o arie naturala protejata, al carei scop este conservarea unor habitate si specii avifaunistice importante sub aspect faunistic si forestier, tinand cont de modificarile suferite, aparitia de noi habitate si numarul mare de specii de pasari de pasaj pe care le adaposteste. Situarea geografica a sitului in apropierea zonelor intens locuite si pronuntat urbanizate, ofera o puternica amprenta caracterului peisagistic si recreativ.

Formularul standard Natura 2000 al sitului ROSPA0062 Lacurile de acumulare de pe Arges Suprafata: 2.260 ha Altitudinea: min. 226 m; max. 417 m; med. 292 m. Regiunea biogeografica: continentala

Alte caracteristici ale sitului

Aceste lacuri sunt oligomezotrofice. Aparitia acestor lacuri a condus la modificarea si aparitia de noi habitate. Vegetatia acestei vai este compusa din rasinoase, fag in amestec cu rasinoase, stejar in zona colinara. In partea mijlocie si inferioara a cursului de apa padurile alterneaza cu suprafete de teren cu alta utilizare - agricola, livezi, fanete.

Acest sit este foarte important pentru numarul mare de specii de pasari de pasaj pe care le adaposteste: Ciconia- ciconia, Egretta gaerzetta, Lanius collurio, Ardeola ralloides, Aythya nyroca, Gavia artica, Ixobrychus minutus, Lanius minor, Mergus albellus, etc.

Calitate si importanta Acest sit gazduieste efective importante ale unor specii de pasari protejate. Conform

datelor, avem urmatoarele categorii: - a) numar de specii din anexa I a Directivei Pasari - b) numar de alte specii migratoare, listate in anexele Conventiei asupra speciilor

migratoare - c) numar de specii periclitate la nivel global Situl este important in perioada de migratie pentru speciile: Ciconia ciconia Aythya nyroca Egretta garzetta Anser anser Phalacrocorax carbo Anas clypeata Podiceps griseigena Anas querquedula Lanus ridibundus Situl este important pentru iernat pentru urmatoarele specii: Mergus albellus Gavia arctica Bucephala clangula Cygnus olor



Lanus cachinnans Fulica atra Mergus merganser Mergus serrator Podiceps cristatus Aythya fuligula Anas platyrhynchos Aythya ferina Buteo buteo Anas crecca In perioada de migratie, situl gazduieste mai mult de 20000 de exemplare de pasari de

balta, fiind posibil candidat la RAMSAR. Vulnerabilitate In sit se desfasoara activitati antropice: cultivarea terenurilor, indepartarea hatisurilor si

crangurilor, indepartarea lastarisului, exploatatii piscicole. Desemnarea sitului In cadrul sitului „Lacurile de acumulare de pe Arges”, Lacul Bascov este declarat ca arie

naturala protejata prin Hotararea nr.30/26.02.2004 a Consiliului Judetean Arges. Tip de proprietate Apele Romane - Administratia Bazinala a Apelor Arges Vedea si face parte din Sistemul

Gospodarirea Apelor Arges.

Specii de păsări enumerate in anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC

Nr.crt

Cod Specie

Marimea populatiei

Rezidenta Cuibarit Iernat Pasaj Sit. pop.

1. A339 Lanius minor RC D

2. A068 Mergus albellus 40-60 i C

3. A024 Ardeola ralloides 2-5 p D

4. A060 Aythya nyroca 35- 60 i C

5. A031 Ciconia ciconia 450- 600i C

6. A026 Egretta garzetta 10- 15 i D

7. A002 Gavia arctica 1-3 i C

8. A022 Ixobrychus minutus 2- 3 p D

9. A338 Lanius collurio RC D

10. A001 Gavia stellata 1- 2 i C

11. A393 Phalacrocorax pygmeus 20- 70 i D

12. A021 Botaurus stellaris 1-2 i D

13. A027 Egretta alba 3-8 i D

14. A023 Nycticorax nycticorax 40 – 80 i D

15. A038 Cygnus cygnus 5-20 i C

16. A081 Circus aeruginosus 1-2 p 15- 20 i D

17. A082 Circus cyaneus P 5- 10 i D

18. A166 Tringa glareola 20- 40 i D

19. A197 Chlidonais niger 30 50 i D

20. A193 Sterna hirundo 1- 2 p R D

21. A229 Alcedo athis 4- 6 p D

22. A307 Sylvia nisoria 1- 2 p D

23. A097 Falco vespertinus 5 – 10 i D



Unde: i – individ (exemplar); p – perechi; rezidenta (sedentara) - specie care cuibareste si ramâne iarna în zona de cuibarit; cuibarit - specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna în alte zone geografice); iernat - specie oaspete de iarna (apare doar în sezonul rece); pasaj - specie care tranziteaza zone în migratia de primavara sau de toamna.

Marimea si densitatea populatiei speciei prezente in sit, in raport cu populatiile prezente pe teritoriul national Masura optima este rezultatul dintre populatia indivizilor speciei din sit si cea de pe teritoriul national. Pentru evaluare, se foloseste modelul progresiv prezentat mai jos:

A: 100 ≥p>15%

B: 15 ≥p> 20%

C: 2 ≥p>0 %.

In cazurile in care populatia din specia respectiva este prezenta in situl evaluat intr-o proportie nesemnificativa, specia trebuie inclusa in a patra categorie, respectiv:

D: populatie nesemnificativa

1. Cod A339 Lanius minor (sfrancioc cu frunte neagra)

Aspecte privind ecologia speciei: Sfrânciocul cu fruntea neagră este o specie migratoare care iernează în partea sudică a Africii. Întoarcerea în zonele de cuibărit se realizează în grupuri mici, pe la începutul lunii mai. Cuibareste in regiuni deschise cu copaci izolati si tufisuri. Deseori sta pe fire de telegraf. Specia este iubitoare de un microclimat mai cald. Adulţii cuibăresc în strânsă vecinătate cu alte câteva perechi. Cuibul este construit în arbori, la o înălţime medie. Femela depune o singură ponte 5-6 ouă. Eclozarea are loc după 15-16 zile de clocire. Doar femela cloceşte ouăle. Juvenilii sunt hrăniţi de ambii adulţi la cuib timp de 16-18 zile, dar şi ulterior, după ce aceştia părăsesc cuibul. Baza trofică este compusă din insecte, în special coleoptere. Relevanta sitului pentru specie: In Formularul sitului Natura 2000, situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Terenul de pe amplasamentul vizat de implementarea proiectului poate fi utilizat de exemplare de sfrâncioc cu fruntea neagră ca şi teritoriu de hrănire Având în vedere că în vecinătatea amplasamentului studiat există suprafeţe mult mai optime ca teritorii de hrănire pentru această specie, considerăm că implementarea proiectului nu va conduce sub nicio formă la alterarea statutului de conservare a speciei la nivelul SPA – ului Lacurile de acumulare de pe Arges. Activitatea obiectivului nu determina o reducere a populatiei acestei specii si nici nu afecteaza zonele de cuibarit. În urma deplasărilor pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii pe amplasamentul vizat.



2. Cod A068 Mergus albellus (ferestras mic)

Aspecte privind ecologia speciei: Face parte din ordinul Anseriformes familia Anatidae. Ferestraşul mic este un mic pui de raţă, care este oarecum intermediar între (Mergus) şi (Bucephala). Este singurul membru din genul Mergellus; uneori incluse în Mergus, acest gen este bine distinct. Soseşte în timpul iernii, adesea în număr mare, venind din ţinuturile nordice ale Europei şi Siberiei, unde cuibăreşte în scorburile arborilor din vecinătatea apelor. Se întîlneste atît în interiorul ţării, cît şi în bălţile Dunării; în timpul îngheţului se retrage la ţărmul mării, unde formează cîrduri numeroase, în trecut au fost cazuri cînd a cuibărit la noi în bălţile Dunării. Masculul este alb, iar remigele, coada şi nişte dungi pe aripi sunt negre. Femela este cenuşie, cu creştetul cafeniu. Primăvara, numărul lor creşte odată cu apariţia populaţiilor ce au iernat în sud-estul Europei. Relevanta sitului pentru specie: Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,C”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate care reprezintă mai puţin de 2% din populaţia la nivel naţional. Se intalnesc in pasaj cca 40-60 indivizi, pe toată suprafaţa sitului menţionat. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Deoarece este o specie acvatica, implementarea proiectului nu determina o reducere a arealului de hranire a populatiei acestei specii si nici nu afecteaza zonele de cuibarit. În urma deplasărilor pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii pe amplasamentul vizat.

3. Cod A024 Ardeola ralloides (starc galben )

Aspecte privind ecologia speciei: Raspandit local in SE Europei in regiuni mlastinoase, delte, lagune si balti, unde cuibareste in tufisuri sau copaci, de obicei impreuna cu alti starci, in colonii. Caracteristice sunt: corpul si capul ocru pal, care contrasteaza cu aripile si coada de un alb ca zapada. In teren, atunci cand pasarea sta pe loc, pare maronie, dar cand se ridica in zbor devine aproape complet alba. Se deosebeste de starcul de cireada si prin culoarea ciocului (in perioada de cuibarit verde-galbui cu albastru si cu varful negru, in restul anului verzui). Isi petrece ziua deseori in copaci sau tufisuri. Isi cauta hrana mai ales in amurg. In afara cuibaritului este predominant solitar. Zborul este lent, clatinat. Baza trofica este reprezentata de larve si insecte, dar si de pesti si amfibieni mici. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei a fost estimată la cca 2-5 perechi cuibăritoare, pe toată suprafaţa sitului menţionat. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Ardeola ralloides este o specie caracteristica proximitatii apelor, ea cuibareste si se hraneste în zone deschise cu tufisuri. Amplasamentul obiectivului de investitii nu reprezinta un habitat propice acestei specii. Desfasurarea activitatii parcului fotovoltaic nu va afecta în mod negativ abundenta populatiei acestei specii la nivelul Ariei de Protectie Specială Avifaunistica. În urma deplasărilor pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii pe amplasamentul vizat.

4. Cod A060 Aythya nyroca (rata rosie)

Aspecte privind ecologia speciei: raţa roşie este o specie ameninţată pe plan global. Specia preferă zonele umede cu ape dulci, însă ocazional cuibăreşte şi în zone umede salmastre şi de sărături. Preferinţele de habitat corespund apelor dulci stătătoare sau încet curgătoare, cu vegetaţie acvatică densă (lacuri, mlaştini, bălţi, lagune, canale) şi cu o adâncime a apei cuprinsă între 30-100 de cm. Specie migratoare, porneşte către locurile de iernat din bazinul Mării Mediterane în perioada septembrie – octombrie şi se întoarce în martie. Raţa roşie cuibăreşte începând cu luna aprile. Cuibul este construit pe sol sau este înconjurat de apă, fiind plasat pe insule mici de vegetaţie. Cuibul este construit din material

http://translate.googleusercontent.com/translate_c?hl=ro&sl=en&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Duck&prev=/search%3Fq%3Dmergus%2Balbellus%26hl%3Dro%26rlz%3D1T4SUNA_enRO318RO210%26prmd%3Di&rurl=translate.google.ro&usg=ALkJrhi4ILDy6gRKSDpzBq64QWJr-9vS-A

http://translate.googleusercontent.com/translate_c?hl=ro&sl=en&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Monotypic_taxon&prev=/search%3Fq%3Dmergus%2Balbellus%26hl%3Dro%26rlz%3D1T4SUNA_enRO318RO210%26prmd%3Di&rurl=translate.google.ro&usg=ALkJrhjocOgOT0lNQCL8aIcBz3YOpacesg

http://translate.googleusercontent.com/translate_c?hl=ro&sl=en&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Genus&prev=/search%3Fq%3Dmergus%2Balbellus%26hl%3Dro%26rlz%3D1T4SUNA_enRO318RO210%26prmd%3Di&rurl=translate.google.ro&usg=ALkJrhjKjYWdclD7g2u2vPjTsg-540X3Ag



vegetal. Ponta este formată din 8 - 10 ouă, iar clocitul durează între 22 şi 27 de zile. Puii încep să zboare după 55 – 60 de zile de la eclozarea ouălor, devenind independenţi. Specia se hrăneşte în mod special cu părţi vegetative, rădăcini şi seminţe ale speciilor acvatice şi palustre (Potamogeton spp., Ceratophyllum spp., Scirpus spp., Carex spp., macroalge Chara spp. etc.). Secundar, baza trofică a raţei roşii include şi moluşte, râme, crustacee, insecte şi larve, chiar peşti şi amfibieni şi mormolocii acestora. Distribuţie: este o specie cu o distribuţie largă, însă inegală, cuibărind din Asia de sud est şi până în Europa. Populaţia europeană este concentrată în principal în partea sud-estică a continentului. Relevanta sitului pentru specie: Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,C”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate care reprezintă mai puţin de 2% din populaţia la nivel naţional. Se intalnesc in pasaj cca 35-60 indivizi, pe toată suprafaţa sitului menţionat. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Datorită modului de hrănire, raţa roşie este o specie acvatică, care foarte rar poate fi văzută pe malul apei, indivizii procurându-şi hrana de sub apă (este o specie de raţă scufundătoare). Implementarea proiectului nu va afecta sub nicio formă starea de conservare a speciei la nivelul SPA – ului Lacurile de acumulare de pe Arges. În urma deplasărilor pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii pe amplasamentul vizat.

5. Cod A031 Ciconia ciconia (barza alba)

Aspecte privind ecologia speciei: Barza albă este singura specie de pasăre de talie mare din România, care habitează aproape în exclusivitate în apropierea omului. Specia cuibăreşte aproape în exclusivitate în zone antropizate, pe stâlpi de joasă tensiune, pe acoperişurile şi coşurile clădirilor, etc. Supravieţuirea pe termen lung a speciei depinde de menţinerea în stare cât mai naturală a locurilor de hrănit preferate de berze (zone umede, fâneţe şi păşuni din apropierea locurilor de cuibărit). Barza albă este oaspete de vară, revine la cuib la sfârşitul lunii martie, începutul lunii aprilie. Masculul adult se întoarce de regulă la acelaşi cuib, şi se va împerechea cu prima femelă sosită. Femela depune 2-7 ouă. La noi, puii ies din ouă în iunie, după aproximativ 32 de zile de clocit. Numărul mediu al puilor este în general 3. La vârsta de trei luni pot să se hrănească singuri. Încep să se asocieze cu alţi pui zburători de la alte cuiburi. Juvenilii pleacă primii către Africa, urmati apoi de adulţi. Se formează grupuri mari de berze, care migrează folosind curenţii ascendenţi de aer (termice), rotindu-se la înălţimi de circa 800 m, apoi planând până la un alt n ivel termic. Ajung până în partea de sud al Africii, unde formează grupuri mari şi urmăresc stolurile de lăcuste migratoare. Juvenilii rămân în primii 2-3 ani ai vieţii în Africa, după care se întorc în zona de unde au ieşit din ou. Baza trofică a speciei constă în broaşte, şopârle, şerpi, rozătoare, insecte şi râme. Relevanta sitului pentru specie: Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,C”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate care reprezintă mai puţin de 2% din populaţia la nivel naţional. Se intalnesc in pasaj cca. 450 - 600 indivizi, pe toată suprafaţa sitului menţionat. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Zona poate fi utilizată de specie ca loc de hrănire, dar, având în vedere suprafeţele mari de incinte agricole din jurul amplasamentului, considerăm că implementarea proiectului nu va modifica sub nicio formă starea de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000. In urma efectuării observaţiilor în teren, nu au fost identificate exemplare de barză albă pe amplasamentul vizat de proiect şi în vecinătatea acestuia.

6. Cod A026 Egretta garzetta (egreta mica)

Aspecte privind ecologia speciei: Coloritul egretei mici este de un alb imaculat. In perioada reproducerii isi dezvolta pe cap frumoase pene ornamentale, la fel si in regiunea spatelui, mult cautate in trecut ca podoabe vestimentare. Cu o raspandire generala discontinua, ce



variaza in functie de conditiile climatice preferate pe care le gaseste pentru reproducere, ea apartine tipului de fauna mediteraneana. In Romania este prezenta in toate baltile mari din Lunca Dunarii, pe cursul inferior al Siretului si mai ales in Delta Dunarii. Soseste din cartierele de iernat in prima jumatate a lunii aprilie si pleaca spre sud in luna septebrie. Isi construieste cuiburi in zone cu stuf, in colonii mixte impreuna cu alte specii de starci, cormorani mici sau tiganusi. Cuibul il cladesc ambele pasari, preferand uneori si lastarisurile dese din apropierea baltilor. La sfarsitul lunii aprilie ponta, formata deobicei din 4 oua, este gata. Baza trofică a speciei include peşti, mamifere mici şi uneori pui ai altor specii de păsări. Dacă există hrană abundentă pe terenuri uscate, toamna pot fi întâlnite exemplare de egretă mare frecventând terenurile agricole. Relevanta sitului pentru specie: Conform formularului standard Natura 2000, situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Se intalnesc in pasaj cca 10-15 indivizi, pe toată suprafaţa sitului menţionat. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Specia nu va fi afectată sub nicio formă, având în vedere faptul că indivizii o frecventează în pasaj la nivelul sitului Natura 2000 Lacurile de acumulare Arges. Terentul agricol de pe amplasamentul vizat de implementarea proiectului nu este corespunzător cerinţelor ecologice ale speciei. În urma deplasărilor pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii pe amplasamentul vizat.

7. Cod A002 Gavia arctica (cufundar popular)

Aspecte privind ecologia speciei: Este o pasăre de mărime medie şi face parte din categoria cufundătorilor. Adulţii dezvoltaţi au o lungime cuprinsă intre 63 cm şi 75 cm, cu o deschidere a aripilor între 100 cm şi 122 cm, arătând ca o versiune mai mică a Cufundarului mare (Gavia immer). Capul este de culoare gri, gâtul negru, partea inferioară este de culoare albă, cu partea de deasupra de culoare pestriţă. Ciocul are culoarea gri sau albicioasă. O pată albă, prezentă pe fiecare pană, diferenţiaza specia de celelalte, in special de identicul Gavia pacifica. Vara, nota distinctivă o constituie gâtul şi bărbia de culoare neagră şi creştetul gri închis. Relevanţa sitului pentru specie În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică ,,Lacurile de acumulare de pe Arges“, nu a fost estimata nicio pereche cuibăritoare din populaţia speciei pe toată suprafaţa sitului menţionat, specia este menţionata ca specie de iernat. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,C”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate care reprezintă mai puţin de 2% din populaţia la nivel naţional. Se intalnesc la iernat cca. 1- 3 indivizi, pe toată suprafaţa sitului menţionat. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Deoarece prefera habitatele acvatice, apreciem ca specia nu va fi afectata de implementarea parcului fotovoltaic. În urma deplasărilor pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii pe amplasamentul vizat.

8. Cod A022 Ixobrychus minutus (stârc pitic)

Aspecte privind ecologia speciei: Pasare sfioasa, in general greu de obsevat. Populeaza locuri cu vegetatie densa in regiunile mlastinoase, de preferinta stufarisuri, unde cuibareste in perechi izolate. Usor de identificat prin marime si culoare. In zbor, contrastul dintre petele pale de pe aripi, aripile si spatele intunecate sunt caracteristice. La mascul contrastul este mai puternic decat la femela: spate negru si pete alb-galbui pe aripi; femela este maro cu dungi pe spate, cu piept mai striat, petele de pe aripi mai spalacite. Juvenilul este patat cu maro si ocru, cu o pata prezenta pe aripa. Uneori sta in stuf nemiscat, ca paralizat. Evita



pericolul, mai degraba alergand decat zburand. Zbor caracteristic: batai de aripi rapide cu planari ample. Rareori se ridica pe distante scurte pe deasupra sufarisului. Se hraneste cu insecte, pesti si alte animale acvatice. Distribuţie: Din primavara pana in septembrie il regasim in majoritatea baltilor cu stufaris de la noi din tara, cu predilectie in Delta Dunarii. In toamna migreaza. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei a fost estimată la cca 2-3 perechi cuibăritoare, pe toată suprafaţa sitului menţionat. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Ixobrychus minutus este o specie caracteristica proximitatii apelor, ea cuibareste si se hraneste în zone deschise cu tufisuri. Desfasurarea activitatii parcului fotovoltaic nu va afecta în mod negativ abundenta populatiei acestei specii la nivelul Ariei de Protectie Specială Avifaunistica. Activitatea obiectivului analizat nu determina o diminuare a populatiei acestei specii si nici nu afecteaza zonele de cuibarit. În urma deplasărilor pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii pe amplasamentul vizat.

9. Cod A338 Lanius collurio (sfancioc rosiatic)

Aspecte privind ecologia speciei: Masculul are spate maro-castaniu, crestet si ceafa gri-cenusii, coada neagra cu alb, partea inferioara a corpului alb-rozie. Femela si juvenilii sunt maro, cu linii transversale semilunare pe spate si pe piept. Ocazional, femelele pot avea un colorit mai contrastant si pot fi chiar foarte asemanatoare cu masculii, totusi, partea inferioara a corpului prezinta intotdeauna liniile caracteristice, iar coada este maro cu putin alb la baza bordurii rectricelor externe. Baza trofică este diversificată, fiind alcătuită din insecte de talie mijlocie şi mare (în mare parte coleoptere), amfibieni, şopârle şi chiar mamifere mici şi păsări. Indivizii obişnuiesc să depoziteze hrana în ţepii arbuştilor. Distribuţie: sfrânciocul roşiatic este o specie caracteristică zonei stepice şi silvostepice. La noi în ţară, specia ocupă suprafeţe deschise acoperite parţial cu arbuşi (Rosa ssp., Prunus ssp., Crataegus monogyna, etc.), fiind adesea prezentă şi în preajma culturilor agricole. Cuibareste în regiuni deschise, terenuri agricole cu tufisuri cu spini (maces, porumbar, paducel) si în poieni. Pasunile şi terenurile agricole marginite de vegetatie naturala constituie habitatul ideal pentru sfranciocul rosiatic. Relevanta sitului pentru specie: Conform datelor din formularul standard al sitului Natura 2000, la nivelul sitului specia este una de pasaj. Nu există informaţii conform cărora specia ar cuibări în perimetrul sitului Natura 2000. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Activitatea obiectivului analizat nu determina o diminuare a populatiei acestei specii si nici nu afecteaza zonele de cuibarit. În urma deplasărilor pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

10. Cod A001 Gavia stellata (cufundarul mic)

Aspecte privind ecologia speciei: Cufundarul mic (Gavia stellata) este o pasăre migratoare acvatică din regiunile temperate ale emisferei nordice. Este cel mai mic si răspândit membru al familiei cufundătorilor. Are între 55 si 67 cm lungime. Cufundarul mic este greu observat în timpul iernii, datorită nuantei gri de pe penele de deasupra si celor albe din partea de jos a corpului. În perioada împerecherii dobândeste o culoare rosiatică pe gât. Penajul de iarnă este mai deschis decât al cufundarului polar, cu mai putin gri pe partea posterioară a gâtului, iar ochiul de obicei este înconjurat de un alb curat; spatele este stropit cu puncte mici albe, iar flancurile corpului sunt de culoare închisă. Baza trofica: este mâncător de peste, însă consumă câteodată si plante.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pas%C4%83re

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pas%C4%83re_acvatic%C4%83



Relevanţa sitului pentru specie În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică ,,Lacurile de acumulare de pe Arges“, nu a fost estimata nicio pereche cuibăritoare din populaţia speciei pe toată suprafaţa sitului menţionat, specia este menţionata ca specie de iernat. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,C”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate care reprezintă mai puţin de 2% din populaţia la nivel naţional. Se intalnesc la iernat cca. 1- 2 indivizi, pe toată suprafaţa sitului menţionat. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Activitatea obiectivului de investitii analizat nu se suprapune peste un habitat preferat de acesta specie. În urma deplasărilor pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

11. Cod A393 Phalacrocorax pygmaeus (cormoranul mic )

Aspecte privind ecologia speciei: Este intalnita numai ca pasare de vara, cuibarind indeosebi in Delta Dunarii, in salciile pitice din marile intinderi ale stufarisurilor. Penajul este, in general, negru, cu nuante aramii pe aripi, capul fiind negru-cafeniu. In timpul pregatirii nuptiale, penajul ia tente verzulii-stralucitoare, cu pete albicioase, lunguete. Capul si gatul devin cafenii. Pe timpul verii, pieptul prezinta nuante maro-roscate, iar barbia devine albicioasa, pete albicioase de pe penaj disparand. Se deosebeste de cormoranul mare prin dimensiuni, prezentand cap mai mic, cioc scurt si coada mai lunga. Zboara cu batai de aripi mai dese decat ale cormoranului mare, cu scurte planari. Inotul este similar cu cel al cormoranului mare, mult scufundat in apa, gatul tinut drept, iar ciocul indreptat in sus. Se hraneste cu peste. Cuibul si-l face impreuna cu alte specii intre starcii galbeni, egretele mici, tiganusii, etc, constituind asa numitele colonii mixte. Cuiburile pot fi foarte apropiate unul de altul, intalnindu-se cate 12-14 intr-o singura salcie pitica. Cele 4-5 oua puse in mai-iunie sunt clocite timp de 27-28 de zile. Distribuţie: Toamna, cormoranul mic se retrage spre locurile de iernare din sudul Marii Negre si Nord-Vestul Marii Mediterane. Cuibăreşte în sud-estul Europei, în colonii, în arbori din zona lacurilor şi râurilor unde există stufărişuri întinse. In prezent, numarul lor este in scadere, datorita interventiei omului, fiind combatut pentru pagubele aduse sectorului piscicol. Este intalnit numai ca pasare de vara, cuibarind indeosebi in Delta Dunarii, in salciile pitice din marile intinderi ale stufarisurilor, toamna retragandu-se in sudul Marii Negre si nord-vestul Marii Mediterane. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei care ierneaza la nivelul sitului a fost estimată la cca 20-70 de indivizi. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Deoarece habitatele preferate nu vor fi perturbate, populaţia nu va fi afectata de activitatea parcului fotovoltaic. În urma deplasărilor pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

12. Cod A021 Botaurus stellaris ( buhaiul de balta )

Aspecte privind ecologia speciei: Este o specie crepusculară şi nocturna, prefera zonele umede din regiunile de câmpie şi deal, invadate de vegetatie palustră, în principal de trestie.

Buhaiul de baltă (Botaurus stellaris) este o pasăre acvatică care trăiește ascunsă în stufărișul

bălților. Face parte din familia stârcilor (Ardeidae). Pasărea este ceva mai mare decât o găină

domestică, atingând 76 cm lungime și o greutate de 1,35 kg. Penajul, de un cenușiu-gălbui

dungat cu negru, ca și poziția corpului, îi asigură un camuflaj perfect. Buhaiul de baltă are

picioare relativ scurte, un gât scurt și un cioc ascuțit. Vânează pândind animale sau insecte

acvatice. Femela clocește și crește singură puii care, timp de două săptămâni, nu părăsesc cuibul, iar după două luni pot zbura. Cuibul buhaiului de balta este construit in zone izolate,

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pas%C4%83re_acvatic%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/St%C3%A2rc

http://ro.wikipedia.org/wiki/Camuflaj



pe plauri sau in stufarisuri dese. De multe ori masculul se comporta ca o pasare poligama iar femela cloceste singura cele 4-6 oua timp de 25 de zile. Habitatele caracteristice speciei Botaurus stellaris – este oaspete de vara, din martie pâna în octombrie, în majoritatea baltilor din Deltă şi din interiorul tării. Relevanta sitului pentru specie: Situaţia populaţiilor speciei este notată cu,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Se intalnesc in pasaj cca 1-2 indivizi, pe toată suprafaţa sitului menţionat. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Botaurus stellaris este o specie caracteristica proximitatii apelor, ea cuibareste si se hraneste în zone deschise cu tufisuri. Desfasurarea activitatii parcului fotovoltaic nu va afecta în mod negativ abundenta populatiei acestei specii la nivelul Ariei de Protectie Specială Avifaunistica. În urma deplasărilor pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

13. Cod A027 Egreta alba (egreta mare)

Aspecte privind ecologia speciei: Cuibareste destul de rar in stufarisurile, mlastinile si deltele din sud-estul Europei. Restul anului poate fi intalnita si in alte regiuni cu ape putin adanci. Aceasta specie atat de rara face parte din tipul de fauna chinez, fiind mult mai rezistenta la temperaturi scazute. Specie migratoare, isi face aparitia in acest areal in a doua jumatate a lunii mai. Cuibareste in locuri foarte retrase, in intinderi mari de stuf, facandu-si cuibul pe stuf vechi sau salcii joase. Cu toate ca este o specie sociabila, cuiburile le instaleaza dispersat, la cca 40 de metri unul de altul. Situatia critica a acestei specii este generata de regimul de hrana preponderent ihtiofag. Baza trofică a speciei include peşti, mamifere mici şi uneori pui ai altor specii de păsări. Dacă există hrană abundentă pe terenuri uscate, toamna pot fi întâlnite exemplare de egretă mare frecventând terenurile agricole. Habitatele caracteristice speciei: Se intalneste in anotimpul cald indeosebi in Delta Dunarii. Cuibareste prin intinderile de stuf, in locuri mai putin expuse inundatiilor, ferite de zgomot si de actiunea umana. Toamna se retrage pentru iernare inspre Marea Mediterana, unele exemplare ramanand in zona apelor neinghetate in regiunea estica a Deltei Dunarii, in iernile blande. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei care ierneaza la nivelul sitului a fost estimată la cca 3-8 indivizi. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Este o specie caracteristica proximitatii apelor, ea cuibareste si se hraneste în zone deschise, cu tufisuri. Desfasurarea activitatii parcului fotovoltaic nu va afecta în mod negativ abundenta populatiei acestei specii la nivelul Ariei de Protectie Specială Avifaunistica.Terenul agricol de pe amplasamentul vizat de implementarea proiectului nu este corespunzător cerinţelor ecologice ale speciei. În urma deplasărilor pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

14. Cod A023 Nycticorax nycticorax (stârc de noapte)

Aspecte privind ecologia speciei: stârcul de noapte este o specie acvatică care se întâlneşte în zone cu bălţi, stufărişuri şi sălcii, suprafeţe în care specia formează colonii de cuiburi. Specia cuibăreşte în colonii simple sau mixte, în sălcii, arini sau stufăriş. Uneori specia ocupă pâlcurile de pădure de-a lungul râurilor sau de pe malul apelor stătătoare şi se hrăneşte adesea pe păşunile şi terenurile agricole inundate. Specia poate fi întâlnită şi în apropierea apelor încet curgătoare (râuri, canale). Baza trofică a speciei se compune din peşti de dimensiuni mici, insecte şi juvenili de broaşte. Formează colonii mixte, cuibărind cu alte specii de stârci mai ales pe copaci, dar uneori şi în stuf. Cuibul este construit din crengi de grosimi diferite, la înălţimi medii. Clocitul începe de regulă în mai. Femela depune de obicei o singură pontă, alcătuită din 3-5 ouă. Clocitul durează circa 22 zile şi este efectuat de



ambii adulţi, cu schimb la 2-3 ore. Puii zboară la 40-50 zile. Baza trofica a speciei este alcătuita din amfibieni, peşti, insecte, lipitori şi mamifere mici, uneori chiar cu puii altor stârci. Distribuţie: Specia prezintă o distribuţie mondială, incluzând Europa, Asia, America de Nord şi Sud şi Africa. În Europa îşi face simţită prezenţa mai ales în regiunile mai calde. Specia este prezentă în apropierea bălţilor, râurilor mai mari şi în vecinătatea unor zone umede artificiale (de exemplu eleştee şi coada lacurilor de acumulare). Cuibăreşte în număr semnificativ de-a lungul Dunării şi în Delta Dunării. Relevanţa sitului pentru specie: La nivelul SPA – ului s-a estimat în formularul standard al sitului prezenta in pasaj a aproximativ 40-80 de indivizi. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului se intalneste o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Este o specie caracteristica proximitatii apelor, ea cuibareste si se hraneste în zone deschise cu tufisuri. Desfasurarea activitatii parcului fotovoltaic nu va afecta în mod negativ abundenta populatiei acestei specii la nivelul Ariei de Protectie Specială Avifaunistica. In zona analizata si monitorizata nu a fost identificata acesta specie.

15. Cod A038 Cygnus cygnus (lebada de iarna)

Aspecte privind ecologia speciei: O pasare foarte sfioasa si retrasa, ocrotita prin lege. Are o lungime de cca 145 cm, dimensiuni corporale asemanatoare cu lebada de vara, cu penajul complet alb. Ciocul este galben cu varful negru, fara protuberanta bazala neagra, caracteristica lebedei de vara. Pozitia gatului este verticala si nu in forma de S, pozitie caracteristica lebedei de vara. Coada este scurta si bontata. Cuibareste in extremitatea nordica a Europei, in tundra Siberiei, pe lacuri si in mlastini. Habitat: Ierneaza mai ales in tinuturile din Delta Dunarii si din zona complexului lacustru Razelm, odata cu sosirea primaverii se reintoarce spre locurile nordice de cuibarit. Rar se intampla sa o vedem mergand pe uscat si asta datorita trupului greu pe care abia il poate tine pe picioarele scurte de culoare galbena. Ciocul este de culoare rosie-portocalie, cu o protuberanta neagra la baza lui. Puii sunt de culoare cenusie si devin total albi abia in al treilea an din viata. Lebada este o pasare de talie mare, ocrotita de lege, care poate ajunge la lungimi de 1,5 m si la o greutate de 12 kg. Anvergura aripilor poate ajunge pana la 2,38 m. Hrana este formata in special din vegetatie palustra, consumand insa si unele specii de viermi, insecte, melci, etc. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei care ierneaza la nivelul sitului a fost estimată la cca 5 -20 de indivizi. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,C”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate care reprezintă mai puţin de 2% din populaţia la nivel naţional. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Este o specie caracteristica proximitatii apelor, ea cuibareste si se hraneste în zone deschise, cu tufisuri. Suprafata obiectivului de investitii analizat si vecinatatea acestuia nu reprezinta un habitat preferat de acesta specie. Desfasurarea activitatii parcului fotovoltaic nu va afecta în mod negativ abundenta populatiei acestei specii la nivelul Ariei de Protectie Specială Avifaunistica. In zona analizata si monitorizata nu a fost identificata acesta specie.

16. Cod A081 Circus aeruginosus (erete de stuf )

Aspecte privind ecologia speciei: Larg raspandit, poate fi vazut adesea zburand pe deasupra stufarisului, cu batai de aripi constante alternate cu alunecari cu aripile ridicate. Este cea mai comuna pasare de prada din zonele umede intalnite in arealul studiat. Cuibul si-l instaleaza pe sol, in stuf, iar uneori il foloseste mai multi ani in sir, reamenajandu-l. Femela se preocupa de realizarea cuibului, care este alcatuit din diferite ramuri, stuf si alte resturi vegetale uscate. De cele mai multe ori masculul isi construieste si el o platforma de odihna in apropierea cuibului. Spre sfarsitul lunii aprilie incepe perioada de cuibarit, ponta fiind formata



de obicei din 4-5 oua. Hrana este formata din diferite specii de pasari, oua si diferite mamifere mici, broaste si rareori pesti. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica, populatia speciei a fost estimata la 1- 2 perechi, pe toată suprafata sitului mentionat. In formularul standard, se intalnesc in pasaj cca 15- 20 de indivizi, pe toată suprafaţa sitului menţionat. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului se intalneste o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Este o specie caracteristica proximitatii apelor, ea cuibareste si se hraneste în zone deschise cu tufisuri. Desfasurarea activitatii parcului fotovoltaic nu va afecta în mod negativ abundenta populatiei acestei specii la nivelul Ariei de Protectie Specială Avifaunistica. În urma deplasărilor pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

17. Cod A082 Circus cyaneus (erete vanat)

Aspecte privind ecologia speciei: Dimensiuni 45—60 cm. Apare doar în trecere prin ţara noastră; cloceşte în nordul Europei şi al Asiei, în locuri descoperite; iernează în sudul Europei, nord-estul şi nord-vestul Africii şi sud-vestul Asiei. Coloritul penajului este cenuşiu la mascul, cu vârfurile aripilor negre şi cafeniu la femelă. Uneori se întâlneşte la noi şi iarna. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, nu a fost estimata nicio pereche cuibăritoare din populaţia speciei pe toată suprafaţa sitului menţionat, specia este menţionata ca specie de iernat, iar populatia in pasaj este estimata la cca. 5-10 indivizi, pe toată suprafaţa sitului menţionat. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului se intalneste o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Deoarece habitatele preferate nu vor fi perturbate, populaţia nu va fi afectata de activitatea parcului fotovoltaic. În urma deplasărilor pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

18. Cod A166 Tringa glareola (fluieras de mlastina)

Aspecte privind ecologia speciei: fluierarul de mlaştină este o specie nordică destul de comună. Habitează in mlaştini şi asociaţii de Carex ssp, malurile înmlăştinate ale unor lacuri, precum şi păduri umede de mesteacăn din regiunile montane din taiga. Cuibăreşte cel mai adesea pe smocuri de rogoz. Specie migratoare, fluierarul de mlaştină apare în Europa Centrală la sfârşitul lunii iunie, poate fi observat până la finele lunii septembrie. Migrează noaptea spre locurile de iernare, care sunt în zonele lagunare şi de mlaştină din tropice. Se reîntorc primăvara, în perioada aprilie - mai, pentru o scurtă perioadă de cuibărit. Cuibul este construit ascuns pe o denivelare, de regulă înconjurat de apă, sau mai rar pe sol, în desişul tufişurilor. Uneori ocupă şi cuiburi părăsite în copaci de către alte specii. Femela depune o pontă de 3 – 4 ouă. Clocirea are loc 22 – 23 zile, iar juvenilii încep să zboare la 40 zile de la eclozare. Baza trofică a fluierarului de mlaştină include insecte, viermi şi gastropode din apă puţin adâncă sau de la mal. Distribuţie: arealul de cuibărire al fluierarul de mlaştină include zonele temperate şi subarctice ale Palearcticului, inclusiv zona pădurilor boreale. Din Europa Centrală a dispărut odată cu desecarea mlaştinilor. Nu este o specie cuibăritoare în România, dar în timpul pasajului poate fi întâlnită oriunde pe terenuri umede. Habitatele caracteristice speciei: Este o specie nordică destul de comună în mlaştini cu rogoz. Este numeros în pasaj pe malurile mlăştinoase ale lacurilor, de obicei solitar, dar ocazional în stoluri mici. Relevanţa sitului pentru specie În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica, specia este menţionata ca specie de pasaj. Pe toata suprafata sitului se intalnesc cca. 20 - 40 de indivizi.



Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului se intalneste o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Este o specie caracteristica proximitatii apelor, ea cuibareste si se hraneste în zone deschise, cu tufisuri. Desfasurarea activitatii parcului fotovoltaic nu va afecta în mod negativ abundenta populatiei acestei specii la nivelul Ariei de Protectie Specială Avifaunistica. În urma deplasărilor pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

19. Cod A197 Chlidonias niger (chirighita neagra)

Aspecte privind ecologia speciei: Foarte asemanatoare cu chirighita cu obraz alb la silueta, are 24 cm, penajul nuptial al adultului este cenusiu negricios, cu partea inferioara si capul mai inchise. Are ciocul mai fin si mai inchis la culoare decat al chirighitei cu obraz alb. Iarna penajul se modifica, devenind alb pe partea inferioara, iar pe cap are o pata neagra in zona ochiului si cefei. De asemenea, prezinta o pata negricioasa caracteristica pe umar, usor observabila in zbor sau pozitie statica. Cuibareste in aceleasi habitate ca si chirighita cu obraz alb. Este pasare migratoare ce soseste la noi in aprilie-mai si pleaca toamna, fiind mai frecventa in sudul si estul tarii. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala avifaunistica, se intalnesc in pasaj cca. 30 -50 de indivizi, pe toată suprafaţa sitului menţionat. Situatia populatiilor speciei este notata cu,,D”, ceea ce semnifica faptul că la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa la nivel national. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Este o specie caracteristica proximitatii apelor, ea cuibareste si se hraneste în zone deschise cu tufisuri. Desfasurarea activitatii parcului fotovoltaic nu va afecta în mod negativ abundenta populatiei acestei specii la nivelul Ariei de Protectie Specială Avifaunistica. În urma deplasărilor pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

20. Cod A193 Sterna hirundo (chira de balta)

Aspecte privind ecologia speciei: Aspecte privind ecologia speciei: chira de baltă este cea mai comună specie de chire din ţară. Specia preferă o paletă destul de largă de habitate, de la regiunile costale şi lacuri continentale, până la cele semi-aride şi tropice. Cuibăreşte mai ales în zonele de şes, în perechi izolate sau colonii mici. Preferă malurile pietroase ale râurilor, denudate de vegetaţie, malurile lacurilor cu apă curată, bancuri de nisip, inclusiv la malul Mării Negre, acolo unde mediul acvatic este bogat în peşti de dimensiuni mici. În Europa Centrală şi de Est specia poate fi întâlnită în colonii de pescăruşi, frecvent şi la eleştee. Specie migratoare, populaţiile din Europa ale chirei de baltă iernează mai ales de-a lungul coastei de vest a Africii. Migraţia de toamnă se desfăşoară în perioada august - octombrie, iar cea de primăvară în perioada martie – aprilie. Specia cuibăreşte solitar sau în colonii de câteva sute sau mii de perechi. Cuibul este construit pe sol, în locuri neacoperite de vegetaţie, pentru a oferi o vizibilitate bună. Femela depune în luna mai o pontă de 2-3 ouă, eclozarea realizându-se la 21–22 zile de la depunerea ouălor. Juvenilii de chiră de baltă încep să zboare la vârsta de 25 zile, însă îşi caută alte adăposturi la 4 zile după ieşirea din ou. Ambii părinţi îngrijesc puii. Baza trofică este preponderent alcătuită din peşti de dimensiuni reduse. Căutarea hranei se realizează în zbor activ, sau staţionar deasupra apei. Distribuţie: specia este larg răspândită în Europa continentală şi la ţărmuri, de la 69 grade latitudine nordică, până la tropice, nordul Africii, Asia Centrală şi America de Nord. În România, chira de baltă prezintă o distribuţie relativ uniformă, fiind prezentă în toată ţara, acolo unde există habitate acvatice naturale sau semi-naturale întinse. Populaţii mai mari se dezvoltă în Delta Dunării şi în luncile râurilor mari ale ţării. Habitatele caracteristice speciei - Cuibaresc mai ales in zonele de ses, litoral, in perechi izolate sau in colonii mici. Locul predominant de clocit este Delta Dunarii. Sunt prezente pe



timpul verii in toata tara in habitate acvatice, zone de litoral. Populatii mai mari se gasesc in Delta Dunarii si luncile raurilor mari. Se hraneste cu pestisori. Relevanţa sitului pentru specie. În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei a fost estimată la 1-2 perechi, pe toată suprafaţa sitului menţionat. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Este o specie caracteristica proximitatii apelor, ea cuibareste si se hraneste în zone deschise cu tufisuri. Desfasurarea activitatii parcului fotovoltaic nu va afecta în mod negativ habitatul caracteristic al speciei. În urma deplasărilor pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

21. Cod A229 Alcedo atthis (pescarusul albastru)

Aspecte privind ecologia speciei: Este una dintre cele mai frumoase pasari din Romania. Are o lungime de 18 cm si un colorit deosebit, cu spatele si aripile albastre - verzui, cu reflexe metalice. Partea inferioara este portocalie. O alta caracteristica este capul mare, cu un cioc lung, drept si puternic. Il putem observa deseori cum efectueaza zboruri stationare si cum plonjeaza in apa dupa pesti mici. Cuibareste in malurile apelor curgatoare, unde isi sapa galerii, asa cum procedeaza si alte pasari, precum prigoria (Merops apiaster).Este o pasare protejata, care merita toata admiratia noastra pentru coloritul deosebit si pentru modul de capturare a prazii. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei a fost estimată la cca 4-6 perechi cuibăritoare, pe toată suprafaţa sitului menţionat. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Alcedo atthis este o specie caracteristica proximitatii apelor, ea cuibareste si se hraneste în zone deschise, cu tufisuri. Desfasurarea activitatii parcului fotovoltaic nu va afecta în mod negativ abundenta populatiei acestei specii la nivelul Ariei de Protectie Specială Avifaunistica. În urma deplasărilor pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

22. Cod A307 Sylvia nisoria (silvie porumbacă)

Aspecte privind ecologia speciei: Cuibareste relativ rar in regiuni deschise cu tufarisuri, cu copaci izolati sau in luminisuri cu tufisuri, adesea in aceleasi terenuri ca sfrancicul rosiatic. Adultul are dedesubt striuri fine, transversale si ochi galben deschis, dungile nu sunt intotdeauna usor de vazut in teren. Are doua dungi albicioase peste aripa, coada destul de lunga. Juvenilii au ochi intunecati si striatiuni doar pe subcodale, astfel sunt asemanatori cu silvia de zavoi, dar au dungi albicioase pe aripi. Sta in desisuri, dar canta, de obicei, de pe un suport inalt. Cand se indeparteaza in zbor, se aseamana cu sfranciocul rosiatic, datorita aceluiasi tip de habitat, dimensiunilor corpului si modului de zbor. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei a fost estimată la cca 1-2 perechi cuibăritoare, pe toată suprafaţa sitului menţionat. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Amplasamentul obiectivului de investitii nu reprezinta un habitat propice acestei specii. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

23. Cod A097 Falco vespertinus (vanturel de seara)

Aspecte privind ecologia speciei: Vânturelul de seară face parte din familia Falconidae. Caracteristicile acestei familii sunt: ciocul este puternic, masiv, încovoiat, ascuţit. Curbura maxilarului se înconvoaie înca de la baza ciocului, formând un semicerc neîntrerupt până la vârf. Nările sunt uneori acoperite cu pene. Degetele sunt foarte puternice şi înarmate



cu ghiare tari, tăioase şi ascuţite. Femelele întrec întodeauna, în mărimea taliei, masculii. Pleoapele şi picioarele sunt roşii, la cei tineri sunt galben – ruginii, cu ghiarele alb gălbui. Aripile şi coada sunt egal de lungi. Masculul adult este vanăt, penele de pe tibia şi tectricile subcodale sunt roşii – ruginii, coada este neagra, surie. Femela adultă are partea de dedesubt ruginiu deschis, partea superioară a capului şi cerbicea sunt ruginii inchis, spatele şi aripile sunt sur – cenuşii închis, bandate şi pătate cu negru, coada este sur – ardezie cu benzi transversale negre. Pasărea tânăra este dedesubt alb – gălbuie cu pete longitudinale brune, gâtul şi tectricele subcodale sunt albe, partea superioară este brun – surie. Fiecare pană este tivită cu brun – deschis, coada la mascul este sură, la femelă rosu – ruginie, cu benzi transversale sure închis. Atat femela cat si masculul ajung la penaj adult complet abia la 3 ani. Este capabil sa zboare pe loc. Adesea sta pe firele electrice. Aria geografica de răspândire a acestei păsări o reprezintă Europa Sud – Estica. In tara noastra se gaseste in Banat si Transilvania şi pleaca in a doua jumătate a lui septembrie. Hrana consta aproape exclusiv din insecte şi anume coropişniţe, cărabuşi, gândaci de mai, ploşniţe de câmp, etc. Pe lângă insecte, această pasăre se mai hrăneşte cu păsări mici, soareci şi şopârle. Cuibăreşte colonial în cuiburi de cioara de semănătură. Este o pasare migratoare care soseste la noi în luna aprilie şi pleaca in a doua jumătate a lui septembrie. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica, se intalnesc in pasaj cca. 5-10 indivizi, pe toată suprafaţa sitului menţionat. Situatia populatiilor speciei este notata cu ,,D”, ceea ce semnifica faptul că la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa la nivel national. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii. Specii de păsări cu migratie regulata nementionate in anexa I a Directivei Consiliului 2009/147/EC

