Anul XLVII Blaj 9 Octomvrie 1937 Numărul 41 DIRECTOR

Dr. AUGUSTIN P O P A

Redacţ ia şi a d m i n i s t r a ţ i a B L A J , J U D . TÂRNAVA MICA

I N S E R A T E :

Cn şir garmond: 6 Lei. La publicări repetate după

învoială

Foaie blsericească-p

U ED ACT (XI P r o f . DUMITRU NEDA

ABONAMENTUL Pe un an . . . 200 Lei Pe 6 luni . . . 100 Lei Pentru străinătate 400 Lei

I E R

Blajul plânge. S'a rupt din sufletul lui o f ă r â m ă , de nepreţuit şi de neînlocuit. Alexandru Z^zipeanu-Melln, dascălul, gazetarul, scriitorul, r o m â n u l ehtusiast şi cei mai autentic blăjan s ' s t dus pe dramul drepţilor.

Cunoşteam de mult sentinţa neîndurată a d e s t i n u l u i . De trei ani şi mai bine, moartea îşi î m plantase ghiara în bărbăteasca lui volnicie. X > J ' a avut nici ea, recea stăpână a lumii, curajul s ă . atace pe faţă. Ci pe furiş, ca un hoţ care-şi a s c u n d e mişeiia, i-a măcinat neîncetat puterea e l e viaţă. L-am văzut ofilindu-se sub ochii noş­t r i zi de zi, ceas cu ceas. Ca o candelă din c a r e se gată uleiul până la ultimul strop, aşa s'a s t i n s . Şi a luminat până în clipa supremă, cea c l i n urmă. Până atunci a fost treaz şi activ s p i ritul lui neodihnit. Nici atunci când nu se m a l putea ridica de pe pernă, nu s'a liniştit m â n a lui blagoslovită. Gândul lui se frământa Ş i a t u n c i cu şcoala, cu gazeta, cu cărţile, cu g T « ~ i j i l e şi necazurile Blajului. Şi până în clipa c e 3 . de pe urmă, nu s'a dat bătut. A susţinut c u eroism admirabil lupta. Răbdător şi atent a « r r r s ă r i t scăderea de neînchipuit â trupului său, a r â t de robust altădată. Dar, întărit adese cu * a î soi ele credinţii noastre, şi-â aşteptat cu seni-k^-"t«ate creştinească sfârşitul. Nici o singură c l i C » ă , sufletul lui nu s'a frânt. Nu i-a dat morţii " * e c â t o mână de oase. A avut grijă să helase n ă tot ce â avut, tot ce a fost, tot talentul "** * o a t e svâcnirile geniului său minunat.

Am ştiut şi am văzut marea tragedie până "ts-ltimul act. Aşteptam, îngroziţi, ceas de ceas,

u 5 s * s "Qodământu i fatal. Totuşi acum, când s'a îm-jj ^ i t sorocul, când Alexandru Lupeanu doarme j * * bătrâna catedrală a Blajului şi se gată

*~ "aplecare pe drumul veşniciei, 6 durere as-t i * ă ne fulgeră inimile. Acum, când profesiunea

""Sileşte să tălmăcim şl altora tristul eveniment, » " B * * * a tremură înmânaşi pe ochi se lasă ceaţa

PR

1% D

à durerii. Gândurile răvăşite nu vreau să î : | Caşlruie fife hârtie. Se strâng toate într'un

t r t ^ * ^ 8 * » într'un refuz categoric de â accepta realitate.

Nu putem crede că prietenul Lupeanu ne h j i ^ ^ e ş t e pentru totdeauna. Nu ne putem în-i t l ^ ^ i Blajul fără el. El a fost doar, dintre cei n«S! î n viaţă, „blăjanul" cel mal veritabil, cel

Reprezentativ. Era légat, eh toate fibrele t>i ^ tulul, de orăşelul Iul Inochentie şi de marea t l t ^ ^ i s i u n e românească. Ii cunoştea, ca nimeni le^w** trecutul) pe care 1-a reînviat în pagini 11*« ^*ritoare. Spiritul vechiu ăl Blajului, ţesut 1 Realism şi entuslasm, din dragoste de neam

LFC - J ^ ' E de carte* din rriuncă austeră şi jertfire *teî a găsit o strălucită întrupare In dârzul

apărător şi continuator de tradiţii care a fost AI. Lupeanu.

Acesta a fost, se pare, destinul existenţei lui, şi aşa se desemnează linia vieţii lui întregi. El trebuia să menţină şi să toarcă înainte firul eternului spirit biăjan. De aceea a fost el căr­turar pasionat, meşter tipograf neîntrecut, das­căl prin vocaţiune, gazetar neodihnit; şi în toate

1 8 8 7 - 1 9 3 7

şi peste toate un smerit slujitor al neamului, ale cărui destine de slavă se confundau în ochii lui cu triumful marilor idealuri moştenite dela vlădica Inochentie şi cultivate fără întrerupere în bătrână citadelă spirituală dela îmbinarea Târnavelor. De aceea -şi-â cheltuit el, cu dăr­nicie princiară, pe acast altar tot talentul rar, cu care 1-a înzestrat Dumnezeu: pe altarul nea­mului. De aceea s'a cufundat, cu pasiune că ­lugărească, în lumea vechilor umbre şi a căutat să vrăjească din nou în faţa contimporanilor viaţa de demult a Blajului. Fiindcă pe aceasta voia s'o dea mai departe tuturor, cu toate mij­loacele. In şcoală, acest duh 1-a sădit în inimile atâtor generaţii de tineret care împânzeşte a-stăzi Ardealul. Prin gazetă aceeaşi nobilă să­mânţă a risipit-o, în ţarina dragă a satelor noastre^ Şi nimeni n'a ştiut grăi poporului nos­tru dela ţară cu măiestria lui Lupeanu. A fost, fără îndoială, cel mâi biin scriitor poporal al neamfiliil nostru din aceste vremuri. Acelaşi gând 1-a făcut muncitor dezinteresat în rândurile „Astrei" culturale. Ih această nobilă râvnă blă-

waaasaBssÊtBOBBBiBÊaasaÊÊsaÊ

jană: a luminării şi înălţării naţiei româneşti, şi-a risipit el zilele şi puterile toate. De aceea, după o viaţă de apostolat şi de schimnicie, nu lasă altă avere decât rafturi de cărţi preţioase, teancuri de manuscrise ordonate şi un mare număr de publicaţii nepieritoare.

