FIZIOPATOLOGIA INFECTIEI

Definitie

Infectia reprezinta multiplicarea agentilor patogeni in interiorul sau pe suprafata organismelor gazda.

Infectia reprezinta agresiunea exercitata de catre diferite microorganisme patogene:

• prioni

• virusuri

• bacterii

• fungi

• paraziti

Mecanisme de producere

Pentru a produce o infectie agentul patogen trebuie sa depaseasca mecanismele de aparare ale organismului

Surse de agenti infectiosi

Microorganismele patogene se gasesc in mediul inconjurator si pot avea ca rezervor natural solul, apa, aerul, alimentele, animalele sau oamenii bolnavi.

Puterea patogena:

Capacitatea de a produce boala este dependenta de:

• particularitatile microorganismelor - locul de patrundere, numarul acestora

• capacitatea de aparare a gazdei

• specia animala care gazduieste infectia -unele tipuri de microorganisme sunt patogene pentru majoritatea speciilor de animale, unele sunt patogene doar pentru anumite specii iar altele doar pentru om

Evolutie- stadii clinice de boala

1 Infectie inaparenta

Infectia inaparenta se desfasoara asimptomatic, agentul patogen putand fi identificat numai prin mijloace de laborator. Ea are o evolutie acuta si ciclica, fiind urmata de imunitate din cauza slabelor calitati patogene ale agentului infectios sau rezistentei crescute din partea organismului-gazda.

2 Boala subclinica:

Boala subclinica evolueaza tot fara nici o expresie clinica, dar se deosebeste de infectia inaparenta prin faptul ca ea expune anumite tulburari functionale sau leziuni organice care, desi sunt lipsite de aspecte clinice vizibile, pot determina cronicizarea infectiei (ex : hepatita virala).

3 Infectie latenta

Infectia latenta constituie o alta forma de infectie asimptomatica care insa, in timp, se poate activa si transforma intr-o infectie evident clinica deoarece agentii patogeni care s-au mentinut in stare vie in tesuturile organismului-gazda isi pot intensifica activitatea patogena prin actiunea unor factori favorizanti (cum este cazul infectiei herpetice latente care poate fi activata prin stress, iritatie mecanica, febra sau expunere la caldura).

4 Boala infectioasa

Etape de evolutie:

1 perioada de incubatie

2 perioada prodromala

3 perioada de stare

4 perioada de convalescenta

In functie de durata medie a perioadei de incubatie, bolile infectioase se impart in:

- boli cu incubatie scurta (1-7 zile): guturai, gripa, difterie etc.

- boli cu incubatie medie (8-21 zile):oreion, malarie, rubeola, tetanos, tuse convulsiva, varicela, variola.

- boli cu incubatie lunga sau foarte lunga : amibiaza (saptamani-luni), hepatita virala B (60-80 zile), leishmanioza (saptamani-20 luni), lepra (luni-ani), rabia (30-90 zile-luni-ani ?).

Dupa perioada de incubatie, bolile infectioase ciclice se desfasoara in faze progresive care cuprind :

- invazia care provoaca debutul brusc, gradat sau lent al bolii;

- perioada de stare ce se caracterizeaza prin manifestarile esentiale ale bolii;

- perioada de declin ce se manifesta prin descresterea proceselor patologice;

- perioada de convalescenta care asigura tranzitia spre normalitatea perfecta, permitand tuturor structurilor organice sa se reintegreze in sistemul biologic anterior.

Tipuri de infectie:

1 locale

2 generale

3 septicemia

Infectia locala se caracterizeaza prin faptul ca agentii patogeni se cantoneaza si se multiplica la poarta de intrare si in vecinatatea acesteia (ca in cazul furunculului stafilococic sau rinitei virale). In ciuda perioadei relativ scurte de incubatie a agentilor patogeni, evolutia infectiei locale difera totusi de la o persoana la alta, in functie de numarul agentilor patogeni, de viteza lor de multiplicare si de rezistenta organismului contaminat.

Infectia focala (de focar) este o forma particulara a infectiei locale care evolueaza in sens cronic, caracterizandu-se prin simptome locale minime sau total absente care, in evolutie latenta pe un teren anterior sensibilizat, pot genera efecte morbide la distanta (cum este otita, mastoidita, sinuzita, amigdalita, prostatita etc.)

Infectia regionala cuprinde un teritoriu mai extins, de preferinta cel aferent portii de intrare a agentului infectios, caracterizandu-se prin infectarea vaselor si ganglionilor limfatici din zona sa de actiune (de exemplu : tuberculoza, pesta bubonica, limfogranulomatoza).

Infectia generala (boala sistemica) este o forma infectioasa destul de grava deoarece germenii patogeni se disemineaza, pe cale sanguina, in intregul organism, afectand variate tesuturi si organe interne. Ea prezinta doua forme: boala infectioasa ciclica, caracterizata printr-o evolutie regulata, cu etape ce se succed in mod constant intr-un timp, de regula, limitat (ca in cazul rujeolei sau tifosului exantematic care expun o perioada de incubatie, de debut, de stare, de declin si, in final, de convalescenta) si septicemia, caracterizata printr-o evolutie clinica neregulata, imprevizibila si, de obicei, foarte grava, in care procesele de rezistenta imunitara sunt aproape total anihilate.

Infectia cronica reprezinta o forma evolutiva a bolilor infectioase in care agentul patogen persista si actioneaza vreme indelungata in tesuturile organismului-gazda (cum ar fi, de exemplu, dizenteria bacteriana cronica, hepatita virala cronica sau malaria). O forma particulara a bolii infectioase cronice este aceea cu multiple recrudescente, care ofera bolii un caracter ondulatoriu, bazat pe un complex mecanism de influentare reciproca intre procesul infectios si cel de auto-imunizare.