Nr.crt

Cod Specie

Marimea populatiei

Rezidenta Cuibarit Iernat Pasaj Sit. pop

1. A056 Anas clypeata 25- 50 i D

2. A052 Anas crecca 1700-2400i D

3. A053 Anas platyrhynchos 4000-6500i C

4. A055 Anas querquedula 60-150i D

5. A043 Anser anser 12-40i C

6. A059 Aythya ferina 4000-5500i B

7. A061 Aythya fuligula 190-230i D

8. A067 Bucephala clangula 220-240i C

9. A087 Buteo Buteo 10-12i D

10. A088 Buteo lagopus 2-5i D

11. A036 Cygnus olor 570-720i D

12. A096 Falco tinnunculus 8-10i D

13. A125 Fulica atra 1200-1300i C

14. A459 Larus cachinnans 30-40i D

15. A179 Larus ridibundus 300-500i D

16. A070 Mergus merganser 20-40i C

17. A069 Mergus serrator 20-45i C

18. A017 Phalacrocorax carbo 500-1080i C

19. A005 Podiceps cristatus 12-25i D

20. A006 Podiceps grisegena 3-10i C

21. A008 Podiceps nigricollis 3-8i D



22. A004 Tachybaptus ruficollis 100-120 i C

23. A028 Ardea cinerea 4-10i 15-20i D

24. A041 Anser albifrons 200-400i 300-400i D

25. A051 Anas strepera 10-30 D

26. A210 Streptopelia turtur 1-2p D

27. A209 Streptopelia decaocto P D

28. A212 Cuculus canorus RC D

29. A218 Athene noctua 1-3p D

30. A226 Apus apus P P D

31. A228 Apus melba P D

32. A230 Merops apiaster P P D

33. A232 Upupa epops P D

34. A235 Picus viridis P D

35. A237 Dendrocopos major P D

36. A240 Dendrocopos minor P D

37. A233 Jynx torquilla P P D

38. A244 Galerida cristata P D

39. A247 Alauda arvensis P P D

40. A249 Riparia riparia P P D

41. A251 Hirundo rustica P P D

42. A256 Anthus trivialis P P D

43. A259 Anthus spinoletta P P D

44. A260 Motacilla flava P P D

45. A261 Motacilla cinerea P P D

46. A262 Motacilla alba P P D

47. A340 Lanius excubitor P D

48. A337 Oriolus oriolus P P D

49. A351 Sturnus vulgaris P P P D

50. A263 Bombycilla garrulus V D

51. A342 Garrulus glandarius RC D

52. A343 Pica pica C D

53. A348 Corvus frugileus C D

54. A349 Corvus corone C D

55. A350 Corvus corax R D

56. A264 Cinclus cinclus V D

57. A265 Troglodytes troglodytes

P D

58. A276 Saxicola torquata P P D

59. A274 Phoenicurus phoenicurus

P D

60. A273 Phoenicurus ochruros 5-9p P D

61. A269 Erithacus rubecula P P D

62. A271 Luscinia megarhynchos

P D

63. A270 Luscinia luscinia P D

64. A283 Turdus merula P D

65. A285 Turdus philomelos P P D

66. A287 Turdus viscivorus R D

67. A284 Turdus pilaris RC D

68. A325 Parus palustris P D

69. A329 Parus caeruleus P D

70 A328 Parus ater P D



71. A330 Parus major RC D

72. A324 Aegithalos caudatus R D

73. A336 Remiz pendulinus R D

74. A332 Sitta europaea R D

75. A334 Certhia familiaris V D

76. A354 Passer domesticus RC D

77. A356 Passer montanus RC D

78. A359 Fringilla coelebs R P D

79. A360 Fringilla montifringilla P D

80. A372 Pyrrhula pyrrhula P P D

81. A373 Coccothraustes coccothraustes

P D

82. A361 Serinus serinus R D

83. A363 Carduelis chloris P D

84. A365 Carduelis spinus RC D

85. A364 Carduelis carduelis P D

86. A366 Carduelis cannabia P D

87. A368 Carduelis flammea V D

88. A381 Emberiza schoeniclus 10-15p P D

89. A054 Anas acuta R D

90. A050 Anas penelope 20-50i D

91. A084 Tadorna tadorna R D

92. A058 Netta rufina R D

93. A062 Aythya marila 50-10 i D

94. A066 Melanitta fusca V D

95. A085 Accipiter gentillis P R D

96. A086 Accipiter nisus P 4-6i D

97. A099 Falco subbuteo 1-2p 10-15i D

98. A112 Perdix perdix 5-10i D

99. A115 Phasisnus colchicus 10-20i D

100. A113 Coturnix coturnix R D

101. A118 Rallus aquaticus 4-6p D

102. A123 Gallinula chloropus 30-50p 1-5i 50-100i D

103. A142 Vanellus vanellus 4-8p R 20-50i D

104. A136 Charadrius dubius 2-6p 10-20i D

105. A155 Scolopax rusticola R D

106. A153 Gallinago gallinago 5-10i 10-20i D

107. A152 Lymnocryptes minimus

V D

108. A156 Limosa limosa R D

109. A145 Calidris minuta R D

110. A146 Calidris temminckii R D

111. A168 Actitis hypoleucos 5-10i D

112. A165 Tringa ochropus 2-5i 5-20i D

113. A164 Tringa nebularia R D

114. A162 Tringa totanus R D

115. A161 Tringa erythropus R D

116. A163 Tringa stagnatilis R D

117. A182 Larus canus 400-700i C

118. A198 Chlidonias leucopterus

R D

119. A207 Columba oenas R D



120. A266 Prunella modularis P P D

121. A292 Locustella luscinioides 5-10p D

122. A291 Locustella fluviatilis 3-7p D

123. A295 Acrocephalus schoenobaenus

30-60p P D

124. A296 Acrocephalus palustris

50-100p P D

125. A297 Acrocephalus scripaceus

30-40p P D

126. A298 Acrocephalus arundinaceus

20-30p P D

127. A299 Hippolais icterina V R D

128. A438 Hippolais pallida V D

129. A310 Sylvia borin P P D

130. A311 Sylvia atricapilla P P D

131. A309 Sylvia communis P P D

132. A308 Sylvia curruca P P D

133. A315 Phylloscopus collybita P P D

134. A314 Phylloscopus sibilatrix P D

135. A316 Phylloscopus trochilus P D

136. A317 Regulus regulus R D

137. A318 Regulus ignicapillus R D

138. A322 Ficedula hypoleuca V D

139. A319 Muscicapa striata R R D

140. A277 Oenanthe oenanthe 5-10p D

141. A275 Saxicola rubetra P P D

142. 376 Emberiza cirinela P D

143. A383 Miliaria calandra P D

Unde:

i – individ (exemplar); p – perechi; rezidenta (sedentara) - specie care cuibareste si ramâne iarna în zona de cuibarit; cuibarit - specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a

ierna în alte zone geografice); iernat - specie oaspete de iarna (apare doar în sezonul rece); pasaj - specie care tranziteaza zone în migratia de primavara sau de toamna. Marimea si densitatea populatiei speciei prezente in sit, in raport cu populatiile

prezente pe teritoriul national Masura optima este rezultatul dintre populatia indivizilor speciei din sit si cea de pe

teritoriul national. Pentru evaluare, se foloseste modelul progresiv prezentat mai jos:

A: 100 ≥p>15% B: 15 ≥p> 20% C: 2 ≥p>0 %.

In cazurile in care populatia din specia respectiva este prezenta in situl evaluat intr-o proportie nesemnificativa, specia trebuie inclusa in a patra categorie, respectiv:

D: populatie nesemnificativa



1. Cod A056 Anas clypeata (rata lingurar)

Aspecte privind ecologia speciei: Rata lingurar ( Anas clypeata ) este o specie de rata salbatica care cuibareste cu precadere in Estul Europei. Pe perioada iernii se retrage catre zonele din Sud si Vest. Desi poate fi intalnita in toata tara, rata lingurar este o specie destul de rara, cu o densitate mai mare a exemplarelor in Delta Dunarii. Masculul este foarte frumos colorat in perioada iernii. Capul si baza cozii sunt verzi cu reflexii metalice, pieptul este alb, iar abdomenul si lateralele sunt rosii-caramizii. Spatele are culoarea neagra, la fel si ciocul, iar picioarele sunt portocalii. Ochii ratoiului sunt galbeni, in timp ce ai ratei sunt negri. Ciocul este lung si lat si de aici a venit si denumirea speciei. Femela seamana la infatisare cu rata mare. Oglinda este de culoare verde metalizat, marginita anterior de o banda alba. Pe perioada verii, masculul are un penaj asemanator cu al femelei. Lungimea corpului este de 45-50 cm, deschiderea aripilor de 70-85 cm, iar greutatea de 0,5-1 kg. Rata lingurar isi procura hrana de la suprafata apei sau de pe fundul acesteia, prin scufundari, iar aceasta consta in seminte, radacini, diferite materii vegetale si mici vietuitoare acvatice. Rata lingurar isi construieste cuibul in vegetatia din apropierea apei, iar femela depune 8-10 oua intr-o singura serie pe an. Doar femela cloceste timp de 23-25 de zile si are grija de pui. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica, se intalnesc in pasaj cca. 25-50 indivizi, pe toată suprafaţa sitului menţionat. Situatia populatiilor speciei este notata cu,,D”, ceea ce semnifica faptul că la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa la nivel national. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul obiectivului de investitii nu reprezinta un habitat propice acestei specii. Activitatea obiectivului de investitii analizat nu determina o reducere a arealului de hranire a populatiei acestei specii si nici nu afecteaza zonele de cuibarit. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

2. Cod A052 Anas crecca (rata mica)

Aspecte privind ecologia speciei: Rata mica ( Anas creca ) mai este denumita rata pitica, sarsela sau sarsela de iarna si este prezenta la noi incepand cu luna noiembrie. Primavara pleaca spre locurile de cuibarit din nordul Europei si Asiei. Este cea mai mica dintre toate speciile de rate prezente la noi si poate, din acest motiv, are o agilitate deosebita in zbor. Rata mica prefera baltile mlastinoase, cu vegetatie bogata, unde isi poate gasi cu usurinta hrana. Rata mica este o pasare foarte frumoasa la infatisare, mai ales masculul. Acesta are un colorit general cenusiu-plumburiu, cu capul maroniu si o linie cenusie-verzuie in dreptul ochilor. "Oglinda" de pe aripi este, atat la mascul cat si la femela, de culoare verde cu reflexii metalice. Aripile au pe liniile de contur doua dungi de culoare neagra si crem. Femela are un colorit general cafeniu. Lungimea corpului este de 34-38 cm, anvergura aripilor este de 58-64 cm si greutatea de 250-400 g. Rata mica isi construieste cuibul pe pamant, in apropierea apei. Femela depune pana la 11 oua, intr-o singura ponta pe an. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei care ierneaza la nivelul sitului a fost estimată la cca.1700-2400 de indivizi. Situatia populatiilor speciei este notata cu ,,D”, ceea ce semnifica faptul că la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa la nivel national. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Suprafata obiectivului analizat si vecinatatea acestuia nu reprezinta un habitat preferat de aceasta specie. Activitatea obiectivului analizat nu determina o diminuare a populatiei acestei specii si nici nu afecteaza zonele de cuibarit. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.



3. Cod A053 Anas platyrhynchos (rata mare)

Aspecte privind ecologia speciei: Este cea mai cunoscuta si raspandita specie de rata de la noi. Din ea se trage si rata domestica. Pentru ca este o specie cu un interes vanatoresc ridicat si pentru ca are si multi pradatori naturali, se observa o scadere a populatiei de rata salbatica mare de la noi. Rata salbatica mare este o pasare draguta la infatisare, cu un aspect dolofan si cu un mers stangaci pe uscat. Are o lungime de pana la 65 cm, poate ajunge la o greutate de 1,5 kg, iar anvergura aripilor este de 80-95 cm. Masculul este mult diferentiat de femela, prin coloritul vioi al penajului. Ratoiul are capul si gatul de un verde inchis, cu luciri albastrui-metalice. Tot pe gat gasim un guler de culoare alba. Pe spate si abdomen este de culoare bruna-cenusie, cu o coada de culoare neagra si cateva pene albe in lateral. Gusa este de un brun cenusiu. Picioarele sunt palmate, de culoare portocalie, iar ciocul este lat, de culoare galbena. Ca semn distinctiv, masculul are cateva pene rasucite la coada si, atat femela cat si masculul, au asa numita "oglinda" de pe aripi, de culoare albastru metalizat. Rata este de culoare bruna, pestrita, cu ceva alb la coada si aripi. Rata salbatica mare, in general, se hraneste in apa, cu diverse plante acvatice de la suprafata, melci, insecte si viermi. Cand are ocazia, se hraneste si pe uscat cu seminte, cereale, diferite plante. Rata mare traieste in perechi. Cuibul il construieste cu mare grija pe sol, in locuri cat mai ferite de pradatori. Cuibul este bine captusit cu pene si puf, iar femela depune in el pana la 12 oua de culoare albastru-verzui. Clocitul este asigurat numai de femela, timp de 22-28 de zile, ratoiul fiind responsabil cu paza si protectia familiei. Puii sunt foarte repede dusi la apa, unde se hranesc singuri si dupa 8 saptamani sunt gata de zbor. Rata mare este o pasare migratoare, dar se intampla destul de des sa ramana la noi si peste iarna, cand se aduna in grupuri pe luciul apelor neinghetate. In momentul de fata, rata mare este cea mai numeroasa specie de rata din Romania. Sunt cele mai putin sperioase rate si sunt oarecum obisnuite cu prezenta umana. Din acest motiv, sunt relativ usor de observat si fotografiat. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei care ierneaza la nivelul sitului a fost estimată la cca. 4000-6500 de indivizi. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu,,C”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate care reprezintă mai puţin de 2% din populaţia la nivel naţional. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Anas platyrhynchos este o specie caracteristica proximitatii apelor, ea cuibareste si se hraneste în zone deschise cu tufisuri. Desfasurarea activitatii parcului fotovoltaic nu va afecta în mod negativ abundenta populatiei acestei specii la nivelul Ariei de Protectie Specială Avifaunistica. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

4. Cod A055 Anas querquedula (rata caraitoare)

Aspecte privind ecologia speciei: Rata caraitoare (Anas querquedula) sau Sarsela de vara este prezenta la noi doar in sezonul cald, de la sfarsitul lunii februarie si pana in noiembrie. Dupa rata mare, rata caraitoare este cea mai des intalnita specie de rata salbatica de la noi. Poate fi intalnita in toata tara, in apropierea apelor, insa cu o densitate mai mare in Delta si in baltile din Lunca Dunarii. Ratoiul este mult mai viu colorat decat rata, mai ales in perioada verii. Capul, gatul, gusa, spatele si coada au un penaj pestrit, brun inchis. Pe burta este albicios, iar lateralele sunt gri. Specific masculului de rata caraitoare este spranceana de culoare deschisa, care se prelungeste spre ceafa. Femela are doua dungi de culoare deschisa, deasupra si sub ochi. Oglinda de pe aripi este marginita de dungi de culoare alba si are culoare verde la mascul si brun-inchis la femela. In perioada de iarna, masculul are un penaj asemanator cu al femelei, brun pestrit. Lungimea corpului este de 38-40 cm, deschiderea aripilor de 65-70 cm iar greutatea de 250-500 g. Rata caraitoare se hraneste cu seminte, diferite materii vegetale si mici vietuitoare de apa, pe care le obtine prin filtrarea apei

http://www.animale-salbatice.ro/rata-mare-anas-platyrhynchos.html



de suprafata cu ajutorul ciocului. Cuibul este construit in vegetatia din apropierea apei, iar femela depune 8-11 oua intr-o singura serie pe an. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica, se intalnesc in pasaj cca. 60-150 indivizi, pe toată suprafaţa sitului menţionat. Situatia populatiilor speciei este notata cu,,D”, ceea ce semnifica faptul că la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa la nivel national. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Rata caraitoare este o specie caracteristica proximitatii apelor, ea cuibareste si se hraneste în zone deschise cu tufisuri. Desfasurarea activitatii parcului fotovoltaic nu va afecta în mod negativ abundenta populatiei acestei specii la nivelul Ariei de Protectie Specială Avifaunistica. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

5. Cod A043 - Anser anser (gasca de vara)

Aspecte privind ecologia speciei: Face parte din genul Anser si este stramosul gastei domestice. Este o pasare calatoare, traind in Europa si in Asia. Prefera zonele umede: balti, mlastini si lacuri. Gasca de vara este cea mai mare specie de gaste. Are corpul rotunjit, gatul lung si gros, iar capul si ciocul sunt mari. Picioarele sunt de culoare roz, iar ciocul este portocaliu. Poate avea intre 75 si 90 cm in lungime, iar lungimea aripilor poate depasi 40 cm si ajunge pana la 48 cm. Gastele de vara cantaresc intre 3 si 3,6 kg. Masculii sunt mai mari decat femelele.Penajul este gri sau maroniu, mai inchis la culoare in zona capului si mai deschis pe piept, unde poate avea si pete negre. Penele de pe aripi contrasteaza puternic cu cele de pe piept. Raspandita in intreaga Europa (cu exceptia partii de sud-vest, unde gastele de vara nu s-au mai inmultit), dar si in Asia, aceasta pasare traieste acolo unde conditiile sunt cele mai potrivite. Numarul gastelor de vara a scazut considerabil in Marea Britanie. S-a constatat ca ele se retrag spre nord, ca sa se inmulteasca (in nordul Scotiei si in Hebridele exterioare). Gastele de vara sunt pasari calatoare. Iarna, zboara spre sud sau vest, dar migreaza foarte tarziu fata de alte pasari. In Scotia si in Europa de Nord exista si gaste de vara care nu mai migreaza. Aceasta specie este singura care cloceste si in Romania. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica, se intalnesc in pasaj cca. 12-40 indivizi, pe toată suprafaţa sitului menţionat. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu,,C”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate care reprezintă mai puţin de 2% din populaţia la nivel naţional. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Anser anser este o specie caracteristica proximitatii apelor, ea cuibareste si se hraneste în zone deschise cu tufisuri. Desfasurarea activitatii parcului fotovoltaic nu va afecta în mod negativ abundenta populatiei acestei specii la nivelul Ariei de Protectie Specială Avifaunistica. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

6. Cod A059 Aythya ferina (rata cu cap castaniu)

Aspecte privind ecologia speciei: Este o specie de rata salbatica relativ rara, care poate fi intalnita mai des in Delta si in baltile din apropierea cursului inferior al Dunarii. Rata cu cap castaniu este prezenta la noi atat ca pasare de pasaj, cat si ca pasare clocitoare pe timpul verii. In Europa este o specie de rata specifica pentru partea de N-E, insa cu densitati mai mari ale perechilor clocitoare in partea de nord. In restul Europei poate fi vazuta razlet si foarte local. Masculul are capul castaniu, pieptul si coada de culoare neagra, abdomenul gri-albicios, iar spatele si aripile de culoare gri. Ciocul este de culoare neagra, cu o pata alba la unele exemplare, iar ochii sunt de culoare rosie. Femela are o coloratie maronie, cu o dunga mai deschisa la culoare in dreptul ochilor. Exemplarele imature au un penaj brun inchis. Lungimea corpului este de 42-49 cm, deschiderea aripilor de 72-82 cm, iar greutatea de 0,7-1

http://www.animalutul.ro/pasari/



kg. Rata cu cap castaniu este o rata scufundatoare, care se hraneste cu vegetatia de pe fundul apei.Cuibul este construit in stuf, in imediata apropiere a apei. Femela depune 8-10 oua intr-o singura serie pe an si se ocupa singura de cresterea puilor. Din acest motiv, in perioada verii, vom vedea pe luciul baltii grupuri formate doar din masculi si, eventual, exemplare imature, in timp ce femelele se ocupa izolat de cresterea puilor. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei care ierneaza la nivelul sitului a fost estimată la cca.4000-5500 de indivizi. Situatia populatiilor speciei este notata cu,,B”, ceea ce semnifica faptul ca la nivelul sitului cuibareste o populatie cu densitate redusa fata de media la nivel national (nesemnificativa la nivel national). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Aythya ferina este o specie caracteristica proximitatii apelor, ea cuibareste si se hraneste în zone deschise cu tufisuri. Desfasurarea activitatii parcului fotovoltaic nu va afecta în mod negativ abundenta populatiei acestei specii la nivelul Ariei de Protectie Specială Avifaunistica. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

7. Cod A061 Aythya fuligula (rata motata)

Aspecte privind ecologia speciei: Rata motata (Aythya fuligula) este o specie de rata scufundatoare, considerata ca fiind comuna in toata Europa, insa la noi in tara este o specie relativ rara, intalnita in perioada de iarna, incepand cu noiembrie si pana in martie. Sunt putine perechile care se hotarasc sa ramana sa cuibareasca la noi, in special in Delta. Rata motata prefera pentru cuibarit zonele nordice ale Europei si ierneaza in bazinul Marii Mediteraneene, al Marii Negre si in Sudul Asiei. In Romania, rata motata prefera sa ierneze in zona lacurilor litorale si in Delta Dunarii, atat timp cat suprafata lacurilor nu ingheata complet. In cazul iernilor foarte geroase, rata motata isi continua ruta de migratie catre zonele sudice, mai calde. Ratoiul are penajul negru, cu alb pe flancuri si pe burta, iar motul de pe cap este mai lung primavara devreme, in perioada imperecherii. Vara, albul de pe flancuri devine brun deschis. De la mica distanta se pot observa reflexiile albastrui de pe cap si ceva nuante maronii pe spate si pe coada. Ochii sunt galbeni, ciocul este gri cu varful negru, picioarele au o coloratie galben-verzuie, iar oglinda de pe aripi este alba. Femela de rata motata are penajul brun inchis, cu nuante mai deschise pe flancuri si o mica pata alba la baza ciocului. Si femela are o mica creasta in crestetul capului. Sunt si exemplare de rata motata care nu se incadreaza exact in standardul de colorit al speciei, lucru care probabil se datoreaza hibridizarii cu alte specii de rata. Lungimea ratei motate este de 40-47 cm, anvergura aripilor de 65-75 cm, iar greutatea de 0,5-1 kg. Rata motata isi procura hrana prin scufundari spre fundul apei, unde cauta vegetatie acvatica, seminte, radacini, etc. Rata motata isi construieste cuibul bine ascuns in vegetatia bogata de pe malurile apelor. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei care ierneaza la nivelul sitului a fost estimată la cca.190-230 de indivizi. Situatia populatiilor speciei este notata cu,,D”, ceea ce semnifica faptul că la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa la nivel national. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare al speciei din sit. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

8. Cod A067 Bucephala clangula (rata sunatoare)

Aspecte privind ecologia speciei: Soseşte la noi în ţară în număr redus, venind din nordul Europei şi Siberiei, unde cuibăreşte şi iernează în apopierea apelor neîngheţate. Alte



populaţii trec spre nordul Mării Mediterane şi vestul Europei. Penajul masculului este negricios pe cap şi spate; la baza ciocului are o pată albă, de aceeaşi culoare fiind şi restul corpului. Femela este de culoare cenuşiu-deschisă, cu capul cafeniu. La ridicarea de pe luciul apei, masculul scoate un fel de fluierat, în timp ce bate din aripi. Vara se mai întîlnesc unele exemplare rămase atât în Delta Dunării, cât şi în alte bălţi din ţară, fără a se fi dovedit că ar cloci la noi. În trecut, este citată că ar fi cuibărit uneori în sălciile scorburoase din lunca şi Delta Dunării. Primăvara se reîntorc în nord. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei care ierneaza la nivelul sitului a fost estimată la cca. 220-240 de indivizi. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu,,C”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate care reprezintă mai puţin de 2% din populaţia la nivel naţional. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

9. Cod A087 Buteo buteo (sorecar comun)

Aspecte privind ecologia speciei: Este o specie destul de comuna in paduri, adesea in apropiere de terenuri agricole, mlastini, etc. Este pasarea de prada cel mai des vazuta in multe regiuni ale Europei. Foloseste stalpii si alte suporturi inalte ca posturi de observatie. Zboara cu batai incete de aripi si adesea se roteste in aer survoland solul, are aripi lungi, coada lunga rotunjita la varf, gat scurt. Coloritul este foarte variabil; formele de culoare inchisa sunt predominante in cea mai mare parte a Europei.Toate au in acelasi timp o dunga ingusta, deschisa, pe piept. Exemplarele albe pestrite, existente pe continent, pot fi confundate cu sorecarul incaltat, acvila mica si serparul, insa acesti sorecari au adesea pe aripa pete mari, albe si dedesubt, la incheietura aripii, pete de culoare inchisa. Ssp estica (vulpinus) este mai ruginie, asemanandu-se intr-o oarecare masura cu sorecarul mare. In Europa rasariteana exista indivizi intermediari. Toamna migrează în Africa, la sud de Sahara. Exemplarele din nordul arealului trec în anotimpul toamnei spre locurile de iernat din Africa. Marime: 50 - 65 cm. Categorie fenologică: oaspete de vară, oaspete de iarnă. Mod de cuibărit: cuibăreşte în arbori înalţi din păduri bătrâne. Caracteristicile cuibului: cuibul este amplasat în bifurcaţia de la baza coroanelor şi este folosit mai mulţi ani la rând, este construit din ramuri, crenguţe, fire de iarbă, este căptuşit cu fire de iarbă; înălţimea faţă de sol: 20 - 40 m. Perioada de cubărit este aprilie–iulie. Baza trofica: şoareci, serpi, şopârle, insecte de talie mare. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei care ierneaza la nivelul sitului a fost estimată la cca. 10-12 indivizi. Situatia populatiilor speciei este notata cu ,,D”, ceea ce semnifica faptul că la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa la nivel national. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

10. Cod A088 - Buteo lagopus (sorecar incaltat)

Aspecte privind ecologia speciei: Este prezent la noi în sezonul rece, sosind din regiunile tundrei eurasiatice. Primăvara revine în nord pentru a cuibări. Are penajul brun, iar coada albicioasă, ce se termină cu o bandă întunecată. Tarsele sunt îmbrăcate in pene pană la baza degetelor. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei care ierneaza la nivelul sitului a fost estimată la cca.



2-5 indivizi. Situatia populatiilor speciei este notata cu ,,D”, ceea ce semnifica faptul că la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa la nivel national. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

11. Cod A036 - Cygnus olor (lebada)

Aspecte privind ecologia speciei: Este cea mai numeroasa si mai raspandita dintre lebede. O specie ocrotita de lege, datorita frumusetii si raritatii sale. Se aduna in grupuri mari, unde au loc deseori lupte teritoriale violente, in care masculii dominanti indeparteaza intrusii prin "alunecari" pe apa si salturi, batand apa cu ajutorul aripilor. Cantareste in medie 8-12 kg. Prezinta penaj alb, coada relativ lunga si ascutita la varf. Ciocul adultului are culoarea rosu-portocaliu, cu o protuberanta bazala neagra. Puii au penajul cenusiu, devenind complet alb abia in al treilea an de viata. Cand inoata, tine gatul gratios in forma de "S", cu ciocul indreptat in jos, deseori tinand aripile ridicate sub forma unui scut. Cuibareste indeosebi in baltile Deltei Dunarii, unde isi instaleaza cuibul in stufarisurile nepatrunse sau pe plaurul vechi, fixat. Uneori, cuibareste si pe rauri lente si canale, aproape de prezenta umana. Pe la inceputul lunii mai, femela depune 4-6 oua, albe-fumurii, pe care le cloceste impreuna cu masculul, timp de 34-36 de zile. Masculul se implica in apararea oulalelor si a familiei, cu indarjire si agresivitate uneori. In perioada de cuibarit, pot avea un comportament agresiv chiar fata de om. Iarna migreaza spre sudul Marii Caspice, in Delta Nilului si in estul Marii Mediterane. In iernile blande, unele exemplare raman si la noi in tara. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei care ierneaza la nivelul sitului a fost estimată la cca. 570-720 de indivizi. Situatia populatiilor speciei este notata cu ,,D”, ceea ce semnifica faptul că la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa la nivel national. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Cygnus olor este o specie caracteristica proximitatii apelor, ea cuibareste si se hraneste în zone deschise cu tufisuri. Desfasurarea activitatii parcului fotovoltaic nu va afecta în mod negativ abundenta populatiei acestei specii la nivelul Ariei de Protectie Specială Avifaunistica. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

12. Cod A096 Falco tinnunculus (vanturel rosu)

Aspecte privind ecologia speciei: Este o pasare de prada de dimensiuni mici si cu o infatisare specifica pasarilor de prada, care degaja energie, agerime si determinare. Face parte din familia soimilor si mai este denumita si soim roscat sau erete rosu. In momentul de fata, populatiile de vanturel rosu la nivel mondial sunt in continua scadere si asta datorita pierderii habitatului si a surselor de hrana. De obicei, vanturelul rosu se stabileste in zonele cu palcuri de copaci inalti, cum ar fi plopii, marginite de zone deschise, in care isi poate cauta prada cu usurinta. Este des intalnit si in orase. La noi este o pasare rapitoare ocrotita prin lege. Penajul este pestrit, cu nuante ruginii, galbui si crem, cu pete de culoare neagra. Masculul are un colorit mai roscat, cu coada si capul de culoare cenusiu deschis. Femela este ruginie aproape complet, fara cenusiul de pe cap si coada. Atunci cand planeaza la punct fix si tine coada deschisa ca un evantai, putem vedea o linie de culoare neagra in partea terminala a cozii. Lungimea corpului poate ajunge la 40 cm, anvergura aripilor la 80 cm iar greutatea corporala la 300 gr. Hrana vaturelului rosu este alcatuita in principal din soareci si insecte mari, cum ar fi lacustele, dar si din pasari mici, cum ar fi vrabiutele. Foarte des isi face cuibul in plopii de pe marginea soselelor, in vecinatatea campurilor agricole pe care le curata de soareci si insecte daunatoare. Din acest motiv, putem spune ca este o pasare extrem de folositoare.Vanturelul rosu nu-si construieste propriul cuib, ci prefera sa ocupe cuiburile parasite de ciori sau cotofene. Femela depune pana la 6 oua in luna aprilie, iar perioada de incubatie este de 30 de zile. Ambii parinti participa la cresterea puilor.



De obicei, la apropierea iernii, migreaza catre zonele sudice, mai calde. Rar se intampla sa ramana peste iarna la noi, iar cei care raman sunt de obicei masculii. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei care ierneaza la nivelul sitului a fost estimată la cca. 8-10 indivizi. Situatia populatiilor speciei este notata cu ,,D”, ceea ce semnifica faptul că la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa la nivel national. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

13. Cod A125 – Fulica atra (lisita)

Aspecte privind ecologia speciei: Prezenta aproape in toate baltile cu stuf si cu papura din tara, este una dintre cele mai mari specii ale acestei familii intalnite in tara noastra. Coloritul penajului este cenusiu-inchis, aproape negru. Inoata perfect si se cufunda frecvent in apa dupa hrana, desi degetele picioarelor nu au membrane interdigitale, ci niste lobi cornosi. Zboara greu si numai la nevoie. Cuibareste in mijlocul papurisului inundat. Construieste cuibul la o oarecare inaltime deasupra apei si-l poate inalta in caz de inundatie. Depunerea pontei are loc in aprilie-mai. Ouale, in numar de 8-12, sunt crem cu puncte intunecate. Clocesc ambele sexe, cu schimbul, circa 21-23 de zile. Obisnuit, depune 2 ponte pe an. Toamna se indreapta spre locurile de iernare din vestul Europei si din jurul Marii Mediterane. Populatiile din estul arealului de cuibarit ierneaza in sudul si estul Asiei. In iernile blande, lisitele venite din nordul Europei se concentreaza adesea pe litoral si in baltile neinghetate. Este oaspete de vara, in zonele umede, cu stuf si papura, migrand toamna catre Zona Mediterana. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei care ierneaza la nivelul sitului a fost estimată la cca.1200-1300 de indivizi. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu,,C”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate care reprezintă mai puţin de 2% din populaţia la nivel naţional. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

14. Cod A459 Larus cachinnans (pescarus argintiu)

Aspecte privind ecologia speciei: Are o lungime de cca 67 cm. Deasupra, coloritul corpului este argintiu, iar varfurile aripilor negre; in rest este alb. O populatie a acestei specii s-a adaptat la conditiile urbane, obisnuind sa-si instaleze cuiburile pe acoperisurile marilor cladiri de pe litoral, in special in orasul Constanta. In anul 1978, au fost descoperite cateva perechi clocind chiar in Capitala, pe acoperisurile unor cladiri. In anii 1979, 1980 si 1981, au fost inelati puii proveniti din aceste noi locuri de reproducere. In anul 1981, au fost descoperiti cuibarind si in orasul Calarasi, tot pe acoperisuri, specia dovedind o tendinta tot mai accentuata pentru mediul antropic. Ponta este depusa inca din aprilie si consta din 3 oua brune, cu pete mai intunecate, clocite cu schimbul de ambii parteneri. Incubatia dureaza circa 26 de zile. La putine zile dupa ecloziune, puii parasesc cuibul, ascunzandu-se in vegetatie, spre a fi feriti de arsita. Parintii ii cheama cand le aduc hrana. Habitatul preferat de aceasta specie se intalneste de-a lungul coastelor marii, pe lacuri continentale, in orase. Distributie: Este sedentara pentru tara noastra, cuibarind pe sfaramaturi vechi de stuf, pe plajele nisipoase, atat in Delta Dunarii, cat si in lungul litoralului. Iarna pot fi vazute si exemplare nordice, care ajung pana in tara noastra. Europa de sud, de vest si sud-vestul Asiei constituie insa cartierele de iernare tipice.



Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei care ierneaza la nivelul sitului a fost estimată la cca. 30-40 de indivizi. Situatia populatiilor speciei este notata cu ,,D”, ceea ce semnifica faptul că la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa la nivel national. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

15. Cod A179 Larus ridibundus (pescarus razator)

Aspecte privind ecologia speciei: Este o pasare sedentara, aproape orice habitat de zona umeda poate fi preferat de aceasta specie. Este intalnit in toata tara, pe lacuri, balti, helestee, tarmul marii, rauri, etc., fiind cel mai frecvent si abundent pescarus de la noi. Are in jur de 38 cm lungime, anvergura aripilor de 1 m, iar greutatea de 250-350 g. Coloritul difera in functie de sezon si de varsta. Adultul, in penaj de vara, are capul brun inchis spre negru, partea inferioara alba, aripile cenusiu deschis, cu varful penelor negre. Ciocul si picioarele sunt inchise la culoare. Iarna, capul devine alb, cu un punct specific negricios in spatele ochilor, iar ciocul si picioarele rosiatice. Juvenilul are capul alb, cu maro pe calota, ceafa de asemenea maroniu deschis, iar ciocul si picioarele rozalii. Cuibareste in colonii, uneori foarte mari, pe lacuri si mlastini cu stufaris, deseori in amestec cu alte specii, cuiburile fiind construite pe insule, plauri sau pe plaje din iarba si vegetatie acvatica. Femela depune 2-3 oua intr-o singura serie pe an, pe care le cloceste, prin rotatie cu masculul, aproximativ 23 de zile. Baza trofica este formata aproape din orice tip de hrana, de la pesti, soareci, pasarele bolnave, pana la nevertebrate sau chiar alimente abandonate. Insoteste primavara stolurile de ciori pe ogoare, in urma tractoarelor, spre a se hrani, ca si acestea, cu larve de insecte. Habitatele caracteristice speciei: Este intalnit numai ca pasare de vara, cuibarind indeosebi in Delta Dunarii, in salciile pitice din marile intinderi ale stufarisurilor, toamna retragandu-se in sudul Marii Negre si nord-vestul Marii Mediterane. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica, se intalnesc in pasaj cca. 300-500 indivizi, pe toată suprafaţa sitului menţionat. Situatia populatiilor speciei este notata cu ,,D”, ceea ce semnifica faptul că la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa la nivel national. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

16. Cod A070 Mergus merganser (ferestras mare)

Aspecte privind ecologia speciei: Dimensiuni cca. 66 cm. Este o apariţie rară la noi. În timpul iernii soseşte din regiunile nordice ale Eurasiei, unde cuibăreşte în arborii scorburoşi, cat şi pe sol, în tufişuri dese. Masculul este în general alb, cu capul, spatele, varful aripilor şi coada negre. Femelele sunt cenuşii, cu capul cafeniu-roşcat. Ca şi ceilalţi ferestraşi, este un scufundător excelent şi, ca şi aceştia, poate sta mult timp sub apă, în căutarea peştilor cu care se hrăneşte. Iernează atât în Europa, pană la Oceanul Atlantic, sudul Mării Mediterane, cat şi în Asia de sud-est. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei care ierneaza la nivelul sitului a fost estimată la cca. 20-40 de indivizi. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,C”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate care reprezintă mai puţin de 2% din populaţia la nivel naţional. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de



hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

17. Cod A069 Mergus serrator (ferestras motat)

Aspecte privind ecologia speciei: Are o lungime de 58 cm. Este oaspete rar de iarnă şi se întâlneste mai ales în regiunea litoralului Mării Negre. Spatele, vârful aripilor şi capul sunt negre-verzui, guşa roşcată, iar restul alb, la masculi. Femelele sunt galben-albicioase cu capul cafeniu. Ţinuturile de cuibarit sunt mai ales pe coastele oceanice cu apă sărată, nordului Eurasiei, Americii de Nord şi Groenlandei. Iernează în ţările din nordul Mării Mediterane şi în vestul Europei. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei care ierneaza la nivelul sitului a fost estimată la cca. 20-45 de indivizi. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,C”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate care reprezintă mai puţin de 2% din populaţia la nivel naţional. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

18. Cod A017 - Phalacrocorax carbo (cormoranul)

Aspecte privind ecologia speciei: Este o pasare acvatica de dimensiuni medii, cu gatul lung, avand o infatisare primitiva, aproape reptiliana. Exemplarele adulte au penajul negru, cu luciri verzui sau albastre. La baza ciocului prezinta o suprafata de piele nuda, de culoare galbena, inconjurata de o margine alba. Ciocul se termina la capat cu un carlig. Pasarile tinere au un colorit maro inchis, avand zone albe pe abdomen. Coada are forma rotunjita si este alcatuita din pene rigide. Numele cormoranilor provine din limba latina - “corvus marinus” insemnand corb de mare. Traiesc si isi cresc puii in colonii mari si produc o varietate de vocalize. Phalacrocorax carbo face parte din familia Phalacrocoracidae si ocupa indeosebi zonele din jurul coastei Marii Britanii, lipsind, insa, cu desavarsire in partile nord-estice ale Scotiei. Cormoranii de coasta isi fac cuiburile pe marginile stancoase ale insulelor, folosind ca materie prima: nuielele, pietrisul, crengile sau guano (ingrasamant fosil). Ceilalti cormorani cuibaresc in copaci sau pe sol. Materiile fecale ale cormoranilor sunt atat de acide, incat arborii in care cuibaresc mor in aproximativ 3 ani. Ouale, in numar de 3 sau 4, de un alb calcaros, cu nuante de un albastru pal, sunt depuse in aceste cuiburi, unde vor sta vreme de 28-31 de zile, incalzite fiind de corpul parintilor lor. In primele zile de viata, puii vor fi hraniti cu lichidul regurgitat din sacul laringian al pasarilior mature, dupa care vor putea manca si hrana solida, din gusa parintilor lor. Dupa 50 de zile, puii, apti de zbor, vor parasi cuiburile, intorcandu-se in colonie dupa ce implinesc varsta de 2-3 ani. In timpul iernii cormoranii se adapostesc impreuna in fiecare seara, in grupuri ce depasesc cateva sute de exemplare. Se hranesc in general cu peste, pe care il prind scufunzandu-si gaturile lungi in apa. Cei mai aprigi concurenti ai pescarilor, cormoranii sunt considerati a fi pasari daunatoare, din cauza cantitatii mari de peste pe care o consuma. Relevanta sitului pentru specie: In formularul standard al sitului Natura 2000, la nivelul sitului specia este una de pasaj, estimata la cca. 500-1080 indivizi. Nu exista informatii conform carora specia ar cuibari in perimetrul sitului Natura 2000. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,C”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate care reprezintă mai puţin de 2% din populaţia la nivel naţional.



Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

19. Cod A005 - Podiceps cristatus (cufundacul, corcodelul mare)

Aspecte privind ecologia speciei: Cufundacul, zis si fundacul sau corcodelul, este pasarea cea mai interesanta din familia Podicipedidelor (Podicipedidae). Traieste numai pe apa, de uscat are frica, la mare nevoie se urca pe tarm, caci abia poate merge, nesigur. Trupul lui este alcatuit in legatura cu apa: in apa se misca, din ea se hraneste, pe apa doarme si cloceste. Ducandu-si viata numai pe apa, are o adevarata zale de pene. Pieptul lat, cu o carare la mijloc, este imbracat cu o flanela deasa de pene argintii, moi ca matasea. Penele de pe restul corpului sunt si ele frumoase, castanii inchise, catand in negru. Ca si la cormoran, fiecare pana este incondeiata pe margini cu o dunga mai deschisa, asa incat pe spate pare ca are o pavaza de solzi metalici. Cuibul este simplu, cateva ramuri de stuf si papura, larg impletite cu alte buruieni de apa. Oualele stau in umezeala si sunt clocite cand de barbat, cand de femela. Puii, dragalasi, au gatul lung, subtire si cu niste dungulite negre pe fondul cenusiu, cum e blana la tigru. De cum au iesit din gaoace sunt pusi la invatatura. Traind izolate de lumea celorlalte pasari de balta, avand un mijloc asa de sigur de aparare, rar cad in ghearele unui vrajmas. Din aceasta cauza, se pare ca traiesc mai multi ani. Este o pasare calatoare, caci peste iarna se duce de la noi, desi numai cand ingheata baltile de tot. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei care ierneaza la nivelul sitului a fost estimată la cca. 12-25 de indivizi. Situatia populatiilor speciei este notata cu ,,D”, ceea ce semnifica faptul că la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa la nivel national. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

20. Cod A006- Podiceps geisegena (corcodelul cu gat rosu)

Aspecte privind ecologia speciei: Corcodelul cu gat rosu ( Podiceps grisegena ) este o pasare acvatica si, la fel ca si ceilalti membri ai familiei, este un excelent scufundator in scopul procurarii hranei. In Europa este raspandit doar in partea estica, iar la noi in tara poate fi vazut mai ales in Delta Dunarii. Corcodelul cu gat rosu prefera baltile cu vegetatie bogata. Toamna tarziu migreaza catre zonele de iernare din Bazinul Marii Mediterane si al Marii Caspice. In luna martie revine la noi pentru a-si creste puii. Seamana la infatisare cu corcodelul mare, cu care este des confundat. Podoaba capilara mai putin bogata si gatul de un rosu-caramiziu aprins sunt elemente cu care poate fi usor identificat si diferentiat. Obrajii sunt albi-cenusii, crestetul capului este negru, iar corpul este negru cu nuante caramizii. Ciocul este negru, cu baza galbena. Iarna, coloritul penajului este mai sters, iar nuantele de rosu-caramiziu dispar aproape complet. Lungimea corpului este de 40-45 cm, deschiderea aripilor de 80-85 cm si greutatea de 700-900 g. Corcodelul cu gat rosu isi procura hrana prin scufundare si este alcatuita in mare parte din pesti de mici dimensiuni, dar si din crustacee si alte vietati acvatice. Cuibul este construit suspendat pe vegetatia acvatica, iar femela depune 4-5 oua, de regula intr-o singura serie pe an. Perioada de incubatie este de 24 de zile. Relevanta sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei de pasaj la nivelul sitului a fost estimată la cca. 3-10

http://out4awalk.com/category/pasari/cormoranul-phalacrocorax-carbo/

http://out4awalk.com/tag/pasari/



indivizi. Nu exista informatii conform carora specia ar cuibari in perimetrul sitului Natura 2000. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,C”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate care reprezintă mai puţin de 2% din populaţia la nivel naţional. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Podiceps geisegena este o specie caracteristica proximitatii apelor, ea cuibareste si se hraneste în zone deschise cu tufisuri. Desfasurarea activitatii parcului fotovoltaic nu va afecta în mod negativ abundenta populatiei acestei specii la nivelul Ariei de Protectie Specială Avifaunistica. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii. .21. Cod A008 - Podiceps nigricollis (corcodelul cu gat negru) Aspecte privind ecologia speciei: Se întalneşte în diferite bălţi din ţară, fiind mai rar decat corcodelul mare ori cel cu gâtul roşu. Corpul este cafeniu-închis, iar gatul negricios. Cuibul plutitor este asemănător cu al celorlalţi corcodei. În mai-iunie depune 3-4 ouă albe, a căror clocire durează 21 de zile. Puii au colorit întunecat, stropit cu pete deschise. Hrana de bază constă din larve şi insecte acvatice. Toamna migrează spre zonele de iernat din nordul Mării Mediterane şi ale Africii, sud-vestul Asiei şi India. Relevanţa sitului pentru specie: conservarea speciei este puţin relevantă la nivelul Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică studiata, având în vedere faptul că, conform datelor din formularul standard al sitului Natura 2000, la nivelul sitului specia este una de iernat, fiind estimata la cca. 3-8 indivizi. Nu există informaţii conform cărora specia ar cuibări în perimetrul sitului Natura 2000. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Podiceps nigricollis este o specie caracteristica proximitatii apelor, ea cuibareste si se hraneste în zone deschise cu tufisuri. Desfasurarea activitatii parcului fotovoltaic nu va afecta în mod negativ abundenta populatiei acestei specii la nivelul Ariei de Protectie Specială Avifaunistica. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

22. Cod A004 - Tachybaptus ruficollis (corcodel mic)

Aspecte privind ecologia speciei: Corcodelul mic, corcodeluşul, corcodelul pitic sau de iarnă face parte din acea categorie de păsări de baltă care se scufundă, înoată sub apă şi apar de sub oglinda noianelor, te miri unde, cu gând parcă ştrengar, ivit dintr-o cimilitură cu final anevoios de prevăzut. Bănuind pericol în preajmă, îşi urcă puii pe spinare, cu care, ocrotiţi de ţiitura strânsă a aripilor, dispare în adâncuri, spre a răsări în locuri lipsite de ochiul iscoditor al ameninţării. Pitic în rândul corcodeilor ştiuţi în ţară şi poate fi uşor confundat de cei nepricepuţi cu un boboc. Coloritul diferă în funcţie de sezon, vara are obrajii, bărbia şi partea anterioară a gâtului maronii, cu o pată galbenă ivită la colţurile gurii; iarna este brun-cenuşiu pe tot corpul, cu stropitura din cotul gurii slab vizibilă. Pasăre strict dependentă de apă, se hrăneşte şi se reproduce aici, construindu-şi cuibul printre vegetaţia deasă de pe malul bălţilor, nu arareori în colonii, ba chiar alături de alte păsări de apă. Se hrăneşte în special cu peşti mici, dar şi cu nevertebrate acvatice: scoici, melci, râme, larve de insecte. Iarna, majoritatea populaţiei migrează spre sudul Europei. Nu sunt puţine exemplarele care zăbovesc în timpul Brumarului şi-al Babei Dochia la noi, acolo unde nu îngheaţă apele, ocazie cu care poate fi văzut şi pe râul Bega. Relevanţa sitului pentru specie: conservarea speciei este puţin relevantă la nivelul Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică studiata, având în vedere faptul că, conform datelor din formularul standard al sitului Natura 2000, la nivelul sitului specia este una de iernat, fiind estimata la cca. 100-120 de indivizi. Nu există informaţii conform cărora specia ar cuibări în perimetrul sitului Natura 2000. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,C”, ceea ce



semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate care reprezintă mai puţin de 2% din populaţia la nivel naţional. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Tachybaptus ruficollis este o specie caracteristica proximitatii apelor, ea cuibareste si se hraneste în zone deschise cu tufisuri. Desfasurarea activitatii parcului fotovoltaic nu va afecta în mod negativ abundenta populatiei acestei specii la nivelul Ariei de Protectie Specială Avifaunistica. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