De aceea ni-se pare că astăzi, când Al. Lupeanu pleacă dintre noi pentru totdeauna, rămâne în urma lui un mare pustiu, £un gol foarte greu de împlinit. — In biblioteca arhidie-cezană se stinge lumina de veghie, "păzitoarea trecutului, care dela Cipariu ajunsese moşte­nirea lui. Miile de ţărani ardeleni nu vor mai citi slova lui înţeleaptă şi de neîntrecută vrajă. La catedră, „dascălul Sandu" nu va mai îm­părţi poveţe înţelepte şi învăţătură strălucitoare. Şi cine va fi sufletul şi organizatorul serbărilor noastre de tot felul? Cine purtătorul nostru de cuvânt pretutindeni, Ia toate manifestaţiile Cul­turale din ţară? Simţul lui pentru frumos cu ce să-1 înlocuim? Şi cum va fi fără el tipografia noastră, ale cărei taine le cunoştea la perfecţie şi unde petrecea cu predilecţie ceasuri de mi­găloase potriviri de slove şi semne de plumb, cu priceperea şi răbdarea vechilor noştri xilo-grafi, arta cărora tot el â sebs-o la iveală şi a preţuit-o la justa ei valoare. Dar chiar cea­surile noastre de prieteneşti confabulări, cum vor fi fără farmecul darului lui de povestitor neîntrecut?

întrebări şi iar întrebări, care rămân fără răspuns; Clopotele bătrâne ale catedralei, ca dangăt înfiorat, le taie firul, pecetluind neîndu­plecata poruncă a firii. Zadarnic se mai sbate gândul: „Ce taină e aceasta, care s'a făcut pen­tru noi?" Cum, „cum ne^am dai stricăciunii?" De ce să pierdem într'o clipă, înainte de vreme; atâta putere de muncă, atâta talent, atâtea pla­nuri, atâtea nădejdi? Răspunsul răsună, prelung şi inapelabil: «După porunca lui Dumnezeu!".

Singura liniştire, singura împăcare în faţa crâncenei lovituri a sorţii. S'a împlinit şi acum* ca totdeauna^ voia tainică a Dumnezeului nos­tru. Nu-i înţelegem rânduiala. Ii primim fără murmur porunca. Aşa cum â primit-o el, prie­tenul Lupeanu.

Du-te dar, cu pace, frate Alexandre, «după porunca lui Dumnezeu". Ţl-ai împlinit cu cinste „cursul" rânduit. In ani puţini ai umplut, prin muncă talentată şi deslnteresată, vremuri multe. Iar sufletul tău nobil, plin de slava trectitulaî nostrd, încrezător In virtuţile esenţiale ale po­porului nostru, era destul de plin de amără­ciune din pricina Uluitor răutăţi cari sbuciumă sănătatea morală a 'neamului. -Poatecâ e mal bine să treci, senin şi optimist, la cei de

P a g . 2 O M I R E A

demult, cari ţi-au iost atât de dragi şi pe cari cu atâta artă sinceră l-ai proslăvit. Acolo, în lumea de slavă în care întri, te aşteaptă sobor strălucitor de dascăli bătrâni, în rândurile cărora ai voit să dormi în cimitirul Blajului —; te aşteaptă;vyjădicii, ctitori ai şcoalelor bătrâne în careTai trudit; te aşteaptă canonicii şi călu­gării învăţaţi — la cari te-ai gândit şl clipele

tale din urmă — şi cari au luminat înaintea ta cărările^ neamului. Toţi te aşteaptă cu bucurie şiscu'idragoste: mucenicul Inochentie şi postel­nicul Aron, smeritul întru ieromonaşi Samuilă, Şincai cronicarul şi istoricul Maior, cărturarul Clpariu şi toată ceata mare a dascălilor şi preo­ţilor dela Blaj, cei de demult şi cei mai de curând răposaţi în Domnul, mitropolitul Vasile şi cel care abia cu o lună te-a întrecut, părin­tele prepozit Iacob. Intră dar in soborul lor strălucitor tu, care le-ai fost vrednic şi cre­dincios urmaş în muncă şi bunătate, în iubirea de neam şi de biserică. Ei toţi te vor însoţi la Tronul dreptului judecător, cerând cununa măririi pentru toate buneţele tale.

Ne rugăm şi noi împreună cu ei, frate Alexandrei Ne rugăm şi plângem. Avem însă o mângâiere. Ştim că lumina care s'a stins din viaţa Blajului nostru, prigonit şi temut, s'a a-prins cu strălucire mai mare pe bolta de slavă a istoriei lui bicentenare, spre a fi îndreptar paşilor noştri în lupta pe care suntem hotărîţi să o ducem până la biruinţăl

Fie-ţi partea cu drepţii, iubite prietene Alexandre!

D a t e b i o g r a f i c e

Director al Liceului greco-catolic de fete din Blaj, director al Bibliotecii Centrale Arhie diecezane, director al Gazetei «Unirea Poporu­lui*, membru şi vicepreşedinte al Sindicatului Presei Române din Ardeal şi Banat, membru al Societăţii Scriitorilor Români, membru în Comitetul Central şi în secţia literară a »Astrei«, preşedintele Despărţământului Blaj al »Astrei«, membru corespondent al Comisiunii Monumen­telor Istorice, etc. etc. Alexandru Lupeanu-Me-

• o Foiţa ^ U n i r i i * d o

Cifre grăitoare Oficiul arhidlecezan din Biaj a scos de

sub tipar un nou „Şematism al clerului" arhi-diecezei pe anul 1937. Redus — din motive de economie — la datele personale strict ne­cesare, el dă totuşi o bună orientare generală asupra primei eparhii a Bisericii noastre. Puse la punct cu multă conştiinţă şi exa:titate, da­tele concentrate în cele 95 pagini ale noului şematism ne înfăţişează situaţia de astăzi a arhidiecezel cât se poate de fidel.