23. Cod A028 - Ardea cinerea (stârcul cenusiu)

Aspecte privind ecologia speciei: Starcul cenusiu ( Ardea cinerea ) este cel mai mare dintre toate speciile de starc de la noi si poate fi intalnit din vaile muntilor si pana in delta, oriunde gaseste vreun ochi de apa mai maricel. Imparatia lor este reprezentata de baltile statute unde isi pot gasi hrana din abundenta. Corpul lor este ca un arc incordat unde sageata este pliscul lor lung si ascutit. Parca sunt stane de piatra atunci cand sunt in asteptarea prazii iar atunci cand aceasta este zarita sageata se destinde ca fulgerul, lasand putine sanse prazii. Starcul cenusiu este apropiat de dimensiunile unei berze si are aproximativ 95 cm lungime, deshiderea aripilor de 1,7 - 2 m si o greutate de 1,6 - 2 kg. Penajul este predominant de culoare cenusie, de unde ii vine si numele. Varfurile aripilor sunt de un cenusiu inchis, spre negru la fel ca si penele de pe varful capului. Gatul si pieptul sunt de un cenusiu deschis spre alb. Exemplarele mature au un mot negru format din prelungirea catorva pene din crestetul capului. Nu sunt mari maestri in construirea cuibului pe care il fac in copaci sau in stufaris. De obicei il fac din grengi si stuf. Cuibaresc in colonii mixte, cu alti starci, cu pelicani, cormorani. Femela de starc cenusiu depune 4-5 oua de culoare verzui, pe care le clocesc cu randul amibii parteneri timp de 28 de zile cat este perioada de incubatie. Hrana starcului cenusiu este alcatuita din pesti mici, broaste, serpi, soareci, rame. In colonie sunt pasari agresive si galagioase, probabil pentru ca isi apara cuibul si ouale.In rest sunt pasari sfioase, tacute, chiar greu de observat. Starcul cenusiu apare la noi in luna martie si pleaca in luna noiembrie spre nordul Africii.Sunt si exemplare care raman la noi tot timpul, mai ales in iernile blande. Este o pasare foarte atenta si prevazatoare de care este greu sa te apropii pentru observatii si fotografiere. Relevanţa sitului pentru specie: conservarea speciei este puţin relevantă la nivelul ariei de protecţie specială avifaunistică studiata, având în vedere faptul că, conform datelor din formularul standard al sitului Natura 2000, la nivelul sitului specia este una de pasaj, fiind estimata la cca. 15-20 indivizi, specie care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit, estimata la cca. 4-10 indivizi. Nu există informaţii conform cărora specia ar cuibări în perimetrul sitului Natura 2000. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul obiectivului de investitii, nu reprezinta un habitat propice acestei specii. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

24. Cod A 041 Anser albifrons (garlita mare)

Aspecte privind ecologia speciei: Garlita mare ierneaza in sudul Europei, dar cuibareste in nordul Europei si al Asiei. Soseşte toamna, adesea iernand în număr considerabil în vecinătatea apelor, cu semănături întinse prin apropiere. Are penajul cenuşiu, cu puţin alb în jurul ciocului. Ciocul este trandafiriu. Corpul, pe partea inferioară, este gri-deschis cu pete mari negre, neregulate. Tinerii sînt cenuşii uniform, lipsiţi de albul din jurul ciocului. Cuibăreşte în regiunile tundrei eurasiatice. Împreună cu exemplarele ce au iernat în sud-estul Europei, primăvara se îndreaptă spre nord. Prin abundenţa sa, gîrliţa mare prezintă o



importantă valoare cinegetică; pentru vînarea ei se cere o deosebită dibăcie din partea vînătorului, datorită simţului prudenţei ei deosebit de dezvoltat. Baza trofica este reprezentata de obicei cu rapita, grau, boabe de porumb sau ierburi acvatice. Relevanţa sitului pentru specie: conservarea speciei este puţin relevantă la nivelul ariei de protecţie specială avifaunistică studiata, având în vedere faptul că, conform datelor din formularul standard al sitului Natura 2000, la nivelul sitului specia este una de pasaj, fiind estimata la cca. 300-400 indivizi, specie care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit, estimata la cca. 200-400 indivizi. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul obiectivului de investitii, nu reprezinta un habitat propice acestei specii. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

25. Cod A051 Anas strepera (rata pestrita)

Aspecte privind ecologia speciei: Rata pestrita ( Anas strepara ) este o specie de rata de suprafata prezenta in general in Europa Continentala. La noi, rata pestrita poate fi vazuta in numar mai mare in perioada verii cand vine pentru cresterea puilor, incepand cu luna martie si pana in noiembrie. Sunt si exemplare de rata pestrita care ierneaza la noi, mai ales in iernile blande, in apele din zonele sudice ale tarii. La rata pestrita, diferentele de forma si colorit sunt mai putin evidente intre mascul si femela decat la celelalte specii de rate. Penajul este pestrit de unde vine si numele de rata pestrita. Masculul are un colorit general brun-cenusiu cu penele din zona cozii de culoare neagra si abdomenul alb-galbui. Femela este asemanatoare cu rata mare insa are dimensiuni mai mici. Oglinda de pe aripi este de culoare alba cu pete in apropiere de culaore caramizie si neagra. Ciocul este negricios iar picioarele galbui. Rata pestrita are o lungime de 45-55 cm, deschiderea aripilor de 85-95 cm si o greutate de 600-900g. Rata pestrita se hraneste in general in ape de mica adancime, unde filtreaza cu ciocul apa de suprafata sau cauta pe fundul apei vegetatie acvatica, seminte si radacini. Rata pestrita cuibareste in stuf, unde femela depune 8-12 oua galbui, intr-o singura serie pe an, pe care le cloceste 25-28 de zile. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei care ierneaza la nivelul sitului a fost estimată la cca. 10-30 de indivizi. Situatia populatiilor speciei este notata cu,,D”, ceea ce semnifica faptul că la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa la nivel national. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Amplasamentul obiectivului de investitii, nu reprezinta un habitat propice acestei specii. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

26. Cod A210 Streptopelia turtur (turturica)

Aspecte privind ecologia speciei: Turturica (treptopelia turtu) prefera padurile de deal si campie din apropierea terenurilor agricole. Turturica este o pasare migratoare care pleaca in luna septembrie si revine in aprilie. Romania este si o locatie de pasaj pentru exemplarele care migreaza din nordul Europei. In momentul de fata, populatia de turturele din Europa se afla intr-un serios declin datorat intensificarii agriculturii si a reducerii locurilor de cuibarit. De multe ori turturica este confundata cu gugustiucul cu care se aseamana foarte mult, insa la o privire mai atenta putem observa multe elemente care le diferentiaza. In primul rand turturica este mai mica si cu o constitutie mai supla. Turturica are nuante brun deschise, patate cu negru, pe spate si pe aripi, in timp ce gugustiucul este cenusiu. Spre deosebire de gulerul negru al gugustiucului, turturica are doua pete formate printr-o succesiune de linii albe si negre, de o parte si de alta a gatului. De aproape se poate observa si inelul rosiatic din jurul ochilor al turturelelor si care are o culoare alba la gugustiuci. Turturica are o lungime de 26-28



cm, anvergura aripilor de 48-53 cm, iar greutatea de 130-180 g.Turturica isi face cuibul in copaci, in stilul specific al porumbeilor: o mica platforma de crengute ancorata la bifurcatia catorva ramuri ale copacului. Femela depune 2 oua in cate doua serii pe an. Incubatia dureaza 14 zile, iar puii devin buni zburatori la o luna dupa eclozare.Pentru a se hrani, turturica pleaca din zonele impadurite catre campiile din apropiere, unde se hraneste cu seminte si cereale. Relevanţa sitului pentru specie În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, situaţia populaţiilor speciei este notată cu,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional), fiind estimata la cca. 1-2 perechi. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Activitatea obiectivului de investitii analizat nu va afecta populatia speciei.

27. Cod A209 Streptopelia decaocto (gugustiuc)

Aspecte privind ecologia speciei:Gugustiucul ( Streptopelia decaocto ) este o pasare sedentara si este una din cele mai des intalnite pasari de la noi. Gugustiucul nu a fost o pasare prezenta dintodeauna in fauna tarii noastre. Ea a aparut prin anii 1920-1930 iar de atunci a "cucerit" cu succes intreaga Europa. Gugustiucul este o pasare originara din Asia iar in Europa a ajuns pe cale naturala. Este prezenta in toate localitatile mici sau mari pe care le prefera pentru oportunitatile ideale pentru cuibarit cat si pentru abundenta de hrana. Mai ales toamna pleaca pentru a se hrani in lanurile de culturi agricole si cu precadere in cele de floarea soarelui. Gugustiucul are un colorit general cenusiu, cu nuante brune pe spate iar varfurile aripilor sunt cenusiu inchis spre negru. Specific este semigulerul de culoare neagra. Ciocul este de culoare neagra iar picioarele sunt rosiatice. Lungimea corpului este de 33cm, anvergura aripilor este de 55cm iar greutatea maxima de 220g. Cuibul il construieste de obicei in copaci, la incheieturile crengilor si intr-un stil rudimentar. Femela depune 2 oua de culoare alba care sunt clocite pe rand de ambii parinti timp de 14 zile. Perechile de gugustiuc reusesc sa creasca pana la patru serii de pui pe an. Hrana gugustiucului este alcatuita in general din cereale si diferite seminte. Profita des de hranitorile pentru porumbei. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica, specia este una rezidenta(sedentara), care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul site-ului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Apreciem ca activitatea obiectivului de investitii analizat nu va afecta populatia speciei.

28. Cod A212 Cuculus canorus (cuc)

Aspecte privind ecologia speciei: Cucul ( Cuculus canorus ) este o pasare migratoare foarte raspandita in toata Europa. Prefera in general zonele impadurite sau palcurile de copaci izolati. In ultimii ani numarul cucilor a scazut foarte mult si necesita masuri urgente de conservare a speciei. Penajul cucului are o coloratie generala cenusie cu ceva nuante maronii pe aripi. Pieptul si burta sunt albe-galbui , brazdate de dungi gri inchis. Nu exista diferente majore intre mascul si femela. Puii sunt pestriti, alb cu cenusiu. Lungimea corpului este de 34 cm, anvergura aripilor este de 55-65 cm iar greutatea de 100-130 g. Cucul este foarte apreciat de oameni pentru ca mananca omizile din livezi. Mucoasa de pe peretii stomacului retine perisorii de pe corpul omizilor care sunt apoi regurgitati. Dieta contine si multe alte specii de insecte. Un alt motiv pentru care a devenit celebru este modul ciudat prin care isi asigura urmasi. Nu isi construieste propriul cuib ci depune ouale in cuibul altor pasari, de obicei mai mici. Femela depune pana la 25 de oua ( de regula 9-10 ) cate unul in fiecare cuib. Dupa ce ies din ou, puii de cuc isi indeparteaza repede concurenta; imping cu picioarele puii si ouale parintilor adoptivi pana acestea cad din cuib si astfel va beneficia singur de toata



atentia familiei adoptive. Este chiar hilara situatia in care puiul de cuc, de 2-3 ori mai mare decat parintii adoptivi, cere neincetat hrana. Toamna migreaza catre zonele centrale ale Africii si S Asiei. Baza trofica este formata frecvent din larvele paroase de fluturi. Paraziteaza cuiburile, depunandu-si oualele in cuiburile altor pasari, cate un ou in fiecare cuib. Relevanta sitului pentru specie: Specie cuibaritoare, oaspete de vara( paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice).Situatia populatiilor speciei este notata cu,,D”, ceea ce semnifica faptul ca la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Se poate anticipa ca dezvoltarea proiectului nu va conduce sub nicio forma la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000.

29. Cod A218 Athene noctua (cucuveaua sau huhurezul de stâncă)

Aspecte privind ecologia speciei: Cucuveaua este de fapt o bufnită de talie mai mică (23-27 cm), cu un penaj cenusiu deschis, având ochii (irisul) de culoare galbenă. Ea are o coadă scurtă, fiind o pasăre care este activă ziua si noaptea.Pasărea preferă regiunile de pădure cu luminisuri, sau regiunile stâncoase deschise, precum si grădinile cu pomi bătrâni. Are nevoie de scorburi sau găuri pentru cuibărit, locuri cu ascunzisuri si de pândă. Poate fi întâlnită si în clădiri abandonate sau adăposturi artificiale, acomodându-se usor cu oamenii. Cucuveaua din Asia Centrală si Asia de Est are cuibul frecvent pe sol. Cucuveaua nu este o pasăre migratoare, pe timpul iernii se foloseste de un depozit de grăsime acumulat în corp în anotimpurile calde. Cucuveaua este o pasăre care pândeste prada. Ea vânează, de obicei noaptea sau în lumina crepusculară, insecte mari, râme, rozătoare mici, păsări, serpi mici sau sopârle. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica, specia este una rezidenta(sedentara), care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit, fiind estimata la cca.1-3 perechi. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul site-ului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit.

30. Cod A266 Apus apus (drepneaua neagra)

Aspecte privind ecologia speciei: Drepneaua neagra ( Apus apus ) este o pasare unica din avifauna noastra prin faptul ca isi petrece aproape toata viata in zbor, exceptand perioada de cuibarit ; Se hraneste, bea apa, isi toaleteaza penele, doarme doar in zbor. Corpul drepnelelor este adaptat perfect zborului, cu o forma foarte aerodinamica, cu aripile exagerat de lungi raportate la dimensiunile corporale si cu picioarele foarte scurte si aproape inutile ( exceptand perioada cuibaritului cand se agata de ziduri). Poate atinge in zbor 220 km/h si doar soimul randunelelor o depaseste la acest capitol. Drepneaua neagra este o pasare migratoare si este prezenta pe perioada verii in toata Europa, exceptand extremele nordice. Drepneaua neagra este des confundata cu randunica sau cu lastunul insa la o privire mai atenta se pot observa multe elemente distincte. Penajul este brun-inchis sau negru, cu o tenta maronie mai pronuntata spre sfarsitul verii, Ciocul este mic, de culoare neagra iar sub el putem vedea o pata albicioasa. Aripile sunt foarte lungi iar picioarele foarte scurte. Lungimea corpului este de 16-17 cm, anvergura aripilor de 45-48 cm iar greutatea de 35-50 g. Drepneaua neagra se hraneste cu insecte pe care le prinde din zbor. Pentru cuibarit prefera scobiturile si gaurile din cladiri si mai rar in scobiturile stancilor. Locurile sunt alese cu grija pentru a fi greu accesibile si pentru a se putea lansa in zbor.Cuiburile au forma de cupa si sunt facute din diferite materiale vedetale, par si puf. Drepneaua neagra depune 2-3 oua intr-o singura serie pe an. Puii sunt hraniti de ambii parinti

http://ro.wikipedia.org/wiki/Huhurez

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bufni%C8%9B%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83dure

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ad%C4%83posturi_pentru_porumbei

http://ro.wikipedia.org/wiki/Asia_Central%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Asia_de_Est

http://ro.wikipedia.org/wiki/Crepuscul

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98op%C3%A2rl%C4%83



aproximativ 45 de zile dupa care, odata cu primul zbor, devin total independenti. Exemplarele tinere nu cuibaresc pana la varsta de 2-3 ani. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul Standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica se regaseste ca specie de pasaj, specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Se poate anticipa ca dezvoltarea proiectului nu va conduce sub nicio forma la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000, nefiind observate exemplare ale speciei in arealul de desfasurare a activitatii.

31. Cod A228 Apus melba (drepneaua mare)

Aspecte privind ecologia speciei: In Romania exista doua specii de drepnele - drepneaua neagră (Apus apus) si drepneaua mare (Apus melba), aceasta din urma este mai rara si prefera zonele montane. Nu este o pasare cantatoare, scoate niste sunete ascutite pentru delimitarea teritoriului coloniei sau pentru a se recunoaste intre ele. Alege locuri de cuibarit sub stresinile caselor, in crapaturi din zid, in general in locuri greu accesibile in care poate intra zburand direct.In momentul in care puii parasesc cuibul (dupa aprox 46 zile timp in care sunt hraniti de parinti) sunt din primul moment capabili sa se descurce singuri;in medie sunt 2-3 pui la cuib. Dusmanii naturali sunt soimul randunicilor( Falco subbuteo), corvidele -cioara de semanatura, cioara griva(care chiar are o tactica aparte de atac asupra drepnelei, o pandeste cand zboara mai jos si o dezechilibreaza apucand-o de coada), cotofana. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul Standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica se regaseste ca specie de pasaj, specie care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Se poate anticipa ca dezvoltarea proiectului nu va conduce la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000. În urma deplasărilor pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

32. Cod A230 Merops apiaster (prigorie)

Aspecte privind ecologia speciei: Prigoria ( Merops apiaster ) o putem considera fara tagada una din podoabele lumii noastre pasaresti. Este atat de viu si frumos colorata incat ai impresia ca este o bucata din curcubeu, pare ca este o pasare exotica din padurile tropicale ratacita pe la noi. In Europa, prigoria este intalnita doar in zonele sudice cu un climat mai cald. In momentul de fata numarul prigoriilor este in scadere si necesita masuri de conservare. La noi pot fi vazute pe tot cuprinsul tarii in carierele de piatra sau in malurile lutoase in care sapa galerii pentru a-si face cuibul. Prigoria mai este denumita si albinarel sau viespar pentru ca sunt o pacoste pentru apicultori, consumand albinele cu mare placere. Se spune ca atunci cand gaseste cate un cuib de albine nu pleaca de acolo pana nu le mananca pe toate. La infatisare prigoria seamana cu o mierla numai ca e mai zvelta si are ciocul mai lung si mai subtire si cu coada un pic mai lunga. Are o lungine de aproximativ 28 cm, anvergura aripilor de 40 cm si o greutate de 50-70 g. Pe vremuri erau foarte cautate pentru penele lor care erau folosite in scopuri ornamentale. Cuiburile le fac in malurile lutoase in niste galerii pe care le sapa singure. Lungime tunelului este in medie de 1m si la capat cu o camera unde se afla si cuibul. Femela depune pana la 7 oua si ambii parteneri clocesc cu randul. Perioada de incubatie este de 22 de zile. Prigoriile sunt pasari migratoare. Vin la noi destul de tarziu,prin luna aprilie si pleaca in luna octombrie. Suporta greu frigul si de aceea in zilele urate si ploioase o sa le vedem stant suparate pe o crenguta. Baza trofica este formata

http://www.animale-salbatice.ro/mierla.html



din albine si viespi dar nu se dau deoparte nici de la cosasi si lacuste precum si alte insecte.Pot consuma pana la 200 de insecte pe zi. Relevanta sitului pentru specie: Aceasta specie tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna. Situatia populatiilor speciei este notata cu “D”, ceea ce semnifica faptul ca la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Se poate anticipa ca dezvoltarea proiectului nu va conduce la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000, nefiind observate exemplare ale speciei in arealul de desfasurare a activitatii.

33. Cod A232 Upupa epops (pupaza)

Aspecte privind ecologia speciei: Pupaza ( Upupa epops ) mai este denumita popular si cucul armenesc Pentru ca obisnuieste sa nu-si curete cuibul, care miroase foarte urat, pupaza si-a capatat un renume urat din punctul de vedere al mirosului pentru ca se spune ca nu poate scapa de el nici chiar mult timp dupa ce paraseste cuibul. De fapt acest obicei are rolul de a indeparta nepoftitii de cuib. Este un pic ciudat contrastul dintre infatisarea si obiceiurile ei. Pupaza este o pasare usor de recunoscut, destul de des intalnita si are o lungime de 28 cm. Ca semn distinctiv are o creasta mandra in crestetul capului alcatuita din pene portocalii si negre in varf. Aripile sunt in dungi alb cu negru iar restul trupului de un galben portocaliu. Deschiderea aripilor este de 45 - 48 cm iar greutatea de 60 - 75 g. Pupaza isi face cuibul in scorburi pe care nu le captuseste. Femela depune pana la 8 oua iar periada de incubatie este de 16 zile. Puii ies pe rand si sunt hraniti de ambii parinti. Hrana si-o procura de pe pamant cu ajutorul ciocului ei lung si curbat cu care cauta dupa insecte si viermi. Mai rar prinde insectele si direct din zbor. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul Standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica se regaseste ca specie de pasaj, specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit.

34. Cod A235 Picus viridis (ciocanitoarea verde)

Aspecte privind ecologia speciei: Lungime 30 cm. Este o specie comuna in padurile cu frunze cazatoare, dar si in regiunile deschise, cu copaci izolati sau palcuri de arbori. Adesea, pot fi vazute pe sol in cautare de furnici. Iarna patrund adanc in musuroaiele de furnici. Partea superioara a corpului este verde cu tartita galbuie. Ghionoaia verde sau ciocanitoarea verde se deosebeste de ghionoaia sura prin dimensiunile mai mari, verdele mai intens, mai mult rosu pe crestet (la ambele sexe), de asemenea cu mai mult negru pe obraji. Masculul are rosu pe mijlocul “mustatii” negre (la ssp. iberica sharpei este aproape complet rosie). Juvenilul, spre deosebire de juvenilul de ghionoaie sura, este puternic patat pe cap, gat si partea ventrala a corpului, este mai verde pe spate si are mai mult rosu pe crestet. Este sperioasa si precauta, are zbor ondulatoriu, cu etape lungi, cu un zgomot puternic al aripilor, silueta prezentand un gat destul de subtire. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica, specia este una rezidenta(sedentara), care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul site-ului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va avea nicio influenţa asupra speciei .

http://out4awalk.com/category/pasari/ciocanitoarea-sau-ghionoaia-sura-picus-canus/



35. Cod A237 Dendrocopos major (ciocanitoarea pestrita mare)

Aspecte privind ecologia speciei: Ciocanitoarea pestrita mare (Dendrocopos major) este raspandita in toata Europa, Asia, pana in Japonia, India de Vest si China. Exceptie fac zonele nordice, Irlanda, Islanda si cateva insule. Se adapteaza foarte usor, este intalnita in padurile de foioase si conifere, in sate, orase, parcuri si gradini. Corpul sau este relativ mare, de cca. 25 cm. Are capul rotunjit, de culoare neagra si partile laterale albe. Masculul are pe cap o pata de culoare rosie. Ciocul este mare si puternic, de culoare neagra. Penajul este negru pe spate, iar coada si aripile sunt negre, cu dungi albe la capete. Sub coada are o pata rosie. Pieptul si gatul sunt gri. Picioarele au ghiare puternice, cu care se agata de copaci, stand in pozitie verticala, sprijinindu-se pe coada. Isi face cuib in scorburile copacilor, in special in castani, plopi si ciresi. Cuibul are o intrare destul de mica si rotunda, de cca. 5 cm diametru. Atat femela cat si masculul sapa cuibul in trunchiul copacilor batrani, la o inaltine de cca. 8-10 m de la pamant, utilizand ciocul ca o dalta. Baza trofica este reprezentata de larvele care se gasesc sub scoarta copacilor. Indiferent de stadiul de dezvoltarea al larvelor, ciocanitoarea pestrita mare reuseste sa le depisteze cu auzul fin si, astfel localizate, actioneaza cu ciocul, le prinde si le mananca. Desi este insectivora, in timpul iernii se hraneste cu nuci, conuri de pin, seminte si altele. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica, specia este una rezidenta(sedentara), care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul site-ului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit.

36. Cod A240 Dendrocopos minor (ciocanitoarea pestrita mica)

Aspecte privind ecologia speciei: Ciocanitoarea pestrita mica (Dendrocopos minor) este intalnita in Asia Centrala, in toata Europa, a disparut din Spania si estul Italiei, lipseste din Franta si Danemarca, mai rar apare in estul Turciei, nord-estul Algeriei, nord-vestul Tunisiei. Face parte din familia Picidae. Ciocanitoarea pestrita mica prefera padurile de foioase si vaile raurilor. Ea este o pasare migratoare partial, destul de rara in tara noastra. Are corpul destul de mic, de cca. 14 cm, de talia unei vrabiute, fiind considerata cea mai mica ciocanitoare de la noi din tara si din Europa. Masculul are o pata rosie pe cap, iar femela are o pata alba. Penajul este alb cu pete cafenii, pe spate penele au dungi negre si albe care alterneaza. Are deschiderea aripilor de cca. 25 cm si o greutate a corpului de cca. 18 g. Fruntea este de culoare maro-deschisa. Partile laterale ale capului au o zona maro, o zona alba si o dunga neagra ce porneste de la cioc spre gat. Picioarele sunt de culoare inchisa si au gheare puternice cu care se agata de trunchiurile copacilor, in pozitie verticala, ajutandu-se si de coada. Neobosita, ciocanitoarea pestrita mica isi cauta hrana sub scoarta copacilor, prinzand larvele cu ciocul ei ascutit si puternic. Isi face cuibul in trunchiul copacilor batrani. Gaura de intrare in cuib are un diametru de cca. 2-3 cm. In luna aprilie-mai, femela depune cca. 5-6 oua, care sunt clocite timp de doua sapatamani, dupa care ies puii care sunt hraniti de ambii parinti cu insecte si larve mici. Nu rezista la temperaturile scazute din iernile geroase. Ciocanitoarea este o pasare protejata, deoarece consuma insectele daunatoare copacilor. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica, specia este una rezidenta(sedentara), care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul site-ului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional).



Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit.

37. Cod A233 Jynx Torquilla (capantortura)

Aspecte privind ecologia speciei: Este o pasare mica, calatoare, de culoare cenusie-bruna, cu pete mai inchise, care isi rasuceste des si cu multa usurinta capul. Baza trofica este reprezentata de larvele insectelor si pin, seminte Relevanta sitului pentru specie: Aceasta specie tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna. Situatia populatiilor speciei este notata cu ,,D”, ceea ce semnifica faptul ca la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Se poate anticipa ca dezvoltarea proiectului nu va conduce la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000, nefiind observate exemplare ale speciei in arealul de desfasurare a activitatii.

38. Cod A244 Galerida cristata (ciocarlanul)

Aspecte privind ecologia speciei: Ciocarlanul ( Galerida cristata ) este o pasare specifica campiilor insorite si a terenurilor aride, insa este intalnita pe tot teritoriul tarii noastre indiferent de forma de relief. Ciocarlanul este foarte asemanator la infatisare cu ciocarlia, cu care de altfel imparte acelasi areal. Aceasta din urma are creasta mai mica si nu este ascutita si are cateva pene albe la varful aripilor si pe lateralele cozii. Ciocarlanul are o culoare maro pamantie, care il ajuta foarte mult la camuflare. Creasta ascutita este specifica acestei pasari. Atunci cand nu o tine ridicata, putem observa un smoc ascutit de pene in prelungirea crestetului. Penele au un aspect solzos si au marginile mai deschise la culoare. Ciocul este un pic curbat la varf. Lungimea corpului este de 17-19 cm, anvergura aripilor de 30-35 cm iar greutatea de 30-35 g. Ciocarlanul isi face cuibul intr-o scobitura in pamant. Femela depune cate 3-6 oua in 2-3 serii pe an. Spre deosebire de ciocarlie, ciocarlanu nu migreaza si este prezent la noi si pe timpul iernii. Deseori poate fi observata in spatii deschise, pe marginea soselelor, pe campurile din jurul satelor. Iarna pot fi vazute carduri mici zburand in cautarea hranei. Este o pasare insectivora, de aceea se hraneste cu insecte, doar in perioadele nefavorabile consuma si seminte. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica, specia este una rezidenta(sedentara), care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Se estimeaza ca dezvoltarea proiectului nu va conduce la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000, nefiind observate exemplare ale speciei in arealul de desfasurare a activitatii.

39. Cod A247 Alauda arvensis (ciocarlia de camp)

Aspecte privind ecologia speciei: (18 cm). Se întâlneşte frecvent în ţinuturile joase, de stepă, dar apare şi în lungul văilor montane largi şi înierbate, pînă în zona alpină. Are coloritul cafeniu-gălbui cu pete întunecate, ventral fiind albicios. Cuibăreşte pe sol, în ierburi. Cele 3-4 ouă pămantii, cu pete brune, sunt clocite cam 12 zile, de către femelă. Ponta este depusă din luna aprilie. Pe vară scot 2-3 generaţii de pui. Masculul cântă în zbor, la mare înălţime deasupra cuibului. Iarna se întâlnesc mai ales în locurile de mică altitudine. Unele populaţii iernează în nordul Africii şi sud-vestul Asiei. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul Standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica se regaseste ca specie de pasaj, specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). Situaţia populaţiilor



speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Se estimeaza ca dezvoltarea proiectului nu va conduce la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000, nefiind observate exemplare ale speciei in arealul de desfasurare a activitatii.

40. Cod A249 - Riparia riparia (lastun de mal)

Aspecte privind ecologia speciei: Lăstunul de mal este cea mai mică specie de rândunici. Ele ating o lungime de 13 cm, au o coadă puţin bifurcată şi un cioc lung, în comparaţie cu corpul. Partea superioară a corpului este brună, cu un guler de aceeaşi culoare pe piept, partea inferioară este de culoare albă. Lăstunii sunt păsări gălăgioase, care trăiesc în colonii, care au cuibul săpat în malul nisipos sau argilos al apelor curgătoare sau stătătoare. Picioarele sunt mai puţin dezvoltate decât aripile şi servesc numai la căţărat pe maluri abrupte. Lăstunul este o pasăre migratoare care poate fi întâlnită în America de Nord, Eurasia, până la altitudinea de 750 m deasupra n.m. Pasărea rămâne din mai până în august/septembrie în locul unde cuibăreşte şi migrează în Africa Centrală, Africa Occidentală, respectiv America de Sud. Lăstunul prinde insectele zburând cu ciocul deschis deasupra oglindei apei, cu o viteză de până la 50 km/h. Masculul, dar şi femela, sapă cu ciocul o galerie mică în malul abrupt, care va servi ca şi cuib. Femela şi masculul clocesc cca. 4 - 6 ouă o dată sau de două ori pe an. Puii vor ecloza la cca. 14 -16 zile şi vor părăsi cuibul la 18 - 23 zile, dormind apoi în stuf. Lastunul se hraneste cu diferite insecte zburatoare, pe care le prinde din zbor. Tot din zbor bea si apa. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul Standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica se regaseste ca specie de pasaj, specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Amplasamentul obiectivului de investitii, nu reprezinta un habitat propice acestei specii. În urma deplasărilor si monitorizarilor efectuate pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

41. Cod A251 - Hirundo rustica (randunica de hambar)

Aspecte privind ecologia speciei: Randunica ( Hirundo rustica ) este foarte raspandita in toata Europa pe perioada verii. Poate fi intalnita din delta si pana in vaile muntilor. Randunica este un zburator desavarsit, calitate care o foloseste si pentru a-si procura hrana. Din acest motiv, prefera sa cuibareasca in apropierea zonelor deschise, care ii ofera culoare lungi pentru a zbura in vederea dobandirii hranei. Zonele de cuibarit le alege in functie de abundenta insectelor din arealul respectiv. Doar exemplarele din Sudul Peninsulei Iberice nu migreaza. Exemplarele care traiesc la noi in tara pleaca toamna devreme, in stoluri mari, catre Africa, de obicei in zona subsahariana, dar pot ajunge pana in sudul continentului. Calatoria este foarte dificila si cu pierderi mari, datorita epuizarii si a lipsei surselor de hrana, mai ales deasupra Marii Mediterane si pe parcursul traversarii Desertului Sahara. In luna aprilie se intorc la locurile de cuibarit. Despre randunica putem spune ca a devenit simbolul pasarilor migratoare. Randunica este neagra pe spate, aripi si cap si pe gat cu ceva reflexii albastre metalice. Pe frunte si sub cioc are o pata rosie. Pe piept si pe burta este de culoare alba. Ca semn distinctiv, au coada lunga si bifurcata in V, iar ciocul este scurt si turtit, cu deschidere mare. Randunica poate ajunge la o lungime de 20 cm si o greutate de 25 g. Sunt foarte bune zburatoare, adevarate acrobate si sunt rar vazute pe pamant. Pot atinge viteze incredibile, de pana la 160 km/h. Aceasta caracteristica le ajuta mult pentru evitarea pradatorilor, dar si pentru a se hrani. Cuibul este construit de ambii parteneri, din lut



amestecat cu par si paie, iar interiorul este captusit cu puf si par de animale. Femela depune pana la 6 oua de culoare alba cu pete brune. Ambii parteneri clocesc prin rotatie, iar perioada de incubatie este de 15 zile. Puii de randunica sunt hraniti de parinti inca 4 saptamani. De obicei scot doua serii de pui. Randunicile de hambar sunt insectivore diurne, avand un rol important in controlul populatiilor de insecte. Ele se hranesc din zbor, de obicei la 7-8 m deasupra solului sau apelor putin adanci. Ele urmeaza deseori animalele, oamenii sau diferitele masini agricole, prinzand astfel insectele deranjate de acestea. Ocazional se hranesc si cu insecte pe care le culeg de pe ziduri, de pe plante sau direct de pe luciul apelor. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul Standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica se regaseste ca specie de pasaj, specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Se poate anticipa ca dezvoltarea proiectului nu va conduce sub nicio forma la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000, nefiind observate exemplare ale speciei in arealul de desfasurare a activitatii.

42. Cod A256 Anthus trivialis (fasa de padure)

Aspecte privind ecologia speciei: Fâsa de pădure (Anthus trivialis) este o specie de păsări din familia Motacillidae, ordinul Passeriformes. Este o pasăre care se poate observa vara în Europa Centrală; din punct de vedere optic se poate vedea destul de dificil. Ea trăieste în poieni, luminisuri sau la liziera pădurilor, unde vegetatia este deasă, la depistarea ei ajută cântecul specific al păsării. Fâsa de pădure este o pasăre migratoare, care iernează în savanele din Africa Centrală si Africa de Vest. Este o pasăre cu un corp suplu, de o mărime de cca. 15 cm, ca o vrabie. Masculii cu aripile deschise ating lătimea de 90 mm, pe când femelele 85 mm. Greutatea păsărilor în timpul împerecherii este între 22 si 24 g. Cu apropierea toamnei, pasărea va creste în greutate, depăsind 30 de grame. Din punct de vedere al culorii penajului, nu se poate observa un dimorfism sexual. Păsările au partea dorsală a corpului si gusa de culoare galbenă până la brun măsliniu, cu dungi de culoare mai închisă. Penajul cozii si spatelui poate avea o culoare verzuie dungată. Ochii pot fi înconjurati de o linie mai întunecată, irisul este de culoare brună închis. Picioarele sunt de culoare rosiatică, cu ghiare de culoare deschisă. Este o pasăre sperioasă, care se ascunde imediat, în repaus balansează coadă ca si codabatura. Zborul este în bolte, întrerupând zborul din când în când să bată din aripi. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul Standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica se regaseste ca specie de pasaj, specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Se estimeaza ca dezvoltarea proiectului nu va conduce la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000, nefiind observate exemplare ale speciei in arealul de desfasurare a activitatii.

43. Cod A259 Anthus spinoletta (fasa de munte)

Aspecte privind ecologia speciei: Cuibăreşte exclusiv pe înălţimile fără păduri ale Carpaţilor, instalandu-şi cuibul pe sol, lângă bolovanii înierbaţi. Ouăle, în număr de 4-5, au colorit cenuşiu-spălăcit, cu puncte şi virgule întunecate. Femela asigură incubaţia de 14-16 zile, care începe prin luna mai. Pe vară, creşte două generaţii de pui. Coloritul corpului este cenuşiu, cu pete mai întunecate pe partea superioară. Iarna, majoritatea păsărilor migrează spre ţinuturile sudice, în special spre nord-estul Africii, sud-estul Asiei şi în Grecia. Adesea,

http://ro.wikipedia.org/wiki/Passeriformes

http://ro.wikipedia.org/wiki/Europa_Central%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pas%C4%83re_migratoare

http://ro.wikipedia.org/wiki/Africa_Central%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Africa_de_Vest

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vrabie



unele exemplare rămase se întâlnesc iarna, mai ales în sudul ţării. Fasa se hraneste cu diferite feluri de insecte pe care le prinde pe sol. Relevanţa sitului pentru specie: conservarea speciei este puţin relevantă la nivelul ariei de protecţie specială avifaunistică studiata, având în vedere faptul că, conform datelor din formularul standard al sitului Natura 2000, la nivelul sitului specia este una de pasaj, specie care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Nu există informaţii conform cărora specia ar cuibări în perimetrul sitului Natura 2000. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. În urma deplasărilor pe teren, nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

44. Cod A260 Motacila flava (codobatura galbena)

Aspecte privind ecologia speciei: Codobatura galbena ( Motacilla flava ) este o pasare migratoare de talie mica. Este usor de recunoscut dupa corpul zvelt, alungit, cu coada lunga pe care o misca intruna in sus si in jos. Penajul este predominant de culoare galbena. Capul codobaturii galbene este cenusiu galbui, iar aripile sunt pestrite-alb cu maro. Sub coada vom gasi cateva pene albe. Ciocul si picioarele sunt de culoare neagra. Lungimea corpului este de 17 cm, cu o anvergura a aripilor de 24-27 cm si o greutate de 16-22 g. De obicei, o gasim in zonele joase de campie, mai ales pe malurile raurilor sau ale baltilor, acolo unde isi gaseste usor hrana, care este alcatuita din insecte. Cuibul este construit pe pamant, bine camuflat in iarba sau vegetatie mai inalta. Femela depune cate 5-6 oua in doua serii pe an. Toamna tarziu, codobatura galbena se aduna in stoluri pentru a migra in zonele mai calde si revine in tara in luna martie.Se cunosc si doua subspecii ale codobaturii galbene si ambele traiesc si la noi in tara: motacilla flava feldegg - care are capul complet negru si este specifica zonei de S-E a Europei si motacila flava flava-care are capul negru-albastrui cu o linie galbena deasupra ochilor si este specifica Europei Centrale. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul Standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica se regaseste ca specie de pasaj, specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Se poate anticipa ca dezvoltarea proiectului nu va conduce sub nicio forma la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000, nefiind observate exemplare ale speciei in arealul de desfasurare a activitatii.

45. Cod Motacilla cinerea (codobatura de munte)

Aspecte privind ecologia speciei: Cuibareste in lungul paraielor si al raurilor de munte, uneori langa lacuri si rauri incet curgatoare. In timpul migratiei, cuibareste si pe langa alte tipuri de ape curgatoare sau stagnante. Are coada foarte lunga, chiar mai lunga decat a codobaturii albe. Are culoare galbena pe partea inferioara a corpului, mai intens in regiunea anala; dorsal, aceasta este cenusie, remigele sunt negricioase, cu borduri albe. Vara, gatlejul masculului este negru, al femelei mai mult sau mai putin marcat cu negru. Cand se indeparteaza in zbor, se vad tartita galbena si o dunga alba pe piept (formata de baza alba a tectricelor alare). De dedesubt, dunga de pe aripa este si mai pronuntata in lumina puternica. Juvenilul are galben doar pe tartita si in regiunea anala, pieptul este crem. Se deosebeste de juveniul de codobatura galbena prin tartita galbuie, coada extrem de lunga si picioarele roz-maronii (negricioase la alte codobaturi). Dunga alba de pe aripa este prezenta si la juvenili Coada lunga marcheaza toate miscarile acestei specii; zborul este si mai ondulatoriu decat cel al codobaturii albe, iar pe sol are miscari chiar mai balansate. Alearga si se strecoara cu



abilitate printre bolovanii din raurile repezi, adesea zboara pe loc deasupra apei in cautare de insecte, manifestand inclinatia (mai mult decat codobatura alba) de a sta pe crengi deasupra apei. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul Standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica se regaseste ca specie de iernat, specie oaspete de iarna (apare doar in sezonul rece) si ca specie de pasaj - specie care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Se estimeaza ca dezvoltarea proiectului nu va conduce la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000, nefiind observate exemplare ale speciei in arealul de desfasurare a activitatii.

46. Cod A262 Motacilla alba (codobatura)

Aspecte privind ecologia speciei: este o pasăre de dimensiuni mici, din familia Motacillidelor. Trăieste pe arii extinse, în Europa, Asia si nordul Africii. Exemplarele din nordul Europei si Asiei, migrează iarna în sud, uneori până în nordul Africii, dar cele din regiunile cu climă mai blândă rămân sedentare. Fiind o pasăre insectivoră, preferă zonele cu câmp deschis, adesea lângă lacuri sau râuri. Exemplarele care trăiesc în zone urbane s-au adaptat la noul habitat. Cuibăreste în crăpăturile stâncilor, uneori pe sol, adesea chiar si pe structuri antropice. Codobatura este o pasăre suplă, de 16.5-19 cm lungime (subspeciile est-asiatice ating 21 cm) si 18 - 24 grame greutate. Culoarea penajului este alb-gri pe flancuri si spate, albă pe piept, abdomen si partea laterală a capului, neagră pe bărbie, gât si crestet. Codobatura este monogamă si îsi apără ouăle si puii. In general, sezonul de cuibarire este din aprilie până în august. Cuibul este construit in cooperare, de ambele sexe, din crengute, iarbă, frunze, par animal. Sunt depuse între 3 si 8 oua, în mod normal între 4 si 6 oua. Ouale sunt de culoare crem, uneori cu tentă albastruie sau turcoaz, pătate cu rosu-maroniu, cu o dimensiune medie de 21 x 15 mm. Ambii părinti clocesc ouăle. Ouale eclozează după 12 zile (uneori mai târziu, până la 16 zile). Relevanţa sitului pentru specie: In formularul Standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica se regaseste ca specie de pasaj, specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Se poate anticipa ca dezvoltarea proiectului nu va conduce sub nicio forma la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000, nefiind observate exemplare ale speciei in arealul de desfasurare a activitatii.

47. Cod A340 Lanius excubitor (sfrancioc mare)

Aspecte privind ecologia speciei: Sfranciocul mare este o pasare cenusie pe spate, alburie pe pantece, cu pete negre pe coada, pe aripi si in dreptul ochilor; lupul-vrabiilor (Lanius excubitor). (25 cm). Cloceste la noi, mai ales in jumatatea nordica a tarii, mai frecvent fiind insa in perioada rece a anului, prin venirea unor exemplare nordice. Penajul (fara negru pe frunte) este asemanator cu cel al sfranciocului mic, dar pieptul este albicios. Cuibareste in arbori, dar la inaltime. Cele 5-6 oua verzui-albicioase, cu puncte mai intunecate, sunt depuse prin luna mai si clocite indeosebi de femela, circa 15 zile. Baza trofica: in afara de insecte, consuma soareci, soparle si pasarele, asupra carora se avanta dupa obiceiul sfranciocilor, dintr-un loc de panda. Uneori bat pe loc din aripi, asemenea vanturelului. Iarna nu migreaza. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul Standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica se regaseste ca specie de iernat, specie oaspete de iarna (apare doar in sezonul rece) si ca specie de pasaj-specie care tranziteaza zone in migratia de primavara

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Motacillidae&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Europa

http://ro.wikipedia.org/wiki/Asia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Africa

http://ro.wikipedia.org/wiki/Monogamie



sau de toamna. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Se poate anticipa ca dezvoltarea proiectului nu va conduce sub nicio forma la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000, nefiind observate exemplare ale speciei in arealul de desfasurare a activitatii.

48. Cod A337 - Oriolus oriolus (grangurul)

Aspecte privind ecologia speciei: Oaspete de vara, traieste in regiuni joase, urcand pe vaile raurilor montane, preferand arborii cu coronament des. Masculul este galben auriu, cu aripile si coada negre, femela are un colorit verzui, cu coada si aripile mai intunecate. Cuibul este construit din fire de lana, tort de canepa, panza de paianjen, resturi de frunze, licheni amestecati cu pene, are forma unui hamac prins la bifurcatia capatului de creanga si cu prudenta mascat in frunzis. Este una din cele mai atragatoare pasari care traiesc la noi in tara. Poate fi intalnit pe tot teritoriul tarii, in zonele impadurite sau in palcurile cu copaci bogati in coronament. Nu ocoleste nici parcurile si gradinile cu vegetatie bogata. Grangurul este foarte atent si prevazator, fiind greu de observat si de fotografiat. Grangurul seamana la infatisare cu sturzii, iar penajul este in culori intense: galben si negru. Femela are un colorit mai sters, dar in aceleasi culori, cu nuante galben-verzui pe spate. Masculul are o linie de culoare neagra in dreptul ochilor, care nu se regaseste si la femela. Ciocul este roz intens, iar ochii negri. Lungimea corpului este de 22-25 cm, deschiderea aripilor de 35 cm, iar greutatea de 50-60 g. Baza trofica este alcatuita din insecte pe care le gaseste pe frunzele copacilor, iar toamana tarziu se hraneste si cu diferite fructe de padure. Grangurul isi face cuibul in copacii inalti, iar femela depune 3-4 oua intr-o singura serie pe an. Pasare foarte sperioasa, poate fi greu observata pentru ca traieste mereu ascunsa in desisul din coroana arborilor. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul Standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica se regaseste ca specie de pasaj, specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Se poate anticipa ca dezvoltarea proiectului nu va conduce sub nicio forma la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000, nefiind observate exemplare ale speciei in arealul de desfasurare a activitatii, amplasamentul nu constituie un habitat propice.

49. Cod A351 - Sturnus vulgaris (graurul european)

Aspecte privind ecologia speciei: Graurul ( Sturnus vulgaris ) este o pasare des intalnita la noi si foarte cunoscuta. Cubareste in toata Europa, cu exceptia Peninsulei Iberice si a sudului Italiei, unde ajunge doar ca sa ierneze. Graurii vin la noi de timpuriu, de la sfarsitul lunii februarie si prefera padurile sau palcurile de copaci din zonele joase, cu multa umezeala, eventual in apropierea baltilor, iazurilor si a raurilor. Este bine adaptat si la viata de oras, unde poate fi intalnit in parcurile umbroase, cu copaci batrani. Hrana o cauta de obicei pe pamant, fiind alcatuita din viermi si insecte. Penajul este predominant negricios cu luciri verzi-violete. Varful aripilor si coada sunt de un brun inchis si este presarat pe tot corpul cu picatele albe. Descrierea este oarecum relativa, pentru ca graurul isi schimba des haina in functie de anotimp si varsta. Graurul are o lungime de aproximativ 20 cm, deci este o pasare relativ mica, motiv pentru care exista pentru ea un interes vanatoresc scazut, desi sunt oameni care se dau in vant dupa anumite retete cu graurul actor principal. Deschiderea aripilor este de 40 cm iar greutatea de 75 - 90 g. Graurul nu este un maestru al construirii cuibului; de multe ori prefera sa fure cuibul altei pasari. Cel mai des il vedem cuibarind in scorburile copacilor. Femela depune pana la 6 oua, lucioase si albastrui, pe care le cloceste timp de 14 zile. Incepand cu sfarsitul lunii august ii putem vedea in stoluri mari hoinarind dupa hrana. Putem



spune ca omul trage mari foloase de pe urma acestei pasari, care este harnica curatitoare de insecte daunatoare si de omizi. In luna octombrie, pleaca in stoluri mari catre zone mai calde. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul Standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica se regaseste ca specie de pasaj, specie de iernat, specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Se poate anticipa ca dezvoltarea proiectului nu va conduce la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000, nefiind observate exemplare ale speciei in arealul de desfasurare a activitatii.