De sigur, nu idolatrizăm statistica, des­pre care ştim că nu odată este arta de a. fal­sifica realitatea. Dar nici hulitori cu orice preţ a strângerii şi comentării cifrelor nu suntem. Işl au importanţa lor netăgăduită şi, nu odată, Bunt mai grăitoare decât orice vorbă. Progresul sau regresul unei colectivităţi se «oglindeşte vizibil într'o statistică bine întocmită, care este un adevărat termometru al puterii de viaţă a instituţiilor şi societăţilor.

In această lumină privite, datele din noul şematism desvălue lucruri interesante şl c i t se poate de instructive. RarJortate la tovarăşele lor din şematismul, mai. bogat, pe 1932, ne înfăţişează drumul de 5 ani al vieţii arhidie­cezel noastre. Privindu-1 în întregul său, ne putem declara mulţumiţi. Sentinţa cifrelor este favorabilă. Spor.şl creştere îmbucurătoare, pe toată linia.

lin moare de tânăr, la vârstă abia de 50 de ani, în deplină maturitate a calităţilor sale de om şi a talentului său de scriitor.

Născut în 16 Iulie 1887 în comuna Farău din judeţul Alba, învăţând în şcoala primară din comuna Ciuci (j. Alba), apoi în Liceul din Blaj, la Teologia din Blaj, precum şi la F a ­cultatea de Litere din Budapesta şi Cluj — Ale­xandru Lupeanu, care din pseudonimele sub care a s:ris în prima lui tinereţă (A. Melin, 1. Târnava, Sandu Popii şi Dascălul Sandu) şi-a păstrat şi a adaos numelui său pe acela de Melin, — a făcut călătorii de studii în Italia şi Constantinopol şi a Intrat din 1916 in slujba şcolilor dm Btaj.

Ca student teolog prin anii 1909—1910, a făcut două călătorii lungi ia România Veche, vizitând mănăstiri, sate şi oraşe şi câştigându-şi multe prietenii în Vechiul Regat. Tot pe atunci a participat la cursurile de vară dela Vălenii de Munte, iar în 1911 1-a cunoscut personal pe Coşbuc, Iosif şi Caragiale, ca prilejul serbărilor »Astrei« la Blaj.

Activitatea ziaristică şi-a început o în 1906, la «Răvaşul* din Ouj sub pseudonimul A. Melin. Apoi a" colaborat la Unirea din Blaj, revista Politică şi Literară din B.aj, Gazeta Transilva-nies-Braşov, Tr¡buna-Arad, Poporul Român Bu­dapesta, Cosâazeaaa-Ofăştie, Solia Satelor-Cluj, Unirea Poporuiui-Blaj, Ramuri-Craiova, Amicul Tinerimii-Bucuresti. Cultura Creştină-Blaj, Lu-ceafărul-Sibiu, Foaia Şcoiastică-Blaj,, Românul-Arad, Spre Lumină-laşi, Drapelul-Lugoj, Con­vorbiri Litfrare-Bucureşti, Dacia-Bucureşti, Cu-vântui-Bucureşti, Adevărul-Bucureşti, Societatea de Mâine, Patria-Ouj, Cese Ttrei Ctişuri-Ora-dea etc. etc.

Pe lângă această activitate risipită cu ge­nerozitate în zeci de ziare şi reviste, Alexandru Lupeanu-Melin, a tipărit nu mai puţin de 32 cărţi şi brojuri, sub următoarele titluri: Vatra Familiară, Albumul Bunea, De vorbă cu sătenii, Marama Sfintei Verónica, Cazania diui Hcistos, Plugul Domnului, Din răsboi, Sămânţa Viitoru­lui, Copiii în răsboi, Cântecul lui Moşoiu câi.d au cuprins Românii Budapesta, In pragul vremii,

Souvenir de Blaj, (în limba franceză) r Blajului, Cântecele Iancului, Povestea rie, Blajul istoric în icoane, Ce este de' ^

Bl

in Blaj, La Piatra Libertăţii, PovestiriZ **** De pe Secaş, Craii dela Răsărit, X i l o g r , ^

aj, Cârlig vinde pe Sura, Blajul, Sufletul B * jului, Blajul şi Biblioteca lui, Fetiţa Orfana ? blioteca Centrală din Blaj, Leac pentru M Crăciunul la Clinică, însemnări din Italia tr'"' cări din viaţa Blajului. ' T°"

A T E Şi toată această impunătoare activit

terarâ nu 1-a împiedecat în conducerea p e r m

nentă a ziarului de de el întemeiat: » Unirea p'* porului*, i-a lăsat timp să se ocupe intens^ de >Astra« al cărui stâlp a fost, şi — m ai»le' — nu 1-a stânjenit în împlinirea conştienţioast a datoriilor slujbei de profesor şi a m ^ picior obligaţiuni de director al liceului de fete din fruntea căreia l a răpit, Joi, în 7 Octomvtie' moartea nemiloasă. '

A d e v ă r a t a f a ţ ă a răsboiului din S p a n i a . A g e n ţ i a „Rador* reţine faptul relatat de ziarul „La liberte*, că adecă arhiep. p a r|. «ului, card. Verdier, răspunzând scrisorii co­lective adresată nu de mult de episcopatul spaniol întregii lumi civilizate, acrie intre altele;

„Ce mare serviciu faceţi lumii, aritânda-l prin evidenţa faptelor, unde duce ateismul pas io practica, stricăciunea morala, lipsa de autori­tate şi complezenţa governeldr faţa de toate aceste doctrine destroctive şi ucigătoare ale comunismului".

Cardinalul Verdier continui, declarând că lupta din Spania este în realitate o lapti între „civilizaţia creştină şi pretinsa civilizaţie a ateismului sovietic".

înaltul prelat este de părere că dacă a-ceasta luptă se desfăşoară acum în Spania, este pentrucă „duşmanii iui Dumnezeu ad alei această ţară ca prima etapă in opera lor de distragere".

.Dar — continuă cardinalul Verdier -o mare nădejde se ridică peatra patria voa­stră! Şi mai ales eroismul atât de creştin al copiilor vojtrl provoacă admiraţia întregei

Numărul total a! sufletelor din această parte a bisericii era, la 1932, de 445.735, iar acuma de 481 212, reprezentând un spor de 35.477 suflete. Se impune, fireşte, aci un corectiv. Statistica noastră nu cuprinde multele mii de suflete risipite prin oraşele şl târgariie Vechiului Regat şi este cu certitudine inexactă în ce priveşte Capitala însăşi, unde chiar dacă sdăogăm, cu şematismul, la ceie 25.644 su­flete înscrise însă o poporaţie flotantă de 27.850 tot credem că au suntem la adevăr. Oricnm, putem da ca sigur, că credincioşii arhidiecezei au trecut binişor peste o jumă­tate de milion.

Potrivit acestui spor de populaţie, au sporit şi mijloacele pastorale. Faţă de 610 pa­rohii şl 420 fiiti în 1932, azi avem 633 parohii şl 410 filii. Sporul nu e prea mare, în 5 ani: 23 parohii noui, în care număr se cuprind şi 10 fiiii ridicate la rang ăs paroh e. Spor In­suficient mai ales dacă ne gâadim c i este încă un număr destul de mare de fliil cart se cer neapărat transformate în parohii, în interes pastoral şi că numărul preoţilor noştri din Bucureşti este absolut Insuficient. Nu mal vorbim de parohiile cari trebaesc înfiinţate pentru fraţii din risipirea vechiului regat, ame­ninţaţi de primejdiile atâtor secte cari ÎI ade­menesc. Totuşi, ştim cu toţii câte greutăţi întâmpină, la g^ern , înfiinţarea fiecărei pa­rohii de a noastre. (Parohii ortodoxe s'au în­fiinţat şi în acest an în massă: peste 600 deo­dată!). De aceea, trebue să ne bucurăm şl de. puţinul spor la care am ajuns. <

Preoţi de mir avea arh dieceza în total 660, azi are 694, călugări 3, azi 2. Creşterea e normală, — Avem, fireşte, şi un contingent de 45 absolvenţi di teologie, dintre cari 7 pro­fesori la institutele de învăţământ din Blaj, 12 în alte oficii bisericeşti şi 26 la vetrele părin­teşti. Este îmbucurător faptul că Ia 1932 nu­mărul ecestora din urmă era de 50, azi redai la jumătate. Totuşi, şi astăzi c cam mare; m»1

ales dacă ţinem seamă de împrejurarea că svem 58 de parohii vacante, cari îşi aşteaptă Pă»" torul. — Numărul studeţilorîn teologie a scă­zut dela 121 la 97, dintre cari în străinătate 9. Măsură de prevedere înţeleaptă, dat fiind nu­mărul destul de însemnat al absolvenţilor înc

neaşezaţi. i de In linia ascendentă merg şi laatltntele

învăţământ şi educaţie ale Blajului, la l y

aveam 1018 elevi şl 557 fete, cu 58 P r 0 , c S ° 3 ( j 28 profesoare şi 5 învăţători; azi 1192 elevi şl ^ fete, cu 62 profesori, 43 profesoare şi 4 î 0, ţâtori. — Dureros e însă că numărul pre°l profesori de religie la şcolile secundare de nu numai că nu a crescut, ci a scăzut ot la 10. Nu pentrucă nu am avea P c f S ° d g | 1

pregătite. Avem destule. Nu ni-se însă catedre. Cu .toate că învăţământul i glstrează mereu impunătoare creşteri de sonal, religia noastră este lăsată în n n J , ' , . se ştie că sunt lipsuri mari de îmP 1 , n J 1 t ( i i C 0 | |

i a r

»*- Ţ H V \*a ¡ B U U I L L Ţ J O U L 1 I U B I I - — « - - - |

această privinţă. Sunt oraşe cu mal m ™ £ * \ secundare unde nu avem nici un ca protopopului, singura faţă b i s e r i c e a s c a i f , icâ dint*

rohle.ît este absolut cu neputinţă să " c a

U N I R E A Pag. 3

I G.oria cavalerească a Spaniei trăeşte o J c* splendoare. Spania din viitor, tot atât de

1 & ° x creştină, tot atât de credincioasă, mai ^ f p r l n n 0 D a o r d i n e s o c l a , ă stabilită prin » l s

i c i j c e , îşi va relua dramul gloriosului său e * 5 ^ , ^ mai frumoasă şi mai plină de.încredere

d C * o r i c â a d " . — Amin! Aminl

Ingravescentibus malis Veşnic de veghe la cârma corăbiei Iui

jijtos, Sf. Părinte, dela înălţimea locului ce ^ t a P * d i n rânduiaiă dumnezeeescă, vede mai ° ~ c c a oricine primejdiile ce se dasineazâ la c , J C ^ o a t ca şi gurile negre şi hrăpăreţe deschise ° r j j emSrgnirea apelor de viforul în turbare. F ° CUTD, mai ales în asemenea împrejurări, nu-i ? ' t e îngăduit sa taci , vicarui Domnului strigai e * J E 1 furtună şi noapte, tuturor celor ameoln-^ să se desmeticeascâ şl privind năpasta in

ră 8 * B e pregâtiascâ s'o înfrunte. Ca să nu sfârşitul lor pedeapsa meritată a nevol-

, - I e i lor. Câni atâtea mijloace le stau la in­ii 1 *

Odinioară creştinătatea era primejduită j c ţ^oterea semllunei. Ca ajutorul Preacuratei \aSăt. puterea aceasta înfricoşată a fost Înfrântă l a L e p a n t o , unde, după cum giâsuieşte o in­t e r i pVc de pe palatul duca! dm Veneţia: „Ne p o t « a z a , ne «armi, ne daci, ma la Madonna de, R o s » T ! 0 c i a aiutato a vincere". Astâz', dupâ c a m precizează ultima enciclică papala da29 S e p t . c , care îacepe cu cuvintele din fruntea i c e s t o r rânduri, primejdii ca nimic ma! pnţ>n l a t a l « r , pasc Biserica şi Siatol, lumea credin­c i o ş i l o r şi omenlmea Întreaga.