50. Cod A 263 Bombycilla garrulus (matasar)

Aspecte privind ecologia speciei: Matasarii sunt păsări ce cuibăresc în pădurile de conifere din nordul Europei, însă, la începutul primăverii sosesc în cadrul climatului temperat pentru împerechere şi hrănire.Matasarii se deosebesc de restul păsărilor prin coloritul şi sunetul lor superb. Pe cap au o creastă foarte frumoasă, iar penajul de pe spate este alcătuit din nişte culori foarte plăcute. Baza trofica: consumă frecvent fructe şi sâmburi, dar prinde şi insecte sau larve. Relevanţa sitului pentru specie: Aceasta specie cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Proiectul propus a se implementa nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit. În urma deplasărilor pe teren, nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

51.Cod A342 Garrulus glandarius (gaita albastra)

Aspecte privind ecologia speciei: Despre gaita ( Garrulus glandarius ) putem spune ca este cea mai frumusica pasare din familia ciorilor (corvidae). Datorita hranei omnivore si a faptului ca este foarte adaptabila, gaita este raspandita in toata Europa. La noi poate fi intalnita din zona Delta si pana in zona alpina. Gaita prefera tinuturile impadurite, insa nu evita nici parcurile din orase si chiar gradinile. Penele de pe spate si piept au o culoare placuta cenusie-roscata, de o nuanta mai inchisa pe spate si mai luminoasa pe piept. De la coltul ciocului pleca doua dungi negre pe obraji, ca niste favoriti. Negrul il gasim partial si pe aripi si pe coada. Ca semn distinctiv la gaita vom putea observa pe marginea exterioara a aripilor un penaj pestrit de un albastru deschis traversat de liniute negre. Lungimea este de 35 cm, deschiderea ripilor de 55-58 cm, iar greutatea de 140-190 g. Cuibul il construieste in copaci mici de inaltime, la inceputul lunii aprilie. Gaita depune pana la 7 oua de culoare albastrui, iar perioada de incubatie este de 20 de zile. Hrana gaitei este omnivora si, pentru ca distruge cuiburile altor pasari pentru a se infrupta din oua sau pui, este considerata o pasare daunatoare. Insa, intr-un ecosistem bine echilibrat, gaita ajuta in controlarea populatiei de pasari din zonele in care se hraneste. Toamna tarziu incepe sa ingroape in pamant sau sa ascunda in diferite locuri, ghinde, alune, fructe de padure pe care apoi le cauta pe timpul iernii, cand hrana este mai putina. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica, specia este una rezidenta(sedentara), specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Activitatea propusa nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit. În urma deplasărilor pe teren, nu am putut confirma prezenţa acestei specii.



52. Cod A343 Pica pica (cotofana)

Aspecte privind ecologia speciei: Cotofana ( Pica pica ) sau tarca este o pasare de dimensiuni medii, din familia ciorilor. Desi initial ea traia numai in paduri sau in zonele cu palcuri de copaci, adaptabilitatea ei deosebita a facut sa o gasim atat in jurul satelor cat si in marile orase. Cotofana este mai mica la dimensiunile corpului decat cioara, insa este un pic mai lunga, 48 cm, datorita cozii foarte lungi. Pe cap, pe spate, pe gusa, pe aripi si pe coada este neagra, cu reflexii albastre metalice. Pe burta si pe umeri sunt albe. Coada este lunga, cu penele din mijloc mai lungi decat cele din lateral. Deschiderea aripilor este de 50-60 cm, iar greutatea de 200-250 g. In luna aprilie, femela depune pana la 7 oua de culoare verzui patate cu brun. Perioada de incubatie este de 18 zile. Cuibul si-l face tot in copacii inalti, dar cu o mai mare maestrie decat ciorile si corbii. Hrana cotofenelor este omnivora si sunt considerate pasari foarte daunatoare pentru ca mananca ouale din cuibul altor pasari. Toamna tarziu, cotofana incepe sa depoziteze hrana in locuri ascunse, in scorburi sau in gauri in pamant. Relevanţa sitului pentru specie: Aceasta specie cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Activitatea desfasurata nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit. În urma deplasărilor pe teren, nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

53. Cod A348 Corvus frugileus (cioara de semanatura)

Aspecte privind ecologia speciei: Cioara de semanatura ( Corvus frugilegus ) este una din cele mai cunoscute specii de pasari de la noi. Are o lungime de aproximativ 45 cm, iar penajul este complet negru, cu reflexii albastrui metalice. Are un cioc puternic, alb la baza si negru spe varf. Cioara de semanatura se intalneste cel mai des in zonele de ses si deal in apropierea palcurilor sau padurilor cu copaci inalti, cum ar fi plopii. Traieste si cuibareste in colonii mari, unde sunt extrem de galagioase. De foarte multi este considerata o pasare daunatoare, care ar trebui sa dispara. Nu este chiar asa si putem spune ca cioara aduce si mari beneficii mediului in care traieste. Femela depune pana la 9 oua, iar puii parasesc cuibul la varsta de o luna. Daca ne gandim la faptul ca la varsta de un an sunt apti de reproductie, la adaptabilitatea mare in ceea ce priveste habitatul, la varietatea dietei lor, cat si la faptul ca pot trai pana la 100 de ani, ne putem da seama de ce este o pasare foarte raspandita pe teritoriul tarii noastre si in numar foarte mare. Baza trofica: cioara se hraneste cu o mare varietate de insecte, viermi, larve, soareci, iar cuiburile lor sunt folosite de foarte multe pasari. Putem spune ca cioara de semanatura are o alimentatie omnivora. Ea consuma atat seminte, fructe, cat si mamifere mici, soareci, pui de iepure, pasari mici, oua. Din cauza faptului ca se hraneste si cu semintele plantate primavara pe ogoare, este considerata ca fiind foarte daunatoare agriculturii. Relevanţa sitului pentru specie: Aceasta specie cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Proiectul propus nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit. În urma deplasărilor pe teren, nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

54. Cod A349 Corvus corone (cioara griva)

Aspecte privind ecologia speciei: Cioara griva ( Corvus corone cornix ) o mai putem intalni si sub numele de cioara apuseana sau cioara vanata. Cioara griva este mai mica decat cioara de semanatura, iar penajul are culoarea neagra doar pe cap, aripi, gusa si coada. In rest, penele sunt de culoare cenusie si maronii pe alocuri. Ciocul este puternic si de culoare neagra. Este o specie sedentara, care isi face cuibul in copacii inalti, dar, spre deosebire de



cioara de semanatura, ea nu cuibareste in colonii. Femela depune pana la 6 oua, iar perioada de incubatie este de aproximativ 20 de zile. Puii parasesc cuibul dupa o luna, iar anul urmator sunt apti de reproductie. La fel ca si celelalte pasari din familia ei, cioara giva are o hrana omnivora foarte variata. Baza trofica: mananca cu placere atat insecte, larve, viermi, cat si seminte si cereale, fiind de asemenea considerata ca fiind foarte daunatoare agriculturii. Nu se da inapoi nici de la hoituri, animale mici si oua de pasari. Poate fi considerata ca fiind o specie rapitoare, pentru ca a fost vazuta atacand pui de iepuri, soareci de camp sau pasari mici. Relevanţa sitului pentru specie: Aceasta specie cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Activitatea desfasurata nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit. În urma deplasărilor pe teren, nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

55. Cod A350 Corvux corax (corb)

Aspecte privind ecologia speciei: Dintre toate pasarile din familia ciorilor, corbul ( Corvus corax ) este cel mai mare, mai indraznet si mai mandru. In momentul de fata, corbul este o pasare ocrotita de lege, fiind observata din ce in ce mai rar. Inca mai poate fi vazuta in apropierea padurilor batrane de dealuri si munte. Corbul este o pasare sedentara care in iernile mai grele coboara din inaltimile montane catre zonele mai joase, unde isi poate gasi hrana mai usor. Penajul este de culoare neagra cu reflexe violete-albastrui. Are un cioc puternic, turtit lateral, incovoiat, de culoare neagra. Picioarele sunt puternice si cu ghiare, asemanatoare cu cele ale pasarilor de prada. Zboara foarte bine si poate ajunge la inaltimi de 2000 de metri. De multe ori este confundata cu vulturii sau cu acvilele datorita zborului lor planat. Corbul este de aproximativ doua ori mai mare decat o cioara obisnuita si ajunge la lungimi de 65 cm, anvergura aripilor de 1,2-1,5 m. In luna februarie incepe perioada de imperechere la corbi. Cuibul si-l face in arbori batrani sau pe stanci in zone greu accesibile. Pe perioada clocitului femela este hranita de catre mascul. Ea nu poate pleca, pentru ca ouale ar ingheta. Perioada de incubatie este de 21 de zile, iar puii parasesc cuibul dupa alte 40 de zile, insa sunt dependenti de hrana parintilor pana la 60 de zile. Baza trofica: hrana corbului este omnivora, desi poate fi considerat si pasare de prada. Consuma de la seminte si fructe si pana la insecte, larve, broaste, oua sau pasari mici. Nu rateaza nici ocazia de a se hrani din animale moarte, motiv pentru care mai este numit si sanitarul naturii. Relevanţa sitului pentru specie: Aceasta specie cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Activitatea desfasurata nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit. În urma deplasărilor pe teren, nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

56. Cod A264 Cinclus cinclus (mierla de apa)

Aspecte privind ecologia speciei: Dimensiuni cca 19 cm. Se întâlneşte în tot lanţul Carpaţilor, în preajma râurilor repezi, în zona corespunzătoare pădurilor de conifere şi de amestec. Coloritul corpului este negru-cenuşiu, cu o pată mare albă pe piept şi guşă. Cuibul şi-l plasează, bine ascuns, sub bolovanii malurilor, în crăpături de stanci, după cascade şi, excepţional, în timpul marilor inundaţii, în arbori, la mai mulţi metri înălţime. Ponta, din 5 ouă albe, este depusă prin aprilie şi clocită de femelă timp de 16-17 zile. De regulă, cresc două generaţii de pui pe an. Baza trofica: in căutarea larvelor acvatice, cu care se hrăneşte, merge adesea pe fundul albiei raului, şi, pentru a nu fi aruncată afară, datorită densităţii mai mici a corpului, ţine aripile puţin desfăcute, spre a fi apăsată în jos de curentul apei. Iarna coboară în zonele de şes ale raurilor, fără a ne părăsi ţara.



Relevanţa sitului pentru specie: Aceasta specie cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. În urma deplasărilor pe teren, nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

57. Cod A265 Troglodytes troglodytes (ochiul boului, pantarus)

Aspecte privind ecologia speciei: Dimensiune cca 10 cm. Este una dintre cele mai mici păsări din avifauna ţării noastre, trăind în general în regiuni muntoase şi de deal, mai rar şi în locuri joase împădurite şi cu teren denivelat. Penajul este cafeniu-roşcat cu striaţii mai întunecate. Are cuibul sferic-oval, cu o gaură de acces, mascat de licheni şi muşchi, depus de regulă pe sol sau între rădăcini ori crăpături de piatră sau într-o scorbură largă. Ouăle, în număr de 5-6, de culoare albă, stropite cu puncte ruginii, sunt depuse prin aprilie-mai. Femela cloceşte circa 15 zile, de două ori pe sezon. În afară de cuibul în care cloceşte femela, masculul îşi mai face şi altele, care au rol atat în perioada împerecherii, la formarea cuplului, cât şi pentru atragerea altor femele, masculul fiind adesea poligam. Iarna coboară în zonele de şes, adăpostite, fiind văzut adesea în grădinile şi parcurile oraşelor. Între acestea pot fi însă şi păsări nordice. Relevanţa sitului pentru specie: Aceasta specie cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. În urma deplasărilor pe teren, nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

58. Cod A276 Saxicola torquata (maracinarul negru)

Aspecte privind ecologia speciei: Maracinarul negru ( Saxicola toequata ) mai este denumit si maracinarul cu cap negru si este o pasare de mici dimensiuni, prezenta pe tot teritoriul tarii. Maracinarul negru prefera zonele deschise marginite de tufisuri si arbusti. Este des intalnita in plantatiile de vie. Toamna migreaza catre zonele mai calde din bazinul mediteraneean. Maracinarul negru este brun inchis pe spate si pe aripi, iar capul este negru. Pe fiecare aripa se poate vedea cate o pata alba si la fel si de o parte si de alta a gatului. Abdomenul este alb-galbui, iar gusa este de culoare ruginie. Ciocul si picioarele sunt negre. Lungimea corpului este de 12,5 cm, deschiderea aripilor de 18-21 cm si greutatea de 14-17 g. Hrana este alcatuita din diferite feluri de insecte de mici dimensiuni, pe care le cauta pe sol. Mai rar, se intampla sa prinda insectele din zbor. Maracinarul negru isi face cuibul in iarba deasa si inalta, sau in tufisuri, iar intrarea catre cuib are forma unui tunel. Femela depune cate 5-6 oua in 2 serii pe an. Ambii parinti participa la cresterea puilor. Relevanţa sitului pentru specie In formularul Standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica se regaseste ca specie de pasaj, specie cuibaritoare, oaspete de vara(paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Se poate anticipa ca dezvoltarea proiectului nu va conduce sub nicio forma la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000, nefiind observate exemplare ale speciei in arealul de desfasurare a activitatii.



59. Cod A274 Phoenicurus phoenicurus (codrosul de padure)

Aspecte privind ecologia speciei: Este o pasare migratoare care face parte din familia Turdidae. Vara vine in Europa, dar si in Africa de Nord, iarna pleaca in tarile tropicale, din Marea Rosie si lacurile din Africa. In tara noastra cuibareste, in special, in padurile de salcii din Delta Dunarii. Masculul ajunge primul, inaintea femelei, la inceputul lunii aprilie. Are partea superioara a capului cenusie, iar gusa si partea anterioara a capului negre. Penajul pe spate, piept, coada si partile laterale este rosu-ruginiu, iar pe restul partii ventrale este de culoare alba. Femela are un colorit putin diferit, mai cafeniu-cenusiu. Are corpul lung de 14 cm, iar deschiderea aripilor de 20-24 cm. In prima jumatate a lunii mai, femela depune cinci sau sase oua albastrui, pe care le cloceste timp de doua saptamani. Uneori cloceste si de doua ori pe an, a doua oara la sfarsitul lunii iunie. Puii sunt hraniti de parinti aproximativ 20 de zile, apoi parasesc cuibul. Codrosul de padure este o pasare monogama. Din a doua jumatate a lunii august, se pregatesc de migratie, isi schimba putin culoarea penajului. La jumatatea lunii septembrie se aduna in carduri si pleaca. Baza trofica: se hraneste in special cu nevertrebrate, cu insecte, muste, fluturi, paianjeni, gandaci, viermi, melci, precum si diferite fructe mici sau fructe de padure. Se adapteaza foarte bine atat la spatiile deschise cat si la vegetatia densa din gradini si paduri. Obisnuieste sa astepte pe o ramura, iar in momentul cand vede prada zboara iute asupra ei si o prinde, apoi revine si se ghemuieste din nou in acelasi loc. Uneori zboara aproape de sol si prinde insectele din aer. Isi construieste cuibul de obicei in copaci. Relevanta sitului pentru specie: conservarea speciei este putin relevanta la nivelul Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica studiata, avand in vedere faptul ca, conform datelor din formularul standard al sitului Natura 2000, la nivelul sitului specia este una de pasaj. Nu exista informatii conform carora specia ar cuibari in perimetrul sitului Natura 2000. Situatia populatiilor speciei este notata cu “D”, ceea ce semnifica faptul ca la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. În urma deplasărilor pe teren, nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

.60. Cod A273 Phoenicurus ochruros (codrosul de munte)

Aspecte privind ecologia speciei: Este o pasare migratoare care cuibareste in toata Europa. Cele din Europa de Sud sunt sedentare, nu migreaza. Prefera regiunile muntoase cu stanci, sau cele cu altitudini mai mici, insa se adapteaza cu usurinta si in zonele urbane, in parcuri si gradini. La noi in tara este intalnit in regiunile pietroase si stancoase ale muntilor Carpati, cloceste in crapaturile stancilor din munti sau in cladiri, uneori apare si in padurile de salcii din Lunca Dunarii. Este de talia unei vrabii, are o lungime de 13-14 cm, greutatea de 12-20 g. Masculul are penajul gri-inchis pe partea dorsala, negru pe cap, gat si piept, cateva pene albe pe aripi, coada rosu-portocalie. Femela are un colorit cu nuanta verde-maslinie, coada portocalie. Picioarele si ciocul sunt negre. Codrosul de munte isi face cuibul in crapaturile stancilor sau langa locuintele oamenilor. Perioada de clocit incepe la mijlocul lunii aprilie. Uneori, in conditii favorabile, femela creste si trei serii de pui pe an. Ea depune patru pana la sase oua, iar dupa aproximativ 12-13 zile de incubatie, ies puii, care sunt hraniti de parinti. Acestia incep sa zboare dupa 30-35 de zile. Codrosul de munte este o pasare monogama. Este o specie din ordinul Passeriformes, familia Turdidae. Se hraneste de preferinta cu muste, fluturi si paianjeni. Uneori mananca si fructe mici de padure, iar in zonele de coasta se hraneste cu mici crustacee. Obisnuieste sa-si prinda prada din zbor, sau sa o culeaga de pe ziduri si frunze.



Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul site-ului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional), fiind estimata la cca. 5-9 perechi. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. În urma deplasărilor pe teren, nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

61. Cod A269 Erithacus rubecula (gusa rosie sau macaleadrul)

Aspecte privind ecologia speciei: Este o pasare teritoriala de-a lungul intregului an. Apare, de asemenea, in numeroase regiuni ale Europei, ajungand in partea estica pana in Siberia, precum si anumite parti ale Africii de Nord si Turcia. Adesea, populatiile nordice coboara spre sud, in tari ca Romania. Aici, pasarea poate fi intalnita tot timpul anului. Vara traieste in padurile de munte, iar iarna coboara in regiunile de campie, in parcuri si gradini. In general, ocupa o varietate de habitate, insa, de regula, necesita prezenta unei vegetatii bogate si a unor spatii deschise: paduri, gradini, parcuri sau chiar zonele verzi din orase. Ea construieste un cuib de forma unei cupe, din frunze moarte si muschi, pe care il capitoneaza cu par. Cuibul este situat in cele mai neobisnuite locuri, cum ar fi pe platourile cladirilor sau in mijlocul naturii, printre frunzele de iedera, sub maluri sau sub trunchiuri de arbori cazuti. La sfarsitul lunii martie, sau la inceputul lunii mai, femela depune 4-6 oua albastre, cu pete ruginii, pe care le va cloci timp de 13-15 zile. Baza trofica: desi s-a inregistrat faptul ca pasarea cu pieptul rosu se hraneste cu o gama larga de produse, dieta sa consta in principal din nevertebrate, fructe si seminte. Hrana este culeasa de la sol. Relevanţa sitului pentru specie În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul site-ului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. În urma deplasărilor pe teren, nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

62. Cod A271 Luscinia megarhynchos (privighetoarea)

Aspecte privind ecologia speciei: Oaspete de vară în pădurile cu mult subarboret, în general în ţinuturi joase, în parcuri. Penajul corpului este cafeniu uniform cu coada maro-roşiatică. Cuibul şi-l instalează bine mascat pe solul înierbat, în spinării ori tufe joase. Baza trofica: se hrăneşte cu insecte, larvele şi ouăle acestora. Privighetoarea poate fi auzită în parcurile şi grădinile cu tufărişuri şi vegetaţie deasă din primăvara până vara târziu, mai rar însă văzută. Relevanţa sitului pentru specie; În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit.

63. Cod A270 Luscinia luscinia (privighetoarea de zavoi)

Aspecte privind ecologia speciei: Oaspete de vară, se instalează în pădurile cu mult subarboret, în general în ţinuturi joase, în parcuri. Penajul corpului este cafeniu uniform, cu coada maro-roşiatică, pe teren aproape imposibil de deosebit de privighetoarea de



zăvoi (Luscinia luscinia). Cuibul şi-l instalează bine mascat pe solul înierbat, în spinării ori tufe joase. Baza trofica: se hrăneşte cu insecte, larvele şi ouăle acestora. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit.

64. Cod A283 Turdus merula (mierla)

Aspecte privind ecologia speciei: Este foarte comuna, frecventa mai ales in padurile joase si de deal, numeroasa in zavoaiele apelor, taieturi de paduri, gradini si parcuri publice, dar si in padurile montane de foioase, pe vaile raurilor. Masculul este negru, femela cafeniu-inchis. Cuibareste la mica inaltime de sol, in tufisuri, boschete; foloseste si lut la constructia cuibului. Ponta completa se intalneste inca din luna aprilie, mai ales la populatiile din parcurile oraselor. Cele 4-5 oua albastrui-verzui, stropite cu brun, sunt clocite de femela timp de 14-15 zile. Pe vara, apar 2-3 randuri de pui. La noi, mierla neagra este sedentara, putand sa ne viziteze iarna si exemplare din regiunile muntoase carpatine ori mai nordice.Cuibul, construit din rămurele şi lut, este plasat de obicei la mică înălţime faţă de sol, în tufişuri sau la baza unei crăci mai groase. Baza trofica: este insectivoră, dar consumă cu plăcere şi fructe, mai ales în timpul iernii. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul Standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica, specia este sedentara si se regaseste ca specie de pasaj, specie care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit.

65. Cod A285 Turdus philomelos (sturz cantator)

Aspecte privind ecologia speciei: Este specia cea mai frecventă din neamul sturzilor, clocind în toate pădurile şi zăvoaiele din ţară, la şes şi la munte. Are spatele cafeniu, pieptul alb-roşcat, cu puncte întunecate, iar pantecele alb. Cuibul este instalat la înălţimi nu prea mari, în arbori şi arbuşti; are interiorul de forma unei cupe de carton, formată din lemn putrezit amestecat cu saliva păsării. Depunerea celor 4-5 ouă albastre, stropite cu puncte fine întunecate, are loc în luna aprilie. Femela le cloceşte singură circa 14 zile. Pe sezon creşte 2-3 rânduri de pui. Vocea este foarte plăcută şi puternică. Toamna migrează spre locurile de iernare din jurul Mării Mediterane şi din sud-vestul Asiei. În iernile blande, rămân unele exemplare nordice. Relevanţa sitului pentru specie In formularul Standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica se regaseste ca specie de pasaj, specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Se poate anticipa ca dezvoltarea proiectului nu va conduce la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000, nefiind observate exemplare ale speciei in arealul de desfasurare a activitatii.



66.Cod A287 Turdus viscivorus (sturzul de vasc)

Aspecte privind ecologia speciei: Se întâlneşte în pădurile de deal şi de munte, fiind cel mai mare dintre sturzii de la noi. Partea superioară a corpului este brun-cenuşie, pe piept şi burtă penele sunt nuanţate cafeniu-deschis şi înzestrate cu pete rotunde, de culoare închisă. Se aseamănă cu sturzul cântător, la care însă petele de pe piept sunt mai mici şi alungite; de asemenea, partea de dedesubt a aripilor nu este galbenă, ci albă. Cuibăreşte la înălţimi variabile, cuibul fiind în formă de cupă şi bine tăinuit cu muşchi şi licheni. Consumă un număr mare de insecte şi de larve, dar şi fructe, cu precădere în sezonul rece. Numele de sturz-de-vâsc şi l-a câştigat ca urmare a preferenţialităţii sale pentru boabele de vâsc pe care le înghite, fiind, alături de mătăsari (Bombycilla garrulus), unul din vectorii răspândirii acestei plante semiparazite. Relevanţa sitului pentru specie: Aceasta specie cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Se poate anticipa ca dezvoltarea proiectului nu va conduce la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000, nefiind observate exemplare ale speciei in arealul de desfasurare a activitatii.

67. Cod A284 Turdus pilaris (sturzul)

Aspecte privind ecologia speciei: Sturzul (Turdus pilaris) este o pasăre gregară, migratoare, cântătoare, din familia Turdidelor. Aria de răspândire cuprinde jumătatea nordică a Europei si Asiei. Dimensiuni: lungimea corpului e de 22-27 cm, anvergura aripilor ajunge la 43 cm, iar greutatea la aproximativ 100 grame. Aspect: capul este gri, spatele este maroniu, pieptul si flancurile sunt gri amestecat cu alb punctat, abdomenul este alb. Baza trofica: este omnivor, consumând insecte, râme, fructe si seminte. Relevanţa sitului pentru specie: Aceasta specie este oaspete de iarna (apare doar in sezonul rece). În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit.

68. Cod A325 Parus palustris (pitigoiul sur)

Aspecte privind ecologia speciei: Este foarte sedentar, cel mai adesea sunt vazuti in perechi. Obrajii nu sunt de un alb pur. Juvenilul nu poate fi deosebit de juvenilul de pitigoi de munte, ca aspect. Se deosebeste cel mai bine de acesta prin strigate. Cuibareste in padurile cu frunze cazatoare si de amestec, manifestand preferinta pentru desisurile cu frunzis bogat si pentru gradinile neingrijite; evita coroanele arborilor inalti. Prefera sa nu se alature stolurilor hoinare, Se hraneste frecvent cu seminte. Asemanator cu pitigoiul de munte, insa crestetul negru este lucios, iar aripile au un colorit uniform, fara pata albicioasa. Relevanţa sitului pentru specie: Aceasta specie este rezidenta (sedentara), specie care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit.

http://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83s%C4%83ri_c%C3%A2nt%C4%83toare



http://ro.wikipedia.org/wiki/Insect%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2m%C4%83



69. Cod A329 Parus caeruleus (pitigoiul albastru)

Aspecte privind ecologia speciei: Pitigoiul albastru (Parus caeruleus) este raspandit in Europa, Asia si Africa. La noi in tara este destul de frecvent, cloceste in padurile de foioase si cele din Lunca Dunarii. Este intalnit in paduri, campuri, livezi, gradini si parcuri, unde gaseste hrana necesara zilnica. Penajul pe partea dorsala este de culoare verde-albastruie, coada, aripile si capul au nuante albastre, pe partea ventrala culoarea este galben-deschis. Pe mijlocul pieptului are o banda longitudinala albastra-neagra. Penele cele mai mari ale aripilor prezinta un desen albastru-deschis si alb. Ciocul este negru si fata alba. Are lungimea corpului de 10-12 cm, deschiderea aripilor de 18 cm si greutatea de 11 g. Este o pasare docila si curioasa, care tinde sa traiasca aproape de om. Uneori il putem gasi in cuiburi artificiale din gradini si parcuri. Baza trofica: vara este insectivor, consumând un număr mare de omizi pentru a hrăni, iar iarna cauta printre rămurele larve, pupe şi ouă de insecte, dar consuma cu plăcere şi fructe sau seminţe găsite aiurea sau pe la hrănitori. Relevanţa sitului pentru specie: Aceasta specie este rezidenta (sedentara), specie care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit.

70. Cod A328 Parus ater (pitigoiul de bradet)

Aspecte privind ecologia speciei: Este răspândit în pădurile montane de amestec şi conifere, ajungînd până în zona jneapănului. Are capul negru cu alb, spatele cenuşiu, iar partea inferioară gri-albicioasă. Iarna coboară în ţinuturile joase, pană în pădurile de şes şi chiar în oraşe. Indivizi ai unor populaţii nordice pot fi întâlniţi în sezonul rece şi în estul ţării. Cuibăreşte în scorburi sau în despicături de arbori doborâţi de furtuni. Ouăle, în număr de 7-9, sunt albe, punctate cu brun, fiind depuse prin luna mai. Clocesc ambii părinţi, dar mai mult femela, timp de 16-17 zile. Este o pasăre sedentară. Baza trofica: vara insecte, fructe si seminte, iarna larve de insecte. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul Standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica se regaseste ca specie de iernat, specie oaspete de iarna (apare doar in sezonul rece) si ca specie de pasaj - specie care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Se poate anticipa ca dezvoltarea proiectului nu va conduce sub nicio forma la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000, nefiind observate exemplare ale speciei in arealul de desfasurare a activitatii.

71. Cod A330 Parus major (pitigoiul mare)

Aspecte privind ecologia speciei: Pitigoiul mare este cea mai des intalnita si mai cunoscuta specie de pitigoi de la noi. Este o pasare mica, cu o lungime de 15 cm, dar foarte frumoasa si dragalasa. Este printre putinele pasari care ne inveselesc gradinile si iarna. Are pe cap o caciula neagra, obrajii de culoare alba, un guler si o linie mediana, care traverseza pieptul si pantecele, tot negre. Pe spate este de culoare maslinie, cu ceva dungi albe, iar pe abdomen de un galben cenusiu. Pe aripi este de un cenusiu inchis, cu nuante de alb si albastru. Pitigoiul mare este foarte jucaus si vioi, curios din cale-afara, dar in acelasi timp foarte prevazator atunci cand exploreaza teritorii noi. De multe ori este foarte greu sa te apropii de el. Il putem intalni in padurile joase de campie, dar si in padurile de conifere. Nu rateaza ocazia de a se instala in gradini si parcuri, acolo unde gaseste hrana din abundenta. Femela depune pana la 12 oua, iar perioada de incubatie este de 14 zile. Baza trofica: vara este



insectivor, consumând un număr mare de omizi pentru a se hrăni, iar iarna cauta printre rămurele larve, pupe şi ouă de insecte, dar consuma cu plăcere şi fructe sau seminţe găsite aiurea sau pe la hrănitori. Relevanţa sitului pentru specie: Aceasta specie este rezidenta (sedentara), specie care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit.

72. Cod 324 Aegithalos caudatus (pitigoi codat)

Aspecte privind ecologia speciei: Pasăre destul de comună tot timpul anului în pădurile cu frunze căzătoare, dar şi de amestec, are spinare neagră cu o brumă de roşcat, partea inferioară şi capul albe, capul, ca adaos, zugrăvit peste ochi cu două benzi negre care ajung până la spate. Coada, neagră cu penele marginale albe, are de două ori lungimea corpului. Iarna, populaţia autohtonă sporeşte prin sosirea oaspeţilor nordici, care au capul complet alb. Construieşte unul dintre cele mai spectaculoase cuiburi, împletit din fire de păianjen, muşchi şi licheni de formă oval-rotundă, închis complet şi fixat de regulă în furca a două ramuri verticale. Intrarea, abia vizibilă şi ea, este rotundă si aşezată lateral, în treimea superioară a lucrării. Baza trofica: este formata din insecte, pupe, larvele sau ouăle acestora. Relevanţa sitului pentru specie: Aceasta specie este rezidenta (sedentara), specie care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel habitatul speciei.

73. Cod A336 Remiz pendulinus (boicus)

Aspecte privind ecologia speciei: Traieste local in salciile de pe tarmuri, in cranguri, in general intre stufarisuri, in expansiune spre NV. La noi este mai numeros in Delta. Este de dimensiuni destul de mici, mai mic decat pitigoiul albastru. Se recunoaste dupa pata neagra de pe laturile capului. Masculul are spate maro-castaniu intens, femela mai maro-galben. Comportamentul este asemanator cu al pitigoilor. Cuibareste in zone umede, unde exista salcii batrane si alti arbori langa ape. Are cel mai frumos si ingenios cuib dintre toate pasarile din fauna noastra. Acesta este suspendat de ramuri subtiri deasupra apei si are forma de punga, cu o intrare de forma unui tub. Materialul folosit este reprezentat de puf de salcie, papura, etc. Se intalneste mai ales in Delta Dunarii, sudul si estul tarii, dar cuibareste si in luncile raurilor din centrul Romaniei. Relevanţa sitului pentru specie: Aceasta specie este rezidenta (sedentara), specie care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. In timpul deplasarilor in teren nu au fost observate exemplare ale speciei pe amplasament.

74. Cod A332 Sitta europaea (ticlean, scortar)

Aspecte privind ecologia speciei: Este frecvent în general în pădurile de şes, dar ajunge şi la munte, până în zona pădurilor de amestec. Are partea superioară a corpului albăstrui-cenuşie, bărbia albă, iar partea ventrală ocru, cu flancurile roşcate. Cuibăreşte în scorburi sau cuiburi părăsite de ciocănitori, a căror gaură de acces o micşorează cu lut, pe măsura

http://out4awalk.com/category/turism/destinatii-turistice/romania/delta-dunarii/



corpului lor. Ouăle albe, cu pete ruginii, sunt depuse în scorbură pe un substrat format din frunze şi coji de lemn. Femela cloceşte singură, aproximativ 14-15 zile, începând din aprilie-mai. În comparaţie cu mărimea corpului, are un strigăt foarte puternic. Este o pasăre sedentară. Se hrăneşte cu insecte şi larve, dar şi cu ghindă, alune, pe care le fixează în diferite crăpături şi le sparge cu ciocul. Relevanţa sitului pentru specie: Aceasta specie este rezidenta (sedentara), specie care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. In timpul deplasarilor in teren nu au fost observate exemplare ale speciei pe amplasament.

75. Cod A334 Certhia familiaris (cojoaica de padure)

Aspecte privind ecologia speciei: Este o pasare destul de comuna in regiunile cu paduri mai batrane, parcuri si gradini, atat in padurile de conifere, cat si in cele cu frunze cazatoare. Datorita coloritului si, in general, a prezentei ei discrete, deseori nu e observata. In sudul Europei, unde poate fi intalnita in acelasi areal cu cojoaica cu degete scurte, prefera padurile de conifere de la altitudini mai mari. Este usor de deosebit de celelalte pasari, cu exceptia cojoaicei cu degete scurte. Se distinge de aceasta printr-o spranceana adesea mai distincta, in special in fata ochiului, deasupra lorumului; cele doua sprancene se pot chiar uni intr-o dunga subtire deasupra bazei ciocului. De obicei, nu are culoare maroniu deschis pe flancuri si are un penaj putin mai deschis si mai contrastant, cu mai mult ruginiu pe tartita. Ciocul este, in medie, putin mai scurt decat al cojoaicei cu degete scurte. Cojoaica de padure se hraneste cu insecte pe care le gaseste in si pe scoarta copacilor si mai rar isi cauta hrana pe ziduri, pietre si stanci. Relevanţa sitului pentru specie: Aceasta specie este rezidenta (sedentara), specie care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel habitatul speciei.

76. Cod A354 Passer domesticus (vrabia de casa)

Aspecte privind ecologia speciei: Este una din pasarile cu cea mai mare adaptabilitate din lume. Traieste aproape exclusiv in zonele locuite de om, atat urbane cat si rurale, unde profita din plin de oportunitatile ce i se ofera, atat in ceea ce priveste hrana, cat si in ceea ce priveste locul pentru cuibarit. Pentru cuib, profita de orice crapatura sau mica incinta a cladirilor. Mai rar alege scorburile copacilor, bifurcatiile crengilor sau etajele inferioare ale cuiburilor mari ale altor pasari, cum ar fi barza. Constructia este realizata din paie si iarba, iar interiorul este captusit cu pene. Hrana este alcatuita dintr-o mare varietate de seminte si insecte si, nu in ultimul rand, de resturile alimentare ale omului. Relevanţa sitului pentru specie: Aceasta specie este rezidenta (sedentara), specie care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel habitatul speciei.



77. Cod A356 Passer mantanus (vrabia de camp)

Aspecte privind ecologia speciei: Este intalnita atat in zonele locuite de om, cat si in afara localitatilor. De obicei, traieste in colonii mari, pe care le putem vedea cutreierand campurile in cautarea hranei. Nu ocoleste nici zonele montane. Iarna se retrage in localitati. Se hraneste cu insecte, larve, fructe sau seminte. Relevanţa sitului pentru specie: Aceasta specie este rezidenta (sedentara), specie care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va limita in niciun fel habitatul speciei.

78. Cod A359 Fringilla coelebs (cinteza)

Aspecte privind ecologia speciei. De obicei, masculii se recunosc dupa culoarea albastruie-pura a partii posterioare a capului, cefei si laturilor gatului, obraji si piept, precum si o parte a abdomenului brun-roscat-deschis pana la aramiu-brun, spatele brun-roscat, tartita verde-galbui, aripile negre, umerii si o banda transversala peste aripi albe, coada neagra, rectricele mijlocii intens cenusii, ca ardezia, iar retricele externe cu o pata alba, destul de mare. Femelele adulte au capul, gatul si partea superioara a spatelui verzui-brun-cenusiu, partea inferioara alb murdar, pe piept cenusiu-roscat. Cu toate ca se imblanzeste si se acomodeaza greu cu captivitatea, cintezoiul este apreciat pentru coloritul sau, dar mai ales pentru cantecul sau variat. Este crescut si reprodus in captivitate de mai bine de 15 ani in Europa centrala, in prezent ajungandu-se la mai multe mutatii de culoare, pana la exemplare complet albe. Cintezoii cuibaresc de doua ori pe an, primul cuibar, compus din 4-6 oua, fiind cel mai adesea complet pe la a doua jumatate a lui aprilie, iar ultimul, din 3-4 oua, pe la sfarsitul lui iunie. Distributia: Pasare sedentara, cintezoiul este foarte frecvent intalnit la noi in tara, fiind raspandit de la campie pana in zona de munte, in padurile de rasinoase. Iarna coboara la campie, unde se amesteca cu pasarile autohtone, in palcuri mici. In iernile blande, masculii pot fi auziti cantand in zilele calduroase, chiar la jumatatea lunii februarie, cand incep sa migreze din nou spre paduri si spre munte.Se hrăneşte vara cu insecte, pe care le prinde alergând prin iarba, iarna consumă fructe şi seminţe. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul Standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica se regaseste ca specie rezidenta, specie cuibaritoare, oaspete de vara(paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice) si ca specie de pasaj - specie care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Functionarea parcului fotovoltaic nu va limita in niciun fel habitatul speciei.

79. Cod A360 Fringilla montifringilla (cinteza de iarna)

Aspecte privind ecologia speciei: Cinteza de iarna ( Fringilla montifringilla ) este prezenta la noi doar pe timpul iernii. Nu se cunosc indicii conform carora ar cuibari si la noi. Zona specifica pentru cuibarit este Scandinavia si N-E Europei. Masculul are un colorit mai frumos si mai pronuntat decat al femelei. Vara masculul are capul, coada si aripile de un gri inchis spre negru, iar iarna acestea devin patate, caramiziu cu negru. Masculul are si un frumos guler de culoare caramizie, care este mai putin pronuntat la femela. Pe burta, atat masculul cat si femela, sunt de culoare alba. Picioarele si ciocul sunt galbui. Vara masculul are ciocul mai inchis la culoare. Cinteza de iarna are o lungime de 14-15 cm, anvergura aripilor este de 25-28 cm, iar greutatea este de 19-23 g. Cinteza de iarna isi construieste cuibul in forma de cupa din licheni, radacini, crengute si il captuseste cu par si pene. Femela



depune 5-7 oua intr-o singura serie pe an. Vara traiesc in perechi izolate sau grupuri mici, insa iarna se aduna in stoluri mari, care sunt intr-o continua cautare de copaci producatori de seminte. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul Standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica se regaseste ca specie de iernat, specie oaspete de iarna (apare doar in sezonul rece). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. In timpul deplasarilor in teren nu au fost observate exemplarea ale speciei pe amplasament.

80. Cod A372 Pyrrhula pyrrhula (mugurarul)

Aspecte privind ecologia speciei: Mugurarul (Pyrrhula pyrrhula) este o pasăre migratoare care face parte din familia Fringillidae. Arealul lui de răspândire se află în Europa, Asia de Sud-Vest, Asia de Est, ajungând până în Siberia, Kamceatka si Japonia. Hrana păsărilor este formată din seminte si muguri, de unde îi provine si numele. Nu este considerat specie periclitată de disparitie. În trecut, mugurarul simboliza neîndemânarea si prostia. Pasărea are un gât scurt, picioare subtiri si scurte, pe crestet are o pată neagră, culoare care apare si sub cioc, care este negru, scurt si puternic. Coada si aripile de culoare neagră au o dungă transversală albă, iar ochii sunt de un brun închis. Mugurarul este o pasăre de talie mică, cu lungimea corpului între 15 si 19 cm, având o greutate de cca. 26 grame. Păsările prezintă un dimorfism sexual accentuat, masculii având spatele, partea dorsală a aripilor, abdomenul de culoare brun-censie, iar pieptul, gusa de un rosu aprins, femelele având culori mai spălăcite. Baza trofica: consumă frecvent fructe şi sâmburi, pe care le sparge cu ciocul scurt, dar puternic. Vara prinde şi insecte sau larve. Relevanţa sitului pentru specie: In formularul Standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica se regaseste ca specie de iernat, specie oaspete de iarna (apare doar in sezonul rece) si ca specie de pasaj - specie care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va limita in niciun fel habitatul speciei.

81. Cod A373 Coccothraustes coccothraustes (botgros)

Aspecte privind ecologia speciei: Botgrosul este usor de recunoscut dupa ciocul gros, puternic si de un albastru metalizat. Este cea mai mare dintre fringilidae, ajungand la aproape 20 cm lungime. Despre ciocul lui se spune ca este o adevarata arma, ca poate exercita o presiune de peste 50 kg. Sigur poate sparge samburii de cirese, asa ca ciupeste zdravan daca faci prostia sa il prinzi. Penajul frumos colorat difera destul de putin de la mascul la femela. Cei doi formeaza pereche pe viata si depun, in medie, 4-7 oua pe an. Traieste in padurile cu frunze cazatoare si de amestec, cu subarboret bogat. Ambele sexe au penajul cafeniu-roscat, cu guler cenusiu si o banda alba lata peste aripa, ale carei pene de zbor sunt negre si lucioase, cu sclipiri de otel. Cuibareste in arbori si arbusti, in paduri luminoase, uneori si in parcuri. Se hraneste cu samburii de cirese, dar si cu semintele de ulm, paltin sau carpen. Il putem vedea in oras, din primavara pana-n iarna, zburand dintr-o coroana a unui arbore inalt in alta, adesea prezenta fiindu-i tradata de sunetele stridente, aspre, emise din coronament. Hrana preferata sunt semintele si fructele, in special ciresele, chiar si cele salbatice, pe care le mananca cu tot cu samburi. Relevanta sitului pentru specie: conservarea speciei este putin relevanta la nivelul Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica studiata, avand in vedere faptul ca, conform datelor din formularul standard al sitului Natura 2000, la nivelul SPA-ului analizat s-a estimat prezenta


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fringillidae&action=edit&redlink=1


http://ro.wikipedia.org/wiki/Asia_de_Sud-Vest

http://ro.wikipedia.org/wiki/Asia_de_Sud-Vest

http://ro.wikipedia.org/wiki/Asia_de_Est

http://ro.wikipedia.org/wiki/Siberia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Kamceatka

http://ro.wikipedia.org/wiki/Japonia



unei populatii cuibaritoare. Situatia populatiilor speciei este notata cu,,D”, ceea ce semnifica faptul ca la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Proiectul nu induce un impact negativ asupra acestei specii ca urmare a potentialei disturbari din perioada de construire, deoarece habitatele cuprinse in interiorul amplasamentului nu sunt tipice speciei.

82. Cod A361 Serinus serinus (canarasul)

Aspecte privind ecologia speciei: Ruda cea mai apropiată a canarului sălbatic, cănăruşul, este răspândit în Europa şi Asia, în zonele împădurite şi prin livezi. Iarna, coboară la câmpie, unde găseşte mai uşor seminţele cu care se hrăneşte. Este o pasăre mică şi fragilă, cu pieptul gălbui, specific masculului. Femela este mai puţin colorată în galben, dar are pieptul mai striat. Cănăruşul poate depune două serii de ouă pe an, dacă au hrană din abundenţă. Puii eclozează după numai 10 zile şi rămân în cuib doar două săptămâni, după care îşi părăsesc părinţii. Baza trofica: se hrăneşte cu fructe, seminţe sau insecte, pe care le prinde de pe sol. Relevanţa sitului pentru specie: Aceasta specie este rezidenta (sedentara), specie care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel habitatul speciei.

83. Cod A363 Carduelis chloris (florintele)

Aspecte privind ecologia speciei: Florintele (Carduelis chloris) este o pasare sedentara de mici dimensiuni, care poate fi intalnita pe tot teritoriul tarii noastre. Si in Europa este o prezenta permanenta, mai putin in extremele nordice, unde este doar oaspete de vara. Florintele traieste in paduri, atat in zonele joase cat si in vaile montane, in livezi si in zonele cu copaci izolati, dar cu multi arbusti si tufisuri in apropiere. Nu ocoleste nici parcurile din orase si este des intalnit in gradinile cu vegetatie bogata. De altfel, gradinile se pare ca sunt locatia favorita pentru cuibarit. Florintele are un colorit general verde galbui, care este mult mai pronuntat vara. Iarna apar si nuantele de cenusiu. Femela are un colorit general brun deschis-caramiziu, cu pete galbene doar pe lateralele aripilor si ale cozii. Lungimea florintelui este de 15 cm, anvergura aripilor de 25 cm, iar greutatea de 25-32 g. Florintele isi face cuibul in copacii inalti, din iarba, iar interiorul il captuseste cu par si puf. Femela depune cate 4-6 oua in doua serii pe an. Perioada de incubatie este de aproximativ 14 zile. Nu prezinta interes pentru vanatoare. Hrana este alcatuita, in principal, din diferite seminte, pe care le cauta prin copaci, arbusti si, rar, pe sol. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică este o specie rezidenta(sedentara), specie care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel habitatul speciei speciei.

84. Cod A365 Cardeulis spinus (scatiul)

Aspecte privind ecologia speciei: Specie sedentară, îl întâlnim vara în zona montană, iarna coboara în zonele joase în aflarea hranei. Masculul are penajul verde-gălbui cu pieptul galben, creştetul şi bărbia negre, iar aripile negre cu galben. Se deosebeşte de cănăraş prin creştetul negru la mascul, marginea cozii şi penele lungi din aripă Cuibăreşte în zona montană, facându-şi cuibul la capătul unei crengi, la mare înălţime. Baza trofica: se hrăneşte cu seminţe sau fructe, mai rar cu insecte.



Relevanţa sitului pentru specie: Aceasta specie este oaspete de iarna (apare doar in sezonul rece). În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional) Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel habitatul speciei.

85. Cod A364 Carduelis carduelis ( Sticletele)

Aspecte privind ecologia speciei: Este cea mai cunoscută pasăre la noi, din această familie(14 cm). Se găseşte frecvent ţinută în colivii pentru cantecul său. Partea anterioară a capului este roşie, ceafa şi coada negre, aripile negre cu galben, iar restul corpului cafeniu. Cloceşte îndeosebi în ţinuturile joase, dar şi pe văile raurilor montane, atît în locuri mult descoperite, cât şi în păduri. Cuibul este mic şi aşezat în arbori nu prea înalţi, de regulă în salcâmi. Ponta este formată din 4-5 ouă albe-albăstrui, punctate cu roşcat. Cloceşte numai femela, circa 13-14 zile, începând din mai şi scoate 2-3 randuri de pui pe vară. Este sedentar; numărul indivizilor creşte iarna, prin sosirea populaţiilor nordice. Populaţiile care pleacă mai departe iernează în regiunile nord est africană şi sud-vest asiatică. Baza trofica: se hrăneşte cu seminţe, fructe, mai rar cu insecte. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică este o specie rezidenta(sedentara), specie care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel habitatul speciei.

86. Cod A366 Carduelis cannabina (Caneparul)

Aspecte privind ecologia speciei: Este o pasăre subţire, cu o coadă lungă. Părţile superioare sunt maro, gâtul este de un alb murdar, iar ciocul este gri. În timpul verii, masculul are ceafa de culoare gri, prezintă pete roşii la nivelul capului şi are penele de pe piept de culoare roşie. Câneparul, Carduelis cannabina, este o pasăre cântătoare de talie mică din familia Fringillidae Finch. Această pasăre creşte în Europa, Asia de Vest şi Africa de Nord. Aceste păsări sunt de regulă locatari permanenţi, dar multe păsări din Est şi din Nord migrează mai departe spre Sud în intervalul de reproducere sau se deplasează în zonele de coastă. În perioada de reproducere, preferă câmpiile cu tufe stufoase, inclusiv câmpurile cu buruieni şi grădinile. Îşi construieşte cuibul într-o tufă, unde depune 4–7 ouă. Această specie poate forma stoluri mari în afara sezonului de reproducţie, uneori amestecate cu alte cinteze, cum ar fi inăriţă cu cioc galben, pe coastele şi ţinuturile mlăştinoase saline. Baza trofica: hrana constă în principal din seminţe. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică este o specie rezidenta(sedentara), specie care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Considerăm că implementarea proiectului nu va conduce la afectarea acestei specii, starea de conservare a speciei la nivelul SPA Lacurile de acumulare de pe Arges rămânând nemodificată.