„Şt aievea — aşa cont naă scrisoarea p o n t i f i c a l ă — suprema şi eterna autoritate a al D umaezeu arc di porunci şi pune lagrâ-l i r l , f i ind neluatâ'n seama, ori chiar repudiată Ura ip> artea nespus de multora, urmează dela l a i c c ă slăbeşte conştiinţa datoriei creştineşti I c r e d i n ţ a se molipseşte, de cumva nu se

t r i r a ţ e l o r oficiului său şl să se îngrijească şi I le i za. a tracţ ia sutelor de copii dela şcolile pri-5 * - r e , necum să mai poată vedea şi de cei ri-' p l ţ l pe la cele secundare. Crearea de noul a t e d r e de religie în Învăţământul secundar, r e t a TO şi d e cateheţt de şcoli primare în pa­l i i l e mari, unde parohal nu ajunge Bingar, , t f c «ana din necesităţile cele mal ardente ale ^ i c l i e c e i e i l

£) in diferitele aspecte ale vieţii rel igioase 1 5 * T-cihillor noul şematism reţine numai unui:

SOc'aţiile religioase. Punând pe 2 coloane si-A * T I « a , pe protopopiate, In 1932 şl 1937. ve-5 r t l diferenţe surprinzătoare. Faţă de 338 aao-

c u 22.886 membri (6650 bărbaţi şl 16.236

ÎS

''^ sranult decât mulţumitor: e deosebit de îm-, ^5 " *~âtor. Io suposiţia, fireşte, că în aceste or-

1 ^ « n i e curge viaţă caldă şi bogată. Precum

* 5 Î > In 1932, avem astăzi nu mai puţin de Tgauizaţii, cu 42679 membri. Sporul este

e e. ' U t ° r i chiar înjghebări de formă şi parada, nu

c nimica. 5 3 i însemnăm, în acest mers de idei, si-

înfloritoare a celei mai importante dln-» ^ ? o c i a ţ i i l e noastre religioase: „Congrega-i ţ ^ ^ - a i c i i Domnului" a surorilor dela Blaj.

O s 127 surori în 1932, azi numără 205 c l - , ^ h i a r şi numai aş sumar examinate, ci­lle* b o u l u i şematism sunt, precum se vede, r e % «ie învăţăminte. Io total ele arată pro­re* n e c o n t e s t a t în arhldieceza noastră, creş-« 4 spor aproape pe toată linia. Ceeace 3*s> 5 * ate decât să bucure pe toţi fiii bisericii

* * - « ! .

stinge cu totul, pentruca în sfârşit să se cla­tine înseşi temeliile împreunăvieţuirii omeneşti şi să se prăbuşească toată clădirea socială în chip de plâns.

„Asta fiindcă deoparte se pot vedea clase de cetăţeni încleştaţi în lupte crâncene: cei cari huzuresc de bine, cei cari trebuie să-şi câştige hrana, zi de zi, pentru ei şi pentru ai lor, cu amarnică trudă. Şl in unele ţinuturi, dopa cum tuturor Ie este cunoscut, lucrurile au mers aşa de departe, încât dreptul la pro­prietatea particulară a fost şters şl toate bu­nurile au fost declarate comune. De altă parte, apoi, nu lipsesc nici de aceia cari mărturi-resc câ ei cinstesc şi vreau să ridice mai presus de orice Z;ul—Stat şi vestesc sus şi tare câ se vor strădui din toate puterile să întărească ordinea socială şi autoritatea prin orice mijloace, având pretenţia că în acest ch p vor termina radical cu tecriiie nefaste ale comuniştilor. Ca toate acestea, în dispreţul lumtnei evanghelice, fac sforţări să se reînvie rătăcirile pfgâae şl felul de viaţă al păgânilor.

Acestora li-se alătură diabolic de şireata şi funesta ceată a celor ce, tâgâduind şi uriud pe Dumnezeu, se declară duşmani al celui Veşnic; se îosinaă pe toate caile; dlscrtd tează şi alungă din inimi orice credinţă religioasa; Irufârşit, calcă în picioare orice drept divin şi aman. Ş în vreme ce fac batjocura din nă­dejdea In bunurile cereşti, aţâţă oamenii sa urmărească, f e şi co cele mai neiertate mij joace, o înşelătoare fericire pământească, Im-Orânclnda-i, cu îndrăzneală temerară, la tulbu­rări, râsmlnfe şl prăpădul râsboinlui civil, ca astfel să se ajungă ia destrămarea Intregci ordini sociale".

In faţa acestei duble primejdii — bolşe­vism roşu şl bolşevism alb — locţiitorul lui Hristor recomandă lumii credincioase arma de-atâtea ori dovedită ca şi atotputernică: Ro-sariul*. Are aşa cuvinte caide pentru această „Psaltire a "Preacuratei" atât de uşor de uti­lizat şl atât de dr«g-3, prin veacuri, celor sim­plii şi celor ce au muncit şi au strălucit pe târîmul ştiinţelor! A Ifindat la vremea sa (în 1898) şl Papa Leon XIII, rugăciunea aceasta admirabilă, într'o frază nepieritoare. Piu» XI a ţinut însă să atragi atenţia creştinătăţii b -necredincioase printr'o enciclică specială asu­pra ei: prin enciclica de care tocmai ne ocu­păm. Şl care nu incape îndoia că, fiind tradusă în toate limbile, va face lumea dreptmăritoare sâ îndrăglască şi mai mult Rosarlul, asiga-du-şi prin aceasta ocrotirea Maicii lui Dum­nezeu, a cărei viaţă e meditaţi, iarăşi şi iarăşi în toafe momentele ei mari, în d e c o r a i ' c i ­tirii rugăciunii menţionate. P . S t r ă j e r i i

C u v i n t e r e g a l e . Vizitând centrele stră-gereştl dela Predeal şi Breaza, Suveranul nos­tru a avut cuvinte pe cât de calde, pe atât şi de luminate, pentru lumea strâjenlor. Dar şt pentru restul tinerimii ce nu «e află in rân­durile asociaţiei atât de drag! Suveranului. Şi chiar şi pentru toţi ceialalţl cetăţeni al Ţarii româneşti. Căci iatâ ce a ţinut sâ accentueze în chip deosabit Regde tuturor Românilor:

Trebuie să cultţvăm „camaraderia, strân­gerea sufletească laolaltă pentru binele co­mun. Toţi trebae sâ fie convinşi, sâ ajute pe aproapele cât pot şl când pot. Fiecare locui­tor ce trăieşte pe acest pământ românesc are menirea hărăzită de Dumnezeu pentru binele colectiv". Şl: „Să ştie fiecare că nu poate fi român, dacă nu va face acolo unde e, ceeace trebue să facă, cum şl când trebae să facă, cu conştiinţa şi cu dorinţa ca tot ceeace face să se restrângă în chipul cel mai fericit asu­pra tuturor pentru prosperitatea neamului şi a ţării".

C e - i c u „ r e c o r d u l d e u r ă c a t o l i c ă " d e l a T u l g b . e s ? Iată ce-i: o sporovăială ve­ninoasă a cutărai scrib dela «Renaşterea" clujană. Adevărul e următorul:

După recensământul oficial din 1930 Tal-gheşul numără: 1248 români unit»; 1826 ro-mano-catoiici; 286 mosaici şi — 39 ortodocşi. Actualminte ortodoxia din Tuigheş o fac: 11 dascăli (3 căsătoriţi); 1 inginer silvic (căsătorit); 2 scriitori de cancelarie; 1 negustor acum r o ­mân, dar de origine evreiască; 1 antreprenor (căsătorit); 2 bodegari (oaspeţi de vara) şi 3 elevi cari îşi au catihetul în preotul ortodox.

Asta-i una. Alta: Bugetul coroanai la ve­nitele ordinare are suma de 507092 Lei. Ei bine! In numele mănunchiului de ortodocşi din Tuigheş (aproape tofi elemente flotante) s'a cerut dela comuna politică 1500 m2 lemne de coastrucţie. Ceeace face cam 300—400,000 Lei! Asta până a nu fi declaraţi cei 39 parohie or­todoxa instituită în regulă.

Şl nici aţ4 n'an fost refuzaţi, pur şl sim­plu, cam o meritau, ci U-k'n spus să-şi reducă pretenţiile. Consilierul Aurei Nicolescu a pro-ssus să li-se voteze 500 m 2 Ierna de construcţie; pe jumătate ca parohii române unite locale, cea ca trecut bicentenar. Dar ţi-ai găsit-ol Dominanţii de ce-s ei dominanţi, dacă nu ueotruca, de dragai lor, să se treacă peste orice considerente de drept? Mâi ales când ştiu câ în ţara asta el îşi pot permite orice, „:a la mama acasă". Au ţinut deci în ruptul capalui ia 1500 rc.2, şi i ac i într'o forma de „lorainanţl" războinici nevoie mare. — Aşa s'a ajans ia punerea is punct de care au avut parte. Li-s'a răspuns cam î!-*a cuveuia. P â s -trându-se, totuşi, marginile dreptăţii şl ale demnităţii în votarea care nu le-* adus majo­ritatea râvaită. (A7. Drumeţu).

Dani i m a r i n i m o a s e . Parohia noastră Data (jud. Sibiu) a avut parte de bucurie mare. Dumiaec* trecută: i-s'au sfinţit solemn două clopote (165 - f 75 kg), la caresiujba, pe lângă preotul local, păr. Iulian Gherghel, au conce-lebrat şi păr. Toma Oprean, protopop tractual cu fraţii preoţi Toma Mihai din Noul şi Ion Mâsarîu din Casolţ.

Pentru ca să se poată ajunge la această serbare, credincioşii localnici au contribuit cu 7560 Lei; Pref. judeţeană cu 50000 Lei; Pri­măria locală cu 6000 Lei, >'ar Reun. Mariană din Daia cu 1000 Lei. Simion Cojocar a co­lectat 2581 Lei; Parohia Pinciu 236 Lei; Toma Muntsinu 184 Lei, Parohia Vişegului din Banat a dăruit 835 Lei. — Alţi dunatori (în paranteze sumele dăruite); Reun. Mariană-Sibiu (500); P. Piaciu Răşinari (50 i ) ; Primăria com. Noul (500); Primăria comunei Bradu (400); N. Căpruţa-Sibiu (500); C. Tăpălagă-lunior, Răşinar (500); Pr. Iul. Gherghel Daia (600); N. Manole-Sibiu (300); Gh. Sărăteanu-Daia (216); Gheorghe Munteanu-Daîa (200); loan Ritivoiu-Daia (216); Iohan Schâhssburger-Noul (288); Man Pinciu-Râşi-n*r (200); N. Lupu-Sibiu (100) . — Câte wo Lei: N. Podarm-Râşinari; N. Podescu-Râul Sa ­dului; Evghenie Brânzescu-Daia; Gh. Fieşariii-Toarcla; I. Blezu; [Măria Caraba-Sibiu. — Sub loo Lei: I. Ritivoiu Fronu (72); N. Voinicu-Sibiu (50) ; I. Sontag-Sibiu (50); I. Talo-Rosia (50); I. Vlad, înv. Daia (20); I. Macaveiu-Sibiu (20); I. Vidrighm-Răşinari (20); Man Bratu-Răşinari (20).