87. Cod A368 Cardeulis flammea (inarita)

Aspecte privind ecologia speciei: Înrudită cu forfecuţa, inăriţa se distinge prin şepcuţa roşie de pe frunte, pe care masculii o poartă cu mare mândrie. Femelele de inăriţe sunt mai puţin colorate, cu o tichiuţă roşie, uneori abia vizibilă, cu striaţii maronii pe aripi şi pieptul de culoare



deschisă, în timp ce masculii au câteva pene roşiatice şi pe piept. Sunt amatoare de seminţe, dar se hrănesc şi cu insecte în anotimpul cald. Trăiesc în pădurile de foioase de la altitudine, pentru că le place mai mult răcoarea decât căldura şi depun, în medie, 4-6 ouă pe an. Se pare că, la noi în ţară, sosesc pe timpul iernii şi vara migrează spre zone mai reci. Îndeaproape înrudită cu inăriţa (common redpoll) este înăriţa cu cioc galben (carduelis flavirostris). Se hraneste in principal cu seminte. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică este o specie de iernat-specie oaspete de iarna (apare doar in sezonul rece). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Considerăm că implementarea proiectului nu va conduce la afectarea acestei specii, starea de conservare a speciei la nivelul SPA Lacurile de acumulare de pe Arges rămânând nemodificată.

88. Cod A381 Emberiza schoeniclus (presura de stuf)

Aspecte privind ecologia speciei: Dimensiune cca15 cm.Corpul este de culoarea vrabiei, dar masculul are capul şi guşa negre. Cuibăreşte în vegetaţia acvatică, frecvent pe popandacii inundaţi parţial. Ouăle, în număr de 5, sînt brune-măslinii, pătate şi cu o reţea de zgârâieturi întunecate. Cloceşte mai mult femela, perioada de incubaţie fiind aproximativ 14 zile. Pe sezon, creşte două generaţii de pui. Iarna, majoritatea păsărilor clocitoare de la noi se retrag spre locurile de iernat din nord-estul Africii şi sud-vestul Asiei; Este una dintre cele mai frecvente păsări din regiunile de stufărişuri din vecinătatea apelor, fiind foarte comună în Delta Dunării . Hrana este formata din diverse animale mici pe care le procura de pe sol sau din apa. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică este o specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice), populatia speciei a fost estimata la cca. 10-15 perechi. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. In urma deplasarilor in teren nu au fost identificate exemplare ale speciei.

89. Cod A054 Anas acuta (rata sulitar)

Aspecte privind ecologia speciei: Rata sulitar are 56 de centimetri lungime. Anas acuta este mai mult de peisaj pentru tara noastra, trecand toamna, tarziu, in carduri foarte numeroase din tinuturile nordice de cuibarit, in drumul spre locurile de iernare din sudul Europei si nordul Africii. In iernile blande, multe exemplare raman la noi. Se cunosc unele cuibariri izolate in Carpatii Rasariteni si în Dobrogea. Penajul predominant la masculi este gri, cu capul brun, iar gatul si partea inferioara albe; femela este cafenie. Ciocul este cenusiu-albastrui. Silueta de zbor este caracteristica, gatul si coada fiind alungite. Masculul are în mijlocul cozii 2 pene mult prelungite. Dupa un recensamant facut in perioada 10-20 ianuarie 2005, pe teritoriul tarii noastre erau 515 exemplare de rate sulitar. Baza trofica: raţele îşi obţin hrana prin scufundare, consumă nevertebrate acvatice pe care le filtrează din mâlul bălţilor. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică este o specie de iernat-specie care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional).



Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. In urma deplasarilor in teren nu au fost identificate exemplare ale speciei.

90. Cod A050 Anas penelope (rata fluieratoare)

Aspecte privind ecologia speciei: Este o rata de suprafata si pasaj, prezenta in Romania din perioada martie – inceput de aprilie, cand soseste, pana in octombrie – noiembrie, cand pleaca. Se intalneste in Delta, in apele interioare din sud, dar si pe tarmul marii. Dimorfismul sexual este evident. Ratoiul are capul brun, cu o pata galbena pe frunte si pe crestet, gusa caramizie, abdomenul alb, flancurile pestrite, ca de altfel si aripile, iar subcaudalele si supracaudalele negre. Femela este brun-roscata, cu abdomenul alb. Oglinda este verde, tivita cu dunga neagra in partea anterioara, apoi continuata cu umarul alb al aripii. Ciocul este cenusiu-albastrui, cu onglet negru la ambele sexe. Picioarele sunt cenusii verzui. Ratoiul scoate un fluierat specific in zbor, de unde si denumirea speciei. Baza trofica: raţele îşi obţin hrana prin scufundare, consumă nevertebrate acvatice, pe care le filtrează din mâlul bălţilor. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică este o specie de iernat-specie oaspete de iarna (apare doar in sezonul rece), populatia speciei a fost estimata la cca. 20-50 de indivizi. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. In urma deplasarilor in teren nu au fost identificate exemplare ale speciei.

91. Cod A048 Tadorna tadorna (califar alb)

Aspecte privind ecologia speciei: (61 cm). Este cea mai frumoasă pasăre din neamul raţelor ce se întâlneste la noi. Pe albul general al corpului se adaugă verdele capului şi al oglinzii aripilor, gulerul roşu din jurul gatului şi negrul remigelor, al cozii şi a două pete de pe spate. Femela este asemănătoare. Soseşte primăvara, iar toamna se reîntoarce la locurile de iernare. În iernile blânde se pot observa exemplare pe lacurile neîngheţate. Cuibăreşte în găuri de pământ sau în vizuinile părăsite ale diferitelor mamifere, de obicei ale vulpilor, pe malurile lacurilor dobrogene, în sud-estul Deltei Dunării ca şi pe malul drept al braţului Borcea, langă Călăraşi. Ponta cuprinde 8-12 ouă gălbui, depuse în lunile mai-iunie; clocitul este asigurat de femelă şi durează circa 28 de zile. După ecloziune, puii sunt capabili să se caţăre pe malurile vizuinii, pentru a ieşi afară. Masculul, care a stat tot timpul prin apropierea cuibului, se dovedeşte un tată foarte grijuliu. Iernează în ţinuturile din vestul Europei, în jurul Mării Mediterane, în Asia sud-vestică şi în Delta Nilului.Baza trofica: Califarul alb se hraneste cu insecte acvatice, viermi, melci, scoici, alge, diferite plante acvatice, uneori si seminte. Pasarile isi scufunda intreaga parte superioara a corpului in apa si cauta cu ciocul pe fundul apei, pentru a gasi scoicile ascunse. Prefera sa manance crabi, midii si melci. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică este o specie de iernat-specie oaspete de iarna (apare doar in sezonul rece). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. In urma deplasarilor in teren nu au fost identificate exemplare ale speciei.



92. Cod A058 Netta rufina (rata cu ciuf)

Aspecte privind ecologia speciei: Marime cca. 56 cm. Este una din cele mai frumoase raţe, când masculii sunt în haina de primăvară; penajul lor este în această perioadă roşu aprins la cap, brun pe spate, negricios pe guşă, pântece şi coadă. Femelele sunt în general cafenii. Cloceşte în tufărişuri şi mustăţi de salcie din Delta Dunării, depunând ouăle mai frecvent în cuiburile altor specii de raţe. Cuibul, foarte bine ascuns, conţine 8-10 ouă eliptice, smântanii sau de un verde palid. Clocitul este asigurat de femelă, are loc în luna mai şi durează 28 de zile. Masculul stă prin preajma locului de clocire. Cârdurile de raţe cu ciuf sunt foarte numeroase primăvara, în trecere spre locurile de cuibărit dinspre vestul şi nordul Europei, în Asia centrală şi de vest, iar toamna spre cele de iernat. Duce o viaţă ascunsă, iar masculii, după împerechere, îşi pierd frumoasele culori ale penajului şi ale ciocului. Iernează în nordul Mării Mediterane, în Delta Nilului şi India. Raţele îşi obţin hrana prin scufundare, submersiune împlinită doar pe jumătate. Consumă nevertebrate acvatice, pe care le filtrează din mâlul bălţilor. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică este o specie de iernat-specie oaspete de iarna (apare doar in sezonul rece). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. In urma deplasarilor in teren nu au fost identificate exemplare ale speciei.

93. Cod A062 Aythya marila (rata cu cap negru)

Aspecte privind ecologia speciei: Dimensiune cca. 48 cm. Cuibăreşte în ţinuturile arctice, sosind la noi în sezonul rece, uneori în număr mare, cand este întalnită împreună cu alte specii de raţe, îndeosebi în preajma lacurilor dobrogene şi în Deltă. Unele populaţii îşi continuă drumul mai spre sud, ca să ierneze în ţările din jurul Mării Mediterane. Primăvara se întoarce în nord, în locurile de cuibărit. Masculii au partea anterioară a corpului neagră, partea superioară cenuşiu-deschisă şi flancurile albe. Femelele sunt cafenii, cu alb în jurul ciocului. Baza trofica: îşi obţin hrana prin scufundare, submersiune împlinită doar pe jumătate, tartiţa şi coada ramân vizibile deasupra apei. Consumă nevertebrate acvatice, pe care le filtrează din mâlul bălţilor. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică este o specie de iernat-specie oaspete de iarna (apare doar in sezonul rece), populatia speciei a fost estimata la cca. 5-10 indivizi. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. In urma deplasarilor in teren nu au fost identificate exemplare ale speciei.

94. Cod A066 Melanitta fusca (rata catifelata)

Aspecte privind ecologia speciei: Dimensiune cca. 56 cm. Ca şi raţa neagră, este prezentă destul de rar în anotimpul rece. Masculul negru are doar o pată albă sub ochi, ca şi oglinda aripilor; femela este cafenie, cu oglindă albă pe aripi. Cantonează mai ales în regiunea litoralului, preferand apa adancă, în care se scufundă după scoici. Se scufundă pană la adâncimi destul de mari şi poate rămane sub apă mai multe minute, în căutarea hranei.



Cuibăreşte în ţinuturile nordice ale Eurasiei. Iernează în vestul Europei, sud-vestul Mării Negre şi sud-estul Mării Caspice. Baza trofica este constituita in general din nevertebrate acvatice. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică este o specie de iernat-specie oaspete de iarna (apare doar in sezonul rece). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. In urma deplasarilor in teren nu au fost identificate exemplare ale speciei.

95. Cod A085 Accipiter gentilis (uliu porumbar)

Aspecte privind ecologia speciei: (50—65 cm). Este un răpitor de talie mijlocie. Coloritul penajului este cafeniu-cenuşiu pe spate, pieptul fiind cafeniu deschis cu dungi transversale întunecate. Atacă păsări şi mamifere mici, mai ales din mediul împădurit. Cuibăreşte în arbori la şes ori în regiunea de deal, mai rar la munte. Cuibul cuprinde 3-5 ouă albe-albăstrui, fiind complet în luna aprilie. Clocitul este efectuat mai mult de către femelă, timp de 35-38 de zile. Masculul o aprovizionează cu hrană. Atacă premeditat, folosind tactici foarte diferite, în funcţie de pradă sau de locul unde se află. La noi se întalneşte în tot timpul anului, fiind mult împuţinat în prezent. Baza trofica: mananca hrana vie, in special pasarele mici, dar si rozatoare Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică este o specie care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. In urma deplasarilor in teren nu au fost identificate exemplare ale speciei.

96. Cod A086 Accpiter nisus (uliu pasarar)

Aspecte privind ecologia speciei: Pasare de prada, mai mare decat un porumbel, are in repaos tinuta aproape verticala. Zborul sau este cotit, imprevizibil. Femela are talia considerabil mai mare decat a masculului, are spatele brun-cafeniu, spre deosebire de mascul, la care este cenusiu-inchis. Pieptul deschis la culoare este dungat transversal, striatiune cafenie la femela, roscata la mascul. In zbor, silueta pasarii scoate in evidenta aripile late si coada lunga dungata de-a curmezisul, ambele caracteristici ale speciei. Cuibareste prin copacii din mijlocul padurilor, de la ses si pana la munte. Iarna, numarul uliilor pasarari creste, intrucat populatiei autohtone i se adauga un numar apreciabil de exemplare venite din nordul continentului. Este o specie rara ca pasare clocitoare, mai frecvent apare iarna, cind ne viziteaza si exemplarele nordice(30-40 cm). Masculul are penajul spatelui cenusiu inchis, femela cafeniu. Cuibareste in regiunile joase, mai rar la munte. Pasare exclusiv carnivora, mananca prada vie, in special pasarele mici, dar si rozatoare. Deseori se aventureaza in oras, profitand de aglomeratie, pentru a surprinde pasarile neatente, ocazie cu care poate fi vazut prin parcuri, in zbor fulgerator printre ramuri joase. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică este o specie care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit, populatia speciei a fost estimata la cca. 4-6 indivizi. Situaţia populaţiilor speciei este notată



cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie cu densitate redusă faţă de media la nivel naţional (nesemnificativă la nivel naţional). Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. In urma deplasarilor in teren nu au fost identificate exemplare ale speciei

97. Cod A099 Falco subbuteo (soimul randunelelor)

Aspecte privind ecologia speciei: Soimul randunelelor – seamana cu soimul calator, este vioi, executa zboruri sinuoase, vaneaza diferite pasari mici (randunele), insecte mari (pe care le apuca cu ghearele si le mananca din zbor). In tara noastra apare vara, in regiunile de ses, vine in aprilie si pleaca in octombrie. Isi face un cuib mic, cloceste 2-4 oua, este considerat daunator (mananca pasari folositoare). Se hrăneşte cu şoareci de câmp, pe care îi vânează, consumă cu plăcere şi insecte, reptile sau păsări mici. Relevanta sitului pentru specie: conservarea speciei este putin relevanta la nivelul ariei de protectie speciala avifaunistica studiata, avand in vedere faptul ca, conform datelor din formularul standard al sitului Natura 2000, la nivelul sitului specia este una de pasaj, populatia speciei a fost estimata la cca. 10-15 indivizi, este o specie care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit, populatia speciei a fost estimata la cca. 1-2 perechi. Situatia populatiilor speciei este notata cu ,,D”, ceea ce semnifica faptul ca la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Se poate anticipa ca dezvoltarea proiectului nu va conduce sub nicio forma la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000, nefiind observate exemplare ale speciei in arealul de desfasurare a activitatii. Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost.

98. Cod A112 Perdix perdix (potarniche)

Aspecte privind ecologia speciei: Are o lungime de 30 cm. Se intalneste, mai ales, in regiunile joase ale tarii, in campie si mai rar in golurile alpine. Coloritul este cafeniu-deschis, cu gatul si gusa cenusii. Pe albul pieptului se afla o pata cafenie-inchisa, mai pronuntata la mascul. Potarnichea este monogama, traind insa in carduri in afara epocii de cuibarit. Apartine celor mai prolifice specii de la noi si chiar comparativ cu multe alte specii de pasari, depunand adesea peste 20 de oua intr-o ponta. Cuibareste in ierburi, pe sol; ouale verzi-galbui sau brun-maslinii, in numar de 10-20, sint depuse in mai si sunt clocite numai de femele, timp de 23-24 de zile. Desi sedentara, in lipsa hranei potarnichea hoinareste de la un loc la altul. Se hrăneşte cu grăunţe din vegetaţia ierboasă, râme, larve sau insecte, uneori chiar şoareci, reptile sau amfibieni. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei a fost estimată la cca. 5-10 indivizi, specie sedentara care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Se poate anticipa ca dezvoltarea proiectului nu va conduce sub nicio forma la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000, nefiind observate exemplare ale speciei in arealul propus pentru dezvoltarea parcului fotovoltaic.

99. Cod A115 Phasianus colchicus (fazanul de vanatoare)

Aspecte privind ecologia speciei: Masculul are o coadă lungă bifurcată, iar penajul auriu cu pene pestrite alb cu negru, sau galben cu cenusiu. Capul este albăstrui cu reflexe verzui. Femela are penajul de culori mai spălăcite, de nuante galben cu cenusiu. In prezent se cunosc cca. 30 de rase, toate fiind păsări active ziua, trăind pe câmpuri cu terenuri cultivate, unde consumă de obicei o hrană de natură vegetală, iar noaptea se retrag în pădure, dormind

http://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83dure



în arbori. Este o pasăre poligamă (un cocos având 5-6 găini), sedentară, care nu migrează iarna, ci numai în căutare de hrană. Femela depune în cuib 8-15 ouă verzui sau brune, pe care le cloceste din aprilie până în iunie, timp de 24 de zile, pe un sol cu ierburi. Baza trofica: se hrăneşte cu grăunţe din vegetaţia ierboasă, râme, larve sau insecte, uneori chiar şoareci, reptile sau amfibieni. Relevanţa sitului pentru specie: În formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică, populaţia speciei a fost estimată la cca. 10-20 indivizi, specie sedentara care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Se poate anticipa ca dezvoltarea proiectului nu va conduce la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000, nefiind observate exemplare ale speciei in arealul de desfasurare a activitatii. Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost.

100. Cod A113 Coturnix coturnix (prepelita)

Aspecte privind ecologia speciei: Este o pasare de marimea unui sturz, fiind cele mai mici

și singura specie din ordinul „Galliformes” care sunt pasari migratoare in Romania. Ele sunt

raspandite in Europa Centrala, fiind pasari sperioase, care se pot vedea, ca și potarnichiile, destul de rar, efectivul lor a scazut considerabil in ultimii ani, cauza fiind vanarea lor excesiva

și reducerea habitatului printr-o agricultura extensiva. Ca mod de viața, prepelița traiește, in

general, in ținuturile cultivate din regiunile de deal și de campie. Coloritul corpului este brun-

cafeniu, cu striuri longitudinale de culoare deschisa și intunecata. Masculul are sub barbie o pata de culoare cafenie inchisa. Toamna pasarile migreaza spre sud, in Africa de Nord, Africa

Centrala și Asia de Sud Vest, unde ierneaza. Unele specii din Scandinavia ierneaza in regiunile din Europa de Sud. Baza trofica: se hrăneşte cu grăunţe din vegetaţia ierboasă râme, larve sau insecte, uneori chiar şoareci, reptile sau amfibieni. Relevanta sitului pentru specie: Este o specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). Situatia populatiilor speciei este notata cu,,D”, ceea ce semnifica faptul ca la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa statutul de conservare a speciei din sit si nu va conduce la modificarea starii de conservare a speciei la nivelul sitului Natura 2000, nefiind observate exemplare ale speciei in arealul de desfasurare a activitatii.

101. Cod A118 Rallus aquaticus (carstel de balta, crestei de balta )

Aspecte privind ecologia speciei: Este mai legat de mediul lichid, fiind, ca şi ceilalţi din neamul său, o pasăre cu viaţa ascunsă şi mai mult nocturnă. Penajul este mult asemănător cu cel al cresteluţului mic. Cuibul şi-l face în vegetaţia deasă, în apropierea apelor. Acesta este complet în luna mai, avand 7-11 ouă gălbui stropite cu brun. Clocesc mai ales femelele. Incubaţia durează 19-20 de zile. Iernează în vestul Europei şi în jurul Mării Mediterane, în sudul şi estul Asiei. În iernile blande, la noi, în preajma apelor neîngheţate, se pot întalni adesea exemplare nordice. Se hrăneşte cu râme, reptile, pesti. Relevanţa sitului pentru specie: conservarea speciei este puţin relevantă la nivelul Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică studiata, având în vedere faptul că, conform datelor din formularul standard al sitului Natura 2000, la nivelul SPA – ului analizat s-a estimat prezenţa unei populatii cuibaritoare, la cca. 4-6 perechi. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ou%C4%83



Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit.

102. Cod A123 Gallinula chloropus (gainusa de balta)

Aspecte privind ecologia speciei: Este o pasăre comună zonelor umede, cu vegetaţie bogată. Rămâne în ţară atunci când iernile sunt blânde. Ambele sexe au un colorit dominant negru-cenuşiu cu aripi brune şi o dungă albă de-a lungul laturilor corpului. Coada neagră scurta este ţinută vertical. Picioarele, ca şi vârful ciocului, sunt verzi-gălbui, iar restul ciocului şi o mică prelungire a acestuia pe frunte, roşii. Cuibăreşte în vegetaţia de la marginea bălţilor şi tot aici, uneori, în arbori. Foloseşte pentru depunerea ouălelor chiar şi cuiburi vechi de mierle ori gaiţe. De înotat, înoată cu mişcări ritmice ale capului şi cozii, căutând hrana. Baza trofica este formată din diverse grăunţe sau plante acvatice dar se şi scufundă după larve de insecte, râme sau moluşte. Relevanta sitului pentru specie: Este o specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). S-a estimat prezenta unei populatii cuibaritoare la cca. 30-50 perechi. La nivelul sitului, populatia este una de iernat ( fiind estimata la cca. 1-5 indivizi) si una de pasaj, fiind estimata prezenta unei populatii la cca.50-100 indivizi. Situatia populatiilor speciei este notata cu,,D”, ceea ce semnifica faptul ca la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit. In urma deplasarilor in teren nu au fost observate exemplare ale speciei.

103. Cod A142 Vanellus vanellus (nagatul)

Aspecte privind ecologia speciei: Nagâtul (Vanellus vanellus) este o pasăre migratoare din familia Charadriidae. Este o pasăre reprezentativă pentru regiunile de câmpie si de păsune din Europa Africa de Nord si Asia. În România păsările cuibăresc frecvent pe lângă regiuni de baltă. Ele preferă regiunile joase, deschise, de câmpie si smârcuri. Sunt păsări monogame. Teritoriul cuibului este apărat cu înversunare de mascul. Clocesc ambii părinti, iar puii eclozionează la cca. 26-27 de zile. Iarna păsările migrează spre Asia de Sud si spre bazinul mediteraneean. Baza trofica: hrana păsărilor constă din insecte, larve, viermi si alte nevertebrate mici ce trăiesc pe câmpie, iar hrană vegetală, ca de exemplu seminte, o consumă în cantităti mai mici. Nagâtul este activ atât ziua cât si noaptea. Relevanta sitului pentru specie: Este o specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). S-a estimat prezenta unei populatii cuibaritoare, la cca. 4-8 perechi. La nivelul sitului, populatia este una de iernat si una de pasaj, fiind estimata prezenta unei populatii la cca. 20-50 indivizi. Situatia populatiilor speciei este notata cu,,D”, ceea ce semnifica faptul ca la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerinţelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hrănire şi nici ca habitat de cuibărire şi adăpost. Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenţa în nici un fel statutul de conservare a speciei din sit. In urma deplasarilor in teren nu au fost observate exemplare ale speciei.

104. Cod A136 Charadrius dubius (prundarasul gulerat mic)

Aspecte privind ecologia speciei: Prundarasul gulerat mic este maro deschis (ciocolatiu) pe spate si pe aripi, iar pe gusa, piept si burta este alb. La gat are un guler de culoare neagra. Pe obraji masculul este negru, iar femela este maronie. Fruntea are o alternanta a culorilor


http://ro.wikipedia.org/wiki/Charadriidae


http://ro.wikipedia.org/wiki/Africa_de_Nord


http://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Balt%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sm%C3%A2rc

http://ro.wikipedia.org/wiki/Asia_de_Sud

http://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Mediteran%C4%83



alb si negru, iar crestetul capului este maroniu. Specific speciei este inelul galben din jurul ochilor. Picioarele sunt relativ lungi si ajuta la deplasarea prin baltile de mica adancime. Prundarasul gulerat mic este un foarte bun alergator. Lungimea corpului este de 14-15 cm, anvergura aripilor de 42-48 cm, greutatea de 40-50 g. Este intalnit in toata tara, in zonele de prundis, nisipoase, in albiile secate ale raurilor si in carierele de piatra parasite. O regiune foarte favorabila pentru prundarasul gulerat mic este Dobrogea, unde gasim toate variatiile de mediu preferate de prundaras. Baza trofica: pentru hranire prefera terenurile mlastinoase sau inundate, in care poate cauta cu usurinta diferite varietati de viermi si insecte. Relevanta sitului pentru specie: Este o specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). S-a estimat prezenta unei populatii cuibaritoare, la cca. 2-6 perechi. La nivelul sitului, populatia este una de pasaj, fiind estimata prezenta unei populatii la cca. 10- 20 indivizi. Situatia populatiilor speciei este notata cu,,D”, ceea ce semnifica faptul ca la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Amplasamentul studiat nu corespunde cerintelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hranire si nici ca habitat de cuibarire si adapost. Activitatea de pe amplasament nu va afecta cerintele de habitat ale speciei. In urma deplasarilor in teren nu au fost observate exemplare ale speciei.

105. Cod A155 Scolopax rusticola (sitar)

Aspecte privind ecologia speciei: Este o pasare relativ mica, cca 250-300 grame, cu ciocul lung, de culoare ruginie, patata. Ochii sunt asezati in crestetul capului, fapt ce ii asigura o acuitate vizuala de invidiat. Ciocul este de doua ori mai lung decit capul (cca. 8 cm). Sitarul de padure este asemanator ca aspect cu becatinele (Gallinago gallinago), insa are ciocul mai scurt ca acestea. Este o pasare cu o marime intre 25 si 30 de cm. Sitarii sunt pasari sperioase fiind active in timpul amurgului. Este o pasare de pasaj, care in numar redus cuibareste si in zona montana a tarii noastre. In iernile blande gasim sitari si in Delta Dunarii si in lunca acesteia. Prefera arboretele tinere. Habitatul sitarului sunt padurile umede mixte sau de foioase din Europa. Ierneaza in bazinul mediteraneean sau pe coasta Atlanticului din Europa Occidentala. Hrana sitarilor consta din viermi, paianjeni, insecte si larvele acestora, ca si din fructe de padure sau unele parti vegetale ale plantelor. Relevanta sitului pentru specie: conservarea speciei este putin relevanta la nivelul ariei de protectie speciala avifaunistica studiata, avand in vedere faptul ca, conform datelor din formularul standard al sitului Natura 2000, la nivelul sitului specia este una de pasaj. Nu exista informatii conform carora specia ar cuibari in perimetrul sitului Natura 2000. Situatia populatiilor speciei este notata cu “D”, ceea ce semnifica faptul ca la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerintelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hranire si nici ca habitat de cuibarire si adapost. Activitatea de pe amplasament nu va afecta cerintele de habitat ale speciei. In urma deplasarilor in teren nu au fost observate exemplare ale speciei.

106. Cod A153 Gallinago gallinago (becatina comuna)

Aspecte privind ecologia speciei: Becatina comuna este o pasare migratoare (de pasaj) care se poate intalni in timpul verii in zonele umede de lunci, tundra, etc., din Rusia pana in Islanda. Migrarea are loc spre Africa si sudul Asiei. Adultii au 23-28 cm, cu o anvergura de 39-45 cm. Corpul este brun pestrit pe deasupra si mai palid pe abdomen. Au o dunga intunecata, peste ochi, cu dungi pe crestet. Este pasare foarte timida, stand foarte bine camuflata in vegetatia specifica zonelor umede. Are un zbor specific, in zigzag, pentru a pacali eventualii pradatori. Baza trofica: se hranesc pe sol, in terenuri mlastinoase, cu viermi, rame, diferite insecte.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Beca%C8%9Bin%C4%83


http://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Mediteran%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Atlantic

http://ro.wikipedia.org/wiki/Europa_Occidental%C4%83



Relevanta sitului pentru specie: Este o specie de iernat, oaspete de iarna (apare doar in sezonul rece), s-a estimat prezenta unei populatii la cca. 5-10 indivizi. La nivelul sitului, populatia este si de pasaj, fiind estimata prezenta unei populatii la cca. 10- 20 indivizi. Situatia populatiilor speciei este notata cu ,,D”, ceea ce semnifica faptul ca la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Amplasamentul studiat nu corespunde cerintelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hranire si nici ca habitat de cuibarire si adapost. Activitatea de pe amplasament nu va afecta cerintele de habitat ale speciei.

107. Cod A152 Lymnocriptes minimus (becatina mica)

Aspecte privind ecologia speciei: Aceasta becatina este foarte asemanatoare cu becatina comuna, dar este mult mai mica. Are crestetul capului brun-inchis la culoare, marginit de doua dungi galbene, iar in coada are doar 12 rectrice. Pe spate se continua desenul capului, cu o banda brun-inchis, marginita de doua linii galbene. Nu zboara in zigzag, ci flaturat. In zbor se observa coada ascutita, ceea ce o deosebeste de becatina comuna, care are coada rotunjita. Se hranesc pe sol, in terenuri mlastinoase, cu viermi, rame, diferite insecte. Relevanta sitului pentru specie: Aceasta specie, este o specie de pasaj, tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna. Situatia populatiilor speciei este notata cu “D”, ceea ce semnifica faptul ca la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenta in nici un fel statutul de conservare a speciei din sit. Amplasamentul studiat nu corespunde cerintelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hranire si nici ca habitat de cuibarire si adapost.

108. Cod A156 Limosa limosa (sitarul de mal)

Aspecte privind ecologia speciei: Sitarul de mal are penajul mult mai spectaulos primavara, in perioada imperecherii. Capul, gatul si pieptul au o coloratie rosie-caramizie, pe spate si pe aripi este pestrit, brun inchis cu alb, iar pe abdomen este alb-cenusiu. Ciocul este lung si subtire, cu baza roz si varful negru, iar picioarele sunt relativ lungi si de culoare neagra. Iarna, penajul pierde nuantele de caramiziu si lasa loc celor de cenusiu. Este raspandit pe tot continentul european, insa ca o prezenta destul de rara. Zonele preferate de cuibarit sunt N-V -ul Europei. La noi in tara este intalnita ca pasare de pasaj si ca oaspete de vara in Delta Dunarii. Rar poate fi vazuta si in apropierea baltilor din interiorul tarii. Cuibul este bine mascat in vegetatia bogata, iar femela depune 3-4 oua intr-o singura serie pe an. Sitarul de mal se hraneste cu viermi, moluste, crustacee si diferite seminte pe care le cauta in malul de pe fundul apei. Relevanta sitului pentru specie In conformitate cu formularului standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica, nu a fost estimata nicio pereche cuibaritoare din populatia speciei. Pe toata suprafata sitului mentionat, fiind specie de pasaj, tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna. Situatia populatiilor speciei este notata cu ,,D”, ceea ce semnifica faptul ca la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa la nivel national. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei In zona perimetrului viitoarei investitii nu exista tipul de habitat necesar cuibaritului speciei, zona fiind folosita, eventual, doar ca teritoriu de hranire.

109. Cod A145 Calidris minuta (fugaci mic)

Aspecte privind ecologia speciei: Dimensiunile sale mici, picioare negre şi mişcări rapide, disting aceasta specie de pasari de balta de toate celelalte. Acesta este gregar în timpul iernii, formand uneori stoluri cu alte pasari de balta, în special Calidris alpine, traieste (fugaciul de ţărm) pe terasele nămoloase de coastă. Baza trofica: fluierarul se hraneste in general cu icrele depuse de pesti.



Relevanţa sitului pentru specie: In formularul standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica, specia se regaseste ca specie de pasaj, specie care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna. Situatia populatiilor speciei este notata cu ,,D”, ceea ce semnifica faptul ca la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa la nivel national. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenta in nici un fel statutul de conservare a speciei din sit. Amplasamentul studiat nu corespunde cerintelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hranire si nici ca habitat de cuibarire si adapost.

110. Cod A146 Calidris temminckii (fugaci pitic)

Aspecte privind ecologia speciei: Dimensiunile sale mici, picioare negre şi mişcări rapide, disting aceasta specie de pasari de balta de toate celelalte. Există peste 320 de specii de păsări găsite în Deltă în timpul verii, din care 166 sunt specii de incubaţie şi 159 sunt migratoare. Peste un milion de păsări individuale (lebede, raţe sălbatice, etc) iernează aici. Delta Dunării se încadrează în ecosistem de stepă est europeană, cu influenţe mediteraneene. Situată pe principalele rute de migraţie, precum şi faptul că asigură condiţii adecvate pentru cuibărit şi de incubaţie, Delta Dunarii este un magnet pentru păsări din şase eco-regiuni importante ale lumii, inclusiv în mongolă, arctică şi siberiană. Baza trofica: hrana fluierarului este formata in general din icrele depuse de pesti . Relevanta sitului pentru specie Conform formularului standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica, nu a fost estimata nicio pereche cuibaritoare din populatia speciei. Pe toata suprafata sitului mentionat, fiind specie de pasaj, tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna. Situatia populatiilor speciei este notata cu ,,D”, ceea ce semnifica faptul ca la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa la nivel national. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei In zona perimetrului viitoarei investitii nu exista tipul de habitat necesar cuibaritului speciei, zona fiind folosita eventual doar ca teritoriu de hranire.

111. Cod A168 Actitis hypoleucos (fluierarul de munte)

Aspecte privind ecologia speciei: Fluierarul de munte ( Actitis hypoleucos ) este o pasare de apa intalnita pe tot teritoriul tarii, in apropierea baltilor, in special a celor cu maluri pietrose. Si in Europa fluierarul de munte este larg raspandit, iar in perioada iernii migreaza catre bazinul mediteraneean si Nordul Africii. Fluierarul de munte are un penaj brun pe cap, gat, spate si aripi. Partile inferioare sunt de culoare alba, iar gusa este gri. Specific speciei sunt acei " umeri " de culoare alba. Ciocul este de culoare neagra, iar picioarele sunt de culoare vanata. Lungimea corpului este de 20 cm, anvergura aripilor de 35 cm si greutatea de 40-60 g. Fluierarul de munte se hraneste cu insecte, viermi si moluste, pe care le cauta de obicei pe malurile apei. De obicei, cuibul este construit pe pamant, iar femela depune 4 oua intr-o singura serie pe an. Pasare comuna in Delta Dunarii, se gaseste pe marginea canalelor, in preajma mlastinilor. Baza trofica: hrana fluierarului de munte este formata in general din icrele depuse de pesti la malul apelor, hrana include de asemenea insecte, viermi şi gastropode din apă puţin adâncă sau de la mal. Relevanta sitului pentru specie Conform formularului standard Natura 2000 al Ariei de Protectie Speciala Avifaunistica, nu a fost estimata nicio pereche cuibaritoare din populatia speciei. Pe toata suprafata sitului mentionat, fiind specie de pasaj, tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna, estimata la cca. 5-10 indivizi. Situatia populatiilor speciei este notata cu,,D”, ceea ce semnifica faptul ca la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa la nivel national. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei In zona perimetrului viitoarei investitii nu exista tipul de habitat necesar cuibaritului speciei, zona fiind folosita eventual doar ca teritoriu de hranire.



112. Cod A165 Tringa ochropus (Fluierar de zavoi)

Aspecte privind ecologia speciei: Apare ca specie de pasaj, frecventă în diferite zone ale ţării. Are penajul cenuşiu-închis-negricios, cu pete mai deschise; partea de dedesubt şi crupionul sunt albe. Cuibăreşte în ţinuturile nordice, eurasiatice, folosind frecvent cuiburile părăsite ale altor specii de păsări şi, uneori, chiar culcuşurile veveriţelor. Iernează în vestul şi sudul Europei, în Africa, în afara Saharei şi a părţii de sud a continentului, precum şi sud-estul Asiei. Baza trofica: hrana fluierarului de zavoi este formata in general din icrele depuse de pesti la malul apelor, hrana include de asemenea insecte, viermi şi gastropode din apă puţin adâncă sau de la mal. Relevanta sitului pentru specie: Este o specie de iernat, oaspete de iarna (apare doar in sezonul rece), s-a estimat prezenta unei populatii la cca. 2-5 indivizi. La nivelul sitului, populatia este si de pasaj, fiind estimata prezenta unei populatii la cca. 5- 20 indivizi. Situatia populatiilor speciei este notata cu ,,D”, ceea ce semnifica faptul ca la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei Amplasamentul studiat nu corespunde cerintelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hranire si nici ca habitat de cuibarire si adapost. Activitatea de pe amplasament nu va afecta cerintele de habitat ale speciei.

113. Cod A164 Tringa nebularia (Fluierar cu picioare verzi)

Aspecte privind ecologia speciei: Fluierarul cu picioare verzi (Tringa nebularia) are picioare verzui, rareori cu nuanţă de gălbui, coloritul părţii inferioare asemănătoare cu cele ale fluierarului de lac. Ciocul lung şi gros este uşor curbat în sus, gri spre bază şi negru spre vârf Baza trofica: hrana fluierarului cu picioare verzi este formata in general din icrele depuse de pesti la malul apelor, hrana include de asemenea insecte, viermi şi gastropode din apă puţin adâncă sau de la mal. Relevanţa sitului pentru specie: conservarea speciei este puţin relevantă la nivelul Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică studiata, având în vedere faptul că, conform datelor din formularul standard al sitului Natura 2000, la nivelul sitului specia este una de pasaj. Nu există informaţii conform cărora specia ar cuibări în perimetrul sitului Natura 2000. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerintelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hranire si nici ca habitat de cuibarire si adapost. Activitatea de pe amplasament nu va afecta cerintele de habitat ale speciei. In urma deplasarilor in teren nu au fost observate exemplare ale speciei.

114. Cod A162 Tringa totanus (fluierarul cu picioare rosii)

Aspecte privind ecologia speciei: Tinerii de fluierari cu picioare roşii (Tringa totanus) au picioare gălbui-portocalii, însă ciocul este mai gros şi roşu la bază, tibia mai puţin lungă, spatele de un colorit maroniu, iar pieptul şi flancurile sunt des striate. Corpul este mai plin şi nu alungit. Baza trofica: hrana fluierarului este formata in general din icrele depuse de pesti. Relevanţa sitului pentru specie: conservarea speciei este puţin relevantă la nivelul Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică studiata, având în vedere faptul că, conform datelor din formularul standard al sitului Natura 2000, la nivelul sitului specia este una de pasaj. Nu există informaţii conform cărora specia ar cuibări în perimetrul sitului Natura 2000. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerintelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hranire si nici ca habitat de cuibarire si adapost. Activitatea de pe amplasament nu va afecta



cerintele de habitat ale speciei. In urma deplasarilor in teren nu au fost observate exemplare ale speciei

115. Cod A161 Tringa erythropus (fluierarul negru)

Aspecte privind ecologia speciei: Fluierarul negru este considerat ca fiind o pasare de pasaj la noi in tara. Zonele preferate de cuibarit sunt tundrele din Nordul Europei. Toamna migreaza catre Europa de Vest si bazinul mediteraneean. Desi se considera ca nu se inmulteste la noi, au fost facute cateva fotografii in Delta, in perioada verii, cu fluierarul negru in penaj nuptial. Este o pasare retrasa, neobisnuita cu prezenta omului, care poate fi cu greu observata, studiata si fotografiata. Vara, fluierarul negru are un penaj pestrit, cu pete negre, brun si alb. Ciocul este fin si lung, cu baza rosie si varful negru, iar picioarele sunt lungi si rosiatice. In perioada iernii, penajul capata nuante de gri inchis in partile superioare si alb in partile inferioare. Lungimea corpului este de 30-32 cm, deschiderea aripilor de 48-52 cm si greutatea de 150-250 g. Fluierarul negru se hraneste cu diferite insecte acvatice, viermi si moluste. Cuibul este construit pe pamant, iar femela depune 4 oua intr-o singura serie pe an. Baza trofica: hrana fluierarului este formata in general din icrele depuse de pesti la malul apelor, hrana include de asemenea insecte, viermi şi gastropode din apă puţin adâncă sau de la mal. Relevanţa sitului pentru specie: conservarea speciei este puţin relevantă la nivelul Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică studiata, având în vedere faptul că, conform datelor din formularul standard al sitului Natura 2000, la nivelul sitului specia este una de pasaj. Nu există informaţii conform cărora specia ar cuibări în perimetrul sitului Natura 2000. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerintelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hranire si nici ca habitat de cuibarire si adapost. Activitatea de pe amplasament nu va afecta cerintele de habitat ale speciei.

116. Cod A163 Tringa stagnatilis (fluierarul de lac)

Aspecte privind ecologia speciei: Fluierarul de lac (Tringa stagnatilis) în haină nupţială sau în năpârlire are picioare galben-verzui, gălbui-gri şi corp alungit. Această asemănare este mai pronunţată de faptul că picioarele sunt foarte lungi şi ciocul este subţire. Însă acesta are spatele gri cu stropi mari negri fără pete albe şi remigele terţiare nu sunt dinţate cu alb, ci prezintă dungi negre.Cuibul este construit pe pamant, iar femela depune 4 oua intr-o singura serie pe an. Baza trofica: hrana fluierarului este formata in general din icrele depuse de pesti la malul apelor. Relevanţa sitului pentru specie: conservarea speciei este puţin relevantă la nivelul Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică studiata, având în vedere faptul că, conform datelor din formularul standard al sitului Natura 2000, la nivelul sitului specia este una de pasaj. Nu există informaţii conform cărora specia ar cuibări în perimetrul sitului Natura 2000. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerintelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hranire si nici ca habitat de cuibarire si adapost. Activitatea de pe amplasament nu va afecta cerintele de habitat ale speciei.

117. Cod 182 Larus canus (pescarus sur)

Aspecte privind ecologia speciei: Este un pescarus de marime medie, lungime 38-44 cm, anvergura aripilor 106-125 cm. Adultul este predominant alb, uneori cu pete gri in jurul capului si pe ceafa. Aripile sunt gri pe partea superioara. Varful aripilor este negru cu alb. Ciocul si picioarele sunt de un galben-verzui caracteristic. Imaturul are aripile brun-pal pe partea



superioara si albicioase pe partea inferioara. Cuibareste pe lacurile dulci si de-a lungul falezelor. Intalnit in habitate ca: sate, orase, gradini, terenuri agricole, zone umede, mlastinoase. Se hraneste cu pesti, crustacee, scoici, viermi, rame. In Romania apare doar iarna, este in numar relativ mare, mai ales in Delta Dunarii si pe litoral, venind din tinuturile de cuibarit din nordul continentului. Nordul Marii Mediterane constitue o regiune importanta de iernat pentru aceasta specie. Cuibăreşte în colonii, uneori foarte mari, pe lacuri şi mlaştini cu stufăriş în amestec cu alte specii. Baza trofica: consumă aproape orice tip de hrană animală, de la peşti, şoareci, păsărele bolnave, până la nevertebrate sau chiar alimente abandonate. Specie cu tendinţe de antropizare, însoţeşte primăvara stolurile de ciori pe ogoare, în urma tractoarelor, spre a se hrăni, ca şi acestea, cu larve de insecte, mai cu seamă cu cele de cărăbuş. Relevanţa sitului pentru specie: conservarea speciei este puţin relevantă la nivelul Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică studiata, având în vedere faptul că, conform datelor din formularul standard al sitului Natura 2000, la nivelul sitului specia este una de iernat-specie oaspete de iarna (apare doar in sezonul rece), fiind estimata prezenta unei populatii de cca. 400-700 de indivizi.. Nu există informaţii conform cărora specia ar cuibări în perimetrul sitului Natura 2000. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenta in nici un fel statutul de conservare a speciei din sit.

118. Cod A198 Chlidonias leucopterus (Chirighita cu aripi albe)

Aspecte privind ecologia speciei: Chirighita cu aripi albe este unul dintre miracolele primaverii in Delta Dunarii. Cu un zbor elegant, rapid si neprevazut, dat de alergatul dupa insecte, cu penajul negru si alb de o frumusete aparte, este poate cea mai frumoasa dintre chirighitele de la noi. Cuibareste pe frunze de nuferi, rizomi de stuf, in colonii mixte, impreuna cu suratele lor chirele si alte specii de chirighite. In apus fac spectacol la locurile de hranire, la malul canalelor cu intinsura, bogate in vegetatie sau deasupra lacurilor. Relevanţa sitului pentru specie: conservarea speciei este puţin relevantă la nivelul Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică studiata, având în vedere faptul că, conform datelor din formularul standard al sitului Natura 2000, la nivelul sitului specia este una de pasaj. Nu există informaţii conform cărora specia ar cuibări în perimetrul sitului Natura 2000. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: În urma deplasărilor pe teren nu am putut confirma prezenţa acestei specii.

119. Cod A207 Columba oenas (porumbel de scorbura)

Aspecte privind ecologia speciei: Marime: 33 cm. Are o greutate de maxim 0,4 kg, are penajul cenusiu, cu reflexe metalice verzui, iar in regiunea gatului violete, avand si cateva pete negre pe aripi. Isi face cuibul in scorburi de copaci si chiar in gaurile din peretii calcarosi ai raurilor, sau folosesc cuiburile de cotofana. La noi este oaspete de vara sau sedentar, putand fi intalnit in toate regiunile tarii. Depune 2-3 ponte pe vara, in paduri de ses si deal. Cele doua oua albe, aproape sferice, sunt clocite cu randul de ambii parinti, circa 17-18 zile, dupa care puii mai sunt acoperiti inca 10-12 zile. Toamna migreaza spre sudul si estul Europei, in schimb, in iernile blinde, se pot observa unele exemplare ale populatiilor nordice. Alte locuri de iernat sunt in nord-vestul Africii si sud-vestul Asiei. Consuma diverse graunte si chiar paine. Relevanţa sitului pentru specie: conservarea speciei este puţin relevantă la nivelul Ariei de Protecţie Specială Avifaunistică studiata, având în vedere faptul că, conform datelor din formularul standard al sitului Natura 2000, la nivelul sitului specia este una de pasaj. Nu



există informaţii conform cărora specia ar cuibări în perimetrul sitului Natura 2000. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenta in nici un fel statutul de conservare a speciei din sit.

120. Cod A266 Prunella modularis (Brumarita de padure)

Aspecte privind ecologia speciei: Este răspandită în Carpaţi, îndeosebi în pădurile de conifere şi de amestec, pătrunde însă şi în zona jneapănului. Coloritul este asemănător unei vrăbii, dar cu bărbia şi pieptul cenuşii. Cuibăreşte în tufişuri joase şi pe sol, adesea lângă rădăcini. Este mai puţin sfioasă decat brumăriţa de stâncă. Cuibul este completat încă din luna aprilie, cu 4-5 ouă albastre, pe care le cloceşte femela singură, cam 13 zile. Creşte două şi chiar trei rânduri de pui pe vară. Toamna, o parte din populaţia carpatină coboară în văi pentru a ierna, iar altă parte, împreună cu populaţiile mai nordice, se deplasează mai spre sud, spre cartierele de iernare din sudul Europei, Asia-Mică, sud-vestul Asiei şi nord-vestul Africii. Hrana consta in special din omizi, larve de insecte, paianjeni, gandaci, dar si seminte, in special de arin, mac, troscot si alte ierburi. Relevanta sitului pentru specie: Este o specie de iernat, oaspete de iarna (apare doar in sezonul rece). La nivelul sitului, populatia este si de pasaj-specie care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna. Situatia populatiilor speciei este notata cu ,,D”, ceea ce semnifica faptul ca la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerintelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hranire si nici ca habitat de cuibarire si adapost. Activitatea de pe amplasament nu va afecta cerintele de habitat ale speciei.

121. Cod A292 Locustella luscinioides (grelusel de stuf)

Aspecte privind ecologia speciei: Cuibareste in stufarisuri dese. Are colorit dorsal uniform, maro-cenusiu rosiatic; penaj ventral albicios, cu piept, flancuri si subcodale umbrite cu cafeniu. Subcodalele sunt maro-roscat deschis, la unele exemplare cu varfuri de culoare deschisa, nu foarte pronuntate. Spranceana este slab conturata, coada lunga, lata si rotunjita. Picioarele sunt de culoare inchisa, maro-rosiatice. Hrana este constituita din pesti mici, dar si insecte acvatice, crustacee si amfibieni. Relevanta sitului pentru specie: Specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). La nivelul sitului, populatia este estimata la cca. 5-10 perechi. Situatia populatiilor speciei este notata cu ,,D”, ceea ce semnifica faptul ca la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Amplasamentul vizat si zonele adiacente nu corespund cerintelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hranire si nici ca habitat de cuibarire si adapost. Activitatea de pe amplasament nu va afecta cerintele de habitat ale speciei.