Pilda e dintre cele mai frumoase. — De şi-ar afla cât mai mulţi imitatori!

„ C r i m ă " e n o r m ă . Vicontele de Rodez-Benavento povesteşte în Epoque că, având să facă, cu aeroplanul, calea dintre Marsilia şi Ca-sablanca, a fost închis la Alicante (Spania de sub roşii) pe titlul că nu-i în rând cu paşaportul.: I-au fost perchezifioate numaidecât bagajele.

JJ WIR BA "Urle'fe salbdtie'e ărltavJ că ffâ dat peste ceva compromiţător: un rosariu. Şeful poliţiei locale i-a expediat sub excortă la Valencia unde, du-păce a fost deţinut o vreme într'o închisoare infectă, a trrbuit să se prezinte în faţa tribuna­lului militar. Complectul tribunalului n'a îndrăznit însă să osândească un supus străin, deşi îi so­cotea de enormă „crima" de a purta un rozariu, şi l a pus, cu chin cu vai, pe picior de liber­tate. Din însemnările vicontelui reiese că toate bisericile ce le-a văzut erau distruse, iar cate­drala oraşului era prefăcută într'un fel de şură pentru autocare militare.

Stiri mărunte S f i n ţ i r e d a b i s e r i c ă . Dumineca tre­

cută a avut loc sfinţirea bisericii din Cesariu (jud. Someş), In vederea acestui act sfânt, să­vârşit de Psf. luliu al Clujului, micul cătun (abia are 200 suflete) dela marginea Câmpiei ardelene a Îmbrăcat haină de sărbătoare mare. Si. liturghie arhierească a fost slujită de Înaltul ierarh în sobor de 18 preoţi, intre cari erau şi păr. Dr. Vidican, canonic, cu profesorii de teo­logie Leroenyi şi Silviu Popa din Cluj şi vicarul Bâlibanu din Gherla. De acest praznic, luminat cu hirotonire de preot şi cuvânt arhieresc, s'su adunat in Cesariu mai bine de 6000 credincioşi din loc şi din împrejurimi.

M i s i u n i p o p o r a l e . Ia zilele de 12—14 Sept. a. c. pâr. losif Pop din Galtiu şi pâr. Ioan Coman din Oieşdea au ţinut sfinte misiuni poporale in Sângătin-uX păr. C. Tatu. De SS. Taine s'au apropiat aproximativ 200 persoane. La ascultarea mărturisirilor au dat ajutor fraţii întru Domnul Gsmaşiu din Boz, David din Presaca şi Berghezan din Ludo?.

G e n e r a l c r e ş t i n . E generalul Franco, căpetenia oştirilor naţionaliste ce luptă in Spa­nia Împotriva barbariei bolşevice. Rectorul uni­versităţii >S. Toma« din Manilia, păr. Silvestru Pancho, ajuns in Statele Unite, după o cale prin Spania, a povestit bine de curând, după cum scrie ziarul Universe, că gen. Franco as­cultă zilnic sf. liturghie şi în fiecare seară reci-tează rozariul dimpreună cu familia sa şi cu suita. Păr. dominican menţionat mai aminteşte că trei dintre cei cinci aghiptanţi ai generalului se cuminecă zilnic şi că voluntarii naţionalişti merg la războiu cântând cântece religioase, iar seara recitează şi ei rozariul.

L o c a l e . Dumineca viitoare, a săptămânii IV după înălţarea s. Cruci, vă predica în cate­drală păr. Jraian Jacodi, profesor la liceul co­mercial de bâeţi.

— Săptămână aceasta s'a făcut, sărbăto­reşte, deschiderea cursurilor la Academia de Teologie, fiind de faţă corpul profesoral şi ti­nerii leviţi. Cu acest prilej păr. rector Ştefan Rosiănu, ca şi I. P. S. mitropolit Alexandru, au | avut calde cuvinte de îndemn şi învăţătură pen­tru cei de faţă. — Ia asistenţă era şi păr. Fre-deric Taillerj iezuit francez, care-i Oaspete dis­tins al Blajului de b bună bucată de vreme.

P r e o t e r o u . Deşi grav rănii: şi el când cu deiastrvjt W cale ferată din August c , de*ia Villeneuve St. Gcbrges (Franţa), prfebtiil Houchon, dijfîăfciim erinfotHiată Vita Eccleside(\. 10.37.), n'i vttit să pflitieas'ci nici un ajutor, el stând^ cu iaţa numai dfsuri şi cipul sângerând, pnntre răniţii acoperiţi de 'FUifJe*, ffiângăindu-i şi lm-barbătSndu-i şi Intre tlrrijţ* "ălCrgânâ %l 1* TOOrţi ca să rbstiască lângă badăvrele lor rugăciunile' morţilor; Afcfcfrt prebt erbu se reîrit6feea, dirh-preunâ ca alţi doi riredţl, dihtr'un pelerinaj de j 3 0 persoane/ pe tarei » cbadUstifâ lh Liâieiix.

R e z u l t a t u l g e n e r a l a l b a c a l a u r e a ­tu lu i . Din rapoartele înaintate Ministerului Edu­caţiei Naţionale privitor la rezultatele exame­nului de bacalaureat din sesiunea de toamnă a anului în curs reiese că la acest examen s'au prezentat 3573 de candidaţi şi candidate. Au reuşit însă numai 1506. Ceeace înseamnă: 42,14 la sută. Asemănat cu cel din sesiunea Iunie, acest rezultat e simţitor scăzut, în acea sesiune procentul celor reuşiţi fiind de 52,28.