122. Cod A291 Locustella fluviatilis (greluselul de zavoi)

Aspecte privind ecologia speciei: Păsările din familia Locustella si-au luat numele de grelusei după cântecul lor târâit si monoton, ca de greiere. De altfel si englezii i-au botezat asemănător, spunându-le grasshoper warbler. Sunt păsări migratoare si sosesc la noi doar pe timpul verii, cuibărind pe lângă ape, în regiunile cu stufărisuri dese. Greu de observat în timpul zilei, când se strecoară după hrană printre ierburile înalte, pot fi zărite mai degrabă în zori, cântând pe câte un fir de trestie. Seamănă destul de mult la colorit cu lăcarii, doar că au cozile mai lungi si rotunjite la vârf. În România, sosesc primăvara greluselul pătat (locustella naevia), greluselul siberian (locustella certhiola), greluselul de zăvoi (locustella fluviatilis) si



greluselul de stuf (locustella luscinioides). Hrana este constituita din pesti mici, dar si insecte acvatice, crustacee si amfibieni. Relevanta sitului pentru specie: Specie cuibaritoare, este oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). La nivelul sitului, populatia este estimata la cca. 5-10 perechi. Situatia populatiilor speciei este notata cu,,D”, ceea ce semnifica faptul ca la nivelul sitului cuibareste o populatie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerintelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hranire si nici ca habitat de cuibarire si adapost. Activitatea de pe amplasament nu va afecta cerintele de habitat ale speciei.

123. Cod A295 Acrocephalus schoenobaenus (lacarul mic)

Aspecte privind ecologia speciei: Lacarul mic este o pasare comuna in stufarisuri, in mlastini sau in alte tipuri de vegetatie deasa, de-a lungul malurilor lacurilor sau raurilor. Partea superioara a corpului este puternic striata, cu pete mai intinse decat la Acrocephalus melanopogon (in penaj uzat, ele se estompeaza). Spranceana este distincta si lunga, crem deschis. Este asemanator cu lacarul de pipirig si privighetoarea de balta si are tartita nestriata, maro-galbuie, picioare gri. Juvenilul poate avea piept slab dungat si o vaga dunga crem pe crestet, desi niciodata atat de evidenta ca la lacarul de pipirig. Se hraneste cu pesti mici si diverse resturi. Relevanţa sitului pentru specie: Este o specie de pasaj (care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna), specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice) si la nivelul sitului, populatia este estimata la cca. 30- 60 perechi. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenta in nici un fel statutul de conservare a speciei din sit.

124. Cod A296 Acrocephalus palustris (lacarul de mlastina)

Aspecte privind ecologia speciei: Lacarul de mlastina este foarte asemanator cu lacarul de stuf, dar are cioc putin mai scurt, picioare deschise la culoare, colorit mai maro-verzui deasupra (la adult) si aproape curat alb dedesubt. Tineretul se distinge vag de tineretul de lacar de stuf prin culoarea picioarelor si nuanta mai putin maronie a penajului dorsal. Criterii de identificare constituie mai degraba habitatul (este rareori vazut in stufarisul tipic de balta) si cantecul. Cuibareste in vegetatia ierboasa inalta, de-a lungul tarmurilor de mlastini sau rauri, in buruieni din culturile agricole, in timpul secerisului, in stufarisuri mai uscate, cu buruieni. Baza trofica: pesti, resturi, hoituri. Relevanţa sitului pentru specie: Este o specie de pasaj (care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna), specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice) si la nivelul sitului populatia este estimata la cca. 50 - 100 perechi. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerintelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hranire si nici ca habitat de cuibarire si adapost. Activitatea de pe amplasament nu va afecta cerintele de habitat ale speciei

125. Cod A297 Acrocephalus scirpaceus (lacarul de stuf)

Aspecte privind ecologia speciei: Frecvent intalnit in stufaris. Lacarul de stuf mai poate vizita si tufisurile dese, gradinile cu tufisuri, etc. Partea superioara a corpului este maro, fara dungi si doar o urma slaba de spranceana il deosebesc de lacarul mic, intalnit in habitate asemanatoare. Deasupra are un maro mai cald decat adultul de lacar de mlastina; tartita este

http://out4awalk.com/category/pasari/privighetoarea-de-balta-acrocephalus-melanopogon/

http://out4awalk.com/category/pasari/lacar-de-stuf-acrocephalus-scirpaceus/



http://out4awalk.com/category/pasari/lacar-mic-acrocephalus-schoenobaenus/



intotdeauna ruginie, picioare gri-maronii, flancuri nuantate cu ocru(pentru alte caractere distinctive – vezi la lacarul de mlastina). Baza trofica: pesti, resturi, hoituri. Relevanţa sitului pentru specie: Este o specie de pasaj (care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna), specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice) si la nivelul sitului, populatia este estimata la cca. 30-40 perechi. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerintelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hranire si nici ca habitat de cuibarire si adapost. Activitatea de pe amplasament nu va afecta cerintele de habitat ale speciei

126. Cod A298 Acrocephalus arundinaceus (lãcarul mare)

Aspecte privind ecologia speciei: Cuibareste atat in stufarisurile intinse, cat si in cele mai mici (maluri, mlastini, etc.). Este cel mai mare lacar, cu cioc lung si puternic si este asemanator cu un lacar de stuf de talie mare, dar cu spranceana mai distincta si cu o usoara nuanta crem pe gusa (vizibila doar de aproape). Are un comportament mai putin rezervat decat restul speciilor de Acrocephalus; adesea sta la vedere, pe fire de trestie, in special atunci cand canta la rasaritul soarelui. Hrana este formata cu predilectie din pesti si diverse resturi. Relevanţa sitului pentru specie: Conform formularului standard Natura 2000, este o specie de pasaj (care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna), specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice) si la nivelul sitului populatia este estimata la cca. 20-30 perechi. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Amplasamentul studiat nu corespunde cerintelor ecologice ale speciei, nici ca habitat de hranire si nici ca habitat de cuibarire si adapost. Activitatea de pe amplasament nu va afecta cerintele de habitat ale speciei

127. Cod A299 Hippolais icterina (frunzarita de gradina sau frunzarita galbena)

Aspecte privind ecologia speciei: Are 13 cm, se intalneste in gradini, paduri din zone joase, din apropierea apelor. Are penajul verde-oliv pe spate, galben-lemon pe abdomen. Cuibul il construieste in arbori si-l mascheaza cu puf de salcie. Ouale, 4-6 la numar, de culoare roz-violacee, cu puncte si pete mai intunecate, sunt depuse in luna mai si clocite de ambii parteneri, timp de 14 zile. Distributia: Ierneaza in sudul Saharei. Hrana: ca majoritatea frunzaritelor, frunzarita galbena este insectivora, dar se hraneste si cu mancare de mici dimensiuni, incluzand boabe. Relevanţa sitului pentru specie: Este o specie de pasaj (care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna), specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenta in nici un fel statutul de conservare a speciei din sit.

128. Cod A438 Hippolai pallida (frunzarita cenusie)

Aspecte privind ecologia speciei: Are culori mai pale si se întâlneste în general prin pãduri de foioase. Clocitoare comuna in paduri relativ rare cu subarboret bogat, zavoaie, parcuri mari cu tufe dese, are colorit uniform si partea dorsala gri-maronie cu nuante maslinii, picioare maro-gri, ventral albicioasa. Poate fi confundata usor cu frunzarita cenusie si juvenilul de silvie porumbaca. Are profilul rotunjit al capului, ciocul scurt, gri si destul de

http://out4awalk.com/category/pasari/lacar-de-mlastina-acrocephalus-palustris/



masiv si lipsa sprancenei, uneori, cu nuante usoare gri pe partile laterale ale cefei si partii din spate a gatului. Chiar si atunci cand canta, sta bine ascunsa in frunzis. Cantecul are o tonalitate clara, asemanator cu al silviei cu cap negru, dar frazele sunt mai lungi si mai uniforme si fara notele finale clare ale acesteia din urma. Hrana: frunzarita cenusie se hraneste cu insecte, dar se hraneste si cu mancare de mici dimensiuni. Relevanţa sitului pentru specie: Este o specie de pasaj (care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu “D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenta in nici un fel statutul de conservare a speciei din sit.

129. Cod A310 Sylvia borin (silvie de gradina)

Aspecte privind ecologia speciei: Familia silviilor este deosebit de bogată, având peste 300 de specii, dar majoritatea trăiesc în Africa. Desi o mică parte din ele au ales Europa, ne bucurăm si noi de un număr destul de mare de silvii, al căror cântec este deosebit de atrăgător. Păsări timide, preferă ascunzisul tufisurilor si al copacilor, se hrănesc cu insecte si cuibăresc prin livezi, păduri însorite sau dumbrăvi. Se pare că se hrănesc exclusiv cu insecte pe care le prind în copaci, coborând rar pe sol. Îsi fac cuibul din fire de iarbă tesute cu măiestrie si pot avea în medie 4 -5 pui pe an. Unele silvii rămân în tară iarna, dar cele mai multe migrează spre regiunile mai calde din Africa. Hrana este formata exclusiv din insecte, consumând rar fructe mai moi. Relevanţa sitului pentru specie: Este o specie de pasaj (care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna), specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenta in nici un fel statutul de conservare a speciei din sit.

130. Cod A311 Sylvia atricapilla (silvie cu capul negru)

Aspecte privind ecologia speciei: Silviile trăiesc în arbori, tufisuri sau în stufării, strecurându-se cu abilitate prin desisuri, pentru a-si culege hrana de pe frunze si mlădite. Păsările coboară rar pe sol. Cuibăresc, în tările calde, de mai multe ori pe an. Cuiburile sunt tesute cu multă măiestrie din fire vegetale. Puii au un colorit pestrit uniform. Cântecul silviilor este plăcut, unele specii fiind chiar renumite prin glasul lor melodios. Speciile nordice sunt migratoare. Silviile se hrănesc exclusiv cu insecte, consumând rar fructe mai moi, in special cu boabe de soc. Relevanţa sitului pentru specie: Este o specie de pasaj (care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna), specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Implementarea planului nu va afecta negativ sub nicio formă populaţia speciei din cadrul SPA – ului Lacurile de acumulare de pe Arges.

131. Cod A309 Sylvia communis (silvie de camp)

Aspecte privind ecologia speciei: Frecventa in maracinisuri si tufarisuri din regiuni arabile, prefera o vegetatie arbustiva mai dispersa decat cea populata de silvia mica. Gatul este alb, pieptul cu nuanta roz (mai intensa la mascul (adult), corpul gri la mascul (vara) si maroniu la femela, aripile maro-rosiatice deschise si coada destul de lunga cu rectrice externe albicioase constituind trasaturile caracteristice. Deosebirile fata de silvia mica sunt descrise la acesta specie. Silviile se hrănesc exclusiv cu insecte, consumând rar fructe mai moi.



Relevanţa sitului pentru specie: Este o specie de pasaj (care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna), specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Implementarea planului nu va afecta negativ sub nicio formă populaţia speciei din cadrul SPA – ului Lacurile de acumulare de pe Arges.

132. Cod A308 Sylvia curruca (silvie mica)

Aspecte privind ecologia speciei: Este o pasare destul de comuna in tufarisuri dese, in gardurile vii din gradini, in crangurile tinere, etc., de la campie la munte. Asemanatoare cu silvia de camp, este putin mai mica, cu coada mai scurta, partea superioara a corpului mai gri, cap gri la ambele sexe, aripi maro-cenusii (nu roscate), rectrice auriculare intunecate, picioare gri (nu galbui). Partea ventrala alba este nuantata cu ocru pe flancuri, are iris gri, picioare gri inchis. Este mai putin sperioasa decat alte silvii. Silviile se hrănesc exclusiv cu insecte, consumând rar fructe mai moi, in special cu boabe de soc. Relevanţa sitului pentru specie: Este o specie de pasaj (care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna), specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenta in nici un fel statutul de conservare a speciei din sit.

133. Cod A315 Phylloscopus collybita (pitulicea mica)

Aspecte privind ecologia speciei: Oaspete de vara si de pasaj de marime 11 cm. Mod de cuibarit: in paduri, incepand din zona de ses pana in munti, adesea cuibareste chiar pe sol. Caracteristicile cuibului: materialul de constructie este de preferinta din crengute, muschi, resturi de frunze; interiorul este captusit cu licheni, panza de paianjen, radacinite fine, par de animale; inaltimea fata de sol: 0-2 m. Cea mai comuna dintre pitulici traieste la noi aproape in orice tip de padure. Penajul este verde-brun cu partea inferioara albicioasa, picioarele fiind intunecate. Specia se aseamana foarte bine cu ruda ei imediata, pitulicea fluieratoare {Phylloscopus trochilus), al carei penaj este insa verzui, cu flancuri galbui si picioarele de culoare deschisa. Pana si cunoscatorii nu pot face o diferenta, observandu-le in libertate. Regim alimentar: oua, larve si adulti de insecte, fructe mici si suculente. Uneori, pitulicea mica poate fi auzita cantand si in luna octombrie, dar atunci nu este vorba de cuibarit, ci de pastrarea unui spatiu in care sa-si poata cauta hrana. Relevanţa sitului pentru specie: Este o specie de pasaj (care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna), specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Implementarea planului nu va afecta negativ sub nicio formă populaţia speciei din cadrul SPA – ului Lacurile de acumulare de pe Arges.

134. Cod A314 Phylloscopus sibilatrix (pitulicea sfaraitoare)

Aspecte privind ecologia speciei: Pitulicea este o pasăre cântătoare de talie mică, care face parte din familia Sylviidae. Familia cuprinde cca. 40 de specii care trăiesc în Europa, Asia si Africa. Specia P. borealis a ajuns până în Alaska. Pitulicile sunt păsări mici cu o talie suplă, cu o coadă relativ scurtă si cu picioare, raportate la mărime, relativ lungi. Ciocul este subtire, păsările au un colorit al penajului de camuflare în mediul în care trăiesc, culorile variind de la galben, verde spre brun. Hrana este formata din oua, larve si adulti de insecte, fructe mici si suculente.



Relevanţa sitului pentru specie: Este o specie de pasaj (care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Implementarea planului nu va afecta negativ sub nicio formă populaţia speciei din cadrul SPA – ului Lacurile de acumulare de pe Arges.

135. Cod A316 Phylloscopus trochilus (pitulice fluieratoare)

Aspecte privind ecologia speciei: Este o pasare migratoare, vioaie, care populeaza cea mai mare parte a Europei si a Asiei. In tara noastra este o pasare de trecere. Cele care clocesc in Europa Centrala si de Nord obisnuiesc sa petreaca iarna la sud de Sahara, in Africa. Pe partea dorsala, aceasta pasare are culoarea verde-cafenie, iar pe partea ventrala penajul este de un galben-deschis. Pieptul, gatul si banda de deasupra ochilor sunt galbene. Masculul si femela au acelasi colorit. Picioarele si ciocul sunt galben-maronii. Are corpul suplu, lung de 10-12 cm, greutatea este de 8-10 g, iar deschiderea aripilor de 18-22 cm. Prefera padurile mixte, de foioase, parcurile, gradinile, terenurile umede, crangurile si zonele cu arbusti. Se hraneste cu moluste, paianjeni, fructe din livezi, insecte, fructe de padure, boabe, larve, viermi, gandacei si altele. Isi face cuibul cu mare grija, din muschi, fire de iarba uscata si il ascunde in arbusti, arbori mici sau cele mai dese tufisuri. Relevanţa sitului pentru specie: Este o specie de pasaj (care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activitatii de pe amplasament asupra populatiei speciei: Functionarea parcului fotovoltaic nu va influenta in nici un fel statutul de conservare a speciei din sit.

136. Cod A317 Regulus regulus (auselul cu cap galben)

Aspecte privind ecologia speciei: Auselul cu cap galben ( Regulus regulus ) este o pasare sedentara care poate fi intalnita pe intreg teritoriul Romaniei. Iarna creste numarul exemplarelor, deoarece vin la noi sa ierneze si pasarile care au cuibarit in Nordul Europei. Iubeste padurile de conifere si cele mixte, insa nu evita nici padurile de campie, parcurile si gradinile bogate in vegetatie. Auselul cu cap galben este o pasare care canta foarte frumos si pe care o putem auzi mai ales in zorii zilei. Auselul cu cap galben are un colorit foarte frumos, cu multe variatii si nuante. Semnul distinctiv este creasta de un galben aprins de pe crestetul capului, care este marginita de o dunga neagra. Pe spate este galben verzui, iar pe burta si gusa este galbui, cu nuante de verzui si cenusiu. Aripile sunt de un brun-cenusiu, traversate de doua dungi, una alba si una neagra. Auselul cu cap galben este cea mai mica pasare care traieste in Europa. Lungimea corpului este de 9 cm, anvergura aripilor de 15 cm, iar greutatea de 5-7 g. Auselul cu cap galben isi face cuibul in arbori, unde depune 7-8 oua incepand cu luna aprilie. Hrana se compune din insecte si diferite seminte. Relevanţa sitului pentru specie: Este specie de iernat-specie oaspete de iarna (apare doar in sezonul rece). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Implementarea proiectului nu va conduce sub nicio formă la presiuni asupra populaţiei speciei.

137. Cod A318 Regulus ignicapillus (auselul sprancenat)

Aspecte privind ecologia speciei: Cuibareste in centrul si sudul Europei, in padurile cu frunze cazatoare, de conifere si de amestec si, totodata, in parcuri. Asemanator cu auselul cu cap galben, insa se deosebeste de acesta in toate penajele prin dunga alba distincta de deasupra ochiului, dublata deasupra de o dunga neagra. Peste ochi are o alta dunga intunecata (mai accentuata decat in ilustratie). Penele care acopera cotul aripii au o nuanta



aramie caracteristica (ilustratia este insa gresita sub acest aspect). Juvenilul are spranceana albicioasa (caracter de diferentiere fata de juvenilul apartinand speciei anterioare). Hrana auselului sprancenat se compune, in principal, din insecte si diferite seminte Relevanţa sitului pentru specie: Este specie de iernat-specie oaspete de iarna (apare doar in sezonul rece). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: desfasurarea activitatii nu va conduce sub nicio formă la presiuni asupra populaţiei speciei.

138. Cod A322 Ficedula hypoleuca (muscar negru)

Aspecte privind ecologia speciei: Sunt putin mai mici decat o vrabie. Muscarul sur este gri pe spate, pieptul avand striuri. Muscarul mic are coada alba pe laturi si gusa portocalie. Celelalte doua specii au spatele si capul negru, iar burta si partial aripa albe. Femelele acestor doua specii sunt brune pe spate si albe pe burta. Sunt specii insectivore arboricole care cuibaresc prin paduri, parcuri. La noi se intalnesc patru specii: Muscicapa striata (muscarul sur), Ficedula parva (muscarul mic), Ficedula albicollis (muscarul gulerat) si Ficedula hypoleuca (muscarul negru). Distributia: Cele mai multe dintre exemplare se intalnesc prin fagete de dealuri sau montane, sau alte paduri de foioase. Cel mai raspandit este muscarul sur, care se poate intalni in toata tara, iar cel mai putin raspandit este muscarul negru, care se intalneste, in principal, in Transilvania. Hrana preferata sunt insectele, in special omizile. Relevanţa sitului pentru specie: Este o specie de pasaj (care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Implementarea proiectului nu va conduce sub nicio formă la presiuni asupra populaţiei speciei.

139. Cod A319 Muscicapa striata (muscar alb)

Aspecte privind ecologia speciei: Oaspete de vară, se întâlneşte în pădurile luminoase, parcuri şi grădini. Penajul este gri-maroniu, cu striaţii de culoare închisă pe piept şi frunte. Atunci când stă pe ramură, are ţinută verticală. Cuibul şi-l instalează în scorburi, crăpături de ziduri sau alte spaţii strâmte. Işi depune ponta-numărul de ouă făcute-şi în cuiburi artificiale. Prinde insecte stând la pândă pe câte o creangă uscată, de unde se lansează în zbor scurt. Pasăre foarte discretă, în orase poate fi văzută în parcurile liniştite cu arbori scorburoşi sau în curţile cu pomi ornamentali ori fructiferi. Este o pasăre mică, de dimensiunile unei vrăbii, pictată în nuanţe cenuşii. Dintre toţi muscarii de la noi, cel sur este cel mai răspândit. Îl atrag zonele urbane, unde populaţia de insecte este în creştere şi găseşte mai uşor hrană. Distributia: Pasăre migratoare, preferă să cuibărească în Europa pe timpul verii, dar pleacă în Africa la venirea frigului. Hrana preferata sunt insectele, in special omizile. Relevanţa sitului pentru specie: Este o specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice) si specie de pasaj (care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Desfasurarea activitatii nu va conduce sub nicio formă la presiuni asupra populaţiei speciei.

140. Cod A277 Oenanthe oenanthe (pietrarul sur)

Aspecte privind ecologia speciei: Pietrarul sur ( Oenanthe oenanthe ) este si el un oaspete de vara la noi. Soseste primavara timpuriu, prin luna martie si pleaca toamna in luna octombrie. Se stabileste in zonele stancoase, cu ziduri, in zonele cu pietris si grohotis si mai rar in malurile nisipoase, insa tot timpul in apropierea pajistilor deschise, acolo unde isi



gaseste cu usurinta hrana. Pietrarul sur mascul este gri pe cap si pe spate si de aici i se trage si numele. Aripile si coada sunt de un brun inchis, iar pe partea inferioara a corpului penajul este de culoare crem. Pe cap, in dreptul ochilor, se poate vedea o dunga de culoare brun inchisa. Femela are penajul brun deschis spre crem, cu coada si aripile mai inchise la culoare. Lungimea pietrarului sur este de aproximativ 15 cm, anvergura aripilor de 32 cm si greutatea de 30 g. Pietrarul sur isi face cuibul in crapaturile pietrelor, in ziduri, in scorburile din maluri, iar femela il captuseste cu fire de par si pene. Hrana pietrarului sur este alcatuita in principal din insecte, dar consuma si diferite fructe si seminte. Atunci cand hrana incepe sa dispara, in luna octombrie, migreaza spre zonele mai calde din Africa. In timpul migratiei zboara numai noaptea, iar ziua se odihneste si cauta hrana. Relevanţa sitului pentru specie: Este o specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice), la nivelul sitului populatia este estimata la cca. 5-10 perechi. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Implemenrtarea proiectului nu va conduce sub nicio formă la presiuni asupra populaţiei speciei.

141. Cod A275 Saxicola rubetra (maracinarul)

Aspecte privind ecologia speciei: Mărăcinarul este o pasăre de talie mică (13-14 cm) având o greutate între 15-20 grame. Partea superioară a corpului este de culoare brună cu linii striate de culoare neagră, iar partea ventrală este de culoare albicioasă. Gusa si pieptul sunt de culoare galben-portocalie. Pasărea poate atinge vărsta de 8 ani. Masculul are o dungă albă intercalată cu negru deasupra ochilor si sub cioc. Masculul cântă de pe un tărus sau o creangă mai înaltă, pentru marcarea revirului si pentru a atrage femela. Din aprilie până în septembrie trăieste peste tot în Europa, fiind o pasăre migratoare iernează în Africa, la sud de Sahara. Locul preferat de pasăre sunt păsunile umede, regiuni de câmpie, smârcuri si regiuni pustii. Deoarece face cuibul pe sol, este o specie periclitată de agricultura extensivă. Hrana mărăcinarului constă din insecte, larve, viermi, melci, păianjeni si fructe de pe tufisuri. Relevanţa sitului pentru specie: Este o specie cuibaritoare, oaspete de vara (paraseste teritoriul de cuibarit pentru a ierna in alte zone geografice) si specie de pasaj (care tranziteaza zone in migratia de primavara sau de toamna). Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Desfasurarea activitatii nu va conduce sub nicio formă la presiuni asupra populaţiei speciei.

142. Cod A376 Emberiza citrinella (presura galbena)

Aspecte privind ecologia speciei: Culorile galben şi brun predomină în penajul ei, masculul fiind mai frumos colorat şi mai galben decât femela. Este o pasăre parţial migratoare şi este întâlnită în întreaga Europă, în afară de ţinuturile reci. Preferă câmpiile şi dealurile împădurite, dar şi grădinile sau livezile de la marginea localităţilor liniştite. Poate avea două rânduri de pui pe an şi îşi construieşte cuibul foarte aproape de sol, în tufişuri sau în ierburile înalte. Este o pasăre iubitoare de căldură şi, în zilele toride de vară, masculul continuă să cânte chiar şi la orele prânzului, când celelalte păsări se retrag în umbra copacilor. El stă cocoţat pe cablurile de curent electric sau în vârful vreunui tufiş şi îşi continuă netulburat cântecul melodios. Se hrăneşte cu seminţe, insecte, muguri sau păianjeni. Relevanţa sitului pentru specie: Este o specie rezidenta (sedentara)-specie care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Implemenrtarea proiectului nu va conduce sub nicio formă la presiuni asupra populaţiei speciei.



143. Cod A383 Miliaria calandra (presura sura)

Aspecte privind ecologia speciei: (18 cm). Este comună mai ales în regiunile de câmpie şi de dealuri descoperite, rar şi pe văile largi, joase, ale râurilor montane. Corpul este cafeniu cu pete întunecate, fiind mai spălăcit pe partea inferioară. Femela cloceşte singură circa 14 zile, un număr de 4-5 ouă albe-cenuşii, stropite cu brun, pe care le depune prin mai. Scoate, pe vară, două rânduri de pui. O parte din populaţia clocitoare la noi rămane şi iarna, iar alta se deplasează mai spre sud. Pentru o parte din populaţia speciei, cartierele de iernat sunt în sudul Europei, sud-estul Africii şi peninsula Arabia. Presura sura se hrăneşte cu seminţe, insecte, muguri sau păianjeni. Relevanţa sitului pentru specie: Este o specie rezidenta (sedentara)-specie care cuibareste si ramane iarna in zona de cuibarit. Situaţia populaţiilor speciei este notată cu ,,D”, ceea ce semnifică faptul că la nivelul sitului cuibăreşte o populaţie nesemnificativa. Efectul anticipat al activităţii de pe amplasament asupra populaţiei speciei: Desfasurarea activitatii nu va conduce sub nicio formă la presiuni asupra populaţiei speciei.

2. Date despre prezenţa, localizarea, populaţia şi ecologia speciilor şi/sau

habitatelor de interes comunitar prezente pe suprafaţa şi în imediata vecinătate a PP, menţionate în formularul standard al ariei naturale protejate de interes comunitar

În urma observaţiilor efectuate în teren se constata urmatoarele: Ecosisteme: Zona prezinta o structura mozaicata, padurile alterneaza cu suprafete de teren cu utilizare agricola, livezi, fanete. Pana la amenajarea salbei de lacuri, pasunile si fanetele aveau o pondere mai mare in zona. Astazi sunt reduse ca suprafata si importanta, sunt supuse unei exploatari intensive, ceea ce a dus la degradarea lor si aparitia unui numar mare de ciuperci parazite, fiind instalată o pajişte scundă, cu multe elemente inedite, specifice etajului de stepa. Zona din vecinatatea lacurilor de acumulare este formata din paduri de amestec ( fag, stejar, mesteacan ). Alaturi de grupari vegetale autohtone si-au facut aparitia fitocenoze de tranzitie, rudenale si segetale. Asociaţiile de plante sunt deosebit de interesante si stau sub influenta celor 12 tipuri de habitate care, de cele mai multe ori, se intrepatrund. Aspectul general al zonei este cel de depresiune, marginita de interfluvii impadurite, cu evidente ale arbustilor Rosa canina, Prunus spinosa sau Crataegus monogyna.

Suprafata de teren de 54640 mp, pe care urmeaza sa se realizeze proiectul, nu se afla in situl Natura 2000 ROSPA0062 - Lacurile de acumulare de pe Arges, ci in afara acestuia.

Terenul in discutie a fost exploatat agricol in mod alternativ, in sensul ca au existat ani in care s-a cultivat porumb, ani in care s-a cultivat grau, dar si ani in care nu au existat culturi agricole.

Astfel, in primii ani de dupa cultura graului, speciile dominante instalate au fost Apera spica-venti, Cirsium arvense, erigeron anuus, Lotus carniculatus, Medicago lupulina, Tripleurospermum inodorum, alaturi de care se regasesc specii de recunoastere a clasei Secalietea.

In anii de dupa cultura porumbului, speciile instalate au fost: Agrostis capillaris, Cirsium arvense, Conyza canadensis, Echinochloa crus-gali, Elymus repens, Ranunculus sardous, Rubus caesius, Sarghum halepense, Xanthium italicum, subsp. Italicum, alaturi de care se regasesc specii de recunoastere din Artemisietea si Chenopodietea.

La momentul vizitei in teren habitatul pe care este situat amplasamentul studiat este unul de pajiste antropizata (fost teren arabil nelucrat), pe care se pot observa speciile de buruieni



întâlnite pe terenurile lucrate şi cultivate, definite ca specii segetale: Agrostis capillaris ( iarba

campului ),Festuca arundinacea ( Păiuș înalt ),Poa nemoralis L. (Iarba deasă )., Ranunculus sardous ( piciorul cocosului)precum si speciile de buruieni întâlnite pe terenurile nelucrate, specii ruderale: Lamium sp ( urzica), Taraxacum officinalis ( papadia), Polygonum aviculare( troscot), Raphanus raphanistrum ( ridiche salbatica), Sinapis arvensis ( mustar salbatic), Sonchus arvensis ( susai), Polygonum convolvulus ( volbura), Carduus nutans ( ciulin). Agropyron repens (Pir tarator) Setaria viridis (Mohor )

Aspect privind flora pe suprafeţe de teren agricol necultivat, partea de sud a terenului



Aspect privind flora pe suprafeţe de teren agricol necultivat, vedere spre direcţia sud-nord

Aspect privind flora pe suprafeţe de teren agricol necultivat, vedere directia est- vest



Mamifere: Nu au fost identificate specii de mamifere in zona amplasamentului. Acest fapt se explica prin caracterul antropizat al terenurilor.

Reptilele sunt prezente prin specii comune si altor zone, din care amintim: Julus bortersis (sarpele orb) , Lacerta Viridis ( gusterul). Nevertebrate: Fauna de nevertebrate a zonei este caracterizată de o abundenţă redusă, dar o diversitate taxonomică ridicată: viermi, moluste, iar dintre artropode: arahnide, crustacee, miriapode şi insecte. Astfel, nevertebratele sunt reprezentate prin cel mai mare număr de specii, la nivelul tuturor tipurilor de ecosisteme, având o distribuţie relativ uniformă. Dintre nevertebrate se gasesc numeroase insecte cum ar fi lacuste, cosasi, greieri. Ortopterele reprezinta un ordin de insecte de talie mare, care populeaza biotopuri foarte variate (numeroase tipuri de pajisti, paduri, nisipuri, stancarii, culturi, etc.). Pot fi specii pradatoare, omnivore (cum sunt majoritatea speciilor subordinului Ensifera-cosasii si greierii) precum si fitofage (cum sunt o parte din ensifere si toate speciile subordinului Caelifera-lacustele propiu-zise). Ortopterele sunt o componenta importanta a biodiversitatii din pajisti (Gandar, 1982; Ryszkowski et al., 1993). De asemenea, ortopterele joaca un rol important in retelele trofice, deoarece sunt fitofagi primari si constituie, de asemenea, o importanta sursa de hrana pentru alte grupe de animale, cum sunt reptilele si pasarile (Parr et al., 1997). Unele specii detin un rol cheie in comunitatile de pajisti (Quinn et al,. 1993; Lockwood, 1996), in timp ce alte specii sunt buni indicatori pentru a decela modificarile petrecute intr-o zona careia i s-a schimbat regimul de utilizare (pasunat, cosit intensiv, etc.) (Samways, 1997; Armstrog and van Hensberen, 1999). Toate acestea sunt motive care fac ca ortopterele sa nu reprezinte un grup atractiv pentru eforturile de conservare. Ortopterele au fost studiate doar din punct de vedere faunistic, dar in mod insuficient. Ultimele studii care se refera la aceasta zona sunt mai vechi de 40 de ani.

Avifauna: Terenul pe care se va amplasa parcul fotovoltaic este unul antropizat si

conform observatiilor din teren, nu adaposteste avifauna din specii prioritare. Avifauna nu este foarte diversificata, fiind formata din cateva specii caracteristice, specii sinantrope, specifice asezarilor omenesti (aflate in apropiere), cum sunt barza alba (Ciconia ciconia), gugustiucul (Streptopelia decaocto), cucuveaua (Athene noctua), ciocanitoarea pestrita de gradina (Dendrocopos syriacus), randunica de casa (Hirundo rustica), vrabia de casa (Passer domesticus), vrabia de camp (Passer montanus) si stancuta (Corvus monedula). Un alt aspect de mentionat este acela ca pasarile sunt foarte adaptive la disturbare, mai ales la zgomot. In aria amplasamentului proiectului s-au identificat specii de pasari, in majoritate specii comune, care nu necesita masuri speciale de conservare. Aceste pasari au fost identificate intr-un numar redus de exemplare in zona de tranzitie ( de la habitatul de lac la cel agricol) si de regula in zbor.

Speciile de păsări enumerate în anexa I a Directivei Consiliului 79/409/CEE, în majoritate păsări acvatice şi silvice, nu au fost identificate pe amplasamentul planului “Parc fotovoltaic – comuna Cateasca, judetul Arges” în niciunul din aspectele sezoniere (migraţie, cuibărit).



Tipuri de habitate vecine amplasamentului

In partea de nord a amplasamentului investitiei propuse, la circa 25 metri de acesta, a fost identificat un trup de padure formata din amestec de fag, stejar, mesteacan.

Contactul amplasamentului propus cu trupul de padure aflat in partea de nord a amplasamentului

Corespondenta cu tipul de habitat din Romania si cu cel comunitar este urmatoarea:

Compozitie Tip statiune

Tip padure

Habitat Romania

Habitat Natura 2000

6CA2JG1ULC1ST 8522 6223 R4147 91Z0

R4147-Paduri danubiene mixte de stejar pedunculat (Quercus robur) si tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Scutellaria altissima 91ZO Moesian silver lime woods

In conformitate cu lucrarea Habitatele din Romania, Nicolae Donita si colab.-Editura Tehnica Silvica 2005, descrierea acestui tip de habitat este urmatoarea:



Raspandire: Campia Dunarii, Podisul Central Moldovenesc Suprafete: circa 50000 ha la nivel national Statiuni: Altitudine 100-450 m. Clima: T=9.5-8.5 C0, P=550-700. Relief: campie plana,

platouri, versanti slab inclinati. Substraturi: loessuri, marne, gresii calcaroase. Soluri: preluvosoluri, eutricambosoluri, profunde, eubazice, slab acide, reavan-umede, eutrofice.

Structura: fitocenoze edificate de specii europene si balcanice. Stratul arborilor, compus, in etajul superior, din stejar pedunculat (Quercus robur) sau/si cer (Quercus ceris) si frasin de lunca (Fraxinus angustifolia, F. excelsior), in etajul mijlociu din tei (Tilia tomentosa, T.cordata, T. platyphyllos), ulm (Ulmus minor), paltin de camp (Acer platanoides), sorb de camp (Sorbus torminalis), iar in etajul inferior din carpen (Carpinus betulus), jugastru (Acer campestre), artar tataresc (Acer tataricum), mar si par paduret (Malus sylvestris, Pyrus pyraster); arboret cu acoperire mare (80-100%) si arbori de stejar de 25-33m la 100 de ani. Stratul arbustilor compus din Cornus mas, C. sanguinea, Crataegus monogyna, C. pentagyna, Evonymus europaeus, E. verucosus, Corylus avellana, Staphylea pinnata, Viburnum lantana, Ligustrum vulgare. Stratul ierburilor si subarbustilor este bogat in specii ale florei de mull cu elemente sudice.

Valoare conservativa: ridicata Compozitie floristica: Specii edificatoare: Quercus robur, Fraxinus excelsior, F.

angustifolia, Tilia tomentosa, Carpinus betulus. Specii caracteristice: Carpesium cernuum, Ornithogalum flavescens, Scutellaria altissima. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum, Arum orientale, Dentaria bulbifera, Euphorbia amygdaloides, Geranium robertianum, Geum urbanum, Glechoma hirsuta, Lamium galeobdolon, Asperula odorata, A. taurina, Carex sylvatica, C. pilosa, Pulmonaria officinalis, Merculialis perennis: in locuri umede Allium ursinum, Aegopodum podagraria, Stachys sylvatica, Salvia glutinosa, Circaea lutetiana, Festuca gigantea, Geranium phaeum, Scrophularia nodosa, Rubus caesius, sa. Acest tip de habitat nu este prioritar.

In partea de nord, terenul pe care se propune amplasarea parcului fotovoltaic se afla la cea mai mica distanta de limita sud - estica a sitului Lacurile de acumulare de pe Arges. Trupul de padure identificat face tranzitia intre habitatul de tip lac si terenurile agricole din zona. Portiunea incarcata cu aluviuni din interiorul lacului, pe care se dezvolta stuf, plante arbustive si chiar anin si zona cu vegetatie ierbacee si arbustiva din zona digului este zona in care pasarile isi gasesc cu precadere locul de odihna, cuibarit si hranire-precizare deosebit de importanta in contextul analizei prezente. Având în vedere distanţa mica dintre limita nordica a amplasamentului analizat şi limita sud - estica a sitului Lacurile de acumulare de pe Arges si in primul rand apropierea de raul Arges, precum şi scopul şi obiectivele planului în baza cărora va fi implementat un proiect de parc energetic fotovoltaic care în faza de construcţie şi de operare nu va conduce la nicio modificare a regimului hidric sau a chimismului râului Arges, putem afirma cu certitudine că dezvoltarea PUZ nu va conduce sub nicio formă la modificarea stării de conservare a speciilor prezente in Formularul standard la nivelul sitului Natura 2000.

Având în vedere ecologia şi etologia speciilor de interes comunitar pentru care a fost desemnat situl avifaunistic - Lacurile de acumulare de pe Arges(a se vedea aspectele tratate



la secţiunea-Date generale privind ariile naturale protejate de interes comunitar din zona amplasamentului vizat de implementarea planului), precum şi scopul şi obiectivele planului analizat, se constată că niciuna dintre aceste specii nu va fi afectată sub nicio formă de dezvoltarea planului şi de implementarea proiectului de construire a unui parc energetic foltovoltaic.

In general, planurile/proiectele care propun producerea de energie electrica din surse regenerabile se afla intr-o relatie de antagonism cu managementul conservativ al siturilor Natura 2000 (de exemplu restrangerea suprafetelor de habitate de interes comunitar, reducerea efectivelor populationale, restrangerea distributiei spatiale a populatiilor unor specii de plante si animale de interes comunitar, etc).

In cazul parcurilor energetice fotovoltaice, ariile avifaunei nu sunt afectate.

Cu privire la potenţialul impact al planului - ” PUZ - Parc fotovoltaic si imprejmuire teren”, comuna Cateasca, sat Cateasca, judetul Arges, beneficiar S.C.Golden Energy Cateasca S.R.L, plan amplasat în vecinătatea situl de importanţă avifaunistica Lacurile de pe Arges, asupra speciilor de interes comunitar pentru care a fost desemnat situl, considerăm că acesta este nul pentru fiecare entitate de interes conservativ în parte.

Amplasamentul vizat de dezvoltarea planului nu se constituie în potenţial teritoriu de cuibărit pentru exemplarele speciilor protejate, având în vedere lipsa habitatului necesar cuibaritului ( arbuşti, stuf, mal), atât de pe amplasament, cât şi de pe terenurile aflate în vecinătatea acestuia. Terenul pe care se propune amplasarea viitorului parc fotovoltaic se poate constitui în teritoriu de hrănire pentru diverse specii de pasari specifice asezarilor omenesti (aflate in apropiere), cum sunt barza alba (Ciconia ciconia), gugustiucul (Streptopelia decaocto), cucuveaua (Athene noctua), ciocanitoarea pestrita de gradina (Dendrocopos syriacus), randunica de casa (Hirundo rustica), vrabia de casa (Passer domesticus), vrabia de camp (Passer montanus) si stancuta (Corvus monedula), dar care cu usurinta pot migra in cautarea hranei pe terenurile agricole invecinate., acestea fiind specii de pasari foarte bine adaptate la disturbare. Ţinând cont de cele menţionate anterior putem afirma cu certitudine că dezvoltarea Planului Urbanistic Zonal „Parc energetic fotovoltaic”, precum şi implementarea proiectului subsecvent în faza de construcţie şi operare, nu va exercita un impact semnificativ care să conducă la modificări asupra efectivului populaţional şi/sau asupra distribuţiei speciilor de pasari la nivelul ariei de protecţie specială avifaunistică Lacurile de pe Arges.

In partea de sud, amplasamentul este delimitat de drumul existent ( DJ 702G0), dincolo de care sunt terenuri agricole nelucrate.



Vedere din extrema sudica a amplasamentului vizat

In partea de est si vest amplasamentul este vecin cu alte terenuri agricole nelucrate.

Habitatele si speciile prezente pe teritoriul vizat de lucrarile de constructie a parcului fotovoltaic nu sunt de interes comunitar, nu constituie elemente rare cu areale restrânse. De asemenea, prin implementarea proiectului, nu se va fragmenta arealul nici unei specii, prin urmare potentialele specii sensibile la zgmotot si la prezenta omului se vor retrage în zonele învecinate.

Având în vedere ecologia şi etologia speciilor de interes comunitar pentru care a fost desemnat situl de importanţă comunitară “Lacurile de acumulare de pe Arges”, precum şi scopul şi obiectivele planului analizat, se constată că niciuna dintre aceste specii nu va fi afectată sub nicio formă de dezvoltarea planului şi de implementarea proiectului de construire a unui parc energetic foltovoltaic.

3. Descrierea funcţiilor ecologice ale speciilor şi habitatelor de interes comunitar afectate (suprafaţa, locaţia, speciile caracteristice) şi a relaţiei acestora cu ariile naturale protejate de interes comunitar învecinate şi distribuţia acestora;

Conform prevederilor OUG nr. 57/2007, privind regimul ariilor protejate naturale, ROSPA0062 Lacurile de acumulare de pe Arges face parte din categoria „Arii de protecţie specială avifaunistică”, având scopul de a conserva, de a menţine şi, acolo unde este cazul,



de a readuce într-o stare de conservare favorabilă habitatele specifice, desemnate pentru protecţia speciilor de păsări migratoare sălbatice, mai ales a celor menţionate în Anexele nr. 3 si 4.

Managementul ariilor de protecţie specială avifaunistică necesită planuri de management adecvate specifice siturilor desemnate sau integrate în alte planuri de management şi măsuri legale, administrative sau contractuale, în scopul evitării deteriorării habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor, precum şi a perturbării speciilor pentru care zonele au fost desemnate.

Ariile speciale de protecţie sunt desemnate de stat în conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CCE din 2 aprilie 1979, privind conservarea păsărilor sălbatice şi fac parte din reţeaua europeană NATURA 2000.

Managementul ariei naturale urmăreşte menţinerea interacţiunii armonioase a omului cu natura, prin protejarea diversităţii habitatelor şi peisajului, promovând păstrarea folosinţei tradiţionale a apelor din jur, încurajarea şi consolidarea activităţilor, practicilor şi culturii tradiţionale ale populaţiei locale.

De asemenea, se oferă publicului posibilităţi de recreere şi turism şi se încurajează activităţile ştiinţifice şi tradiţionale.

4. Statutul de conservare a speciilor şi habitatelor de interes comunitar Scopul desemnării siturilor Natura 2000 este atât de a asigura protecţia şi conservarea pe

termen lung a habitatelor şi speciilor de floră şi faună de interes european, cât şi de a preveni efectele negative ale unor activităţi asupra acestor specii şi habitate.

Pe teritoriul vizat de lucrari nu exista specii de interes comunitar. Obiectivele Natura 2000 sunt: - oprirea declinului biodiversităţii, prin conservarea pe termen lung a celor mai valoroase

specii şi habitate de interes comunitar; - protejarea biodiversităţii Europei; - promovarea activităţilor economice benefice. Avantajele sunt următoarele:

- activităţile economice pot continua într-un sit Natura 2000, cu condiţia evitării activităţilor care ar putea afecta speciile sau habitatele specifice sitului;

- sunt recunoscute şi protejate interesele localnicilor–Natura 2000 nu înseamnă scoaterea din uz a terenurilor, ci păstrarea practicilor tradiţionale agro-pastorale şi silvice care nu dăunează patrimoniului existent;

- dezvoltarea turismului şi agro-turismului, etichetarea de produse naturale locale ce pot deveni mărci recunoscute, preferate în locul preparatelor artificiale; -posibilitatea de a atrage fonduri europene;

- locuri de muncă; - relaxarea şi petrecerea timpului liber;

- promovarea tezaurului natural şi cultural; statutul de sit Natura 2000 înseamnă un căştig de imagine şi recunoaştere europeană, ceea ce reprezintă un motiv de mândrie pentru localnici; se creează un lanţ al locurilor din Europa cu o natură ce merită păstrată în bună stare, pentru că are multe de oferit şi generaţiilor viitoare.

Regulile comunitare prevad ca, in momentul in care diminuarea suprafetei habitatului este considerabila, echivalenta cu o pierdere mai mare de 1% pe an in perioada considerata, statutul de conservare este considerat nefavorabil.



5. Date privind structura şi dinamica populaţiilor de specii afectate (evoluţia numerică a populaţiei în cadrul ariei naturale protejate de interes comunitar, procentul estimativ al populaţiei unei specii afectate de implementarea PP, suprafaţa habitatului este suficient de mare pentru a asigura menţinerea speciei pe termen lung);

Realizarea parcului fotovoltaic are ca scop valorificarea potentialului energetic solar al zonei. Prin solutiile tehnice adoptate, montarea suportilor panourilor se va face fara fundatii de beton, astfel solul nu va fi afectat nici imediat, nici in timp. Prin aplicarea amenajamentului parc fotovoltaic prezent nu este afectata structura si dinamica anuala si multianuala, pe ansamblu biocenoza ramane mai mult sau mai putin constanta din punct de vedere a numarului tuturor populatiilor. Putem afirma, avand in vedere informatiile prezentate anterior, că dezvoltarea Planului Urbanistic Zonal „Parc energetic fotovoltaic”, precum şi implementarea proiectului subsecvent în faza de construcţie şi operare, nu va exercita un impact semnificativ care să conducă la modificări asupra efectivului populaţional şi/sau asupra distribuţiei speciilor de pasari la nivelul ariei de protecţie specială avifaunistică Lacurile de pe Arges. 6. Relaţiile structurale şi funcţionale care creează şi menţin integritatea ariei naturale protejate de interes comunitar

Elementele structurale legate de particularitatile interne ale unei biocenoze sunt urmatoarele: • diversitatea specifica a biocenozei; • proportia numerica dintre specii; • numarul si densitatea indivizilor si a speciilor; • biomasa speciilor; • repartitia spatiala a populatiilor cu caracter dominant; • dinamica biocenozei în cursul unui ciclu anual; • spectrul biologic, ecologic, biogeografic al speciilor din biocenoza. Elementele structurale legate de natura si cantitatea elementelor de habitat sunt urmatoarele: • natura si dinamica factorilor chimici, fizici; • natura si dinamica substratului; • cantitatea factorilor de habitat. Elemente structurale dependente de arhitectonica generala a ecosistemului sunt:

• diversitatea biocenozelor si habitatelor; • raporturile spatiale (pe verticala si orizontala) ale biocenozelor si biotopurilor; • dinamica raporturilor intraecosistemice si dintre ecosistem si ambianta în cadrul unui ciclu ecologic anual. Functiile ecosistemului se realizeaza pe baza diferentierilor structurale ale ecosistemului. Se impune componenta biologica cu rol în concentrarea materiei si a energiei sub forma de biomasa si în cresterea gradului de organizare a sistemului ecologic respectiv.

7. Obiectivele de conservare a ariei naturale protejate de interes comunitar, acolo unde au fost stabilite prin planuri de management Situl Natura 2000 ROSPA 0062 Lacurile de acumulare de pe Arges, reprezinta o arie naturala protejata al carei scop este conservarea unor habitate si specii avifaunistice



importante sub aspect faunistic si forestier, tinand cont de modificarile suferite, aparitia de noi habitate si numarul mare de specii de pasari de pasaj pe care le adaposteste. Situarea geografica a sitului in apropierea zonelor intens locuite si pronuntat urbanizate, ofera o puternica amprenta caracterului peisagistic si recreativ. Obiectivele principale de conservare se refera la:

- mentinerea speciilor avifaunistice comunitare intr-o stare normala de conservare, prin interventii minime in Arie, in perioada de cuibarit si iernat; - aplicarea principiilor dezvoltarii durabile, prin permiterea desfasurarii tuturor activitatilor normale (cercetare stiintifica, educatie, activitati economice inclusiv gospodarirea padurii limitrofe cu respectarea amenajamentelor silvice, turism, etc), in corelare cu activitatile de conservare, in functie de nivelul de permisivitate al fiecarei zone componente a Ariei;

- interzicerea folosinţelor terenurilor limitrofe sau exploatarea resurselor care dăunează obiectivelor atribuite;

-elaborarea Planului de management, care sa includa toate activitatile necesare atingerii obiectivelor de conservare in si ex situ, in contextul dezvoltarii durabile;

-constientizarea, educarea si implicarea publicului, pentru a obtine sprijin in vederea realizarii obiectivelor propuse;

-gasirea surselor de finantare posibile, in conditii de eligibilitate si transparenta fata de Parteneri, in vederea asigurarii bugetului necesar aplicarii Planului de management. In prezent, situl Natura 2000 ROSPA0062 Lacurile de acumulare de pe Arges nu are un plan de management elaborat si aprobat conform legislatiei in vigoare, ci doar un set de masuri conservative propus de actualul Custode-Fundatia Eco –Montan 2000. 8. Descrierea stării actuale de conservare a ariei naturale protejate de interes comunitar, inclusiv evoluţii/schimbări care se pot produce în viitor Pe amplasamentul analizat nu a fost identificat niciun habitat de interes comunitar listat in legislatia de mediu in vigoare si nici habitate indispensabile speciilor tinta. 9. Alte informaţii relevante privind conservarea ariei naturale protejate de interes comunitar, inclusiv posibile schimbări în evoluţia naturală a ariei naturale protejate de interes comunitar - nu este cazul. Situatia prezenta a zonelor umede si a componentei avifaunei Sitului Natura 2000, este urmare a crearii barajelor si implicit a acumularilor de pe raul Arges, care a determinat aparitia de noi zone umede, reprezentând habitate pentru pasarile acvatice si limicole. Un numar mare de pasari acvatice pot fi observate în perioada de iarna / primavara pe suprafata celor 5 lacuri si în zonele umede limitrofe acestora: Ardeolla ralloides/Starc galben, Aythya nyroca/Rata cu ochi albi, Ardea cinerea /stârcul cenusiu, Egretta garzetta /egreta mica, Anas crecca /rata mica, Cioconia cioconia/Barza, Gavia artica/Fundacul polar, Mergus albellus /ferestrasul mic, Fulica atra /lisita, etc. Cea mai mare parte a speciilor mentionate pot fi observate în timpul migratiei, unele sunt oaspeti de iarna, iar câteva sedentare în zona. Pe amplasamentul analizat nu au fost identificate exemplare ale speciilor de interes comunitar. 10. Alte aspecte relevante pentru aria naturală protejată de interes comunitar O informatie relevanta este data de statutul de conservare. Regulile comunitare prevad ca, in momentul in care diminuarea suprafetei habitatului este considerabila, echivalenta cu o



pierdere mai mare de 1% pe an in perioada considerata, statutul de conservare este considerat nefavorabil.

Un alt aspect il reprezinta nivelul de reprezentativitate al habitatelor si speciilor, raportat la intregul sit Natura 2000.

10.1. Reducerea suprafetei habitatelor si/sau a numarului exemplarelor speciilor de interes comunitar

Nu este cazul. 10.2. Fragmentarea habitatelor de interes comunitar Avand in vedere ca pe suprafata destinata construirii viitorului parc fotovoltaic si nici pe

terenurile invecinate nu au fost identificate habitatele de interes comunitar, nu se pune problema fragmentarii acestora.

10.3. Modificari ale dinamicii relatiilor care definesc structura si/sau functia ariei naturale

Nu vor exista modificari ale dinamicii relatiilor care definesc structura si/sau functia ariei naturale, daca se vor respecta masurile de reducere a impactului, prevazute in proiect. c.) Identificarea si evaluarea impactului Pornind de la faptul ca poluarea mediului este consecinta situatiei economice a unei zone, proiectul propus se incadreaza in politica de relansare economica a zonei de sud a judetului Arges.

Pentru identificarea posibilului impact semnificativ, se au in vedere urmatoarele aspecte, identificate in zona locatiei proiectului propus spre derulare:

- situarea locatiei in vecinatatea sitului propriu-zis ( ROSPA 0062);

- amplasamentul proiectului la contactul cu zona de fond forestier, formata dintr-o liziera

de cornofite, fara importanta si fara sa fie afectate in vreun mod;

- absenta speciilor comunitare care apartin florei spontane;

- absenta – (in perioada observatiilor de teren )- luna octombrie, a speciilor avifaunistice

comunitare in zona si vecinatatea zonei de proiect;

- prezenta avifaunistica in perioada octombrie – martie la circa 2 km de aria proiectului;

- prezenta/absenta a celorlalte proiecte / programe din vecinatatea imediata a locatiei.

Integritatea unei arii naturale protejate de interes comunitar este afectată dacă, prin implementarea unui plan/proiect, se reduce suprafaţa habitatelor şi/sau numărul exemplarelor speciilor de interes comunitar, sau se ajunge la fragmentarea habitatelor de interes comunitar şi/sau a habitatelor specifice din punct de vedere ecologic şi etologic, după caz. De asemenea, un plan sau un proiect poate afecta integritatea unui sit Natura 2000, dacă acesta induce un impact negativ asupra factorilor care determină menţinerea stării favorabile de conservare a ariei naturale protejate de interes comunitar, sau dacă produce modificări ale dinamicii relaţiilor care definesc structura şi/sau funcţia ariei naturale protejate de interes comunitar. Este deci esenţial ca impactul unor investiţii asupra acelor specii pentru care zona a fost desemnată ca sit Natura 2000 să fie evaluat complet, prin metode ştiinţifice. În majoritatea cazurilor, impactul poate fi minimalizat sau sensibil micşorat prin selectarea atentă şi implementarea corectă a metodelor de diminuare a impactului.



Pentru identificarea si evaluarea impactului, trebuie sa tinem cont de intensitatea si extinderea activitatii generatoare de impact, cat si de tipul de impact ce are loc in habitatul respectiv. Impactul asupra habitatelor, in speta asupra valorilor si functiilor acestora, se pot incadra in urmatoarele categorii: - distrugerea habitatului; - fragmentarea habitatului; - simplificarea habitatului; - degradarea habitatului; - disturbarea habitatului. DISTRUGEREA

Este ultima faza a degradarii unui habitat, prin schimbarea categoriei de folosinta a acestuia. In cadrul fiecarei astfel de schimbari, caracteristicile naturale originale ale terenului sunt eliminate, astfel si valorile habitatului sunt modificate. Ocazional, terenuri salbatice a caror categorie de folosinta a fost schimbata catre terenuri cu activitati agricole sau silvice, pot fi reabilitate pana intr-un stadiu similar, totusi nu identic cu cel natural.Dimpotriva, terenurile ce au avut folosinta urbana sau industriala nu-si vor recapata niciodata integritatea naturala sau valorile naturale a habitatului. Alterarile fizice de diferite feluri cauzeaza distrugerea habitatelor. In cadrul habitatelor terestre, in principal decopertarea, cu disparitia vegetatiei (arbori, arbusti, specii ierboase) este factorul stresant. Taierile rase si supra pasunatul pot saraci de asemenea habitatul si vegetatia sa nativa. Pentru planul propus, activitatile de constructie-montaj nu vor genera distrugerea habitatelor amplasate in arii protejate, deoarece alegerea amplasamentului panourilor fotovoltaice, a traseului de drumuri de acces si cabluri electrice se va realiza in asa fel incat acestea sa nu fie afectate. FRAGMENTAREA

Daca activitatile mentionate mai sus pot avea ca efect distrugerea habitatului per ansamblu, fragmentarea poate avea ca rezultat distrugerea unei parti a habitatului, lasand alte portiuni intacte. In functie de intensitatea impactului si de scara pe care intervine activitatea antropica, multe cazuri de distrugere locala a habitatului sunt privite ca si fragmentare de habitat. Aceasta fragmentare este cauza principala a disparitiei speciilor stenobionte extreme, ce depind exclusiv de un habitat si constituie o amenintare serioasa asupra biodiversitatii biologice. Consecintele fragmentarii habitatelor includ urmatoarele aspecte: - amplificarea izolarii si mortalitatii speciilor; - extinctia speciilor ce au nevoie de areal mare pentru hranire si supravietuire; - disparitia speciilor de interior si a speciilor stenobionte; - diminuarea diversitatii genetice in randul speciilor rare; - cresterea abundentei speciilor ruderale, euribionte. Parcul fotovoltaic propus a se implementa in intravilanul comunei Cateasca, judetul Arges, titular S.C. Golden Energy Cateasca S.R.L, nu va conduce la fragmentarea habitatelor speciilor comunitare /prioritare.



Implementarea proiectului nu determina fragmentarea habitatelor de interes comunitar din zona, intrucat nu se produce divizarea habitatului. Daca vom considera ca platformele drumurilor de acces produc o separare a habitatelor in lungul traseului (fara a produce insa divizarea), se obtin doua fragmente avand suprafete efective mai mici. SIMPLIFICAREA

Simplificarea habitatelor include disparitia din acestea a componentelor ecosistemului, cum ar fi arborii cazuti sau a bustenilor (lemnul mort), disparitia microhabitatelor (cuiburile sau vizuinele) sau care au fost facute de neutilizat prin actiune antropica. In mod normal, alterarea structurii verticale a habitatului duce la reducerea diversitatii speciilor. Diversitatea structurala a habitatului ofera mai multe microhabitate si permite interactiuni mult mai complexe intre specii. In timp ce taierile intr-o padure sunt atat o forma de distrugere a habitatului, cat si o forma de fragmentare a acestuia, taierea preferentiala a anumitor arbori din acea padure reprezinta o forma de simplificare a habitatului. In timpul taierilor selective, nu numai compozitia in specii se schimba. Taierile creeaza multe microclimate extreme, care sunt de obicei mai calde, mai reci, mai uscate si mai putin ferite de vant decat in padurile naturale. Impactul imediat asupra speciilor rezidente este uscarea speciilor ierboase forestiere, a ciupercilor ( Norse, 1990 ). In cazul Parcului fotovoltaic propus a se implementa in intravilanul comunei Cateasca, judetul Arges, titular S.C Golden Energy Cateasca S.R.L, acesta nu va conduce la simplificarea habitatelor speciilor comunitare /prioritare. DEGRADAREA

este o degradare fizică ce afectează un habitat. Conform art. 1 pct.e). al Directivei 92/43/CEE - Directiva Habitate, statele membre trebuie să ia in considerare impactul proiectelor asupra factorilor de mediu (apă, aer sol) şi implicit asupra habitatelor. Dacă aceste impacturi au ca rezultat modificarea statutului de conservare al speciilor/habitatelor într-unul mai puţin favorabil faţă de situaţia anterioară impactului, atunci se poate considera ca a avut loc o deteriorare a habitatului. Pe lângă degradarea habitatelor, pierderea de suprafeţe de habitate naturale, specifice din punct de vedere ecologic şi etologic unor specii de interes comunitar, constituie o altă presiune asupra valorilor naturale de interes conservativ în spaţiul european. Degradarea habitatelor presupune si fragmentarea sau simplificarea structurii habitatului, dar in mod specific se refera la inrautatirea starii de sanatate sau diminuarea integritatii ecologice a acelui habitat intact initial. Contaminarea cu substante chimice rezultate din aerul sau apa poluata constituie o cauza semnificativa a degradarii habitatelor. De exemplu, solurile sunt degradate prin eroziune si compactare, fenomene deseori intalnite ca urmare a practicilor agricole abuzive (suprapasunat). Raurile si vaile pot fi degradate ca urmare a imbogatirii cu nutrienti, a cresterii turbiditatii si, in consecinta, a depunerilor. Apele subterane au o contributie particulara in cadrul mentinerii integritatii ecosistemelor si pot fi degradate de activitati ce duc la coborarea stratelor acvifere (compactarea unor versanti). Invazia speciilor alohtone poate duce la o degradare severa a sistemelor naturale prin modificarea interactiunilor din cadrul sistemelor. Nu in ultimul rand trebuie mentionat fenomenul de schimbare climatica, ce conduce la cresterea temperaturilor si a expunerii la radiatia UV-B cu potential de modificare a habitatelor la toate nivelurile sale. DISTURBAREA

Disturbarea nu afectează parametrii fizici ai unui sit, aceasta afectează în mod direct speciile şi de cele mai multe ori este limitată în timp (zgomot, surse de lumină, etc.). Intensitatea, durata şi frecvenţa elementului disturbator sunt parametrii ce trebuie luaţi in calcul. In general,



în perioada de execuţie de lucrări de construcţie in cadrul habitatelor naturale si seminaturale, este posibila aparitia unor factori perturbatori asupra florei si faunei. In cazul pasarilor, aceste efecte se pot concretiza in tendinta de retragere in zone limitrofe, motivul fiind ocuparea habitatului de catre constructii sau zgomotul generat de lucrarile efective de constructie. În cadrul proiectului analizat, se va urmări parcurgerea procedurii legale de introducere în intravilan, schimbarea destinaţiei de folosinţă a terenurilor prin scoatere din circuitul agricol, întocmirea documentaţiilor pe specialităţi pentru executarea utilităţilor, drumurilor. VULNERABILITATE LA IMPACT

Impactul activitatilor cu potential degradativ asupra habitatelor depinde de vulnerabilitatea acestora, precum si de contributia relativa a impacturilor cumulative si interactive. Sensibilitatea habitatelor este determinata de rezistenta acestora la schimbari (capacitatea de a rezista degradarilor) si vitalitate (capacitatea de a restabili conditiile originale). Habitatele rezistente sunt caracterizate de soluri stabile, fertile, cu miscari moderate ale apei si regimuri climatice moderate, lanturi trofice functionale si diverse, continand indivizi si/sau specii adaptati la stres. Habitatele ce opun cea mai mare rezistenta sunt cele situate din punct de vedere topografic la altitudini mici sau cele situate in proximitatea unor habitate din care lipsesc componentele de stres si presiunea antropica, ce contin specii cu mobilitate si capacitate de colonizare mare. Avand in vedere tipul Proiectului propus spre implementare in zona, identificam si alte tipuri de impact, enuntate in continuare: - tehnic;

- economic;

- social

Impactul economic al proiectului - creşterea calităţii capitalului uman, prin folosirea fortei de munca cu un sporit nivel de

pregătire a resurselor umane în domenii diverse;

- alocarea eficientă a forţei de muncă pe piaţa muncii, prin conturarea unor direcţii de evoluţie a cererii, in conditiile sporirii numarului de posibili someri din zona;

- reducerea dezehilibrelor structurale pe piaţa muncii; - eficientizarea cheltuielilor de pregătire profesională, prin mai buna orientare spre cerinţele pieţei.

Impactul social al proiectului - creşterea bunăstării indivizilor, prin reducerea timpului de căutare a unui loc de munca, prin sporirea mobilităţii profesionale şi creşterea posibilităţii unor câştiguri mai mari. - creşterea coeziunii sociale prin dezvoltarea capitalului uman in zona de sud a judetului Arges.

Impactul asupra mediului Deşi proiectul nu are, prin obiectivele propuse, un impact direct asupra mediului, prin faptul că indivizii au devenit o componentă importantă a mediului, creşterea bunăstării indivizilor, printr-o politică mai bună de alocare a forţei de muncă, prin reducerea costurilor de căutare, prin posibilitatea valorificării mai largi a potenţialului creativ şi de cunoştinţe al indivizilor, rezultatele proiectului se poate aprecia că vor avea un impact pozitiv asupra mediului social.



Pentru identificarea si evaluarea impactului proiectului propus asupra sitului Natura 2000 ROSPA0062 „Lacurile de acumulare de pe raul Arges” se vor analiza cele trei etape principale: - constructie-montaj; - exploatare; - dezafectare.

Impactul de mediu, luand in calcul datele tehnice ale proiectului, poate fi:

- direct si indirect; - pe termen lung sau scurt; - rezidual si cumulative.

Identificarea impactului direct si indirect pe termen scurt si lung Suprafata de teren de 54640 mp pe care urmeaza sa se realizeze proiectul, nu se afla in

situl Natura 2000 ROSPA0062 Lacurile de acumulare de pe Arges, ci in afara acestuia. In general, amplasarea parcurilor fotovoltaice are ca impact direct ocuparea terenului prin

montarea panourilor, adica scoaterea din categoria de folosinta a suprafetei astfel ocupate. Tot in general, folosinta terenului este una funciara (agricola sau silvica), dar si una legata de asigurarea ca loc de hranire, cuibarire, odihna, adapost pentru pasari. In cazul de fata, suprafata data este scoasa din circuitul agricol sau silvic, nu este in sit, dar ar poate adaposti ocazional pasari. Asa cum s-a aratat la punctul “Date despre prezenţa, localizarea, populaţia şi ecologia speciilor şi/sau habitatelor de interes comunitar prezente pe suprafaţa şi în imediata vecinătate a PP, menţionate în formularul standard al ariei naturale protejate de interes comunitar”, pasarile din zona proiectului sunt de doua categorii si anume: acvatice si/sau dependente de zone umede si pasari de uscat.

Terenul proiectului este unul antropizat si, conform observatiilor din teren, nu adaposteste avifauna din specii prioritare. Avifauna nu este foarte diversificata, fiind formata din cateva specii caracteristice, specii sinantrope, specifice asezarilor omenesti (aflate in apropiere) cum sunt barza alba (Ciconia ciconia), gugustiucul (Streptopelia decaocto), cucuveaua (Athene noctua), ciocanitoarea pestrita de gradina (Dendrocopos syriacus), randunica de casa (Hirundo rustica), vrabia de casa (Passer domesticus), vrabia de camp (Passer montanus) si stancuta (Corvus monedula). Un alt aspect de mentionat este acela ca pasarile sunt foarte adaptive la disturbare, mai ales la zgomot. Impact direct Ca urmare a analizei activitatilor ce pot avea efecte negative asupra mediului, nivelul impactului direct este nesemnificativ, deoarece aceste activitati, desi au un usor impact negativ, sunt exercitate doar pe termen scurt.

Impactul indirect In cazul impactului indirect, acesta este rezultatul activitatilor de transport al materialelor de constructii, a utilajelor, deseurilor si al personalului, în vederea sustinerii etapelor de amenajare si constructie. Nivelul rezultat este moderat, deoarece aceste activitati presupun un deranj nesemnificativ pentru arealul tranzitat. Impactul este dat de faptul ca proiectul este amplasat in afara sitului Natura 2000, astfel incat toate activitatile proiectului nu afecteaza direct situl si nici speciile de pasari pentru care a fost declarat. Speciile disturbate direct sunt putin diversificate, ele sunt specii ce fac tranzitia dintre agroecosistem si mediul urbanizat. Indirect, pasarile din sit pot fi afectate de zgomot si



miscare, dar o astfel de disturbare nu a fost evidentiata in practica si ne referim aici la faptul ca centura de mare viteza a orasului Pitesti trece pe malurile lacurilor fara ca pasarile sa fie afectate.

Impactul pe termen scurt este dat de activitatile de constructii pentru montarea panourilor. Acest impact se reduce la o scala de timp de circa 6 luni.

Impactul pe termen lung corespunde etapei de operare-functionare a parcului fotovoltaic. Impactul consta in ocuparea amplasamentului analizat pe o perioada indelungata, cu echipamentele si instalatiile necesare implementarii proiectului. Se estimeaza o perioada de operare-functionare a proiectului cuprinsa intre 25 si 30 ani.

Un aspect important in atenuarea acestui tip de impact este dat de faptul ca zona panourilor fotovoltaice este imprejmuita, astfel incat pasarile gasesc adapost si siguranta. In acelasi timp, animalele mici (care sunt sursa de hrana ale pasarilor rapitoare) gasesc adapost si hrana.

Evaluarea sintetica a acestor tipuri de impact este redata in diagrama de evaluare

urmatoare:

Caracterizare impact Degradare habitate

Disturbare specii

Interval de manifestare a impactului

Observatii În perioada

de constructie a proiectului

În perioada de operare a

proiectului

Pierderea habitatelor din afara sitului prin amenajarea obiectivelor proiectului

0 -1 0 +1

Amplasamentul proiectului nu se afla in situl Natura 2000 si are destinatia teren agricol

Impactul generat de zgomotul personalului si utilajelor de constructie asupra speciilor din/ de pe amplasamentul proiectului

0 -1 -1 +2

Micsorarea timpului de executie cu utilaje. Timpul estimat este scurt, circa 6 luni. In perioada de operare pasarile gasesc adapost.

Impactul generat de proiect asupra speciilor de pasari

0 -1 -1 +2

Nu sunt afectate speciile de pasari din sit. In perioada de operare, pasarile gasesc adapost si hrana.

Impactul lucrărilor de constructie asupra habitatelor acvatice din sit

0 0 0 0

Nu exista elemente de afectare a sitului, nici in faza de constructie, nici in cea de operare. In formularul standard al sitului Natura 2000, completat si modificat in anul 2011, nu au fost identificate tipuri de habitate de interes comunitar. Nu se pierd habitate de interes comunitar.



Din cele prezentate anterior, se desprinde concluzia ca dezvoltarea planului si implementarea proiectului in faza de constructie si in cea de operare-functionare nu va conduce sub nici o forma la un impact semnificativ negativ asupra situl Natura 2000 ROSPA0062 Lacurile de acumulare de pe Arges si nici a speciilor de pasari si a habitatelor din interiorul acestuia. Pentru speciile de pasari si animale mici din afara sitului, impactul este negativ nesemnificativ, iar in faza de operare este pozitiv.

Impactul rezidual

Ordinul nr. 863/2010 al Ministrului Mediului si Padurilor pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvata a efectelor potentiale ale programelor/proiectelor asupra ariilor protejate, introduce notiunea de impact rezidual.

Instalarea si operarea sistemelor pentru exploatarea energiei solare prin conversie fotovoltaica reprezinta o importantă cauza a transformarii peisajelor din zonele în care sunt amplasate. Intensitatea energiei solare are un nivel destul de redus, chiar daca acest tip de energie este uniform distribuita pe suprafata Pământului, acest lucru, combinat cu eficienta foarte redusa pe care o au celulele fotovoltaice, face ca dimensiunile fizice ale unui astfel de sistem de producere a energiei să fie relativ mari, daca sunt raportate la unitatea de energie produsa, avand astfel influente importante asupra zonei in care sunt amplasate, cu atat mai mult cu cat puterea pe care trebuie sa o livreze sistemul respectiv este mai ridicata.

Impactul rezidual pentru implementarea Proiectului se reduce la modificarea unor habitate stepice saracite in specii, fara importanta pentru habitatul sau zona de gasire a hranei pentru pasarile de pasaj-situate pe viitorul amplasament si posibila diminuare a populatiilor speciilor dependente de acest tip de habitat, de pe suprafata propusa a fi acoperita de celule fotovoltaice. Prezenta lizierei de padure la limita de nord a amplasamentului duce la eliminarea impactului rezidual pentru posibile reptile si pasari caracteristice zonelor de silvostepa. Nu s-a evidentiat impact rezidual in ceea ce priveste speciile de vertebrate.

Impactul rezidual pe termen lung este reprezentat de ocuparea terenului, care nu mai poate avea alte utilizari pe perioada existentei proiectului.

Impactul cumulativ Din datele de monitorizare existente, de pe amplasament si vecinatati, nu au rezultat elemente care sa concluzioneze ca avifauna va fi afectata de constructia parcului fotovoltaic. In perioada de constructie, impactul este direct, pe termen scurt, limitat la durata executiei, nu este rezidual si nu este cumulativ.

Impactul in perioada de operare este direct, pe termen lung, nu are efecte reziduale si nu se cumuleaza in zona studiata cu impactul generat de alte activitati existente, datorita izolarii.

In perioada efectuarii lucrarilor de dezafectare, impactul este direct, pe termen scurt, nu este rezidual si nu este cumulativ. Evaluarea impactului cumulativ al proiectului propus cu alte proiecte

Analiza acestui tip de impact are in vedere doua elemente si anume: -existenta altor proiecte in zona -necesitatile investitiei in faza de operare fata de alte dezvoltari din zona

Evaluarea impactului cumulativ al proiectului cu alte proiecte fara a lua in considerare masurile de reducere a impactului



In momentul propunerii acestui proiect, in zona nu exista propuse proiecte similare. Rezulta ca nu exista un impact cumulativ cu alte proiecte. Zona amplasamentului se afla pe raza unor activitati antropice intense si anume: localitati, drumuri cu trafic intens, cale ferata, activitati agricole. Astfel, este evident faptul ca impactul cumulat al acestor activitati antropice este semnificativ, asa incat contributia suplimentara generata de constructia si apoi functionarea parcului fotovoltaic este minora fata de contextul dat.

Evaluarea semnificatiei impactului In evaluarea semnificatiei impactului se va tine cont de urmatoarele elemente:

Avand in vedere ca amplasamentul panourilor fotovoltaice propuse a se construi se afla pe terenuri din afara ariei protejate, pe care nu s-au identificat habitate prioritare, se poate aprecia ca prin implementarea acestui plan nu se vor produce schimbari in statutul ariei protejate de interes comunitar. Factorul de mediu sol nu va fi afectat semnificativ prin implementarea planului; Pe timpul functionarii parcului fotovoltaic emisiile in atmosfera sunt zero, deci calitatea aerului nu va fi afectata de functionarea panourilor fotovoltaice. In faza de constructie a parcului fotovoltaic, impactul generat asupra terenului va fi direct, pe termen scurt, limitat la durata executiei, nu va fi rezidual si nici cumulativ. Panourile fotovoltaice nu genereaza poluanti chimici in mediu. Impactul rezidual se va manifesta pe perioada de functionare a parcului pe o suprafata de 5,46 ha. Aceasta suprafata va fi renaturata dupa dezafectarea parcului. Impactul cumulativ rezidual asupra speciilor de plante si habitate prioritate/ comunitare, dupa implementarea masurilor de reducere a impactului, va fi zero, deoarece NU s-au montat panouri in zone protejate. Impactul cumulativ rezidual asupra avifaunei se considera ca NU va afecta capacitatea de suport a speciilor identificate.

Evaluarea semnificatiei impactului se face sintetic, pe baza urmatorilor indicatori cheie:

Indicatori Degradare habitate

Disturbare specii

Interval de manifestare a impactului

Observatii În perioada

de constructie

a proiectului

În perioada

de operare a

proiectului

Procentul din suprafata habitatului care va fi pierdut

0 0 0 0

Amplasamentul proiectului nu se afla in situl Natura 2000 In formularul standard al sitului natura 2000, completat si modificat in anul 2011, nu au fost identificate tipuri de habitate de interes

Concluzia generala este aceea ca amplasarea panourilor fotovoltaice in zona studiată nu este de natură să aducă prejudicii biodiversităţii din aria protejata. In cazul neimplementarii planului, calitatea factorilor de mediu, socio-economici si de patrimoniu va ramane neschimbata.



comunitar. Nu se pierd habitate de interes comunitar

Procentul ce va fi pierdut din suprafetele habitatelor folosite pentru necesitatile de hrana, odihna si reproducere a speciilor de interes comunitar

0 0 0 0

Terenul proiectului este unul antropizat, ce adaposteste o avifauna nu foarte diversificata, formata din cateva specii caracteristice zonelor antropizate, care se vor retrage in faza de constructie pe terenurile vecine.

Fragmentarea habitatelor de interes comunitar

0 0 0 0

In formularul standard al sitului natura 2000, completat si modificat in anul 2011, nu au fost identificate tipuri de habitate de interes comunitar.

Durata sau persistenta fragmentarii 0 0 0 0

Zona vecina sitului este fragmentata de diferite utilizari. Panourile fotovoltaice vor functiona 25 ani.

Durata sau persistenta perturbarii speciilor de interes comunitar, distanta fata de aria protejata de interes comunitar

0 0 -1 +1

Speciile de pasari se vor retrage pe terenurile vecine pe perioada constructiei, care va dura 6 luni

Schimbari in densitatea populatiilor

0 0 0 0 Nu vor fi schimbari in acest sens

Scara de timp pentru inlocuirea speciilor/habitatelor apectate prin implementarea proiectului

0 0 0 0 Nu este cazul. Nu sunt afectate specii/ habitate din sit.

Indicatori chimici cheie care pot

determina modificari legate

de sursele de apa sau de alte resurse

naturale

0 0 0 0

Factorul de mediu sol nu va fi afectat semnificativ prin implementarea planului. Pe timpul functionarii parcului fotovoltaic, emisiile in atmosfera sunt zero. Panourile fotovoltaice nu genereaza poluanti chimici in mediu si deci nu afecteaza sursele de apa.

Din analiza de mai sus, rezulta ca implementarea proiectului propus nu afecteaza situl Natura 2000 ROSPA0062 Lacurile de acumulare de pe Arges, nici in ceea ce priveste habitatele, nici in ceea ce priveste speciile. Singurul element disturbativ este faza de constructie a parcului fotovoltaic, cu precizarea ca aceasta disturbare este pe termen scurt si este reversibila. Astfel, dupa realizarea proiectului, prin imprejmuirea necesara sigurantei investitiei, se asigura implicit si siguranta faunei, deci si a pasarilor, in zona parcului fotovoltaic.



Evaluarea impactului cauzat de proiect fara a lua in considerare masurile de reducere a impactului

S-a aratat anterior ca terenul propus pentru proiect NU este amplasat in sit si ca acesta este teren agricol neutilizat. In acelasi timp, prin formularul standard nu au fost identificate habitate de interes comunitar in sit sau in vecinatatea acestuia. Ca urmare, nu habitatele ar putea fi afectate de proiect, ci unele speciile de pasari, dar nu de interes comunitar, motiv pentru care analiza se va axa in principal pe acestea.

Tipul efectului Primar Secundar Comentarii

Auditoriu

Pierderea auzului

Schimbări ale relaţiei prada -

prădător

Efectele auditorii sunt asociate unor nivele foarte ridicate de zgomot (peste 85 dB).

Schimbarea anumitor praguri de

funcţionare

Împiedicarea imperecherii

Reducerea activităţii

Fiziologic

Stres Reducerea capacităţii

reproductive

Schimbările fiziologice si comportamentale ale animalelor sălbatice sunt foarte des asociate cu stresul. Aceste schimbări intervin dacă perioada de expunere a animalului la zgomot este mare si daca expunerea este permanenta.

Schimbări hormonale


Schimbări metabolice

Scăderea sistemului imunitar

Comportamental

Schimbări comportamentale

Schimbări ale relaţiei prada -prădător Reproducţia populaţiei

Pe perioada de executie, relatiile pe lanturile trofice vor fi afectate si chiar intrerupte.

Migrări si pierderi de habitat împiedicarea împerecherii.

Pe perioada existentei santierului, toate speciile existente, inclusiv pasarile, vor migra pe terenurile vecine.

Din analiza sintetica de mai sus rezulta faptul ca pe perioada santierului si in lipsa

masurilor de reducere a impactului, speciile de pasari vor fi afectate si nevoite sa migreze in zone invecinate.

Evaluarea impactului rezidual care va ramane dupa implementarea masurilor de reducere a impactului

Si pentru acest tip de impact se va face aceeasi analiza, dar se va tine seama de masurile de reducere a impactului.



Tipul efectului Primar Secundar Comentarii

Auditoriu

Pierderea auzului Schimbări ale

relaţiei prada -

prădător

Efectele auditorii sunt asociate

unor nivele foarte ridicate de

zgomot (peste 85 dB).

Utilizarea unor utilaje de productie

recenta si bine intretinute, precum

si stabilirea unui program de lucru

neasociativ, va contribui la

reducerea zgomotului, dar si a

emisiilor de noxe in atmosfera si

pe sol.

Schimbarea

anumitor praguri de

funcţionare

Împiedicarea

imperecherii


Fiziologic

Stres

Reducerea

capacităţii

reproductive

Schimbările fiziologice si

comportamentale ale animalelor

sălbatice sunt foarte des

asociate cu stresul.

Aceste schimbări intervin dacă

perioada de expunere a

animalului la zgomot este mare,

si daca expunerea este

permanenta.

Durata de implementare a

proiectului este scurta, adica 6

luni, ceea ce va duce la o

expunere scurta in timp.

Schimbări hormonale

Reducerea

activităţii

Schimbări

metabolice

Scăderea

sistemului

imunitar

Comportamental

Schimbări

comportamentale

Schimbări ale relaţiei

prada-prădător

Reproducţia

populaţiei

Pe perioada de executie, relatiile pe lanturile trofice vor fi afectate si chiar intrerupte.

Migrări si pierderi de

habitat, împiedicarea

împerecherii.

Pe perioada existentei santierului,

toate speciile existente, inclusiv

pasarile, vor migra pe terenurile

vecine.

Precizand faptul ca dupa faza de constructie nu sunt necesare masuri de reducere a

impactului, concluzia analizei de mai sus este ca impactul rezidual, care va ramane pe perioada executiei proiectului, este cel referitor la elemente comportamentale, adica intreruperea lanturilor trofice si prin aceasta necesitatea migrarii pasarilor pe terenurile vecine.



Necesitatile investitiei in faza de operare fata de alte dezvoltari din zona Analiza nevoilor de consum, in conditiile de exploatare a acestei investitii, arata ca nu sunt justificate racordari la retelele de telefonie fixa, televiziune si internet prin cablu, apa, canal sau gaze. Se apreciaza ca folosirea unor toalete ecologice, pe baza unui contract cu o firma locala de profil, poate acoperi corespunzator nevoile preconizate. Nevoile de incalzire ale cabinei de paza, in perioadele reci, pot fi satisfacute utilizandu-se un sistem electric, cu cost mic si eficienta sporita. Din cele de mai sus, rezulta faptul ca nu exista interactiuni cu alte proiecte sau dezvoltari existente sau viitoare.

Datorita faptului ca proiectul nu se executa in situl Natura 2000 ROSPA0062 Lacurile de acumulare de pe Arges si, tinand cont de natura impactului rezidual, se poate aprecia ca efectele negative asupra sitului de interes comunitar sunt practic nule.

Evident că analiza condiţiilor de biotop nu se rezumă doar la influenţa activităţilor antropice asupra ecosistemelor în cauză, pentru că dezvoltarea structurilor antropice este efectul condiţiilor generale de biotop (optim climatic, prezenţa resurselor de apă şi de sol, etc.), iar aceste condiţii trebuie cunoscute în analiză; în plus, daca evaluarea tratează influenţa umană asupra biotopului, trebuie analizat şi modul în care rezultatele acestei influenţe (respectiv modificările în utilizarea resurselor de biotop) influenţează comunităţile umane. In acest caz, efectul socio-uman si economic este pozitiv, mai ales ca terenul respectiv nu mai are utilizari agricole. Impactul din faza de constructie, de operare si de dezafectare Pentru identificarea impactului produs de un parc fotovoltaic trebuie sa tinem cont de fazele de realizare a investitiei, dupa cum urmeaza: a) IMPACTUL GENERAT IN FAZA DE PROIECTARE:

Primele masuri pentru identificarea si evaluarea impactului proiectului analizat asupra ariilor protejate se iau din faza de proiectare, prin alegerea amplasamentului, traseului de drumuri si cabluri electrice, dimensionarea platformelor tehnologice si a organizarii de santier, astfel incat impactul generat sa fie minim. Pentru alegerea amplasamentului panourilor fotovoltaice s-au folosit urmatoarele criterii: - Sa nu afecteze habitatele prioritare si speciile de plante rare; - Terenul sa fie liber de constructii si la distanta de zonele locuite; - Sa nu fie necesare demolari, relocari de drumuri, trasee de conducte de gaze, linii electrice; - Drumurile de acces sa aiba un traseu cat mai scurt, catre drumurile judetene si comunale existente si sa nu necesite lucrari importante de terasamente ( sapaturi, rambleieri ); - Traseul electric va fi pozitionat de-a lungul drumurilor de acces si a drumurilor existente; - Platformele tehnologice sunt amplasate pe terenuri agricole. Impactul din faza de proiectare poate fi indirect, pe termen lung si rezidual (pana la dezafectarea lucrarilor). b) IMPACTUL GENERAT IN FAZA DE CONSTRUCTIE:

Fazele tehnologice pentru realizarea unui parc fotovoltaic sunt, in sinteza, urmatoarele: Reabilitare drumuri de exploatare si amenajare drumuri de acces;



Amenajare organizare de santier; Realizarea platforme tehnologice; Sapaturi pentru pozarea cablurilor electrice; Transportul componentelor parcului fotovoltaic si montarea acestora; Lucrari de ecologizare. În faza de constructie, impactul va fi nesemnificativ asupra terenului pe care se va realiza implementarea proiectului, deoarece terenul fiind arabil - necultivat. In aceasta faza, impactul este direct, pe termen scurt, limitat la durata executiei, nu este rezidual si nici cumulativ. c ) IMPACTUL GENERAT IN FAZA DE FUNCTIONARE

Panourile fotovoltaice nu genereaza poluanti chimici in mediu. Impactul este dat de: - ocuparea suprafetelor de teren cu drumurile de acces, turnurile si platformele tehnologice. Lucrarile de mentenanta au un impact nesemnificativ, deoarece se efectueaza cu o frecventa de 1-2 interventii anual, care pot fi urmate de schimbarea unor piese/subansamble. Functionarea parcului fotovoltaic se realizeaza fara personal de supraveghere ( care ar putea genera deseuri ). În faza de operare, impactul va fi pozitiv, direct, pe termen lung (25-30 de ani, cat este perioada de functionare), nu are efecte reziduale. Avand in vedere ca zona in care se va implementa parcul fotovoltaic , impactul generat in faza de functionare nu se va cumula cu impactul generat de infiintarea/intretinerea culturilor agricole. Impactul asupra factorilor de mediu nu va fi semnificativ. d) IMPACTUL GENERAT IN FAZA DE DEZAFECTARE

In aceasta faza, impactul este determinat de masurile stabilite prin proiectul de dezafectare. Un proiect de dezafectare trebuie sa cuprinda macar urmatoarele lucrari: - dezmembrarea panourilor fotovoltaice, indepartarea de pe amplasament si valorificarea prin societati specializate si autorizate; - lucrari de terasamente pentru dezafectarea drumurilor de acces in situatia in care autoritatile competente o solicita; - lucrari de nivelare si refacere a covorului vegetal, cu speciile specifice habitatului din zona. Impactul preconizat in aceasta faza este direct, pe termen scurt, nu este rezidual si nici cumulativ. Dupa finalizarea lucrarilor de dezafectare, impactul este pozitiv, refacerea habitatului este rapida, dupa un an biologic ( maxim doi ). În faza de dezafectare, impactul va fi temporar asupra habitatelor prezente in zona amplasamentelor panourilor fotovoltaice care vor fi dezafectate. Amplasamentele vor fi supuse unui proces de renaturare, avand in vedere capacitatea de regenerare foarte mare a vegetatiei si pentru care apreciem ca se poate reface in maxim 2 ani.



Potentiale efecte semnificative asupra factorilor de mediu

Impactul asupra factorului de mediu APA

Comuna Cateasca se incadreaza, din punct de vedere geologic, in “Campia Getica”, o arie intinsa, alcatuita in cea mai mare parte din zona de campie. La forajele facute pe amplasament a rezultat un teren compus din pamint argilos cafeniu, plastic, vartos umed si pamint tare, cf. STAS 6054-77 Tc=0,7sec. cu adancimea de inghet 0.90m. Pina la adancimea de 5.50 m nu a fost intilnita apa subterana. Presiunea conventionala de calcul este de 300 kPa, terenul fiind format din depozite de argila nisipoasa, prafoasa, cafenie, plastic vartoasa, cu corectii calcaroase. Terenul este amplasat pe o zona cu panta naturala de la est la vest.

Atat in perioada realizarii investitiei, pentru activitatile de transport, depozitare, montare panouri fotovoltaice, cat si in perioada functionarii parcului fotovoltaic, nu sunt necesare consumuri de apa.

Apa potabila va fi asigurata din comert, la bidoane. Pentru necesitatile fiziologice ale salariatilor se vor monta WC–uri ecologice. Prin preluarea apelor pluviale, vegetatia are un rol deosebit de important in protejarea

solului si in reglarea debitelor de apa de suprafata si subterane, in special in perioadele cu cantitati semnificative de precipitatii.

In perioada de construire a parcului, pot aparea pierderi accidentale de carburanti si lubrefianti ale utilajelor ce actioneaza in zona.

Deoarece pe amplasamentul studiat nu exista evacuari de ape uzate, impactul asupra factorului de mediu apa este inexistent.

Avand in vedere ca prin implementarea parcului fotovoltaic nu se vor genera poluanti care sa afecteze factorii de mediu (pe amplasament nu exista nici un curs de apa permanent/nepermanent ) nu se impune stabilirea unor indicatori chimici-cheie. Nu se vor utiliza detergenti/alte substante chimice la spalarea celulelor fotovoltaice. Apa rezultata (asimilabila cu apa pluviala ) se va dispersa si infiltra pe suprafata incintei ce va fi innierbata cu trifoi si gazon, fara a fi afectate vecinatatile. Curatarea lor se face pe cale naturala–precipitatii.

Impactul asupra factorului de mediu AER

Prin implementarea amenajamentului propus de titular pot rezulta emisii de poluanti in aer, in limite admisibile, in perioada de realizare a parcului energetic. Aceste emisii, dupa sursa lor, pot fi emisii din surse mobile (oxid de carbon, oxizi de azot, oxizi de sulf, pulberi, poluanti organici persistenti) de la mijloacele de transport. Cantitatea de gaze esapate este in concordanta cu tipul si numarul mijloacelor de transport, dar si cu durata de functionare a acestora.

Avand in vedere insa ca aceste lucrari nu se vor desfasura simultan la toate panourile fotovoltaice, se preconizeaza ca nu se vor inregistra depasiri ale concentratiilor maxim admise pentru poluantii relevanti.

Concentratiile de poluanti din gazele evacuate pentru diferite tipuri de motoare si regimuri de functionare sunt prezentate in tabelul urmator:

Poluant Concentratie Mers in gol Accelerare Decelerare MAS MAC MAS MAC MAS MAC Oxid de carbon % 7.0 urme 1.8 urme 2.0 urme Hidrocarburi % 0.5 0.04 0.1 0.01 1.0 0.03 Oxizi de azot ppm 30.0 60.0 650.0 250.0 20.0 30.0 Aldehide ppm 10.0 20.0 10.0 10.0 200.0 30.0



MAS-motor cu aprindere prin scanteie MAC-motor cu aprindere prin compresie

Se poate face o evaluare a emisiilor zilnice, tinand cont de: -cantitatile medii de emisii rezultate din arderea unui litru de combustibil: NOx 25 g, SOx

5.6 g, CO 12.2 g -tipul activitatii generatoare de emisii -sursele de emisii -durata medie zilnica de functionare: 10 ore/zi

Activitatea Sursa emisii Combustibil Poluant

Transport materiale

Autovehicule de

transport

Motorina 40 litri/ora, adica 400

litri/zi

NOx SOx CO

Montare stalpi Utilaj 5 litri/ora 50 litri/zi

NOx SOx CO

Impactul asupra factorului de mediu SOL, SUBSOL, APE SUBTERANE

(Gestionarea deseurilor) Fenomenul de eroziune O atentie deosebita trebuie acordata fenomenului de eroziune, datorat apelor de suprafata,

ale caror fluctuatii se datoreaza extremelor date de viituri si secete, considerate riscuri naturale sau hazarde. In functie de intesitatea lor, aceste fenomene pot genera situatii deosebite, care pot afecta sistemele geografice. In aceste conditii, este important de a cunoaste aceste hazarde, atat ca efect, dar si ca probabilitate a producerii lor, in vederea optimizarii sistemelor de siguranta si de minimizare a efectelor.

Prin realizarea investitiei parc fotovoltaic, suprafata va fi acoperita, in mare proportie, cu panouri solare; datorita modificarii vitezei de scurgere a apei pluviale, la nivelul solului, pot aparea siroiri, baltiri, degradari ale solului.

Deseuri In functie de etapele de implementare a proiectului, tipurile de deseuri rezultate pot fi: -In faza de executie pot rezulta deseuri din grupa 20 (hartie si carton, deseuri

biodegradabile de la bucatarii, materiale plastice), din grupa 13 (diferite tipuri de uleiuri si combustibil), din grupa 16 (anvelope, baterii); deseurile din ultimele doua grupe vor proveni numai din interventii accidentale la utilaje si mijloace de transport (situatii exceptionale, cand nu pot fi evitate lucrarile de reparatii).

-In faza de functionare nu vor rezulta deseuri. Gestiunea deseurilor Colectarea deseurilor se va face selectiv, in pubele amplasate pe o platforma de

depozitare temporara in incinta organizarii de santier. Acestea vor fi evacuate periodic de catre o societate autorizata sa preia aceste deseuri.

Toate tipurile de deseuri vor fi colectate numai in cadrul oraganizarii de santier.