„ M u c e n i c u l i u b i r i i d e a p r o a p e l u i " . Aşa numesc leproşii ostrovului Marana din Ma­dagascar pe păr. Ioan Beyzym, călugăr jezuit, într'o scrisoare adresată de curând Sf. Părinte cu rugămintea să ordone începerea procesului de canonizare a numitului rob al iui Hnstos c»re s'a stins nu de mult între ei. Păr. Beyzym s'a născut la 1850. S'a făcut jezuit. O vreme a propus teologie şi filozofie iu institutele jezui-ţiior din Cracovia. In 1898 s'a hotărît însă pen­tru apostoli» printre leproşi. Aşa a ajuns în cumplita colonie de bolnavi de aceştia din Marana, unde a isbutit să ridice pe seama lor un cămin confortabil şi unde a rămas ostenin-du-se pânâ când aceeaş boală teribilă şi neier­tătoare 1-a răpus şi pe e).

C e l d f n t â i u p r e o t c a t o l i c m o n g o l . Delegatul apusiosic pentru Chin.*, Msgr. Z«vin, a hirotonit întru preoţi, la 25 iulie a. c , în Tatungfu, 15 seminarişti chinezi şi unul mongol. Cel de al doilea preot de acest neam va fi, foarte probabil, frateie celui hirotonit care şi-a început şi el stadiile de limba latină într'un mic seminar domestic. — De notat că opera evanghelizări» Mongoliei o săvârşesc, de 70 de ani, misionarii belgieni de Scheut cari au deja 200,000 credincioşi. Dintre aceştia însă numai 1000 sunt mongoli. Restul sunt chinezi.

P r e s a b u n a î n J a p o n i a . Misionarii franciscani, după o informaţie a agenţiei »Fides«, au în Japonia, la Sapporo, o operă de Presă Bună care numără zece ani de existenţă. Tipo­grafia lor dispune azi de: 2 maşini mari şi două mai mici. Personalul se compune din 7 călugări, (între cari 4 japonezi), şi 23 mireni: 5 bărbaţi si 18 fete.

Comandaţi JPolicandre la

LIBRĂRIA ANCA — CLUJ d i n s t l e l J U e p i s t ă ^ î n d i f e r i t e f o r r n e

p e n t r u b i s e r i e l i e n o a s t r e d e l a s a t e ;

„ n J ^ ^ 9 & s i ţ i Sf*$rricfc p e n t r u T i p O K r a f l a ^ ^ u l u i Teologic gr . -ca t . BlaŢ

-_Nr^ Cruci de perete şi c u taip* metal, niehel si « r g i S ^ K mărime; perete din Klott o ? 0 r i* grâe, (eingulum) pt. teolocrt P r e ° şi protopopi, în diferite iânP r e° eolori, din mătase sau lână c ' !

află: potire, Ciboriurn, Cădelnib r > aurite şi argintate. * ' "̂'Vo

^ Mare depozit de Ornate ai port gata, in diferite eolori eu P r i

ţuri reduse. Icoane de hârtie ^ turi. Tot soiul de reehizite \LPk

mate, Cărţi de rugăeiuni şi Sf'' eeşti, medalioane, rozare, şl s t e

pentru Reuniunile Mariane. T e

9 U

şi Monoloage poporale şişeohj Cereţi catalogul detailat şi ilustrai

T U R N A T O R I E D E CLOPOTE I

fost

3CHIEB & XATJWTZ S i b i u — Str. M o r i l o r 2

Livrează clopote de biserică pe ga-ranţie de ani îndelungaţi, turnate din material de prima calitate ca înainte ce răsboiu, efepJuste în mod artistic, tr^perienţă îndelungată, de ani de zile. asigură o muncă ireproşabilă

şi un s snet armonios.

Cereţi oferte speciale! Pe scrisori rog a se indica adresaprecisS lî

Sosirea $1 plecarea trenurilor la Blaj, începând cu ziua de 3 Octomvrie 183',

Dela Bucureşti spre Jeiuş

Felul şi Nr. So­ O- Pleacă t r e n u l u i seşte preşte

Personal 3017 3.00 4 3.04 Accelerat 401 4.31 1 4.32 Accelerat 203 5 4 0 7 5.47 Accelerat 403 6.44 2 6.46 Accelerat 201 9.27 3 9.30 Personal 3001 1236 3 12.39 Accelerat 301 1637 3 16.40 Personal 3021 18.49 3 18.52 Personal 3009 22.29 13 22.42 Rap. Ardeal 31 21.40 12 21.52

Accelerat 404 Accelerat 204 •Lux P. B. Personal 3010 Personal 3002 Rap. Ardeal 32 Accelerat .302 Personal 3018 Accelerat 202 Accelerat 402 ••Personal 3022

Buc.-Cluj Buc-Ep.Bih. Buc.-Curtici Buc.-Ep.Bib. Buc-Curtici Buc.-OradM Buc-Oradea Braşov-W Buc-Oradea Bnc.-Ep.Bi»-

Dela Jeiuş spre Bucureşti " Ep.Bih.-B«-

Curtici-Buc Paris-BflC' Oradw-B* Oradea-B»'

Oradea-Buc-

De unde pana unde?

0.10 1.27 5.42 5.32

10.57 11.42 15.00 17.40 21.15 22.52 23.18

2 2 2

20 3 2 2 3 3 1 3

0.12 1.29 5.44 5.52

11.00 11.44 15.02 17.43 21.18 22.53 23.21

Curtici-B'r, Ţeiuş-D"'

Dela Blaj la Praid

Felul şi Nr. t r e n u l ui Pleacă la D. S.

Märtin. Automotor 3083

3089 3085

» 3087

6.00 11.50 13.30 18.00

7.29 13.02 14.42 19.19 20.32

Dela Praid la Blaj

Felul şi Nr. t r e n u l u i

Automotor 3084 » 3090 » 3086

3088

Picata laBălău-, şer

5 05 0.21 13.00 14.16

16.55 18.17

Soseşte

Mirtln 7.25 15.18

16.38 19.22

^ ^ * Soseşte la Bucureşti lunia, Joia ?' s â n >

e p

**iAre legătura; cii personalul^3024 c

dela Oradea la 13.50 şi soseşte la Teiuş l a 2 1 ,

(