Impactul asupra factorului de mediu BIODIVERSITATEA

Vegetatia Valoarea conservativă a acestor specii (in general specii arbustive–in zona malului, specii xeroterme, specii higrofile şi mezofile–in zona amplasamentului ) este redusă, nici una dintre ele nefiind incluse în listele de protecţie la nivel european şi naţional. Vegetaţia nu este afectată de lucrările de realizare a proiectului “Parc fotovoltaic “ şi nu se impun măsuri speciale de conservare. Starea actuala a faunei din perimetrul studiat si imediata vecinatate Fauna din aria amplasamentului proiectului, specifică habitatelor din zona, este caracteristică zonelor de luncă cu influenţe antropice. Fauna de nevertebrate a zonei este caracterizată de o abundenţă redusă, dar o diversitate taxonomică ridicată: viermi, moluste, iar dintre artropode: arahnide, crustacee, miriapode şi insecte. Astfel, nevertebratele sunt reprezentate prin cel mai mare număr de specii, la nivelul tuturor tipurilor de ecosisteme, având o distribuţie relativ uniformă. Fauna de vertebrate sunt prezente prin specii comune si altor zone, din care amintim: sarpele orb, soparla, gusterul. Specificam ca fauna de nevertebrate si vertebrate va fi afectata nesemnificativ prin realizarea activitatilor proiectului. Pasari. Speciile de păsări enumerate în anexa I a Directivei Consiliului 79/409/CEE, în majoritate păsări acvatice şi silvice, nu au fost identificate pe amplasamentul planului “Parc fotovoltaic – comuna Cateasca, judetul Arges” în niciunul din aspectele sezoniere (migraţie, cuibărit).

a) coloniile speciilor de păsări de dimensiuni mari; Nu au fost semnalate colonii de păsări de dimensiuni mari (specii acvatice: pelicani, stârci,

cormorani) în apropierea amplasamentului proiectului. b) zonele de cuibărire (situate în afara localităţilor) ale speciilor de păsări de dimensiuni

mari, necoloniale; Zonele de cuibărit ale unor specii răpitoare (şorecari, ulii, şoimi), precum şi alte specii

necoloniale de dimensiuni mari (barza albă) nu se regăsesc în arealul amplasamentului proiectului analizat. Pentru speciile răpitoare din zonă, locurile de cuibărit se află în padurile/plantatiile forestiere, la o distanţă mai mare de amplasament.

c) coloniile speciilor de păsări de dimensiuni mici; Pentru speciile de dimensiuni mici (lastun de mal, prigoria, graur, vrabia de câmp) nu au

fost semnalate colonii în zona amplasamentului viitorului parc fotovoltaic. d) locurile de hrănire cunoscute ale păsărilor coloniale aparţinând speciilor de dimensiuni

mari; Amplasamentul proiectului nu reprezintă loc de hrănire pentru păsările coloniale

aparţinând speciilor de dimensiuni mari (pelicani, stârci).



e) traseele locale cunoscute, pe care păsările coloniale aparţinând speciilor de dimensiuni mari se deplasează obişnuit între zona coloniilor de cubărit şi zona de hrănire;

Nu sunt cunoscute trasee de deplasare ale păsărilor coloniale de dimensiuni mari, între zona coloniilor de cuibărit şi locul de hrănire, ce ar viza arealul planului studiat şi zona invecinata.

f) traseele locale cunoscute, pe care păsările cuibăriloare necoloniale se deplasează

obişnuit între zona de cuibărit şi zona de hrănire; Pentru speciile necoloniale, arealul planului şi împrejurimile pot constitui trasee de

deplasare între locurile de cuibărire şi cele de hrănire. Dintre speciile semnalate în zona, cele mai comune sunt speciile de paseriforme (vrabii, grauri, sticleţi, etc.).

g) zonele în care păsările se aglomerează în perioada de iernat pentru a înnopta sau

pentru a se hrăni; Pe perioada sezonului rece, nu s-au semnalat aglomerari de pasari in perimetrul viitorului

parc fotovoltaic. Speciile de paseriforme (pasarele) s-au identificat, in special, in zonele de ecoton.

h) traseele locale cunoscute pe care păsările care iernează se deplasează obişnuit între

zona de odihnă (înnoptare) şi zona de hrănire. Deplasările păsărilor ce iernează în zonă în căutarea de noi locuri de hrănire sau odihnă

nu se suprapun peste suprafaţa proiectului.

Având în vedere ecologia şi etologia speciilor de interes comunitar pentru care a fost desemnat situl, precum şi scopul şi obiectivele planului analizat, se constată că niciuna dintre aceste specii nu va fi afectată sub nicio formă de dezvoltarea planului şi de implementarea proiectului de construire a unui parc energetic foltovoltaic.

In faza de constructie, impactul negativ asupra biodiversitatii este datorat, in special,

deranjarii speciilor din cauza zgomotului. Pasarile, fiind specii cu o mobilitate ridicata, vor avea mai puţin de suferit de pe urma

proiectului. Perioada critica este perioada de reproducere si crestere a puilor, in care sunt strans legate de locurile de cuibarit.

Datorita faptului ca nu exista specii strict localizate, exclusiv in habitate specifice zonei proiectului si ca habitatele din zona de impact sunt larg reprezentate in imediata apropiere, speciile nu vor fi afectate la nivel regional si/sau national.

In faza de exploatare a parcului fotovoltaic, exista un impact negativ asupra pasarilor, reprezentat prin ocuparea unei suprafete de teren.

In acest caz, se poate prognoza o „mutare” la scara locala a speciilor de pasari din zonele cu habitate deteriorate sau distruse, catre zonele din jur, cu habitate care ofera conditii mai bune de viata, numite habitate „receptori”. Concluzionand, in ceea ce priveşte biodiversitatea perimetrului, mentionam următoarele: - biodiversitatea din perimetrul studiat este formata, in majoritate, din specii comune şi pentru care nu se impun măsuri speciale de protecţie; - speciile de flora si vegetatie de pe amplasamentul proiectului nu prezinta valoare conservativa, nici una dintre ele nefiind incluse în listele de protecţie la nivel european şi naţional;



- flora si vegetatia din zona perimetrului proiectului “Parc fotovoltaic si imprejmuire teren, comuna Cateasca, judetul Arges” este reprezentata de comunitati ruderale, fara insa vreun corespondent, in conformitate cu lucrarea ”Habitatele din România” (Doniţă si altii, 2005), unde sunt indicate principalele tipuri de habitate întâlnite în România, corelate cu sistemele de clasificare utilizate la nivel european, în special cel utilizat pentru NATURA 2000; - speciile de păsări enumerate în Anexa I a Directivei Pasari CE 79/409 privind conservarea păsărilor sălbatice, pentru situl de protectie speciala avifaunistica ROSPA0062 Lacurile de acumulare de pe Arges, nu au fost identificate in perimetrul studiat; - cercetările realizate nu au indicat prezenţa unei migraţii intense a păsărilor în perimetrul si vecinatatea lui. Impactul asupra biodiversitatii din perimetrul analizat, urmare a realizarii activitatilor specifice obiectivului de investitie, este nesemnificativ.

1. Procentul din suprafata habitatului care va fi pierdut Planul „Parcului fotovoltaic si imprejmuire teren”, propus a fi amplasat in intravilanul comuna Cateasca, judetul Arges, apartinand S.C. Golden Energy Cateasca SRL si alcatuit din 10200 panouri fotovoltaice, se afla in vecinatatea Situl Natura 2000 ROSPA0062 Lacurile de acumulare de pe Arges. Din calcule, rezulta ca investitia propusa a se realiza nu va ocupa nici un procent din suprafata SPA-ului Lacurile de acumulare de pe Arges.

2. Procentul ce va fi pierdut din suprafetele habitatelor folosite pentru necesitatile de hrana, odihna si reproducere ale speciilor de interes comunitar

Nesemnificativ, deoarece in zona de amplasare a proiectului nu au fost identificate speciile de interes comunitar.

3. Fragmentarea habitatelor de interes comunitar (exprimata in procente) Habitatele de interes comunitar nu vor fi fragmentate. 4. Durata sau persistenta fragmentarii Nu este cazul.

5. Durata sau persistenta perturbarii speciilor Durata si persistenta perturbarilor se estimeaza ca va fi minora si limitata la perioada de

construire a parcului fotovoltaic.

6. Schimbari in densitatea populatiilor (nr. de indivizi/suprafata) Nu este cazul.

7. Scara de timp pentru inlocuirea speciilor/habitatelor afectate de implementarea

proiectului Speciile/habitatele, precum si ecosistemul, se vor reface pe cale naturala, în maximum un

an de la încheierea activitatii, ceea ce denota, pe de o parte, impactul nesemnificativ, iar pe de alta parte gradul redus de vulnerabilitate a acestora.



8. Indicatori chimici care pot determina modificari legate de resursele de apa sau de alte resurse naturale

Prin implementarea proiectului, nu se genereaza poluanti estentiali, care pot determina modificari legate de resursele de apa sau alte resurse naturale si nu necesita stabilirea indicatorilor chimici-cheie.

A. Evaluarea impactului proiectului propus a. Evaluarea impactului cauzat de proiect, fara a lua in considerare masuri de reducere a

impactului Impactul cumulativ va fi nesemnificativ, chiar si fara masuri de reducere a impactului,

refacerea pe cale naturala a speciilor/habitatelor realizandu-se pe cale naturala. b. Evaluarea impactului rezidual care va ramane dupa implementarea masurilor de reducere

a impactului

Noţiunea de impact rezidual apare în legislatie doar in Ordinul nr. 863/2002 al Ministrului Mediului si Pădurilor, pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvata a efectelor potentiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar.

B. Evaluarea impactului cumulativ al proiectului propus cu alte proiecte

a. Evaluarea impactului cumulativ al proiectului, cu alte proiecte, fara a lua in considerare

masuri de reducere a impactului Din datele de monitorizare existente, de pe amplasament si vecinatati, nu au rezultat elemente care sa concluzioneze ca avifauna va fi afectata de constructia parcului fotovoltaic. In perioada de constructie, impactul este direct, pe termen scurt, limitat la durata executiei, nu este rezidual si nu este cumulativ.

Impactul in perioada de operare este direct, pe termen lung, nu are efecte reziduale si nu se cumuleaza in zona studiata cu impactul generat de alte activitati existente, datorita izolarii.

In perioada efectuarii lucrarilor de dezafectare, impactul este direct, pe termen scurt, nu este rezidual si nu este cumulativ.

b. Evaluarea impactului rezidual care va ramane dupa implementarea masurilor de reducere

a impactului pentru proiectul propus si pentru alte proiecte

Pentru panourile fotovoltaice, impactul rezidual nu exista, avand in vedere ca aceste constructii nu au parti in miscare la inaltime, asa cum sunt spre exemplu palele turbinelor eoliene.

d) Masuri de diminuare a impactului

Masuri de reducere a impactului Masurile de reducere/eliminare a impactului sunt individualizate pentru fiecare categorie de impact identificat, asfel încât sa asigure o reducere la minim, pâna la eliminarea impactului vizat.



Pentru activitatile de constructie si amenajare trebuie elaborat un plan HSEQ (Health, Safety, Environment and Quality), care sa contina aspecte legate de planificarea si etapizarea lucrarilor, mentenanta utilajelor, instruirea personalului, gestionarea deseurilor, toate aceste aspecte putând exercita un efect negativ asupra mediului, daca nu sunt gestionate corect. Titularul planului este responsabil de monitorizarea implementarii masurilor de reducere si va face alocatiile bugetare necesare.

- organizarea de santier se va realiza strict in perimetrul de implementare a proiectului; - folosirea utilajelor cat mai silentioase in vederea diminuarii disturbarii fonice a avifaunei

de interes comunitar din vecinatatea amplasamentului analizat; - interdictia totala a repararii utilajelor pe amplasamentul proiectului. Eventualele

reparatii vor fi efectuate in unitati specializate; - deseurile generate vor fi colectate si eliminate in conformitate cu legislatia in vigoare.

Masuri de diminuare a impactului - Factorul de mediu BIODIVERSITATEA

In aria amplasamentului planului s-au identificat specii de pasari, in majoritate specii comune, care nu necesita masuri speciale de conservare. Aceste pasari au fost identificate intr-un numar redus de exemplare si de regula in zbor.

Speciile de păsări enumerate în anexa I a Directivei Consiliului 79/409/CEE, în majoritate păsări acvatice şi silvice, nu au fost identificate pe amplasamentul planului “Parc fotovoltaic – Golesti, judetul Arges” în niciunul din aspectele sezoniere (migraţie, cuibărit).

Masuri de diminuare a impactului- Factorul de mediu APA

Pentru necesitatile fiziologice ale salariatilor – muncitorilor – se vor monta WC–uri ecologice.

Pe amplasament nu vor exista evacuari de ape uzate, deci nu se impun masuri de diminuare a impactului asupra factorului de mediu apa.

Masuri de diminuare a impactului - Factorul de mediu AER

Se vor respecta urmatoarele masuri generale: - se vor lua masuri de reducere a nivelului de praf pe durata constructiilor; - materialele de constructie pulverulente se vor manipula in asa maniera, incat sa reduca la

minim nivelul de particule ce pot fi antrenate de curentii atmosferici; - se vor respecta standardele de calitate a aerului ambiental, in orice conditii atmosferice; - sa se foloseasca numai utilaje si mijloace de transport, dotate cu motoare Diesel, care nu

genereaza emisii de Pb si care produc foarte putin monoxid de carbon. Pentru impactul datorat cresterii nivelului suspensiilor si a noxelor se va proceda la

umezirea in permanenta a drumurilor, fapt ce va impiedica cresterea gradului de impurificare a aerului cu pulberi. Pentru impactul datorat noxelor, cea mai importanta masura de reducere este folosirea de utilaje si masini conforme cu standardele euro.

De asemenea, poluarea poate fi cauzata de accidente, folosirea unei tehnologii neadecvate si a unui management defectuos al deseurilor, impact ce poate aparea in toate fazele proiectului, cu efect asupra tuturor speciilor si habitatelor. In acest sens, se recomanda:

- folosirea de tehnologii noi, performante; - realizarea unui management eficient al deseurilor.



Masuri de diminuare a impactului - Factorul de mediu Sol - Subsol - Ape subterane.

Gestiunea deseurilor

Se vor respecta urmatoarele masuri generale:

- depozitarea materialelor de constructie sa se faca pe spatii special amenajate si echipate corespunzator;

- evitarea impurificarii solului cu produse petroliere, iar in situatiile de neconformare se va proceda la curatarea suprafetelor de teren afectate;

- se va asigura incheierea unui contract ferm pentru eliminarea deseurilor, cu o firma de salubritate autorizata;

- se va implementa colectarea selectiva a deseurilor la sursa, se vor realiza puncte special amenajate in vederea colectarii si depozitarii temporare a deseurilor;

- se interzice depozitarea deseurilor pe amplasamente neautorizate.

Pentru diminuarea fenomenului de eroziune sunt necesare urmatoarele: - inierbarea terenului din zona extremitatilor suprafetelor de panouri; - aleile de acces vor fi pietruite. Masuri de diminuare a impactul asupra zgomotului si vibratiilor

In perioada de constructie, pentru diminuarea impactului asupra speciilor, cauzat de zgomotul utilajelor, se recomanda:

- folosirea de tehnologii si echipamente noi, conforme cu standardele de zgomot acceptate; - folosirea de panouri fonoabsorbante, in special in jurul echipamentelor care produc un

zgomot puternic (ex. echipamentele de forare, etc.); - evitarea muncii in timpul noptii, iar in cazul in care se utilizeaza lumina noaptea, se va evita

utilizarea ei in exces, pentru a se impiedica atragerea in masa a insectelor nocturne. VIBRATII Perceptia unui observator asupra vibratiilor seismice depinde de amplitudine, frecventa si

de durata de miscare precum si de efectul de amplificare a vibratiilor generate de conditiile de sol sau de caracteristicile structurale din zona în care se afla observatorul.

Amplitudinea vibratiei este în mod normal masurata în functie de viteza, prin masurarea miscarii seismice pe trei directii ortogonale si prin determinarea amplitudinii maxime (suma vectoriala), care este cunoscuta si sub denumirea de viteza maxima a particulei (VMP). Sensibilitatea umana la vibratii este cea mai acuta la frecvente cu valorile între 8 Hz pana la 80 Hz.

Niveluri perceptibile de vibratii

Nivel aproximativ de vibratii

Grad de perceptie

0,10 mm Insesizabil

0,15 mm Prag de perceptie

0,35 mm Abia perceptibil

1,0 mm Perceptibil



2,2 mm Usor perceptibil

6,0 mm Puternic perceptibil

14,0 mm Foarte puternic perceptibil

Vibratiile reprezinta adesea mai mult un inconvenient pentru observator, însa vibratiile cu

magnitudine mare si frecventa mica pot determina deteriorari structurale, de la aparitia unor fisuri în tencuiala si în rosturile cu mortar pana la prabusirea unor elemente de structura.

Pornind de la valorile nivelurilor de putere acustica ale principalelor utilaje folosite si

numarul acestora intr-un anumit front de lucru, se pot face unele aprecieri, privind nivelurile de zgomot si distantele la care acestea se inregistreaza.

Implementarea unor proceduri operationale standard pentru programul de protectie împotriva zgomotului, utilizarea echipamentelor de protectie auditiva si implementarea unor programe de instruire asociate

Monitorizarea/masurarea regulata a impactului auditiv si vibrational pentru toate activitatile desfasurate pe amplasament, în functie de necesitati, a unor masuri de ajustare si a unor actiuni de prevenire/corectare

Consultarea continua cu locuitorii în legatura cu impactul generat de zgomot/vibratii Amplasarea optima a drumurilor de transport sau acces si a altor facilitati din cadrul

proiectului, în limitele impuse prin diverse prevederi ale certificatului de urbanism Monitorizarea zgomotului si vibratiilor ambientale si initierea de actiuni de

corectare/prevenire acolo unde este necesar Stabilirea si impunerea unor proceduri de operare standard pentru întretinerea si

operarea vehiculelor /utilajelor, incluzand întretinerea si schimbarea amortizoarelor de zgomot pentru motoare

Administrarea parcului de vehicule pentru a asigura utilizarea unui numar minim de vehicule sau utilaje operationale

Masuri de diminuare a impactul asupra peisajului

Nu sunt necesare masuri speciale de atenuare a impactului asupra peisajului in etapa de functionare a parcului fotovoltaic, avand in vedere ca peisajul va trece de la un peisaj seminatural (avand in vedere ca terenul a fost exploatat agricol), fara valoare estetica deosebita, la un peisaj tehnogen modern, care nu va afecta in sens negativ valoarea peisagistica.

Masuri PSI si de evitare a riscurilor unor accidente

- asigurarea mijloacelor de stingere a incendiilor, conform legislatiei in vigoare; -montarea conductelor, a cablurilor electrice si telefonice, conform normelor in vigoare; - utilizare de componente izolate si marcate corespunzator pentru evitarea coliziunii, in

cazul stalpilor de medie tensiune si a conductorilor electrici aferenti.

Avand in in vedere descrierea aspectelor ecologice ale amplasamentului studiat, precum si faptul ca zona nu este utilizata ca habitat de cuibarire pentru speciile de pasari de interes comunitar si nu corespunde nici cerintelor ecologice ca habitat de hranire, ca urmare a disturbarii manifestate in zona, consideram ca nu se impune identificarea unor masuri de



mentinere si/sau restaurare a statutului favorabil de conservare a speciilor la nivelul sitului Natura 2000. e) Alte informaţii prevăzute în ghidul metodologic privind evaluarea adecvată Investitiile în domeniul energiei eoliene si solare, prin faptul ca fac parte din categoria energiilor „verzi”, sunt considerate a avea consecinte benefice, de interes major pentru mediu, deoarece acest tip de energii contribuie activ la reducerea emisiilor cu efect de sera, emisii care reprezinta un factor major al încalzirii globale. Prin implementarea acestui tip de investitii în energie regenerabila, se contribuie astfel la încetinirea efectului de încalzire globala, care este responsabila pentru disparitia unui numar semnificativ de specii de plante si animale în fiecare an. Astfel, odata cu implementarea acestor investitii, se contribuie în mod direct la salvarea speciilor care sunt amenintate cu disparitia, datorita schimbarilor climatice care afecteaza în mod ireversibil habitatele si conditiile de viata ale acestora.

Realizarea parcului fotovoltaic are ca scop valorificarea potentialului energetic solar al zonei. Prin solutiile tehnice adoptate, montarea suportilor panourilor se va face fara fundatii de beton, astfel solul nu va fi afectat nici imediat, nici in timp.

Prin aplicarea amenajamentului parc fotovoltaic prezent, nu este afectata dinamica anuala si multianuala, care nu schimba biocenoza, iar pe ansamblu biocenoza ramane mai mult sau mai putin constanta din punct de vedere al numarului tuturor populatiilor.

1. Etapa solutiilor alternative

Alternativele studiate au vizat in primul rand amplasamentul obiectivului propus. Pentru realizarea parcului fotovoltaic s-a ales ca amplasament extravilanul comunei

Cateasca, unde exista un grad ridicat de insorire a terenului si unde s-a putut asigura minimizarea necesarului drumurilor de acces.

Din punct de vedere tehnologic, s-a optat pentru solutii care sa genereze disconfort minim, raportat la zgomot si vibratii in momentul construirii parcului.

Din punct de vedere al impactului asupra biodiversitatii, s-a optat pentru un teren antropizat, solutionandu-se astfel problemele de mediu si realizarea unei investitii cu impact pozitiv asupra mediului.

In cadrul prezentei documentatii au fost studiate 2 variante: A. VARIANTA ZERO – Alternativa ”ZERO” sau ”nicio ACTIUNE” B. VARIANTA 1 – Alternativa in care proiectul s-ar realiza – alegerea locatiei. A. ALTERNATIVA „ZERO” SAU „NICIO ACTIUNE”

Aspectele relevante de mediu, din cadrul arealului si caracteristicile acestora in conditiile evolutiei date de parametrii actuali, prin neimplementarea planului si in lipsa dezvoltarii altor proiecte, de orice natura, pot fi sintetizate dupa cum urmeaza:

− functiunea terenului se va indrepta in ritm accelerat catre cea de teren neproductiv, prin neutilizarea adecvata a acestuia si instalarea de vegetatie ruderala in unele locuri sau relief biogen (musuroaie);



− in urma unei indelungate valorificari umane, continua procesul de degradare/transformare a terenului, aspect ce poate fi privit si ca o forma de renaturare a arealului.

Un plan de aceasta factura presupune un mai pronuntat impact potential asupra domeniului socio-economic al unitatii administartiv-teritoriale, in care urmeaza a se implementa, prin diversificarea si, in acelasi timp, accelerarea vietii economice, pe de o parte, dar si prin crearea cadrului favorabil dezvoltarii sociale a comunitatii locale, sub forma noilor locuri de munca (temporare, dar si pe termen lung), a stimularii perfectionarii profesionale pe domenii specializate, a facilitatilor educative, etc. Trebuie mentionata si nota generala favorabila, conferita de un asemenea plan, prin contributiile financiare directe si indirecte la bugetul local.

In cazul neimplementarii planului, componenta socio-economica a comunitatilor umane din comuna Cateasca, sat Cateasca, judetul Arges, va urmari, cel putin in viitorul apropiat, directia dezvoltarii periferice, dezmortita mai degraba prin stimuli externi decat prin resorturi interne. Asadar, viata economica se va baza in continuare pe intreprinderi poluante, echipamente si tehnologii industriale invechite sau pe exploatarile agricole, cu intensitate si eficienta, care nu le recomanda drept piloni locali ai unei dezvoltari sustinute.

B. ALTERNATIVA IN CARE PROIECTUL S-AR REALIZA – ALEGEREA LOCATIEI In urma unei analize facute de proiectant si beneficiar, avand in vedere specificul

activitatilor pe care le desfasoara societatea, caracteristicile amplasamentului, morfologia si vecinatatile, contextul economic regional si preocuparea fata de respectarea legislatiei in vigoare, s-au analizat toate posibilitatile de derulare a proiectului in vederea selectarii celei optime. Investitia se va integra rapid in dinamica economica regionala, avand in vedere contextul amintit, generand in acelasi timp locuri de munca pentru populatia locala.

Pe teritoriul comunei Cateasca nu exista surse proprii de producere a energiei electrice. Consiliul local al comunei Cateasca, in programul de dezvoltare al localitatilor, prevede zone pentru unitati industriale/depozitare si au ca prioritate sprijinirea activitatilor care nu produc nici un fel de poluare.

Prin realizarea investitiei parc fotovoltaic se exploateaza potentialul energiei solare din zona, sprijinirea activitatilor care nu produc nici un fel de poluare.

Metoda de fixare a suportilor panourilor nu este deloc invaziva - nu necesita fundatii - astfel solul nu este afectat.

La alegerea locatiei, oportunitatile care au dus la implementarea planului, constau cel

putin in: - amplasarea terenului fata de drumul de acces; - existenta liniei de joasa tensiune – LEA 20 KV, in partea centrala a terenului (linia

electrica se afla in proprietatea S.C. Electrica S.A.); - gradul ridicat de însorire al terenului.

S-au luat toate masurile care sa inlature disfunctionalitatile majore care ar putea interveni la nivelul ariei protejate, odata cu noua infrastructura.

In matricea de impact este prezentata influenta obiectivului asupra factorilor de mediu.

Pentru estimarea impactului ecologic global produs de realizarea investitiei s-a utilizat o metoda matriceala de evaluare. Aceasta foloseste un numar de 16 indicatori, dintre care, 8 indicatori de mediu, grupati in subsisteme – climatic, acvatic si terestru si 8 indicatori socio-economici grupati in – economic, social si cultural.

Relatia de calcul a impactului global este urmatoarea: Cig=-( n1+3n2+5n3)/5n+(n4+3n5+5n6)/5n In care:



n1=indicator cu impact negativ mic n2=indicativ cu impact negativ mediu n3= indicativ cu impact negativ mare n4= indicativ cu impact pozitiv mic n5= indicativ cu impact pozitiv mediu n6= indicativ cu impact pozitiv mare n= numar total de indicatori Dupa completarea matricei, se calculeaza pe verticala punctajul acumulat de fiecare

indicator si se introduce in formula de calcul Cig. Din calcul rezulta un impact ecologic negativ mediu.

Matricea evaluarii impactului global de mediu

Indicatori specifici Impact produs asupra mediului

-mic -mediu -mare +mic +mediu +mare

Indicatori de mediu

1.Calitatea aerului *

2.Zgomot *

3.Calitatea apei de suprafata *

4.Calitatea apei subterane *

5.Apa pluviala *

6.Suprafata ocupata *

7.Flora si fauna *

8.Impactul deseurilor asupra solului

*

Indicatori socio-economici

9.Investitii in zona *

10.Locuri noi de munca *

11.Dezvoltare economica *

12.Castigul mediu al locuitorilor

*

13.Conditii igienico-sanitare *

14.Conservarea traditiei in constructii

*

15.Obiective turistice *

Suma 8 2 - 2 3 -

Calculul pentru stabilirea indicelui de poluare globala, rezultat in urma activitatii obiectivului

analizat a condus la urmatoarea concluzie: “MEDIUL ESTE SUPUS ACTIVITATII UMANE IN LIMITE ADMISBILE”

La alegerea amplasamentului propus s-au mai avut in vedere urmatoarele criterii: - Radiatia solara anuala care va asigura eficienta investitiei; - Vecinatatea cu retele de transport a energiei electrice, care sa permita racordarea in conditii optime la Sistemul Energetic National, astfel incat sa fie diminuat impactul dezvoltarii unor noi retele de transport, precum si minimizarea pierderilor datorate transportului energiei electrice; - Existenta unei infrastructuri rutiere care sa asigure accesul facil in zona; - Terenul nu include habitate de interes comunitar sau habitate specifice de cuibărire şi adăpost pentru speciile de păsări de interes comunitar, pentru care a fost desemnată aria de protecţie specială avifaunistică.



2. Monitorizarea Societatea civila are un important rol in supravegherea si conservarea ariilor protejate, dar

si prin influentarea Politicilor Publice, folosind diverse metode si mijloace, in majoritate accesibile publicului larg.

Monitorizarea efectuata de organisme guvernamentale se face la nivel mondial, national, regional, local, pentru toti factorii de mediu. Pentru o astfel de abordare, costurile sunt ridicate, necesitand echipamente speciale si personal cu pregatire in domeniu.

Monitorizarea se va efectua dupa un calendar stabilit de Autoritatea de Mediu, va folosi echipamente speciale si va consta in:

- monitorizarea apei raului Arges – observatii vizuale pentru identificarea sursei de poluare, evaluarea cantitatii si tipurilor de deseuri;

- monitorizarea biodiversitatii (flora si fauna) – observatii vizuale pentru identificarea cauzelor si speciilor periclitate, evaluarea suprafetelor degradate (ex. nr. hectare de padure).

Se vor respecta termenele de raportare si planul de monitorizare, astfel incat sa se

poata implementa noi masuri de reducere a impactului, in cazul in care vor aparea presiuni neevaluate initial sau cauzate de accidente.

3. Metode specifice de teren folosite pentru culegerea datelor In vederea realizarii prezentului studiu au fost desfasurate urmatoarele etape de lucru: 1. Etapa de documentare - A fost consultata biografia de specialitate cu privire la

informatiile relevante legate de distributia speciilor de interes comunitar, precum si de preferintele de habitat ale acestora, aspecte de ecologie, etologie, vulnerabilitati, etc;

2. Etapa de planificare si pregatire - A fost realizata o planificare a actiunilor desfasurate atat in teren – faza de colectare a datelor, cat si la birou – faza de prelucrare si analiza;

3. Etapa de colectare a datelor din teren – A fost una dintre cele mai importante etape, deoarece de natura si corectitudinea datelor colectate pe teren depind rezultatele studiilor si implicit atingerea obiectivelor propuse.

Folosind literatura de specialitate, coroborata cu cercetarea in teren, s-au efectuat operatii precum: - Compararea tipurilor de biodiversitate şi a caracteristicilor acestora; - Aplicarea metodelor de studiu a biodiversităţii; - Utilizarea determinatoarelor şi truselor de teren; - Executarea releveelor; - Prelucrarea datelor obţinute, în laborator; Datele culese in teren si cele cuprinse in studiile de specialitate au oferit posibilitatea intocmirii unui plan de lucru care sa evidentieze urmatoarele caracteristici:

1) cuantificarea diversităţii specifice şi a diversităţii genetice;

2) identificarea şi clasificarea unităţilor operaţionale (specii şi categorii sistematice superioare, ecosisteme şi categorii de ecosisteme);

3) estimarea şi modelarea evoluţiei sistemelor biologice sau ecologice în timp, cu o capacitate de prognoză cât mai bună;

4) identificarea sistemelor ecologice / entităţilor care trebuiesc puse sub protecţie;



5) stabilirea măsurilor care se impun pentru conservare;

6) estimarea evoluţiei sistemului pe termen lung;

7) evaluarea costurilor şi a raportului cost economic / beneficiu ecologic; compararea opţiunilor manageriale prin evaluarea costurilor şi beneficiilor.

CONCLUZII Investitiile în domeniul energiei eoliene si solare, prin faptul ca fac parte din categoria energiilor „verzi”, sunt considerate a avea consecinte benefice, de interes major pentru mediu, deoarece acest tip de energii contribuie activ la reducerea emisiilor cu efect de sera, emisii care reprezinta un factor major al încalzirii globale.

Prin implementarea acestui tip de investitii în energie regenerabila, se contribuie astfel la încetinirea efectului de încalzire globala, care este responsabila pentru disparitia unui numar semnificativ de specii de plante si animale în fiecare an. Astfel, odata cu implementarea acestor investitii, se contribuie în mod direct la salvarea speciilor care sunt amenintate cu disparitia, datorita schimbarilor climatice care afecteaza în mod ireversibil habitatele si conditiile de viata ale acestora.

Avand in vedere ca amplasamentul panourilor fotovoltaice propus a se construi se afla pe terenuri cu folosinta actuala curti constructii, pe care nu s-au identificat habitate prioritare, se poate aprecia ca prin implementarea acestui plan nu se vor produce schimbari majore in statutul ariei protejate de interes comunitar.

Realizarea parcului fotovoltaic are ca scop valorificarea potentialului energetic solar al zonei. Prin solutiile tehnice adoptate, montarea suportilor panourilor se va face fara fundatii de beton, astfel solul nu va fi afectat nici imediat, nici in timp.

Prin aplicarea amenajamentului parc fotovoltaic prezent, nu este afectata dinamica anuala si multianuala, care nu schimba biocenoza, iar pe ansamblu biocenoza ramane mai mult sau mai putin constanta din punct de vedere al numarului tuturor populatiilor.

Ca urmare a analizei activitatilor ce pot avea efecte negative asupra mediului, nivelul impactului direct este nesemnificativ, deoarece aceste activitati, desi au un usor impact negativ, sunt exercitate doar pe termen scurt.

Pe termen scurt, în cazul impactului indirect, acesta este rezultatul activitatilor de transport al materialelor de constructii, a utilajelor, deseurilor si al personalului, în vederea sustinerii etapelor de amenajare si constructie. Nivelul rezultat este moderat, deoarece aceste activitati presupun un deranj nesemnificativ pentru arealul tranzitat.

Impactul direct al parcului la nivelul întregii retele Natura 2000 consideram ca este nesemnificativ pentru habitatele speciilor pentru care a fost instituita aria protejata.

La faza de proiect, impactul pe termen scurt, aferent perioadei de constructie a parcului fotovoltaic, va consta in principal in montarea echipamentelor si instalatiilor. Se preconizeaza o disturbare cu impact redus pe o perioada de cca. 6 luni.

Impactul pe termen lung, aferent propunerii de proiect, corespunde etapei de operare – functionare a parcului fotovoltaic. Impactul consta in ocuparea amplasamentului analizat pe o perioada indelungata cu echipamente si instalatii necesare implementarii proiectului. Se estimeaza o perioada de operare-functionare a proiectului intre 25-30 ani. Luand in considerare aspectele tratate anterior, constatam ca dezvoltarea planului si implementarea proiectului in faza de constructie si de operare-functionare a parcului fotovoltaic nu va conduce sub nicio forma la un impact semnificativ asupra speciilor de interes comunitar pentru care au fost desemnate Aria de protectie speciala avifaunistica ROSPA0062 Lacurile de acumulare de pe Arges aflate in vecinatate.



Lista specialistilor implicati in furnizarea informatiilor: experienta, activitate in domeniu, CV- uri

Elaborator studiu: S.C.APOMAR CONSULTING 2005 SRL - Certificat de inregistrare emis de Ministerul Mediului in data de 17.11. 2009, inscrisa in REGISTRUL NATIONAL AL ELABORATOR DE STUDII PENTRU PROTECTIA MEDIULUI pozitia 44 ( RM, RIM, BM, RA, RS, EA ).

Ciungu Marin 21 / 08 / 1957

Studii 1983 Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea de Energetică 2006 Doctorat – inginerie civilă Universităţii: Politehnica” din Timişoara, Facultatea de Hidrotehnică. - Atestat profesional: „Specialist în Protecţia Mediului” - Atestat „ Auditor de Mediu ” Activitate profesionala 1983 - 2001 Inginer Directia Apelor Argeş – Vedea din Piteşti 1997 - 2001 Director de Sistem de Gospodărire a Apelor 2001 – 2005 Director Directia Apelor Argeş 2005 – 2006 Director pe probleme de mediu si ecologie S.C. ATVA S.R.L. 2006 – 2011 Director General SC APOMAR CONSULTING SRL - Membru fondator al „Asociaţiei Profesioniştilor în Protecţia Mediului” - Membru „ Asociaţia Română a Apei” – Consiliul de conducere Perfecţionare profesională – cursuri absolvite - experienta - 1988 – Curs de perfectionare a activitatii dispecerilor din sistemul electroenergetic - 1993 – Două programe finanţate de US - AID a – Planificarea strategică pentru Managementul Mediului b – Managementul Bazinului de Râu - 1994 – Strategii de pregătire la Oficiul Internaţional al Apei de la Limoges – Franţa - 1995 – Program US – AID cu tema: Participarea Publică pentru Politici de Mediu - 2005 - curs de instruire sub egida ARA ( Asociatia Romana a Apei) – „ Tehnologii moderne de tratare a apei ” - 2005 - curs ARA cu tema „ Impactul proiectelor de investitii in domeniul apelor uzate asupra mediului- metode de evaluare ” - 2006 - curs ARA cu tema „ Tehnologii de epurare a apelor uzate folosind procedee naturale ” - 2006 - curs „ Auditor de Mediu ” - experienţă profesională mai bine de 20 ani în domeniul gospodăririi apelor, de la conducerea operativă a activităţii de gospodărire a apelor din bazinul hidrografic al Argeşului până la cea de conducere a aceloraşi activităţi la nivelul judeţului, apoi la nivelul bazinului (6 judeţe). - Contributii la promovarea şi implementarea programelor: - DESWAT (modernizarea reţelei hidrografice naţionale) - WATMAN – management integrat al apelor - SIMIN (modernizarea reţelei meteorologice )



Micu Razvan 09 / 02 /1967

Studii

1987 - 1992 Institutul de constructii Bucuresti – Facultatea de Hidrotehnica

Activitate profesionala

1992 – 2007 Inginer Directia Apelor Argeş – Vedea Piteşti Coordonator serviciu Exploatare lucrari 2007 - 2004 Secretar Comitetul de Bazin Arges-Vedea 2004 - 2008 Secretar Comitetul Teritorial Arges-Vedea al Asociatiei Romane a Apei

2008 – 2011 Director tehnic SC APOMAR CONSULTING SRL Membru “ Asociatia Romana a Apei”

Competenţe profesionale dobândite Participant in colectiv de elaborare sau coordonator la lucrarile si studiile de protectia mediului intocmite in cadrul SC APOMAR CONSULTING SRL, titulara Certificatului de inregistrare emis de Ministerul Mediului in data de 17.11.2009, inscrisa in REGISTRUL NATIONAL AL ELABORATOR DE STUDII PENTRU PROTECTIA MEDIULUI pozitia 44.

Badica Luca 23/01/1959

Studii 2005-2008 Facultatea de Geografie si Geografia Turismului Bucuresti Activitate profesionala 1980 - 1989 Meteorolog St.Meteo Pitesti 1989 - 2008 Tehnician pr. Serv.Meteo Pitesti 2008 - 2009 Director vanzari SC Aqua Ambient Total SRL 2009 –2011 Geograf SC APOMAR CONSULTING SRL

Competenţe profesionale dobândite Hidrologie-Climatologie, Geologie-Morfologie, Geografia mediului.

Participant in colectiv de elaborare sau coordonator la lucrarile si studiile de protectia mediului intocmite in cadrul SC APOMAR CONSULTING SRL, titulara Certificatului de inregistrare emis de Ministerul Mediului in data de 17.11.2009, inscrisa in REGISTRUL NATIONAL AL ELABORATOR DE STUDII PENTRU PROTECTIA MEDIULUI pozitia 44.

Tudose Elena – Nicoleta 23 / 03/ 1978

Studii 1992 - 1996 Liceul Zinca Golescu - sectia stiintele naturii - Pitesti 2006 – 2008 Referent de mediu SC APOMAR CONSULTING SRL 2008 - 2011 Auditor de mediu SC APOMAR CONSULTING SRL



Activitate profesională 1994 – 1996 - Membra in Organizatia nonguvernamentala „ECOS 2000” aripa tanara. 2008 Auditor de mediu Competenţe profesionale dobândite Participant in colectiv de elaborare sau coordonator la lucrarile si studiile de protectia mediului intocmite in cadrul SC APOMAR CONSULTING SRL, titulara Certificatului de inregistrare emis de Ministerul Mediului in data de 17.11.2009, inscrisa in REGISTRUL NATIONAL AL ELABORATOR DE STUDII PENTRU PROTECTIA MEDIULUI pozitia 44.

Bibliografie 1.Habitatele din Romania- Nicolae Donita Editura Tehnica Silvica 2005 2.Manual de interpretare a habitatelor Natura 2000 din Romania – Dan Gafta&John Owen Mountfort 3.Hagemeijer E., Blair M Atlas of European Breeding Birds 4. BirdLife International, 2004 – Birds in the European Union: a status assemsent. Wagwninen, The Netherlands: BirdLife International; 5. BirdLife International, 2007 – BirdLife Species Factsheets - www.birdlife.org; 6. Daróczi J. Sz., Zeitz R., 2003 – Guide for protection of diurnal birds of prey in Romania. Methods, recommendation and suggestions, the complete checklist of the species and subspecies. – Published by Milvus Group Association. Tîrgu Mureş; 7. Grossu, Al.V., 1955 - Fauna Republicii Populare Romîne, Mollusca vol III, Gastropoda Pulmonata, Edit. Academiei R. P. R., Bucureşti; 8. Grossu, A. V., 1962 - Mollusca; Bivalvia. Fauna R.S.R., 3 (3), Edit. Acad. Bucuresti; 9. Laursen, K., 1981 - Birds on roadside verges and the effect of mowing on frequency and distribution. Biol.Conserv. 20, 59-68; 10. Munteanu, D. (ed), (2002) – Atlasul păsărilor clocitoare din România – Publ. So Ornitologică Română Nr. 16, Cluj Napoca;

Legislatie in domeniu

- HG nr. 445/2009 (MO nr. 481/13.07.2009) privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, modificată şi completată de HG nr. 17/2012 (MO nr. 48/20.01.2012) - OM nr. 135/2010 (MO nr. 274/27.04.2010) privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private - OM nr. 19/2010 (MO nr. 82/8.02.2010) pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar - OM nr. 863/2002 (MO nr. 52/30.01.2003) privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului



- OM nr. 864/2002 (MO nr. 397/09.06.2003) pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului in context transfrontiera si de participare a publicului la luarea deciziei in cazul proiectelor cu impact transfrontiera

- HG Nr. 445 din 8 aprilie 2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului se aplică evaluării impactului asupra mediului a acelor proiecte publice şi private care pot avea efecte semnificative asupra mediului. - OUG nr. 195/2005 (MO nr. 1196/30.12.2005) privind protecţia mediului, modificată şi completată de OUG nr. 114/2007 (MO nr. 713/22.10.2007) şi OUG nr. 164/2008 (MO nr. 808/03.12.2008), aprobată şi modificată de Legea nr. 265/2006 (MO nr. 586/06.07.2006) - Legea Apei nr. 107/1996 (MO nr. 244/08.10.1996), modificată de HG nr. 948/1999 (MO nr. 568/22.11.1999), Legea nr. 404/2003 (MO nr. 713/13.10.2003), Legea nr. 310/2004 (MO nr. 584/30.06.2004), Legea nr. 112/2006 (MO nr. 413/12.05.2006), OUG nr. 130/2007 (MO nr. 780/16.11.2007), OUG nr. 3/2010 (MO nr. 114/19.02.2010) adoptată prin Legea nr. 146/2010 (MO nr. 497/19.07.2010), OUG nr. 64/2011 (MO nr. 461/30.06.2011), OUG nr. 71/2011 (MO nr. 637/06.09.2011) - OUG 57/2007, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor, a florei si faunei salbatice, cu modificarile ulterioare - Legea nr. 104/2011 (MO nr.452/28.06.2011) privind calitatea aerului înconjurător - OM nr. 35/2007 (MO nr. 56/24.01.2007) privind aprobarea Metodologiei de elaborare şi punere în aplicare a Planurilor şi Programelor de gestionare a calităţii aerului - Lege nr. 211/2011 (MO nr. 837/25.11.2011) privind regimul deşeurilor - HG nr. 321/2005 (MO nr. 19/10.01.2008) privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental (republicat)

Definitii

ACORD DE MEDIU “Act tehnico-juridic eliberat in scris de autoritatile competente pentru protectia mediului, prin care sunt stabilite conditiile si/sau parametrii de functionare a unei activitati ”. AER POLUAT ,,Aer care contine poluanti in concentratii la care acestia actioneaza nociv asupra organismelor vii si daunator mediului inconjurator”. COLECTARE „Stringerea, sortarea si/sau regruparea ( depozitarea temporara ) deseurilor in vederea transportarii lor”. DESEURI “Orice substanta sau obiect din categoriile stabilite de legislatia specifica privind regimul deseurilor, pe care detinatorul il arunca, are intentia sau are obligatia de a-l arunca”. DESEURI PERICULOASE “Deseurile incadrate generic, conform legislatiei specifice privind regimul deseurilor, in aceste tipuri sau categorii de deseuri si care au cel putin un constituent sau proprietate care face ca acestea sa fie periculoase”. DETERIORAREA MEDIULUI “Alterarea caracteristicilor fizico-chimice si structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea diversitatii sau productivitatii biologice a ecosistemelor naturale si antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calitatii vietii, cauzate, in principal, de poluarea apei, atmosferei si



solului, supraexploatarea resurselor, gospodarirea si valorificarea lor deficitara, ca si amenajarea corespunzatoare a teritoriului”. EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI “Proces menit sa identifice, sa descrie si sa stabileasca, in functie de fiecare caz si in conformitate cu legislatia in vigoare, efectele directe si indirecte, sinergice, cumulative, principale si secundare ale unui proiect asupra sanatatii oamenilor si mediului”. IMPACT DE MEDIU “Modificarea negativa considerabila a caracteristicilor fizice, chimice sau structurale ale componentelor mediului natural; diminuarea diversitatii biologice; modificarea negativa considerabila a productivitatii ecosistemelor naturale si antropizate; deteriorarea echilibrului ecologic, reducerea considerabila a calitatii vietii sau deteriorarea structurilor antropizate, cauzata in principal de poluarea apelor, a aerului si a solului; supraexploatarea resurselor naturale, gestionarea, folosirea sau planificarea teritoriala necorespunzatoare a acestora”. MEDIU “Ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune, cuprinzind elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale, calitatea vietii si conditiile care pot influenta bunastarea si sanatatea omului”. POLUARE “Concentratii de poluanti in mediu care depasesc valorile naturale”. POLUARE ANTROPICA “Poluare a aerului rezultata din activitati umane”. POLUANT “Orice substanta, lichida, gazoasa sau sub forma de vapori ori de energie ( radiatie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii ) care, introdusa in mediu, modifica echilibrul constituentilor acestora si al organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale“. PROTECTIE A AERULUI “Actiune de prevenire si/sau de reducere a poluarii aerului prin masuri tehnice si legislative”. SURSA DE POLUARE “Loc, proces sau activitate care genereaza poluanti”. PRODUCATOR “Orice persoana fizica sau juridica din a carei activitate rezulta deseuri (producator initial ) si/sau care a efectuat operatiuni de pretratare, amestec sau alte operatiuni asupra deseurilor, ceea ce determina schimbarea naturii sau compozitiei acestora”. ZONA POLUATA “Teritoriu in care se evidentiaza concentratii de poluanti peste concentratia maxima admisibila”.

Capitol Denumire pagina a)Informatii privind PP supus aprobarii 1 1.

Informatii privind PP 1

1.1. Denumire 1 1.2. Descrierea 1 1.3. Obiective 2 1.4. Informatii privind productia care se va realiza 2 2. Localizarea geografica 2 3. Modificari fizice ce decurg din PP 5 4. Resure naturale necesare implementarii PP 5 5. Resursele naturale ce vor fi exploatate 5 6. Emisii de deseuri generate de PP 8 7. Cerinte legate de utilizarea terenului 10 8. Serviciile suplimentare solicitate de implementarea PP 11 9. Durata construcţiei, funcţionării, dezafectării proiectului şi eşalonarea perioadei

de implementare a PP, etc.

11

10. Activităţi care vor fi generate ca rezultat al implementării PP 11 11. Descrierea proceselor tehnologice ale proiectului 12 12. Caracteristicile PP existente, propuse sau aprobate, ce pot genera impact

cumulativ cu PP care este în procedură de evaluare şi care poate afecta aria naturală protejată de interes comunitar

17

b) Informatii privind aria protejata de interes comunitar

17

1. Date privind aria naturală protejată de interes comunitar 17 2. Date despre prezenţa, localizarea, populaţia şi ecologia speciilor şi/sau

habitatelor de interes comunitar prezente pe suprafaţa şi în imediata vecinătate a PP, menţionate în formularul standard al ariei naturale protejate de interes comunitar

96

3. Descrierea funcţiilor ecologice 103 4. Statutul de conservare a speciilor şi habitatelor de interes comunitar 104 5. Date privind structura şi dinamica populaţiilor de specii afectate 105 6. Relaţiile structurale şi funcţionale 105 7. Obiectivele de conservare 105 8. Descrierea stării actuale de conservare a ariei naturale protejate de interes

comunitar 106

9. Alte informaţii relevante privind conservarea ariei naturale protejate 106 10. Alte aspecte relevante pentru aria naturală protejată de interes comunitar 106 10.1. Reducerea suprafetei habitatelor si/sau a numarului exemplarelor speciilor de

interes comunitar 107

10.2. Fragmentarea habitatelor de interes comunitar 107 10.3. Modificari ale dinamicii relatiilor care definesc structura si/sau functia ariei

naturale 107

c) Identificarea si evaluarea impactului 107 d)Masuri de diminuare a impactului 125 e)Alte informatii prevăzute în ghidul metodologic privind evaluarea adecvată

129

1. Etapa solutiilor alternative

129

2. Monitorizarea 132

3. Metode specifice de teren folosite pentru culegerea datelor 132

Concluzii 133

foaie de capat - arpmag.anpm.roarpmag.anpm.ro/upload/83541_sc golden energy cateasca srl.pdf ·...

Documents